ECHILIBRUL FINANCIAR , FONDUL DE RULMENT , NECESARUL DE FOND DE RULMENT SI RATELE FINANCIARE Poziția financiară a întreprinderii reprezintă relațiile dintre sursele de finanțare (capitaluri proprii şi datorii) şi activele întreprinderii aşa cum sunt acestea reflectate de bilanț. Poziția financiară poate oferi informații utile datorită elementelor care o determină: structura financiară a întreprinderii şi resursele economice, adică activele pe care le controlează întreprinderea; bonitatea financiară a întreprinderii, pusă în evidență prin lichiditate şi solvabilitate; echilibrul între nevoi şi surse, reflectate în pasivul şi activul bilanțier; modul de gestionare al resurselor financiare. Analiza structurii financiare îşi propune aprecierea structurii financiare a întreprinderii, adică a modului de formare a surselor de finanțare după termene de exigibilitate (scurt, mediu şi lung) respectiv proveniență (proprii, împrumutate şi atrase). O structură financiară solidă presupune ca întreprinderea să beneficieze de stabilitate financiară, în condițiile unei autonomii şi implicit a unei îndatorări acceptabile. Analiza structurii patrimoniale îşi propune cercetarea modului de construire a patrimoniului concret – real, identificarea destinației economice a capitalurilor şi evaluarea capacității întreprinderii de aşi modifica structura patrimonială în ca urmare a schimbărilor din mediu în vederea îmbunătățirii parametrilor de eficiență economică. Un prim indiciu privind eficiența dinamicii elementelor componente ale activului poate fi pusă în evidență prin prisma comparării cu dinamica cifrei de afaceri. Din acest punct de vedere, apreciem ca fiind eficientă modificarea nivelului elementului de activ dacă ritmul de creştere a elementului de activ este devansat de creşterea cifrei de afaceri. Analiza bonității financiare urmăreşte aprecierea capacității de plată a întreprinderii, adică evidențierea capacității întreprinderii de onorare la plată a datoriilor indiferent de termen. Lichiditatea exprimă măsura în care întreprinderea reuşeşte să-şi achite obligațiile sale curente pe seama activelor curente (cele mai lichide elemente de activ). Analiza solvabilității întreprinderii urmăreşte capacitatea acesteia de a-şi achita obligațiile totale (indiferent de termen) din resursele totale. Pe baza acestui indicator se poate evalua riscul incapacității totale de plată pe termen 1
lung. Din punct de vedere al câmpului de acțiune solvabilitatea este mai largă decât lichiditatea, incluzând în determinare active indiferent de gradul de lichiditate şi respectiv datorii indiferent de gradul de exigibilitate.Logica analizei echilibrului financiar este aceea de judecare a deciziilor ce s-au luat la nivelul întreprinderii din punct de vedere al asigurării surselor de finanțare necesare acoperirii nevoilor de finanțat, aceea de identificare şi înțelegere a legăturilor existente între sursele financiare şi mijlocale economice. Analiza echilibrul financiar se analizează pe termene, având ca obiective: echilibrul pe termen lung, prin compararea capitalurilor permanente cu activele imobilizate (fond de rulment); echilibrul curent (pe termen scurt), prin compararea activelor circulante cu obligațiile pe termen scurt (datorii nefinanciare pe termen scurt) (necesarul sau nevoia de fond de rulment); echilibrul global, prin compararea fondului de rulment cu necesarul de fond de rulment (trezoreria). Baza de pornire a analizei echilibrului financiar pe baza bilanțului financiar presupune respectarea următoarelor egalități: • active imobilizate = capital permanent, adică activele cu termene de lichiditate de peste un an trebuie finanțate din surse cu termene de exigibilitate corespunzătoare (mai mare de un an); • active circulante = datorii pe termen scurt, adică activele cu termene de lichiditate mai mică de un an trebuie finanțate din surse cu termene de exigibilitate corespunzătoare (mai mică de un an). Echilibrul financiar este o condiție de bază pentru derularea unei activități profitabile. Obținerea rentabilității fără îndeplinirea condițiilor de echilibru financiar nu oferă cadrul viabilității pe termen lung a unei întreprinderi. łintirea echilibrului financiar presupune reglarea unui lung şir de dezechilibre care se manifestă în activitatea întreprinderii. Unul dintre obiectivele majore ale managementului ar trebui să fie gestiunea rațională şi eficientă a resurselor pe care întreprinderea le are la dispoziție în vederea asigurării unui nivel superior de eficiență şi de rentabilitate pentru întreprindere. Astfel, analiza gestiunii resurselor financiare ale întreprinderii îşi propune urmărirea modului urmărirea modului de gestionare a resurselor financiare şi aprecierea eficienței gestionării resurselor financiare. În termeni generali o gestiune eficientă a resurselor se realizează atunci când se obțin rezultatele scontate cu un volum cât mai limitat de resurse. Creşterea nivelului de eficiență în gestiunea resurselor este echivalentă cu: obținerea aceluiaşi rezultat cu un volum mai mic de resurse; cu acelaşi volum de resurse obținerea unui rezultat mai mare. Exprimarea sintetică a modului de gestionare a resurselor se realizează prin viteza de rotație, cu ajutorul căreia se măsoară durata de timp necesară transformării activelor în forma inițială bănească şi durata de reînnoire a datoriilor. 2
1. Analiza echilibrului financiar al întreprinderii
1.2 Considerații generale privind echilibrul financiar Realizarea consecventă a obiectivului major al unei întreprinderi – maximizarea valorii sale poate avea loc numai în condițiile unei activități profitabile şi de menținere a echilibrului financiar. Într-o determinare financiară, echilibrul financiar exprimă egalitatea sursele financiare şi mijloacele economice necesare desfăşurării activității de exploatare şi comercializare, pe termen lung şi scurt. Logica analizei echilibrului financiar este aceea de judecare a deciziilor ce s-au luat la nivelul întreprinderii din punct de vedere al asigurării surselor de finanțare necesare acoperirii nevoilor de finanțat, aceea de identificare şi înțelegere a legăturilor existente între sursele financiare şi mijlocale economice. Analiza echilibrul financiar se analizează pe termene, având ca obiective: echilibrul pe termen lung, prin compararea capitalurilor permanente cu activele imobilizate (fond de rulment); echilibrul curent (pe termen scurt), prin compararea activelor circulante cu obligațiile pe termen scurt (datorii nefinanciare pe termen scurt) (necesarul sau nevoia de fond de rulment); echilibrul global, prin compararea fondului de rulment cu necesarul de fond de rulment (trezoreria). Baza de pornire a analizei echilibrului financiar pe baza bilanțului financiar presupune respectarea următoarelor egalități: active imobilizate = capital permanent, adică activele cu termene de lichiditate de peste un an trebuie finanțate din surse cu termene de exigibilitate corespunzătoare (mai mare de un an); active circulante = datorii pe termen scurt, adică activele cu termene de lichiditate mai mică de un an trebuie finanțate din surse cu termene de exigibilitate corespunzătoare (mai mică de un an). În practică, respectarea acestor două egalități de principiu, este destul de dificil de realizat datorită, în principal, neconcordanței dintre durata medie a lichidității activului şi durata medie de exigibilitate a pasivului. Aprecierea stării de echilibru financiar se face în principiu, prin „soldarea” fondului de rulment respectiv a necesarului de fond de rulment în nivelul trezorerie, echilibrul financiar fiind considerat atins atunci când exercițiul financiar se încheie cu trezorerie nulă. Existența şi menținerea unei trezorerii nule, în practică este foarte dificil de realizat, manifestându-se ca o tendință, fapt pentru care se constituie ca un obiectiv permanent al managementului financiar al întreprinderii. 3
Acest indiciu de bază al echilibrului financiar nu înseamnă atingerea integrală a echilibrului financiar, pentru că apar o serie de întrebări a căror răspunsuri pot pune la îndoială concluzia inițială, cum ar fi: 1. În ce măsură deciziile care au vizat realizarea echilibrului financiar au asigurat sporul maxim de valoare pentru acționari ? 2. Care sunt relațiile dintre surse şi mijloace din punct de vedere al termenelor de lichiditate respectiv exigibilitate şi care este contribuția acestor relații la generarea soldului de trezorerie ? 3. Care sunt elementele structurii financiare? Se realizează cel mai scăzut cost al capitalului ? 4. În ce stadiu de află întreprinderea şi ce strategii de afaceri adoptă ? 5. În ce limite ale trezoreriei negative sau pozitive se apreciază că s-a realizat echilibrul financiar ?
1.3 Analiza activului net contabil Activul net contabil (ANC) măsoară averea netă a acționarilor la un moment dat (activul negrefat de datorii). Mai poartă denumirea de situația netă sau patrimoniul net. Se determină ca diferență dintre activul real2 (Ar) şi datoriile totale angajate de întreprindere (DT). ANC = Ar − DT Mărimea activului real provine în urma eliminării din activul total al bilanțului contabil (AT) a activelor fictive (Af), astfel că mărimea activului real corespunde cu mărimea activului total din bilanțul financiar. Ar = AT − Af Obiectivul principal al activității întreprinderii îl considerăm creşterea averii acționarilor, care din punct de vedere patrimonial se poate realiza prin creşterea valorii ANC, adică a valorii patrimoniale a acțiunilor. Situații posibile din punct de vedere al mărimii ANC sunt redate mai jos. a) Dacă ANC > 0 , atunci: − consemnează realizarea, parțială sau integrală, a obiectivului fundamental al întreprinderii – maximizarea valorii capitalurilor proprii şi implicit a activului net; − consecință a reinvestirii unei părți din profitul net şi al altor elemente de acumulări; − creşte (îmbogățire) averea acționarilor. b) Dacă ANC < 0 , atunci:
− datoriile contractate de întreprindere devansează activele nete; − consemnează o stare prefalimentară; − consecință a pierderilor din exercițiile anterioare peste valorarea celorlalte elemente de capitatului propriu; − scade (sărăcire) averea acționarilor. 4
Dinamica indicatorului (I) poate urma următoarele variante: a) ANC prezintă tendință crescătoare ( I ANC > 1 ), fapt ce se datorează modificării activului total, care este finanțat atât din capital propriu cât şi pe seama angajării de datorii pe diverse termene, dar ritmul dinamicii capitalului propriu devansează ritmul dinamicii datoriilor, în principal prin capitalizarea rezultatelor exercițiilor anterioare. Activul real al întreprinderii determină valoarea patrimonială a activelor întreprinderii, fiind reprezentat în două forme conform bilanțului financiar: • activul economic – forma economică a capitalului investit rezultată după decizia de alocare a capitalului; • capitalului investit – forma financiară a activului economic existentă înainte de decizia de alocare. a.1) I AT > 1 ; I DT ≤ 1 , creşte activul total exclusiv pe seama capitalurilor proprii; sau I AT > 1 ; I DT > 1 , dar I AT ≥ I DT , creşterea activului total este finanțată numai din capitaluri proprii sau atât din capital propriu cât şi pe seama angajării de datorii; a.2) I AT = 1 ; I DT < 1 , se reduc datoriile totale în condițiile menținerii constante a activelor totale; a.3) I AT < 1 ; I DT < 1 , dar I AT > I DT , datoriile scad într-o proporție mai mare decât scăderea activul total. b) ANC prezintă tendință descendentă ( I ANC < 1 ) fapt ce se datorează modificării activului total, dar dinamica capitalului propriu este devansată de dinamica datoriilor. I DT > I AT
1.4 Analiza echilibrului financiar pe termen lung Fondul de rulment (FR) reprezintă excedentul de surse financiare exigibile pe termen mediu şi lung care se degajă în urma acoperirii activelor cu termen de lichiditate similar şi care poate fi folosit pentru finanțarea activelor cu lichiditatea de sub un an. La modul practic, fondul de rulment este partea din capitalul permanent care depăşeşte valoarea activelor imobilizate nete şi care poate fi destinată finanțării activelor circulante. Conform conceptiei patrimoniale a. FR = Capital permanent-Active imobilizante Fondul de rulment propriu – FRp : FRp = Capitaluri proprii – Active imobilizante 5
Fondul de rulment imprumutat – FRi : FRi = Datorii pe termen mediu si lung b. FR = Active circulante – Datorii pe termen scurt Când sursele permanente sunt mai mari decât necesitățile permanente întreprinderea dispune de un fond de rulment care poate fi utilizat („rulat”) pentru reînnoirea activelor circulante. În acest fel fondul de rulment apare ca o marjă de securitate sau de siguranță financiară care permite întreprinderii să facă față riscurilor generate de activitatea de exploatare. Fond de rulment poate fi calculat prin mai multe modalități: a) pe baza părții de sus a bilanțului, ca diferență între capitalul permanent şi imobilizările imobilizate nete (Ain): FR = Cpm – Ain În acest caz, fondul de rulment marchează plusul sau disponibilul de capitaluri permanente peste valoarea netă a imobilizărilor care poate fi alocat finanțării activelor circulante; c) pe baza părții de jos a bilanțului, ca diferență între activele circulante şi datoriile totale pe termen scurt: FR = Ac – Dts De data aceasta fondul de rulment marchează activele circulante finanțate din surse permanente, sau excedentul de active circulante față de datoriile pe termen scurt. A. Din punct de vedere static, fondul de rulment poate avea valorile: a.) FR = 0, Ac = Dts Această situație este puțin probabilă, reflectând armonizarea totală a din punct de vedere al termenelor între activele şi pasivele întreprinderii. În acest caz activele imobilizate sunt finanțate din capitaluri permanente, iar activele circulante sunt finanțate integral pe seama datoriilor pe termen scurt, respectându-se principiile echilibrului financiar. În acest caz: întreprinderea nu dispune de fond de rulment; lichiditatea întreprinderii este asigurată; riscul perturbării solvabilității este ridicat şi derivă din asimetria lichidității activului comparativ cu exigibilitatea pasivului, astfel: - obligațiile de plată sunt clar dimensionate şi au scadențe precizate; - transformarea activelor circulante în lichidități este supusă unor riscuri mult mai mari, derivate din: derularea procesului de aprovizionare; gestiunea stocurilor; desfăşurarea ciclului de fabricație;organizarea desfacerii; încasarea integrală şi la termen a creanțelor; posibilitatea de valorificarea a investițiilor financiare pe termen scurt. b.) FR > 0; Ac > Dts. Când fondul de rulment este pozitiv capitalurile permanente finanțează o parte din activele circulante, după finanțarea integrală a 6
imobilizărilor nete. De asemenea, activele circulante transformabile în lichidități vor permite nu numai rambursarea integrală a datoriilor pe termen scurt, dar, în acelaşi timp şi degajarea lichidităților excedentare. Această situație reflectă o perspectivă favorabilă pentru întreprindere deoarece se degajă o marjă de securitate care poate proteja întreprinderea, parțial sau integral, de efectele perturbării ciclului de încasare sau de plăți a activității operaționale. Fondul de rulment pozitiv se concretizează fie în asigurarea acoperii nevoilor de finanțat ale ciclului de exploatare, fie în sporirea trezoreriei. c.) FR < 0; Ac < Dts. Valoarea negativă a fondului de rulment reflectă utilizarea unei părți din datoriile pe termen scurt (resurse temporare) pentru acoperirea activelor imobilizate nete (nevoi permanente) contrar principiilor de finanțare, fiind o situație nefavorabilă întreprinderii sub aspectul asigurării unei marje de siguranță în finanțarea activelor circulante. Situația în care activele circulante transformabile în lichidități sunt insuficiente pentru acoperirea datoriilor pe termen scurt este o situație de dezechilibru care reflectă o stare nefavorabilă sub aspectul lichidității. Aprecierea perspectivei întreprinderii de a-şi acoperi datoriile pe termen scurt presupune analiza detaliată a structurii activelor circulante şi a datoriilor pe termen scurt. Dacă lichiditatea medie (viteza de rotație) a activelor circulante este mai mică decât scadența medie (viteza de rotație) a datoriilor pe termen scurt, echilibrul financiar pe termen mediu şi lung poate fi asigurat şi în condițiile unui fond de rulment negativ. Acest dezechilibru poate fi remediat printr-un dezechilibru curent în care activitatea de exploatare degajă surse curente de finanțare mai mari decât nevoile curente de finanțare (situația necesarului de fond de rulment negativ). B. Sub aspectul structurii fondului de rulment, analiza acestuia se realizează pe baza modalității de calcul a fondului de rulment pe baza părții de sus a bilanțului, pornind de la structura capitalurilor permanente după proveniență: - fondul de rulment propriu (FRpr), care reprezintă partea din capitalurile proprii care depăşesc valoarea imobilizărilor nete şi care sunt destinate finanțării activelor circulante (apreciază cuantumul participării capitalului propriu la finanțarea activelor circulante). FRpr = Cpr − Ain FRpr = FR − Dtml - fondul de rulment străin (FRs), care reprezintă datoriile pe termen mediu şi lung sau partea împrumutată a capitalurilor permanete utilizate în acoperirea imobilizărilor nete. FRs = FR − FRpr 7
FRs = Cpm − Cpr = Dtml FR = FRpr + FRs Respectarea principiilor impuse în analiza structurii financiare a întreprinderii presupune ca mărimea FRpr să fie mai mare decât cea a FRs sau ponderea FRpr în FR să depăşească ponderea FRs în total FR. C. Din punct de vedere al dinamicii: a.) fondul de rulment creşte Această situație este considerată a fi favorabilă deoarece o parte tot mai mare a activelor circulante este finanțată din capitalul permanent. Dacă această creştere s-a datorat însă creşterii gradului de îndatorare pe termen lung prin apelarea la credite atunci vor creşte şi cheltuielile financiare (dobânzile) care vor avea ca efect diminuarea rezultatului exploatării şi implicit a celui net. Situația financiară se îmbunătățeşte dacă creşterea fondului de rulment s-a făcut pe seama creşterii capitalurilor proprii, în principal prin capitalizarea profiturilor nete. b.) fondul de rulment scade Această situație de multe ori este considerată nefavorabilă, deoarece activele circulante sunt acoperite într-o mai mică măsură din sursele permanente. Dacă această diminuare a fondului de rulment se datorează creşterii activelor imobilizate atunci situația financiară a întreprinderii pe termen lung se poate îmbunătăți ca urmare a rezultatelor exploatării degajate de investițiile realizate. De asemenea scăderea fondului de rulment poate fi compensată şi printr-o gestionare mai eficientă a activelor circulante. Reducerea fondului de rulment se manifestă nefavorabil atunci când se micşorează pe seama reducerii capitalului propriu. c.) fondul de rulment rămâne neschimbat Deşi această situație este mai mult întâmplătoare ea poate fi rezultatul stagnării întreprinderii când nu se realizează investiții sau volumul de activitate rămâne acelaşi. Această situație se întâlneşte pe perioade scurte, operațiunile financiar-contabile determinând modificarea permanentă a fondului de rulment în sensul creşterii sau diminuării lui. Factorii care influențează nivelul şi evoluția fondului de rulment Factori de scădere a fondului de rulment : 1. Creşterea activului imobilizat, prin investiții în: - imobilizări necorporale; - imobilizări corporale; - imobilizări financiare. inițierea unor noi contracte de leasing financiar; reevaluare (sporirea valorii rămase actualizate) 2. Diminuarea capitalului permanent, prin: - reducerea capitalului propriu: 8
- reducerea capitalului social; - utilizarea rezervelor; - repartizarea de dividende; - pierderi din anii precedenți; - diferențe cu minus din reevaluare; - reducerea nivelului provizioanelor; restituirea împrumuturilor pe termen mediu şi lung inclusiv reducerea valorii rămase de achitat la contractele de leasing financiar. Factori de creştere a fondului de rulment : 1. Diminuarea activului imobilizat, prin: amortizare; vânzări de active; renunțarea / cesiunea / terminarea unor contracte de leasing financiar reevaluare (scăderea valorii rămase actualizate) 2. Creşterea capitalului permanent, prin: sporirea capitalului propriu: - creşterea capitalului social; - acumularea rezervelor; - profit reportat din perioadele precedente; - creşterea rezultatului exercițiului; - diferențe cu plus din reevaluare; - obținerea de subvenții pentru investiții; - creşterea nivelului provizioanelor; 3. Contractarea de împrumuturi pe termen mediu şi lung şi creşterea valorii rămase de achitat la contractele de leasing financiar. D. Pentru analiza mărimii fondului de rulment trebuie să reținem două mărimi: - mărimea minimă a fondului de rulment necesară pentru realizarea echilibrului financiar care este dată de nivelul mediu al fluctuațiilor nevoii de fond de rulment; - mărimea optimă a fondului de rulment este cea care menține echilibrul financiar la cel mai scăzut cost al procurării capitalurilor; dacă se compară fondul de rulment cu cifra de afaceri, atunci mărimea optimă ar trebui să reprezintă ⅓ din cifra de afaceri.
1.5 Analiza echilibrului financiar curent Necesarul de fond de rulment (NFR) reprezintă partea din activele ciculante nonfinanciare ce trebuie finanțate din capitalurile permanente. Necesarul de fond de rulment se formează prin compararea activelor circulante nonfinanciare (Acnf) date de stocuri (St) şi creanțe (Cr) cu datoriile pe termen scurt (Dts) mai puțin cele financiare (Dfts), adică numai cele de exploatare (Dets). NFR = Acnf − Dtsnf NFR = (Ac − Db − Ifts) − (Dts − Dfts ) 9
NFR = (St + Cr ) − Dets Pentru desfăşurarea fiecărui ciclu curent al activității întreprinderii sunt necesare surse financiare ce trebuie asigurate de management. Nevoile temporare (concretizate în reînnoirea stocurilor şi creanțelor) în principiu trebuie acoperite din surse temporare (furnizori, creditori). A. Din punct de vedere static, pot exista mai multe situații : a.) NFR > 0; Acnf > Dets
Dacă necesarul de fond de rulment este pozitiv, el semnifică un surplus de nevoi temporare (active circulante nonfinanciare) în raport cu sursele temporare (datorii pe termne scurt nonfinanciare de exploatare) posibil de mobilizat, pentru care întreprinderea trebuie să aloce fie surse permanente (fond de rulment), fie surse împrumutate pe termen scurt (credite de trezorerie). Situația în care nevoia de fond de rulment este pozitivă poate fi considerată normală numai dacă este determinată de: - politica de investiții care atrage creşterea nevoii de finanțare a ciclului de exploatare; - creşterea vânzărilor; - mărirea duratei ciclului de fabricație datorită complexității produselor. Se consideră o situație nefavorabilă existența unei nevoi de fond de rulment pozitiv când este determinată de: - existența unui decalaj nefavorabil între lichiditatea activelor circulante şi exigibilitatea datoriilor de exploatare (s-a încetinit încasarea creanțelor şi sa urgentat plata obligațiilor); - existența unor stocuri fără mişcare sau cu mişcare lentă. NFR < 0; Acnf < Dets Valoarea negativă a necesarului de fond de rulment evidențiază tot o situație dezechilibru financiar curent, ce constă în existență unui surplus de surse temporare în raport cu nevoile temporare. Situația determină finanțarea nevoilor permanente sau a disponibilităților băneşti. Această situație este apreciată ca fiind pozitivă dacă este determinată de : - accelerarea vitezei de rotație a stocurilor şi creanțelor; - angajarea unor datorii de exploatare cu termene de plată mai relaxate (scadențe mai mari). Un necesar de fond de rulment negativ se consideră ca fiind o situație nefavorabilă când se datorează unor întreruperi temporare în aprovizionare şi reînnoirea stocurilor sau în activitatea de producție. b.)
B. Evoluția necesarului de fond de rulment este influențată de
acțiunea mai multor factori dintre care cei mai importanți sunt: 10
cifra de afaceri: modificarea cifrei de afaceri determină modificarea NFR în acelaşi sens; limita inferioară a eficienței creşterii NFR este ca ritmul modificării NFR să fie inferior sau cel mult egal, cu ritmului modificării cifrei de afaceri; durata ciclului de fabricație: modificarea duratei ciclului de exploatare influențează în acelaşi sens NFR şi poate avea loc prin: o schimbarea tehnologiilor de fabricație; o modificarea structurii producției în favoarea unor produse cu durată a ciclului de fabricație mai mare sau mai mică decât durata medie; o măsuri de natură organizatorică care conduc la diminuarea timpilor de prelucrare pe operații, reducerea timpilor auxiliari şi de deservire etc. nivelul costurilor de producție: modificarea NFR este determinată de: o reducerea costurilor de producție prin diminuarea consumurilor specifice de resurse materiale şi umane, când are loc scăderea NFR; o depăşirea costurilor de producție prin neîncadrarea în consumurile specifice de resurse sau creşterea prețurilor şi tarifelor de evaluare a acestor consumuri, când NFR creşte; modul de gestionare a stocurilor: reducerea NFR se realizează prin: o diminuarea duratei medii de aprovizionare cu materiale şi a vânzării produselor finite; o dimensionarea optimă a stocurilor de materiale şi produse finite; o micşorarea duratei medii de stocare; o reducerea cheltuielilor de aprovizionare şi desfacere; modificarea prețurilor la materii prime, materiale, combustibil şi a tarifelor pentru energie şi transport (influența va fi în acelaşi sens); modificarea nivelului datoriilor: sunt influențate de: - volumul aprovizionărilor – datorii față de clienți; - volumul serviciilor şi lucrărilor contractate – datorii față de prestatori; - baza de calcul a obligațiilor față de bugetele statului (fondul de salarii, valoarea clădirilor, şi terenurilor, profitul brut, etc.).
1.6 Analiza echilibrului financiar global Trezoreria netă (TN) reprezintă disponibilitățile băneşti rămase la dispoziția întreprinderii rezultate din activitatea desfăşurată pe parcursul unui exercițiu financiar. Reprezintă excedentul de lichidități rămase după acoperirea excedentului de active circulante (rămase neacoperite) de către excedentul de capitaluri permanente. Trezoreria, la nivelul unei întreprinderi, este imaginea 11
disponibilităților monetare şi a plasamentelor pe termen scurt, apărute din evoluția curentă a încasărilor şi plăților, respectiv din plasarea excedentului monetar. Încasările şi plățile efectuate reflectă operațiunile pe care le realizează firma sunt operațiuni de intrare de trezorerie şi operațiuni de ieşire de trezorerie. Practic înseamnă diferența dintre fondul de rulment şi necesarul de fond de rulment sau diferența dintre disponibilitățile băneşti (Db) şi datoriile pe termne scurt de natură financiară (Dfts). TN = FR − NFR TN = Db − Dfts Mărimea trezoreriei depinde atât de modificările fondului de rulment (sub influența modificării capitalurilor permanente şi a activelor imobilizate) cât şi de modificările necesarului de fond de rulment (sub influența modificării activelor circulante nonfinanciare, respectiv a datoriilor pe termen scurt nonfinanciare). a.) TN = 0; FR = NFR Situația reflectă cazul ideal de echilibru financiar, când fondul de rulment este dimensionat strict după nevoia de fond de rulment. În practică este o situația temporară, reflectând trecerea de la un dezechilibru financiar spre un alt dezechilibru financiar b.) TN > 0; FR > NFR Dacă trezoreria este pozitivă atunci excedentul de finanțare se va regăsi sub forma disponibilităților băneşti în conturi bancare şi în casă sau investiții financiare pe termen scurt. În acest caz întreprinderea se găseşte într-o situație favorabilă care se caracterizează într-o îmbogățire a trezoreriei, respectiv într-o autonomie financiară pe termen scurt. Se asigură astfel posibilitatea efectuării de plasamente şi a deținerii de disponibilități băneşti. Nu întotdeauna o trezorerie pozitivă este şi semnul unei situații favorabile, deoarece scopul întreprinderii este antrenarea resurselor în activități eficiente. Pe termen scurt trezoreria pozitivă înseamnă realizarea echilibrului financiar, dar pe termen lung ar putea semnifica insuficiența utilizării lor cu efecte negative în remunerarea capitalului şi respectiv rambursarea împrumuturilor. c.) TN < 0; FR < NFR Trezoreria negativă evidențiază un dezechilibru financiar, când nevoia de fond de rulment nu poate fi finanțată în întregime din resurse permanente, apelându-se la credite pe termen scurt (de trezorerie). Această situație evidențiază dependența întreprinderii de resursele financiare externe când atenția decidenților trebuie îndreptată spre obținerea celui mai mic cost al noilor credite prin negocierea mai multor surse de capital. Starea de dependență a întreprinderii față de sursele împrumutate limitează autonomia financiară a acesteia pe termen scurt. Pentru exprimarea sintetica a multiplelor corelatii implicate de echilibrul financiar,exista o multitudine de indicatori. In practica se utilizeaza in special urmatorii indicatori: 1.RATA AUTONOMIEI FINANCIARE 12
Raf
= CAPITAL PROPRIU CAPITAL PROPRIU + CAPITAL IMPRUMUTAT
2.RATA DE FINANTARE A STOCURILOR Rfs
= FOND DE RULMENT STOCURI
3.RATA DE AUTOFINNANTARE A ACTIVELOR Raa
= CAPITAL PROPRIU ACTIVE FIXE + ACTIVE CIRCULANTE
4.RATA DATORIILOR Rd =
DATORII TOTALE ACTIVE TOTALE
Concluzii: 1. Echilibrul financiar este o condiție de bază pentru derularea unei activități profitabile. Obținerea rentabilității fără îndeplinirea condițiilor de echilibru financiar nu oferă cadrul viabilității pe termen lung a unei întreprinderi. 2. Realizarea echilibrului financiar este un „perpetuum mobile” pentru politica financiară a întreprinderii. 3. Echilibrul financiar se obține prin reglarea unui lung şir de dezechilibre care se manifestă în activitatea întreprinderii. 4. Echilibrul financiar din punct de vedere al termenelor de lichiditate şi exigibilitate este strâns legat de structura financiară şi cea patrimonială şi implicit de vitezele de rotație a elementelor financiar-patrimoniale.
2. Ratele financiare
2.1 Conceptul și importanța interpretării ratelor financiare 13
O buna cunoastere a gestiunii financiare impune cunoasterea starii intreprinderii si descoperirea la momentul oportun a diferitelor cauze, efecte, probleme care generaza schimbari asteptate sau nedorite in activitatea economica si financiara. In acest sens, analistul financiar trebiue sa studieze conturile de rezultate, posturile de bilant sau grupele de posturi, pentru a stabili raporturile dintre ele si diagnosticul financiar. An 555b17f alistul va face o selectie, din masa de informatii si va efectua apropieri intre diferitele pozitii, cu scopul de a calcula anumite rate, care scot in evidenta caracteristicile economice de piata si reprezinta un mijloc de analiza si de stabilire a diagnosticului financiar, aceste proceduri fiind cunoscute sub denumirea de metoda a ratelor. Prin rate se inteleg raporturile dintre marimi sau niveluri strans legate intre ele, care caracterizeaza situatii de ansamblu sau sectoare de activitate. Analiza financiara prin rate trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: sa se utilizeze cele mai reprezentative rate si sa nu se efectueze calcule care , pe cat sunt de complexe, pe atat sunt de inutile; ratele calculate pe mai multe perioade succesive sa fie comparabile intre ele; sa se evite compararea ratelor intre intrepriderile sau grupele de intreprinderi al caror obiect de activitate este radical diferit. Prin diferite combinatii intre posturile de bilant sau din alte situatii de sinteza se pot alcatui numeroase rate, dar dintre acestea este necesar sa fie selectate, cu prioritate, cele adecvate pentru analist si problemele care urmeaza sa fie rezolvate. Astfel, de exemplu, conducatorul financiar al unei intreprinderi vrea sa obtina un profit maxim posibil, de capacitatea fondurilor proprii etc.; actionarii doresc sa cunoasca rentabilitatea amplasamentelor. Ratele folosite in acest scop pot fi diferite si dupa felul de intreprindere si marimea lor, dupa activitatea si sectoarele supuse analizei. Metoda ratelor isi propune sa scoata in evidenta un anumit numar de marimi semnificative si sa le interpreteze. Unul din avantajele importante ale acestei metode consta in posibilitatea de a realiza comparatii in timp si spatiu mai ales cu ajutorul ratelor medii sau pilot ale aceleiasi ramuri de activitate. Folosirea sistemului de rate permite sase constate, in mod sintetic, ameliorarea sau degradare situatiei economice si financiare si sa se prevada evolutia viitoare, tendintele generale ale intreprinderii. Interpretarea ratelor trebuie sa se caracterizeze prin prudenta, deoarece numai una dintre ele, luata izolat, nu este satisfacatoare pentru a caracteriza activitatea intreprinderii, ci numai o anumita combinatie de rate da aceasta posibilitate. In acelasi timp, rezultatele identice ale ratelor pot avea sensuri diferite din punct de vedere economic si financiar, iar cresterea valorii lor poate capata diferite interpretari in raport cu modifucarea numaratorului sau numitorului. Astfel, analistul va trebui sa procedeze cu multa atentie la alegerea si 14
interpretarea ratelor, spre a se aprecia eficienta activitatii si starea financiara a intreprinderii. 2.2 Obiectivul analizei pe baza ratelor financiare Obiectivul analizei pe baza ratelor financiare sunt foarte variate, dar scopul activitatii este de a se obtine profit, o rentabilitate maxima, astfel incat intreprinderea va trebui sa-si aleaga o politica de investitii si comerciala care sa-i optimizeze rezultatele. Realizarea rentabilitatii se face prin: - gasirea surselor de finantare si asigurarea unei structuri financiare adecvate; - limitarea riscului lipsei de lichiditati. Rezulta ca principalul obiectiv in cadrul analizei pe baza ratelor consta in studierea succesiva a cel putin trei dimensiuni financiare ale intreprinderii: a)- rentabilitatea; b)- lichiditatea; c)-structura financiara. a) Rentabilitatea poate fi analizata cu ajutorul a numeroase rate, dintre care cele mai importante sunt; - rentabilitatea comerciala (legata de preturi, vanzari); - rentabilitatea economica (legata de rezultate si activul economic); - rentabilitatea financiara (legata de rezultate si capitalul propriu). b) Lichiditatea, poate fi studiata pe baza unor rate financiare cum sunt: - rata generala a lichiditatii; - rata lichiditatii imediate; - ratele de rotatie a activelor circulante, a creditului scadent acordat clientilor, a fondului de rulment. In cadrul acestei analize, este necesar sa se acorde o atentie deosebita calculului ratelor, care compara gradul de lichiditate a activelor cu cel de exigibilitate a datoriilor, astfel ca trebuie sa se studieze activele si pasivele circulante, precum si nivelul fondului de rulment. c) Structura financiara, care arata o anumita politica a intreprinderii in legatura cu compozitia capitalurilor, se poate analiza in special prin ratele de indatorare, dar si prin efectele datoriilor asupra rezultatelor.Ratele de structura financiara compara finantarea externa prin datorii cu fondurile proprii, scotand in evidenta compozitia datoriilor din pasiv si repartitia capitalurilor permanente intre fondurile proprii si fondurile imprumutate pe termen mediu si lung. Pe termen lung, intreprinderea trebuie sa genereze o capacitate de autofinantare suficienta pentru a-si putea rambursa datoriile. 15
2.3 Categorii de rate si semnificatia lor A. Rate de structura financiara Din aceasta categorie fac parte : ratele de lichiditate, de indatorare si de finantare a imobilizarilor. A.1 - Ratele de lichiditate - arata gradul in care intreprinderea poate face fata datoriilor pe termen scurt. 1. Rata lichidității generale Lg = ACTIVE CIRCULANTE DATORII CURENTE
2. Rata lichidității curente Lc = ACTIVE CIRCULATE – STOCURI DATORII CURENTE
3. Rata lichidității imediate Li = DISPONIBILITATI SI PLASAMENTE DATORII CURENTE
Ratele de solvabilitate Solvabilitatea este capacitatea intreprinderii de a-si onora obligatiile de plata la scadenta. 1.Rata solvabilității patrimoniale Sp = CAPITAL PROPRIU CAPITAL PROPIRI + CREDITE TOTALE
2. Rata solvabilității patrimoniale generale Sg = ACTIVE TOTALE DATORII TOTALE
Rata lichiditatii generale este data de raportul dintre capitalurile circulante si datoriile pe termen scurt, daca capitalurile sunt mai mici, inseamna ca datoriile nu sunt acoperite de capitaluri circulante, astfel ca fondul de rulment a devenit negativ. In acest caz, ea ne va semnala ca intreprinderea a imobilizat fonduri provenite din credite pe termen scurt, ceea ce contravine regulilor de gestiune financiara. Aceasta situatie nu prezinta pericole daca se respecta urmatoarele conditii: - reinoirea usoara a datoriilor pe termen scurt; - gradul de lichiditate a activelor circulante sa fie mai mare decat cel de exigibilitate a datoriilor pe termen scurt. 16
In aceasta optica, este important: - sa se calculeze termenul mediu al incasarii creditelor acordate clientilor si termenul mediu al politelor furnizorilor si , in functie de acestea, sa se actioneze asupra scurtarii primului si cresterii celui de-al doilea; - sa se poata reduce stocul, spre a se putea achita datoriile pe termen scurt, fara a se stanjeni continuitatea productiei. Daca dupa aplicarea celor de mai sus, nu se reuseste sa se imbunatateasca rata, vor trebui luate masuri de reconstituire a fondului de rulment. Cand capitalurile circulante sunt mai mari decat datoriile pe termen scurt, intrepinderea este pusa la adapost de o insuficienta de trezorerie (de lichiditati), care ar putea fi provocata de cererea de rambursare din partea bancilor. Rata de trezorerie = Capitaluri circulante(Stocuri) Datorii pe termen scurt Rata de finantare a capitalurilor circulante = Fondul de rulment Capitaluri circulante Rata de acoperire a stocurilor = Fondul de rulment Valoarea stocurilor A.2. Rate de indatorare Aceste rate permit sa se examineze repartitia sau structura capitalurilor de care dispune intreprinderea, adica a capitalurilor proprii si a celor imprumutate. O prima rata de acest fel se refera la coeficientul total de indatorare (Cti): Cti = Datorii totale Capitalul propriu Aceasta rata reflecta marimea sumelor imprumutate si a capitalului propriu. Cu cat acest raport este mai mare, cu atat intreprinderea va depinde mai mult de cei de la care au imprumutat bani, din care cauza poarta denumirea de rata de autonomie financiara. Cu cat raportul este mai mic, cu atat intreprinderea va putea depasi o criza de restrangere a creditului. O alta rata de indatorare se poate masura prin raportul dintre datoriile pe termen lung si mediu si capitalul propriu sau invers. Aceasta rata reflecta, in interiorul capitalurilor permanente, proportia capitalului propriu in raport cu imprumuturile contractate pe termen lung sau mediu. 17
Rata capacitatii de rambursare (rata de acoperire) se calculeaza astfel: Rcr = Datorii pe termen lung si mediu Sume obtinute prin autofinantare Cu cat rata este mai mica, cu atat capacitatea de rambursare este mai mare. A.3. Rata de finantare a imobilizarilor Intre ratele de finantare a imobilizarilor putem mentiona: a) Rata de finantare cu capitaluri proprii = Capitaluri proprii Active fixe Cand rezultatul raportului este supraunitar, inseamna ca activele fixe sunt acoperite cu capitaluri proprii, care finanteaza in plus si activele circulante. In acest caz, se poate spune ca intreprinderea are un fond de rulment propriu (format din capitaluri proprii), spre deosebire de fondul de rulment strain, care se constituie din datorii pe termen mediu si lung. b) Rata de finantare cu capital permanent = Capitaluri permanente Active fixe Daca raportul este egal cu 1 inseamna ca fondul de rulment este nul, iar daca are o valoare subunitara, fondul de rulment este negativ. In cazul in care raportul este supraunitar, fondul de rulment este pozitiv. B. Ratele privind viteza de rotatie Pentru a pentru a caracteriza mai bine activitatea intreprinderii este necesar sa se calculeze si ratele de rotatie: - rate de rotatie a stocurilor; - rate de rotatie a creditelor; - rate de rotatie a capitalurilor. Ratele de rotatie pot fi exprimate in numar de rotatii(coeficient de rotatie) si in zile (durata unui ciclu). a) Pentru stocuri se calculeaza coeficientul de rotatie (Kr): Kr = Vanzari Stoc mediu global Viteza de rotatie (Vz) a stocurilor in zile se calculeaza astfel: Vz = Numarul de zile an/trimestru Coeficient de rotatie 18
sau Vz = Stocul mediu global x numar zile/trimestru Vanzari b) Pentru creditele acordate clientilor coeficientul de rotatie (Kr) se calculeaza astfel: Kr = Vanzari Sold clienti Iar viteza de rotatie (Vz) dupa relatiile: Vz = Numarul zilelor an/trimestru Kr
sau
Vz = Sold clienti x Nr zile an/trim. Vanzari
c) Ratele vitezei de rotatie a capitalurilor se calculeaza astfel: Rata de rotatie (Kr) a capitalului propriu, este data de raportul: Kr = Cifra de afaceri Capital propriu Rata de rotatie (Kr) a capitalului permanent se calculeaza prin raportul: Kr = Cifra de afaceri Capital permanent d) Rata de exploatare a imobilizarilor nete se stabileste ca raport intre cifra de afaceri si imobilizarile nete. Aceasta rata reflecta gradul de folosire a imobilizarilor. e) Rata de rotatie a capitalului circulant se calculeaza ca raport intre cifra de afaceri si capitalul circulant. Cu cat aceasta rata este mai ridicata, cu atat viteza de rotatie a capitalului circulant este mai mare si rentabilitatea fondurilor este mai buna.
C. Rate de rezultate si de amortizare a) Rata de autofinantare este data de raportul dintre marja bruta de autofinantare si cifra de afaceri si permite sa se analizeze in ce masura vanzarile elibereaza sume pentru dividende. b) Rata beneficiului net = Beneficiul net Cifra de afaceri 19
Aceasta rata permite sa se stabileasca in ce masura activitatea intreprinderii elibereaza sume pentru dividende. c) Rata de randament efectiv al actiunilor = Dividendele distribuite Capitalizarea bursiera d) Rata de amortizare a imobilizarilor brute = Fondul de amortizare cumulat Imobilizari brute e) Ritmul amortizarii = Amortizarea anuala Imobilizari brute
D. Ratele de echilibru financiar a) Necesar financiar al exploatarii = Necesar financiar al exploatarii Cifra de afaceri b) Coeficientul creditului la necesarul financiar
=
Credite bancare curente Necesar financiar al exploatarii
c) Cota de alerta = Dobanzi privind operatiunile de finantare Cifra de afaceri CONCLUZII In principiu,utilizarea metodei ratelor exprima dorinta de a determina praguri,norme care sa permita aprecierea starii unei intreprinderi prin compararea valorilor ratelor calculate pentru intreprinderea respective cu valorile de referinta a acelor rate.Valorile de referinta respective pot fi rezultate obtinute prin calcule statistice,valori inregistrate sau obiective pe care conducerea intreprinderii doreste sa le atinga.
20
