Nevoile omului sunt numeroase şi variate şi se amplifică în funcţie de nivelul de dezvoltare al unei societăţi şi de gradul de cultură al fiecăreia. De aceea, dezvoltarea serviciilor publice şi diversificarea acestora au fost favorizate de progresul general al societăţii care a determinat noi trebuinţe pentru populaţie, trebuinţe pe care puterea publică a fost tentată să le satisfacă din motive de interes general. Serviciile publice s-au diversificat şi extins în toate domeniile vieţii sociale, cu toate că au fost supuse unor constrngeri ma!ore, îndeosebi prin aplicarea principiului libertăţii comerţului şi industriei. "ntervenţi "ntervenţiaa statului statului prin servicii servicii publice a fost !ustificată !ustificată fie pentru a garanta garanta accesul la acestea #electricitate, educaţie$, fie pentru a înlătura un monopol privat #telegraf$, fie pentru a realiza infrastructuri colective #căi ferate, distribuţie de apă şi electricitate$ sau pentru a gestiona activităţi nerentabile precum transportul public şi colectarea deşeurilor. deşeurilor. Serviciul public % în accepţiunea modernă a termenului % a apărut la începutul secolului &&, sub influenţa !uriştilor, ca bază a fondării dreptului public. 'reptat, noţiunea s-a îmbogăţit cu alte semnificaţii, intrnd în sfera de analiză a economiştilor, sociologilor, ecologiştilor ecologiştilor etc. Serviciul public, aşa cum a fost definit de către !urişti în urmă cu mai bine de un secol, cuprinde trei elemente specifice( )$ satisfacerea nevoilor cu caracter public* +$ o activitate concretă căreia i se aplică un regim !uridic derogatoriu de la dreptul comun( regimul serviciului public inspirat din trei principii #egalitate, continuitate, mutabilitate$, activitate adesea prote!ată prin monopol* $ existenţa unui organism care îl pune în aplicare. După anii /, criza serviciului public a dus la redefinirea acestuia şi a principiilor de organizare. Noul context a fost marcat de o critică ideologică #ineficacitatea gestiunii publice$ şi de noi constrngeri #precum concurenţa accentuată$, presiuni exterioare care puneau în discuţie regimul serviciului public şi generau insatisfacţii în rndul utilizatorilor. 0n aceste condiţii a avut loc un proces de adaptare care urmărea deopotrivă îmbunătăţirea sistemului de relaţii #furnizori, parteneri, clienţi sau utilizatori utilizatori)$ şi creşterea performanţelor serviciilor publice. 0n ultimii treizeci de ani reforma serviciilor publice a constituit o preocupare importantă pentru guvernanţi, parteneri sociali şi organisme internaţionale. 0n toate procesele de reformă a serviciilor publice regăsim într-o formă sau alta descentralizarea şi privatizarea. 1stfel, a determina administraţia să fie mai orientată spre cetăţean a devenit aspectul central al sc2imbărilor produse şi, totodată, calea ce trebuia urmată pentru ca aceasta să fie pregnant orientată spre performanţă. Desigur, o astfel de orientare s-a axat în egală măsură prin creşterea gradului de receptivitate în sectorul public şi stabilirea unor standarde ale serviciilor )
publice, cu scopul transformării serviciilor din din 3bunuri recomandate4 în 3bunuri experimentate4 şi apoi în 3bunuri căutate4 +. Serviciile publice trebuie să ofere o varietate largă de servicii către comunitate. Sunt necesare îmbunătăţiri radicale pentru prestarea acestor servicii. Calitatea şi viteza de prestare a serviciilor sunt cruciale; cru ciale; politeţea şi eficienţa efic ienţa trebuie să fie simultane3.
5xistenţa fiecărui individ este influenţată zilnic de serviciile publice, dezvoltarea acestora afectnd direct nivelul de trai prin gradul de satisfacere al unor nevoi recunoscute de colectivitate ca fiind de interes general şi a căror realizare nu este la îndemna iniţiativei private, nevoi care pot viza garantarea garantarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale. fundamentale. Din această perspectivă, statul este responsabil de conturarea cadrului care să asigure dezvoltarea serviciilor publice, implicit cele ale colectivităţilor locale, cele mai apropiate de fiecare individ. 6rivite din perspectiva tipului de nevoi satisfăcute, se pot identifica(
- servicii publice; - servicii private. 0n cazu cazull serv servic icii iilo lorr priv privat atee se are are în vede vedere re sati satisf sfac acer erea ea unor unor nevo nevoii part partic icul ular are, e, individuale, specifice fiecărui individ sau grup, servicii pentru care utilizatorii plătesc un preţ, rezultat al mecanismelor pieţei de cerere şi ofertă. Serviciile publice vizează satisfacerea unor interese generale ale membrilor unei colectivităţi, interese a căror întindere este determinată de puterea politică. 31ccesul la astfel de servicii se realizează % în general % gratuit, finanţarea acestora provenind din resurse bugetare78. Distincţia dintre serviciile publice şi cele private are în vedere şi modalităţile de organizare şi funcţionare. 1stfel, 1stfel, autorizarea înfiinţării unui serviciu public se realizează de către o autoritate publică. 0n cazul serviciilor private, acestea fiind supuse regulilor pieţei, înfiinţarea lor reprezintă un drept al organizaţiilor private. 0n definirea serviciului public s-au conturat trei mari perioade( sfrşitul secolului && % definiţia clasică, formulată îndeosebi de teoreticienii francezi, specialişti în drept public, a căror concepţie a fost preluată în ma!oritatea ţărilor europene, perioada interbelică, în care regăsim numeroase dezbateri ale doctrinarilor romni şi perioada actuală, care, pe lngă abordarea +
8
!uridică aduce noi tendinţe, înglobnd puncte de vedere economice, sociale, manageriale şi ale utilizatorilor în definirea serviciului public. 1ceastă ultimă etapă este puternic influenţată de 9criza serviciului public: şi de evoluţiile de la nivelul ;niunii 5uropene. 0n ceea ce priveşte ţările cu sistem de drept anglo-american, 3noţiunea de serviciu public a fost aproape inexistentă7 <, îndeosebi 3datorită viziunii diferite asupra rolului statului7 = şi asupra modului în care acesta satisface interesul general. 0n ţările cu sistem de drept romano-germanic, 3dualismul persoană publică-interes general a dominat multă vreme7 , la realizarea interesului general nefiind implicate dect persoane publice>. 0nceputul secolului && este marcat de dezvoltarea serviciilor în reţea % căile ferate, telefonul, electricitatea, reţele a căror eficacitate era legată de accesul ct mai multor utilizatori, dar investiţiile în aceste domenii nu puteau fi suportate de către întreprinderi private, astfel că s-a !ustificat intervenţia statului în numele serviciului de interes general.
1.1.3. SERVICIUL PUBLIC ÎN TERI! INTERBELIC" ?onţinutul definiţiei clasice suferă modificări în perioada interbelică, prin condiţiile impuse de practica administraţiei publice, respectiv( delimitarea părţilor 3interes general4@ 3interes particular4, subliniindu-se că obiectivul ma!or al serviciului public este interesul celor administraţi, şi nu obţinerea profitului* mi!loacele puterii publice cu influenţă asupra raportului de autoritate dintre persoana privată care serveşte interesul general şi terţi în favoarea prestatorului şi, ultima condiţie, 3controlul administraţiei4 asupra activităţii de prestări servicii publiceA. Biteratura de specialitate din perioada interbelică fundamenta noţiunea de serviciu public pornind de la nevoile sociale pe care le satisfăcea statul, serviciul public fiind 3mi!locul prin care administraţia îşi exercita activitatea7)/, susţinndu-se în continuare ideea de serviciu public ca fundament al acţiunilor publice. 1şadar, aceste teorii se înscriu în linia formulată de şcoala clasică franceză, subliniind ideea de serviciu ca activitate şi organism, creat de puterea publică în numele interesului general. < = > A )/
1şadar, se observă ca serviciile publice erau înfiinţate şi furnizate doar de către agenţi publici, aspect care nu corespundea în totalitate cu dinamica socială şi cu creşterea solicitărilor de servicii, în contextul unei lipse de flexibilitate a structurilor publice la aceste cerinţe, astfel că au apărut mutaţii ma!ore în furnizarea serviciilor, prin acceptarea prestării acestora de către agenţi privaţi care dispun de prerogative de putere publică, sub controlul administraţiei.
TEN#IN$E !CTU!LE ÎN #E%INIRE! SERVICIILR PUBLICE 5xistenţa simultană a celor trei elemente specifice serviciului public, precizate de către !urisprudenţa franceză, reprezintă un fapt izolat. 1numite nevoi de interes general sunt satisfăcute pentru că o autoritate publică decide acest fapt, dar încredinţează acest lucru unei persoane private. 1tunci cnd anumiţi agenţi publici gestionează o activitate industrială şi comercială identică unui serviciu privat, apare o disociere între elementul material şi cel organic. Diferenţierea apare frecvent şi între primele două elemente şi cel de al treilea. 0n cazul acestor ipoteze, se apreciază că activităţile serviciului public sunt supuse regulilor dreptului privat. 1ceastă disociere a condus la ceea ce teoreticienii denumesc 3criza serviciului public7 )). 1cest fenomen a apărut datorită dezvoltării serviciului public supus regulilor din dreptul privat, odată cu dezvoltarea de către administraţie a unor activităţi considerate ca relevante pentru iniţiativa privată, în acelaşi timp cu încredinţarea unor activităţi organismelor private. 0n faţa unor astfel de transformări ale conţinutului serviciului public, încercarea de a identifica o definiţie actuală devine din ce în ce mai complicată, 3este din ce în ce mai dificil să spunem unde începe şi unde se opreşte noţiunea de serviciu public, pentru că orice activitate de interes general, c2iar încredinţată particularilor, poate fi un serviciu public cnd administraţia exercită un control7)+. 1stăzi, formele prin care se realizează concret voinţa autorităţii publice de a asigura un serviciu public, sunt extrem de variate. ?nd se afirmă că o activitate reprezintă un serviciu public, se pot analiza puţine elemente de identificare în comparaţie cu doctrina clasică, şi anume satisfacerea unui interes general şi autorizarea serviciului de către o autoritate publică ce îl pune în aplicare direct sau indirect. 1şadar, este vorba de o formă de acţiune administrativă prin care o entitate publică îşi asumă satisfacerea unei nevoi de interes general. 0n acest context, serviciul public poate fi definit de o manieră foarte simplă ca fiind 3forma acţiunii administrative, prin care o persoană publică îşi asumă satisfacerea unei nevoi de interes general7 ). )) )+ )
TIPL&I! SERVICIILR PUBLICE 0n literatura de specialitate 3o primă distincţie se realizează între7 ( C serviciu public de legiferare* C serviciu public !udiciar* C serviciile publice administrative. Serviciul public de legiferare este
realizat de către 6arlament şi constă în adoptarea
normelor !uridice obligatorii care reglementează raporturile sociale, la nivelul întregii ţări. Serviciul public judiciar este
realizat de către instanţele !udecătoreşti ce au ca scop
soluţionarea conflictelor !uridice şi sancţionarea celor care încalcă legea. Serviciile publice administrative asigură
executarea legilor şi a 2otărrilor !udecătoreşti,
ordinea publică, siguranţa naţională şi asigură desfăşurarea activităţilor pentru toate domeniile. După modul de finanţare a serviciilor publice, acestea pot fi( - servicii publice finanţate de la bugetul public* - servicii publice finanţate din surse extrabugetare* - servicii publice finanţate din combinaţii bugetare şi extrabugetare* - servicii publice finanţate din activitatea proprie. distincţie se poate realiza între serviciul public şi serviciul de utilitate publică, distincţie care constă în faptul că primul este realizat de o organizaţie statală, iar cel de al doilea de o organizaţie nestatală #asociaţii, fundaţii$ )8. 1lte criterii menţionate în literatura de specialitate sunt( )$ După nivelul de realizare)<@gradul de extensie)=( - servicii publice naţionale ce sunt organizate pentru întreaga ţară* - servicii publice locale care sunt create la nivel local în vederea satisfacerii cerinţelor colectivităţii din respectiva unitate administrativ teritorială* +$ După modul de cooperare la satisfacerea interesului public )(
)8 1supra acestei distincţii % 1lexandru "., Eatei B., op. cit., p. >. )< Eatei B., 1lexandru "., op. cit., p. A). )= "orgovan 1., op. cit., p. /. )
- servicii publice la realizarea cărora nu sunt implicate alte persoane din rndul clienţilor şi care au ca scop satisfacerea directă şi individuală a particularilor* - servicii publice la realizarea cărora participă în mod indirect şi alte persoane. 1ici clientul este utilizator şi nu beneficiar de exemplu, întreţinerea reţelei de drumuri* - servicii publice la realizarea cărora sunt implicate persoane din afară, de exemplu, apărarea naţională. $ După forma de proprietate( - servicii publice monopolizate, oferite doar de instituţiile administrative care deţin şi monopolul asupra activităţilor respective* - servicii publice pe care administraţia publică le exercită în paralel cu persoanele particulare autorizate* - servicii publice exercitate de persoane private autorizate sub controlul unei autorităţi a administraţiei publice. 8$ După modul de organizare( - autorităţi administrative #ministere, departamente, direcţii, oficii, serviciile din primării şi consiliile !udeţene$* - instituţii publice #şcoli, universităţi$* - regii autonome de interes public* - asociaţii şi fundaţii. <$ După importanţa socială)>( - servicii publice vitale #alimentare cu apă, canalizare, distribuţie energică$* - servicii publice facultative #amena!area de parcuri de distracţii, centre de informare$.
!BR#"RI !LE SERVICIULUI PUBLIC !BR#!RE! 'URI#IC" ! SERVICIULUI PUBLIC După cum am văzut, apariţia şi evoluţia noţiunii de serviciu public au fost puternic influenţate de ştiinţele !uridice, îndeosebi de dreptul administrativ. Eult timp, serviciul public a fost abordat exclusiv prin prisma instrumentelor !uridice de investigare. 0n opinia teoreticienilor dreptului administrativ, aşa cum am precizat anterior, serviciul public reprezintă un serviciu organizat de către puterea publică, în interes general, supus, total sau parţial, unui regim de drept public şi care poate fi vndut sau nu. )> 6arlagi 1., Eanagementul serviciilor publice locale, 5d. 5conomică, Fucureşti, +//), p. )+.
1şadar, elementul central al abordării !uridice a serviciului public este reprezentat de interesul public1, binele
public, interesul general, văzut ca 3nevoia socială specifică unei
comunităţi pe care trebuie să o satisfacă administraţia publică sau ca orice necesitate socială, caracterizată ca atare de către puterea politică şi legiferată, care impune administraţiei publice activitatea specifică de organizare, funcţionare şi realizare a serviciilor publice aferente7+/. ?onţinutul şi sfera de întindere a interesului public sunt determinate de puterea politică, existnd diferenţieri în funcţie de perioadele istorice ale societăţii, formele sociale etc. 1stfel, activităţile unor întreprinderi care nu concură la realizarea unui interes general, nu pot fi considerate servicii publice, potrivit abordării !uridice. 6e de altă parte, evoluţia te2nologică a condus la a considera servicii publice, care contribuie la realizarea unui interes general, transportul pe calea ferată, televiziunea etc.
!BR#!RE! ECN(IC" ! SERVICIULUI PUBLIC 1naliza economică a !ustificat intervenţia puterii publice pentru a furniza bunuri publice deoarece agenţii economici nu găseau nici un interes pentru realizarea anumitor bunuri sau servicii de care societatea avea nevoie. 1ceste aspecte care !ustifică intervenţia statului pot fi grupate în( existenţa monopolurilor naturale, insuficienţa pieţei în asigurarea investiţiilor necesare, insuficienţa gestiunii private a serviciilor publice, voinţa statului de a coordona şi a g2ida dezvoltarea economică +). 1bordarea economică a serviciului public este cu att mai mult !ustificată cu ct asistăm la o intensificare a activităţilor administrative în domeniul economic, astfel că 3se nasc noi probleme care nu s-au pus activităţii administrative clasice7++.
1.).3. !BR#!RE! (!N!&ERI!L" ! SERVICIULUI PUBLIC Nevoia de a conduce serviciile publice astfel înct să satisfacă în mod corespunzător interesul public, a determinat conturarea acestei abordări distincte, abordarea managerială a serviciilor publice, apărută pe fondul diversificării activităţilor în care sunt implicate autorităţile publice,
)A 1supra acestei noţiuni a se vedea şi Gasile 1., op. cit., p. 88-8=. +/ 6arlagi 1., Dicţionar de administraţie publică, 5d. 5conomică, Fucureşti +//8, p. )+>. +) 6rofiroiu 1., 6ilota!ul serviciilor publice, 5d. 5conomică, Fucureşti +//), p. >. ++ 1supra administraţiei publice în domeniul economic % 1lexandru "., Structuri, mecanisme şi instituţii administrative. 1naliză comparativă, vol. ", 5d. SHlvi, Fucureşti )AA=, p. )+8 şi urm.
în special în domeniul economic şi implicit a dezvoltării intervenţiilor publice, ca şi a incapacităţii metodelor tradiţionale de conducere de a satisface aşteptările clienţilor. Eanagementul are caracterul unei discipline economice de sinteză întruct preia o serie de categorii economice şi de metode de la numeroase alte discipline din acest domeniu, precum economie, analiza economică, marIeting, finanţe etc. şi caracter multidisciplinar +, determinat de încorporarea a o serie de categorii şi metode sociologice, matematice, psi2ologice, statistice, !uridice etc., folosindu-le într-o manieră specifică, reflectare a particularităţilor relaţiilor de management +8. 1ceste caracteristici ale managementului conduc la o abordare complexă a serviciilor publice prin înglobarea unor puncte de vedere şi experienţe diferite, asigurnd analiza de sistem+< a serviciilor.
PRINCIPII #E R&!NI*!RE +I %UNC$IN!RE ! SERVICIILR PUBLICE 1m precizat de!a, că printr-o serie de decizii ale ?onsiliului de Stat şi ale 'ribunalului de conflicte, în Jranţa s-au construit trei principii ale serviciului public, considerate în literatura de specialitate ca fiind fundamentale.
!. PRINCIPIUL E&!LIT"$II #E TR!T!(ENT !L UTILI*!TRILR Deoarece vizează satisfacerea unui interes general, un serviciu public trebuie să asigure un acces egalitar pentru toţi utilizatorii, egalitate ce decurge din egalitatea tuturor în faţa legii. 'otuşi, există şi excepţii de la această regulă, în cazul în care diferenţele de tratament sunt !ustificate de situaţii obiective+=. 1cest principiu are două consecinţe pentru operatorii de servicii( + Eultidisciplinar şi interdisciplinar % interdisciplinaritatea are două obiective( în primul rnd, cercetarea zonelor de frontieră, a acelor zone în care o ştiinţă, singură, este neputincioasă să facă lumină şi, în al doilea rnd, trebuie să permită să se dezg2eţe 32ibernarea7 cunoaşterii în materie % 1lexandru "., 1dministraţia publică. 'eorii. Kealităţi. 6erspective, 5d. Bumina Bex, 5d. a """-a, Fucuresti +//+, p. )8/ +8 1supra caracteristicilor managementului % Nicolescu ., Gerboncu "., Eanagement, 5d. 5conomică, Fucureşti, )AA=, p. )>-)A. +< 1bordarea sistemică presupune însuşirea teoriei generale a sistemelor utilizarea şi c2iar dezvoltarea ei creatoare în domeniul respectiv % "onaşcu L2e., Dezvoltarea şi reabilitarea aşezărilor umane din Komnia, 5d. 'empus, Fucureşti, +//, p. <>. Din perspectiva abordării sistemice serviciile publice ne apar ca subsisteme ale sistemului administraţiei publice ale căror scopuri sunt definite în raport cu satisfacerea unor nevoi sociale. % Eatei 1., "ntroducere în analiza sistemelor administraţiei publice, 5d. 5conomică, Fucureşti, +///, p. )+.
+= De exemplu, datorită unor condiţii te2nice, unele servicii precum serviciul de gaz, de distribuţie a energiei termice, de alimentare cu apă, nu pot fi furnizate în mod egal.
- obligaţia de a asigura serviciul pentru toţi utilizatorii sau pentru un număr ct mai mare* - obligaţia de a practica un preţ de bază uniform şi rezonabil pentru a se asigura accesul tuturor.
B. PRINCIPIUL CNTINUIT"$II SERVICIULUI PUBLIC Serviciul public, fiind considerat indispensabil pentru colectivitate, trebuie să f uncţioneze fără întrerupere. 'rebuie asigurat în mod constant şi să funcţioneze regulat, astfel că operatorul are obligaţia de a-şi organiza activitatea astfel înct să nu existe întreruperi. 1cest principiu a reprezentat multă vreme !ustificarea interzicerii sau limitării dreptului la grevă în serviciul public. 0n Earea Fritanie nu există nici o reglementare referitoare la nivelul minim în serviciile publice, singurul mi!loc de a asigura continuitatea acestora fiind limitarea legală generală a recurgerii la grevă şi rec2iziţia. 'ribunalul Jederal al Euncii din Lermania apreciază că, spre deosebire de funcţionarii publici care nu au drept la grevă, salariaţii din serviciile cu impact asupra publicului, sub contract de muncă de drept privat, pot face grevă 3cu condiţia să nu lezeze ne!ustificat interesele vitale ale populaţiei şi să veg2eze, pentru ca măsurile de protecţie indispensabile să fie asigurate7. ?onstituţia Spaniei impune, în caz de grevă, menţinerea de 3servicii publice esenţiale pentru comunitate7. 0n "talia, Begea nr. )8= din )+ iunie )AA/ are ca obiectiv concilierea între exercitarea dreptului la grevă în serviciile publice esenţiale şi ocrotirea drepturilor persoanelor prote!ate prin ?onstituţie. 0n acest scop, în această lege sunt enunţate regulile ce trebuie respectate în caz de conflict colectiv pentru 3a asigura realitatea conţinutului esenţial al drepturilor stabilite7. Begea din 6ortugalia din )A asupra dreptului de grevă a modificat regimul acesteia şi în particular a instituit măsuri specifice în serviciile care 3asigură nevoile sociale absolut necesare7.
C. PRINCIPIUL (UT!BILIT"$II ,aaptabilitatea SERVICIULUI PUBLIC ;n serviciu public, creat pentru a satisface o nevoie de interes general, trebuie să se adapteze la evoluţia acestei nevoi şi, eventual, să dispară odată cu această nevoie. Dacă definirea interesului general şi înfiinţarea unui serviciu public reprezintă atributul autorităţii publice, în
mod unilateral, aceasta este cea care poate decide modificarea regulilor de organizare şi funcţionare ca şi desfiinţarea acestuia, dacă se consideră că nu mai este necesar. 1plicarea acestui principiu conduce la două obligaţii pentru operatori( - identificarea aşteptărilor utilizatorilor* - îmbunătăţirea continuă a calităţii serviciului. 1cest principiu presupune şi adaptarea serviciului public la evoluţia te2nologică. Din punct de vedere al te2nologiei, sunt două aspecte care ne reţin atenţia în mod deosebit( în ce măsură sunt încorporate noile te2nologii în furnizarea serviciului public în vederea creşterii performanţelor acestoraM şi în ce măsura noile te2nologii determină apariţia unor servicii publiceM 0n literatura de specialitate regăsim răspunsul la prima întrebare, răspuns ce îşi regăseşte reprezentarea exactă în viaţa reală( viteza de inserţie a noilor te2nologii este mai mica în sectorul public dect în cel privat, dar logica interesului general permite accesul egalitar al tuturor la 3modernitate7+. 5xplicaţia acestui fapt o regăsim în rigiditatea reglementărilor, capacitate de adaptare redusă, lipsă de flexibilitate sau limitarea resurselor în sectorul public. 6rogresul te2nic a făcut să apară noi te2nologii şi, de asemenea, noi nevoi publice, astfel că statele şi colectivităţile locale au fost adesea obligate să organizeze ca servicii publice, activităţi create de progresul te2nic, în scopul întăririi propriilor autorităţi şi pentru a asigura dezvoltarea economică. 1pariţia unei noi te2nologii a condus de foarte multe ori la asigurarea unei gestiuni publice( căile ferate, telefonia, televiziunea etc. 0n etapa actuală de dezvoltare, progresul te2nic permite consumatorilor să se elibereze de puterea publică pentru anumite tipuri de prestaţii deoarece anumite servicii, create ca urmare a progreselor te2nice şi dezvoltate ca servicii publice, pot să iasă treptat de sub tutela publică pentru a fi furnizate într-un univers concurenţial. 1pare, astfel, o sc2emă de felul următor( Jig. . Sc2ema procesului de ieşire a unor servicii de sub puterea publică.
+ "nfluenţa mişcărilor te2nologice asupra sectorului public %Eatei B., op. cit., p. )).
ariţia unei noi tehnologii (transporturi, telefonie, televiziune etc.)
Serviciu public (monopol public)
Univers concurenţial - operatori publici şi privaţi
$ 1ceastă sc2emă conduce la următoarea concluzie( anumite bunuri şi servicii noi, apărute Concurenţ!piaţ " #oar operatori privaţi ca rezultat al progresului te2nic, furnizate mai înti de către puterea publică, sub un regim de servicii publice, trec într-un regim de gestiune concurenţială în care caracterul de serviciu public se diminuează sau c2iar dispare complet. "lustrarea acestei evoluţii se reflectă cel mai clar în cazul transporturilor aeriene, televiziunii, telecomunicaţiilor. 0n afara acestor principii fundamentale, în literatura de specialitate regăsim şi altele, cum sunt( principiul eficienţei şi eficacităţii, al descentralizării, al neutralităţii sau al cuantificării.
Pri/cipiul e0icie/ei 2i e0icacitii 6resupune asigurarea eficienţei şi eficacităţii în furnizarea serviciului public. 5ficienţa unui serviciu are în vedere obţinerea de rezultate maxime cu eforturi minime, iar eficacitatea presupune obţinerea de rezultate ct mai apropiate de obiectivele propuse. ?ele trei elemente amintite % obiective, mi!loace, rezultate, constituie triung2iul performanţei.
Pri/cipiul esce/trali4rii serviciilor publice ?onstă în 3transferarea serviciilor de la 3centru7 spre comunităţile locale, cu scopul satisfacerii nevoilor sociale.7+> 0n sens formal, descentralizarea permite serviciilor publice să se administreze ele însele, sub controlul statului, care le conferă personalitate !uridică, le permite constituirea unor autorităţi proprii şi le dotează cu resursele necesare+A. +> Eatei B., 1lexandru "., op. cit., p. AA. +A Debbasc2 ?., "ntitutions 1dministratives, B.L.D.O., 6aris, )A+, p. )=/.
Biteratura de specialitate apreciază că este vorba de o 3descentralizare te2nică7 /, prin care i se conferă serviciului public personalitate !uridică. 0n unele studii de specialitate ), pe lngă descentralizarea politică, administrativă şi bugetară, se vorbeşte despre dezanga!are sau descentralizare prin recurgerea la piaţa. Dezanga!area sau descentralizarea prin recurgerea la piaţă constă în încredinţarea anumitor funcţii ale unei persoane publice, unor instituţii private sau non-guvernamentale, în interesul public şi cu participarea persoanei publice. 1cest procedeu reprezintă subcontractarea serviciilor, dereglementarea sau privatizarea integrală. Lradul de descentralizare diferă considerabil de la o zonă la alta, fiind determinat de evoluţii istorice şi de evoluţia politică din ţara respectivă. 0n 1merica Batină şi în numeroase ţări în curs de dezvoltare, centralismul este o tradiţie care îşi găseşte rădăcinile în lunga perioadă de administraţie colonială+. 0n cea mai mare parte a 1fricii şi în alte regiuni confruntate cu o subdezvoltare a sectorului privat, statul şi-a asumat importante sarcini de orientare a economiei şi de asigurare de servicii publice, aspect criticat în anii >/ de Fanca Eondială şi JE", deoarece se considera că gestiunea deficitară şi corupţia se datorează acestui centralism excesiv şi concentrarea puterii de către o mică elită urbană. riginile descentralizării diferă în funcţie de regiune şi sectorul de activitate. Dacă avem în vedere sectorul educaţiei, tendinţa descentralizării deciziilor în materie de proces educativ, control financiar sau perspectivă organizatorică s-a accentuat progresiv în întreaga lume în ultimii +< de ani. Kitmul sc2imbării a fost însă inegal de la un continent la altul şi aceasta c2iar în cadrul unor grupuri de ţări cu sisteme economice şi de guvernare similare. 'ransformarea
a fost percepută îndeosebi în cadrul sistemelor educative puternic
centralizate, din 5uropa ?entrală şi de 5st şi 1sia ?entrală. 6otrivit pri/cipiului /eutralitii5 serviciul public trebuie să funcţioneze pentru a satisface interesul general şi nu un interes particular. 1cest principiu decurge din necesitatea de a asigura accesul tuturor la servicii publice şi din caracterul egalitar al administraţiei publice, în sensul că ea furnizează servicii tuturor, fără a face distincţie de origine, de rasă, de partide politice, principiu care nu este întotdeauna şi pretutindeni aplicabil8. / Gida "., 6uterea executivă şi administraţia publică, 5d. Eonitorul ficial, )AA8, p. )A ) 6rogramul Naţiunilor ;nite pentru Dezvoltare % '2e ;ND6 role în decentralization and local governance, NeP QorI +///, p. +A. + Stein 5., Jiscal decentralisation and government în Batin 1merica, 6aris, ?D5, )AA>, p. A<. F"', Ba formation permanente au &"& siecle( l,evolution des roles du personnel ensignant7, rapport soumis aux fins de discussion a la Keunion paritaire sur la formation permanente au &&" siecle( l,evolution des roles du personnel enseignant, Leneve, +///, p. )+.
1plicarea principiului cua/ti0icrii prezintă o dublă semnificaţie. 0n primul rnd introduce o evaluare obiectivă a măsurii în care serviciul public satisface necesităţile beneficiarilor, permiţnd astfel o evaluare rapidă a activităţii serviciului, iar în al doilea rnd asigură transparenţa faţă de cetăţeni şi ec2itatea în furnizare. 0n unele lucrări de specialitate, transparenţa, în sensul dreptului la informare asupra serviciilor publice, apare ca un principiu distinct<. 6utem, de asemenea, preciza principiul legalităţii = sau cel al dezvoltării durabile .
PREST!TRII #E SERVICII PUBLICE 36 INSTITU$IILE PUBLICE 'ermenul de instituţie provine din latinescul 39institutio: % aşezămnt, întemeiere, înfiinţare, dar şi obicei, regulă de purtare, deprindere7 A. 0n limba! curent, cuvntul instituţie reprezintă 3organizaţii care au un statut, reguli de funcţionare stabilite prin acte normative, avnd rolul de a satisface anumite nevoi78/. 0n sens restrns, sunt instituţii publice numai persoanele !uridice înfiinţate prin acte de putere sau de dispoziţie ale autorităţilor administraţiei publice centrale sau locale în scopul realizării unor activităţi fără caracter comercial sau pentru îndeplinirea unui serviciu public nepatrimonial. 8 1supra caracteristicilor administraţiei % ". 1lexandru şi colectivul , op. cit., p. +/. < 1. 6rofiroiu, op. cit. p. )A. = Begalitatea reprezintă un principiu fundamental care stă la baza fenomenului administrativ şi căruia i se subordonează acţiunea administraţiei publice. 1ceasta trebuie să se întemeieze pe lege, care reprezintă o bază de referinţă în aprecierea acesteia. Begalitatea este sinonimă cu regularitatea !uridică şi presupune că acţiunea administraţiei să ţină seama de două elemente( obligaţia de conformare faţă de lege şi obligaţia de iniţiativă pentru a asigura aplicarea legii.
1cest principiu a fost proclamat în cadrul 3Declaraţiei de la Kio7 #pct.$, semnată de ma!oritatea statelor lumii, printre care şi Komnia, în cadrul ?onferinţei N; pentru protecţia mediului şi dezvoltare din iunie )AA+. ?onform principiului al Declaraţiei privind mediul încon!urător şi dezvoltarea, 3dreptul la dezvoltare trebuie realizat astfel înct să satisfacă ec2itabil nevoile privind dezvoltarea şi mediul încon!urător ale generaţiilor prezente şi viitoare7.6roblema c2eie a dezvoltării durabile o constituie reconcilierea între două aspiraţii umane( necesitatea continuării dezvoltării economice şi sociale, dar şi protecţia şi îmbunătăţirea stării mediului, ca singura cale pentru bunăstarea att a generaţiilor prezente, ct şi a celor viitoare. ?onform prevederilor stabilite în cadrul ?onferinţei de la Kio, fiecare autoritate locală are obligaţia de a elabora propria strategie locală de dezvoltare durabilă.
> 1supra acestui subiect % 6arlagi 1., ?. "ftimoaie, Serviciile publice locale, 5d. 5conomică, Fucureşti, +//), p. <-). A Ramfir ?., Glăsceanu "., Dicţionar de sociologie, 5d. Fabel, Fucureşti, p. /. 8/ 1lexandru ". şi colectivul, op. cit., p. ).
Specialiştii definesc instituţia publică şi ca 3o formă de organizare a serviciilor publice, alături de autorităţile administraţiei publice şi regiile autonome de interes public7 8). 6entru că scopul înfiinţării lor este acela de a realiza sarcini de natură social culturală, se mai numesc şi instituţii social-culturale. 1şadar, se pot identifica mai multe caracteristici ale instituţiilor publice( a$ se înfiinţează, se reorganizează şi se desfiinţează prin lege sau potrivit legii de către 6arlament, Luvern, ministere şi celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, precum şi de către consiliile !udeţene şi locale* b$ sunt înfiinţate pentru satisfacerea unor interese generale de specialitate, cu caracter social-cultural, ale membrilor societăţii* c$ coordonarea activităţii instituţiilor publice în scopul realizării interesului general #pentru care, de altfel, au fost create$ poate fi făcută prin reprezentanţi ai autorităţii publice în organul de conducere al instituţiei #1L1 sau ?1$ sau prin contractul cu instituţia publică, adică în mod indirect prin bilanţul aprobat anual de către autoritatea publică, d$ mi!loacele financiare necesare desfăşurării activităţii lor sunt asigurate, de regulă, de la bugetul administraţiei centrale de stat sau de la bugetele locale* e$ îşi desfăşoară activitatea fie gratuit, fie cu plată* f$ sunt încadrate cu personal, în specialitatea serviciului public în care activează* g$ desfăşoară o activitate continuă şi în mod ritmic. 0n prezent, se observă tendinţa autorităţilor publice de a înfiinţa instituţii publice cu caracter administrativ, dar cu sarcini comerciale sau industriale( agenţii, asociaţii, camere. 1cest fenomen este !ustificat de lipsa resurselor necesare funcţionării instituţiilor publice administrative, capacitatea instituţiilor comerciale de a se organiza mai bine şi de a funcţiona mai eficient dect instituţiile administrative şi posibilitatea de a se sustrage normelor de drept administrativ ce încorsetează activitatea economică.
RE&IILE !UTN(E Kegiile autonome sunt agenţi economici reorganizaţi în temeiul Begii )<@)AA/ privind transformarea întreprinderilor de stat în societăţi comerciale. ;lterior, prin .L. nr. )@)AA s-au stabilit măsuri pentru restructurarea activităţii regiilor autonome în vederea eficientizării lor, pentru respectarea disciplinei financiare, gestionarea bunurilor din domeniul public, precum şi pentru reglementarea raporturilor dintre autorităţile administraţiei publice şi regii, iar prin Begea nr. )<@)AA8 s-au stabilit numărul şi obiectul de activitate al regiilor autonome de interes local, urmnd ca, pentru activităţi ce nu mai fac obiectul regiilor, consiliile locale să organizeze fie societăţi comerciale, fie servicii publice. ;n moment important în reorganizarea regiilor 8) 6risăcaru G., 'ratat de drept administrativ romn, partea generală, Fucureşti, )AA.
autonome a fost reprezentat de adoptarea .;.L. nr. /@)AA prin care se preciza că vor fi supuse reorganizării, cu prioritate, regiile care prestează servicii de utilitate publică şi înregistrează pierderi. 0n ultimii ani am asistat la un proces de reorganizare a regiilor autonome în societăţi comerciale deoarece s-a constatat o lipsă de performanţă a acestora în asigurarea serviciilor cu care erau însărcinate, fapt datorat inexistenţei unei diferenţieri între activitatea de conducere şi cea de execuţie, inexistenţei mi!loacele financiare necesare bunei funcţionări şi dezvoltării, absenţei concurenţei, lipsei inovaţiei, birocraţiei în executarea sarcinilor şi lipsei de iniţiativă specifice oricărui sistem centralizat.
SCIET"$ILE C(ERCI!LE Societăţile comerciale pe acţiuni sau cu răspundere limitată sunt agenţi economici prin care se pot realiza servicii publice. 0nfiinţarea unor astfel de societăţi comerciale se realizează prin acte ale autorităţilor publice. 6rin actul de înfiinţare
se precizează forma !uridică,
denumirea, sediul, capitalul social subscris şi structura acestuia, modul de constituire, inclusiv preluarea activului şi pasivului fostelor întreprinderi de stat, se aprobă statutul de organizare şi funcţionare. Societăţile comerciale prestatoare de servicii publice sunt înfiinţate pentru satisfacerea unor interese generale de specialitate ale membrilor societăţii, dar, în comparaţie cu instituţiile publice, îşi desfăşoară activitatea cu plată, asigurndu-şi mi!loacele financiare necesare desfăşurării activităţii lor din activitatea proprie. 0n comparaţie cu regiile autonome, furnizarea de servicii publice prin intermediul societăţilor comerciale prezintă unele avanta!e( - mai mare eficienţă şi eficacitate în paralel cu reducerea costurilor, datorită existenţei într-un mediu concurenţial* - renunţarea la subvenţii şi degrevarea bugetului public de c2eltuieli suplimentare* - asigurarea investiţiilor şi dezvoltarea bazei materiale din resurse ale sectorului privat* - mai mare flexibilitate şi responsabilitate % în cazul neîndeplinirii obligaţiilor contractuale gestiunea serviciului poate fi încredinţată altei societăţi comerciale.
!&EN$IILE ECN(ICE SPECI!LI*!TE Serviciile publice pot fi asigurate şi prin intermediul unor agenţii economice specializate înfiinţate de către autorităţile publice. 1ceste agenţii sunt înfiinţate de către autorităţile publice, în condiţiile reglementate de legislaţia privind autorităţile publice dar şi cea care vizează societăţile comerciale. 0n acest sens, pot exista societăţi pe acţiuni cu un singur acţionar #o autoritate publică$ sau autorităţile publice pot deţine votul de aur #dreptul de veto indiferent de numărul de acţiuni deţinute$. De asemenea,
există posibilitatea ca autoritatea publică să-şi desemneze reprezentanţii în consiliul de administraţie #indiferent dacă deţin acţiuni sau nu$. 6rin actul de înfiinţare se stabilesc denumirea, sediul, forma !uridică, organul de conducere, procedura de adoptare a deciziilor, capitalul şi diviziunile sale, clauze speciale de arbitra! şi soluţionare a litigiilor, clauze de încetare a activităţii. 1genţiile se înfiinţează pentru realizarea unor lucrări de interes public, fiind specializate într-un anume domeniu de activitate cum ar fi( drumuri, canalizări, energie termică, gaze etc. 1utorităţile publice contribuie cu o parte a capitalului agenţiei. 1cest capital nu poate fi reprezentat de bunuri aparţinnd domeniului public.
Nr. Crt.
P"R$ILE I(PLIC!TE
1.
!7i/istraia public ce/tral
).
!7i/istraia public l8cal
3.
Prestat8ri e servicii
9.
Be/e0iciari ,c8/su7at8ri
:.
(ass(eia
RESPNS!BILIT"$I C Stabileşte politica naţională în domeniu. C Kealizează proiecte de acte normative în domeniu. C 5laborează standarde generale de evaluare a performanţelor serviciilor publice. C Stabileşte politica locală în domeniu. C rganizează servicii publice, formulează strategii şi programe de dezvoltare. C Jurnizează servicii publice la nivel local. C 5laborează norme locale, regulamente, studii de dezvoltare. C 1sigură finanţarea serviciilor publice locale din bugetul local, surse extrabugetare, aprobă tarife pentru unele servicii. C Eonitorizează modul în care este asigurat serviciul public în conformitate cu normele legale, principiilor şi regulilor specifice. C Kespectă legislaţia în vigoare. C 1sigură serviciile la standardele stabilite de administraţia publică şi respectă obligaţiile contractuale. C Kespectă principiile şi regulile de bază ale serviciilor publice. C Dezvoltă serviciile în vederea creşterii performanţelor acestora. C Lestionează eficient resursele umane, financiare şi materiale avute la dispoziţie. C Kăspund la solicitările beneficiarilor. C "nformează beneficiarii cu privire la drepturile şi obligaţiile acestora în raport cu serviciul public. C ?onsultă beneficiarii cu privire la modalităţile optime de furnizare a serviciului. C Kespectă legislaţia în vigoare. C Se informează cu privire la noile reglementări, cu privire la modalităţile de organizare şi funcţionare a serviciilor publice. C 6lătesc la termen serviciile de care beneficiază. C Se implică în furnizarea serviciilor publice. C 1sigură o informare corectă a cetăţenilor, a administraţiei centrale şi locale, a prestatorilor.
ările cu organizare şi tradiţie unitară încura!ează furnizarea serviciilor publice de către stat care !oacă rolul de organizator şi de arbitru atunci cnd nu este c2iar el operatorul. ările cu organizare descentralizată încura!ează responsabilitatea locală. 0n cele mai multe cazuri aceste ţări recunosc largi atribuţii structurilor intermediare dintre stat şi colectivităţile de la bază. 5ste cazul landurilor din Lermania, comunităţilor autonome din Spania şi regiunilor din Felgia şi "talia. 'radiţiile politice interne !oacă un rol important în distribuirea responsabilităţilor între nivelul central şi puterile locale. 1numite servicii se pretează mai bine a fi prestate la nivel local,
altele, la nivel central sau intermediar. Serviciile urbane şi serviciile de distribuţie #apă, gaz, electricitate$ sunt mai potrivite unui sistem de responsabilitate locală. Earile reţele de transport, asigurările sociale, producţia de energie sunt de competenţă naţională. 0n privinţa funcţiilor regaliene, trebuie menţionat faptul că ele sunt încredinţate, prin natura lor, responsabilităţii etatice. Gorbind despre serviciul public în viziunea ;niunii 5uropene, a apărut o întrebare firească( cum să se armonizeze serviciile publice naţionale şi locale cu ambiţiile de realizare a unui spaţiu economic comunM 1stăzi se doreşte crearea unei pieţe europene unice, prin punerea în operă a reţelelor transeuropene #telecomunicaţii, transporturi feroviare, electricitate, gaz, servicii poştale$, pornind de la 3reguli de !oc7 europene impuse tuturor şi de la cadre !uridice naţionale care transpun şi completează dreptul comunitar. Se apreciază că o regularizare sectorială adecvată este în măsură să asigure, sub controlul ficiului ?oncurenţei, o funcţionare satisfăcătoare a concurenţei pentru producerea unui serviciu eficace, cu respectarea obligaţiilor de serviciu public impuse de lege.
!SPECTE &ENER!LE PRIVIN# PER%R(!N$! SERVICIILR PUBLICE LC!LE ÎN $"RILE #E*VLT!TE
Noţiunea de servicii publice există în toate statele membre ale ;niunii 5uropene. Diferenţa care există între serviciile publice din ţările europene se regăseşte la nivel de execuţie şi de mi!loace de conservare a serviciilor respective . 6erformanţele serviciului public sunt măsurate utiliznd diverşi indicatori şi reprezintă gradul maxim de satisfacţie ce poate fi oferit consumatorului, precum şi gradul de utilizare a capacităţii serviciului public Sistemul instituţional european este puternic influenţat de cele trei modele dominante, respectiv( modelul englez, modelul francez şi modelul german. 0n cadrul ;niunii 5uropene se întlnesc att sisteme administrative unitare@centralizate #Jranţa, Earea Fritanie$, ct şi sisteme administrative federale #Lermania$. Structura administrativă în statele unitare îşi pune amprenta asupra modului de structurare a administraţiei publice locale. 1stfel, o colectivitate teritorială aparţinnd unui stat unitar are numai competenţe în plan administrativ şi nu afectează structura unitară a statului. De asemenea, colectivităţile locale beneficiază de spri!inul financiar al statului, dar nu se găsesc şi în postura de contribuabili, funcţie de venitul mediu pe locuitor, care poate fi mai mic, respectiv mai mare faţă de media naţională 0n (area Brita/ie serviciile publice locale au fost revoluţionate în perioada )A>/ - )AA/ prin constrngerea colectivităţilor locale să pună în concurenţă o parte din serviciile publice, pentru a căror furnizare auto-rităţile publice locale ar fi trebuit să fie în competiţie cu operatori privaţi. 6rintre serviciile ce fac obiectul acestor reglementări menţionăm salubritatea, curăţenia imobilelor şi străzilor, cantinele şcolare, gestionarea parcurilor, repararea şi întreţinerea ve2iculelor etc. 0n a doua !umătate a secolului al &&-lea a început sc2imbarea modului de organizare şi desfăşurare a activităţii în instituţiile publice din administraţia britanică, punndu-se accent pe calitatea serviciilor influenţată de valori cum ar fi( responsabilitate* nevoi ale clienţilor şi utilizatorilor de servicii* performanţe profesionale şi rezultate* standarde de performanţă* satisfacţia clienţilor
0n prezent, Earea Fritanie a optat pentru un transfer către sectorul privat al tuturor responsabilităţilor legate de unele servicii, cum ar fi, de exemplu, furnizarea apei. 0n 1nglia există multe autorităţi care sunt învestite cu funcţii administrative şi asupra cărora nu se exercită direct controlul vreunui ministru. 1ceste organe independente, însărcinate cu asigurarea diferitelor servicii, se prezintă sub forma consiliilor, comisiilor, care au putere de decizie. 5nglezii le numesc 3funcţional com-missionsT, spre deosebire de cele pur consultative, 3consultative commissionsT. 1ceste organe de vec2e tra-diţie în 1nglia se ocupă de poliţie, educaţie, iluminat, de alte nevoi elementare născute din viaţa colectivităţi-lor aglomerate. Luvernarea locală este formată din aproximativ 8/ de autorităţi locale în Kegatul ;nit. 0n ultimii ani, în multe zone a fost creat ?onsiliul ;nitar, care acoperea toate funcţiile şi se consideră a fi mai eficient. ;nele din principa-lele servicii produse de consiliile !udeţene sunt educaţia, serviciile sociale, poliţia, pompierii, transportul public şi drumurile. 6rincipalele responsabilităţi ale consiliilor locale includ colectarea de taxe, planificarea locală, adăposturi, drumuri locale şi parcări, curăţenia stradală, parcuri, locuri de agrement şi turism U=V. caracteristică a serviciilor publice în Earea Fritanie este că acestea sunt prestate urmărindu-se obiective ca( productivitatea, eficienţa şi calitatea lor. Kezultatele obţinute în urma aplicării acestor obiective sunt pub-licate, ceea ce determină posibilitatea cuantificării productivităţii serviciilor în raport cu calitatea acestora.
Jranta.Sistemul francez a fost centralizat o perioadă lungă de timp. 0n prezent, tot centralismul este caracteristica de bază a sistemului administrativ, deşi în ultimii zece ani au avut loc importante reforme din punctul de vedere al autonomiei financiare şi decizionale . Jranţa a fost nevoită să-şi reconsidere structurile, deoarece centralizarea excesivă şi autonomia absolută conduc la o lipsă de comunicare între structurile de decizie naţionale centrale şi cele locale U, p.)/>V. Jiind un stat cu structură piramidală, atribuţiile nivelurilor intermediare şi locale ale administraţiei publice sunt stabilite de guvernul central. Deşi administraţiile locale şi intermediare au competenţe foarte largi, reprezentantul guvernului are dreptul conferit de lege să cenzureze aceste competenţe. ?omplexul comunal este cel care are competenţe în dezvoltarea locală* el are competenţe privitoare la mediul încon!urător, drumuri, locuinţe, educaţie, cultură, sport. Demersul francez al modernizării sistematice a administraţiei, iniţiat de către Eic2el Kocard la +A februarie )A>A, se înscrie în cadrul general al reformei sectorului public al ţărilor 5?D. Ba baza modernizării admi-nistraţiei franceze este recunoaşterea faptului că singurii responsabili pentru derularea serviciilor publice sunt prestatorii acestora, care trebuie să fie capabili să-şi definească obiectivele generale de acţiune U, p.)/=V. Keforma serviciilor publice franceze are la bază cinci principii( )$ implementarea stilului de management pe bază de obiective* +$ reglementarea !uridică a măsurilor administrative după parcurgerea unei faze experimentale, care să permită o mai bună apreciere a efectelor acestora* $ trecerea de la deciziile unilaterale, adoptate de către stat în exclusivitate, la un parteneriat bazat pe consultarea colectivităţilor locale, pentru cunoaşterea intereselor comunitare* 8$ autonomia serviciilor publice, prin crearea unor centre de responsabilitate în interiorul instituţiilor publice, adică a unor unităţi funcţionale însărcinate cu gestiunea resurselor materiale, umane şi financiare* <$ asocierea funcţionarilor publici în procesul sc2imbării U, p.)/=V.
&er7a/ia este o republică federală formată din state@landuri cu o structură policentrică. 1dministraţia germană are trei niveluri( federal, land şi local #?onform ?onstituţiei din + mai )A8A$. Jiecare nivel are o autonomie recunoscută, autoguvernarea locală fiind o caracteristică a statului german. Ba începutul anilor W=/ a demarat o amplă modernizare a municipalităţilor, iar începnd cu anii WA/ au fost introduse noi proceduri în ceea ce priveşte reducerea costurilor. Luvernul federal pregăteşte deciziile administrative, iar responsabilitatea în implementarea lor revine landurilor. Jiecare land îşi organizează propria administrare* de asemenea, landurile sunt promotorul a peste /X din propunerile de legi federale. 1utoadministrarea la nivel local se realizează pe două niveluri în baza principiului subsidiarităţii( nivelul municipalităţilor, nivelul districtelor sau comitatelor, care reprezintă un grup regional al municipalităţilor. ?onform principiului subsidiarităţii, anumite responsabilităţi sunt preluate direct de acest nivel, municipalitatea neavnd competenţă în aceste situaţii. 1dministraţiile locale răspund de asigurarea serviciilor privind alimentarea cu apă, alimentarea cu gaz, funcţionarea serviciilor culturale #muzee, teatre$, serviciilor sportive şi de agrement, serviciilor sociale, servi-ciului de transport public local. Luvernele locale înfiinţează spitale şi grădiniţe. S ';D"1 ;N"G5 K S "'1' " S EBD1G"15 !evistă "tiinţifică a #niversităiii de Stat din $oldova% &'13% nr.&()&*
)+=
0n Lermania prestarea de servicii a rămas, aproape în întregime, în minile autorităţilor locale şi es te asigurată fie prin departamente specifice, fie prin companii de servicii aflate în proprietatea municipalităţilor. Eai multe comune se pot asocia în vederea asigurării unor servicii necesare fiecăreia, respectiv( sănătate, învăţămnt, poliţie etc. 0n Lermania găsim servicii care au doar o individualitate financiară, altele care sunt stabili mente publice şi altele ca societăţi economice mixte. Bandurile fixează reglementările privind bugetul şi contabilitatea comunelor, precum şi planificarea şi administrarea finanţelor locale. 1numite domenii, cum ar fi căile urbane şi drumurile locale, sunt girate direct de colectivităţile locale U), p.>V. 6rincipalele avanta!e ale sistemului administrativ german sunt( delegarea de responsabilitate att la nivel regional, ct şi al landurilor conduce la conştientizarea importanţei rolului fiecărui nivel de administrare* autonomia la nivel federal, local şi la nivel de land conduce la operativitate în rezolvarea problemelor ce apar şi la cunoaşterea mai clară a nevoilor existente la nivel local* structura administrativă este ec2ilibrată de cteva elemente de centralizare care asigură unitatea sistemului. Ba nivel federal, existenţa unor servicii publice permanente constituie un alt element important al centralizării* prin cooperare eficientă în procesul guvernării între instituţiile de la nivel federal cu cele de la nivel regional şi local se asigură o mai bună coordonare a politicilor guvernului de la nivel federal şi un grad ridicat de autonomie locală* autofinanţarea din venituri proprii la nivelul landului şi la cel local permite folosirea !udicioasă a resurselor şi economia la nivel central* respectarea principiului subsidiarităţii pentru rezolvarea sarcinilor ce revin municipalităţii la nivel local U, p.>>V. 0n SU!5 1ltă caracteristică a serviciilor publice americane pe parcursul secolului al &"&-lea a fost lipsa de profesionalism şi de stabilitate în funcţie. Kăzboiul de secesiune a însemnat începutul sc2imbării societăţii americane Keforma administraţiei americane s-a realizat prin legea numită 6endleton 1ct, sau Begea serviciului public, care a fost adoptată în anul )>>. Keforma administraţiei a însemnat trecerea de la spoilsHstem la merit sHstem. 3SpoilsHstem of administration7 presupunea că partidul politic ales numea persoanele care să coordoneze activitatea de la vrf către
bază în întreaga structură a sistemului administrativ, conform principiului 3cel care cştigă are dreptul să stabilească regula7. ;lterior s-a încercat implementarea acestui sistem la nivel local şi la nivel statal prin oferirea de granturi condiţionate de implementarea acestui sistem. 0n Statele ;nite ale 1mericii caracteristica de bază o reprezintă concurenţa şi iniţiativa privată, ceea ce determină o limitare a intervenţiei instituţiilor publice în sectorul serviciilor publice locale. 0n S;1, ca şi în 1nglia, autorităţile independente sau agenţii industriali diri!ează numeroase servicii care sunt astfel detaşate de serviciile comunale, de autorităţile guvernamentale şi administraţia ordinară. 'imp de +/-+< de ani încoace se observă extinderea spre autonomia serviciilor, în special în materie economică. Desigur, nu este nimic ec2ivalent aici cu naţionalizările engleze, dar a trebuit să se creeze un instrument administrativ pentru o politică intervenţionistă şi diri!ată. 6ractica 'ap8/iei arată că administraţia publică reprezintă locul unde se întlnesc practicile privind luarea deciziilor, din perspectiva celor trei dimensiuni( managerială, politică şi administrativă. Serviciul public este organizat şi condus în cadrul unor organizaţii, în care există o cultură organizaţională, un set de valori, meca-nisme procedurale şi oficializate. Nu trebuie exclus faptul că în Oaponia întlnim o standardizare a serviciului public, fundamentată de politica guvernamentală referitoare la uniformitatea furnizării serviciului public în toată ţara. ?onstituţia !aponeză garantează autonomia locală, stabileşte regulile de bază ale administraţiei publice locale în conformitate cu principiile autonomiei locale, împuterniceşte autorităţile locale să îşi gestioneze propriile afaceri şi să acţioneze în conformitate cu legea. 5ntităţile locale în Oaponia, cum ar fi prefecturile, oraşele, centrele comerciale, satele, au capacitatea de a decide asupra modului de exercitare a unor drepturi publice #autonomie obştească$. 0ncercnd să răspundă la întrebarea cum funcţionează de fapt procesul de guvernare de elită într-o ţară ca Oaponia şi cum interacţionează instituţiile dominate de elite, specialiştii au caracterizat sistemul !aponez ca fiind unul de 3pluralism modelator7, cu următoarele trăsături( )$ guvernare puternică şi birocratică* +$ delimitări estompate între stat şi societate* $ integrarea grupurilor sociale în guvernare* 8$ partidele politice care mediază între grupurile de interese şi guverne* <$ guverne penetrate puternic de organe de mediere ca partide politice* =$ grupuri de interese în alianţă constantă cu aceste partide politice şi cu agenţiile publice. S ';D"1 ;N"G5 K S "'1' " S EBD1G"15 !evistă "tiinţifică a #niversităiii de Stat din $oldova% &'13% nr.&()&*
)+>
1utorităţile publice locale !oacă un rol important în viaţa locuitorilor, în asigurarea stabilităţii şi îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă. Dintre numeroasele servicii publice, autorităţile publice locale oferă cele mai multe servicii zilnice. 0n Oaponia departa!area nivelului autorităţii publice care trebuie să se ocupe de prestarea unui anumit serviciu se face în funcţie de aria de aplicabilitate a respectivului serviciu, precum şi în funcţie de gradul de complexitate. biectivul general al reformei !aponeze îl reprezintă proiectarea unui sistem ideal al administraţiei locale. C8/clu4ii ?ercetarea efectuată asupra modului în care statele dezvoltate asigură cetăţenilor săi serviciile publice la nivel local necesare unui trai decent denotă că această preocupare este permanentă, organizarea şi dezvolta-rea acestora avnd la bază noţiunile de productivitate, eficienţă şi calitate. Din analiza întreprinsă asupra funcţionării serviciilor publice din ţările dezvoltate se desprinde concluzia că transparenţa în asigurarea serviciilor publice locale are rolul de a asigura un dialog permanent între presta-torul serviciului şi cetăţean ca beneficiar al acestuia, ceea ce va determina alinierea continuă a administraţiei publice locale la cerinţele cetăţenilor săi. 1utorităţile administraţiei publice locale trebuie să fie responsabile de asigurarea şi buna funcţionare a serviciilor publice locale* ele sunt obligate să găsească modalităţile cele mai eficiente pentru organizarea acestora. Se impune realizarea unei !oncţiuni între cele trei dimensiuni care stau la baza funcţionării optime a serviciilor publice, respectiv între autoritatea locală, managementul serviciului public şi factorul politic. 5ste important ca la nivel naţional să existe standarde privind serviciile publice, dar ad ministraţia publică locală să decidă, conform principiului autonomiei locale, asupra metodelor şi modelelor care duc la asigurarea unui optim al acestor servicii. Se impune proiectarea unui sistem ideal al administraţiei publice locale, în care organizarea şi funcţionarea serviciilor publice locale să reprezinte un subsistem principal. altă concluzie care se desprinde este că administraţia publică din statele membre ale ;niunii 5uropene se află în prezent într-un proces complex de reformă. 6ercepute pretutindeni ca necesare, sc2imbările din administraţia publică urmăresc adaptarea vec2ilor sisteme la necesităţile actuale ale societăţii europene. Eodernizarea administraţiei şi a funcţiei publice reprezintă capul de afiş al reformei U, p.)V. 5valuarea performanţelor serviciilor publice reprezintă o condiţie preli minară a oricărui efort de îmbunătăţire a gestionării serviciilor publice locale şi permite întărirea controlului exercitat de autorităţile locale asupra modului în care sunt administrate serviciile publice locale şi, implicit, evaluarea gradului în care cetă-ţenii sunt satisfăcuţi de serviciile publice ai căror beneficiari finali sunt. 1stfel, a determina administraţia să fie mai orientată spre cetăţean a devenit aspectul central al sc2imbărilor produse şi, totodată, calea ce trebuie urmată pentru ca aceasta să fie pregnant orientată spre performanţe. Desigur, o astfel de orientare s-a axat în egală măsură pe creşterea gradului de receptivitate în sectorul public şi pe stabilirea unor standarde ale serviciilor publice, cu scopul de a transforma serviciile din ,,bunuri reco-mandabile7 în ,,bunuri experimentate7, apoi în ,,bunuri cautate.
