TEMA 8. PIAŢA FINANCIARĂ INTERNAŢIONALĂ 1. Conţinutu Conţinutull şi structu structura ra pieţei pieţei finan financiare ciare internaţi internaţional onalee (PFI). (PFI). 2. Invest Investiţi iţiii direct directee de capit capital. al. 3. Plasament Plasamentul ul internaţ internaţional ional de de valori valori mobiliar mobiliaree
1.Conţinutul şi structura piţi !inanciar !inanciar intrnaţional Funcţi Funcţiona onarea rea econo economie mieii mo mondi ndiale ale impu impune ne existe existenţa nţa de fondu fonduri ri form formate ate prin prin repart repartiţi iţiaa financiară internaţională. internaţională. Relaţiile financiare internaţionale !enerate de formarea şi reparti"area internaţional# de PFI. fonduri formea"# conţinutul cate!oriei PFI.
Piaţa financiară constituie ansamblul de relaţii financiare generate de cererea şi oferta de capital pentru plasamente pe termen lung, concretizate în tranzacţii cu hârtii de valoare pe termen de peste ani. Piaţa financiară internaţională este mecanismul prin care activele financiare sunt emise şi puse în circuit economic internaţional şi este formată din totalitatea pieţelor naţionale de capital, pe care se efectuează tranzacţii cu titluri de credit străine pe termen lung, şi din pieţele euroobligaţiunilor şi a euroacţiunilor. Piaţa euroobligaţiunilor se negociază obligaţiunile pe termen lung !"#$" ani% emise în străinătate şi exprimate în eurovalute, care dau dreptul posesorului la un venit anual numit cupon. & altă piaţă, care este componentă a pieţei financiare internaţionale, este piaţa euroacţiunilor, euroacţiunilor, pe care se mobilizează capitaluri, c apitaluri, îndeosebi de către societăţile internaţionale, internaţionale, care care le perm permit itee lărg lărgir irea ea surs sursel elor or de capi capita tall şi depă depăşi şire reaa rest restri ricţ cţii iilo lorr impu impuse se de cont contro rolu lull guvernamental. Pe piaţ piaţaa fina financ ncia iară ră inte intern rnaţ aţio iona nală lă se deru derule leaz azăă rela relaţi ţiii de form formar aree şi de dist distri ribu buţi ţiee internaţională de fonduri, concretizate prin relaţiile de credit dintre instituţiile financiar$bancare, firme firmele le comerc comercial iale, e, indust industria riale le şi persoa persoanel nelee fizice fizice care care parti particip cipăă la schim schimbu buril rilee econom economice, ice, ştiinţifice ştiinţifice şi de altă natură cu caracter internaţional. internaţional. Piaţa financiară internaţională este compusă din piaţa primară, pe care are loc plasarea şi negocierea titlurilor noi emise, şi din piaţa secundară pe care sunt negociate titluri de'a emise, care au mai fost negociate şi pe care deţinătorii lor le vând pentru redobândirea capitalului înainte de termenul prevăzut iniţial. (erere (erereaa de capital capital pe PF) poate poate proveni proveni de la guvern, guvern, bănci, bănci, societ societăţi ăţi comerci comerciale ale,, industriale, instituţii financiare, iar ofertele de capitaluri pot apărea de la instituţiile deţinătoare de capitaluri disponibile disponibile pe termen lung. Finanţarea internaţională cuprinde, pe de o parte, formarea fondurilor disponibile pe piaţa financiară internaţională, internaţională, iar pe de altă parte, repartizarea fondurilor necesare altor persoane. *eci *eci,, prin prin fina finanţ nţar aree în sen sens larg larg se înţe înţele lege ge pune punere reaa la disp dispoz oziţ iţia ia unei unei inst instit ituţ uţii ii guvernamentale guvernamentale sau private a unor fonduri fonduri pe termen lung, necesare realizării de către beneficiar a unor obiective obiective economice importante. PF) este o piaţă specializată unde unde se întâlnesc şi se reglează fluxurile fluxurile cererii şi ofertei de active financiare.
"
)ntermediari
" circuit + mobilizarea fondurilor Posesori de fonduri financiare
5tilizatorii de fonduri financiare $lea circuit + distribuirea fondurilor )ntermediari
1 circuit " #o$ili%ara !on&urilor + se stabileşte de la posesorii de fonduri sau investitori, care pot apărea ca bănci, societăţi financiare, fonduri către utilizatorii de fonduri şi anume- agenţi economici , instituţii financiare etc. '(la circuit " &istri$uira !on&urilor + apare după repartizarea activelor financiare şi reprezintă distribuirea profiturilor, dividendelor, dobânzilor către investitorii iniţiali. Pentru realizarea obiectivelor acestei pieţe acţionează un aparat ce reprezintă cadrul instituţional al pieţei respective. (rearea fondurilor financiare impune relaţii cu economiile naţionale, furnizori de fonduri. Fondurile financiare provin din economiile naţionale sub formă de creanţe sau de valoare efectivă !mărfuri, servicii% şi sunt transformate în fonduri internaţionale de către cadrul instituţional al PF). Finanţarea se reali"ea"# cu a$utorul unor instrumente sau titluri de credit şi se poate pre"enta sub 3 forme%
Prin vânzarea valorilor mobiliare- acţiuni şi obligaţiuni /mprumuturi pe termen lung, garantate cu obligaţiuni, bonuri de tezaur /mprumuturi ipotecare.
Repartiţia financiar# are mai multe aspecte% • •
". . 0. 1.
Poate fi o repartiţie cu caracter definitiv !a'utoare, donaţii etc.% Poate fi o repartiţie cu condiţia restituirii şi a plăţii unei dobânzi, dividende s.a. Procesul de repartiţie asi!ur# un flu& internaţional sub form# de%
)nvestiţii directe /mprumuturi pe termen lung Plasamente de titluri 2'utoare etc.
(ât priveşte formarea fondului financiar internaţional ca produs al pieţei financiare, el reprezintă în prezent o activitate complexă ai mai multe operaţiuni grupate în patru etape de lucru. I. For#ara !on&urilor !inanciar intrnaţional. ". 3obilizarea în context internaţional a valorilor sub forma unor fonduri financiare exprimate cu a'utorul etaloanelor naţionale sau internaţionale la nivelul lor din momentul repartiţiei financiare. . 4valuarea fondurilor mobilizate cu a'utorul etaloanelor internaţionale la nivelul lor din momentul evaluării.
0. 6epartiţiile financiare realizate de instituţiile pieţei financiare, prin aceste acţiuni sunt precizaţi beneficiarii fondurilor, obiectivele finanţate, precum şi condiţiile ce caracterizează repartiţia respectivă. II. Rlaţiil cu piaţa #ontar) intrnaţional). 1. Piaţa financiară solicită pieţei monetare să folosească semenele băneşti şi modalităţile de plată pentru a aduce în context internaţional fondurile mobilizate din economia naţională. . Piaţa monetară internaţională pune la dispoziţia pieţei financiare internaţionale etalonul acceptat pentru evaluarea valorii în context internaţional. 7. Piaţa financiară internaţională solicită pieţei monetare internaţionale semnele băneşti care sunt acceptate în circuitul internaţional. III. For#ara !on&ului & in!or#aţii intrnaţional. 8. )nstituţiile financiare solicită o gamă largă de informaţie economică, monetară, financiară, politică, socială din partea ţărilor şi persoanelor 'uridice care sunt acceptate pe piaţa financiară internaţională. 9. )nstituţiile pieţei financiare realizează prelucrarea informaţională în vederea obţinerii unor informaţii financiare credibile. :. )nstituţiile financiare editează cărţi, reviste, pliante, organizează cursuri de informare şi calificare, trimite experţi pentru informare, analiză şi educare. I*. R+lara acti,it)ţii & p piaţa !inanciar) intrnaţional). "#. Piaţa financiară internaţională realizează observarea permanentă a modului în care produsele sale !fonduri, informaţii, condiţionări% sunt acceptate de beneficiari. "". Fundamentarea pentru deciziile care urmăresc modificarea intrărilor sau modificarea mecanismelor interne ale pieţei. ". Pe baza analizelor şi deciziilor adoptate, are loc realizarea efectivă a comenzii de reglare. Pe PFI au loc urm#toarele tipuri de operaţiuni% ". Lansarea împrumuturilor pe baza emisiunii internaţionale de valori mobiliare + se realizează
prin intermediul sistemului bancar şi prin intermediul bursei de valori mobiliare. /n primul caz plasarea presupune următoarelePregătirea pieţei 2legerea locului şi a instituţiei de plasare a titlurilor de credit 2legerea datei de lansare a fondurilor financiare &rganizarea plăţii dividendelor, dobânzilor etc. /n al doilea caz, plasarea presupune atât alegerea bursei care face plasarea, cât şi cunoaşterea regulilor şi a restricţiilor de pe piaţa respectivă. . Efectuarea operaţiunilor curente cu valori mobiliare + se face de către bursele de valori. 2cestea realizează operaţiuni de vânzare + cumpărare de titluri de credit imediat şi pentru o anumită perioadă viitoare, la termen. /n ambele cazuri se stabilesc cursurile titlurilor de credit. 0. Operaţiuni cu eurocapitaluri + în ultimul timp au crescut operaţiunile de lansare a euroemisiunilor de obligaţiuni, exprimate în 5;*. Pe această piaţă se plasează obligaţiuni obişnuite !" + # ani% cu dobândă variabilă. Forma principală de repartizare a fondurilor financiare pe plan extern este, în prezent, investiţia directă. 2lături de investiţiile directe întâlnim plasarea de titluri pe piaţa altor ţări, transferul de fonduri financiare şi a'utorul financiar pentru dezvoltare. • • • •
'.In,stiţiil &irct & capital
0
Procesul de atragere a investiţiilor, de crearea condiţiilor favorabile pentru ele, constituie < preocupare ma'oră a ţărilor ce se află la etapa de tranziţie de la < economie centralizată la o economie de piaţă. )nvestiţiile externe au < contribuţie importantă la dezvoltarea progresului tehnico$ştiinţific pe plan internaţional, inclusiv şi în ţările mai puţin industrializate, a creşterii economice, a'ustarea structurală, amplificării comerţului internaţional, de asemenea la ridicarea nivelului de trai, exploatarea mai eficientă a resurselor economice. 2ctivitatea economică de realizare a investiţiilor deţine în ultimul timp < preocupare din ce în ce mai amplă. )nvestiţiile străine directe sunt plasările externe de capitaluri în întreprinderile industriale, agricole, comerciale, de explorare a bogăţiilor subpământene, livrări de maşini şi utila'e, asistenţa tehnică etc. cu scopul obţinerii unui anumit grad de control asupra obiectivului economic din străinătate. /n prezent este larg recunoscut faptul că investiţiile străine directe deţin potenţialitate de = aduce beneficii importante economiilor gazdă, sub forma influxului de capital al transferului de tehnologii şi de expertiză !managerială şi de gestiune economică%, creăm de locuri de muncă, întăririi puterii de cumpărare şi a consolidării legăturilor cu economia mondială. 6ecunoaşterea tot mai largă a acestor avanta'e potenţiale oferite de fluxurile de investiţii străine directe s$a reflectat de$ a lungul ultimilor ani în tendinţa clar conturată de liberalizare a cadrului 'uridic şi instituţiilor ce reglementează regimul investiţiilor străine. >oate investiţiile internaţionale directe au drept scop realizarea obiectivelor economice, financiare, sociale. &rice investiţie are trei elemente caracteristice Profitul + ca scop al investiţiei >impul + ca dimensiune a proceselor de valorificare 6iscul + ca expresie a naturii deciziei economice. Factorii care influenţează deciziile investiţionale sunt de 0 tipuri". Factori specifici firmei investitoare . Factori locaţionali 0. Factori politico$administrativi şi legislativi. )nvestiţiile internaţionale directe ! I I -% au drept scop realizarea unor obiective economice importante cum ar fi construirea întreprinderilor, mi'loace de transport, realizări geologice, instituţii administrative etc. &biectivele construite, în cazul unei investiţii internaţionale directe, rămân definitiv sau pentru o anumită perioadă în proprietatea investitorului străin. ?ara beneficiază o investiţie prin agenţi economici rezidenţi, poate participa la realizarea obiectivului finanţat în context internaţional într$o proporţie stabilită prin negociere şi în conformitate cu legislaţia din ţara respectivă !şi atunci avem o societate mixtă% sau nu participă, firma rezultă fiind în totalitate în proprietatea investitorului străin. Pentru investitorul străin realizarea unui obiectiv este motivată, în primul rând, de avanta'ele economice pe care le estimeazăcucerirea unui segment de paţă în ţara unde se realizează investiţia, evitând barierele tarifare şi netarifare folosirea unor materii prime, a forţei de muncă şi a altor resurse existente în ţara beneficiară a investiţiei, fără a face cheltuieli suplimentare de transport, cheltuieli cu pregătirea forţei de muncă intrarea cu produse finite pe piaţa limitată a ţării unde se face investiţia, cu cheltuieli reduse de transport şi servicii. Pentru agentul economic local şi ţara sa, apelarea la instituţiile străine se bazează pe o serie de avanta'e previzionate. •
•
•
1
introducerea în firma existentă sau în firma nouă a unor utila'e, soluţii tehnologice şi organizatorice de vârf, cu efecte favorabile în întreaga economie naţionalăamplificarea folosirii capacităţilor de producţie existente prin lărgirea pieţei, noile produse putând fi exportate sub noua marcă, mai cunoscută pe piaţa internaţională valorificarea unor resurse locale !materiale, de forţă de muncă, construcţii în domeniul transportului, telecomunicaţiilor, culturale etc.% 3otivaţia financiară fundamentează decizia de investiţii atât pentru investitori, cât şi pentru ţara beneficiară. Pentru investitorul străin conteazăavanta'ele financiare sub forma dividentelor pe care le poate să le repartizeze în totalitate sau în anumite proporţii, conform legislaţiei din ţara primitoare a investiţiei avanta'e fiscale sub forma reducerilor şi scutirilor de impozite, taxe vamale etc. avanta'e monetare în privinţa schimbului valutar, serviciilor bancare. Pentru ţara beneficiară a investiţiilor strategia financiară are în vedere creşterea profitului la firmele realizate prin investiţia străină, posibilitatea încasării de impozite imediat !>
[email protected]., impozit pe salarii, terenuri etc.% sau în perspectivă, după trecerea perioadei de scutire !impozit pe profit%. >otuşi, fluxurile efective de investiţii străine directe spre ţările gazdă depind, în ultimă instanţă, de deciziile investiţionale luate de corporaţiile transnaţionale, decizii care sunt influenţate de o multitudine de factori. /n general, factorii care influenţează procesul decizional în tranzacţiile cu investiţii străine directe operează pe două nivele distincte, însă intim interconectatenivelul factorilor macroeconomici şi politice, a căror influenţă asupra procesului decizional în investiţiile internaţionale poate fi evidenţiată şi înţeleasă prin instrumentele specifice ale analizei de risc +nral & ţar) şi nivelul factorilor microeconomici, a căror influenţă este pusă în evidenţă de anali%a & risc spci!ic & !ir#). *rept urmare, înţelegerea mecanismelor fine şi complexe ale procesului decizional în investiţiile internaţionale reclamă cunoaşterea, pe cît posibil mal temeinică, a factorilor de influenţă menţionaţi. 2naliza primului nivel poate fi evidenţiată şi înţeleasă prin instrumentele specifice ale analizei de risc general de ţară. Aa nivel de ţară există, în principal, două tipuri de risc. 5nui este de fapt identic cu riscul suveran !de suveranitate% descris mai sus şi este numit în mod curent risc & trans!r. 2ceasta reprezintă posibilitatea ca, chiar dacă proiectul generează fluxuri băneşti în moneda locală suficiente pentru a acoperi obligaţiile, guvernul să nu dispună de fondurile valutare necesare pentru a efectua schimbul valutar în vederea rambursării datoriei. /n practică, acest risc poate fi analizat exact în acelaşi mod ca şi riscul de suveranitate cu condiţia să fie prezent un element de risc non$financiar. 2naliza riscului de suveranitate este, de aceea, similară cu analiza riscutui de transfer. /n cazul unei instituţii financiare, uneori obligaţiile pot fi onorate chiar dacă guvernul şi$a reeşalonat propriile datorii, dar acest lucru depinde de existenţa unor surse independente de fonduri valutare. Aa acest capitol se face distincţie între principalele tipuri de risc- general de ţară, întru$cât dacă ţările pot fi plasate într$una din aceste categorii, este posibilă compararea lor, într$un mod mult mai sugestiv. (ele cinci tipuri de ţări sunta% ţări industrial dezvoltate b%ţări noi industrializate c% ţări exportatoare de produse prime d%ţari puternic îndatorate e% ţări post$comuniste. •
•
•
•
• •
•
•
)nfluenţa nivelului factorilor microeconomici este pusă în evidenţa de analiza de risc specific de firmă. 2naliza de risc specific de firmă reprezintă instrumentul analitic prin care se poate pune în evidenţă impactul pe care factorii specifici la nivelul firmei receptoare de investiţii străine îl exercită, direct sau indirect, asupra procesului decizional ce are loc la nivelul firmei !emitente% investitoare. Practic, analiza de risc specific de firmă acoperă factorii de risc care depind de condiţiile interne ale firmei respective !în care urmează sa fie efectuată investiţia%, de condiţiile de finanţare a investiţiei ce urmează a fi făcută în firma receptoare !sau, altfel spus, de costul procurării capitalului investiţional necesar%, precum şi factorii de risc care depind de condiţiile de implantare pe piaţa gazdă a firmei emitente investitoare !altfel spus, de forma sub care investiţia internaţională urmează să fie efectuată%. 4ste evident, în aceste condiţii, că investitorul internaţional este practic expus unui risc specific de firmă mult mai variat decât investitorul care operează pe o singură piaţă naţională. *e aceea, clasificarea riguroasă a diferiţilor factori de risc ce intervin la nivelul microeconomic !de firmă% în tranzacţiile cu investiţii străine directe a'ută ta identificarea corectă a riscului investiţional. ;chema generală de clasificare a riscului specific de firmă în tranzacţiile cu investiţii străine directe este redată în figura de mai 'os.
6isc economic general !generat de condiţiile interne ale firmei receptoare%
6iscul specific de firmă în tranzac$ ţiile cu investiţii străine directe
6isc de finanţare !generat de costul capitalului investiţional%
6isc nesistematic !*iversificabil% 6isc sistematic !Bediversificabil%
6isc operaţional 6isc financiar
(ostul capitalului investiţional propriu (ostui capitalului investiţional de împrumut ;ocietate mixtă
6isc de implantare !generat de condiţiile de implantare pe piaţa firmei
Filială proprie Preluare de firmă sau fuziune 2lianţă strategică
Fi!ura 1. Cate!oriile de risc specific de firm#
*eciziile privind procurarea capitalului investiţional se reflectă, pe termen lung, în eficienţa şi competitivitatea activităţii corporaţiei. *atorită importanţei cruciale pe care o au, ele sunt înglobate în strategia internaţională a capitalului, care este influenţată, în principal, de următorii factorisursele internaţionale de capital tipul şi costul capitalului • •
7
structura capitalului utilizat de corporaţie evoluţia dobânzilor şi a ratelor de schimb valutare. /A0 ursl intrnaţional & capital (ele mal importante surse de capital sunt pieţele financiare. Pieţele financiare pot finaţionale, adică reprezentative pentru economia unei ţări internaţionale, concentrând un volum important de tranzacţii internaţionale, reprezentative pentru evoluţia de ansamblu a economiei mondiale sau a unor largi zone din economia mondială !o asemenea piaţă este piaţa euroobligaţiunilor sau a eurocreditelor%. *atorită creşterii interdependenţelor economice internaţionale şi a globalizării economiei mondiale, tendinţa generală este de atenuare a diferenţelor dintre aceste două categorii, mai bine zis de transformare a pieţelor financiare naţionale în pieţe regionale şi internaţionale. 3odalităţile pe care corporaţia le foloseşte pentru procurarea capitalului investiţional necesar sunt emisiunile de titluri de valoare !acţiuni, obligaţiuni etc.% şi negocierea creditelor bancare. !)% E#isiuna & titluri & ,aloar presupune întotdeauna găsirea unui intermediar financiar !piaţa primară% care se anga'ează să plaseze titlurile la bursele de valori !piaţa secundară%. /n cazul investiţiilor internaţionale, corporaţia se adresează unui sindicat de intermediari financiari, adică mai multor instituţii specializate care se unesc pentru a împărţi între ele riscul tranzacţiei. 2ran'amentul financiar poate fiCbest efforts arrangementD !2ran'amentul celor mai bune eforturi%, caz în care intermediarul nu garantează un preţ minim pentru acţiunile corporaţiei emitente, dar se anga'ează să obţină un preţ cît mai bun CunderEritten arrangementD !2ran'amentul pe bază de anga'ament ferm%, caz în care intermediarul cumpără Cen grosD titlurile pentru a le revinde apoi pe pieţele secundare. 5n asemenea aran'ament transmite în exclusivitate riscul asupra intermediarului. !))% N+ocira cr&itlor tra&iţional se poate face cu o singură instituţie creditoare sau cu un sindicat bancar naţional sau internaţional !atunci când creditul solicitat este mare şi creditarea comportă un risc substanţial%. (el mai adesea, marile corporaţii recurg, în mod simultan, la mai multe surse de procurare a capitalului. *e exemplu, firma olGsEagen poate recurge la negocierea unui credit cu băncile germane, la emisiunea de acţiuni pe piaţa financiară germană, în timp ce filiala sa din ;.5.2. se împrumută printr$o emisiune de obligaţiuni de la investitorii americani. /n general, însă, folosirea subvenţiilor de stat duce la slăbirea competitivităţii firmelor pe piaţa internaţională !cele mai notabile excepţii sunt firmele 'aponeze%. (orporaţiile puternice sunt cele care reuşesc să stea singure Cpe propriile picioareD. /n acest sens, se pare că filozofia economica diri'istă are urmări nedorite în lupta pentru dominaţie internaţională. 4ste edificator faptul că performanţele marilor firme cu sediul principal în sudul 4uropei, în ţări precum Franţa, )talia, ;pania !ţări care preferă intervenţia activă a statului în spri'inirea economiei şi a firmelor nationale%, sunt în relativ declin faţă de concurentele lor cu sediul principal în ţări ca ;tatele 5nite, 2nglia, 4lveţia !ţări adepte ale liberalismului economic%. Finanţarea unei investiţii internaţionale se poate face cu a'utorul capitalului propriu !denumit, în limba engleză, CeHuitID% şiJsau a capitalului de împrumut !CdebtD%. )ndiferent din ce sursă, procurarea capitalului investiţional presupune însă un cost. (a atare, obiectivul investitorului internaţional îl reprezinta realizarea unei structuri eficiente e capitalului2 adică a acelui raport între capitalul propriu şi capitalul de împrumut pentru carecostul de procurare a capitalului este cel mai scăzut posibil, şi volumul capitalului atinge aceea masă critică pentru care costul marginal al procurării unei unităţi suplimentare de capital este egal cu profitul marginal al investirii unei unităţi suplimentare de capital. • •
• •
•
•
• •
8
Pentru atingerea unei structuri eficiente a capitalului unei firme investiţionale, procesul decizional reclamă luarea în considerare a interacţiunilor ce operează între următorii factoriaccesul la capital !costul procurării capitalului investiţional% repartizarea riscului !cine suportă riscul% comportamentul onest sau, din contră, oportunist al echipei de manageri structura organizatorică a firmei investitoare. Finanţarea investiţiilor internaţionale pe baza capitalului propriu sau a celui de împrumut implică pentru firma investitoare o serie de avanta'e şi dezavanta'e, ce se constituie în factori de risc specific. *e aceea, deciziile firmei investitoare trebuie să albă în vedere realizarea unei structuri eficiente a capitalului pentru tranzacţia investiţională respectivă, ţinându$se cont şi de caracteristicile condiţiilor interne ale firmei recipiente. *ecizia de investire internaţională se fundamentează şi se realizează în mai multe etape• • • •
'tapa pre!#titoare
-ci%ia & rali%art a in,stiţii &irct s rali%a%) 3n ur#)toarl tap4
'tapa pre!#titoare
Furnizorul de fonduri financiare, direct sau prin intermediul repartiţiei financiare internaţionale, este preocupat de cunoaşterea beneficiarului investiţiei şi a ţării acestuia. ;unt luate în calcul aspectele de natură economică, financiară, fiscală, monetară, socială, politică, mil. etc. 4tapa pregătitoare se încheie, în cazul în care investitorul străin devine interesat, cu un 2cord )nternaţional de )nvestiţii. este etapa în care fiecare parte se informează şi realizaeză o documentaţie asupra partenerului. ;e urmăresc aspectele economice, fiscale, monetare, politice asupra legislaţiei privind investiţiile din ţara unde se va face investiţia.
Aspectele economice vizează:
;olvabilitatea beneficiarului 4xistenţa materiei prime 4xistenţa forţei de muncă !ieftine şi calitative% Piaţa de desfacere Probleme ecologice.
Aspectele financiare vizează:
6egimul de impunere a veniturilor Bivelul taxelor vamale @erificarea stabilităţii monedei naţionale, în care se va realiza o parte din venituri.
Aspectele politice vizează:
;tabilitatea guvernului Aegislaţia privind investiţiile şi proprietatea privată. Aa rândul său, beneficiarul investiţiei se documentează în ceea ce priveşte;olvabilitatea investitorului 6eputaţia lui pe piaţa internaţională Posibilităţile tehnice şi tehnologice pa care le poate oferi. 4tapa de pregătire se încheie cu un acord internaţional de investiţii, în care se prevăd drepturile şi obligaţiile părţilor, clauze de apărare a intereselor investitorului şi a beneficiarului. &dată cu semnarea acordului se prezintă proiectul de construcţie, se stabileşte termenul de execuţie, modalitatea de rambursare a împrumutului, modalitatea de exploatere şi dobânda. 'tapa de e&ecuţie + în această etapă investitorul trece la finanţarea lucrărilor de realizare a obiectivului proiectat. Aa această etapă sunt solicitate instrumentele, metodele şi operaţiunile activităţii financiare internaţionale.
• • •
9
4talonul internaţional este utilizat pentru a evalua proiectul de investiţii şi contribuţia cu fonduri, bunuri şi drepturi de prorpietate. Fondurile atrase din economia investitoare în cea beneficiară sunt diri'ate cu a'utorul mi'loacelor de plată, urmând a fi folosite plăţi generate de construirea şi punerea în funcţiune a obiectivului finanţat. 'tapa de e&ploatare a investiţiei . Funcţionarea obiectivului construit determină o serie de acţiuni de natură financiară internaţională. 2ici sunt cuprinse finanţările suplimentare pentru dezvoltări ulterioare, precum şi fluxul de fonduri determinat de împărţirea între parteneri a rezultatelor financiare obţinute din exploatarea obiectivului construit. 'tapa de licidare a investiţiei . Aichidarea investiţiei se face în cazul vânzării obiectivului construit către ţara beneficiară sau în cazul falimentului. ;e evaluează partea de proprietate a fiecărui partener cu a'utorul etalonului internaţional, eventualele daune sau despăgubiri şi apoi se reglează mişcarea corespunzătoare a fondurilor prin băncile participanţilor. &rice investiţie în context internaţional este însoţită de strategii severe pentru reducerea sau eliminarea riscurilor. Kama riscurilor care ameninţă o investiţie străină este foarte largă. 4a cuprinde riscuri economice, politice, fiscale, monetare, sociale, naturale. Pentru fiecare categorie de risc investitorul solicită garanţii din partea partenerului şi al ţării sale. ceste !aranţii vi"ea"#a% 2sigurarea că obiectivele construite nu pot fi naţionalizate, expropriate sau rechiziţionate b% 2sigurarea unor despăgubiri reale în cazurile în care, din motive excepţionale, se face un transfer de proprietate c% 2sigurarea posibilităţilor de transfer în străinătate a dividendelor, a sumelor rezultate din vânzarea de acţiuni şi din lichidarea investiţiei d% 2sigurarea unui regim fiscal, care se prevadă facilităţi în primii ani de funcţionare şi pe parcurs e% 4xistenţa unui regim 'uridic clar şi ferm, cu prevederi care sunt în concordanţă cu dreptul internaţional etc. /n practica internaţională sursele de finanţare a investiţiei făcute în străinătate sunt reprezentate de rezultatele financiare ale firmei investitoare, resursele unor bănci care pot acorda credite pe termen mediu şi lung, resursele pieţei de capital, mobilizate prin plasamentul de acţiuni şi obligaţiuni, fonduri guvernamentale, fonduri individuale etc. Pentru investitor alegerea sursei reprezintă o opţiune complexă, fundamentată, în principal, pe costul acesteia !dobănzi, comisioane, dividende% şi pe condiţiile de acces, de utilizare şi rambursare. Mto&l & !inanţar sunt4 ". Resursele proprii , provenite din repartizarea profitului. /n acest caz, investitorul străin va trebui să ţină cont de dorinţa acţionarilor întreprinderii şi să valorifice sumele respective la un dividend acceptabil. 3obilizarea acestor resurse se face prin virareainternaţională a sumelor de monedă convertibilă sau prin mişcarea de valoare efectivă sub forma bunurilor şi serviciilor ce intră în structura admisă a aportului în natură a investitorului străin . Piaţa de capital prin plasarea de noi acţiuni sau obligaţiuni. (ostul acestor fonduri depinde de dividendul promis noilor acţionari sau de dobânda plătită la împrumutul obligatar contractat prin plasamentul de obligaţiuni. 3obilizarea de fonduri de pe piaţa de capital se face prin emisiunea şi plasamentul de titluri !acţiuni, obligaţiuni% pe piaţa proprie a investitorului sau pe o piaţă terţă, inclusiv pe piaţa euroemisiunii 0. Piaţa creditului + pentru procurarea creditelor bancare pe termen scurt, mediu sau lung. /n acest caz se suportă drept cost dobânda, comisioaneleşi condiţiile de acces, utilizare şi rambursare. 2pelarea la creditul bancar are loc în baza cererii şi contractului de credit, conform căruia solicitantul îndeplineşte toate condiţiile impuse de bancă. 5. Plasa#ntul intrnaţional & ,alori #o$iliar :
)ntrarea pe piaţa financiară internaţională se realizează şi sub forma plasamentului de titluri !hârtii de valoare% în cadrul pieţei de capital. 2ceasta se realizează prin intermediul instituţiilor de pe piaţa financiară, care sunt disponibile să plaseze capital prin cumpărarea de titluri în altă ţară. &peraţiunea poate fi privită, de asemenea, din punctul de vedere al emitentului ca un plasament extern de titluri. Fondurile astfel obţinute de partea emitentă, primesc, apoi, o destinaţie economică sau financiară internă. 4mitenţii de titluri !firme, guverne, instituţii financiare naţionale şi internaţionale% îşi motivează plasamentul pe piaţa de capital din altă ţară sau în context internaţional prin lipsa de fonduri pe propria piaţă şi sau prin necesitatea de a$şi forma o parte din capital de lucru în monedă convertibilă. (a şi în cazul pieţei valutare, pe piaţa de capital operează trei categorii de participanţi)nvestitori !persoane fizice, bănci, instituţii de asigurare, societăţi de investiţie pentru fonduri mutuale, fonduri de pensii% )ntermediari financiari !de tip bancar + care atrag active pentru a crea titluri proprii + bănci, fonduri de investiţii, societăţi financiare şi de tip bursier + care redistribuie titlurile emise de alţi emitenţi + bursă, bănci% 4mitenţi de titluri şi beneficiari ai împrumutului contractat prin plasamentul de titluri !agenţi economici, bănci, instituţii financiar$monetare%. Plasamentul internaţional de titluri se poate face pe piaţa internă a altei ţări sau pe piaţa internaţională. Plasamentul pe o piaţă naţională a unei alte ţări are loc atunci când instituţia emitentă vinde titluri în altă ţară, în cadrul unei operaţiuni financiare. &peraţiunea se desfăşoară în mai multe faze, şi anume prosperarea pieţei financiare a ţării respective vizate de către emitentul de titluri în vederea identificării posibilităţilor de plasament contactarea unei instituţii financiare din acea ţară, pentru prelucrarea de către aceasta a acţiunii de plasare a titlurilor, informând$o asupra situaţiei sale economice, asupra statutului emisiunii, precum şi asupra garanţiilor oferite posesorul de capital este informat de către societatea financiară internaţională şi se obţine eventualul său acord anga'area fondurilor se face apoi prin intermediul băncilor implicate în această operaţiune, precum şi a bursei de valori din ţara emitentului prin aceleaşi bănci implicate se face plata dividendelor sau a dobânzilor către cumpărător, precum şi, în final, lichidarea prin răscumpărare a titlurilor de acesta. Plasamentul de titluri poate avea loc şi din iniţiativa posesorului de capital, în dorinţa acestuia de valorificare. /n acest caz posesorul de capital se adresează unei instituţii financiare din ţara vizată, prezentând dorinţa sa, capacitatea sa financiară şi condiţiile sale. Piaţa titlurilor financiare se structurează în piaţa primară !se vând şi se cumpără titluri nou emise% piaţa secundară, unde se revând titlurile existente în circulaţie !burse de valori, firme de broGera'%. Pe pieţele de capital, relaţiile dintre deţinători de fonduri !investitorii% şi emitenţii de titluri au fost concentrate de investiţii financiare specializate. 4le sunt de două categoriisocietăţi financiare !nonbancare%, care acţionează pe piaţa primară şi pe cea secundară instituţii cu funcţii adiacente !firme de avaluare, firme de marGeting financiare, firme de consultanţă%. Pe piaţa internaţională de capital sunt puse în vânzare spre cumpărare titluri de natura acţiunilor şi obligaţiunilor, care se vând şi se cumpără ca atare sau prin intermediul unor contracte •
•
•
•
•
•
•
•
• •
• •
"#
viitoare şi contracte tip opţiune. Piaţa de capital cunoaşte şi alte forme de operaţiuni inclusiv contracte pe indici bursieri, ca o combinaţie de contracte viitoare şi de opţiuni. T6nica plasa#ntului prsupun parcur+ra #ai #ultor tap4 'tapa pre!#titoare
4tapa pregătiitoare are în vedere cunoaşterea din multiple puncte de vedere !economic, financiar, monetar, fiscal, politic, social% a pieţei de capital din ţări unde emitentul de titluri doreşte să facă plasamentul. >ot în această perioadă, se aleg intermediarii financiari de pe piaţa secundară !bursa%.
'tapa plas#rii efective a titlurilor .
/n cazul în care plasarea se face prin societăţi financiare şi bancare, la ghişeu, investitorii întocmesc Luletine de subscriere, precizând suma pe care o investesc şi modalitatea de plată. Pentru operaţiuni în volum mare, societăţile de intermediere întocmesc &rdine de vânzare respectiv, &rdine de cumpărare. Plasamentul pe piaţa primară este, de regulă, limitat în timp. 4l poate dura câteva zile după care titlurile nevândute, plus emisiunile suplimentare viitoare, sunt îndreptate spre piaţa secundară. /n linii mari activitatea bursieră urmăreşte, pe de o parte, plasarea titlurilor în vederea procurării de fonduri pentru capitalul de lucru al eminenţilor şi, pe de altă parte, burse reprezintă un barometru al economiei, redând, prin indicatorii săi, mersul firmelor şi chiar al economiei. (otarea la bursă presupune acceptarea ofertanţilor de ordine de vânzare şi de cumpărare, pe baza unor criterii de performanţă stabiliţi de regulamentele bursei. 3odalităţile principale de realizare a cotaţiei suntdirectă, în ring în acest caz, considerat cel mai corect, negocierea se face Cprin strigareD şi, mai nou, prin înscrierea ofertei şi cererii pe monitoarele calculatoarelor în afara ringului, în birourile bursei, prin opoziţie sau consens. Plasamentul de titluri pe piaţa internaţională denumit, spre deosebire de investiţiile directe, investiţii de portofoliu se face în cadrul pieţei financiare internaţionale. 2ceasta, după cum s$a arătat, a luat o mare dezvoltare datorită mai multor factori care au influenţat şi modificat, în special, piaţa de capital. Partenerii şi intermediarii de pe această piaţă, preocupaţi mereu de a realiza tranzacţii cât mai rapide, mai valoroase şi mai sigure, au introdus noi instrumente şi titluri financiare cu rezultate spectaculoase. Printre acestea un rol important "$a 'ucat euroemisiuni. &rganizarea pieţei euroemisiunii revine sistemelor bancare naţionale, prin filialele lor din străinătate. Plasamentul de titluri este organizat de consorţii bancare cu o organizare care cuprinde $anca coor&onatoar /c6! & !il02 +rupul & su$scrir /sin&icat & plasa#nt0 şi +rupul & ,7n%ar. Fiecare grup îşi asumă responsabilităţi legate de pregătirea plasamentului, de realizare a subscrierii, de strângere şi diri'are de fonduri, de garantare a împrumutului, de plată a dividendelor şi dobânzilor, de amortizare a împrumutului. )nteresul emitentului de titluri este ca grupurile de bănci care montează împrumutul să fie cât mai bine dispus geografic pentru a cuprinde principalele pieţe financiare, garanţie pentru realizarea rapidă a plasamentului şi pentru un cost de plasare rezonabil !în 'ur de ,#$,8M%. Pe piaţa euroemisiunii sunt puse în vânzare, cu prioritate, obligaţiuni. Euroobliguţiunile sunt obligaţiuni cu o circulaţie sporită internaţională, ele fiind exprimate în altă monedă decât cea a ţării emitentului. 2ceste titluri sunt emise de către bănci importante sau de sindicate de bănci înfiinţate anume pentru emisiunea respectivă, iar oferta publică este făcută simultan în mai multe ţări. ;indicatul bancar emitent are o structură bine organizată, cuprinzând o bancă coordonatoare, grupul de bănci pentru subscriere şi grupul de vânzare. Fiecare grup are •
•
""
responsabilitate bine definită în pregătirea plasamentului, realizarea subscrierii de fonduri, diri'area fondurilor, garantarea împrumutului, plata dobânzilor şi amortizarea împrumutului. (aracteristicile euroobligaţiunilor sunt următoareleele sunt emise în afara ţării în a cărei monedă sunt exprimate pot fi emise de către împrumutaţi domiciliaţi în orice ţară pot fi achiziţionate de către investitori din orice ţară au puţine restricţii referitoare la emisiune şi tranzacţionare pot fi emise în orice moment şi nu sunt susceptibile de a fi impozitate la sursă. 2vanta'ul euroemisiunilor constă în evitarea restricţiilor impuse de anumite ţări asupra plasării titlurilor sau asupra împrumuturilor contractate de străini în moneda locală. 4uroobligaţiunile se prezintă sub mai multe varianteeuroobligaţiuni directe !cu rata fixă a cuponului% acestea, după cum arată numele, au aceeaşi dobândă până la scadenţă, ceea ce permite calcularea mai sigură a venitului euroobligaţiuni cu opţiune la cumpărare !callable%, care permit emitentului să le răscumpere înainte de scadenţă euroobligaţiuni cu opţiune la vânzare !putable%, se utilizează atunci când emitentul doreşte un termen mai lung decât este dispus investitorul. Prin acest titlu investitorul are opţiunea de vânzare a titlului la scadenţă sau de a continua investiţia pe încă un termen stabilit. *acă la scadenţă rata dobânzii pe piaţă este mai mare decât cuponul oferit, investitorul va exercita opţiunea de vânzare către emitent, obtinând rambursarea împrumutului. /n caz contrar, investitorul va păstra titlul care va avea scadenţă la termenul stabilit euroobligaţiuni cu rata dobânzii variabilă + acestea au o rata a dobânzii variabilă în funcţie de A)L&6 !piaţa financiară engleză specializată în negocierea dobânzilor, unde se fixează un etalon de dobândă, valabil pentru un timp%. 5tilizarea acestui fel de obligaţiuni s$a redus în ultimul timp datorită riscului mare, care a dus frecvent la pierderi. Peste #M din aceste titluri sunt emise de guverne, instituţii publice. organisme internaţionale. /n 'ur de :#$:M din emitenţi provin din ţările dezvoltate cuprinse în &.(.*.4., iar instituţiile internaţionale au o pondere de circa M. Bivelul unei emisiuni de titluri nu poate fi mai mic de ":$ 0# milioane de dolari, piaţa respectivă fiind rezervată unor persoane 'uridice importante ca activitate economică şi financiară. (umpărătorii de titluri provin din ţările dezvoltate, din ţările exportatoare de petrol de asemenea, furnizori de fonduri pot fi instituţii bancare, instituţii de asigurări etc. Pentru a da pieţei de capital constituită în context internaţional atributele unei pieţe veritabile, a fost creată o piaţă secundară. 4a dă posibilitatea redistribuirii titlurilor vândute pe piaţa primară, precum şi vânzării titlurilor rămase nevândute în prima fază. 3area ma'oritate a tranzacţiilor pe această piaţă se realizează prin instituţii financiare de tip broGer şi dealer, pentru un nivel minim de ##### de N !nivel stabilit de Association of nternational !ond "ealers#. >ranzacţiile se fac telefonic şi prin telex între operatori şi principalele bănci internaţionale din principalele pieţe financiare din 4uropa, 2merica, 2sia. Piaţa secundară, pe lângă posibilităţile de recirculare a titlurilor, asigură rolul de Csupapă de securitate pentru piaţa primarăD, prin repunerea pe piaţă a titlurilor de'a cumpărate. 2ceastă piaţă este coordonată de organismele bancare 'uro*Clear $Euro%&learace '(stem Ltd.) instituită de *organ +uarant( ,rust în anul ":79% şi Cedel + !creată de -redietban şi mai multe instituţii financiare europene, pentru a desfiinţa monopolul deţinut de 3organ%. 2nual, la organismele de compensaţie de pe piaţa secundară sunt înregistrate între "### şi ### de emisiuni nivelul valoric al montării de depozite efectuare de cele două instituţii depăşeşte 0## mild. N, în cazul (edel, şi 8## miliarde N, pentru 4uro$(lear. Prima instituţie este o societate anonimă, de − − − − −
−
−
−
−
"
drept luxemburghez, iar a doua este de drept englez, operând pe piaţa Aondrei, la Ourich şi la Lruxelles.
"0
