Croitoru Marius Cristian FAIMA Grupa 1532 IMA
Sistemul bancar în România
Într-o economie de piata, sistemul financiar-bancar în ansamblul sau, îndeplineste rolul de intermediere financiara, în sensul ca fondurile banesti se pot transfera de la agentii economici si populatie care le detin în surplus, la agentii si populatia care sunt în deficit. În acest sens, sunt considerate institutii de intermediere financiara bancile comerciale, casele de credit, societatile de investitii. Caracteristicile sistemului bancar :
Aparitia fenomenului bancar a fost generata de o serie de factori legati de activitatea economica a colectivitatilor umane, de formare a statului, a monedei, de marile descoperiri geografice si de perfectionarile tehnice care au condus la acumulari importante de capital. S-a simtit astfel nevoia ca toate aceste capitaluri sa poata fi fructificate în mod eficient. În epoca formarii capitalismului, banca a ajutat foarte mult la formarea si fructificarea de capitaluri adunând si concentrând întreprinzatorilor pentru realizarea marilor planuri creatoare. Fara ajutorul bancilor, a capitalului furnizat de acestea, toate energiile constructive si planurile de viitor ar fi fost menite menite sa dispara odata odata cu cei care care le-au conceput. Banca trebuie privita ca un agent economic, unita sub acest dublu aspect de colectare a capitalurilor disponibile, care însa ar fi ramas sterile, daca nu ar fi fost distribuite dupa anumite norme si în anumite conditii fortelor economice ale societatii. Privite în contextul istoric, aceste notiuni au facut obiectul unor cercetari aprofundate ale unor economisti de valoare care au studiat îndelung diversitatea fenomenului bancar, stabilind cu precizie principiile5 activitatii de banca, principii care îsi gasesc aplicabilitate si astazi. În literatura bancara de specialitate figureaza o tipologie a bancilor întâlnite în practica bancara internationala, internationala, care se refera la: 1. banca centrala 2. bancile comerciale 3. bancile de afaceri. Banca de emisiune (banca centrala) detine
în economie rolul major de supraveghere si organizare a relatiilor monetare si financiare ale unui stat, pe plan intern si în relatiile internationale. Principalul rol al băncii centrale este acela de a asigura stabilitatea internă şi externă a monedei naţionale, pentru a contribui la stabilitatea preţurilor, respectiv un nivel scăzut al indicelui preţurilor. Banca centrală este amplu implicată în emisiunea monetară, în procesul de creditare şi de influenţare a economiei prin monedă şi credit, în operaţiunile valutare, în
Croitoru Marius Cristian FAIMA Grupa 1532 IMA
cele bursiere şi în alte operaţiuni importante din punct de vedere monetar şi al creditului. Rolul băncii centrale este de a asigura o redistribuire a resurselor între bănci pe piaţa monetară, normală, fără tensiuni. În funcţie de această cerinţă şi în funcţie de orientările privind dezvoltarea economiei, banca de emisiune îşi va formula o proprie politică monetară şi de credit, respectiv îşi propune să determine diminuarea sau expansiunea creditului în economie. Banca de emisiune poate să-şi exercite influenţa sa în economie: - fie prin nivelul dobânzii la care ea este dispusă să acorde credit, şi prin care influenţează într -un sens evoluţia pe piaţă a dobânzii; - fie prin stabilirea unui anumit volum de credit care îl acordă economiei, contribuind astfel la majorarea nivelului ofertei şi implicit la stabilirea unui preţ al creditului, în funcţie de oferta majorată şi nivelul dat al cererii. Bancile comerciale efectueaza toate tipurile de operatiuni bancare, primesc si
pastreaza diferite capitaluri disponibile, acorda credite si finanteaza schimburile comerciale externe. Sistemul bancar din Romania este structurat
pe doua niveluri, respectiv o banca centrala si institutiile financiare, carora, prin lege, li s-a acordat statultul de banci. Banca Nationala a Romaniei este banca centrala a tarii, institutia de emisiune a statului român. BNR coordoneaza si stabileste reglementarile în domeniile: monetar, de credit, valutar si de plati, asigurând, totodata, supravegherea celorlalte institutii bancare. În România societatile bancare sunt prin lege banci universale, indiferent de forma de capital din care sunt constituite. Fiecare sistem bancar national are particularitatile lui în ceea ce priveste denumirea bancilor, tipurile de activitati cuprinse sub aceasta denumire. În acest context se vor trece în revista principalele tipuri de banci comerciale specializate, existente într-un sistem bancar: ♦ banca agricola - acorda credite si alte facilitati financiare unitatilor agricole; ♦ banca de investitii - acorda credite pe termen mediu si lung pentru investitii, întreprinderilor industriale si companiilor productive; ♦ banca ipotecara - acorda împrumuturi pe termen lung garantate cu ipoteca asupra imobilelor detinute de debitori; ♦ banca de export-import - crediteaza producatorii autohtoni în vederea promovarii exportului, garanteaza creditele externe; ♦ banca internationala - banca comerciala cu numeroase sucursale în alte tari în care operatiunile externe joaca un rol preponderent; ♦ banca de depozit - se axeaza pe atragerea de depozite si acordarea de credite financiare; ♦ banca de accept sau casa de accept (Accepting House) – sustine prin semnatura sa titluri de credit trase de exportatorii autohtoni asupra importatorilor straini, iar titlul de credit acceptat devine negociabil. Ultimul segment al clasificarii tipurilor de banci îl constituie bancile de afaceri, strâns legate de evolutia economiei moderne. Modelul bancilor de afaceri de astazi a fost creat prin
Croitoru Marius Cristian FAIMA Grupa 1532 IMA
Glass-Stegall Act din anul 1933 în cadrul institutiilor de credit americane, abrogata ulterior în SUA. Societatile financiare de plasament au
cunoscut o ampla extindere în tarile europene dezvoltate si urmaresc obtinerea unor venituri maxime prin plasarea si administrarea pe termen lung a capitalului. Societatile de investitii satisfac cerintele micului investitor de a asigura un venit optim
capitalului sau disponibil.
