CUPRINS CAPITOLUL 1 – BAZA DE INFORMAŢII 1.1
Prezentarea societăţii
1.2
Obiectul de activitate
1.3
Prezentarea activelor şi pasivelor societăţii
1.4
Principalii clienţi ai societăţii
CAPITOLUL 2 – ANALIZA PIEŢEI 2.1
Principalii concurenţi
2.2
Prezentarea sectorului în care activează societatea
2.3
Analiza mediului concurenţial
2.4
Analiza structurii concurenţiale
2.5
Analiza poziţiei concurenţiale
2.6
Modelul Boston Consulting Group
CAPITOLUL 3 – ANALIZA POTENŢIALULUI INTERN AL SOCIETĂŢII S.C. COTNARI S.A. 3.1
Analiza resurselor umane
3.2
Analiza mijloacelor fixe
3.3
Analiza mijloacelor circulante
CAPITOLUL 4 – CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI
CAPITOLUL I – BAZA DE INFORMAŢII 1.1 Prezentarea socetăţii S.C. COTNARI S.A. Una din bijuteriile preţioase ale podgoriilor româneşti este cea de la Cotnari atestată documentar de mai bine de 500 ani, unde vinul era produs încă din timpuri străvechi. Podgoria Cotnari face parte din Regiunea viticolă a Podişului Moldovei, fiind situată în cea mai mare parte a sa pe Coasta Cotnari – Hârlău, un segment important din marea Coastă Moldavă. Aceasta regiune se distinge prin personalitatea viţei de vie şi versanţii bine însoriţi, prin fineţea vinurilor albe obţinute aici şi mai ales pentru dragostea tradiţională a locuitorilor pentru cultura vinului. Cotnariul, această “podgorie miracol”, prin poziţia sa geografică situată la intersecţia coordonatelor geografice 47 25’ latitudine nordică şi 26 25’ longitudine estică, se plasează spre limita nordică a podgoriilor de calitate din ţara noastră şi chiar din Europa. Condiţiile naturale ale acestei podgorii sunt favorabile soiurilor deosebite de vin. Solul calcaros şi minunatul efect al “mucegaiului nobil” (Botrytis cinerea) alături de recoltatul selectiv al strugurilor stafidiţi, contribuie la calitatea unică a vinului de COTNARI (D.O.C). S.C. COTNARI S.A. a luat fiinţă în anul 1948, ca secţie a unei ferme de stat, având la vremea aceea 128 hectare de plantaţii de vie. În anul 1956, S.C. COTNARI S.A. devine unitate de sine stătătoare. Între anii 1966 şi 1968 se construieşte un combinat modern, având o capacitate de prelucrare de 500 tone de struguri în 12 ore şi 10500 tone pentru depozitare, din care 5520 tone pentru maturare. Începând cu anul 2000, SC COTNARI SA se privatizează prin metoda MEBO (Management-Employees Buy-Out). La nivelul anului 2004, în combinat işi desfăşurau activitatea cca 300 de salariaţi permanenţi şi aproximativ 400 de muncitori sezonieri, pentru perioadele cu activitate în vie. Din cei 300 de salariati, fac parte şi 50 specialişti care lucrează în laboratoarele combinatului sau în vii, pentru obţinerea unor noi soiuri de viţă de vie şi a unor noi cupaje de vinuri. S.C. COTNARI S.A. este cel mai important producator din podgoria Cotnari, situat în “inima podgoriei”, numele producătorului se identifică pe buna dreptate cu cel al podgoriei, iar cel ce vrea să guste un “adevărat vin de Cotnari” are grijă să comande vinul cu elementele de identificare de pe butelie care certifică autenticitatea producătorului Cotnari S.A.
1.2 Obiectul de activitate
S.C. Cotnari S.A are ca obiect principal de activitate fabricarea vinului (vin de masă), VCPAR – vin de calitate produs în anumite regiuni. Conform CAEN această clasă (1593) mai include : fabricarea vinului spumos, fabricarea vinului din must de struguri concentrat, fabricarea vinului slab alcoolizat sau fără alcool.
1.3 Prezentarea activelor şi pasivelor societăţii Indicator
2008
2009
2010
Active total Active imobilizate Active circulante Stocuri
67.375.774 38.665.393 28.710.381 6.620.592
95.344.729 56.209.204 39.135.525 9.106.852
102.498.535 63.483.797 39.014.738 11.011.574
Disponibilităţi băneşti
0
0
0
Creanţe
21.393.172
25.317.303
26.514.249
PASIVUL Capital social
17.191.530
17.191.530
17.191.530
Capitaluri totale Capitaluri proprii Datorii totale
38.563.475 38.609.217 28.766.557
41.201.287 64.516.026 30.828.703
43.901.626 69.786.529 32.712.006
1. Activele imobilizate : a. Construcţii în valoare de : 922.900 lei •
Atelier mecanic : 95 500 lei ;
•
Atelier reparaţii : 31 250 lei ;
•
Depozit mărfuri : 29 450 lei ;
•
Depozit materiale consumabile : 16 530 lei ;
•
Depozit pentru vin vrac : 46.890 lei ;
•
Hală îmbuteliere pentru vinuri liniştite : 109.820 lei ;
•
Hală industrială pentru îmbuteliere : 98.930 lei ;
•
Magazie : 27.820 ;
•
Magazie : 33.230 lei ;
•
Platformă betonată : 23.550 lei ;
•
Platformă tehnologică : 11.140 lei ;
•
Sediu administrativ : 65.220 lei ;
•
Staţie epurare : 333.570 lei.
b. Terenuri în valoare de : 45.550 lei c. Echipamente tehnologice în valoare de : 738.693 lei •
Boiler + accesorii : 8.500 lei ;
•
Centrală termică + accesorii : 5.400 lei ;
•
Compresor : 3.780 lei ;
•
Bazin inox : 5.250 lei ;
•
Bazin inox : 4.890 lei ;
•
Bazin inox : 8.350 lei ;
•
Centrală Bosch : 3.980 lei ;
•
Filtru presă : 5.000 lei ;
•
Filtru tangenţial : 244.200 lei ;
•
Maşină de etichetat : 8.910 lei ;
•
Maşină de îmbuteliat : 5.430 lei ;
•
Maşină de lipit : 8.990 lei ;
•
Maşină umplut : 27.220 lei ;
•
Maşină de ambalare automată : 118.123 lei ;
•
Maşină de etichetat automată : 141.000 lei ;
•
Rezervor vertical de stocaj cu agitator : 44.570 lei ;
•
Alimentator cu buncăr suplimentar pentru dopuri : 10.820 lei ;
•
Centrală răcire : 75.300 lei ;
•
Dispozitiv de dopuire : 8.980 lei.
d. Mijloace de transport în valoare de : 250.690 lei •
Autoturism Dacia Pikup : 21.800 lei ;
•
Tractoare pe roţi şi pe şenile IVECO : 97.140 lei ;
•
Autoutilitară Mercedes Sprinter : 34.400 lei ;
•
Autoutilitară Mercedes Sprinter : 29.280 lei ;
•
Autoutilitară Ford Tranzit : 23.220 lei ;
•
Daewoo Matiz : 8.200 lei ;
•
Nissan : 15.650 lei ;
•
VW Golf : 21.000 lei.
e. Creanţe în valoare de : 26.514.249 lei 2. Active circulante : 3. Stocuri în valoare de : 11.011.574 ; 4. Materii prime în valoare de : 21.250 lei ; 5. Materiale consumabile în valoare de : 41.200 lei ; 6. Obiecte de inventar în valoare de : 11.720 lei ; 7. Mărfuri în valoare de : 98.315 lei ; 8. Ambalaje în valoare de : 150.960 lei.
1.4 Principalii clienţi ai societăţii Principalii clienţi ai S.C. Cotnari S.A. sunt : Nr. crt. 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10. 11. 12. 13. 14. 15.
Denumire client S.C. ABV WIN S.R.L. S.C. AGRODUR HOLBOCA S.R.L. S.C. AGROMIXT S.R.L. S.C. ASTRAL IMPEX S.R.L. CASA DE VINURI IASSY S.R.L. CMNV COMPANY S.R.L. IAŞI S.C. DGV COMPANY S.R.L. S.C. EUROVINO INTERNATIONAL S.R.L. S.C. EXCELMA S.R.L. S.C. FARMO FLORA S.R.L. S.C. ROMEC DISTRIBUTION S.R.L. S.C. DELENI S.A. S.C. SELCO S.R.L. S.C. SOLAREX IMPEX S.R.L. S.C. VERITABIL S.R.L. IAŞI
Sold de încasat (RON) 20 120 9 520 20 000 3 500 652 1 250 8 250 10 210 3 250 6 100 8 650 2 550 1 620 10 100 5 600
16. 17. 18. 19. 20. 21. 22. 23. 24. 25. 26. 27. 28. 29.
S.C. VINEXPERT S.R.L. S.C. VINURI DOBROGENE S.R.L. S.C. WEINGUT T&D S.R.L. ZZ – NBH Distribution SA IAŞI S.C. CASA MEDEI S.R.L. RESTAURANT MOARA DE FOC IAŞI MOTEL BUCIUM IAŞI RESTAURANT CASA VÂNĂTORULUI IAŞI RESTAURANT CAVALERUL MEDIEVAL IAŞI RESTAURANT ESCAPE IAŞI RESTAURANT TRAIAN IAŞI RESTAURANT LA CASTEL IAŞI S.C. MERCUR MERY S.R.L. S.C. RODIELA S.R.L. TOTAL
9 920 9 520 3 076 4 950 2 076 1 910 3 550 2860 1000 3 100 1 690 2 210 5 450 6 000 175 894
CAPITOLUL II – ANALIZA PIEŢEI 2.1 Principalii concurenţi Există o concurenţă aprigă în producţia de vinuri : •
Cotnari ;
•
Jidveiul ;
•
Vincon Vrancea ;
•
Murftlar. În 2001 cifra de afaceri de la Cotnari a fost de 7.5 milioane dolari, anul acesta fiind
previzionat ca ea să crească la 8.2 milioane dolari. Podgoria de la Coteşti este singura din România care produce numai vinuri româneşti. Există o percepţie în rândul consumatorilor de vin conform căreia în această podgorie se produc numai vinuri dulci, percepţie dată de recunoaşterea adusă de Grasa de Cotnari, soiul definitoriu al podgoriei. În realitate aici se produc şi vinuri seci excelente, Frîncuşa fiind poate cel mai bun exemplu. Jidveiul este centrul cel mai important al podgoriei Târnave, fiind şi cel mai modern complex de vinificare din Transilvania. Suprafeţele cultivate cu vie aflate în administrarea SC Jidvei SRL depăşesc 1000 ha. Consumatorii de vin percep Jidveiul mai mult ce pe un producător de vinuri seci, însă aici se găsesc şi vinuri demidulci excelente. Soiurile de vinuri albe care se consumă la Jidvei sunt: Fetească Regală, Riesling, Sauvignon Blanc, Muscat Ottonel, Fetească Albă, Chardonnay, Pinot Griş. Cel mai cunoscut vin este Sauvignon Blanc, un vin sec, demisec sau demidulce care a contribuit din plin la menţinerea faimei Jidveiului. Jidvei şi Spotlight au demarat la începutul lunii Iulie o campanie promoţională în principalele staţiuni turistice româneşti de pe litoral. Pe litoral au fost difuzate spoturi radio şi au avut loc diverse concursuri. Datorită succesului înregistrat anul trecut compania a dat o mai mare amploare acţiunilor promoţionale de anul acesta şi a păstrat componenta informativă cu privire la soiuri, arta degustării, treptele de calitate ale vinului. Turiştii de pe litoral au avut ocazia de a încerca vinurile premiate Jidvei de fiecare dată când au întâlnit echipele care au organizat acţiuni de tasting în reţeaua HoReCa şi în supermarketuri. În ceea ce priveşte acţiunile Below-the-Line, campania a constat in mai multe
seri estivale, Jidvei constând în concerte de muzică populară autentică şi dansuri folclorice din toate zonele ţării. Vincon Vrancea este cel mai mare areal viticol din România. În anul 2000 vânzările Vincon Vrancea s-au ridicat la peste 200 milioane lei iar în 2001 au crescut cu 50%. Societatea vrânceană produce şi vinuri albe şi roşii şi vinuri seci, şi demiseci, şi demidulci şi dulci. Gamele de vinuri cele mai cunoscute sunt: Vinuri de aur tradiţionale, care cuprind Galbena de Odobeşti, Busuioaca de Bohotin, Grasa, Muscat Ottonel, Tămâioasa Românească şi Şarba; Beciul Domnesc care cuprinde vinuri roşii (Cabernet Sauvignon, Merlot, Pinot Noir, Fetească Neagră) de 5-6 ani vechime cu o personalitate distinctă. Vampire este o gamă de vinuri roşii (Cabernet Sauvignon, Merlot sau Pinoit Noir) exportată cu succes pe piaţa SUA. Murfatlar este una din cele mai cunoscute podgorii româneşti. Un lucru este însă ciudat: în România este cunoscută pentru vinurile dulci, iar în lume pentru vinurile sale seci. În anul 2000 cifra de afaceri a societăţii a fost de 200 miliarde lei, în 2001 aceasta crescând la 300 miliarde lei. Producţia de vin a fost de peste 10 milioane de litri, iar cea din 2001 de 11 milioane litri. 70% din vinurile de Murfatlar sunt albe: Chardonnay, Pinot Griş, Sauvignon Blanc, Riesling Italian, Muscat Ottonel şi Tămâioasă Românească. Cele roşii sunt: Cabernet Sauvignon, Merlot, Pinot Noir şi Fetească Neagră. Compania este lider de piaţă la categoria vinuri roşii îmbuteliate la 0.75 litri. Deşi este o podgorie cu vocaţie de vinuri dulci, cel mai cunoscut brand este Sec de Murfatlar, pentru care s-au investit 1.2 milioane dolari brut, în condiţiile în care totalul investiţiilor în publicitate ale producătorilor de vin din România au fost în 2001 de 3250000 dolari.
2.2
Prezentarea sectorului în care activează societatea
Vinul reprezintă o băutură alcoolică ce se consumă pe întreg teritoriul României. Nu putem delimita un anumit teritoriu sau spaţiu geografic, unde există numai non-consumatori absoluţi sau numai non-consumatori relativi. Teritoriul unde sunt comercializate vinurile reprezintă întreaga Românie, inclusiv şi pentru anul 2010. Comercializarea vinului, desigur, are loc în zonele mai intens populate, atât în mediul rural, cât şi urban. Mediul rural, care, în România, reprezintă aproximativ 40 % din totalul populaţiei, în general, e caracterizat prin economia naturală, producătorii fiind şi ei însuşi consumatorii, adică autoconsumul. Aici se are în vedere de vinul produs în condiţii casnice, vinul vrac sau de masa, care, la calitate, gust,
aromă, nu rămâne în urmă faţă de cel numit de calitate. În mediul urban, însă, e comercializat vinul îmbuteliat în sticle, având o preponderenţă mai mare decât cel vândut în vrac. Structura de vânzări a vinului pe judeţe, în anul 2010, litri de vin : Alba Arad Argeş Bacău Bihor Bistriţa – Năsăud Botoşani Braşov Brăila Buzău Caraş Severin Călăraşi Cluj Constanţa Covasna Dâmboviţa Dolj Galaţi Giurigu Gorj Hargita Hunedoara Iaşi Ilfov Maramureş Mehedinţi Mureş Neamţ Olt Prahova Satu Mare Sălaj Sibiu Suceava Teleorman Timiş Tulcea Vaslui Vâlcea Vrancea Municipiul Bucureşti
10.161.200 12.528.600 17.875.200 18.806.200 15.960.000 8.299.200 12.023.200 15.696.660 9.948.400 13.220.200 8.857.800 8.645.000 18.699.800 19.045.600 5.931.800 14.417.200 19.551.000 16.494.660 7.982.660 10.374.000 8.671.600 12.901.000 21.705.600 7.982.660 13.568.660 8.139.600 15.430.660 14.632.660 12.770.660 22.051.400 9.762.200 6.596.800 11.198.600 18.300.800 11.597.600 18.008.200 6.836.200 12.103.000 10.985.800 10.294.200 53.226.600
Structura pieţei Regiunile geografico – istorice sunt : Moldova, Muntenia şi Oltenia, Zona de Vest, Transilvania, Dobrogea.
Cultura viţei de vie poate fi practicată, în România, pe aproape întreg teritoriul ţării, începând de la Dunăre, în sud, până în judeţele Botoşani şi Maramureş, în nord. Numai câteva judeţe situate în zone de mai mare altitudine (Braşov, Covasna, Harghita) şi un singur judeţ din extrema nordică a ţării (Suceava) nu oferă condiţii prielnice pentru viticultură. Potrivit unei recente lucrări de zonare a producţiei viticole, în România există un număr de 37 podgorii, din care fac parte 123 de centre viticole, la care se mai adaugă 40 de centre viticole independente, situate în afara podgoriilor. Numărul plaiurilor viticole este foarte mare, prin ,, plai " înţelegându-se o suprafaţă oarecum restrânsă de vii aşezate pe aceeaşi formă de relief, pe care se produc vinuri de o calitate distinctă şi omogenă. Vinurile Moldovei. Viile ocupă, în Moldova, o întindere de peste 90.000 hectare, ceea ce înseamnă a treia parte din suprafaţa viticolă a ţării. Plantaţiile de vii se înşiruie pe toată lungimea provinciei, începând din Botoşani, în nord, până în Vrancea, în sud şi pe toată lăţimea ei, din zona deluroasă a subcarpaţilor răsăriteni şi până în apa Prutului. În judeţul Iaşi se află în primul rând podgoria Cotnari. Tot aici se află podgoria Iaşilor, cu centrele sale viticole Copou, Bucium, Uricani şi Comama, precum şi centrele viticole independente Plugari şi Probota. Începând din sudul acestui judeţ şi traversând, apoi, judeţul Vaslui pe toată lungimea sa, este o întinsă podgorie a Huşilor, în cuprinsul căreia se află centrele viticole Bohotin, Avereşti, Huşi, Vutcani şi Murgeni. Tot în Vaslui există podgoria Colinele Tutovei, alcătuită din centrele Iana, Tutova şi Bălăbăneşti (ultimul situat în judeţul Galaţi). În judeţul Bacău ne intâlnim cu podgoria Zeletin, cu viile sale din centrele Zeletin, Dealul Morii, Paricea, Tânăşoaia şi Gohor. Judeţul Galaţi, în sud-estul Moldovei, a devenit o mare zonă viticolă, în care există patru podgorii : Dealul Bujorului (cu centrele viticole Bujoru, Smulti, Oancea şi Bereşti); Nicoreşti (cu centrele Nicoreşti şi Buciumeni); Iveşti (centrele viticole Iveşti, Tecuci şi Corod) şi Covurlui (centrele viticole Băleni, Scânteieşti, Pechea şi Smârdan). În sfârşit, în partea de sud-vest a Moldovei, în Cotul Carpaţilor, ne întâlnim cu marile podgorii ale Vrancei, respectiv cu Odobeşti, Panciu şi Coteşti care cuprind la rândul lor o serie de centre viticole de mare reputaţie . Vinurile Munteniei şi Olteniei. Cele două provincii din sudul Carpaţilor Meridionali, Muntenia şi Oltenia, deţin împreună o suprafaţă viticolă de aproape 104.000 hectare. Viile sunt aici situate mai ales în zona colinară, pe ultimele ramificaţii ale munţilor, spre câmpie, unde s-au constituit mari şi importante podgorii, dar se întâlnesc şi pe nisipurile din sudul Olteniei, precum şi în câteva areale din apropierea Dunării.
Străbătând Muntenia de la est spre vest, ne întâlnim în primul rând cu podgoria Dealurile Buzăului, cu centrele sale viticole de la Râmnicu-Sărat, Zărneşti şi Cenăteşti, apoi cu întinsa podgorie a Dealului Mare, cu renumitele sale vii situate în centrele Zoreşti, Merei, Pietroasa, Breaza-Buzău, Cricov, Tohani, Ceptura, Urlaţi, Valea Călugărească şi Boldeşti. Mai departe, intram în podgoria Ştefăneşti-Argeş, constituită din centrele viticole Ştefăneşti, Topoloveni şi Valea Mare - Dâmboviţa, iar apoi în cea de la Sâmbureşti. Trecând apa Oltului, în Oltenia, ne întâmpină vechea podgorie a Drăgăşanilor, cu viile sale din centrele Drăgăşani, Guşoeni, Cerna şi Iancu-Jianu. Mai jos, în judeţele Dolj şi Mehedinţi, se află podgoriile Dealurile Craiovei, Severinului şi Plaiurile Drancei, precum şi centrul viticol independent Segarcea. Nu putem omite din această înşiruire viile situate pe nisipurile din apropierea Dunării, din partea de sud a Olteniei şi anume cele din podgoriile Sadova-Corabia, Calafat şi din podgoria Dacilor, cele din judeţul Gorj (centrele viticole Târgu – Jiu şi Poiana Cruşetu), precum şi cele cateva areale producătoare de vinuri de bună calitate, ocupând suprafeţe restrânse, în judeţele Brăila (Ciresu, Jirlău, Râmnicelu), Călăraşi (Ulmu), Giurgiu, (Greaca), Dâmboviţa (Bucşani, Valea Voievozilor), Argeş (Costeşti), Teleorman (Furculeşti şi Mavrodin), Olt (Drăgăneşti). Zona este avantajată de condiţiile sale de climă, şi anume de surplusul resurselor de lumină şi căldură, mai mari faţă de cele din nordul Moldovei şi din Transilvania. Datorită acestui climat, aici se produc cele mai bune vinuri roşii româneşti, colorate şi corpolente, dar şi vinuri albe superioare, multe cu denumire de origine, pline de atractivitate. Vinurile Transilvaniei. Importanţa regiunii viticole a Transilvaniei nu stă în întinderea viilor, care nu depăşesc 14.000 hectare, ci în calitatea vinurilor produse aici, cu nuanţe particulare de nobleţe şi originalitate, precum şi în largile posibilităţi oferite de această zonă pentru extinderea viticulturii. Cultura viţei de vie este favorizată în aceste locuri de un relief care pare a-i fi special destinat, format din nesfârşite spinări de deal prea puţin cultivate cu folos şi care abia aşteaptă să fie acoperite cu vii. Pe actuala hartă viticolă a Transilvaniei (dar şi pe cea veche) se conturează cinci podgorii, toate de prima mărime. În fruntea lor se află podgoria Târnavelor, cu centrele sale viticole de la Blaj, Jidvei, Mediaş, Târnpveni, Zagar li Valea Nirajului. Foarte aproape de aceasta aşezare şi faimă este podgoria Alba, care-şi împarte viile între centrele viticole AlbaIulia şi Ighiu ; puţin mai la sud se află podgoria Sebeş-Apold, iar mai la nord cea de la Aiud. În sfârşit, aşezată mai sus pe hartă, există vechea podgorie a Lechinţei, cu renumitele sale centre viticole de la Lechinţa, Teaca, Bistriţa şi Batoş.
Nu sunt întinse viile Transilvaniei, dar vinurile obţinute aici, bine cunoscute şi apreciate, au devenit produse foarte solicitate la export şi pe piaţa intenă. Au o mare importanţă vinurile de Blaj şi de Jidvei, cu spumantele de Alba-Iulia şi de Apold. Vinurile zonei de vest. Pe latura dinspre apus a ţării există două regiuni viticole : cea a Banatului, în jumătatea sudică şi cea a Crişanei şi Maramureşului, spre nord. Între ele se interpun, intervenind cu un accent aparte, viile Aradului. Viticultura acestei zone se întinde pe o lungime de 325 km, ceea ce face ca ea să se afle sub influenţa unor foarte variate condiţii de climă, sol şi orografie, care determină o accentuată diversificare a sortimentelor de soiuri şi a calităţii vinunlor. Arealele din sud, din regiunea viticolă a Banatului, beneficiază de influenţa favorabilă a unui climat cu uşoare nuanţe mediteraneene, în timp ce în Crişana şi Maramureş se face simţită influenţa climei din Europa centrală, mai puţin darnică pentru viţa de vie. Viile sunt presărate, pe tot cuprinsul zonei, începând de la Dunăre, în sud, până la Halmeu, aproape de graniţa nordică a ţării, fără a se închega în mari masive. Ele ocupă, totuşi, o suprafaţă de peste 17.000 hectare, cu mari posibilităţi de a fi sporită. Viile Banatului se concentrează în cinci centre viticole care se înşiruie, urcând spre nord, în ordinea : Moldova Noud, Tirol, Silagiu, Recaş şi Teremia. Judetul Arad dispune de una din cele mai renumite podgorii ale ţării, cea de la MinişMaderat, situată între apele Mureşului şi ale Crişului Alb. În Crişana şi Maramureş pe aceeaşi cale spre nord, întâlnim podgoria Diosig, apoi Valea lui Mihai, mai spre est cea a Silvaniei, precum şi câteva centre viticole care nu sunt de ocolit : Biharia şi Tileagd, în sud, Halmeu şi Seini, în nord. Vinurile Dobrogei. În Dobrogea, viţa de vie poate fi cultivate oriunde. La fiecare pas, încotro te întorci, sunt locuri bune pentu vii. Relieful regiunii, format dintr-o succesiune de coline şi terenuri plane, larg învălurat, nu ridică probleme pentu viticultură ; lumina şi căldura sunt peste tot din belşug ; solul are o bună structură şi fertilitate şi conţine toate elementele chimice de care viţa de vie are nevoie. Apa din precipitaţii nu este cătuşi de puţin în prisos, fapt care constitute o bună premisă pentru obţinerea unor vinuri de înaltă calitate. Nu este de mirare că, dispunând de astfel de condiţii, viticultura dobrogeană s-a dezvoltat în ritm rapid, ajungând în prezent să ocupe un loc de primă importanţă. Viile Dobrogei ocupă astăzi o suprafaţă puţin mai mare de 25.000 hectare. Ele se leagă în câteva podgorii care se cer a fi incluse în orice periplu bahic. Regiunea este tăiată de-a curmezişul, puţin mai jos de jumătatea ei, de celebra podgorie a Murfatlarului, întinsă pe traseul văii Caraşu şi formată din trei centre viticole : Murfatlar, Medgidia şi Cernavodă. Urcând spre nord, pe latura estică a ţinutului, întâlnim podgoria Istria – Babadag. În nord, pe malul Dunării, ne întâmpină vechea podgorie
de la Sărica-Niculiţel, care-şi adună viile în trei centre viticole : Tulcea, Niculiţel şi Măcin. În extremitatea sud – vestică a regiunii, în imediata apropiere a bătrânului Danubiu, se află viile de la Ostrov, Oltina şi Aliman. Nu pot fi omise din această enumerare nici viile de la Dăieni şi Hârşova, cele de la Adamclisi şi Băneasa şi nici cele de la Mongalia şi Chirnogeni, toate intrate în peisajul viticol dobrogean. Produsele care preiau în cea mai mare măsură amprenta factorilor favorabili de cultură sunt, vinurile. În Dobrogea se produc vinuri care au însuşiri calitative distincte, purtând blazoane de mare nobleţe. Podgoria Murfatlar se înscrie, alături de Cotnari şi Pietroasa, în grupa arealelor viticole româneşti în care pot fi obţinute vinuri dulci naturale din struguri culeşi la stafidirea boabelor. Peste tot în această regiune pot fi produse vinuri roşii de mare marcă, bogate şi intens colorate, precum şi vinuri albe seci sau demiseci, care se disting prin putemica lor personalitate. 2.3
Analiza mediului concurenţial
Analiza mediului concurenţial are ca punct de plecare definirea relaţiilor întreprinderii cu furnizorii, clienţii şi cu statul. Punctul de plecare în analiza mediului concurenţial îl reprezintă analiza cotei de piaţă. În practica economică se calculează 3 cote de piaţă şi 2 indici aferenţi cotei de piaţă : a) Cota de piaţă absolută ; b) Cota de piaţă relativă ; c) Cota de piaţă specifică ; d) Indicele de fidelitate al consumatorilor ; e) Indicele de atracţie al firmei.
a. Cota de piaţă absolută (Pi) : reprezintă locul firmei raportat la piaţa totală. Indicatorul se calculează după relaţia : Pi =
, în care :
•
CAi : cifra de afaceri a întreprinderii ;
•
CAr : cifra de afaceri a ramurei. Acest indicator ne dă informaţii despre poziţia întreprinderii la nivelul sectorului
economic din ţară. Pi2008 =
=
103.943.935 x 100 = 367,81 % 28.260.000
Pi2009 =
=
95.713.214 x 100 = 823,69 % 11.620.000
Pi2010 =
=
84.484.239 x 100 = 652,34 % 12.950.800
b. Cota de piaţă relativă (Pir) : se calculează în raport cu principalul concurent de pe piaţă. Pi(r) =
, în care :
•
CAi : cifra de afaceri a întreprinderii ;
•
CAm : cifra de afaceri a concurentului principal. Acest indicator poziţionează direct firma în raport cu principalul concurent. Pi(r)2008 =
=
103.943.935 x 100 = 94,13 % 110.423.411
Pi(r)2009 =
=
95.713.214 x 100 = 79,85 % 119.858.974
Pi(r)2010 =
=
84.484.239 x 100 = 70,96 % 119.053.973
c. Cota de piaţă specifică (Pis) : reprezintă poziţia firmei pe piaţa deservită direct de către aceasta. Se calculează cu ajutorul formulei : Pi(s) =
, în care :
•
CAi : cifra de afaceri a întreprinderii ;
•
CAs : cifra de afaceri a sectorului. Acest indicator are valoarea mai mare de cota absolută şi exprimă în general realitatea
economică a firmei raportată la piaţa servită (locală). Pi(s)2008 =
=
103.943.935 x 100 = 1 027,01 % 10.120.950
Pi(s)2009 =
=
95.713.214 x 100 = 802,95 % 11.920.130
Pi(s)2010 =
=
84.484.239 x 100 = 684,04 % 12.350.620
d. Indicele de fidelitate al consumatorilor : reprezintă procentul de cumpărători care cumpără produsele firmei în perioadele trecute şi continuă să le cumpere în perioadele prezente. rf =
C i t1
Ci t 0
x 100, în care :
•
Cit0 : consumatorii întreprinderii din perioada trecută ;
•
Cit1 : consumatorii întreprinderii din perioada prezentă. rf 2008 =
rf2009 =
rf2010 =
C i t1
Ci t 0 C i t1
Ci t 0
C i t1
Ci t 0
x 100 =
10.100 x 100 = 91,81 % 11.000
x 100 =
11.450 x 100 = 93,85 % 12.200
x 100 =
13.220 x 100 = 94,09 % 14.050
e. Indicele de atracţie a firmei : reprezintă procentul de cumpărători care în perioadele trecute cumpărau produsele de la firmele concurente, iar în prezent le cumpără de la firma analizată. ra =
Cx t1
Cx t 0
x 100, în care :
•
Cxt0 : consumatorii întreprinderii concurente din perioada precedentă ;
•
Cxt1 : consumatorii întreprinderii care cumpără în prezent produse de la firma
analizată. ra2008 =
Cx t1
Cx t 0
x 100 =
3.340 x 100 = 16,70 % 20.000
ra2009 =
ra2010 =
Nr.
Cx t1
x 100 =
4.315 x 100 = 13,83 % 31.200
Cx t1
x 100 =
5.250 x 100 = 12,96 % 40.500
Cx t 0 Cx t 0
Indicator
crt.
Anii
Indici dinamici I (evoluţie)
1.
Cifra de afaceri a SC.
2008 103.943.935
2009 95.713.214
2010 84.484.239
2009/2008 x 100 92,08
2010/2008 x 100 81,27
2.
COTNARI SA. (lei) CAi Cifra de afaceri a ramurei
28.260.000
11.620.000
12.950.800
41,11
45,82
concurentului principal
110.423.411
119.858.974
119.053.973
108,54
107,81
(lei) CAm Cifra de afaceri a
10.120.950
11.920.130
12.350.620
117,77
122,03
11.000
12.220
14.050
111,09
127,72
10.100
11.450
13.220
113,36
130,89
20.000
31.200
40.500
156
202,50
3.340
4.315
5.250
129,19
157,18
9.
Cxt1 Cota de piaţă absolută Pi
367,81
823,69
652,34
223,94
177,35
10.
(%) Cota de piaţă relativă Pir
94,13
79,85
70,96
84,82
75,38
11.
(%) Cota de piaţă specifică Pis
1 027,01
802,95
684,04
78,18
66,60
sau a sectorului (lei) CAr Cifra de afaceri a
3. 4.
segmentului (lei) CAs Consumatorii
5.
întreprinderii din perioada trecută (persoane) Ci to Consumatorii
6.
întreprinderii din perioada prezentă (persoane) Ci t1 Consumatorii
7.
întreprinderii concurente din perioada precedentă (persoane) Cxto Consumatorii întreprinderii care
8.
cumpără în prezent produse de la SC. COTNARI SA (persoane)
(%)
12. 13.
Rata de fidelitate rf (%) Rata de atracţie ra(%)
91,81 16,70
2.4
93,85 13,83
94,09 12,96
102,22 82,81
102,48 77,60
Analiza structurii concurenţiale
Structura concurenţială este dată de gradul de concentrare a pieţei, respectiv de numărul întreprinderilor existente pe o anumită piaţă pentru un anumit produs. Practic, structura concurenţială indică gradul de dispersie a pieţei (piaţa concentrată înseamnă un număr mic de întreprinderi ce deţin peste 90 % din piaţă ; piaţa dispersată înseamnă o infinitate de întreprinderi care au cote mici de piaţă). Gradul de concentrare al pieţei se apreciază prin următorii indicatori : •
Indicele de concentrare parţială a pieţei ;
•
Indicele HH;
•
Indicele HT. Indicele de concentrare parţială a pieţei (ICP) răspunde la întrebarea "cât % din piaţă
este deţinută de primele 4, 8 sau 12 întreprinderi?" n
ICP =
∑P , în care : i =1
i
•
Pi : cota de piaţă absolută ;
•
n : numărul de firme analizate. Indicele HH răspunde la aceeaşi întrebare ca şi indicele de concentrare parţial, dar ia
în considerare toate firmele de pe piaţă. n
IHH =
∑P i =1
i
2
, în care :
•
n : totalitatea firmelor ;
•
i : rangul firmei ;
•
Pi : cota de piaţă absolută. Indicele HT se calculează luând în considerare toate firmele de pe piaţă, numai că în
calcul se dau grade de importanţă firmelor pe piaţă. 1 IHT =
n
2∑(i ∗ Pi ) −1 i =1
, în care :
•
n : totalitatea firmelor de pe piaţă ;
•
i : rangul firmei ;
•
Pi : cota de piaţă a firmei de rang "i". Structura concurenţială
Nr. crt
Cota de piaţă absolută
(rangul
A – vin dulce
B – vin demidulce
C – vin sec
întreprinderii) 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10.
15 15 15 15 15 -
30 20 20 5 5 5 5 5 -
40 30 9 5 5 5 2 2 2 1
Indicele de concentare parţial : A – vin dulce n
ICP =
∑P = 0,15+ 0,15 + 0,15 + 0,15 = 0,60 i =1
i
n
IHH =
∑P i =1
2
i
= 0,152 + 0,152 + 0,152 + 0,152 + 0,152 = 0,11 1
IHT =
n
2∑(i ∗ Pi ) −1
=
i =1
1 = 0,28 2 * [(1* 0.15) + ( 2 * 0.15) + (3 * 0.15) + ( 4 * 0.15) + (5 * 0.15)] −1
CONCLUZII Indicele ICP are valoarea 0,60, ceea ce indică faptul că piaţa vinului dulce este o piaţă concentrată. Valorile indicilor IHH (0,11) şi IHT (0,28) exprimă o repartiţie inegală a pieţei A între firmele concurente.
B – vin demidulce n
ICP =
∑P = 0,30 + 0,20 + 0,20 + 0,05 = 0,85 i =1
i
n
IHH =
∑P i =1
2
i
= 0,302 + 0,202 + 0,202 + 0,052 + 0,052 + 0,052 + 0,052 + 0,052 = 0,18 1
IHT =
n
2∑(i ∗ Pi ) −1
=
i =1
= 1 = 2 * [(1* 0.30) + ( 2 * 0.20) + (3 * 0.20) + ( 4 * 0.05) + (5 * 0.05) + (6 * 0.05) + (7 * 0.05) + (8 * 0.05)] −1
0,21 CONCLUZII Valoarea ICP apropiată de 1 semnifică un grad concentrat de ridicare a pieţei, fapt că aceasta este dominată de câteva firme. Valoarea indicilor IHH şi IHT mai mare ca
exprimă o repartiţie inegală a pieţei între
firmele concurente. C – vin sec n
ICP =
∑P = 0,40 + 0,30 + 0,09 + 0,05 = 0,84 i =1
i
n
IHH =
∑P i =1
i
2
= 0,402 + 0,302 + 0,092 + 0,052 + 0,052 + 0,052 + 0,022 + 0,022 + 0,022 +
+ 0,012 = 0,26 1 IHT =
n
2∑(i ∗ Pi ) −1
=
i =1
=
1 2 * [(1 * 0.40) + ( 2 * 0.30) + (3 * 0.09) + (4 * 0.05) + (5 * 0.05) + (6 * 0.05) + (7 * 0.02) + (8 * 0,02) + (9 * 0,02) +
0,23
CONCLUZII Indicele ICP având valoarea de 0,84 arată faptul că gradul de concentrare pe piaţa C este mai scăzut. Valoarea indicilor IHH şi IHT apropiată de
exprimă o repartiţie aproximativ egală a
pieţei între firmele concurente.
2.5
Analiza poziţiei concurenţiale
Evaluarea poziţiei concurenţiale a firmei se face în funcţie de un sistem de factori cheie de succes, care au semnificaţia de factori ce diferenţiază întreprinderi care acţionează în sectorul alimentar. Metodologic, evaluarea poziţiei concurenţiale a unei firme se face cu ajutorul grilelor de evaluare. Pentru elaborarea acestor grile este necesară parcurgerea următoarelor etape : •
identificarea factorilor cheie ai succesului ;
•
ierarhizarea acestora pe baza unor coeficienţi de importanţă ;
•
notarea acestor criterii pentru cazul analizat ;
•
evaluarea poziţiei concurenţiale a întreprinderii pe baza unei note medii ponderate.
Întreprinderile Nr.
Nota
Coeficient
S.C.
S.C.
S.C.
S.C.
crt.
Factori cheie
de
COTNARI
MURFATLAR
COTNARI
MURFATLAR
1.
Cota de piaţă
pondere gi 0,20
S.A. 3
S.A. 1
S.A. 0,60
S.A. 0,40
2.
relativă % Costul de
0,15
3
3
0,45
0,90
3.
producţie Calitatea
0,15
2
1
0,30
0,20
distribuţiei Potenţialul de
0,15
3
2
0,45
0,40
cercetare Activitatea de
0,10
5
1
0,50
0,20
marketing Aria
0,10
1
2
0,10
0,15
4. 5. 6.
geografică
7.
Imaginea Nota medie
0,05
3
3
0,15
0,15
8.
ponderată
-
-
-
2,55
1,55
−
N
Coeficientul de pondere reprezintă gradul de importanţă al factorului cheie. −
n
N=∑g i =1
i
* ni , în care :
•
gi : coeficientul de pondere ;
•
ni : nota aferentă fiecărui factor. −
N
= (0,20 * 3) + (0,15 * 3) + (0,15 * 2) + (0,15 * 3) + (0,10 * 5) + (0,10 * 1) +
A
(0,05 * 3) = 2,55 −
N
B
= (0,20 * 1) + (0,15 * 3) + (0,15 * 1) + (0,15 * 2) + (0,10 * 1) + (0,10 * 2) +
(0,05 * 3) = 1,55 INTERPRETARE S.C. MURFATLAR S.A. este principalul concurent al S.C. COTNARI S.A. Din tabel se remarcă poziţia concurenţială favorabilă a firmei S.C. COTNARI S.A. care e mai bine plasată decât S.C. MURFATLAR S.A., având un avantaj concurenţial reprezentat de abatere notei medii de la 2,55 la 1,55.
2.6
Modelul Boston Consulting Group
Modelul are la bază segmentarea pieţei în domenii de activitate strategică. În momentul analizei se ţine cont de 2 indicatori : •
cota de piaţă relativă : se măsoară prin nivelul vânzărilor în raport cu concurentul cel
mai bine plasat ; •
rata de creştere a sectorului : se măsoară în principiu prin creşterea pieţei în volum
sau în valoare de la un an la altul. Acest indice se bazează pe teoria ciclului de viaţă al produsului. Activităţile în creştere sau în lansare sunt cele mai atractive în sectoarele cu creştere puternică, jocurile nu sunt încă făcute şi se mai poate penetra pieţe ; în timp ce în activităţile mature, tehnologiile sunt stabile, iar poziţiile concurenţiale sunt fixate, fiind foarte greu de atacat. DAS – domenii de activitate strategică •
DAS1 : vinuri albe seci ;
•
DAS2 : vinuri demiseci ;
•
DAS3 : vinuri demidulci ;
•
DAS4 : vinuri roşii ;
•
DAS5 : vinuri aromate.
Nr.
Produse
DAS1
DAS2
DAS3
DAS4
DAS5
crt. 1. 2.
Indicatori Rata de creştere Cifra de afaceri a S.C.
12 98.990.200
9 102.110.520
15 103.943.935
16 95.713.214
5 84.484.239
3.
COTNARI S.A. Cifra de afaceri a S.C.
99.120.000
100.002.000
110.423.411
119.858.974
119.053.973
99,86
102,10
94,13
79,85
70,96
MURFATLAR S.A. Cota de piaţă relativă 4.
a S.C. COTNARI S.A.
Pi(r)1 =
=
98.990.200 x 100 = 99,86 % 99.120.000
Pi(r)2 =
=
102.110.520 x 100 = 102,10 % 100.002.000
Pi(r)3 =
=
103.943.935 x 100 = 94,13 % 110.423.411
Pi(r)4 =
=
95.713.214 x 100 = 79,85 % 119.858.974
Pi(r)5 =
=
84.484.239 x 100 = 70,96 % 119.053.973
Rata de creştere
16%
DAS4
15%
DAS3
STEA
DILEMĂ
12%
DAS1
10%
9%
DAS2
VACĂ DE MULS
POVARĂ
5%
DAS5
0 1,02
1 0,99
0,94
0,79
0,70
Cota de piaţă relativă În categoria STEA nu se încadrează nici un DAS. În categoria VACĂ DE MULS se încadrează DAS2, el are un ritm de creştere bun şi o parte de piaţă buna. În urma investiţiilor făcute în sectoarele de producţie, calitatea fiind Şi ea de neegalat, numărul clienţilor interni cât şi externi a crescut. În categoria DILEMĂ se încadrează DAS1, DAS3 şi DAS4. Aceste produse acţionează pe o piaţă aflată în creştere rapidă. Ele necesită lichidităţi, contribuind la dezvoltarea întreprinderii, dar evoluţia lor este incertă. DILEMELE vor fi produse aflate în faza de lansare, când încă nu se ştie sigur dacă vor constitui un succes sau nu. În categoria POVARĂ se încadrează DAS5. Sunt produse aflate pe o piaţă în creştere lentă, stagnare sau declin şi care nu reuşesc să deţină poziţia de lider. Ele nu contribuie la obţinerea profitului întreprinderii şi nici la îmbunătăţirea imaginii acesteia. Deoarece necesită lichidităţi, se pune problema menţinerii lor sau abandonării, dar numai după o analiză riguroasă a tuturor aspectelor economico – financiare.
CAPITOLUL III – ANALIZA POTENŢIALULUI INTERN AL SOCIETĂŢII S.C. COTNARI S.A. 3.1
Analiza resurselor umane
Analiza resurselor umane se realizează din trei puncte de vedere : •
al gradului de aprovizionare a întreprinderii cu forţă de muncă ;
•
al utilizării timpului de muncă / a forţei de muncă ;
•
al eficienţei utilizării muncii în procesul de producţie. Gradul de aprovizionare a întreprinderii cu forţă de muncă se apreciază atât din
punct de vedere cantitativ cât şi calitativ. a. Dimensiunea forţei de muncă se determină astfel : Ns = 327 + I – E, în care : •
327 = numărul de angajaţi la sfârşitul anului 2008 ;
•
I = intrările de personal din anul în curs ;
•
E = ieşirile de personal din anul curent. NS 2009 = 327 + I – E = 327 + 0 – 4 = 323 persoane NS 2010 = 323 + I – E = 323 + 0 – 41 = 282 persoane Se observă că numărul de persoane a scăzut în anul 2010 fată de anul 2009 cu 41
persoane. b. Mobilitatea forţei de muncă : exprimă circulaţia şi fluctuaţia forţei de muncă într-un an calendaristic. În cadrul circulaţiei intră coeficientul intrărilor (Ci), care se calculează astfel : Ci =
I , în care : Ns
•
I = intrările de personal din anul în curs ;
•
NS = dimensiunea forţei de muncă. Ci 2009 =
I 0 = = 0 persoane Ns 323
Ci2010 =
I 0 = = 0 persoane Ns 282
Coeficientul ieşirilor (Ce) se calcueză astfel :
Ce =
E , în care : Ns
•
E = ieşirile de personal din anul în curs ;
•
NS = dimensiunea forţei de muncă. Ce 2009 =
E 4 = = 0,01 persoane Ns 323
Ce2010 =
E 41 = = 0,14 persoane Ns 282
Se observă că ieşirile de personal sunt mai mari în anul 2010 cu 0,13 faţă de anul 2009. În cadrul fluctuaţiei intră coeficientul mediu de mişcare (Cm) care se calculează astfel : Cm =
I +E , în care : Ns
•
I = intrările de personal din anul în curs ;
•
E = ieşirile de personal din anul curent ;
•
NS = dimensiunea forţei de muncă. Cm 2009 =
I +E 0+4 = = 0,01 persoane Ns 323
Cm 2010 =
I + E 0 + 41 = = 0,14 persoane Ns 282
Se observă că în anul 2010, Cm a fost mai mare cu 0,13 persoane faţă de 2010. c. Stabilitatea forţei de muncă (S) : exprimă raportul existent între timpul de muncă mediu lucrat de o persoană în aceeaşi întreprindere. S = 1 – Cm, în care : •
Cm = coeficient de mişcare. S 2009 = 1 − Cm 2009 = 1 − 0,01 = 0,99 persoane S 2010 = 1 − Cm 2010 = 1 − 0,14 = 0,86 persoane
Stabilitatea forţei de muncă este cu 0,13 persoane mai mare în anul 2009 faţă de anul 2010. Conflictualitatea se apreciază prin numărul total de greve, precum şi prin gradul de importanţă a grevei (Gi). Gi 2009 =
Nsg Ns
•
Nsg = numărul de salariaţi aflaţi în grevă ;
•
Ns = numărul total de salariaţi. Gi2009 =
Nsg 0 = = 0 persoane Ns 323
Gi2010 =
Nsg 0 = = 0 persoane Ns 282
Modul de utilizare al forţei de muncă se referă la modul de utilizare a timpului de muncă. Timpul de muncă se exprimă în mod direct în ore am lucrate sau zile om lucrate întrun an calendaristic. Pentru aprecierea gradului de utilizare a forţei de muncă se utilizează următorii termeni : •
timp de muncă nelucrat (Tmn) ;
•
timp de muncă total (Tmt) ;
•
timp de muncă lucrat (Tl). Tmn = totalul de zile libere legale, concedii legale, absenţe motivate şi absenţe
nelegale. Tmn2009 = 25 x 30 = 750 zile/salariat/an Tmn2010 = 30 x 33 = 990 zile/salariat/an Se observă o diferenţă de 240 zile între anul 2010 şi anul 2009. Tmt = 8 h x Nzl x Ns, în care : •
8 h = numărul de ore lucrate într-o zi ;
•
Nzl = numărul de zile calendaristice legale de muncă ;
•
Ns = numărul de salariaţi. Tmt2009 = 8 x 250 x 30 = 60.000 ore /an/intreprindere Tmt2010 = 8 x 250 x 33 = 66.000 ore/an/întreprindere Tl = Tmt - Tmn Tl2009 = Tmt2009 – Tmn2009 = 60.000 – 750 = 59.250 ore/an/înteprindere Tl2010 = Tmt2010 – Tmn2010 = 66.000 – 990 = 65.010 ore/an/înteprindere. Eficienţa economică a utilizării forţei de muncă, se apreciază cu ajutorul
productivităţii muncii WL şi cu ajutorul unor indicatori care măsoară bogăţia produsă la nivel de întreprindere. WL =
Q , în care : T
•
Q = producţia ;
•
T = timpul total de muncă. Producţia fizică se poate exprima prin :
•
Q fizică (kg),
•
Q valorică (Vt – lei) ;
•
Q comercială (cifra de afaceri – lei). Se calculează următorii indicatori :
•
W anuală fizică ;
•
W anuală valorică ;
•
W anuală comercială. WAf =
Q Ns
•
Q = producţia totală ;
•
Ns = numărul de salariaţi. WAf2009 =
Q 7.507.000 = = 23.241,48 l vin Ns 323
WAf2010 =
Q 8.500.000 = = 30.141,84 l vin Ns 282
WAv =
Vt Ns
•
Vt = venit total ;
•
Ns = numărul de salariaţi. WAv2009 =
Vt 100.829.280 = = 312.164,95 lei/muncitor Ns 323
WAv2010 =
Vt 87.405.805 = = 309.949,66 lei/muncitor Ns 282
WAc =
CA Ns
•
CA = cifra de afaceri a întreprinderii ;
•
Ns = numărul de salariaţi. WAc2009 =
CA 95.713.214 = = 296.325,73 lei/muncitor Ns 323
WAc2010 =
CA 84.484.239 = = 299.589,50 lei/muncitor Ns 282
Waf este mai mică decât Wav, respectiv Wac. Astfel anul 2010 diferă cu 6.900,36 l vin / muncitor faţă de anul 2009, Wav este mai mare în 2009 cu 2.215,29 lei / muncitor faţă de anul 2010, iar Wac este cu 3.263,77 mai mare în 2010 decât în anul 2009. Pe lângă productivitatea anuală se mai poate şi productivitate zilnică fizică (WZf), productivitatea zilnică valorică (WZv), productivitatea zilnică comercială (WZc). Pentru a calcula aceste tipuri de productivităţi trebuie să cunoaştem numărul de zile/om/an/întreprindere (Z) : Z = Nzl x Ns, în care : •
Nzl : număr zile lucrate/an ;
•
Ns : numărul de salariaţi. Z2009 = 254 x 323 = 82.042 Z2010 = 254 x 282 = 71.628 WZf =
Q Z
•
Q = producţia totală ;
•
Z = numărul de zile/om/an/întreprindere. WZf 2009 = WZf 2010 =
WZv =
Q 7.507.000 = = 91,50l / zi / muncitor Z 82.042
Q 8.500.000 = = 118,66l / zi / muncitor Z 71.628
Vt Z
•
Vt = venit total ;
•
Z = numărul de zile/om/an/întreprindere. WZv 2009 =
Vt 100.829.280 = = 1.228,99lei / zi / muncitor Z 82.042
WZv 2010 =
Vt 87.405.805 = = 1.220,27lei / zi / muncitor Z 71.628
WZc =
CA Z
•
CA = cifra de afaceri a întreprinderii ;
•
Z = numărul de zile/om/an/întreprindere. WZc 2009 =
CA 95.713.214 = = 1.166,63lei / zi / muncitor Z 82.042
WZc 2010 =
CA 84.484.239 = = 1.179,48lei / zi / muncitor Z 71.628
Pe lângă cele două tipuri de productivităţi (anuală şi cea zilnică) se mai determină şi productivitatea orară fizică (Waf), productivitatea orară valorică (Wav), productivitarea orară comercială (Wac). Pentru a calcula productivitatea orară trebuie să cunoaştem numărul de ore/om/an/întreprindere (O). O2009 = 210.120 O2010 = 215.680 Waf =
Q O
•
Q = producţia întreprinderii ;
•
O = numărul de ore/om/an/întreprindere. Waf 2009 =
Q 7.507.000 = = 35,72l / oră / muncitor O 210.120
Waf 2010 =
Q 8.500.000 = = 39,41l / oră / muncitor O 215.680
Wav =
Vt O
•
Vt = venit total ;
•
O = numărul de ore/om/an/întreprindere. Wav 2009 =
Vt 100.829.280 = = 479,86lei / oră / muncitor O 210.120
Wav 2010 =
Vt 87.405.805 = = 405,25lei / oră / muncitor O 215.680
Wac =
CA O
•
CA = cifra de afaceri a întreprinderii ;
•
O = numărul de ore/om/an/întreprindere. Wac 2009 =
CA 95.713.214 = = 455,51lei / oră / muncitor O 210.120
Wac 2010 =
CA 84.484,239 = = 391,71lei / oră / muncitor O 215.680
Observăm că Waf este mai mare în anul 2010 cu 3,69 lei/oră/muncitor decât în anul 2009, Wav este cu 74,61 lei/oră/muncitor mai mare în anul 2010 decât în anul 2009, iar W ac în 2009 este cu 63,8 lei/oră/muncitor mai mare decât în anul 2009. Pentru aprecierea eficienţei utilizării forţei de muncă la nivel de întreprindere, se utilizează indicatorul de productivitate marginală (Wmg), precum şi elesticitatea productivităţii (Ew). Wmg =
∆Q 8.500.000 − 7.507.000 = = 982.586 ∆Z 71.628 − 82.042
Elasticitatea productivităţii (Ew) reprezintă cu cât creste CA sau Q la o creştere cu o unitate a timpului de muncă. Ew =
Wmg WZf
=
982.586 = 8.280,68 118,66
3.2
Analiza mijloacelor fixe
Mijloacele fixe cuprind toate bunurile întreprinderii care au o durată de folosinţă îndelungată şi care se amortizează. Din acest punct de vedere la nivel de întreprindere există : •
mijloace fixe active (participă direct la procesul de producţie) ;
•
mijloace fixe pasive (sunt în stare de conservare ţi uzură la nivel de întreprindere). Mijloacele fixe se analizează din următoarele puncte de vedere : al valorii ; al mobilităţii ; al structurii ; al efectului în producţie. Analiza mijloacelor fixe se realizează utilizând mai mulţi indicatori :
•
coeficientul de structură (Cs) ;
•
coeficientul intrărilor (Ci) ;
•
coeficientul ieşirilor (Ce) ;
•
mobilitatea totală (Mt) ;
•
gradul de uzură (Gu) ;
•
gradul de reînnoire (Gî) ;
•
gradul de utilizare a capacităţii de producţie (Guc).
Nr. Denumire crt
Anii Simbol
. 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7.
Mijloace fixe active MFA (lei) Mijloace pasive MFP (lei) Mijloace fixe totale MFT (lei) Intrări de mijloace fixe I (lei) Ieşiri de mijloace fixe E (lei) Amortizarea A (lei) Modernizări mijloace fixe MD (lei)
2009
2010
6.650.200 310.100 6.960.300 1.450.420 92.500 3.000.150 100.990
8.210.880 221.520 8.432.400 2.120.340 105.650 3.150.900 143.500
a) Coeficientul de structură (CS), se apreciază pe grupe de bunuri în funcţie de efectele în producţie. CS =
M FA , în care : M FP
•
MFA = mijloace fixe active ;
•
MFP = mijloace fixe pasive. CS 2009 =
M FA 6.650.200 = 21,44 = M FP 310.100
CS 2010 =
M FA 8.210.880 = 37,06 = M FP 221.520
Coeficientul de structură este mai mare cu 15,62 în anul 2010, faţă de anul 2009, adică, mijloacele fixe active şi cele pasive au crescut în anul 2010. b) Coeficientul intrărilor (Ci) reprezintă totalitatea intrărilor de mijloace fixe. Ci =
I M FT
•
I = intrările de mijloace fixe ;
•
MFT = mijloace fixe totale. Ci 2009 =
1.450.420 = 0,20 6.960.300
Ci2010 =
2.120.340 = 0,25 8.432.400
Observăm că coeficientul intrărilor este mai mare în anul 2010 cu 0,05 decât în anul 2009. c) Coeficientul ieşirilor (Ce) reprezintă renunţarea la anumite mijloace fixe. Ce =
E M FT
•
E = ieşiri de mijloace fixe ;
•
MFT = mijloace fixe totale. Ce 2009 =
92.500 = 0,01 6.960.300
Ce 2009 =
105.650 = 0,01 8.432.400
Coeficientul de ieşire este acelaşi în anul 2009, respectiv anul 2010. d) Mobilitatea totală (Mt) Mt =
I +E M FT
•
I = intrările de mijloace fixe ;
•
E = ieşiri de mijloace fixe ;
•
MFT = mijloace fixe totale. M t 2009 =
1.450.420 + 92.500 = 0,22 6.960.300
Mt 2010 =
2.120.340 + 105.650 = 0,26 8.432.400
Mobilitatea totală este mai mare în anul 2010 faţă de anul 2009 cu 0,04. e) Gradul de uzură (Gu) se calculează pentru a vedea cât de folosit a fost un mijloc fix în decursul unui proces de producţie. Gu =
A M FT
•
A = amortizarea ;
•
MFT = mijloacele fixe totale. Gu 2009 =
3.000.150 = 0,43 6.960.300
Gu 2010 =
3.150.900 = 0,37 . 8.432.400
Gradul de uzură este mai ridicat în anul 2009 cu 0,06 faţă de anul 2010.
f) Gradul de reînoire (Gî) : Gî=
I M FT
•
I = intrările de mijloace fixe ;
•
MFT = mijloacele fixe totale. Gî 2009=
I 1.450.420 = = 0,20 M FT 6.960.300
Gî 2010=
I 2.120.340 = = 0,25 M FT 8.432.400
Gradul de reînnoire este mai mare în anul 2010 cu 0,05, faţă de anul 2009. Cu cât valoarea acestui indicator este mai mare cu atât mijlocul fix va trebui reînoit mai repede. Din punctul de vedere al efortului de producţie, trebuie analizaţi următorii indicatori : •
gradul de utilizare a capacităţii de producţie (Guc) ;
•
gradul de utilizare al timpului de lucru (Gut) ;
•
nivelul de productivitate al mijloacelor fixe (Wmf) ;
•
economicitatea mijloacelor fixe (Emf).
a) Gradul de utilizare a capacităţii de producţie (Guc) : reprezintă producţia obţinută şi producţia potenţială ce poate fi obţinută de întreprindere. Guc =
Qf Qp
•
Qf = producţia efectiv obţinută (l) ;
•
Qp = producţia maximă care se poate obţine (l). Guc 2009 = Guc 2010 =
Qf Qp Qf Qp
=
7.507.000 = 0,84 8.910.000
=
8.500.000 = 0,83 10.210.500
Observăm că gradul de utilizare a capacităţii de producţie este mai mare în 2009 cu 0,01 decât în 2010. Aceste valori tind către 1, înseamnând că acest punct se numeşte incompresibil, adică întreprinderea este în economie de scală.
b) Gradul de utilizare al timpului de lucru (Gut) : Gut =
Tl Tmt
•
Tl = timp de muncă lucrat ;
•
Tmt = timp de muncă total. Gut 2009 =
Tl 59.250 = = 0,98 Tmt 60.000
Gut 2010 =
Tl 65.010 = = 0,98 Tmt 66.000
În acest caz valoarea indicatorilor este egală, adică în anul 2009, gradul de utilizare al timpului de lucru este acelaşi şi în anul 2010. c) Nivelul de productivitate al mijloacelor fixe (Wmf) exprimă cantitatea de producţie obţinută în unitate de timp lucrată cu mijloc fix. Wmf =
Qf M FT
•
Qf = producţia efectiv obţinută (l) ;
•
MFT = mijloacele fixe totale. Wmf 2009 =
7.507.000 = 1,07 6.960.300
Wmf 2010 =
8.500.000 = 1,00 8.432.400
În anul 2009 nivelul de productivitate al mijloacelor fixe este mai ridicat decât în anul 2010 cu 0,07. d) Economicitatea mijloacelor fixe (Emf) exprimă consumul de energie de muncă şi de piese de schimb pe unitatea de timp lucrată pe mijlicul fix. E mf =
CA M FT
•
CA = cifra de afaceri a întreprinderii ;
•
MFT = mijloacele fixe totale. E mf 2009 =
95.713.214 = 13,75 6.960.300
E mf 2010 =
84.484.239 = 10,01. 8.432.400
În anul 2009, economicitatea mijloacelor fixe este mai ridicată faţă de anul 2010.
3.3
Analiza mijloacelor circulante
Mijloacele circulante reprezintă bunurile întreprinderii care se consumă la buna utilizare. Mijloacele circulante sunt materii prime care au sensul de stocuri. Stocurile, determină rentabilitatea corectă a întreprinderii, respectiv o bună gestiune a acestora determină o bună rotaţie a capitalurilor. Analiza stocurilor determină decizii pe termen scurt respectiv influenţează decizia întreprinderii da aşi influenţa producţia prin prisma următorilor termeni : •
stoc mediu ;
•
stoc de risc ;
•
stoc conjunctural.
Stocul mediu reprezintă cantitatea medie de materii prime, care raportat la fluxul de ieşiri produse nu determină ruptură de stoc. Stocul de risc intervine în general la produsele care au consum şi producţie sezonieră. Stocul conjunctural apare în momentul în care firma înregistrează scăderi sau creşteri de stoc, în mod nejustificat. Din punct de vedere economic, se analizează : •
valoarea stocurilor (S),
•
viteza de rotaţie (Vr),
•
durata de rotaţie (Dr).
a) Viteza de rotaţie (Vr) : exprima viteza cu care întreprinderea îşi roteşte stocurile necesare pentru a susţine o valoare dată a vânzãrilor. Vr =
CA S
•
CA = cifra de afaceri a întreprinderii ;
•
S = valoarea stocurilor. Vr2009 =
95.713.214 = 8,69 11.011.574
Vr2010 =
84.484.239 = 14,10 . 5.989.061
În anul 2009 stocurile se rotesc de 8,69 ori, iar în anul 2010 stocurile se rotesc de 14,10 ori, rezultă că în anul 2009 stocurile au fost bine gestionate. b) Durata de rotaţie (Dr) : exprimă timpul în care stocurile se transformă în produse. Dr =
S x360 CA
•
S = valoarea stocurilor ;
•
CA = cifra de afaceri a întreprinderii ;
•
360 = numărul de zile ale unui an calendaristic. Dr 2009 =
11.011.574 x360 = 41,41zile 95.713.214
Dr 2010 =
5.989.061 x360 = 25,52 zile 84.484.239
Observăm că în anul 2009 durata de rotaţie este de 41,41 zile, faţă de anul 2010 care are o durată de rotaţie de 25,52 zile. Anul 2010 a fost anul în care societatea a realizat cele mai multe produse, având o valoare mică a stocurilor.
CAPITOLUL IV – CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI Compania S.C. COTNARI S.A. a cunoscut o creştere constantă a cifrei de afaceri de la an la an, iar dezvoltarea s-a realizat prin reinvestirea unei părţi importante din profitul obţinut în modernizări, diversificarea gamei sortimentale, extinderea reţelei de distribuţie. Vinul produs de COTNARI S.A. este distribuit atât pe piaţa interna cât şi cea externa (Germania,Italia, Rusia,Japonia, Grecia, Statele Unite ale Americii etc). Reţeaua de distribuţie internă acoperă întreg teritoriul României. Societatea devine competitivă la nivel naţional şi chiar si la nivel European odată cu sporirea producţiei. Pentru creşterea eficienţei activităţii firmei, rolul echipei manageriale este hotărâtor. Pentru aceasta firma are nevoie de personal calificat care să facă faţă tuturor schimbărilor ce intervin pe piaţă şi să acţioneze în conformitate cu acestea.
