“Parti “Particip cipare areaa Republ Republici iciii Moldov Moldovaa în Organi Organismel smelee Fin Financ anciar iar-Mon -Moneta etare re Interna Internaționale ionale:: anal analiz izăă și tendi tendinnțe.’’ e.’’
CUPRINSUL Introducere Capitolul I. Conținutul inutul și rolul Organisme Organismelor lor Financiar-M Financiar-Monet onetare are Interna Internaț ionale ionale 1.1 Rolul Organismelor Organismelor Financiar-Monetare Internaţionale Internaţionale în economie 1.2 Banca Mondială și Componentele ei. 1.2. 1.2.11
Banc Bancaa Inte Intern rnaaționa ională lă pent pentru ru Reco Recons nstru truccție și dezv dezvol olta tare re (BIR (BIRD) D)
1.2. 1.2.22
Asoc Asocia iația Int Inter erna naționa ională lă pen pentr truu Dezv Dezvol olta tare re (AI (AID) D)
1.2. 1.2.33
Asoc Asocia iația Fina Financ ncia iară ră Int Inter erna naționa ională lă (IFC (IFC/C /CFI FI))
1.2. 1.2.44
Agen Ag enția Mul Multi tila late tera rală lă de de Gara Garant ntar aree a Inve Invest stiițiilo iilor r
1.3 Banca Banca Europe Europeană ană pentru pentru Reconstru Reconstruccție și Dezv Dezvoltar oltaree (BERD) (BERD) 1.4 Banca Banca Europ Europea eană nă de Inve Investi stiții (BEI) (BEI) 1.3.1 1.3.1 Fondul Fondul Europe European an de Investi Investiții 1.5 Acordarea creditelor creditelor statelor candidate candidate la UE
Capitolul II. Fondul Fondul Monetar Monetar Intern Internaațional ional (FMI) (FMI) 2.1
Scopu copuri rile le și dire irecțiile iile de acti activvitat itatee ale FMI FMI
2.2 2.2
Meca Mecani nism smul ul de cred credit itar aree și pol politi itica ca fina financ ncia iară ră a Fon Fondu dulu luii Mon Monet etar ar Inte Intern rnaaționa ionall
Capitolul III. Republica Republica Moldova Moldova și parteneriatul parteneriatul ei cu Organisme Organismele le Financiar-Mon Financiar-Monetar etaree Inte Intern rnaaționa ionale le
3.1 Rela Relațiile Repub Republicii licii Moldova Moldova cu cu FMI 3.1.1 Asisten Asistența financiară si tehnică tehnică acordată Republicii Moldova Moldova de către FMI 3.2 Rolul creditării externe externe în Republica Republica Moldova. Tendințe, factori, perspective 3.3 Republica Moldova și Banca Mondială 3.3.1 Parteneriatul dintre Republica Moldova si Banca Mondială. Reforme și tendințe. 3.3.2 Strategia de parteneriat cu Republica Moldova pentru anii financiari 2014-2017 3.3.2.1 Strategia actuală de parteneriat cu Republica Moldova 3.3.2.2 Strategia propusă de de parteneriatul dintre Banca Mondială şi Republica Moldova pentru anii 2014-2017. 2014-2017. Concluzii Bibliografie
Capitolul I. Conținutul inutul și rolul Organisme Organismelor lor Financiar-M Financiar-Monet onetare are Interna Internaț ionale ionale 1.1 Rolul Organismelor Financiar-Monetare Internaţionale în economie În rîndul organizaţiilor financiare internaţionale cu vocaţie universală se înscriu, în primul rînd,
Fondul Monetar Internaţional (FMI) şi grupul Bancii Mondiale . Pentru că datorită efectelor globalizării, izbucnirea unor crize complexe determinate pe de o parte de influenţele politicilor naţionale şi, pe de altă parte, de mecanismele sistemului financiar internaţional, au fost aproape imposibil de previzionat sau de gestionat de fiecare ţară în parte, aceste organizaţii nu numai că se ocupă cu aplicarea convenţiilor încheiate, dar şi cu gestionarea crizelor financiare internaţionale în special FMI, care se ocupă în special cu acest lucru. Activitatea FMI este destul de complexă dacă avem în vedere formele pe care le îmbracă, dar şi gradul de condiţionalitate ori rolul jucat de creditele Fondului acordate ţărilor beneficiare, însă mai multe despre aceste lucruri în cele ce urmează. Din cele mai recente date, putem afla că FMI îşi dedică mai multe resurse pentru analiza pieţelor financiare globale şi legăturile lor cu politica macro-economică. macro-economică. De două ori pe an, aceasta publică Global Financial Stability Report, care oferă o analiză actualizată a evoluţiilor de pe pieţele financiare globale. FMI lucrează, de asemenea, cu statele membre pentru a le ajuta să identifice riscurile potenţiale în stabilitatea financiară, inclusiv prin intermediul Programului de Evaluare a Sectorului Financiar. FMI oferă, de asemenea, cursuri de formare pentru reprezentanţii oficiali ai fiecărei ţări membre cu privire la modul de gestionare a sistemelor financiare, regimurile monetare şi de schimb, şi pieţele de capital. În prezent, FMI lucrează în strânsă colaborare cu Consiliul pentru Stabilitate Financiară pentru a promova stabilitatea financiară internaţională. Conform ultimului
Financial Stability Stability Report - Durable Durable Financial Financial Stability: Stability: Getting There from Here raport Global Financial (aprilie 2011) stabilitatea financiară mondială s-a îmbunătăţit în cursul ultimele şase luni, susţinută de o perfor performa manţă nţă ma macro cro-ec -econo onomic micăă ma maii bun bunăă şi a contin continua uatt politi politicil cilee macro-e macro-econ conomi omice ce de acomodare (a se vedea aprilie 2011 World Economic Outlook), dar fragilităţile raman. Economiile care doresc să creeze o puternică finanţare a sistemului de locuinţe sunt sfătuite să se întoarcă la elementele de bază - sa asigura iniţierea de împrumut în condiţii de siguranţă şi încurajarea contractelor ipotecare simple şi transparente.
1.2 Banca Mondială și Componentele ei. Banca Banca Mondială Mondială fost înfiinţată înfiinţată la 1 iulie 1944 în urma conferinţ conferinţei ei de la Bretton Bretton Woods Woods (SUA), odată cu Fondul Monetar Internaţional. Banca Mondială reuneşte 185 ţări membre, responsabile de modul în care este finanţată instituţia şi de alocarea fondurilor. Sediul Băncii Mondiale este la Washingto Washingtonn D.C., D.C., iar preşedinte preşedintele le instituţiei instituţiei este Robert Robert Zoellick Zoellick (SUA). Banca Mondială Mondială este una dintre principalele surse de asistenţă în domeniul dezvoltării pentru ţările lumii. Misiunea sa este ridicarea sărăciei şi îmbunătăţirea standardului de viaţă al populaţiei din ţările în dezvoltare.
Este o bancă de dezvoltare care acordă împrumuturi cu dobândă redusă, credite fără dobândă şi grant-uri (credite nerambursabile) ţărilor în curs de dezvoltare. De asemenea, Banca Mondială este una din cele mai mari organisme internaţionale de finanţare a programelor în domeniile sănătăţii, învăţământului, luptei împotriva HIV/SIDA, protecţia mediului şi a programelor de reducere a datoriei ţărilor sărace. Inițial, capitalul social al Băncii era exprimat în USD, cu titlul ș i valoarea de la 1 iulie 1944. Urmare a abandonării convertibilității dolarului, F.M.I. a pus în vigoare dispozițiile celui de-al doilea amendament al Statului său. Întrucît aurul nu mai era etalonul unui sistem monetar internațional ce trebuia să funcționeze fără parități fixe, devenea imposibil de calculat valoarea actualizată a capitalului social al Băncii față de valoarea de la 1 iulie 1944. La 14 octombrie 1986, administratorii au decis ca începînd cu data de 30 iunie 1987 și pînă cînd dispozițiile corespunzătoare din Statut vor fi fost amendate, orice referință la dolarul american din 1944 trebuia de-acum încolo să fie înțeleasă ca reprezentînd dreptul special de tragere. De atunci, fiecare parte a capitalului social are o parte nominală de 100000 D.S.T. din 1974, evaluată la paritatea de 1,20635 USD per un D.S.T. din 1974. Numărul părților nominale autorizate a evaluat considerabil. Statele nu depun totalitatea subscripției lor. Doar 20% din capitalul subscris vărsat, cele 80% rămase putînd fi solicitate oricînd de Banca Mondială pentru a face față, la nevoie, rambursării împrumuturilor sau garanț iilor. Prezenț a unui capital subscris dar revărsat are drept scop să dea încredere piețelor financiare șă să permită Băncii să ia împrumuturi la costuri mai mici. Nu este vorba, pentru Banca Mondială de a înlocui împrumuturile sale cu cele din sectorul privat, ci de acționa, a șa cum este subliniat în Statutul său:,,atunci cînd cel care solicită împrumutul este incapabil să obțină un împrumut care să provină din sectorul privat, în condi ții rezonabile fa ță de condițiile pieței financiare.,, Banca Mondială trebuie să se asigure de rentabilitatea proiectului
finanțat și deci și de capacitatea celui care ia împrumutul de a rambursa împrumutul pe care i-l acordă. Banca trebuie, de asemenea, să verifice dacă acea investi ție contribuie la dezvoltarea țării respective și dacă necesită o finanțare în devize.
Instrumentele de împrumut ale Băncii Mondiale: 1. Împrumuturi acordate pentru investiț ii BIRD utilizează mai multe instrumente pentru
a susține activitățile de investiții, fie că acestea fac obiectul unui proiect specific, fie că se înscriu într-un program de investiții. Pot fi menț ionate următoarele instrumente: •
Împrumuturi pentru investiții specifice prin care se finanțează fie creare de active
productive sau infrastructuri economice, fie refacerea lor pentru a le permite func ționarea la întreaga capacitate;
•
Împrumuturi sectoriale pentru investiţii şi pentru întreţinere cu rolul de a face să concorde
investiţiile, politicile şi rezultatele unui sector sau a unui sub-sector cu priorităţile economice predefinite; •
Împrumuturi pentru intermediari financiari au de obiect promovarea deyvoltării instituţiilor
financiare, asigurînd fonduri intermediarilor, fonduri ce vor fi folosite pentru operaţiunile lor generale de creditare sau pentru deyvoltarea unor anumite sectoare sau sub-sectoare, într-un mediu concurenţial; •
Împrumuturi de urgenţă pentru o ţară sinistrată, au ca scop să ajute ţările ale căror economii
au fost grav perturbate de o criză majoră( război, tulburări civile, catastrofe naturale etc.) săşi restaureze activele şi productivitatea; •
Împrumuturile pentru asistenţă tehnică trebuie să permită întărirea mijloacelor de acţiune a
entităţilor responsabile cu politicile publice, cu strategiile şi cu reformele instituţionale în domenii cum ar fi reforma şi privatizarea întreprinderilor publice, reforma funcţiei publice şi a sistemului judiciar, gestiunea bugetelor publice şi elaborarea politicii economice; conducerea BIRD a pus la punct o serie de noi instrumente de împrumut. Primele din aceste noi produse sunt instrumentele împrumutului relativ, care includ, după o decizie a Consiliului de Administraţie din 4 septembrie 1997; •
Împrumuturi pentru dezvoltarea cunoştinţelor şi pentru inovaţii, prin care se finanţează mici
programe a căror execuţie este important a se realiza în cel mai scurt timp, pentru a întări capacităţile, pentru a explora iniţiativele promiţătoare, sau pentru a testa şi perfecţiona modele locale înainte de aplicarea acestora pe scară largă. Valoarea acestor împrumuturi este mică, de maximum 5 milioane USD. Aprobarea acordării lor depinde de direcţia Băncii, şi nu de Administratori. •
Împrumuturi-programe evolutive, prin care se asigură finanţarea unui program de dezvoltare
pe termen lung printr-o serie de împrumuturi succesive. Decizia de acordare a unui nou împrumut este luată pe baza rezultatelor obţinute în legătură cu punctele de reper şi a indicatorilor conveniţi, după examinarea periodică şi evaluarea progreselor realizate şi de evoluţia necesităţilor. Aprobarea ansamblului programului pe termen lung şi a primului împrumut este de competenţa Administratorilor, dar împrumuturile următoare sa aprobate de direcţia BIRD, sub supravegherea Administratorilor. 2. Împrumuturi pentru ajustări •
Împrumuturile pentru ajustare structurală vizează susţinerea reformelor determinate ale
politicilor în domeniul public şi a cadrului instituţional. Aceste împrumuturi sunt subordonate încheierii unui acord privind un cadru mcroeconomic satisfăcător şi un program
guvernamental a cărui evoluţie poate fi controlată conform unui calendar convenit anterior cu Banca. •
Împrumuturile pentru ajustare sectorială susţin vaste reforme ale politicii în domeniul
public şi din cadrul instituţional al sectoarelor prioritate. Şi aceste împrumuturi sunt subordonate aceloraşi condiţii ca şi împrumuturile pentru ajustare structurală. •
Împrumuturile pentru reabilitare au rolul de a susţine aplicarea reformelor angajate de
guverne pentru ajutorarea sectorului public. În acest scop sunt procurate devizele necesare repunerii în funcţie a infrastructurilor şi a echipamentelor productive de o importanţă crucială. •
Împrumuturile pentru reducerea riscului şi a serviciului datoriei sunt destinate ajutorării
ţărilor foarte îndatorate şi care pot fi admise să acceadă la aceste împrumuturi prin finanţarea unei operaţiuni agreate de reducere a datoriei lor comerciale-pentru a reduce nivelul datoriei acestor ţări la un nivel pe care economia lor îl poate suporta. La data de 22 octombrie 1989, Consiliul de Administraţie a aprobat crearea a două noi instrumente financiare pentru a ajuta ţările afectate criza financiară internaţională să facă faţă unor nevoi excepţionale şi să poată începe imediat reforme structurale: este vorba de împrumuturi de ajustare structurală
programată şi de împrumuturi speciale de ajustare structurală. În prezent, la finanțarea țărilor în curs de dezvoltare, menită să asigure reducerea treptată a decalajelor care le separă de țările dezvoltate, participă, alături de băncile private, diverse instituții financiare internaționale. Unele dintre acestea au vocație universală, în timp ce altele au un caracter regional. Banca Mondială este o instituție creditară multilaterală, compusă din șase organizații strîns legate între ele, incluse in sistemul ONU, scopul ei general fiind acordarea de ajutor financiar țărilor în curs de dezvoltare din contul țărilor dezvoltate.
Grupul Băncii Mondiale este format din: 1. Banca Internaț ională pentru Reconstrucț ie ș i Dezvoltare (BIRD), cunoscută, in mod curent, sub denumirea ,,Banca Mondială,, constituită în 1945, cu scopul ca țările bogate să acorde credite țărilor în curs de dezvoltare. 2. Asociaț ia Internaț ională pentru Dezvoltare (AID), constituită în 1960, cu scopul acordării de credite cu privelegii, în special țărilor cele mai sărace. 3. Corporaț ia(Societatea) Financiară Internaț ională (IFC/CFI), a fost constituită în 1956, cu scopul de a influența asupra dezvoltării economice a țărilor în curs de dezvoltare, pe calea acordării de sprijin sectorului privat. 4. Agenț ia Multilaterală de Garantare a Investiț iilor ( AMGI), constituită în 1988, cu scopul de a stimula investițiile străine în țările în curs de dezvoltare pe calea oferirii de garanție investițiilor străine de la pierderi, provocate de riscurile comerciale.
5. Convenț ia de Soluț ionare a Litigiilor privind Investiț iile între State (CSLIS), care se mai numește Centrul Internaț ional pentru Reglementarea Litigiilor privind Investiț iile între
State (CIRLIS), constituită în 1966, cu scopul de a influența asupra măririi torentelor de investiții internaționale pe calea de servicii, arbitrarea disputelor și reglementarea litigiilor dintre guverne și investitorii străini. O asemenea grupă investițională internațională s-a transformat într-un institut investiț ional de proporții mari în lumea contemporană. Cotei Grupului Băncii Mondiale îi revine nu mai puț in de jumătate din volumul de mijloace generale anual, alocate tuturor organizațiilor interstatale țărilor în dezvoltare, Banca Mondială e chemată să contribuie la integrarea economică a tuturor țărilormembre cu principalele centre ale sistemului economic mondial contemporan. [1; p. 30;2; p.65-66; 4; p. 103-112]
1.2.1 Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare ( BIRD/BM) Banca Mondială a fost creată la Conferința Monetară și Financiară a Națiunilor Unite de la Bretton-Woods (New-Hampshire, SUA) din 1944, și a început să funcționeze la 25 iunie 1946, după ce statutele sale fuseseră ractificate (în 1945) de statele participante la Conferință, avînd ca obiectiv principal: -
Acordarea și/sau garantarea împrumuturilor pentru finanț area proiectelor de reconstrucție în țările-membre;
-
Cu timpul activitatea de finanțare a Băncii Mondiale s-a orientat, cu predilecție, spre țărilemembre în curs de dezvoltare;
Banca Mondială are sediul la Washington și un oficiu european la Paris. În martie 1946 număra 45 de membri, iar în martie 2012 erau 187 de țări. Banca Mondială funcționează pe baza ,, Acordului de Constituire,, cu modificări ulterioare. La Banca Mondială pot adera numai
țările-membre
ale Fondului Monetar Internațional, pe
considerentul că desfășurarea, în bune condiții, a activității Băncii Mondiale necesită respectarea normelor de ,,conduită,, cuprinse în statutul Fondului Monetar Internațional.
Scopurile BIRD/BM sunt următoarele: -
Acordarea de sprijin reconstrucției și dezvoltării statelor-membre pe calea stimulării investițiilor de capital în scopuri de producție.
-
Stimularea investițiilor de capital privat străin, determinarea împrumuturilor pentru scopuri de producție.
-
Acordarea de sprijin, pe termen lung, în vederea creșterii balanței comerțului internațional și
pentru a asigura echilibrul balanței de plăți pe calea stimulării investițiilor de capital
internațional pentru dezvoltarea mijloacelor de producție ale țărilor-membre ale Băncii.
Principalele direcț ii de activitate ale Băncii Mondiale sunt: 1. Acordarea țărilor în curs de dezvoltare a împrumuturilor pe termen lung și a creditelor în scopuri de produc ție:
-
Dezvoltarea agriculturii și raioanelor rurale, a energeticii;
-
Garantarea stingerii datoriilor în corespundere cu hotărîrile guvernului;
-
Acordarea de împrumuturi cu proiecte concrete;
2. Acordarea de împrumuturi țărilor în curs de dezvoltare, pentru a crea în ele infrastructuri: -
Căi ferate și șosele, porturi orăș ănești, sisteme energetice, de asemenea, ocrotirea sănătății, pregătirea cadrelor. Astfel de împrumuturi se acordă, ținînd cont de condițiile țărilor în curs de dezvoltare, cum ar fi crearea climatului pentru activitatea CTM;
-
Devalorizarea valutei naționale, liberalizarea controlului asupra exportului;
-
Scutirea de impozitea investitorilor de capital străini;
-
Predeterminarea garanției în caz de naționalizare
3. Acordarea de împrumuturi acelor țări în curs de dezvoltare, care nu sunt în stare să plătească procentul cu dobîndă.
Mijloacele bănești pentru aceste împrumuturi se transferă de la investitori, fiind obligaț i să cumpere obligații, emise de BIRD. 4. Creditarea țărilor sărace, care nu sunt în stare să fie creditate pe pie țele financiare internaționale și nu sunt apte să plătească procentul de dobîndă, apropiată de pia ță.
Acordarea de împrumuturi țărilor sărace se înfăptuiește de Asociația Internațională pentru Împrumuturi. 5. Acordarea împrumuturilor pe termen lung și credite țărilor-membre ale Băncii include și firmele private.
Ultimul împrumut se dă în cazul dacă există acordul corespunzător al guvernului țării. Banca trebuie să se convingă că mijloacele necesare nu pot fi ob ținute din alte surse în condiții acceoptabile. Folosirea împrumuturilor nu poate fi limitată la cumpărarea ditr-o ț ară-membră concretă ori din țările-membre. 6. Acordarea de ajutor tehnoc țărilor în curs de dezvoltare, care se divizează în următoarele tipuri:
a) Ajutorul tehnic, finanțarea este parte componentă a împrumuturilor și creditelor; împrumuturi fără termen și credite pentru ajutorul tehnic; ajutorul tehnic, finanț area prin Fondul de pregătire a proiectelor. b) Ajutorul tehnic se acordă, dar nu se finanțează de Bancă, aceasta manifestîndu-se în calitate de organ administrativ și aici se includ proiectele, care se înfăptuiesc sub conducerea Băncii; acest tip aparține, de asemenea, programelor ce plătesc ajutor tehnic
pentru țările în curs de dezvoltare, de exmplu, țările de exploatare a petrolului, și pentru Fondul internațional de dezvoltare a agriculturii. c) Ajutorul tehnic se acordă din contul bugetuluiadministrativ. 7. Pregătirea și realizarea proiectelor finan țate includ: determinarea obiectului, efectuarea preventivă a pregătirii și aprecierea costului proiectului; efectuarea convorbirilor și prezentarea proiectului conducerii Băncii; realizarea practică a proiectului și control pentru finalizarea lui; aprecierea rezultatelor.
8. Efectuarea cercetărilor în problemele economice și tehnico- știin țifice; în problemele elaborării și înfăptuirii programelor concrete; în problemele politicii de credite, politicii investitiționale și acordarea ajutorului tehnic; acordarea de ajutor țărilor în curs de dezvoltare în vederea ridicării potențialului de cercetare a lor. Banca împreună cu 40 de alte organizații acordă sprijin la 18 centre interna ționale de cercetări în agricultură, care elaborează tehnologii eficiente, contemporane, în produc ția alimentară. 9. Acordarea de sprijin dialogului politic dintre Bancă și țările-membre sărace, în legătură cu finanțarea ramurilor și planurilor economice generale de dezvoltare în condi ții deosebite. 10. Finanțarea proiectelor și activitatea
țărilor
în curs de dezvoltare pentru protec ția
mediului ambiant din fondul global al mediului ambiant, în care Banca se manifestă în calitate de curator și client al proiectului. 11. Colaborarea, la nivel național, cu organiza țiile non-statale, acordîndu-le mijloace pentru finanțarea proiectelor și ajutor consultativ.
12. Organizarea și petrecerea seminarelor, a cursurilor de studiu pentru reprezenta ții țărilor în curs de dezvoltare, editarea manualelor didactice. 13. Activitatea în calitate de membru al organului consultativ, constituit de Canada, Franța, Irlanda,
SUA,
în
scopuri
de
coordonare
a
activită ții
țărilor-creditoare,
înfăptuireasistematică a finanțării programelor în țările în curs de dezvoltare. 14. Acordarea de informație despre proiectele în țările-membre adoptate de Bancă. Aici se includ documentația proiectată, rezultatele experților, programele na ționale de protec ție a mediului înconjurător, informația despre dezvoltarea unor țări și sectoare economice.
Toate mijloacele financiare ale Băncii Mondiale sunt formate din cotele de participare ale țărilor-membre ș i
din fondurile-surse. Mărimea capitalului subscris de fiecare ț ară-membră la
Banca Mondială este stabilită în funcție de potențialul economico-financiar aș țării respective și de cota de participare la FMI. Capitalul subscris la Banca Mondială se varsă în proporție de 10%, restul de 90% rămîne în țara-membră, dar Banca Mondială are dreptul să-l ceară atunci, cînd are nevoie de fonduri. Existența acestei mari rezerve guvernamentale de credit constituie o garanție a
bonităț ii Băncii Mondiale și dă posibilitate acesteia să-și suplimenteze fondurile prin emisiune de obligațiuni pe piețele internaționale de capital. Din vărsămîntul de 10 %, făcut de fiecare țarămembră, o tranșă de 1 % se varsă în aur sau dolari, iar restul de 9 % - în moneda națională. Însă, spre deosebire de celelalte instituții specializate ale ONU, Banca Mondială, ca și FMI, este organizată pe principiile unei societăți pe acțiuni, puterea de vot corelată cu cota de participare a țărilor.
Organele de conducere ale Băncii Mondiale sunt: 1. Consiliul Guvernatorilor, format dintr-un guvernator și un membru supleant din fiecare stat-membru, care se reunesc anual și adoptă deciziile în problemele majore ale activității băncii. 2. Consiliul de Administraț ie, format din 24 de directori executivi, dintre care cinci sunt numiți de SUA, Marea Britanie, Germania, Japonia și Franța, iar 19 sunt aleși de restul statelor consituite în 19 grupe de țări. Actualmente, condițiile de acordare a împrumuturilor de către Banca Mondială sunt mai avantajoase, în sensul că termenul de rambursare este cuprins între 15-25 ani, avînd o perioadă de grație de 5-7 ani și o dobîndă de 1-2 puncte procentuale sub nivelul dobînzilor practicate pe piețele internaționale de capital. Toate proiectele de investiții avute în vedere pentru a fi finanțate de către Banca Mondială sunt examinate în detaliu de către exper ții Băncii. Banca Mondială finanțează o gamă largă de proiecte de investiții, din diverse domenii, acestea fiind, de regulă, deschise
și
concurenței internaționale.
Țara
beneficiară trebuie să organizeze licitații
internaționale privind proiectul care urmează a fi finanțat, la care pot participa, ca furnizori potențiali, firme din țările-menbre ale Băncii Mondiale: firme participante din ț ara respectivă beneficiază de o marjă preferențială de 15%. Împrumutul este acordatîn tranșe, fie direct furnizorului de echipamente, mașini, utilaje, fie beneficiarului de investiție, pe măsura apariției nevoilor de plată. [1; p.32-33; 4; p.107]. Președintele Băncii Mondiale, J. Wolfensohn, într-un discurs preliminary precizează: ,, Raportul examinează o perioadă critic în istoriaGrupului Băncii Mondiale, perioadă de tranziție destinată să creeze o instituție pentru a răspunde nevoilor clienților săi, țărilor în dezvoltare,,. Republica Moldova a aderat la BIRD/BM la 12 august 1992. [ 5; p. 65; 6; p. 262].
1.2.2 Asociația Internaț ională pentru Dezvoltare (AID) Asociaț ia Internaț ională pentru Dezvoltare (AID) a fost constituită ca filială a Băncii Mondiale, în 1960, însă are un Statut de sine stătător și bază financiară și, de fapt, reprezintă, în sine, fondul de resurse, care dirijează Banca Mondială. Președintele Băncii Mondiale este, în același timp, președinte al AID. Asociația Internațională pentru Dezvoltare este o instituție
specializată în sistemul ONU. Constituirea AID a pornit de la realitatea că multe din țările care șiau cucerit independența – mai ales Africa – avînd un nivel foarte scăzut de dezvoltare, nu pot contracta și rambursa împrumuturi în condiții curente, necesitînd o finanț are externă în condiții mai avantajoase, AID acordă țărilor în curs de dezvoltare credite fără procente din contul cotizațiilor țărilor-donatoare.
Scopurile AID: 1. Acordarea de credite pe termen lung țărilor în curs de dezvoltare cele mai sărace.
2. Acordarea de ajutor în dezvoltarea economiei, ridicarea nivelului de via ță al țărilormembre mai
puțin dezvoltate ale Asociației, în particular, acordarea de
mijloace necesare pentru finanțarea proiectelor concrete, care este indicat și confirmat de experții Băncii Mondiale. 3. Acordarea de ajutor în vederea ridicării productivită ții muncii în țările cu cele mai joase venituri anuale pe cap de locuitor.
Principalele direcț ii de activitate ale AID sunt: 1. Creditarea proiectelor în țările sărace cu scopurile de dezvoltare a economiei. Țările care primesc credite se selectează după patru criterii: •
Trebuie să aibă un venit anual pe cap de locuitor de aproximativ 1305 dolari;
•
Trebuie să dispună de stabilitate economică, financiară și politică, ca să facă față acordării creditelor pe termen lung în scopuri de dezvoltare;
•
Trebuie să sufere dificultăți serioase în balanța de plăți;
•
Politica lor trebuie să fie îndreptată spre dezvoltarea economiei. De fapt, o mare parte a creditelor, acordare de AID, revine țărilor mai puțin dezvoltate cu venituri anuale pe cap de locuitor de pînă la 800 dolari. AID acordă credite, de regulă, în timp de 50 ai, cu începerea stingerii peste 10 ani de la primirea creditului; în perioada următorilor 10 ani de 1% din suna creditului pe an, și în perioada celor 30 de ani – cîte 3 % pe an.
2. Analiza expertizei proiectelor finanțate pentru determinarea folosirii eficiente a ajutorului financiar. 3. Ajutorul acordat țărilor-membre în vederea înfăptuirii reformelor economice, a asigurării dezvoltării în sfera ecologiei, în luptă cu sărăcia.
Fondurile de care dispune AID provin din: a) tranferurile de beneficii ale Băncii Mondiale; b) propriile beneficii ale AID; c) subscripțiile inițiale ale țărilor-membre; d) contribuțiile periodice sau speciale furnizate de țările-membre.
Structura administrativă a AID este integrată în structura Băncii Mondiale, conducerea AID fiind coordonată celei a Băncii Mondiale, iar sediul este la Washington, comun cu cel al Băncii Mondiale. Republica Moldova a aderat la Asociația Internațională pentru Dezvoltare la 12 august 1992.
1.2.3 Asociația Financiară Internațională (IFC/CFI) Corporaț ia (Societatea) Financiară Internaț ională a fost constituită în anul 1956, ca instituție specializată a ONU, la Banca Mondială, în scopul de a sprijini dezvoltarea întreprinderilor productive din țările în curs de dezvoltare.
Scopurile CFI sunt: 1. După cum se precizează în statut ( art. 1), are dreptul să promoveze dezvoltarea economică prin încurajarea creșteriiantreprenoriatelor productive private din ț ările-membre, îndeosebi în zonele mai puțin dezvoltate. 2. Acordă asisitență în asociere cu investitori particulari, pentru finanțarea înființării, îmbunătățirii și dezvoltării întreprinderilor productive particulare care să contribuie la dezvoltarea țărilor prin investiții fără garantarea rambursării de către guvernul respectiv, în cazul în care nu este disponibil suficient capital particular în condiții rezonabile. 3. Încearcă să aducă laolaltă posibilitățile de investiții, capitalul particular și străin ș i conducerea competentă. 4. Încearcă să stimuleze și să ajute la crearea condițiilor care să conducă la fluxul capitalului intern și străin în investiții productive în ț ările membre. 5. Încearcă să realizeze principiul rentabilității și colaborării în sectorul privat.
Principalele direcț ii de activitate ale CFI sunt: •
Finanțarea antrprenorială în țările-membre, pe calea acordării de împrumuturi nemijlocit companiilor private și investiționale din mijloacele proprii ale CFI, nuc ere garant din partea guvernelor. Acordă împrumuturi pe termen mijlociu și lung (7-12 ani) în valute ș i se sting împrumuturile în aceleași valute, în care împrumuturile au fost făcute.
•
Înfăptuirea investițiilor din contul mijloacelor propriiîn industria de extragere ș i de prelucrare, agricultură, întreprinderile comunale, turism.
•
Atragerea mijloacelor financiare private pentru investire în proiecte de dezvoltare a infrastructurii, protecția mediului înconjurător.
•
Sprijinul dezvoltării antreprenoriatului în micul business pe calea finanțării ș i constituirii întreprinderilor mixte cu participarea partenerilor străini, acordarea ajutorului tehnic ș i consultativ.
•
Acordarea de ajutor întreprinderilor private și mixte, după capital, în folosirea metodelor contemporane de dirijare în producție, dîndu-le consultație în problemele de impunere a impozitelor, asigurare, restructurare a companiilor.
•
Pregătirea și aprecierea proiectelor obiectivelor de producție; determinarea necesităților de investiții; căutarea investitorilor privaț i.
•
Acordarea ajutorului în riscurile de conducere: petrecerea operațiunilor legate de riscurile valutare asigurate; schimbarea hîrtiilor de valoare la piață.
•
Unirea resurselor fiannciare din diferite izvoare pentru a investi în companiile private; acordarea de garanție investitorilor și finanțarea auxiliară.
•
Colaborarea cu BIRD/BM în problemele de elaborare a strategiilor naționale ale țărilormembre; reformarea sectorului financiar al lor; și sisitemul de impunere a impozitelor.
•
Consultarea cercurilor de afaceri și guvernele statelor-membre în problemele dezvoltării economice; elaborarea politicii economice; determinarea scopurilor și strategiilor activităț ii antreprenoriale; elaborarea programelor de marketing; determinarea izvoarelor de folosire a mijloacelor financiare pentru dezvoltarea sectorului privat; studierea posibilităților de primire a ajutorului tehnic.
•
Acordarea ajutorului tehnic firmelor private, finanț are care se înfăptuiește cu ajutorul Fondului de ajutor tehnic, constituit în cadrul CFI.
•
Înfăptuirea activității informaț ionale; acordarea de informaț ie despre proiectele noi, despre piețele noi, deschise pentru investitorii străini, despre activitatea Corporației Financiare Internaționale.
Deși face parte din Grupul Băncii Mondiale și AID, Corporația Financiară Internațională este o entitate separată și distinctă de cea a Băncii, iar fondurile sale sunt ținute separat de cele ale Băncii Mondiale. Potrivit statutului său (art. IV, secțiunea 5), Preș edintele Corporației Financiare Internaționale, funcționarii și personalul acesteia în exercitarea funcției datorează întreaga răspundere Corporației și nici unei alte autorități.
Resursele financiare ale CFI se formează din cotizațiile statelor-membre în corespundere cu subscrierea lor la pachetul de ac țiuni ale CFI; transferuri din beneficiile CFI, primite din contul procentelor acordate de împrumuturi, încasările financiare, dividente și participare la beneficii, veniturile de la vinderea acțiunilor, plățile pentru servicii, depozite și operațiuni cu hîrtiile de valoare, mijloace, folosite în formă de împrumuturi, donații ș i credite ale BIRD/BM. Cu asemena resurse, Corporaț ia Financiară Internațională a contribuit la finanțarea a
circa 1000 de proiecte în peste 102 țări-membre. În general, proiectele de investiții sunt pregătiteprin trimiterea de misiuni ale CFI. Ca ș i AID, CFI nu are o structură administrativă proprie, ci una integrată în cadrul Băncii Mondiale. Sediul este, de asemenea, la Washington.
Din 12 august 1992, Republica Moldova a devenit membru al CFI.
1.2.4 Agenț ia Multilaterală de Garantare a Investiț iilor (AMGI)
Agenț ia Multilaterală de Garantare a Investiț iilor a fost constituită în 1988. În calitate de instituție specializată se include în sistemul ONU. În relațiile financiare este independentă. Principalul rol al AMGI este garantarea investițiilor private făcute în ț ările în curs de dezvoltare contra riscurilor necomerciale.
Scopurile AMGI: 1. Acordarea de garanție asupra investițiilor, îndreptate spre scopurile producției, cu prioritate țărilor-membre în curs de
dezvoltare.
2. Asigurare și reasigurare pentru riscurile necomerciale. 3. Contribuția la elaborarea proiectelor și asigurarea confirmării lor din punct de vedere al necesităților țărilor concrete. 4. Acordarea ajutorului tehnic în scopurile stimulării fluxurilor de investiț ii străine în ț ările în dezvoltare. 5. Înfăptuirea activității informaț ionale.
Principalele direcț ii de activitate ale AMGI sunt: •
Acordarea de garanție, urmărind scopurile de apărare de pierderi, apărute în condițiile următoare: neconvertirea valutei locale, exproprierea proprietății în țara de reș edință, război și haos civile, nerespectarea contractului din partea contractantului din țara de reședință. În conformitate cu tratarea AMGI, neconvertibilitatea valutei locale presupune imposibilitatea de transferare a ei în valuta străină și interzicerea exportării ei în afara țării de reședință; exproprierea proprietății presupune limitarea ori lichidarea dreptului de proprietate ori stabilirea controlului asupra ei; lichidarea dreptului asupra investițiilor reasigurate; acțiunile militare ori tulburările duc la distrugerea ori la pierderile activelor materiale la întreprinderi, ori la crearea obstacolelor pentru activitatea lor; neresepectarea contractului presupune refuzul de la îndeplini obligațiunile din contract ori orice altă nerespectare din partea guvernului țării de reședință în coraport cu primitorul-agentul străin, cînd ultimul nu are posibilitatea să se adreseze instanței judecătorești ori arbitrajului pentru a denunța refuzul contractului ori nerespectarea lui, cînd hotărîrea instanței judecătorești este în termen precis, și cînd o asemenea hotărîre nu poate fi rezolvată. AMGI permite alegerea investitorilor săi, garantarea investițiilor, în ț ările-membre ( prioritatea avînd-o țările în curs de dezvoltare) și în țărilecu economia în tranziție, de riscurile necomerciale, ceea ce, de fapt, înseamnă asigurare de riscuri politice.
•
Înfăptuirea operațiilor după asigurarea locală ori reasigurări: asigurarea investițiilor în țările,
ce nu sunt supuse unor astfel de asigurări, alte asigurări posibile să se petreacă în
politica unor astfel de țări; deservirea investitorilor, ce nu au acces la alte asigurări oficiale recunoscute. •
Acordarea de garanție concernelor, consorțiilor internaționale.
•
Acordarea de ajutor țărilor în curs de dezvoltare la elaborarea proiectelor și efectuarea comenzii pentru acordarea de garanție;asigurarea comenzii cu confirmări tehnicoeconomice, în particular, sub aspecte financiare, economice, ecologice.
•
Acordarea de ajutor țărilor în curs de dezvoltare cu scopul de atragere a investițiilor directe de capital străin; acordarea serviciilor consultative la crearea climatului optim pentru derularea investițiilor străine; răspîndirea informaț iei despre noile proiecte investiț ionale; acordarea de ajutor tehnic și ajutor la elaborarea programelor de marketing. În activitatea informațională a AMGI, se folosesc mijloace de comunicare contemporane, permițînd stabilirea contactelor cu potențialii investitori străini. Reț eaua de schimb de informaț ii globală și comunicații ale AMGI în Internet este sistemul său IPANET.
Izvorul de finanțare a AMGI este capitalul său statutar, care se compune din cotizațiile țărilormembre. Din 19 iunie 1993, Republica Moldova a devenit membră a Agen ției Multilaterale de Garantare a Investițiilor.
1.3 Banca Europeană pentru Reconstruc ție și Dezvoltare (BERD) Banca Europeană pentru Reconstrucție ș i Dezvoltare este o instituție financiară internațională, cu sediul la Londra. A fost creată în baza actului de la Paris, din 29 mai 1990, semnat de către reprezentanții a 42 de țări fondatoare ( Austria, Australia, Belgia, Marea Britanie, Bulgaria, Canada, Cehoslovacia, Cipru, Republica Coreea, Danemarca, Egipt, Elve ția, Finlanda, Franța, Germania, Grecia, Irlanda, Olanda, Portugalia, România, Spania, Turcia, Ungaria, exURSS, Noua Zeelandă) și 2 instituții ale Uniunii Europene (Banca Europeană de Investiții și Comisia Executivă), ulterior, numărul membrilor a crescut la 57 de țări. În componența BERD, în
calitate de membri instituționali, intră: Uniunea Europeană, Banca Europeană de Investiții. În conformitate cu Acordul despre crearea BERD, se prevedea stabilirea legăturilor strînse ale BERD cu Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BIRD/BM) și Fondul Monetar Internațional(FMI). În anul 1992, între BERD și Banca export-import a Japoniei a fost semnat acordul despre condițiile de colaborare în acordarea de împrumuturi țărilor din Europa de Est. BERD a căpătat statut de instituție de finanțare internațională cu ratingul de credit înalt. Un aș a statut îi deschide accesul pe piața de capital internațională, dă mari posibilități pentru împrumut de mijloace bănești în condiții avantajoase. Această instituţie financiară este deschisă tuturor celor ce doresc să contribuie la stabilizarea economică şi politică a noilor democraţii est-europene, bazate pe principiile de piaţă. Cu alte cuvinte, Banca Europeană îmbină rolul de organism financiar internaţional cu activitatea unei bănci de afaceri.
Obiectivul Băncii Europene pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare este reprezentat de promovarea investiţiilor în ţările Europei Centrale şi de Est, facilitarea tranziţiei acestor ţări prin supervizarea privatiţărilor, fuzionărilor şi achiziţiilor din toate ţările acestei regiuni, precum şi crearea de societăţi mixte.
Scopurile principale ale BERD: 1. BERD înfăptuiește operațiuni deosebite în țările Europei Centrale și de Est; susține trecerea acestor țări operativ la economia de piață; 2. BERD contribuie la dezvoltarea antreprenoriatului privat în țările cu principiile democratice multipartite fidele, pluralismul ș i economia de piaț ă; 3. BERD combină funcțiile băncii comerciale cu banca dezvoltării; 4. BERD îmbină rolul de organism financiar internațional cu cel al acitivităț ii unei bănci de afaceri, care propune să supravegheze privatizările, fuzionările și achiziționările în țările Europei Centrale și de est; 5. BERD are menirea să intervină atît pentru sprijinirea noilor obiective publice, cît și pentru extinderea sectorului privat în țările est-europene; 6. BERD stimulează întreprinderile occidentale să investească în Europa de Est.
Principalele direcț ii de activitate ale BERD: •
Acordă ajutor statelor-membre în înfăptuirea reformelor economice structurale și ramurale, incluzînd demonopolizarea, descentralizarea și privatizarea cu evidențierea necesităților acestor țări la diferite etape de trecere la economia de piață;
•
Contribuie la dezvoltarea sectorului privat pe calea organizării, modernizării și lărgirea activității de producție, mai întîi de toate, întreprinderile mici ș i mijlocii;
•
Sprijină investițiile în producție cu scopul creării mediului concurențial, calitatea vieț ii ș i îmbunătățirea condițiilor de muncă;
•
Finanțarea întreprinderilor private ori cele privatizate, care aduc folos în sectorul privat; stimulează direct investițiile străine; crează și întăreș te instituț iile financiare ș i obiectivele sectorului industrial; sprijină întreprinderile mici
și
mijlocii; îmbunătăț eș te mediul
înconjurător. În fine, BERD, cere ca propunerile recomandate întreprinderilor private și privatizate să aibă sponsori puternici și planuri-business solide. În strcutura BERD, au fost incluse nouă departamente, în același rînd: 1) operațiuni bancare; 2) financiar, 3) valoarea proiectelor, 4) secțiunea economist principal și altele. 13 grupuri pe ramuri și domenii de activitate: agricultură, învățămînt și pregătirea profesională, instituț ii financiare; resurse naturale, securitatea nucleară, privatizarea, reformele structurale, turismul, telecomunicații, transport, infrastrcutura ecologică, grupe pentru susuținerea operațiunilor. În componența grupelor intră specialiști din sectorul privat ș i de stat ai țărilor-membre ale Băncii. În baza Acordului ordinar, au fost create fondurile următoare:
1. Fondul special investițional baltic în scopul influențării sectorului privat pe calea de susținere a întreprinderilor din țările baltice. La el participă: Danemarca, Islanda, Norvegia, Finlanda, Elveția. 2. Fondul special de ajutor tehnic baltic pentru influențarea dezvoltării economiei de piață în țările
baltice, cu participarea țărilor: Danemarca, Islanda, Norvegia, Finlanda, Elveția.
3. Fondul special al businessului mic pentru deyvoltarea sectorului privat din Rusia. 4. Fondul special de influenţă tehnică a micului business. Capitalul social autorizat iniţial al Băncii Europene pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare se cifrează la 10 miliarde ECU (circa 12,8 miliarde de dolari). Capitalul Statutar se împarte în acţiuni pentru plată ( de achitare) şi acţiunice sunt supuse plăţii la cerinţă. Iniţial, suma totală a acţiunilor de plată constituia3 miliarde ECU ( circa 3,840 miliarde de dolari), ori 30% permis capitalului subscris. Restul 70%, 7 miliarde ECU( circa 8,960 miliarde de dolari) reprezintă în sine partea capitalului garantat, care poate fi plătit la cerere. De aceea, în realitate, cheltuielile valutare, legate de intrarea în BERD, constituie pentru ţările - membre numai 30% din mărimea cotei. Repartiţia cotei în capitalul Băncii este prevăzută în următoarele proporţii: 51% pentru ţările membre ale UE, Comunitatea Europeană, Banca Europeană de Investiţii; 13,5 % pentru ţările din Europa Centrală şi de Est; 11,3% pentru alte state europene; 24,2% pentru ţările neeuropene ( printre şările neeuropene membre ale Băncii, pe lîngă SUA, Japonia şi Canada, se numără Israel,
Egipt, Maroc, Republica Coreea, Mexic, Australia şi Noua Zeelandă). Cea mai mare parte în capitalul Băncii îl are SUA- 10%, Germania, Franţa, Italia, Marea Britanie, Japonia – fiecare cîte 8,5%. Sursele de credit ale Băncii ( BERD) se formează din capitalul (acţiuni) propriu şi din mijloace de împrumut. În principiu, capitalul social iniţial se compune din acţiuni a căror contravaloare se varsă în 5 tranşe egale ( de cîte 20%) ECU-EURO, dolari sau yeni. Membrii BERD obligaţi să verse, în 5 ani, 30% din capitalul subscris. Toate împrumuturile acordate sunt repartizate în proporţie de 40% pentru sectorul public şi 60% pentru sectorul privat. BERD se specializează în acordarea de împrumuturi, asistenţă pentru privatizări, fuzionări, achizăţiişi crearea de societăţi mixte, ceea ce presupune că 60% din împrumuturile BERD vor fi consacrate unor activităţi de tip nou, cu caracter multilateral. Toate împrumuturile se acordă numai ţărilor din Europa Centrală şi de Est.
1.4 Banca Europeană de Investiții (BEI) Banca Europeană de Investiţii (BEI) este o instituţie financiară a Uniunii Europene, înfiinţată în baza Tratatului de la Roma din 25 martie 1957 şi intrată în funcţiune în 1958, cu sediul la Luxemburg, cu scopul sprijinirii pieţei comune europene, prin finanţarea unor proiecte de reducere a decalajelor economice dintre regiuile din spaţiul comunitar. Creată ca un compromis între Italia, care dorea un fond pentru dezvoltarea sudului (Mezzogiorno) şi ministrul german al afacerilor
externe, care nu a văzut în noua instituţie decît ,,o altă instituţie controlată de la centru,, Banca
Europeană de Investiţii este de fapt răspunsul europenilor la supremaţia Băncii Mondiale, dominată de americani. Banca Europeană de Investiţii este o instituţie autonomă, la care participă toate statele membre, fiind o bancă independentă din punct de vedere juridic: nici Consiliul de Miniştri şi nici Parlamentul European nu exerictă vreun control direct asupra ei.
Banca Europeană de Investiții (BEI) are misiunea să contribuie la dezvoltarea echilibrată şi neîntreruptă a pieţei comune în interesul Comunităţii, apelînd la pieţele de capital şi la resursele sale proprii. Pentru aceasta, Banca facilitează, prin acordarea de împrumuturi şi garanţii şi fără a urmări un scop lucrativ, finanţarea proiectelor de mai jos în toate sectoarele economiei[15]. 1. Proiecte care vizează dezvoltarea regiunilor mai puţin dezvoltate; 2. Proiecte care vizează modernizarea sau conversia întreprinderilor sau crearea de noi activităţi, ca urmare a instruirii progresive a pieţei comune, care, prin natura sau amploarea lor, nu pot fi finanţate în întregime prin diferitele mijloace existente în fiecare din statelemembre; 3. Proiecte de interes comun pentru mai multe state-membre, care, prin amploarea sau natura lor, nu pot fi finanţate în întregime prin diferitele mijloace existente în fiecare din statelemembre; Banca Europeană de Investiţii este o instituţie financiară independentă, dotată cu personalitate juridică proprie, şia re ca membri statele-membre ale Uniunii Europene, care au subscris şi capitalul social al Băncii. În cadrul BEI, au fost constituite următoarele organe de conducere: •
Consiliul Guvernatorilor, format din Miniştri de Finanţe ai statelor-membre, cu întîlniri anuale.
•
Consiliul de administrare, alcătuit din 24 membre propuşi de statele-membre şi unul propus de Comisia Europeană, ce lucrează cu jumătate de normă.
•
Comitetul de conducere cu normă întreagă, din care face parte Preşedintele băncii şic ei 7 vicepreşedinţi, numiţi de Consiliul Guvernatorilor pentru un mandat reînnoibil de 6 ani.
Toate resursele financiare ale BEI sunt obţinute de pe pieţele internaţionale de capital, unde este cotată cu rangul maxim (AAA); cîştigurile sunt alocate, pe baze non-profit, acţiunilor de sprijinire a statelor-membre şi a celor canditate (statele din Europa Centrală şi de Est primesc împrumuturi prin programele PHARE şi TACIS, acţiunile Băncii Europene de Investiţii competîndu-se, în această zonă, cu cele ale Băncii Europene pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare); precum şi a altor state mediteraneene, asiatice, sud-americane şi sud-africane. În timp, Banca Europeană de Investiţii acordă împrumuturi (credite) pentru finanţarea unor proiecte de investiţii industriale, agricole sau de infrastructură, precum şi pentru modernizarea şi
consolidarea unor sectoare şi întreprinderi strategice. BEI poate acorda împrumuturi şi în afara Uniunii Europene, atunci cînd anumite investiţii externe prezintă interes deosebit. Pe aceste baze, activitatea băncii s-a extins în peste 100 de state din afara Uniunii Europene. De regulă, fondurile acordate de Banca 1.4.1 Fondul European de Investiţii (FEI)
Fondul European de Investiţii face parte din Grupul BEI, fiind organismul Uniunii Europene specializat în operaţiuni de capital de risc şi de garantare în favoarea întreprinderilor mici şi mijlocii. Rolul său este complementar celui al Băncii Europene de Investiţii. El are ca obiectiv să sprijine apariţia şi dezvoltarea întreprinderii mici şi mijlocii. Intervenţiile sale se fac utilizînd propriile resurse sau pe cele încredinţate sub un anumit mandat de BEI sau Uniunea Europeană. Fondul European de Investiţii a fost creat în iunie 1994, avînd ca obiectiv acordarea de garanţii pentru finanţări în domeniul reţelelor de transport europene şi susţinerea întreprinderilor mici şi mijlocii. După 1996 el a fost autorizat să ia şi participanţii, iar din 1997 participă la Mecanismul european pentru tehnologie. Din anul 2000, FEI a devenit divizia de investiţii de capital de risc a Grupului Băncii Europene de Investiţii, preluînd de la aceasta portofoliul de clienţi. Atribuţiile şi statutul Fondului European de Investiţii în cadrul Grupului BEI se bazează pe o formă de organizare evoluată a unei astfel de instituţii. În care există o anumită specializare în funcţie de operaţiunile desfăşurate. Volumul şi complexitatea acestor operaţiuni au creat necesitatea individualizării gestiunii lor. Pe de altă parte, prin definirea atribuţiilor şi relaţiilor ăn cadrul Grupului se permit iniţiative coordonate şi complementare între BEI şi FEI. Mandatul încredinţat de Uniunea Europeană Fondului prevede sprijinirea de către acesta a pieţei de capital europene. Într-o manieră generală, Fondul are ca obiectiv de a juca un rol de catalizator pe lîngă fondurile de investiţii, pentru a le dezvolta şi a le dinamiza activitatea. Acesta mai este numit şi fond de fonduri. El are în vedere următoarele tipuri de fonduri de investiţii : •
Fonduri tehnologice specializate în întreprinderi aflate în fază iniţială de dezvoltare;
•
Fonduri specializate în domenii industriale în domenii industriale sau tehnologice particulare (biotehnologie, nanotehnologie etc);
•
Fonduri regionale, care sprijină dezvoltarea echilibrată a regiunilor europene;
•
Fonduri pentru fructificarea rezultatelor activităţii de cercetare-dezvoltare;
•
Fonduri paneuropene.
Activitatea de capital de risc a Fondului European de Investiţii a cunoscut o adevărată reformă dimensională şi de politică de investiţii în anul 2000, cînd a preluat în întregime portofoliul de capital de risc de la BEI (921 milioane euro). Direcţionarea fondurilor în funcţie de nevoi este mult
mai flexibilă, eliminînd rigiditatea repartiţiei fondurilor, care apare în cazul creditelor pentru investiţii. Europa centrală şi de est beneficiază într-o măsură redusă de avantajele unui astfel de instrument de finanţare. Ar fi benefic, dacă s-ar intensifica colaborarea dintre BEI, BERD şi fondurile de investiţii, ceea ce ar permite realizarea unei sinergii între experienţa BEI pe pieţele de capital, experienţa BERD pe pieţele statelor din estul şi centrul Europei şi iniţiativa şi dinamica fondurilor private de investiţii. În Uniunea Europeană întreprinderile mici şi mijlocii reprezintă 98% din ansamblul întreprinderilor. Ele reprezintă, de asemenea principalul angajator din economie. Investiţiile la nivelul acestor întreprinderi se sprijină în mare parte pe credite bancare, accesul lor pe pieţele de capital fiind destul de limitat. Pe de altă parte, la nivelul băncilor, creditarea întreprinderilor mici şi mijlocii este considerată din domeniu de activitate cu rentabilitate scăzută şi cu un nivel de risc relativ ridicat. Ele nu sunt în măsură să asigure garanţii reale suficiente şi prezintă o dependenţă faţă de conjunctura economică. Ţinînd cont de acest context, rolul FEI de a acorda garanţii băncilor şi instituţiilor financiare care creditează întreprinderile mici şi mijlocii apare de o importanţă scăzută. Instituţiile financiare la care FEI garantează beneficiază de mai multe avantaje: -
Fondul European de Investiţii are statut de bancă multilaterală de dezvoltare, iarîn conformitate cu normele prudenţiale bancare comunitare, raţia de solvabilitate determinată pentru creditele care au garanţia FEI va fi afectată la un nivel de ponderare de 20% şi nu de 100% cum ar fi pentru credite la întreprinderi mici şi mijlocii,în cazul în care nu ar exista această garanţie;
-
Garanţia astfel primită permite acestor instituţii financiare şi bănci să-şi majoreze capacitatea de creditare şi implicit partea de piaţă şi să-şi îmbunătăţească randamentul fondurilor proprii în sectorul întreprinderilor mici şi mijlocii;
-
Instituţiile financiare şi băncile reduc provizioanele pentru riscuri şi pierderile finale din operaţiuni cu întreprinderi mici şi mijlocii;
Produsele oferite de Fondul European de Investiţii în domeniul garanţiilor se pot grupa în trei categorii: 1. Asigurare şi reasigurare de credit – în acest caz FEI garantează un portofoliu de credite sau de operaţiuni de leasing pentru întreprinderi mici şi mijlocii, acoperind maxim 50% din fiecare trantacţie. Aici se încadrează şi unele operaţiuni de garantare în baza unor acorduri cu Uniunea Europeană ce presupun garanţii date în baza capitalurilor proprii, de care beneficiază de încasarea primei de risc de către Fond de la Comisia europeană, fără nici-o cheltuială la beneficiar;
2. Garantarea operaţiunilor de titularizare – în cadrul acestor operaţiuni, FEI furnizează garanţii asupra portofoliului de credite către întreprinderi mici şi mijlocii pentru a ridica calitatea acestuia în vederea titularizării sale. El îşi asumă riscul nerambursării. 3. Operaţiuni de finanţare structurate – pe această cale se garantează finanţări ale unor societăţi de risc către întreprinderi mici şi mijlocii. Cea mai mare parte a garanţiilor furnizate de FEI s-a încadrat la asigurarea creditului prin ,,mecanismul de garantare pentru întreprinderi mici şi mijlocii,, al Uniunii Europene. Acesta a reprezentat 64% din portofoliul de garanţii al FEI, a avut ca beneficiari 87 de intermediari financiari europeni şi a vizat peste 85.000 de întreprinderi mici şi mijlocii. Activitatea FEI în domeniul garanţiilor beneficiază de un efect de levier direct şi de catalizator de 1:50. Se consideră că pentru fiecare 1 milion euro afectat de Fond, întreprinderile mici şi mijlocii beneficiază de credite de 50 milioane euro, sumă pe care, în alte condiţii, creditorii nu ar fi acordat-o. Pe termen scurt, FMI urmăreşte înainte de toate, în cadrul activităţii sale de capital de risc în zona statelor candidate la aderare, să-şi menţină o prezenţă durabilă în regiune, căutînd posibilităţi de investire cu echipe experimentate care au dovedit că pot duce o activitate profitabilă în regiune, sprijinindu-se pe o reţea teriotrială dezvoltată. Din acest motiv, pentru moment activitatea FEI se rezumă la colaborări cu societăţi de investiţii mature, ce investesc în sectoare de activitate tradiţionale. În perspectivă, strategia Fondului European de Investiţii urmăreşte să investească în întreprinderi aflate într-un stadiu mai timpuriu de dezvoltare şi cu activităţi tehnologice. Aceasta îi va permite să accentueeze rolul sau de legătură dintre fondurile de investiţii în tehnologie existente în UE şi echipele de gestiune existente în Europa centrală şi orientală, cu scopul de a facilita transferul de tehnologie spre est şi de a permite întreprinderilor din zona statelor candidate de a pătrunde pe piaţa comunitară. Este prematur, de a judeca primele investiţii ale FEI în statele candidate la aderare. Se poate totuşi sublinia rolul pe care îl are, rol de catalizator, în calitate de investitor-cheie de prim ordin, ce facilitează procesul de atragere de fonduri pentru diferite echipe de gestiune şi interesul pe care îl manifestă pentru colaborarea aceste echipe, cele mai profesioniste pe fiecare zonă de activitate.
1.5 Acordarea creditelor statelor candidate la UE Strategia Băncii Europeană de Investiţii privind acordarea de credite către ţările candidate la UE se bazează pe următoarele elemente de acţiune:
1. Coordonarea activităţii sale în această zonă cu cea a Uniunii Europene, atît în plan general cît şi pe proiecte specifice. Această coordonare are la bază cooperarea existentă între BEI şi Comisia Uniunii Europene privind finanţarea politicilor acesteia din urmă în zona ţărilor candidate. O altă direcţie comunitară de colaborare priveşte relaţia BEI cu programul Phare. Parteneriatul dintre Banca Europeană de Investiţii şi programul Phare are deja peste 10 ani, fără ca aceasta să beneficieze de fonduri în acest sens de la Uniunea Europeană. În ultimul timp, cooperarea a prins greutate în cadrul ISPA. Prioritatea acordată sectoarelor de transporturi şi de mediu convine băncii şi se înscrie perfect în cîmpul său de activitate. Se urmăreşte în acest sens o abordare coordonată între intrarea ţărilor candidate şi punerea la dispoziţie a resurselor din Fondul de coeziune. O astfel de coordonare este cu atît mai necesară cu cît se estimează că costurile aderării la Uniunea Europeană suportate de Fond vor fi mai mari decît au fost prevăzute; 2. Cooperarea cu Banca Europeană de Reconstrucț ie ș i Dezvoltare este atît de natură instituțională cît ș i operațională. Nu trebuie uitat că BEI este membru fondator la BERD. În plus, în cazul țărilor candidate, cîmpul de acțiune al băncilor se suprapune mai mult decît în cazul oricăror alte țări. Suma totală a investițiilor care au făcut obiectul unei astfel de cofinanțări este în jur de 5 miliarde euro, repartizați într-un evantai larg de sectoare. Un aspect important în această colaborare este dat de mutarea centrului de greutate al finanțării către BEI pe măsură ce statele candidate avansează în efortul lor de a se alătura UE. De asemenea, au loc mutații și în sfera montajelor finanțate și al nevoilor de finanțare satisfăcute. În ultimul timp, BERD a înregistrat o reorientare a operațiunilor sale de la ț ări avansate în tranzicție spre Rusia și țări din spațiul ex-sovietic; 3. Cooperarea cu Banca Mondială ș i cu instituț iile financiare internaț ionale. În ultimii ani, rolul instituțiilor de la Bretton Woods s-a diminuat sensibil, orientîndu-se spre finanț area anumitor sectoare, iar la nivel regional spre statele rămase în urmă, state cu aspirații comunitare mai reduse. În aceste condiții, colaborarea dintre cele două instituții privind țările
candidate a scăzut în intensitate. Sunt vizate mai mult proiecte de infrastructură și din
domeniul energiei. Cooperarea cu alte instituții financiare internaționale, exceptînd BERD, se face în măsura în care aceste instituții, regionale de cele mai multe ori, au interese finanțabile în zona statelor candidate, în realitate acete interese apar mai greu în zone de activitate pentru care au fost create. Poate cea mai strînsă colaborare s-a realizat cu Banca Nordică de Investiții, în special în statele baltice; 4. Cooperarea cu bănci comerciale. Ținînd cont de lunga experiență pe care BEI o are cu privire la cooperarea cu băncile comerciale din UE, nu a fost o problemă în a extinde această experiență și în spațiul statelor candidate. Cum era de așteptat, ținînd cont de creșterea
inițiativei private în regiune și de reticența manifestată tot mai desde guvernare în a acorda garanții băncilor sau întreprinderilor locale de servicii publice, participarea băncilor comerciale la proiecte finanțate de BEI este din ce în ce mai frecventă. Ea îmbracă mai multe forme: cofinanțare, intermediere financiară, furnizarea de garanții, operațiuni de acoperire. Sunt peste 30 de bănci locale în statele candidate, care cooperează cu BEI în sfera creditelor globale și alte 50 care oferă garanții pentru creditele sale; 5. Condiț iile de creditare pentru proiecte în statele candidate vizează în primul rînd
soliditatea economico-financiară a proiectului. Un proiect trebuie să fie viabil din punct de vedere economic, sănătos financiar și eficient tehnic. El trebuie, de asemenea, să răspundă condițiilor de mediu cerute de bancă. La finanțare sunt luate în calcul și elemente care nu țin
neaparat de debitor. De exemplu, dacă există întîrzieri în aplicarea unor reforme
strcuturale, care să împiedice dezvoltarea în condiții concurențiale ale proiectului. În acest caz Banca poate refuza finanțarea sau, dacă aceasta este în curs, ea poate să o întrerupă. În linii mari, se poate constata că politicile de creditare urmărite de Bancă în aceste țări se apropie tot mai mult de cele aplicate în spațiul comunitar, iar creditele încep șă fie asimilate celor din UE; 6. Atragerea de resurse în monede naț ionale ale statelor din Europa centrală ș i orientală. Una din direcțiile urmărite de Bancă pentru susținerea integrării statelor candidate este dezvoltarea noilor piețe de capital apărute îna ceste state. Prin dimensiunea sa și prin amploarea activității Banca poate contribui în mare măsură la dezvoltarea, la creșterea și diversificarea structurilor actuale ale piețelor, ducîndu-le la nivelul structurilor existente în Uniunea Europeană. În acest sens, BEI și-a întărit prezenta pe aceste piețe, lansînd eminiuni obligatare în monedele statelor candidate. Prin astfel de acțiuni și luînd în considerare și faptul că emisiunile BEI au beneficiat de un rating excepțional se promovează monedele naționale pe piețe internaționale și, de asemenea, se mobilizează economii internaționale către piețele emergente din zonă. Un astfel de rol a fost jucat de BEI și în cazul piețelor de capital din Spania, Portugalia sau Grecia. O altă direcție în care se acționează în acest sens este aceea a scadențelor împrumuturilor. Banca are o tendință de prelungire a scadențelor împrumuturilor în monede est-europene în scopul de a încuraja oportunitățile de împrumut pe termen lung. Principalele beneficiare ale unor astfel de acțiuni au fost, pînă în prezent, statele mai avansate în reforma economică și pe calea integrării. Astfel, cele mai importante emisiuni au fost realizate în coroane cehe, zloți polonezi, coroane estoniene, forinți ungurești. 7. Alte aspecte privind creditarea statelor candidate. La integrarea în Uniunea Europeană. Dat fiind faptul că BEI joacă un rol complementar în raport cu alte surse de finanțare, un
raspuns favorabil din partea BEI la cererile de susținere a unor proiecte depinde nu numai de clasificarea proiectului ca fiind compatibil cu politica sa de creditare dar și de măsura în care există posibilități de finanțare diferite sau complementare pentru acel proiect. În cazul țărilor
sau sectoarelor în care este imposibil accesul la alte surse de finanțare pe termen
mediu sau lung, finanțările BEI acoperă, în general, investițiile în infrastructură publică. În statele candidate mai avansate din punct de vedere economic, se consideră o afacere mai mult echilibrată a fondurilor BEI între toate sectoarele economiei. De aseemenea, acest echilibru se menține și în cazul proiectelor din sectorul public sau privat. În cazul statelor din Europa centrală și de est, interesul de finanțare al Băncii Europene de Investiții ține în primul rînd de posibilitatea ca aceste state să se alăture celor din Uniunea Europeană. În acest scop, țările candidate la aderare trec printr-un proces de negociere a condi țiilor pe care trebuie să le îndeplinească pentru a fi acceptate în spa țiul comunitar. Negocierile vizează în primul rînd adoptarea de către statele candidate a aquis-ului comunitar din diferitele domenii ale vieții politice, economice, sociale și de asemenea, compatibilizarea economiilor acestor state cu cele din spațiul UE.
