ISA-300 - Planificarea unui audit al situaţiilor financiare

STANDARDUL INTERNAŢIONAL DE AUDIT 300 PLANIFICAREA UNUI AUDIT AL SITUAŢIILOR FINANCIARE (În vigoare pentru auditurile situaţiilor financiare pentru perioadele cu începere de la sau ulterior datei de 15 decembrie 2009) CUPRINS Punct 1 2 3 4 5 6 7-11 12 13 A1-A3 A4 A5-A7 A8-A15 A16-A19 A20

Standardul Internaţional de Audit (ISA) 300, „Planificarea unui audit al situaţiilor financiare” ar trebui citit în paralel cu ISA 200 „Obiective generale ale auditorului independent şi desfăşurarea unui audit în conformitate cu Standardele Internaţionale de Audit”.

269

AUDIT

Introducere Domeniul de aplicare al prezentului ISA Rolul şi plasarea în timp a planificării Data intrării în vigoare Obiectiv Cerinţe Implicarea membrilor cheie ai echipei misiunii Activităţi preliminare misiunii Activităţi de planificare Documentaţie Considerente suplimentare privind misiunile de audit iniţiale Aplicare şi alte materiale explicative Rolul şi plasarea în timp a planificării Implicarea membrilor cheie ai echipei misiunii Activităţi preliminare misiunii Activităţi de planificare Documentaţie Considerente suplimentare privind misiunile de audit iniţiale Apendice: Considerente privind stabilirea strategiei generale de audit

PLANIFICAREA UNUI AUDIT AL SITUAŢIILOR FINANCIARE

Introducere Domeniul de aplicare al prezentului ISA 1. Prezentul Standard Internaţional de Audit (ISA) tratează responsabilitatea auditorului de a planifica un audit al situaţiilor financiare. Prezentul ISA este scris în contextul auditurilor recurente. Considerentele suplimentare privind misiunile de audit iniţiale sunt identificate separat. Rolul şi plasarea în timp a planificării 2. Planificarea unui audit implică stabilirea strategiei generale de audit a misiunii şi elaborarea unui plan de audit. Planificarea adecvată aduce o serie de beneficii auditului situaţiilor financiare, printre care: (a se vedea punctele A1-A3)

Îl ajută pe auditor să acorde atenţie cuvenită domeniilor importante ale auditului. Îl ajută pe auditor să identifice şi să rezolve problemele posibile, la momentul oportun. Îl ajută pe auditor să organizeze şi să gestioneze, în mod corect, misiunea de audit pentru ca aceasta să se desfăşoare într-un mod eficient şi eficace. Furnizează asistenţă în selectarea membrilor echipei misiunii, care dispun de nivelurile adecvate de capacităţi şi competenţe pentru a răspunde riscurilor anticipate şi în delegarea de sarcini adecvate acestora. Facilitează coordonarea şi supervizarea membrilor echipei misiunii şi revizuirea activităţii acestora. Furnizează asistenţă, după caz, în îndrumarea activităţii desfăşurate de auditorii componentelor şi experţi. Data intrării în vigoare 3. Prezentul ISA este în vigoare pentru auditurile situaţiilor financiare pentru perioadele cu începere de la sau ulterior datei de 15 decembrie 2009.

Obiectiv 4.

Obiectivul auditorului este de a planifica auditul astfel încât aceasta să se desfăşoare într-o manieră eficace.

270


Cerinţe Implicarea membrilor cheie ai echipei misiunii 5. Partenerul misiunii şi alţi membri cheie ai echipei misiunii trebuie să se implice în planificarea auditului, inclusiv în planificarea şi participarea la discuţiile dintre membrii echipei misiunii. (a se vedea punctul A5)

Activităţi de planificare 7. Auditorul trebuie să stabilească o strategie generală de audit care defineşte domeniul de aplicare, plasarea în timp şi direcţia auditului, şi care furnizează îndrumări privind elaborarea planului de audit. 8. În stabilirea strategiei generale de audit, auditorul trebuie să: (a) Identifice caracteristicile misiunii ce îi definesc domeniul de aplicare; (b) Identifice obiectivele de raportare ale misiunii pentru planificarea plasării în timp a auditului şi a naturii comunicărilor prevăzute; (c) Să ia în considerare factorii care, potrivit raţionamentului profesional al auditorului, sunt semnificativi pentru direcţionarea eforturilor echipei misiunii; (d) Să ia în considerare rezultatele activităţilor preliminare misiunii şi, acolo unde este aplicabil, măsura în care sunt relevante cunoştinţele dobândite în alte misiuni efectuate de partenerul de misiune pentru entitate; şi (e) Să prevadă natura, plasarea în timp şi amploarea resurselor necesare desfăşurării misiunii. (a se vedea punctele A8-A11)

1

ISA 220, „Controlul calităţii pentru un audit al situaţiilor financiare”, punctele 12-13 ISA 220, punctele 9-11 3 ISA 210, „Convenirea asupra termenilor misiunilor de audit”, punctele 9-13 2

271

AUDIT

Activităţi preliminare misiunii 6. Auditorul trebuie să efectueze următoarele activităţi la începutul misiunii curente de audit: (a) Să aplice procedurile prevăzute de ISA 220 privind continuitatea relaţiei cu clientul şi misiunea specifică de audit1; (b) Să evalueze respectarea cerinţelor etice relevante, inclusiv independenţa, în conformitate cu ISA 2202; şi (c) Să stabilească un mod de înţelegere a termenelor misiunii, conform prevederilor ISA 2103. (a se vedea punctele A5-A7)


9.

10. 11.

Auditorul trebuie să elaboreze un plan de audit care trebuie să includă o descriere a: (a) Naturii, plasării în timp şi amplorii procedurilor planificate de evaluare a riscurilor, aşa cum au fost ele determinate în ISA 3154. (b) Naturii, plasării în timp şi amplorii procedurilor de audit suplimentare planificate la nivelul afirmaţiilor, aşa cum au fost determinate în ISA 3305. (c) Alte proceduri planificate de audit care trebuie aplicate astfel încât misiunea să fie conformă cu ISA-urile. (a se vedea punctul A12). Auditorul trebuie să actualizeze şi să modifice strategia generală de audit şi planul de audit, după caz, pe parcursul auditului. (a se vedea punctul A13) Auditorul trebuie să planifice natura, plasarea în timp şi amploarea coordonării şi supervizării membrilor echipei misiunii şi a revizuirii activităţii lor. (a se vedea punctele A14-A15)

Documentaţie 12. Auditorul trebuie să includă în documentaţia de audit6: (a) Strategia generală de audit; (b) Planul de audit; şi (c) Orice modificări semnificative efectuate în timpul misiunii de audit asupra strategiei generale de audit sau a planului de audit, precum şi motivele acestor modificări. (a se vedea punctele A16-A19) Considerente suplimentare privind misiunile de audit iniţiale 13. Auditorul trebuie să întreprindă următoarele activităţi înainte de începerea unui audit iniţial: (a) Efectuarea procedurilor prevăzute de ISA 220 privind acceptarea relaţiei cu clientul şi a misiunii specifice de audit7; şi (b) Comunicarea cu auditorul precedent, în cazul în care a avut loc o schimbare a auditorilor, în conformitate cu cerinţe etice relevante. (a se vedea punctul A20)

*** 4 ISA 315, „Identificarea şi evaluarea riscurilor de denaturare semnificativă prin înţelegerea entităţii şi a mediului său”. 5 ISA 330, „Răspunsul auditorului la riscurile evaluate”. 6 ISA 230, „Documentaţia de audit”, punctele 8-11 şi punctul A6. 7 ISA 220, punctele 12-13.

272


Rolul şi momentul planificării (a se vedea alin. 2) A1. Natura şi amploarea activităţilor de planificare vor varia în funcţie de dimensiunea şi complexitatea entităţii, a experienţei anterioare în cadrul entităţii a membrilor cheie ai echipei misiunii, şi a modificărilor circumstanţelor care au loc în cadrul misiunii de audit. A2. Planificarea nu este o fază separata a auditului, ci mai degrabă un proces continuu şi iterativ care începe deseori la scurt timp după (sau în paralel cu) finalizarea auditului anterior şi continuă până la finalizarea misiunii curente de audit. Totuşi, planificarea include considerente privind momentul anumitor activităţi şi proceduri de audit care trebuie finalizate anterior efectuării de proceduri de audit suplimentare. De exemplu, planificarea include necesitatea de a lua în considerare, anterior identificării şi evaluării riscurilor de denaturare semnificativă, a unor aspecte precum: Procedurile analitice care trebuie aplicate drept proceduri de evaluare a riscurilor. Obţinerea unei înţelegeri generale a cadrului legislativ şi de reglementare aplicabil entităţii şi a modului în care entitatea se conformează respectivului cadru. Determinarea pragului de semnificaţie. Implicarea experţilor. Efectuarea altor proceduri de evaluare a riscurilor. A3. Auditorul poate decide să discute elemente ale planificării cu conducerea entităţii pentru a facilita derularea şi gestionarea misiunii de audit (de exemplu, coordonarea unor proceduri de audit planificate cu activitatea personalului entităţii). Deşi aceste discuţii au loc deseori, strategia generală de audit şi planul de audit rămân în responsabilitatea auditorului. Atunci când se discută aspecte incluse în strategia generală de audit sau în planul de audit, este nevoie de atenţie pentru a nu compromite eficacitatea auditului. De exemplu, discutarea naturii şi a plasării în timp a procedurilor de audit detaliate cu conducerea poate compromite eficacitatea auditului, făcând procedurile de audit prea previzibile. Implicarea membrilor cheie ai echipei misiunii (a se vedea punctul 5) A4. Prin implicarea partenerului de misiune şi a altor membri cheie ai echipei misiunii în planificarea auditului, se face apel la experienţa şi

273

AUDIT

Aplicare şi alte materiale explicative


viziunea acestora, crescând astfel eficacitatea şi eficienţa procesului de planificare8. Activităţi preliminare misiunii (a se vedea punctul 5) A5. Efectuarea activităţilor preliminare misiunii specificate la punctul 5 la începutul misiunii curente de audit asistă auditorul în identificarea şi evaluarea evenimentelor sau circumstanţelor care ar putea afecta negativ capacitatea auditorului de a planifica şi efectua misiunea de audit. A6. Efectuarea acestor activităţi preliminare misiunii îi permite auditorului să planifice o misiune de audit pentru care, de exemplu: Auditorul menţine independenţa şi capacitatea necesare efectuării misiunii. Nu există probleme legate de integritatea conducerii care pot afecta disponibilitatea auditorului de a continua misiunea. Nu există neînţelegeri cu clientul în privinţa termenelor misiunii. A7. Luarea în considerare de către auditor a continuităţii clientului şi cerinţelor etice relevante, inclusiv independenţa, se exercită pe toată durata misiunii de audit, pe măsură ce au loc anumite condiţii şi modificări ale circumstanţelor. Efectuarea procedurilor iniţiale atât asupra continuităţii clientului, cât şi asupra cerinţelor etice relevante (inclusiv independenţa) la începutul misiunii curente de audit înseamnă că acestea sunt finalizate anterior efectuării altor activităţi semnificative pentru misiunea curentă de audit. Pentru misiunile de audit recurente, acest tip de proceduri iniţiale au loc deseori curând după (sau în paralel cu) finalizarea auditului precedent. Activităţi de planificare Strategia generală de audit (a se vedea punctele 7-8) A8. Procesul de stabilire a strategiei generale de audit îl asistă pe auditor să determine, cu scopul finalizării procedurilor auditorului de evaluare a riscurilor, astfel de aspecte precum: Resursele ce trebuie alocate în anumite domenii specifice ale auditului, precum utilizarea unor membri ai echipei misiunii cu expe8

ISA 315 punctul 10, stabileşte cerinţe şi oferă îndrumări cu privire la discuţia echipei misiunii privind susceptibilitatea entităţii de denaturare semnificativă a situaţiilor financiare. ISA 240 „Responsabilităţile auditorului privind frauda în cadrul unui audit al situaţiilor financiare”, punctul 15, oferă îndrumări privind importanţa ce se acordă în cadrul acestei discuţii susceptibilităţii situaţiilor financiare ale entităţii de a fi denaturate semnificativ ca urmare a fraudei.

274

rienţă adecvată pentru zonele cu risc ridicat sau implicarea experţilor pentru anumite aspecte complexe; Valoarea resurselor ce trebuie alocate pentru anumite zone specifice ale auditului, precum numărul de membri ai echipei desemnaţi să observe numărarea stocurilor la locaţii semnificative, amploarea cu care este revizuită activitatea altor auditori în cazul auditurilor de grup sau bugetul de audit în ore ce trebuie alocat zonelor cu risc ridicat; Momentul în care aceste resurse urmează să fie alocate, precum şi dacă acest proces are loc în faze intermediare ale auditului sau la datele scadente ale bilanţurilor; şi Modul în care sunt gestionate, direcţionate şi supervizate acest tip de resurse, precum datele la care se estimează că vor avea loc şedinţele de informare şi evaluare a echipei, modul în care se estimează că vor fi efectuate revizuirile de către partenerul de misiune şi de către manager (de exemplu, la faţa locului sau indirect), şi dacă se finalizează revizuiri ale controlului calităţii misiunii. A9. Anexa listează exemple de considerente în stabilirea strategiei generale de audit. A10. Odată ce strategia generală de audit a fost stabilită, poate fi elaborat un plan de audit pentru a aborda diferitele aspecte identificate în strategia generală de audit, luând în considerare necesitatea de a atinge obiectivele auditului prin utilizarea eficientă a resurselor auditorului. Stabilirea strategiei generale de audit şi a planului de audit detaliat nu reprezintă, în mod necesar, procese secvenţiale sau separate, ci sunt strâns inter-conectate, deoarece modificările operate în unul dintre ele, pot avea drept rezultat modificarea în consecinţă a celuilalt. Considerente specifice entităţilor mici A11. În auditurile entităţilor mici, întregul audit poate fi efectuat de o echipă de audit foarte mică. Multe audituri ale entităţilor mici presupun implicarea partenerului de misiune (care poate fi un practician individual) ce lucrează cu un singur membru al echipei misiunii (sau fără niciun membru al echipei misiunii). Cu o echipă mai mică, coordonarea şi comunicarea între membrii echipei sunt mai uşor de realizat. Stabilirea strategiei generale de audit pentru auditul unei entităţi mici nu trebuie să fie un exerciţiu complex sau consumator de timp; acesta variază în funcţie de dimensiunea entităţii, complexitatea auditului şi dimensiunea echipei misiunii. De exemplu, un scurt memorandum întocmit la finalizarea auditului precedent, pe baza unei revizuiri a foilor de lucru, care evidenţiază aspectele identificate în auditul tocmai finalizat, actu-

275

AUDIT



alizat pentru perioada curentă pe baza discuţiilor cu proprietarulmanager, poate servi drept strategie de audit documentată pentru misiunea de audit curentă, dacă acoperă aspectele menţionate la punctul 8. Planul de audit (a se vedea punctul 9) A12. Planul de audit este mai detaliat decât strategia generală de audit prin faptul că include natura, plasarea în timp şi amploarea procedurilor de audit care urmează a fi efectuate de către membrii echipei misiunii. Planificarea pentru aceste proceduri de audit are loc în timpul desfăşurării auditului, pe măsură ce se dezvoltă planul de audit pentru misiune. De exemplu, planificarea procedurilor auditorului de evaluare a riscurilor are loc la începutul procesului de audit. Totuşi, planificarea naturii, plasării în timp şi amplorii unor proceduri de audit suplimentare specifice depinde de rezultatul acelor proceduri de evaluare a riscurilor. În plus, auditorul poate începe executarea procedurilor viitoare de audit pentru anumite clase de tranzacţii, solduri ale conturilor şi prezentări înainte de planificarea restului de proceduri de audit suplimentare. Modificări ale deciziilor de planificare în timpul auditului (a se vedea punctul 9) A13. Ca rezultat al unor evenimente neaşteptate, modificări ale condiţiilor date, sau probe de audit obţinute în urma rezultatelor procedurilor de audit, auditorul poate fi nevoit să modifice strategia generală de audit şi planul de audit, şi prin urmare, natura, plasarea în timp şi amploarea procedurilor planificate suplimentare, pe baza analizei revizuite a riscurilor evaluate. Acesta poate fi cazul atunci când sunt aduse în atenţia auditorului informaţii care diferă, în mod semnificativ, de informaţiile disponibile la momentul la care auditorul a planificat procedurile de audit. De exemplu, probele de audit obţinute prin aplicarea procedurilor de fond pot contrazice probele de audit obţinute prin teste ale controalelor. Coordonarea, supervizarea şi revizuirea (a se vedea punctul 11) A14. Natura, plasarea în timp şi amploarea coordonării şi supervizării membrilor echipei misiunii şi revizuirea activităţii lor variază în funcţie de mulţi factori, inclusiv: Dimensiunea şi complexitatea entităţii. Domeniul auditului. Riscurile evaluate de denaturare semnificativă (de exemplu, o creştere a riscurilor de denaturare semnificativă evaluate pentru o zonă dată a auditului prevede, de obicei, o creştere corespunzătoare a amplorii şi oportunităţii coordonării şi supervizării membrilor echipei misiunii, şi o revizuire mai detaliată a activităţii lor). Aptitudinile şi competenţele membrilor individuali ai echipei care efectuează activitatea de audit.

276


Documentaţie (a se vedea punctul 12) A16. Documentarea strategiei generale de audit reprezintă o înregistrare a deciziilor principale considerate necesare pentru a planifica în mod adecvat auditul şi pentru a comunica aspectele semnificative echipei misiunii. De exemplu, auditorul poate rezuma strategia generală de audit sub forma unui memorandum care conţine deciziile principale privind domeniul general de aplicare, plasarea în timp şi modul de desfăşurare a auditului. A17. Documentaţia planului de audit reprezintă o înregistrare a naturii, plasării în timp şi amplorii planificate a procedurilor de evaluare a riscului şi a procedurilor de audit suplimentare la nivelul afirmaţiilor, ca răspuns la riscurile evaluate. Ea serveşte, de asemenea, ca înregistrare a planificării adecvate a procedurilor de audit care pot fi revizuite şi aprobate înainte de efectuarea lor. Auditorul poate utiliza programe standard de audit sau liste de verificare pentru finalizarea auditului, adaptate după necesităţi pentru a reflecta circumstanţele specifice ale misiunii. A18. O înregistrare a modificărilor semnificative ale strategiei generale de audit şi a planului de audit, precum şi a modificărilor rezultate efectuate asupra naturii, plasării în timp şi amplorii procedurilor de audit, explică motivele pentru care au fost efectuate modificări semnificative, precum şi strategia generală de audit şi planul de audit adoptate în final pentru audit. De asemenea, reflectă răspunsul adecvat la modificările semnificative care au loc în timpul auditului. 9

ISA 220, punctele 15-17

277

AUDIT

ISA 220 conţine îndrumări suplimentare cu privire la coordonarea, supervizarea şi revizuirea activităţii de audit9. Considerente specifice entităţilor mici A15. Dacă un audit este efectuat în întregime de către partenerul de misiune, nu mai apar probleme legate de coordonarea şi supervizarea membrilor echipei misiunii şi de revizuirea activităţii lor. În astfel de cazuri, partenerul de misiune, care a efectuat personal toate aspectele activităţii, va fi atent la toate problemele semnificative. Formularea unei viziuni obiective asupra gradului de adecvare a raţionamentelor făcute în cursul auditului poate pune unele probleme practice atunci când acelaşi individ efectuează, de asemenea, întregul audit. Dacă sunt implicate aspecte deosebit de complexe sau neobişnuite, iar auditul este efectuat de un practician individual, poate fi indicată consultarea cu alţi auditori cu experienţă adecvată sau cu organismul profesional al auditorilor.


Considerente specifice entităţilor mici A19. După cum se menţionează la punctul A11, un memorandum corespunzător, scurt, poate servi drept strategie documentată pentru auditul unei entităţi mici. Pentru planul de audit, programe standard de audit sau liste de verificare (a se vedea punctul A17) întocmite conform ipotezei unui număr redus de activităţi de control, aşa cum este foarte probabil să fie cazul într-o entitate mică, pot fi folosite cu condiţia ca acestea să fie adaptate la circumstanţele misiunii, inclusiv la evaluarea riscurilor de către auditor. Considerente suplimentare privind misiunile de audit iniţiale (a se vedea punctul 13)

A20. Scopul şi obiectivul planificării unui audit sunt aceleaşi, indiferent dacă auditul este o misiune iniţială sau recurentă. Totuşi, pentru un audit iniţial, auditorul poate avea nevoie să îşi extindă activităţile de planificare, deoarece auditorul, în mod obişnuit, nu deţine experienţa anterioară cu privire la entitate, care este luată în considerare în cazul planificării misiunilor recurente. Pentru o misiune de audit iniţială, aspectele suplimentare pe care auditorul le poate lua în considerare la stabilirea strategiei generale de audit şi a planului de audit includ următoarele: Cu excepţia cazului în care i se interzice prin lege sau reglementări, stabilirea unor acorduri cu auditorul precedent, de exemplu, pentru a revizui foile de lucru ale auditorului precedent. Orice aspecte majore (inclusiv aplicarea principiilor de contabilitate sau a standardelor de audit şi raportare) discutate cu conducerea în legătură cu selecţia iniţială ca auditor, comunicarea acestor aspecte cu persoanele însărcinate cu guvernanţa şi modul în care aceste aspecte afectează strategia generală de audit şi planul de audit. Procedurile de audit necesare pentru a obţine suficiente probe adecvate de audit privind soldurile iniţiale10. Alte proceduri prevăzute de sistemul firmei de control al calităţii pentru misiunile de audit iniţiale (de exemplu, sistemul firmei de control al calităţii poate prevedea implicarea unui alt partener sau a unei alte persoane cu experienţă care să revizuiască strategia generală de audit înainte de începerea procedurilor semnificative de audit sau care să revizuiască rapoartele înainte de emiterea lor).

10

ISA 510, „Misiuni de audit iniţiale – solduri iniţiale”

278


Anexă (a se vedea punctele 7-8, A8-A11)

Prezenta anexă prezintă exemple de aspecte pe care auditorul le poate lua în considerare în stabilirea strategiei generale de audit. Multe dintre aceste aspecte vor influenţa, de asemenea, planul detaliat de audit al auditorului. Exemplele prezentate acoperă o gamă largă de aspecte aplicabile unei multitudini de misiuni. Deşi unele dintre aspectele la care se face referire mai jos pot fi prevăzute de alte ISA-uri, nu toate aspectele sunt relevante pentru fiecare misiune de audit, iar lista nu este, în mod necesar, completă. Caracteristicile misiunii Cadrul general de raportare financiară pe baza căruia au fost întocmite informaţiile financiare ce urmează a fi auditate, inclusiv orice nevoie de reconcilieri cu un alt cadru general de raportare financiară. Cerinţe de raportare specifice sectorului de activitate, precum rapoartele solicitate de autorităţile de reglementare a sectorului de activitate. Acoperirea preconizată a auditului, inclusiv numărul şi locaţiile componentelor care vor fi incluse. Natura relaţiei de control între o companie mamă şi componentele sale care determină modul în care grupul urmează a fi consolidat. Măsura în care componentele sunt auditate de alţi auditori. Natura segmentelor de afaceri care vor fi auditate, inclusiv nevoia de cunoştinţe specializate. Moneda de raportare care va fi folosită, inclusiv necesitatea conversiei valutare pentru informaţiile financiare auditate. Necesitatea unui audit statutar pentru situaţiile financiare individuale, în plus faţă de un audit în scopuri de consolidare. Disponibilitatea activităţii auditorilor interni şi măsura în care auditorul se poate baza pe această activitate. Utilizarea de către entitate a unor organizaţii prestatoare de servicii şi modul în care auditorul poate obţine probe cu privire la conceperea sau desfăşurarea controalelor efectuate de acestea. Utilizarea estimată a probelor de audit obţinute în urma unor audituri anterioare, de exemplu, probe de audit privind procedurile de evaluare a riscului şi a testelor asupra controalelor. Efectul tehnologiei informaţiei asupra procedurilor de audit, inclusiv disponibilitatea datelor şi a utilizării estimate a tehnicilor de audit asistate de calculator.

279

AUDIT

Considerente privind stabilirea strategiei generale de audit


Coordonarea gradului de acoperire estimat şi a plasării în timp a activităţii de audit cu orice revizuiri ale informaţiilor financiare interimare şi efectul informaţiilor obţinute în timpul unor astfel de revizuiri asupra auditului. Disponibilitatea personalului şi a datelor clientului. Obiectivele de raportare, plasare în timp a auditului şi natura comunicărilor Calendarul de raportare al entităţii, precum stadiile interimare şi finale. Organizarea de întâlniri cu conducerea şi cu persoanele însărcinate cu guvernanţa pentru a discuta natura, plasarea în timp şi amploarea activităţii de audit. Discuţia cu conducerea şi cu persoanele însărcinate cu guvernanţa cu privire la aşteptările legate de tipul şi plasarea în timp a rapoartelor care vor fi emise şi la alte comunicări, atât scrise cât şi orale, inclusiv raportul auditorului, scrisorile conducerii şi comunicările cu persoanele însărcinate cu guvernanţa. Discuţia cu conducerea cu privire la aşteptările legate de comunicările asupra stadiilor activităţii de audit pe parcursul misiunii. Comunicarea cu auditorii componentelor cu privire la aşteptările legate de tipurile şi plasarea în timp a rapoartelor care vor fi emise şi la alte comunicări în legătură cu auditul componentelor. Natura şi plasarea în timp estimată a comunicărilor dintre membrii echipei misiunii, inclusiv natura şi plasarea în timp a întâlnirilor echipei şi plasarea în timp a revizuirii activităţii efectuate. Dacă există orice ale aşteptări legate de comunicările cu terţe părţi, inclusiv orice responsabilităţi statutare sau contractuale de raportare generate de audit. Factori semnificativi, activităţi preliminare misiunii şi cunoştinţe dobândite în urma altor misiuni Determinarea pragului de semnificaţie în conformitate cu ISA 32011 şi, acolo unde este aplicabil: o Determinarea pragului de semnificaţie pentru componente şi comunicarea acestuia auditorilor componentelor, în conformitate cu ISA 60012. o Identificarea preliminară a componentelor semnificative şi a claselor semnificative de tranzacţii, a soldurilor conturilor şi prezentărilor. 11

ISA 320, “Pragul de semnificaţie în planificarea şi desfăşurarea unui audit” ISA 600, “Considerente speciale – auditurile situaţiilor financiare ale grupului (inclusiv activitatea auditorilor componentelor)”, punctele 21-23 şi 40 litera (c) 12

280


Natura, plasarea în timp şi amploarea resurselor Selectarea echipei misiunii (inclusiv, dacă este necesar, a inspectorului controlului calităţii misiunii) şi distribuirea activităţii de audit între membrii echipei, inclusiv desemnarea membrilor cu experienţă adecvată din cadrul echipei către zonele în care pot exista riscuri de denaturare semnificativă mai ridicate. Stabilirea bugetului misiunii, inclusiv luarea în considerare a necesităţii de a păstra o perioadă adecvată de timp pentru acele zone în care pot exista riscuri de denaturare semnificativă mai ridicate.

281

AUDIT

Identificarea preliminară a zonelor în care riscul de denaturare semnificativă poate fi mai ridicat. Impactul riscului evaluat de denaturare semnificativă la nivelul general al situaţiilor financiare asupra coordonării, supervizării şi revizuirii. Modalitatea prin care auditorul subliniază, pentru membrii echipei misiunii, nevoia de a avea un spirit interogativ şi de a exercita scepticismul profesional în colectarea şi evaluarea probelor de audit. Rezultatele unor audituri precedente care au implicat evaluarea eficacităţii operaţionale a controlului intern, inclusiv natura deficienţelor identificate şi a acţiunilor întreprinse ca reacţie la acestea. Discuţia aspectelor care pot afecta auditul cu personalul firmei responsabil pentru prestarea altor servicii către entitate. Dovada angajamentului conducerii în conceperea, implementarea şi menţinerea unui control intern solid, inclusiv dovada documentării adecvate a unui astfel de control intern. Volumul tranzacţiilor, care ar putea determina dacă este mai eficient pentru auditor să se bazeze pe controlul intern. Importanţa acordată controlului intern la nivelul entităţii în scopul derulării cu succes a activităţii. Tendinţele semnificative de afaceri care afectează entitatea, inclusiv modificări ale tehnologiei informaţiei şi proceselor de activitate, modificări în conducerea cheie, şi achiziţii, fuziuni şi retrageri ale investiţiilor. Tendinţe semnificative în sectorul de activitate, precum modificări ale reglementărilor aferente şi noi cerinţe de raportare. Modificări semnificative ale cadrului general de raportare financiară, precum modificări ale standardelor contabile. Alte tendinţe semnificative relevante, precum modificări ale mediului legislativ care afectează entitatea.

ISA-300 - Planificarea unui audit al situaţiilor financiare

Recommend Documents