Procedurile analitice efectuate de auditor în faza de planificare servesc următoarelor scopuri: ajută auditorul la realizarea unei înţelegeri mai complete a activităţii realizate de entitate; ajută auditorul în identificarea sferelor care ar putea prezenta riscuri specifice de apari apariţi ţiee a unor unor preze prezent ntări ări erona eronate te semn semnif ific icati ative ve care care ar neces necesit itaa o anal analiz izăă mai mai aprofundată. Procedurile analitice utilizate în faza de planificare se pot baza pe date agregate, cum ar fi diverşi indicatori financiari: lichiditate generală, lichiditate imediată, viteza de rotaţie a crean creanţe ţelor lor,, durat durataa de încasa încasare re a crean creanţel ţelor, or, vitez vitezaa de rotaţ rotaţie ie a stocu stocuril rilor, or, durat durataa de comercializare a stocurilor, durata de transformare a stocurilor în mijloace băneşti, raportul datorii/capitaluri proprii, raportul imobilizări corporale nete/capitaluri proprii, gradul de acoperire a dobânzilor, marja brută procentuală, marja profitului, rentabilitatea activelor, leviere – datorii pe termen scurt, leviere - efecte de plătit. Toate Toate proce procedu duril rilee anali analitic ticee prelim prelimin inare are prezen prezenta tate te pân pânăă acum acum vizea vizează ză mai multe multe obiective: culegerea informaţiilor necesare estimării riscului de audit acceptabil şi a riscurilor inerente şi pe baza acestora auditorul să poată lua decizia privind acceptarea unui nou client sau continuarea colaborării cu un client existent, onorariul propus, elemente probante de colectat; obţine obţinerea rea unor inform informaţi aţiii care vor trebui trebui verific verificate ate în cursul cursul auditu auditului lui pentru pentru obţinerea unor probe suficiente şi temeinice; formarea echipei de audit.
4. Pragul de semnificaţie şi evaluarea riscului de audit acceptabil şi a riscului inerent Constituie al patrulea pas necesar de parcurs în planificarea unui audit al situaţiilor financiare. Semnif Semnifica icaţia ţia şi riscul riscul reprezi reprezintă ntă două concept conceptee fundam fundament entale ale pentru pentru planif planifica icarea rea şi realizarea auditului financiar. Informa Informaţi ţiile ile sunt sunt semnif semnifica icativ tivee dacă omisiu omisiunea nea sau declarar declararea ea lor eronat eronatăă ar putea putea influenţa deciziile economice ale utilizatorilor luate pe baza situaţiilor financiare. Pragul de semnificaţie depinde de mărimea elementului sau a erorii judecate în împrejurările specifice ale omisiunii sau declarării eronate. Astfel, pragul de semnificaţie oferă mai degrabă o limită decât să reprezinte o caracteristică calitativă primară, pe care informaţia trebuia să o aibă pentru a fi utilă. Cu alte cuvinte, prin prag de semnificaţie, înţelegem importanţa unei omisiuni sau a unei pre preze zent ntăr ării eron eronat atee a info inform rmaţ aţii iilo lorr cont contab abil ilee care care dă naşt naşter eree unei unei prob probab abil ilit ităţ ăţii ca raţionamentul unei persoane rezonabile care se bazează pe informaţiile respective să fi fost schimbat sau influenţat de omisiunea sau eroarea respectivă. Auditorul ia în considerare pragul de semnificaţie atât la nivelul global al situaţiilor financiare, cât şi în relaţie cu soldurile conturilor, cu clasele de tranzacţii şi prezentările de informaţii. Există o relaţie inversă între pragul de semnificaţie şi nivelul riscului de audit şi anume, cu cât este mai înalt nivelul pragului de semnificaţie, cu atât este mai scăzut riscul de audit şi invers. Nu există există recoman recomandări dări precis precisee făcute făcute practic practicien ienilo ilorr privin privindd stabil stabilire ireaa pragulu praguluii de semnificaţie, datorită complexităţii elementelor care trebuie avute în vedere. Auditorii, entităţile trebuie să-şi stabilească propria procedură sub forma unor instrucţiuni care utilizează una sau mai multe baze de comparaţie şi un interval de valori procentuale. Toate aceste recomandări implică o logică profesională solidă. 7
