ANALIZA EFECTULUI DE LEVIER FINANCIAR Abordări conceptuale
Efectul de levier financiar (efectul de pârghie financiară)
măsoară efectul îndatorării
firmei asupra rentabilităţii capitalului propriu al unei entităţi. În acelaşi timp, efectul de levier este
o tehnică de gestiune financiară prin care conducerea entităţii vizează
ameliorarea rentabilităţii capitalului propriu. În consecinţă, efectul de levier pune în eviden evidenţă ţă legătu legătura ra existe existentă ntă înt între re rata rata rentab rentabilit ilităţi ăţiii financ financiar iaree şi rata rata rentab rentabilit ilităţi ăţiii economic economice, e, evaluând evaluând variabilita variabilitatea tea rentabilită rentabilităţii ţii capitalul capitalului ui propriu propriu în funcţie funcţie de politica financiară a entităţii. Analiza efectului de levier se utilizează în cadrul dimensionării participării fiecărei surse de finanţare angajate în procesul de exploatare (surse proprii, surse împrumutate sau atrase). Scopul analizei efectului de levier este de a fundamenta decizia de sporire sau reducere a îndatorării la nivelul entităţii. Efectul de levier financiar intervine în legătură cu atragerea unui capital extern, pentru care costul utilizării este exprimat prin dobânda plătită, de exemplu credite bancare, împrum împrumutu uturi ri obliga obligatar taree sau finanţ finanţare are prin prin leasin leasing. g. Fieca Fiecare re dintre dintre acest acestee opţiu opţiuni ni decizionale în finanţarea afacerii îşi aduce un aport la determinarea ratei medii a dobânzii anuale plătite, factor semnificat de influenţă a efectului de levier financiar. Printre alţi factori relevanţi, pot fi enumeraţi: -
rata rata de rentabili rentabilitat tatee economi economică, că, deter determin minată ată la rândul rândul său de nivelu nivelull profitul profitului ui obţinut din activitatea de exploatare şi valoarea activelor controlate;
-
rata de impunere a profitului impozabil, stabilită de autorităţile guvernamentale în acord cu politicile fiscale şi macroeconomice;
-
struct structura ura financ financiar iarăă a entit entităţi ăţii,i, reflecta reflectată tă prin raport raportul ul între între capital capitaluril urilee atrase atrase prin îndatorare de la creditori financiari şi capitalurile proprii.
În măsura în care entitatea a recurs la îndatorare ca formă f ormă de finanţare, aceasta suportă cheltuieli cheltuieli financiar financiaree corespun corespunzăto zătoare are costurilor costurilor resurselor resurselor atrase atrase prin îndatorar îndatorare. e. Recunoaş Recunoaşterea terea în situaţiile situaţiile financiare financiare a cheltuie cheltuielilor lilor financiar financiaree privind privind dobânzile dobânzile antrenează un efect de levier financiar, care reflectă incidenţa pozitivă sau negativă a deciziei deciziei de finanţare finanţare prin îndatorare îndatorare,, asupra asupra rentabilită rentabilităţii ţii capitaluri capitalurilor lor proprii proprii ale entităţii şi asupra riscurilor financiare sau operaţionale care planează asupra afacerii.
Analiza efectului de levier financiar permite o apreciere adecvată a structurii financiare pe care o raportează entitatea, respectiv a proporţiei capitaluri propriicapitaluri împrumutate, implicit a impactului acesteia asupra rentabilităţii financiare. În mod concret, atunci când rezultatul activităţii de exploatare permite determinarea unei rate de rentabilitate economică superioară ratei generale a dobânzii, se constată un avantaj al finanţării externe prin îndatorare, întrucât entitatea profită de un efect de levier pozitiv care consolidează rata de rentabilitate financiară. Dimpotrivă, atunci când rezultatul din activitatea de exploatare este negativ (pierdere) sau rata de rentabilitate economică este inferioară ratei generale a dobânzii, se constată o ineficienţă a gestionării resurselor financiare atrase prin îndatorare. Într-un asemenea context, este recomandabil ca entitatea să se finanţeze prin capitaluri proprii, pe considerentul că efectul de levier financiar este negativ şi diminuează rata de rentabilitate financiară, afectând averea acţionarilor. Expresia efectului de levier în
economice:
funcţie de modul de determinare a rentabilităţii
Rf = PN = PB x (1– t) = (EBI – I ) x (1 – t) = [EBI/TA – (i x D)/TA] x (1 – t) x TA/CP CP CP CP = [Re - (i x D)] x (1 – t) x (CP + D)/CP = [Re x (CP + D)/CP - (i x D)/CP ] x (1 – t) CP + D = [Re + Re x D/CP - (i x D)/CP] x (1 – t) = Re x (1 – t) + (Re – i) x (1 – t) x D/CP Deci, Rf = Re x (1 – t) + (Re – i) x (1 – t) x D/CP
Unde, Rf – rata rentabilităţii financiare (%); Re – rata rentabilităţii economice (%) i – rata dobânzii (%); t – cota de impunere (%) D – datorii financiare, CP – capitaluri proprii (Re – i) – „diferenţialul” efectului de levier
D/ CP – structura financiară; „braţul” levierului financiar
Elemente de calcul Nr . crt. 1
Specificaţie indicator
rata de rentabilitatea economică (Re)
Relaţie de calcul
Interpretări
Re = EBE x 100 Rata rentabilităţii economice TA măsoară performanţele resurselor EBE- excedent brut din angajate în activitatea de exploatare. exploatare Exprimă eficienţa utilizării TA- total active activelor, respectiv contribuţia acestora la obţinerea rezultatelor.
2
rata de rentabilitate financiară (rentabilitatea capitalului propriu) (Rf)
Rf = Pn x 100 CPR Pn – profit net CPR – capitaluri proprii
Rata rentabilităţii financiare
măsoară performanţele resurselor proprii angajate în procesul de exploatare, ţinând cont de influenţa politicii de finanţare a firmei. Exprimă eficienţa utilizării capitalului investit de către acţionari
3
rata medie a dobânzii calculată la datoriile totale (Ri)
Rd = Dob x 100 Exprimă ponderea cheltuielilor Dt privind dobânzile în datoriile totale. Dob - cheltuieli cu dobânzile Dt - datorii financiare totale
4
Rata îndatorării globale
Ri = Dt x 100 CPR
Indicatorul evidenţiază proporţia finanţării datoriilor totale ale societăţii pe seama capitalurilor proprii. O diminuare a nivelului acestui indicator reflectă o întărire a capacităţii de autofinanţare pe termen scurt, mediu şi lung. Un nivel superior lui 50% poate atrage un semnal de alarmă pentru creditorii societăţii.
Interpretarea efectului de levier
în ipoteza obţinerii unei rate economice de rentabilitate superioară ratei medii a dobânzii (Re > Rd), rata rentabilităţii financiare este cu atât mai mare cu cât rata îndatorării este mai mare, rezultând un efect de levier pozitiv , ceea ce recomandă apelarea la credite;
pentru o rată a îndatorării dată (Ri), rata rentabilităţii financiare va fi cu atât mai mare cu cât diferenţa între rentabilitatea economică şi rata medie a dobânzii va fi mai importantă, rezultând un efect de levier pozitiv , apelarea la credite fiind benefică pentru agentul economic;
în cazul unei rate medii a dobânzii superioare ratei economice de rentabilitate (Rd > Re), îndatorarea firmei diminuează rata de rentabilitate financiară, efectul de levier este negativ , iar apelarea la
credite nu se recomandă.
Concluzii
Pentru dimensionarea participării fiecărei surse de finanţare în procesul de exploatare al entităţii, analiza efectului de levier trebuie să aibă în vedere modificarea ratei economice de rentabilitate şi a ratei medii a dobânzii în urma modificării gradului de îndatorare. Rata de rentabilitate economică se modifică în funcţie de nivelul de îndatorare şi de modul de utilizare al surselor de finanţare, iar la depăşirea unor limite acceptabile ale gradului de îndatorare, rata medie a dobânzii va spori pe măsura creşterii gradului de îndatorare, în virtutea creşterii riscului financiar în accepţiunea instituţiilor de credit.
