bazele comertului

BAZELE COMERTULUI Cuprins Capitolul 1. Locul, rolul şi importanŃa comerŃului în economia naŃională 1.1. ComerŃul activitate de bază în cadrul economiei 1.2. Actele de comerŃ şi comerciantul Capitolul 2. DistribuŃia mărfurilor 2.1. ConŃinutul, rolul şi funcŃiile distribuŃiei 2.2. Tipologia canalelor de distribuŃie 2.3. ParticularităŃi ale distribuŃiei unor bunuri şi servicii Capitolul 3. Organizarea comerŃului şi a aparatului comercial 3.1. Principii ale organizării activităŃii comerciale 3.2. Sisteme de organizare a aparatului comercial 3.3. Locul şi importanŃa firmei în organizarea comerŃului Capitolul 4. ComerŃul cu ridicata 4.1. ConŃinutul, rolul şi funcŃiile comerŃului cu ridicata 4.2. Tipologia comerŃului cu ridicata 4.3. TendinŃele şi evolutia comerŃului cu ridicata Capitolul 5. Comertul cu amănuntul 5.1. ConŃinutul, importanŃa şi funcŃiile comerŃului cu amănuntul 5.2. Tipologia activităŃii comerciale cu amănuntul 5.3. TendinŃele şi evoluŃia comerŃului cu amănuntul

Capitolul 6. AlimentaŃia publică 6.1. 6.2. 6.3. 6.4.

Continutul şi particularităŃile alimentaŃiei publice Tipologia unităŃilor de alimentaŃie publică Baza tehnico – materială a sectorului de alimentaŃie publică MutaŃii şi orientări în organizarea şi modernizarea activităŃii de alimentaŃie publică

Capitolul 7. Serviciile comerciale 7.1 ConŃinutul serviciilor comerciale 7.2 Locul serviciilor comerciale în cadrul comerŃului actual 7.3 Tipologia serviciilor comerciale 7.4 TendinŃe pe plan mondial în dezvoltarea serviciilor comerciale Capitolul 8. ComerŃul cooperatist 8.1. Organizarea şi funcŃionarea cooperaŃiei de consum 8.2. MutaŃii în viaŃa şi activitatea cooperaŃiei de comsum în etapa actuală Capitolul 9. ComerŃul electronic 9.1. Conceptul de comerŃ electronic şi sfera sa de cuprindere 9.2. ComerŃul electronic pe Internet 9.3. ComerŃul electronic în România Capitolul 10. Baza tehnico- materială a comerŃului 10.1. Conceptul de bază tehnico-materială a comerŃului 10.2. Baza tehnico-materială a comerŃului cu amănuntul 10.3. Baza tehnico-materială a comerŃului cu ridicata 10.4. Progresul tehnic în comerŃ Capitolul 11. Resursele comerŃului 11.1. Resursele umane în comerŃ 11.2. Patrimoniul agenŃilor economici în comerŃ 11.3. Resursele financiare în comerŃ Capitolul 12. RelaŃiile comerŃului cu producătorii şi consumatorii 1

12.1. RelaŃiile comerŃului cu producătorii 12.2. RelaŃiile comerŃului cu consumatorii Capitolul 13. ProtecŃia consumatorilor 13.1. Conceptul şi structura de acŃiune a protecŃiei consumatorului 13.2. Implicarea puterii publice în protecŃia consumatorilor 13.3. Organizarea consumatorilor în vederea apărării drepturilor proprii 13.4. Politica de protecŃie a consumatorilor în România Capitolul 14. 14.1. 14.2. 14.3. 14.4.

EficienŃa activităŃii comerciale Conceptul şi conŃinutul eficienŃei activităŃii comerciale EficienŃa economică a activităŃii comerciale EficienŃa socială a comerŃului Căi de creştere a eficienŃei activităŃii comerciale

Bibliografie obligatorie 1. Gheorghe Pistol 2. Gheorghe Pistol LuminiŃa Pistol (coordonatori) 3. LuminiŃa Pistol

4. Dumitru Patriche

Bazele comertului, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2004. ComerŃul interior .Teoria şi practică, Editura Economică, Bucureşti, 2004.

Concepte, mecanisme si politici, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2001. Bazele comertului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1995.

(coordonator),

Bibliografie facultativă 1. Kotler, Ph. 2. Dumitru Patriche 3. Dumitru Patriche, Gheorghe Pistol.(coordonatori)

Managementul marketingului, Editura Teora, Bucureşti, 1997 Tratat de economia comertului, Editura Eficient, Bucureşti, 1998 Protectia Consumatorilor, Editura Monitorul Oficial, Bucuresti, 1998.

Obiective

Disciplina “Bazele ComerŃului” abordeazã fenomenele si procesele economice sub aspectul esentei si formelor de manifestare, conexiunilor cu celelalte procese din economie, metodologiei de cuantificare a mãrimii si dinamicii acestora, precum si al eficientei. Disciplina are un rol esential în a pune bazele pregãtirii în domeniu a viitorilor specialisti în comert, în general, în marketing, în particular, întregind cunostintele teoretice si practice cãpãtate în primii doi ani de studiu. I. ROLUL SI LOCUL COMERTULUI ÎN CADRUL ECONOMIEI NATIONALE Comertul – NoŃiunea de comerŃ are un continut complex, determinând o funcŃie economică ce constă în a cumpăra mateconcept, rii prime sau produse pentru a le revinde. continut, Sub aspect juridic, comerŃul reprezintă transferul titlufunctii si lui de proprietate, respectiv înstrăinarea rezultatelor forme propriei activităŃi, pentru a primi, în schimb, alte bunuri (bani) sau servicii. 2

Actele de comert

NoŃiunea de comerŃ trebuie privită sub o dublă accepŃiune: • categorie economică, concept folosit de teorie; • ramură a economiei naŃionale. Continutul activităŃii de comerŃ este complex. Astfel, alături de activitatea de intermediere, comerŃul cuprinde şi alte activităŃi, precum cercetarea pieŃei, informarea populaŃiei, educarea consumatorilor, publicitatea, promovarea, crearea cadrului ambiental necesar actului de vânzare-cumpărare etc. ÎnŃelegerea importanŃei activităŃii desfăşurate de comerŃ este legată de functiie acestuia, funcŃii destinate să asigure un flux normal al producŃiei spre consum. În acest sens, principalele funcŃii ale comerŃului sunt: a) cumpărarea mărfurilor de la producător sau de la colector în vederea revânzării către intermediari sau utilizatorii finali; b) stocarea mărfurilor, funcŃie datorată locului de intermediar pe care comerŃul îl ocupă între producŃie şi consum; c) fracŃionarea cantităŃilor mari de mărfuri livrate de către producŃie, asortarea loturilor respective, formarea sortimentelor comerciale şi asigurarea unor partizi mici, care urmează să fie puse la dispoziŃia consumatorilor; d) transferul mărfurilor către zonele şi punctele cele mai îndepărtate şi izolate, pentru a fi vândute consumatorilor; e) crearea condiŃiilor de realizare efectivă a actului de vânzarecumpărare; f) informarea atentă a consumatorilor potenŃiali şi a intermediarilor şi, în acest context, promovarea produselor şi serviciilor prin tehnici şi metode diverse; g) cercetarea cerinŃelor consumatorilor şi a sugestiilor acestora. În concluzie, este vorba de funcŃii importante ale comerŃului, de natură economică şi socială. Principalele forme ale comerŃului sunt: – comerŃul interior – ce face obiectul cursului nostru; – comerŃul exterior. Corespunzător formelor de circulaŃie a mărfurilor, se disting două forme de comerŃ: • ComerŃul cu ridicata (de gros sau en gros); • ComerŃul cu amănuntul (de detail sau en detail). Actul de comerŃ = o activitate efectuată în procesul realizării unei profesiuni comerciale. Aşadar, actul de comerŃ este o activitate specializată în intermedierea schimbului, desfăşurată de persoane juridice sau fizice. Asemenea acte de comerŃ prezintă o serie de caracteristici referitoare la: • scopul relaŃiilor comerciale este profitul; • existenŃa unei baze tehnico-materiale adecvate; • o problematică comună a pieŃei (ofertă, cerere, negocieri, logistică etc.); • probleme comune de gestiune a resurselor (pregătirea personalului, evidenŃă contabilă etc.). 3

Comerciantul

Actele comerciale se diferenŃiază în funcŃie de destinaŃia pe care bunurile o au în activitatea economică şi după modul lor de însuşire a în procesul de repartiŃie din economie. În funcŃie de bunurile care fac obiectul actului de comerŃ, se poate vorbi despre: • acte de comerŃ cu bunuri intermediare, industriale şi de echipament; • acte de comerŃ cu produse agricole; • acte de comerŃ cu bunuri de larg consum (industriale şi agricole). Există însă şi acte de comerŃ cu servicii – de producŃie şi consum – respectiv: • acte de comerŃ cu servicii turistice; • acte de comerŃ cu servicii bancare şi de asigurări; • acte de comerŃ cu titluri financiare. Actele de comerŃ sunt efectuate de comercianŃi, având acest statut orice persoană juridică sau fizică a cărei profesie este comerŃul. Pentru a fi comerciant, persoana în cauză trebuie să îndeplinească în totalitate şi în aceleaşi timp următoarele condiŃii: • să facă acte de comerŃ; • să realizeze asemenea acte în mod obişnuit, acest lucru presupunând repetabilitatea operaŃiilor respective; • să transforme realizarea actelor respective în profesia de bază sau accesorii; • să acŃioneze în nume personal. Există o serie de restricŃii privind desfăşurarea activităŃii de comerŃ, ele referindu-se la: a) persoana comerciantului (persoane incapabile, persoane incompatibile); b) modul de organizare a diferitelor tipuri de comerŃ (activităŃi interzise în mod expres întreprinzătorilor, fiind monopol de stat, sectoare de comerŃ reglementate în cadrul cărora activitatea comercială poate fi desfăşurată sub restricŃia respectării unor condiŃii speciale, acte de comerŃ care presupun o autorizaŃie specială etc.). Orice comerciant are o serie de obligaŃii şi prerogative. ObligaŃiile comerciantului se referă la: • respectarea sistemului de relaŃii specifice fiecărei ramuri şi a modului de desfăşurare a activităŃii comerciale, ce Ńin de conducerea unor evidenŃe contabile şi de conservarea unor documente sau de deschiderea unui cont bancar etc.; • obligaŃii fiscale – plata impozitelor şi taxelor legale; • obligaŃii ce revin comerciantului în calitatea sa de patron (cunoaşterea legislaŃiei în domeniul comercial şi al muncii, a regulilor de igienă şi securitate socială). Prerogativele comerciantului (avantaje, privilegii) se referă la o serie de drepturi, precum acela de a fi membru al Camerei de ComerŃ, posibilitatea de a beneficia de o serie de măsuri speciale cu privire la activitatea desfăşurată etc. 4

CUVINTE CHEIE: comert exterior; comert interior; comert cu ridicata; comert cu amanuntul; comerciant; acte de comert. TESTE GRILA • Activitatile de transport sunt prin natura lor: a. acte de comert formale b. acte de comert naturale c. acte de schimb in virtutea teoriei accesorii d. acte civile Raspuns: B • Clasificati activitatile de comert in functie de obiectul afacerilor a. comertul propriu-zis, comertul cu servicii, comertul exterior, tranzitul. b. comertul interior, comertul exterior, tranzitul. c. comertul propriu-zis, comertul bancar, comertul transporturilor, comertul de asigurari. d. comertul cu produse de baza, comertul cu produse manufacturate, comertul cu servicii. Raspuns: C • Comertul ofera consumatorilor finali sau intermediari posibilitatea de a evita efectuarea unor cumparaturi mari si foarte mari, care sa le imobilizeze sume importante de bani, contribuind astfel la reducerea cheltuielilor consumatorilor legate de achizitionarea celor necesare, determinate de deplasari costisitoare. Raspuns: ADEVARAT • Actele de comert formale, numite si proforma, sunt acele acte de comert ce au ca obiect_______________________________________. Raspuns: operatiuni realizate sub acoperire sau prin intermediul scrisorii de schimb. II. DISTRIBUTIA MÃRFURILOR DistribuŃie = ansamblul mijloacelor şi operaŃiunilor ce Continutul, rolul si asigură punerea la dispoziŃia utilizatorilor sau consumatorilor finali a bunurilor şi serviciilor realizate de functiile distributiei producători. În acest context, se poate vorbi despre: • distribuŃia comercială = transferul titlului de proprietate asupra produsului de la producător la consumator; • distribuŃia fizică (logistica) = punerea la dispoziŃia consumatorilor a bunurilor şi serviciilor, cu ajutorul mijloacelor de transport şi a stocajului. DistribuŃiei îi revine rolul de a regulariza mişcarea bunurilor şi serviciilor între producŃie şi consum şi de a satisface nevoile consumatorilor, furnizându-le o serie de servicii. Principalele funcŃii ale distribuŃiei sunt: • schimbarea proprietăŃii asupra produsului, prin intermediul actului de vânzare-cumpărare; • deplasarea produselor de la producător la consumator; • informarea, consilierea şi organizarea service-ului după vânzare; • finanŃarea unor operaŃiuni comerciale. Canale de ModalităŃile de trecere ale unui produs din sfera distributie producŃiei în procesul de consum formează circuitul de distribuŃie = circuitul comercial (canal de distribuŃie). 5

Dimensiunile circuitului (canalului) de distribuŃie sunt: • lungimea canalului, dată de numărul verigilor intermediare care participă la realizarea fluxului. În acest context, există circuite directe (producător – consumator), circuite scurte (producător – intermediar – consumator), circuite lungi şi circuite foarte lungi (cu mai mulŃi intermediari); • lăŃimea (amploarea) canalului = numărul de unităŃi prin care se asigură circulaŃia unui produs în cadrul aceleiaşi etape din structura circuitului respectiv; • adâncimea canalului, respectiv gradul de apropiere a circuitului de punctele în care au loc procesele de consum ale produselor. Într-o economie de piaŃă, tipologia canalelor de distribuŃie este una complexă. Ele se pot grupa în funcŃie de mai multe criterii, cele mai importante fiind însă categoria de produse sau servicii şi tipul de piaŃă în cadrul căreia se realizează distribuŃia acestora. Particula- ParticularităŃile canalelor de distribuŃie sunt determinate în primul rând de natura produselor ce fac ritãti ale distributiei obiectul distribuŃiei. a) În cazul distribuŃiei bunurilor de consum, canalele unor de distribuŃie iau forme diferite. Astfel, bunurile de bunuri si consum curent se comercializează prin circuite scurte servicii sau medii, deoarece ele trebuie să asigure cumpărătorilor proximitate, rapiditate, facilitate. Bunurile cu caracter de noutate se distribuie prin toate categoriile de canale, dar în urma selectării detailiştilor şi al nominalizării acestora prin mijloace specifice. Bunurile de folosinŃă îndelungată solicită o distribuŃie specifică, de regulă prin canale directe, fără intermediari (prin magazine proprii ale producătorilor). b) În cazul distribuŃiei bunurilor de utilizare productivă sunt necesare canale de distribuŃie specifice, apelându-se la canale directe, atunci când producătorul livrează direct produsul în baza unor comenzi individuale, canale scurte, cu un singur intermediar (aşa-zişii „agenŃi de fabrică”) sau chiar canale lungi cu doi sau mai mulŃi intermediari. c) Produsele agricole se comercializează în condiŃii specifice datorate localizării neregulate şi dispersate a producŃiei agricole în spaŃiu şi timp, procesului larg şi costisitor de aprovizionare, dar mai ales perisabilităŃii unor asemenea produse. În aceste condiŃii, distribuŃia produselor agricole se face prin canale directe sau foarte scurte, dar şi prin canale scurte, canale de lungime mică sau chiar prin canale lungi. d) DistribuŃia serviciilor se face prin excelenŃă prin canale directe, fără intermediari, fiind însă nevoie de o reŃea de distribuŃie (de prestări de servicii) foarte întinsă (de exemplu băncile, societăŃile de asigurări Tendinte etc.). în evolutia În evoluŃia viitoare a distribuŃiei se conturează, în distributiei principal, următoarele tendinŃe: a) Concentrarea distribuŃiei, privită ca un caz 6

particular al concentrării activităŃii. De menŃionat însă că gradul de concentrare a distribuŃiei este mult mai redus decât în sfera producŃiei, iar o asemenea concentrare ce se va realiza diferit la nivelul structurilor organizatorice şi al activităŃilor practice propriu-zise. b) Integrarea, sub forma integrării verticale, ce constă în asocierea unor participanŃi de-a lungul canalului de distribuŃie, având ca scop fluidizarea mişcării produsului spre cumpărător, reducerea costurilor distribuŃiei fizice şi o mai bună corelare a acŃiunilor întreprinderilor asociate. De asemenea, integrarea va mai lua forma integrări orizontale, ce constă în asocierea unor intermediari din cadrul aceleaşi verigi a canalului de distribuŃie, în diferite forme. c) Specializarea este în cadrul distribuŃiei un proces contradictoriu, dar care va cunoaşte totuşi o anumită accelerare. d) Scumpirea distribuŃiei, urmare în principal a evoluŃiei serviciilor comerciale în cadrul procesului de distribuŃie. De asemenea, alături de aceste patru tendinŃe de bază se va mai manifesta şi altele precum: • diminuarea canalelor scurte, fie în favoarea circuitelor directe, fie a circuitelor lungi; • modificarea amplorii şi a gradului de apropiere a circuitelor comerciale de punctele în care au loc procesele de consum; • dezvoltarea puternică a comerŃului prin franciză, deci fenomenul de „franchising”; • extinderea sistemelor integrate de distribuŃie; • creşterea amplorii distribuŃiei verticale, orizontale şi cu mai multe canale. CUVINTE CHEIE: distributie; canale de distri-butie; lungimea canalului; amploarea canalului; adancimea canalului; concentrarea distributiei. TESTE GRILA • Ce forma de distributie este specifica marfurilor care reclama anumite conditii pentru pastrare, expunere si vanzare, dar si eventual de incercare a lor de catre clienti ori de verificare a modului lor de functionare? a. distributia extensiva b. distributia selectiva c. distributia exclusiva Raspuns: B • Ce tipuri de canale de distributie pot fi avute in vedere in cazul comercializarii bunurilor de consum curent? a. scurte b. scurte si medii c. medii si lungi d. scurte, medii si lungi Raspuns: B • Ce tipuri de canale de distributie pot fi avute in vedere in cazul comercializarii bunurilor cu caracter 7

de noutate? a. scurte b. scurte si medii c. medii si lungi d. scurte, medii si lungi Raspuns: D • Enumerati principalele functii ale distributiei. Raspuns: • schimbarea proprietăŃii asupra produsului, prin intermediul actului de vânzarecumpărare; • deplasarea produselor de la producător la consumator; • informarea, consilierea şi organizarea service-lui după vânzare; • finanŃarea unor operaŃiuni comerciale III. ORGANIZAREA COMERTULUI SI A APARATULUI COMERCIAL Principiile Pentru realizarea obiectivelor sale, în comerŃ este organizãrii nevoie de o anumită organizare, care să aibă în vedere un sistem coerent şi eficient de reguli, ce cuprinde: activitãtii comerciale • un ansamblu de acte normative specifice; • recunoaşterea unor norme internaŃionale convenite; • un set de principii de uz intern asimilate practicilor economice, social politice şi juridico-internaŃionale. Principiile în cauză constituie un cadru favorabil iniŃierii şi desfăşurării de activităŃi economice. Principalele asemenea principii au în vedere: a) legalitatea – întreaga activitate comercială se desfăşoară în concordanŃă cu reglementările legale în domeniu; b) pluralismul formelor de proprietate (proprietatea publică, proprietatea privată, proprietatea mixtă, proprietatea cooperatistă); c) libera iniŃiativă şi concurenŃa; d) asocierea şi combinarea; e) specializarea comerŃului; f) pluralismul formelor organizatorice; g) ocrotirea mediului înconjurător, refacerea şi menŃinerea echilibrului ecologic; h) asigurarea protecŃiei consumatorului; i) obŃinerea de profit. Sisteme de Principalele sisteme de organizare a aparatului organizare comercial sunt: comertul independent, comertul a asociat şi comertul integrat. aparatului a) Comertul independent. În această formă de comercial organizare, firma de comerŃ nu are nici un fel de legătură în organismele coordonatoare ale activităŃilor în acest domeniu, deci nu este asociată sau integrată. Într-o asemenea formă de organizare se disting două categorii de firme independente: • micul comerciant independent, ce desfăşoară activităŃi comerciale sedentare sau mobile; • marele comerŃ independent, ce se realizează prin superete şi autoserviri situate în centrul oraşului, supermagazine (magazine cu autoservire), hipermagazine, centre comerciale şi magazinele tip 8 franciză.

gazine, centre comerciale şi magazinele tip franciză. b) Comertul asociat urmăreşte o aprovizionare comună, asigurarea unui sortiment mai larg de produse, obŃinerea unor condiŃii mai bune de preŃ. Acest sistem de organizare a aparatului comercial îmbracă, în principal, forma: • grupărilor de cumpărare sau cooperativelor comercianŃilor cu amănuntul, acestea fiind formate din detailişti care îşi asumă şi funcŃia de angrosist. Principiile de funcŃionare a acestor grupări sunt libertatea de a cumpăra independent şi neîngrădit orice cantitate de marfă de la furnizor existent pe piaŃă, libertatea ambilor asociaŃi de a se retrage în orice moment, indiferent de motiv, exclusivitate acordată fiecărui asociat pentru un sector determinat, renumerarea serviciilor furnizate de asociaŃi şi posibilitatea acestora de a realiza comenzi în avans; • lanŃurile voluntare au în vedere asigurarea coordonării funcŃiilor comerŃului cu ridicata şi cu amănuntul, organizarea în comun a cumpărării şi vânzării mărfurilor şi adaptarea procesului managerial şi a gestiunii firmelor asociate (cu ridicata şi cu amănuntul) la o serie de condiŃii de acŃiune cu respectarea independenŃei juridice şi economice a acestora. Principalele principii ale lanŃurilor voluntare sunt: libertatea comercianŃilor cu amănuntul de a se retrage oricând din cadrul lanŃului, libertatea de cumpărare pentru toŃi aderenŃii din rândul comercianŃilor, remunerarea serviciilor financiare furnizate de asociaŃi şi utilizarea unor mărci comune pentru produsele comercializate; • grupările de cumpărare ale comercianŃilor cu ridicata se întâlnesc mai ales în comerŃul cu ridicata cu bunuri destinate consumului intermediar, asigurând aprovizionarea tehnico-materială aîntreprinzătorilor. Are aceleaşi principii ca şi cele specifice grupărilor de cumpărare ale detailiştilor; • magazinele colective ale independenŃilor sunt axate pe vânzarea mărfurilor cu amănuntul, dispunând de mari suprafeŃe comerciale, organizate pe raioane specializate, exploatate de comercianŃi independenŃi din punct de vedere economic şi juridic şi care îşi asumă responsabilitatea directă în organizarea şi conducerea propriilor afaceri, precum şi în ceea ce priveşte gestionarea şi conducerea întregului magazin. Conducerea magazinului se poate realiza fie sub formă colectivă, formată din reprezentanŃi ai acestor comercianŃi, fie printr-o conducere executivă, plătită. c) Comertul integrat este acel sistem de organizare a activităŃii comerciale în cadrul căruia întreprinderile cumulează atât funcŃiile comerŃului cu ridicata, cât şi ale celui cu amănuntul. Acest comerŃ se structurează în: • formele capitaliste ale comerŃului integrat, aici cuprinzându-se marile magazine, magazinele cu sucursale şi magazinele populare; 9

• formele cooperatiste ale comerŃului integrat, ce cuprinde două principale forme: comerŃul realizat de cooperativa de consum şi comerŃul organizat de cooperativele marilor întreprinderi sau ale administraŃiei; • sistemul acordurilor în franciză, respectiv acea formă de contract încheiat între „francizori” (persoana care acordă anumite drepturi de folosire ale unei firme mai cunoscute) şi, „franciz” (comerciantul care cumpără dreptul respectiv). În practică, există două tipuri de franciză, respectiv franciza produselor şi a mărcilor de fabrică şi franciza de distribuŃie. CUVINTE CHEIE: comertul independent; cometul integrat; comertul asociat; grupari de cumparare; lanturi voluntare; magazine colective; franciza. TESTE GRILA • In cadrul acestui sistem de organizare a aparatului comercial intreprinderile cumuleaza atat functiile comertului cu ridicata, cat si functiile comertului cu amanuntul a. comertul independent b. comertul asociat c. comertul integrat Raspuns: C • Lanturile voluntare sunt o structura organizatirica existenta in cadrul: a. comertului asociat b. comertului independent c. comertului integrat Raspuns: A • Comertul integrat este acel sistem de organizare a activităŃii comerciale în cadrul căruia întreprinderile cumulează atât funcŃiile comerŃului cu ridicata, cât şi ale celui cu amănuntul. Raspuns: ADEVARAT • Grupările de cumpărare ale comercianŃilor cu ridicata se întâlnesc mai ales în ______________cu bunuri destinate consumului intermediar, asigurând aprovizionarea tehnico-materială a întreprinzătorilor. Raspuns: comerŃul cu ridicata

Continutul, rolul si functiile comertului cu ridicata

IV. COMERTUL CU RIDICATA ComerŃul cu ridicata reprezintă un stadiu al circulaŃiei mărfurilor, în cadrul căruia au loc operaŃiuni de vânzare cumpărare a mărfurilor, în scopul revânzării ulterioare. C R prezintă următoarele trăsături specifice: • actele de vânzare-cumpărare au loc între agenŃi economici; • actele de vânzare-cumpărare se realizează în partizi mari; • activitatea cu ridicata nu încheie ciclul economic al mărfurilor, ci doar mijloceşte legătura între producŃie şi comerŃul cu amănuntul. 10

AgenŃii economici ce-şi desfăşoară activitatea în acest domeniu se caracterizează printr-o serie de trăsături, respectiv: • sunt firme puternice, cu mare acoperire financiară şi cu independenŃă economică; • sunt specializaŃi pe familii de produse (comerŃ cu ridicata de mărfuri alimentare, comerŃ cu ridicata de mărfuri metalo-chimice, comerŃ cu ridicata de mărfuri textile, încălŃăminte etc.); • intervin în cadrul fluxului produselor realizate atât de producătorii interni, cât şi de cei externi; • prestează o serie de servicii comerciale. Rolul economic al comerŃului cu ridicata trebuie analizat pe ansamblul economiei şi văzut atât în raport cu producătorii, cât şi cu comerŃul cu amănuntul. a) În raport cu producătorii, C.R.: • permite producătorilor să-şi continue neîntrerupt activitatea; • le asigură o serie de servicii logistice, mai ales referitoare la depozitare; • le regularizează producŃia, evitând astfel ruperile de stoc sau suprasolicitările de producŃie; • le oferă informaŃii privind comportarea produselor în consum sau în procesul de utilizare; • realizează campanii publicitare în favoarea producătorilor. b) În raport cu comerŃul cu amănuntul, C.R.: • joacă un rol de seamă în informarea acestuia; • fracŃionează partizile mari în loturi mici, permiŃând astfel armonizarea rapidă a actelor de vânzarecumpărare; • permite detailiştilor să beneficieze uneori de preŃuri mai mici decât dacă s-ar aproviziona direct de la producător, urmare sistemului de facilităŃi acordate pentru achiziŃionarea unor cantităŃi foarte mari; • uşurează munca şi cheltuielile detailiştilor, făcând posibilă găsirea mai multor sortimente de mărfuri la acelaşi furnizor. Pornind de la locul C.R. în cadrul circuitelor comerciale, cât şi de la rolul său economic, acestuia îi revin următoarele funcŃii specifice: a) Cumpărarea unor partizi mari de produse şi concentrarea unor fonduri de mărfuri de la un număr mare şi divers de producători, în vederea aprovizionării comerŃului cu amănuntul; b) Stocarea unor mari cantităŃi de mărfuri, în vederea eşalonării normale a fluxului de produse către detailişti; c) Transformarea sortimentului industrial, format din partizi mari de produse livrate de producător, în sortiment comercial, potrivit cerinŃelor populaŃiei; d) Revânzarea mărfurilor în cantităŃi mai mici către comercianŃii cu amănuntul; e) Cercetarea permanentă a pieŃei şi, mai ales, studierea cererii de mărfuri a populaŃiei şi a utilizatorilor industriali. 11

Tipologia activitãtii comerciale cu ridicata

Tendinte în evolutia comertului cu ridicata

În ceea ce priveşte grosiştii industriali – funcŃia lor principală constă în a asigura circuitul de distribuŃie al produselor în cauză, iar apoi realizarea logisticii comerciale specifice fiecărui produs în parte. ComerŃul cu ridicata se poate structura în funcŃie de o serie de criterii. Astfel: a) ComercianŃii cu ridicata clasici, respectiv agenŃi economici independenŃi, care la rândul lor pot fi: • comercianŃi care oferă servicii complete sau limitate, respectiv cei de tip „cash and carry”, comercianŃi camionagii, „truck jobber”, agenŃii de expediŃie („desk jobbers”) şi comercianŃii cu ridicata care lucrează pe bază de comenzi trimise prin poştă „mailorder”; • comercianŃi care aprovizionează rafturile detailiştilor, numiŃi şi „rack jobbers”. b) AgenŃii mijlocitori includ agenŃii producătorului, brokerii, comisionari/ şi agenŃii de vânzări. c) Auxiliarii producătorilor, aici fiind cuprinse filialele de vânzări (sales branches), care sunt mijlocitori ce aparŃin producătorilor, precum şi birourile de vânzări (soles offices). ComerŃul cu ridicata va cunoaşte transformări structurale, evoluŃia sa viitoare urmând a se încadra în următoarele tendinŃe: a) consolidarea actualelor poziŃii de intermediar, se materializează în preocupările pentru menŃinerea ciclului clasic al circuitelor lungi de distribuŃie, rolul de intermediar revenindu-i prin excelenŃă comerŃului cu ridicata; b) căutarea unor soluŃii noi privind perfecŃionarea circulaŃiei mărfurilor cu ridicata şi asigurarea unei periodicităŃi raŃionale a fluxului de produse de la producător la consumator. Aici se au în vedere mai ales problemele legate de sistemele de funcŃionare a activităŃii comerŃului cu ridicata; c) antrenarea comerŃului cu ridicata în marile prefaceri ce urmează a avea loc în economia europeană în general şi crearea unor mari întreprinderi de comerŃ cu ridicata, capabile a prelua fluxul de mărfuri generat de asumarea prefaceri. De asemenea se profilează ca tendinŃă crearea unor firme de comerŃ cu ridicata strict specializate, concomitent cu organizarea unor depozite de mic-gros. CUVINTE CHEIE: partizi mari de produse; cash and carry; ruck jobber; desk jobbers; mail-order; rack jobbers; agenŃii producătorului; brokerii; comisionari; agenŃii de vânzări; sales branches; soles offices. TESTE GRILA • Agentii economici ce-si desfasoara activitatea in comertul cu ridicata trebuie sa fie specializati in anumite produse sau familii de produse. Raspuns: ADEVARAT • Agentii de vanzari sunt: a. comercianti cu ridicata clasici b. agenti mijlocitori c. auxiliari 12

c. auxiliari Raspuns: B • Agentii de expeditie sunt: a. comercianti cu ridicata clasici b. agenti mijlocitori c. auxiliari Raspuns: A • ComerŃul cu ridicata reprezintă un stadiu al circulaŃiei mărfurilor, în cadrul căruia au loc operaŃiuni de vânzare cumpărare a mărfurilor, în scopul ______________________. Raspuns: revânzării ulterioare • Enumerati functiile comertului cu ridicata. Raspuns: a) Cumpărarea unor partizi mari de produse şi concentrarea unor fonduri de mărfuri de la un număr mare şi divers de producători, în vederea aprovizionării comerŃului cu amănuntul; b) Stocarea unor mari cantităŃi de mărfuri, în vederea eşalonării normale a fluxului de produse către detailişti; c) Transformarea sortimentului industrial, format din partizi mari de produse livrate de producător, în sortiment comercial, potrivit cerinŃelor populaŃiei; d) Revânzarea mărfurilor în cantităŃi mai mici către comercianŃii cu amănuntul; e) Cercetarea permanentă a pieŃei şi, mai ales, studierea cererii de mărfuri a populaŃiei şi a utilizatorilor industriali. V. COMERTUL CU AMÃNUNTUL Continutul, C.A. reprezintă acea formă a circulaŃiei mărfurilor care importanta are drept funcŃie cumpărarea de mărfuri pentru a le si functiile revinde consumatorilor sau utilizatorilor finali, de comertului regulă în cantităŃi mici şi în stare de a fi întrebuinŃate. cu El reprezintă un ansamblu de activităŃi şi de relaŃii amãnuntul organizate şi desfăşurate de unităŃi specializate în circulaŃia mărfurilor,în scopul aprovizionării consumatorilor sau utilizatorilor finali. C.A. este realizat de agenŃi economici cu capital public sau privat, regii autonome, societăŃi comerciale, cooperative, unităŃi proprii ale producătorilor, diverse organizaŃii obşteşti, asociaŃii etc. C.A. are o anumită specificitate, dată de următoarele elemente: • mărfurile vândute sunt destinate, în cea mai mare parte, consumului individual; • actele de vânzare-cumpărare se realizează prin intermediul relaŃiilor băneşti; • mărfurile se desfac în partizi mici, corespunzător consumului normal al unei persoane sau familii, într-o anumită perioadă de timp; • după vânzare, mărfurile părăsesc sfera circulaŃiei mărfurilor, intrând în cea a consumului. În sfera desfacerilor cu amănuntul se cuprind următoarele activităŃi comerciale: • vânzările de mărfuri cu plata în numerar sau pe 13

credit; • vânzările de tipărituri pe bază de abonament; • vânzările prin sistemul de consignaŃie; • vânzările unor produse specifice aprovizionării unor categorii de meşteşugari sau în regim special de aprovizionare; • livrările de energie electrică şi termică prin intermediul unităŃilor specializate în distribuŃia unor asemenea servicii; • unele vânzări ocazionale realizate de diferite tipuri de instituŃii şi întreprinderi publice sau private, care au în vedere o serie de produse destinate consumurilor sociale (cantine, creşe, spitale etc.); • vânzările către unele instituŃii şi întreprinderi pentru consumul lor gospodăresc (furnituri de birou, materiale de întreŃinere etc.). Prin conŃinutul activităŃii sale extrem de eterogen, C.A. deŃine un loc important în cadrul mecanismului economic al societăŃii. Analiza rolului economic al C.A. trebuie să plece de la ideea că vânzarea cu amănuntul este indispensabilă în activitatea economică a societăŃii, deoarece, prin intermediul acesteia, produsele sunt puse la dispoziŃia consumatorilor, acolo unde aceştia se găsesc. Principalele funcŃii ale comerŃului cu amănuntul sunt: a) C.A. cumpără mărfuri pe care apoi la revinde în cantităŃi mici şi foarte mici, potrivit consumului obişnuit al unei persoane sau al unei familii, într-o anumită perioadă de timp. b) C.A. asigură prezenŃa unităŃilor sale în toate zonele, localităŃile şi punctele populate prin: • marile magazine universale; • micile magazine din cartiere, dar şi din sate izolate sau cabane din munŃi; • comerŃul mobil sau cel prin corespondenŃă. c) C.A. asigură un sortiment foarte larg şi complex de mărfuri, punând la dispoziŃia populaŃiei absolut toate produsele realizate de producătorii industriali şi agricoli. funcŃie cumpărarea de mărfuri pentru a le revinde consumatorilor sau utilizatorilor finali, de regulă în cantităŃi mici şi în stare de a fi întrebuinŃate. El reprezintă un ansamblu de activităŃi şi de relaŃii organizate şi desfăşurate de unităŃi specializate în circulaŃia mărfurilor, în scopul aprovizionării consumatorilor sau utilizatorilor finali. C.A. este realizat de agenŃi economici cu capital public sau privat, regii autonome, societăŃi comerciale, cooperative, unităŃi proprii ale producătorilor, diverse organizaŃii obşteşti, asociaŃii etc. C.A. are o anumită specificitate, dată de următoarele elemente: • mărfurile vândute sunt destinate, în cea mai mare parte, consumului individual; • actele de vânzare-cumpărare se realizează prin intermediul relaŃiilor băneşti; • mărfurile se desfac în partizi mici, corespunzător 14

Tipologia activitãtii comerciale cu amãnuntul

consumului normal al unei persoane sau familii, într-o anumită perioadă de timp; • după vânzare, mărfurile părăsesc sfera circulaŃiei mărfurilor, intrând în cea a consumului. În sfera desfacerilor cu amănuntul se cuprind următoarele activităŃi comerciale: • vânzările de mărfuri cu plata în numerar sau pe credit; • vânzările de tipărituri pe bază de abonament; • vânzările prin sistemul de consignaŃie; • vânzările unor produse specifice aprovizionării unor categorii de meşteşugari sau în regim special de aprovizionare; • livrările de energie electrică şi termică prin intermediul unităŃilor specializate în distribuŃia unor asemenea servicii; • unele vânzări ocazionale realizate de diferite tipuri de instituŃii şi întreprinderi publice sau private, care au în vedere o serie de produse destinate consumurilor sociale (cantine, creşe, spitale etc.); • vânzările către unele instituŃii şi întreprinderi pentru consumul lor gospodăresc (furnituri de birou, materiale de întreŃinere etc.). Prin conŃinutul activităŃii sale extrem de eterogen, C.A. deŃine un loc important în cadrul mecanismului economic al societăŃii. Analiza rolului economic al C.A. trebuie să plece de la ideea că vânzarea cu amănuntul este indispensabilă în activitatea economică a societăŃii, deoarece, prin intermediul acesteia, produsele sunt puse la dispoziŃia consumatorilor, acolo unde aceştia se găsesc. Structura C.A. prezintă o tipologie complexă, atât din punctul de vedere al formelor de comercializare, cât şi sub aspectul procesului de vânzare a mărfurilor. Pornind de la caracteristicile merceologice ale grupelor de mărfuri ce formează obiectul comerŃului cu amănuntul, activitatea acestuia se structurează în trei domenii distincte: a) comerŃul alimentar, cu următoarele caracteristici: • cerere curentă, de frecvenŃă constantă; • mărfurile se asociază în consum; • majoritatea mărfurilor sunt uşor alterabile. În acest context, comerŃul alimentar presupune: – existenŃa unei reŃele mari de unităŃi, care să comercializeze întregul univers de mărfuri alimentare; – o combinare raŃională a diferitelor tipuri de suprafeŃe comerciale, cu existenŃa unor mici unităŃi specializate şi de completare; – desfacerea, pe lângă sortimentul general de mărfuri alimentare în stare naturală, a unor mărfuri complementare sau a unor produse prelucrate industrial. b) alimentaŃia publică reprezintă o formă de activitate mai complexă, ce îmbină procesul de producŃie cu cel de vânzare către consumatorii finali. c) comerŃul nealimentar, este sectorul cel mai important ca dimensiune şi structură. El satisface cele mai variate cerinŃe, cererea fiind de o mare mobilitate 15

mai variate cerinŃe, cererea fiind de o mare mobilitate şi în primul rând pentru mărfuri substituibile. Prin această formă de comerŃ, se vând produse cu un grad foarte mare de înnoire. Marea varietate a sortimentelor de mărfuri nealimentare a condus la structurarea acestui tip de comerŃ în: • comerŃul cu textile-încălŃăminte; • comerŃul cu produse metalo-chimice; • comerŃul cu articole electro-casnice; • comerŃul cu mobilă etc. În ultimii ani, se manifestă o puternică tendinŃă de specializare a comerŃului cu amănuntul nealimentar, respectiv: • specializarea monoprodus; • specializarea monosector; • specializarea monoclientelă; • specializarea monotemă; • specializarea multisectorială. Dacă se au în vedere formele de vânzare utilizate în comerŃul cu amănuntul, se poate vorbi despre: a) comerŃul stabil; b) comerŃul mobil; c) comerŃul fără magazine. ComerŃul stabil se realizează prin intermediul unităŃilor clasice, reprezentând forma cea mai obişnuită de comerŃ (vânzarea clasică, vânzarea prin sistemul liber-servici-ului şi prin intermediul automatelor). ComerŃul mobil se realizează prin diferite forme, respectiv deplasarea itinerantă, gruparea unor unităŃi mobile de diferite specializări în cadrul pieŃelor, concentrarea unităŃilor mobile în anumite zone, în zilele de târg sau cu ocazia unor evenimente sau comerŃul mobil itinerant, prin intermediul unor mijloace de transport speciale. ComerŃul fără magazine este un sistem de comerŃ cu amănuntul ce se prezintă sub diferite forme, respectiv vânzarea la domiciliu, vânzare prin corespondenŃă, vânzare electronică etc. Ca tendinŃă este evident faptul că, în general, comerŃul Tendinte cu amănuntul a devenit un sector foarte dinamic, în evolutia manifestând o creştere a sensibilităŃii sale la evoluŃia comertului mediului ambiant şi o mare capacitate de a se adapta la cu noile condiŃii ale pieŃei. amãnuntul Asemenea tendinŃă este urmarea unor factori de influenŃă asupra comerŃului cu amănuntul, ce Ńin fie de cumpărător, fie de însăşi activitatea comercială propriu-zisă. InfluenŃele venite din partea cumpărătorilor sunt generate de următoarele trei aspecte: • modificarea structurii pe vârste a populaŃiei; • creşterea puterii de cumpărare; • profundele transformări în modul şi stilul de viaŃă al oamenilor. InfluenŃele generale ale însăşi activităŃii comerciale se referă la: 16

• aspectele de natură managerială, respectiv pătrunderea şi extinderea unor noi metode de aprovizionare, de gestiune a stocurilor, a metodelor moderne de calcul şi evidenŃă, a informaŃiei etc.; • aspectele de natură materială, ce au în vedere perfecŃionarea sistemelor şi mijloacelor de transport, mecanizarea sau chiar automatizarea manipulării mărfurilor, raŃionalizarea muncii fizice, apariŃia unor noi tipuri şi materiale de ambalare etc.; • aspectele de ordin comercial, respectiv aplicarea pe scară mai largă a tehnicilor şi metodelor de marketing şi perfecŃionarea sistemului de prezentare a mărfurilor, utilizarea tehnicilor moderne de design şi merchandesign, promovarea unor metode noi de vânzare, care să atragă clientela, să o permanetizeze. În acest context, principalele tendinŃe cu privire la evoluŃia de ansamblu a activităŃii comerciale se referă la: • dezvoltarea şi perfecŃionarea conceptelor manageriale; • promovarea unor practici şi tehnologii comerciale noi; • profunde transformări în desfăşurarea activităŃii prin comerŃul stabil (acŃiuni de vânzare-cumpărare de tip spectacol, vânzări tehnico informatizate, metode de vânzare practice şi rapide care să transforme magazinul în săli de expoziŃie, dezvoltarea comerŃului prin automate etc.); • noi tehnici şi metode de vânzare în comerŃul mobil (vânzarea pe baza unui program organizat, modernizarea vânzărilor prin corespondenŃă şi a celor electronice etc.); • integrarea unor funcŃii caracteristice comerŃului cu amănuntul; • centralizarea puternică a sectorului de conducere. CUVINTE CHEIE: comert cu amanuntul; partizi mici; comert alimentar; comert nealimentar; alimentatia publica; comert stabil; comert mobil; comert fara magazine. TESTE GRILA • Caracteristicile sistemului de organizare a magazinelor cu sucursale sunt date de modul in care sunt imbinate si realizate cele doua functii, de comert en-gros si de comert de mic-gros. Raspuns: FALS • Caracteristicile sistemului de organizare a magazinelor cu sucursale sunt date de modul in care sunt imbinate si realizate cele doua functii, de comert en-gros si de comert de mic-gros. Raspuns: D • Acest tip de magazine va fi amplasat in afara centrelor comerciale traditionale sau in cartierele oraselor si va fi format din patru tipuri de unitati comerciale: supermagazine cu marfuri de larg consum, magazine discount cu marja limitata, marile magazine specializate din categoria killer si marile magazine de 17

tipul Universe Exploders. a. grupul magazinelor de inalta performanta b. grupul magazinelor performante c. supermagistralele informationale Raspuns: A • Enumerati principalele functii ale comertului cu amanuntul. Raspuns: a) C.A. cumpără mărfuri pe care apoi la revinde în cantităŃi mici şi foarte mici, potrivit consumului obişnuit al unei persoane sau al unei familii, într-o anumită perioadă de timp. b) C.A. asigură prezenŃa unităŃilor sale în toate zonele, localităŃile şi punctele populate prin: • marile magazine universale; • micile magazine din cartiere, dar şi din sate izolate sau cabane din munŃi; • comerŃul mobil sau cel prin corespondenŃă. c) C.A. asigură un sortiment foarte larg şi complex de mărfuri, punând la dispoziŃia populaŃiei absolut toate produsele realizate de producătorii industriali şi agricoli. funcŃie cumpărarea de mărfuri pentru a le revinde consumatorilor sau utilizatorilor finali, de regulă în cantităŃi mici şi în stare de a fi întrebuinŃate. VI. ALIMENTATIA PUBLICà Continutul AlimentaŃia publică se circumscrie organic ramurilor circulaŃiei mărfurilor, având un rol de bază în si particulari- organizarea producŃiei de preparate culinare şi de cofetărie şi desfacerea acestora către populaŃie, atât tãtile alimentati- pentru consumul pe loc, cât şi la domiciliu. ImportanŃa sectorului de alimentaŃie publică derivă ei publice din: a) funcŃia sa de transformare a modului de viaŃă al oamenilor, oferind condiŃii de folosire plăcută a timpului liber al acestora; b) participarea sa la îmbunătăŃirea aprovizionării populaŃiei cu produse şi preparate culinare, într-o gamă sortimentală variată din punct de vedere cantitativ şi calitativ; c) asigurarea unei mai bune folosiri şi valorificări a resurselor materiale, în principal agricole; d) orientează şi dezvoltă gustul consumatorilor, stabilind formarea unor obiceiuri de consum alimentar al populaŃiei; e) se asigură uşurarea muncii şi implicit reducerea costurilor de producŃie şi, de aici, obŃinerea unei cote înalte de profit ; f) uşurează, în mod evident, munca femeii, eliberând-o de o importantă activitate, respectiv pregătirea hranei în familie. Rolul şi importanŃa sectorului de alimentaŃie publică este cu atât mai mare în condiŃiile creşterii timpului liber şi a intensificării activităŃii turistice. În acest domeniu alimentaŃia publică are un dublu rol: • de satisfacere a cerinŃelor de hrană; • de asigurare a condiŃiilor de ambianŃă şi agrement. 18

Principalele particularităŃi ale activităŃii de alimentaŃie publică sunt: a) consumul este prin excelenŃă un consum în afara gospodăriei (există, desigur, şi excepŃii); b) activitatea de alimentaŃie publică este influenŃată sugestiv de fenomenul turistic; c) alimentaŃia publică are un caracter pronunŃat sezonier; d) la baza politicii preŃurilor din sectorul de alimentaŃie publică stă atât complexitatea activităŃii (proces de producŃie, de comercializare şi de prestări servicii), cât şi necesitatea diferenŃierii preŃurilor în funcŃie de specificul unităŃilor de alimentaŃie publică, de categoria de încadrare şi calitatea serviciilor prestate; e) alimentaŃia publică asigură un câmp mai larg, faŃă de celelalte ramuri ale comerŃului, de promovare a progresului tehnic, atât în domeniul producŃiei, cât şi al prestaŃiilor de servicii; f) în sectorul de alimentaŃie publică există un grad de dotare ridicat, în principal cu fonduri fixe, dar şi un personal de înaltă pregătire profesională (bucătari, cofetari, barmani, ospătari etc.); g) se manifestă o diferenŃiere sensibilă a categoriilor de personal pe profesii, o organizare şi conducere eficientă a activităŃii de producŃie, comercializare şi de prestări servicii; h) stabilirea programelor de funcŃionare şi a formaŃiilor de lucru are un specific aparte, deosebinduse de restul activităŃilor de comerŃ (se lucrează seara şi noaptea, există mai multe categorii de personal etc.); i) prin structura şi volumul său de activitate, alimentaŃia publică oferă cele mai favorabile premise de promovare a liberei iniŃiative şi de manifestare a concurenŃei. Cunoaşterea acestor particularităŃi, a modului lor de manifestare are o importanŃă deosebită în desfăşurarea activităŃii de alimentaŃie publică, în stabilirea obiectivelor, principiilor şi criteriilor de conducere şi organizare a acestei activităŃi, ele reflectându-se pregnant asupra tuturor indicatorilor de eficienŃă economică şi socială. Sectorul de alimentaŃie publică este un sector aproape prin excelenŃă privat, bine organizat, manifestându-se o diversificare accentuată a profilului unităŃilor, în funcŃie de categoria de încadrare, de preŃurile practicate, de amplasarea unităŃilor şi dimensiunea acestora. În prezent, formale de organizare a sectorului de alimentaŃie publică se prezintă astfel: a) În funcŃie de forma de proprietate există: • agenŃi economici cu capital de stat (foarte puŃini); • agenŃi economici cu capital privat (cei mai mulŃi); • unităŃi comerciale cooperatiste, formate prin reorganizarea fostei cooperaŃii de consum; • agenŃi economici cu capital mixt. 19

b) În funcŃie de obiectul de activitate există: • unităŃi de alimentaŃie publică(restaurante, baruri, bufete, braserii, cafenele etc.); • cofetării şi patiserii; • unităŃi turistice: hoteluri, moteluri, cabane etc. Tipologia ActivităŃile de alimentaŃie publică se desfăşoară prin unitãtilor următoarele categorii de unităŃi: de a) pentru servirea consumatorilor alimentatie • cu preparate culinare (restaurante, rotiserii, birturi publicã etc.); • recreative (restaurante clasice, restaurante cu destinaŃie specială, baruri etc.); • unităŃi de cofetărie şi patiserie; • unităŃi de incintă. b) unităŃi de producŃie culinară • complexe independente de producŃie culinară; • laboratoare independente; • laboratoare de carmangerie; • laboratoare de cofetărie-patiserie; • laboratoare integrate de alimentaŃie publică; • bucătării integrate de alimentaŃie publică. c) unităŃi de depozitare, sortare, conservare şi păstrare a mărfurilor Modernizarea activităŃii de alimentaŃie publică presupune existenŃa unei baze tehnico-materiale adecvate. Aceasta cuprinde totalitatea mijloacelor fixe şi a obiectelor de inventar necesare desfăşurării activităŃii de producŃie şi de servire. Elementul principal al bazei tehnico materiale a alimentaŃiei publice îl constituie unităŃile de servire şi de producŃie, numărul acestora crescând foarte mult după anul 1990. Baza tehnico materială a sectorului de alimentaŃie publică se caracterizează prin următoarele elemente: • numărul unităŃilor de care se dispune; • tipul clădirilor (construcŃii independente sau la parterul blocurilor, înzidite sau improvizate, din diferite materiale de construcŃie etc.); • dimensiunea unităŃilor de alimentaŃie publică; • profilarea unităŃilor de alimentaŃie publică; • locul de amplasare a unităŃilor de alimentaŃie publică; • gradul de dotare al unităŃilor de alimentaŃie publică. Baze Modernizarea B.T.M. a alimentaŃiei publice este tehnicomateriale a condiŃionată de particularităŃile procesului de muncă din acest sector. sectorului În ceea ce priveşte inventarul, utilajele şi instalaŃiile de alimentatie din sectorul de alimentaŃie publică, acestea trebuie să asigure servirea corespunzătoare a consumatorilor, să publicã realizeze o productivitate a muncii înalte, să creeze condiŃiile obŃinerii unor cantităŃi sporite de preparate culinare într-un timp scurt şi cu eforturi cât mai reduse. Indiferent de natura lor, inventarul, utilajele şi instalaŃiile folosite în sectorul de alimentaŃie publică trebuie să răspundă următoarelor cerinŃe: 20

Mutatii si orientãri în organizarea si moderniza -rea activitãtii de alimentatie publicã

• să fie moderne şi rezistente la o utilizare intensivă; • să aibă o capacitate mare de producŃie, în condiŃiile unor costuri de exploatare cât mai mici; • să fie multifuncŃionale, uşor de exploatat şi de întreŃinut; • să aibă dimensiuni cât mai mici, adaptabile spaŃiilor şi condiŃiilor de prelucrare într-un cadru normal. În următoarea perioadă este necesar ca în sectorul de alimentaŃie publică să se acŃioneze în principal în următoarele direcŃii: • perfecŃionarea cadrului legislativ şi instituŃional, menit să susŃină ajustarea structurală a activităŃii de alimentaŃie publică; • atenuarea dezechilibrelor de structură în tipologia unităŃilor de alimentaŃie publică, prin respectarea regulilor de urbanism comercial referitoare la amplasarea, dimensionarea şi profilarea unităŃilor; • modernizarea bazei tehnico-materiale a sectorului de alimentaŃie publică, prin introducerea de tehnologii noi, moderne şi de înaltă productivitate, automatizarea operaŃiunilor de transport, manipulare, depozitare, distribuŃie şi expunere a mărfurilor; • îmbunătăŃirea distribuŃiei, găsirea celor mai eficiente canale de distribuŃie, continuarea procesului de dezvoltare şi modernizare a laboratoarelor de producŃie; • revitalizarea politicii de investiŃii, prin finalizarea celor neterminate, analiza posibilităŃilor de schimbare a profilurilor unor unităŃi ce se dovedesc neviabile în noile condiŃii ale pieŃei; • perfecŃionarea sistemului informaŃional, concomitent însă cu cea a proceselor de servire a consumatorilor, de vânzare a mărfurilor; • introducerea şi lărgirea tehnicilor moderne de organizare, de management, creşterea rolului activităŃii de marketing etc.; • reaşezarea raporturilor de competenŃă şi responsabilitate între conducerea unităŃilor şi personalul operativ. În prezent, se poate spune că în sectorul de alimentaŃie publică din Ńara noastră s-au produs şi mai ales se vor produce mutaŃii profunde în modernizarea activităŃii, ajungându-se chiar, în unele cazuri, la nivelul şi metodele existente în Ńările dezvoltate, cu o economie cu adevărat de piaŃă. CUVINTE CHEIE: alimentatie publica; timp liber; productie culinara; unitati turistice; baza tehnicomateriala. TESTE GRILA • AlimentaŃia publică se circumscrie organic ramurilor circulaŃiei mărfurilor, având un rol de bază în organizarea producŃiei de preparate culinare şi de cofetărie şi desfacerea acestora către populaŃie, atât pentru consumul pe loc, cât şi la domiciliu. Raspuns: ADEVARAT • La baza politicii preŃurilor din sectorul de 21

alimentaŃie publică stă atât, __________________ cât şi __________________, de categoria de încadrare şi calitatea serviciilor prestate; Raspuns: -complexitatea activităŃii (proces de producŃie, de comercializare şi de prestări servicii) -necesitatea diferenŃierii preŃurilor în funcŃie de specificul unităŃilor de alimentaŃie publică • Elementul principal al bazei tehnico materiale a alimentaŃiei publice îl constituie ________________. Raspuns: unităŃile de servire şi de producŃie • Enumerati principalele particularităŃi ale activităŃii de alimentaŃie publică. Raspuns: a) consumul este prin excelenŃă un consum în afara gospodăriei (există, desigur, şi excepŃii); b) activitatea de alimentaŃie publică este influenŃată sugestiv de fenomenul turistic; c) alimentaŃia publică are un caracter pronunŃat sezonier; d) la baza politicii preŃurilor din sectorul de alimentaŃie publică stă atât complexitatea activităŃii (proces de producŃie, de comercializare şi de prestări servicii), cât şi necesitatea diferenŃierii preŃurilor în funcŃie de specificul unităŃilor de alimentaŃie publică, de categoria de încadrare şi calitatea serviciilor prestate; e) alimentaŃia publică asigură un câmp mai larg, faŃă de celelalte ramuri ale comerŃului, de promovare a progresului tehnic, atât în domeniul producŃiei, cât şi al prestaŃiilor de servicii; f) în sectorul de alimentaŃie publică există un grad de dotare ridicat, în principal cu fonduri fixe, dar şi un personal de înaltă pregătire profesională (bucătari, cofetari, barmani, ospătari etc.); g) se manifestă o diferenŃiere sensibilă a categoriilor de personal pe profesii, o organizare şi conducere eficientă a activităŃii de producŃie, comercializare şi de prestări servicii; h) stabilirea programelor de funcŃionare şi a formaŃiilor de lucru are un specific aparte, deosebinduse de restul activităŃilor de comerŃ (se lucrează seara şi noaptea, există mai multe categorii de personal etc.); i) prin structura şi volumul său de activitate, alimentaŃia publică oferă cele mai favorabile premise de promovare a liberei iniŃiative şi de manifestare a concurenŃei. VII . SERVICIILE COMERCIALE Continutul Există mai multe concepŃii privind definirea serviciilor si caracte- comerciale, respectiv: risticile • activitatea oferită cu ocazia actului de vânzareserviciilor cumpărare, care asigură avantaje şi satisfacŃii comerciale cumpărătorului, fără a antrena un schimb fizic sub forma unui bun (AsociaŃia americană de marketing); • suma satisfacŃiilor sau utilităŃilor pe care le oferă un magazin clientelei sale (A. Tordjman). 22

Locul serviciilor comerciale în cadrul comertului actual

În acest context, există servicii comerciale legate direct de vânzarea produsului – servicii exogene –, dar şi servicii care Ńin de organizarea magazinului – servicii endogene. Ultima definiŃie implică o abordare dublă a noŃiunii de servicii comerciale, respectiv: a) sector integrat în cadrul activităŃii comerciale – serviciile grupând ansamblul activităŃilor terŃiare înglobate în procesul de vânzare amărfurilor (servicii bancare, asigurări, coafură, retuş etc.); b) element al politicii de marketing a întreprinderilor producătoare şi comerciale, preocupate să ofere cumpărătorilor utilităŃi adiŃionale produsului sau actului de vânzare. ConŃinutul serviciilor comerciale iese în evidenŃă în mod pregnant atunci când se analizează caracteristicile acestuia, respectiv: a) realizarea şi consumul serviciilor comerciale nu pot fi stocate pentru a fi valorificate ulterior. De asemenea, serviciile comerciale nu pot fi returnate şi nici înlocuite; b) utilizatorul serviciului participă la realizarea acestuia. Această caracteristică este urmarea faptului că asigurarea unui serviciu implică existenŃa unui contact direct între ofertant şi consumator şi că la utilizarea serviciului consumatorul participă în mod activ; c) preŃul serviciilor comerciale reprezintă un preŃ al cererii, în sensul că orice client ce doreşte utilizarea unui serviciu procedează la anumite raŃionamente ce vor avea în vedere raportul dintre avantajul pe care-l oferă serviciul posibil şi costul procurării sale. De aici rezultă faptul că nivelul preŃului unui serviciu va fi determinat mai mult în funcŃie de preferinŃele pentru utilitatea sa şi de frecvenŃa de solicitări şi mai puŃin este un rezultat al unui proces de analiză a costurilor comparate. În prezent, serviciile comerciale devin o oportunitate pentru agenŃii economici – producători sau comercianŃi – ele dovedindu-se a fi mijloace ce contribuie direct la creşterea profitabilităŃii. Aceasta, cu atât mai mult, cu cât: • există situaŃii în care veniturile asigurate prin serviciile comerciale prestate reprezintă unica sursă generatoare de profit; • imaginea calităŃii serviciilor acŃionează puternic asupra comportamentului de cumpărare al potenŃialilor cumpărători; • serviciile comerciale constituie cel mai bun vector prin intermediul căruia poate fi fondat şi dezvoltat un sistem puternic de relaŃii între producători şi comercianŃi, pe de o parte, şi cumpărătorii finali, pe de alta. Toate aceste aspecte au condus la creşterea volumului serviciilor comerciale în activitatea de distribuŃie a produselor, urmând ca în viitor creşterea vânzărilor să se sprijine pe o mai mare exploatare a serviciilor, a căror valoare adăugată va permite o23 diminuare a

căror valoare adăugată va permite o diminuare a ponderii ce revine activităŃii industriale şi o limitare a vulnerabilităŃii acesteia pe diverse pieŃe. În concluzie, succesul afacerii, indiferent de domeniu, va depinde, în bună măsură, şi de serviciile comerciale Tipologia adiacente, complementare,adecvate şi utile. serviciilor Serviciile comerciale au un conŃinut deosebit de comerciale complex, dat de o gamă foarte largă de operaŃiuni. Pentru surprinderea întregii tipologii a serviciilor comerciale este necesară o grupare a lor, bazată pe mai multe criterii specifice, precum: a) natura serviciilor (servicii de închiriere, de reparaŃii, de desfăşurare corespunzătoare a procesului de vânzare); b) locul serviciilor în procesul vânzării (servicii vândute singure, servicii vândute împreună cu produsul); c) originea serviciilor (legate de producŃie sau legate de comercializare); d) funcŃiile serviciilor (servicii de confort sau psihologie, servicii tehnice, servicii financiare, servicii extracomerciale); e) sistemul de integrare a serviciilor (servicii endogene şi servicii exogene). Problematica utilizării serviciilor în fundamentarea strategiilor comerciale scoate în evidenŃă, în plus, următoarele aspecte: • cunoaşterea naturii serviciilor oferă numeroase variabile ce pot fi utilizate în dimensionarea capacităŃii concurenŃiale a diferitelor tipuri de întreprinderi comerciale; • în baza grupării serviciilor în funcŃie de locul lor în procesul vânzării se poate alcătui o politică eficientă de comercializare în cadrul punctelor comerciale; • gruparea serviciilor în funcŃie de originea realizării acestora prezintă importanŃă pentru redistribuirea sarcinilor şi asigurarea echilibrului între responsabilităŃile producătorilor şi cele ale comercianŃilor, sub aspectul costurilor şi al riscurilor specifice fiecărei categorii de servicii; • gruparea în funcŃie de locul ce revine serviciilor în procesul de satisfacere a diferitelor sisteme de nevoi ale populaŃiei prezintă liste largi de operaŃiuni şi utilităŃi ce formează totalitatea serviciilor ce pot fi oferite de către întreprinzătorii privaŃi în cadrul pieŃei; • ultima grupare, ce are în vedere sistemul de integrare a serviciilor, conduce la ideea că în sistemul de comercializare a produselor a apărut în timp o anumită complementaritate, bazată pe un transfer ce vizează, în multe cazuri, substituirea obiectului material cu Tendinte serviciul pe care acesta îl oferă. Principalele tendinŃe în dezvoltarea viitoare a pe plan mondial în serviciilor comerciale se referă la: dezvoltarea a) trecerea la o gestiune strategică a serviciilor serviciilor comerciale, modificarea proceselor de realizare a acestora, prin crearea unor noi sisteme24de conducere.

comerciale acestora, prin crearea unor noi sisteme de conducere. În acest sens, este necesară o nouă abordare, pentru găsirea celor mai eficiente combinaŃii posibile ale serviciilor, fiind de menŃionat aici modelul strategic al service-mixului; • o nouă abordare în planul serviciilor post-vânzare; • creşterea numărului de servicii complementare ce pot fi puse la dispoziŃia consumatorilor şi diversificarea continuă a domeniilor de realizare a acestora; • perfecŃionarea modalităŃilor de dialog cu consumatorii, cunoaşterea criteriilor şi comportamentului acestora sub toate aspectele; • apariŃia unor tendinŃe contradictorii în dezvoltarea serviciilor, generate de evoluŃia unor fenomene socialeconomice, cu implicaŃii serioase în conŃinutul mediului de afaceri, tot mai des vorbindu-se de „o limitare a expansiunii şi penetrării în consum a serviciilor în general, dar care îşi pun amprenta şi asupra evoluŃiei serviciilor comerciale”. CUVINTE CHEIE: servicii comerciale; servicii exogene; servicii endogene; preŃul serviciilor comerciale; tipologia serviciilor; modelul strategic al servicemixului; TESTE GRILA • Serviciile endogene sunt legate de punctul de vanzare si cuprind servicii de confort sau psihologice, servicii financiare extracomerciale, gararea autoturismelor etc. Raspuns: FALS • Livrarile la domiciliu, instalarea si punerea in functiune a diverselor produse achizitionate, garantiile acordate sunt: a. servicii psihologice b. servicii tehnice c. servicii financiare Raspuns: B • In functie de locul serviciilor in procesul vanzarii, exista urmatoarea grupare a serviciilor comerciale: a. servicii de inchiriere, servicii de reparare si redare a propietatilor specifice, servicii legate de buna desfasurare a procesului de vanzare b. sevicii vandute singure, servicii vandute impreuna cu produsul c. servicii legate de productie (integrate produsului sau generate de o serie de metode noi de vanzare) d. servicii de confort, servicii tehnice, servicii financiare, servicii extracomerciale Raspuns: B • Serviciile comerciale reprezinta un element al politicii de marketing a întreprinderilor producătoare şi comerciale, preocupate să ofere cumpărătorilor______ _______ produsului sau actului de vânzare. Raspuns: utilităŃi adiŃionale VIII COMERTUL COOPERATIST Rolul si În activitatea comercială, cooperaŃia ocupă un loc importanta însemnat, cel puŃin din două considerente: cooperatiei • este sursa de aprovizionare a mai mult de jumătate de consum din populaŃia Ńării ce are domiciliul în mediul rural; în 25

în România

• ponderea vânzărilor cu amănuntul realizate de cooperaŃia de consum în totalul vânzărilor este în continuare relativ mare, chiar dacă nu se mai situează la nivelul celei înregistrate până în anul 1989. După anul 1989, urmare a mutaŃiilor din societatea şi economia românească şi în domeniul cooperaŃiei de consum a fost nevoie să se întreprindă o serie de măsuri organizatorice şi de conŃinut. Asemenea modificări s-au realizat printr-o serie de măsuri legislative, precum Decretul-Lege nr. 67/1990, iar mai apoi măsurile stabilite la congresele cooperaŃiei de consum, cele mai multe fiind legiferate prin Legea nr. 109 /octombrie 1996. Potrivit acestui act normativ, obiectul de activitate al cooperaŃiei de consum se realizează în principal prin: • comerŃ cu ridicata şi cu amănuntul; • alimentaŃie publică, activitate hotelieră, turism extern şi intern; • producŃie industrială şi de prestări servicii; • cumpărări de produse de la populaŃie şi de la agenŃi economici şi valorificarea acestora prin prelucrare sau prin comercializarea ca atare; • vânzări de materiale de construcŃie, maşini şi unelte agricole, articole de uz casnic, îngrăşăminte etc.; • organizarea pentru proprietarii de terenuri şi agenŃii economici a unor servicii agro-zooveterinare, inclusiv închirierea de maşini şi unelte agricole etc.; În acest context, rezultă în mod clar că scopul social al cooperaŃiei de consum constă în aprovizionarea şi desfacerea de mărfuri, inclusiv a celor de strictă necesitate. Principiile CooperaŃia de consum are la bază un ansamblu de cooperatiste principii specifice, proprii mişcării cooperatiste internaŃionale. Potrivit declaraŃiei Congresului AlianŃei Cooperatiste InternaŃionale din anul 1995, este vorba de următoarele şapte principii: a) asocierea membrilor cooperatori este voluntară şi deschisă, societăŃile cooperatiste constituindu-se pe baza liberului consimŃământ al acestora; b) controlul democratic al membrilor cooperatori, democraŃia în cooperaŃie incluzând atât drepturi, cât şi responsabilităŃi; c) participarea economică a membrilor cooperatori, aceştia contribuind în mod echitabil la constituirea societăŃii cooperatiste; d) autonomia şi independenŃa societăŃilor cooperatiste, acestea neaflându-se sub nici un fel de relaŃii de subordonare faŃă de alte instituŃii publice sau private; c) educaŃia, instruirea şi informarea, cooperativele asigurând asemenea valori tuturor membrilor cooperatori; f) cooperarea între cooperative, o cooperare reciprocă, riguroasă în cadrul structurilor locale, regionale, naŃionale şi internaŃionale; g) preocuparea pentru comunitate presupune acordarea atenŃiei necesare dezvoltării durabile a comunităŃilor 26

Principale le directii de actiune ale cooperatiei de consum în etapa de tranzitie

din care fac parte cooperativele. Aceste principii ale cooperaŃiei, privite într-o viziune sistemică, reprezintă forŃa motrice a mişcării cooperatiste. Obiectivul principal al strategiei dezvoltării cooperaŃiei de consum rămâne consolidarea şi evoluŃia calitativă a activităŃii tuturor structurilor organizatorice ale acestui sector. În înfăptuirea unui asemenea obiectiv strategic, şi în anii viitori, cooperaŃia de consum va avea în vedere, printre altele, următoarele direcŃii de acŃiune: a) consolidarea şi dezvoltarea proprietăŃii cooperatiste, garanŃie sigură a continuităŃii sistemului, a stabilităŃii locurilor de muncă; b) asigurarea unui cadru legislativ şi instituŃional modern, astfel încât cooperaŃia de consum să funcŃioneze ca un sistem economic-osocial cu valenŃe profund umaniste; c) modernizarea structurilor economice ale cooperaŃiei de consum, în concordanŃă cu cerinŃele pieŃei şi cu orientarea dezvoltării spre domenii cu o dinamică accelerată; d) promovarea şi dezvoltarea culturii cooperatiste, în vederea afirmării principiilor de organizare şi funcŃionare, a valorilor morale şi sociale proprii acestui sistem economico-social; e) asigurarea unei protecŃii sociale reale a membrilor cooperatori, în acelaşi timp însă cu protejarea patrimoniului cooperaŃiei de consum. Totodată, cooperaŃia de consum are în vedere realizarea unor măsuri care să creeze condiŃiile desfăşurării unei activităŃi benefice atât pentru fiecare organizaŃie în parte, cât şi pentru beneficiarii activităŃii acestora. Este vorba, în principal, despre: • asigurarea bunurilor de primă necesitate pentru consumul populaŃiei, mai ales din mediul rural; • creşterea ponderii aprovizionării magazinelor din depozitele proprii ale cooperaŃiei; • creşterea masivă a comerŃului cu ridicata, prin activizarea depozitelor şi unităŃilor adecvate ale cooperaŃiei; • îmbunătăŃirea calităŃii mărfurilor şi serviciilor; • intensificarea achiziŃiilor de produse agroalimentare de la producători, prelucrarea acestora în unităŃile proprii ale cooperaŃiei şi apoi comercializarea lor atât la export, cât şi pe piaŃa internă; • menŃinerea şi diversificarea raporturilor de colaborare cu organizaŃii similare din lume, creşterea acŃiunilor de promovare şi popularizare a mişcării cooperatiste în România. CUVINTE CHEIE: cooperaŃia de consum; obiectul de activitate al cooperaŃiei de consum; principii specifice ale cooperaŃiei de consum; direcŃii de acŃiune ale cooperaŃiei de consum. TESTE GRILA 27

• În activitatea comercială, cooperaŃia ocupă un loc însemnat, cel puŃin din două considerente: • este sursa de aprovizionare a mai mult de jumătate din populaŃia Ńării ce are domiciliul în mediul rural; • ponderea vânzărilor cu amănuntul realizate de cooperaŃia de consum în totalul vânzărilor este relativ mare. Raspuns: ADEVARAT • Obiectul de activitate al cooperaŃiei de consum se realizează doar prin comerŃul cu ridicata şi cu amănuntul. Raspuns: FALS • Scopul social al cooperaŃiei de consum constă în ___________________de mărfuri, inclusiv a celor de strictă necesitate. Raspuns: aprovizionarea şi desfacerea Enumerati măsurile care creaza condiŃiile desfăşurării unei activităŃi benefice atât pentru fiecare organizaŃie în parte, cât şi pentru beneficiarii activităŃii acestora. Raspuns: • asigurarea bunurilor de primă necesitate pentru consumul populaŃiei, mai ales din mediul rural; • creşterea ponderii aprovizionării magazinelor din depozitele proprii ale cooperaŃiei; • creşterea masivă a comerŃului cu ridicata, prin activizarea depozitelor şi unităŃilor adecvate ale cooperaŃiei; • îmbunătăŃirea calităŃii mărfurilor şi serviciilor; • intensificarea achiziŃiilor de produse agroalimentare de la producători, prelucrarea acestora în unităŃile proprii ale cooperaŃiei şi apoi comercializarea lor atât la export, cât şi pe piaŃa internă; • menŃinerea şi diversificarea raporturilor de colaborare cu organizaŃii similare din lume, creşterea acŃiunilor de promovare şi popularizare a mişcării cooperatiste în România. Conceptul de comert electronic si sfera sa de cuprindere

IX. COMERTUL ELECTRONIC O definiŃie a comerŃului electronic este destul de dificil de dat, acest lucru nu este un lucru uşor. Cu toate acestea, se poate spune că prin comerŃ electronic (ecommerce) se înŃelege distribuŃie, marketing, vânzare sau livrare de mărfuri şi servicii prin mijloace electronice: fax, telefon, voice-mail, e-mail, externet, Internet etc. În acest context, comerŃul electronic reprezintă schimbul de informaŃii de afaceri prin reŃele informatice, utilizând în acest scop tehnologii electronice şi informatice. ComerŃul electronic oferă oportunitatea de a comercializa produse în întreaga lume, sporind numărul de clienŃi, urmare a eliminării barierelor geografice dintre aceştia şi comercianŃi. Acest gen modern de comerŃ cuprinde o sferă largă de activităŃi, precum: • comercializarea bunurilor fizice (tangibile), a serviciilor şi a bunurilor netangibile; 28

Avantajele si dezavantajele cometului electronic fatã de comertul clasic

• stabilirea strategiilor de piaŃă; • publicitate şi alte acŃiuni promoŃionale; • contact virtual între consumator şi comerciant sau între comercianŃi. Pentru a înŃelege problematica complexă pe care o presupune comerŃul electronic, este necesară o prezentare succintă a principalelor concepte cu care acesta operează: a) Magazinul electronic (e-shop) este o pagină de Internet care întruneşte un minimum de condiŃii: • prezintă informaŃii despre produse sau servicii, inclusiv preŃul; • include un sistem prin care vizitatorii paginii pot selecta produsul dorit; • include un sistem de prelucrare şi transmitere a datelor personal cumpărătorului, pentru a putea fi contactat de către vânzător; • include un sistem de plată prin care vânzătorul poate încasa banii de la clientul virtual. b) Magazinul universal electronic (e-mail) reprezintă o colecŃie de magazine electronice, reunite sub o umbrelă comună, de exemplu, o marcă bine cunoscută; c) aprovizionarea electronică (e-procurement); d) piaŃa unui terŃ (3rd party market place); e) comunităŃi virtuale (virtual comunites) formate din mai mulŃi membri, care adaugă propriile informaŃii peste un mediu de baze furnizat de companie; f) furnizorul de servicii cu valoare pentru canalele de comerŃ electronic (value chain service provider) reprezintă orice fel de persoană fizică sau juridică, care prestează un serviciu specific societăŃii informaŃionale; g) platformele de colaborare cuprind un set de instrumente şi un mediu informaŃional necesar colaborării între compartimente. Avantajele şi dezavantajele comerŃului electronic trebuie analizate atât în raport cu comercianŃii, cât şi în raport cu cumpărătorii. Avantajele comerŃului electronic în raport cu comercianŃii se referă la: • contact permanent cu clienŃii, atât ziua, cât şi noaptea, în toate zilele săptămânii; • facilitarea intrării pe pieŃele internaŃionale, deci acces permanent la produsele şi serviciile furnizorilor din întreaga lume; • acces uşor la studiile de piaŃă, studii referitoare la întreaga problematică pe care o presupune piaŃa, privită atât la nivel mondial, global, cât şi la nivel naŃional; • crearea condiŃiilor de practicare a marketingului direct (one-to-one); • licitarea pentru o mare varietate de produse şi servicii; • integrarea mai uşoară a furnizorilor locali şi străini în cadrul lanŃului de aprovizionare; • creşterea veniturilor micilor comercianŃi, prin 29

Comertul electronic prin Internet

parteneriate la afacerile mai mari; În raport cu cumpărătorii, comerŃul electronic prezintă următoarele avantaje: • disponibilitate permanentă faŃă de toŃi cei interesaŃi, clienŃii având astfel posibilitatea să-şi facă cumpărături oricând doresc; • comoditate, cu tot ce înseamnă acest lucru; • acces neîngrădit la produse şi informaŃii diferite. Există însă şi unele dezavantaje ale comerŃului electronic în raport cu cel clasic. În raport cu comercianŃii, dezavantajele se referă la: • posibilitatea unor fraude, clienŃii putând să-şi declare identităŃi false; • neasigurarea securităŃii datelor; • costuri relativ ridicate de lansare şi integrare, chiar dacă ele sunt mai mici în raport cu cele presupuse de deschiderea unui magazin clasic. În raport cu cumpărătorii, dezavantajele principale sunt: • securitate – teama de a furniza on-line informaŃii legate de cartea de credit personală; • intimitate; • lipsa contactului uman direct este poate cel mai evident inconvenient al e-comerŃului; • accesul la tehnologie, respectiv gradul încă redus de răspândire a calculatoarelor şi a cunoştinŃelor de specialitate, pe de o parte şi de penetrare a Internetului, în sine, pe de altă parte. În prezent, Internetul îşi găseşte în comerŃ un teren propice de dezvoltare, datorită în principal următoarelor aspecte: • globalizarea afacerilor; • reducerea şi chiar eliminarea intermediarilor, făcând posibil contactul direct între furnizori şi clienŃi; • se schimbă natura pieŃei dintr-o locaŃie fizică în una virtuală; • oferă noi oportunităŃi de afaceri, schimbând tipul şi forma relaŃiilor comerciale, creşte interesul privat, concomitent cu reducerea influenŃei statului. Imensa expansiune a Internetului şi mai ales a reŃelei internaŃionale www a condus la o participare masivă din partea consumatorilor şi a firmelor la o piaŃă globală on-line. Pentru a-şi face cunoscute produsele şi pentru a putea fi contactate de potenŃialii clienŃi, firmele în domeniu apelează la web, un site web bine conceput contribuind la atingerea unui asemenea obiectiv. Un site eficient presupune să se apeleze la un consultant care să facă o analiză de ansamblu a activităŃilor desfăşurate de firme, recomandând unul din următoarele tipuri de site-uri web: • site-urile cu pagini statice, care servesc drept panouri publicitare, denumite şi brochureware. Este un site relativ uşor de pus la punct; • site-urile cu pagini dinamice cer o actualizare periodică a elementelor specifice, aşa cum fac de 30

exemplu companiile imobiliare; • site-urile dezvoltate pe baze de date necesită actualizări frecvente ale elementelor componente, fiind destul de greu de administrat; • magazinul virtual este cel mai complicat tip de site. Magazinele virtuale au în spate informaŃiile stocate într-o bancă de date care dă posibilitatea vizitatorilor să poată achiziŃiona în siguranŃă produse sau servicii on-line cu ajutorul cărŃilor de credit sau al banilor virtuali. În comerŃul electronic se folosesc mai multe sisteme de plată. Cele mai cunoscute sunt sistemul de plata Cyber Cash si First virtual. Pentru a beneficia de sistemul digital de plată Cyber Cash, consumatorul va trebui să-şi procure şi să-şi instaleze anumite programe, astfel încât să aibă posibilitatea de a avea contact cu furnizorul de sistem de plată digital. În acelaşi timp, comerciantul trebuie să semneze un angajament cu unul sau mai mulŃi furnizori de sisteme de plată digitale, consumatorul comportându-se la fel ca într-un magazin clasic, plătind produsele achiziŃionate cash sau cu orice carte de credit acceptată de magazinul respectiv. Sistemul digital de plată First virtual oferă o metodă specială de cumpărare şi vânzare a informaŃiilor pe Internet, permiŃând distribuitorilor de informaŃii pe Internet să-şi ofere informaŃiile pentru un preŃ corect, în timp ce consumatorilor le oferă posibilitatea „încercării” acestora o singură dată. Acest sistem nu poate fi deci folosit pentru vânzarea-cumpărarea de produse sau servicii. Pe măsură ce piaŃa în general, activitatea comercială propriu-zisă, în particular, capătă o complexitate tot mai mare, iar Internetul se dezvoltă şi se extinde întrun ritm rapid, agenŃii economici nu mai pot să se situeze în afara acestuia. La fel şi cumpărătorii individuali. În România, comerŃul electronic nu cunoaşte încă o dezvoltare pe măsura aşteptărilor, existând doar puŃine magazine virtuale în adevăratul sens al cuvântului, cele mai multe site-uri de comerŃ electronic nefăcând altceva decât să descrie oferta campaniei şi să ofere datele necesare contactării ulterioare a firmei, fără a da posibilitatea de a comanda produse on-line. CUVINTE CHEIE: comerŃ electronic; magazinul electronic (e-shop); magazinul universal electronic (email); aprovizionarea electronică (e-procurement); piaŃa unui terŃ (3rd party market place); comunităŃi virtuale (virtual comunites); furnizorul de servicii cu valoare pentru canalele de comerŃ electronic (value chain service provider); platformele de colaborare. TESTE GRILA • Prin comertul electronic sau e-comert se intelege distributie, marketing, vanzare sau livrare de marfuri sau servicii prin mijloace electronice. Raspuns: ADEVARAT 31

• Acest model de afaceri inclus in comertul electronic este gestionat de catre o companie pentru marketingul si vanzarile propriilor produse sau servicii a. magazinul electronic (e-shop) b. magazinul universal electronic (e-mail) c. comunitati virtuale d. furnizorul de servicii cu valoare pentru canalele de comert electronic Raspuns: A • Acest tip de site-uri se limiteaza in a prezenta firma si produsele acesteia, magazinele care le comercializeaza, iar in unele cazuri pun la dispozitia vizitatorului formulare prin intermediul carora acesta poate solicita diverse informatii. a. site tip brosura b. site precomercial c. site de comert electronic Raspuns: A • Cele mai cunoscute sisteme de plată in comerŃul electronic sunt_________________. Raspuns: sistemul de plata Cyber Cash si First virtual X. BAZA TEHNICO-MATERIALà A COMERTULUI Conceptul Baza tehnico-materială a comerŃului cuprinde de bazã totalitatea mijloacelor fixe (inclusiv terenurile) şi a tehnico- obiectelor de inventar necesare efectuării operaŃiunilor materialã a comerciale. În contabilitate, mijloacele fixe şi comertului terenurile sunt denumite imobilizări corporale. a) Terenurile sunt evaluate în patrimoniul unităŃilor, nefiind însă, de regulă, supuse amortizării, în afară de cazurile în care, pentru amenajarea lor, s-au făcut investiŃii. b) Mijloacele fixe sunt bunuri materiale de valoare mare şi durată de funcŃionare îndelungată. Ele îşi transmit valoarea în mod treptat asupra mărfurilor vândute şi sunt recuperate pe seama amortizărilor cuprinse în cheltuielile de circulaŃie. În structură, mijloacele fixe cuprind: clădiri, construcŃii speciale, maşini, utilaje şi instalaŃii de lucru, aparate şi instalaŃii de măsurare, control şi reglare, mijloace de transport, animale de muncă, plantaŃii, unelte de inventar gospodăresc şi alte mijloace fixe. c) Obiectele de inventar sunt bunuri de valoare mică, indiferent de durata de serviciu sau cu o durată mai mică de un an, indiferent de valoarea acestora. În comerŃ, se includ în această categorie: utilajul mărunt, echipamentul de protecŃie a salariaŃilor, materialele de uz gospodăresc, unele ambalaje cu un număr mic de circuite etc. Valoarea obiectelor de inventar se recuperează integral la darea în folosinŃă sau eşalonat pe mai mulŃi ani, pe seama cheltuielilor de circulaŃie. CerinŃele raŃionalizării circulaŃiei mijloacelor fixe impun o concordanŃă între nivelul dezvoltării bazei tehnico-materiale şi volumul activităŃii desfăşurate, atât la nivel macro, cât şi la nivel microeconomic. Dezvoltarea B.T.M. a comerŃului rămâne o cerinŃă prioritară pentru creşterea nivelului calităŃii acestuia. Baza 32

tehnicomaterialã a comertului cu amãnuntul

Baza tehnicomaterialã a comertului cu ridicata

a) Reteaua de unitãti de desfacere cu amãnuntul cuprinde: • magazine; • restaurante; • chioşcuri, tonete etc. Gradul de dezvoltare a reŃelei comerciale cu amănuntul reflectă nivelul calitativ al comerŃului în domeniu. ReŃeaua în cauză aparŃine, în cea mai mare parte, agenŃilor economici cu capital privat, cooperaŃiei (de consum sau meşteşugăreşti) şi, foarte puŃin, statului. În teritoriu, reŃeaua comercială cu amănuntul este amplasată potrivit unor principii definite de urbanismul comercial. În acest context, tipurile de unităŃi corespund următoarelor trepte de amplasare: • centrul comercial pentru ansamblul de locuinŃe; • centrul comercial de cartier; • centrul comercial al localităŃii b) Mobilierul si utilajul comercial trebuie să răspundă cerinŃelor prezentării (etalării) mărfurilor, asigurării stocurilor de rezervă, mişcării mărfurilor în magazin şi înzestrării tehnice a muncii lucrătorilor. Din aceste cerinŃe rezultă marea varietate a tipurilor de mobilier şi utilaj comercial. Un loc aparte în cadrul utilajului comercial îl deŃine utilajul frigorific necesar distribuirii produselor alimentare. În cadrul utilajului comercial trebuie inclus şi echipamentul electronic de birou necesar prelucrării şi transmiterii informaŃiilor, echipament ce a cunoscut o dezvoltare calitativă şi cantitativă apreciabilă. Baza tehnico-materială a comerŃului cu ridicata este formată din: a) ReŃeaua de depozite, cu următoarele categorii: • depozite industriale; • depozite comerciale; • depozite de păstrare (însilozare) a produselor agricole; • depozite de expediŃie; • depozite de serviciu. Pentru a fi cu adevărat eficient, în construirea, amenajarea şi exploatarea depozitelor trebuie să se Ńină seama de o serie de factori, precum: • volumul şi structura oscilaŃiilor sezoniere ale mărfurilor; • volumul stocurilor de mărfuri ce urmează a fi păstrat; • nivelul de înzestrare tehnică existent şi cel preconizat; • particularităŃile constructive ale depozitului; • natura produselor ce urmează a fi depozitate; • gradul de organizare şi depozitare a transporturilor; • gradul de dezvoltare a utilajelor şi instalaŃiilor din depozit. b) mobilierul şi utilajul comercial din depozitele cu ridicata, acestea făcând parte din sistemul de manutenŃiune al sistemului. Mobilierul şi utilajul comercial trebuie să răspundă procedurilor de stocare, respectiv: stocarea în vrac 33

Progresul tehnic în comert

procedurilor de stocare, respectiv: stocarea în vrac (fără ambalaj), stocarea în încărcături unitare, stocarea în alte încărcături diverse. Progresul tehnic în comerŃ înseamnă procesul de perfecŃionare a tehnicii şi tehnologiei comerciale şi a sistemului de organizare a activităŃii în vederea creşterii productivităŃii muncii. Factor care determină progresul tehnic în comerŃ sunt strâns legaŃi de particularităŃile procesului de muncă din acest domeniu, printre care şi existenŃa multor activităŃi cu caracter preponderent manual. Necesitatea promovării progresului tehnic în comerŃ este data de: • interdependenŃa dintre comerŃ şi celelalte ramuri economice mult mai receptive la acest proces. O eventuală rămânere în urmă a progresului tehnic în comerŃ ar influenŃa în mod negativ întreg circuitul mişcării mărfurilor; • este o condiŃie a creşterii eficienŃei întregii activităŃi comerciale, fiind factorul principal al creşterii productivităŃii muncii, a accelerării vitezei de circulaŃie a mărfurilor şi a reducerii cheltuielilor de circulaŃie; • este impus de schimbările pe care le-a adus în management tehnica modernă a comunicaŃiilor şi informatica. În România, progresul tehnic în comerŃ a pătruns mai lent decât în alte ramuri economice, urmare politicii de investiŃii din anii socialismului, când cea mai mare parte a acestora a fost dirijată spre industrie. De asemenea, dotarea tehnică nu răspunde cerinŃelor reale ale comerŃului. Cu toate acestea, este de apreciat existenŃa unei reŃele destul de diversificate de unităŃi comerciale, mai ales în mediul urban, la parterul blocurilor. Principalele direcŃii ale progresului tehnic în comerŃul românesc sunt: a) modernizarea bazei tehnico-materiale, respectiv a procesului de adaptare continuă a construcŃiilor, amenajării şi dotării magazinelor şi depozitelor la progresele realizate în creşterea şi diversificarea ofertei şi la tehnica din ramurile economice cu care comerŃul intră în relaŃii; b) perfecŃionarea tehnologiilor comerciale, respectiv a ansamblului de procese, metode şi procedee ştiinŃifice folosite pentru distribuirea comercială a produselor. Modernizarea constă în raŃionalizarea lanŃurilor de procese tehnico-economice care definesc tehnologiile comerciale şi promovarea progresului tehnic sub aspectul condiŃiilor materiale de înfăptuire a acestora. Există trei principale direcŃii ale modernizării tehnologiilor comerciale: • amplificarea conŃinutului acestora, urmare a unor fenomene comerciale complexe; • tendinŃa de simplificare a unor tehnologii, prin preluarea de către industrie a unor operaŃiuni de 34

pregătire prealabilă a mărfurilor pentru vânzare; • raŃionalizarea, desfăşurarea lor după procedee ştiinŃifice care duc la micşorarea costului de distribuŃie. c) organizarea raŃională a activităŃii comerciale, urmărindu-se asigurarea condiŃiilor necesare pentru folosirea deplină a capacităŃii mijloacelor utilizate. De aici rezultă creşterea productivităŃii muncii. O astfel de organizare raŃională cuprinde: • măsurile, metodele, formele şi mijloacele cu caracter economic şi tehnico-organizatoric folosite la nivelul unităŃilor operative pentru desfăşurarea activităŃii; • organizarea activităŃii şi a muncii după principii ergonomice şi folosirea unor procedee raŃionale de desfăşurare a lor, care să conducă la indicatori superiori de eficienŃă. Progresul tehnic din comerŃ se evaluează printr-o multitudine de indicatori de natură tehnică şi economică, respectiv. • indicatorii tehnici se obŃin prin raportarea componentelor progresului tehnic la factorii de producŃie sau la activitatea economică. Este vorba, în principal, de tehnica utilizată, gradul de mecanizare a operaŃiunilor, gradul de înzestrare tehnică a muncii, rata difuzării tehnologiilor moderne etc. • indicatorii economici evidenŃiază efectul economic obŃinut prin utilizarea tehnicii noi şi se referă la productivitatea globală a factorilor tehnici, productivitatea unui mijloc fix, consumul specific de capital fix pe unitatea valorică de activitate economică, costul marginal al folosirii unui utilaj nou, rentabilitatea în raport cu capitalul fix utilizat etc. CUVINTE CHEIE: baza tehnico-materială a comerŃului; mijloace fixe; obiecte de inventar; reteaua de unitãti de desfacere cu amãnuntul; mobilierul si utilajul comercial; progresul tehnic. TESTE GRILA Obiectele de inventar reprezinta bunuri materiale de valoare mare, cu durata de functionare indelungata. Raspuns: FALS Indicatorii de evaluare a progresului tehnic in comert sunt de natura tehnica si economica, fara a exista insa o separareneta a acestora, fiecare categorie implicando pe cealalta. Raspuns: ADEVARAT Baza tehnico-materială a comerŃului cuprinde totalitatea ____________________________ necesare efectuării operaŃiunilor comerciale. Raspuns: mijloacelor fixe (inclusiv terenurile) şi a obiectelor de inventar Descrieti baza tehnico-materială a comerŃului cu ridicata. Raspuns: a) ReŃeaua de depozite, cu următoarele categorii: 35

• depozite industriale; • depozite comerciale; • depozite de păstrare (însilozare) a produselor agricole; • depozite de expediŃie; • depozite de serviciu. Pentru a fi cu adevărat eficient, în construirea, amenajarea şi exploatarea depozitelor trebuie să se Ńină seama de o serie de factori, precum: • volumul şi structura oscilaŃiilor sezoniere ale mărfurilor; • volumul stocurilor de mărfuri ce urmează a fi păstrat; • nivelul de înzestrare tehnică existent şi cel preconizat; • particularităŃile constructive ale depozitului; • natura produselor ce urmează a fi depozitate; • gradul de organizare şi depozitare a transporturilor; • gradul de dezvoltare a utilajelor şi instalaŃiilor din depozit. b) mobilierul şi utilajul comercial din depozitele cu ridicata, acestea făcând parte din sistemul de manutenŃiune al sistemului. XI. RESURSELE COMERTULUI Resursele Ca factor de producŃie, personalul comercial este de muncã definit de următoarele elemente: în comert • numărul şi structura personalului comercial; • capacitatea de muncă – totalitatea aptitudinilor fizice şi intelectuale necesare pentru exercitarea profesiei; • munca propriu-zisă, care în comerŃ are anumite caracteristici specifice activităŃii de schimb. Astfel, conŃinutul muncii desfăşurate în comerŃ este mai complex decât simpla cheltuire de forŃă de muncă, o asemenea muncă fiind deosebită din punct de vedere: • economic, fiind creatoare de servicii economice, existând o relaŃie socială între vânzător şi cumpărători. De remarcat faptul că procesul de muncă al vânzătorului se încheie numai atunci când cumpărătorul a acceptat marfa; • fiziologic = eforturi fizice şi intelectuale cu totul deosebite, de o intensitate medie; • psihologic = este necesară o pregătire psihologică cu totul specială, deoarece procesul de vânzarecumpărare presupune un dialog continuu între vânzător şi cumpărător; • sociologic – în comerŃ munca este prin excelenŃă colectivă, iar formaŃiile de muncă sunt relativ restrânse. Personalul din comerŃ deŃine o pondere importantă şi în continuă creştere în totalul populaŃiei active în Ńările cu economie de piaŃă dezvoltată, comerŃul făcând parte din sectorul terŃiar, a cărui pondere este tot mai mare. În comerŃ îşi desfăşoară activitatea personal de diferite categorii: • personal specific, în activitatea de aprovizionare, vânzare, stocare etc.; 36

Productivitea muncii în comert

• personal nespecific – în transporturi, întreŃinere etc.; În funcŃie de natura muncii prestate, personalul din comerŃ se grupează în două mari categorii: a) Personalul operativ: şef de unităŃi, magazioneri, vânzători, casieri, ospătari, bucătari, bufetieri, barmani etc. Această categorie deŃine ponderea cea mai mare din totalul personalului, respectiv 83-84%. b) Personalul tehnico-administrativ (TESA) desfăşoară activităŃi de conducere sau de execuŃie, în cadrul compartimentelor, birourilor, serviciilor etc. Numărul posturilor şi locurilor de muncă se stabileşte prin organigrama întreprinderii. O caracteristică de primă însemnătate a personalului din comerŃ rămâne ponderea mare a numărului de femei (57-58%) în totalul personalului. Recrutarea şi pregătirea profesională a personalului din comerŃ se realizează prin unităŃi şcolare preuniversitare sau universitare, respectiv prin şcoli profesionale, licee economice, colegii, facultăŃi etc. Personalul din comerŃ trebuie să răspundă la o serie de cerinŃe specifice, privind însuşirile psihice şi morale, un nivel de cultură peste medie, cunoaşterea însuşirilor merceologice ale mărfurilor, a modului de păstrare şi utilizare a lor. De asemenea, există şi o serie de cerinŃe speciale, specifice pentru personalul TESA, mai ales pentru cel de conducere, care trebuie să stăpânească foarte bine tehnicile de negociere şi procesul de adoptare a deciziilor. Natura activităŃii comerciale determină particularităŃi în modul de participare a factorilor de producŃie la crearea produsului şi implicit în măsurarea productivităŃii muncii. În acest sector, productivitatea muncii este diferenŃiată faŃă de celelalte ramuri, dar şi pe ramuri de comerŃ. Ca indicator calitativ, productivitatea muncii în comerŃ va trebui asociată şi cu alŃi indicatori, ce caracterizează eficienŃa activităŃii. În comerŃ, productivitatea muncii se calculează prin două metode: • metoda directă, respectiv cantitatea sau valoarea mărfurilor vândute de un lucrător într-o unitate de timp: W unde: W = productivitatea muncii D = desfacerile de mărfuri Np = numărul de lucrători • metoda indirectă – consumul de muncă (ore sau zile muncă) pentru vânzarea unei unităŃi cantitative sau valorice dintr-un produs:

unde: T = fondul de timp Există şi alte expresii ale productivităŃii muncii (calculată pe vânzător, pe personal operativ, pe 37

operaŃii, pe total personal etc.). În principiu, productivitatea muncii se calculează valoric, în acest caz fiind însă influenŃată semnificativ de preŃuri. Factorii care influenŃează productivitatea munci sunt factori direcŃi (procesul tehnic, calificarea personalului, cointeresarea acestuia etc.) sau indirecŃi (în comerŃ aceştia exprimă condiŃiile în care se desfăşoară munca), cei din urmă fiind profilul economico-social al zonei, proprietăŃile mărfurilor, nivelul şi dinamica preŃurilor, mărimea unităŃilor comerciale etc. Principalele căi ce duc la creşterea productivităŃii muncii în comerŃ sunt: • promovarea progresului tehnic; • organizarea ştiinŃifică a muncii; • perfecŃionarea pregătirii profesionale; • cercetarea permanentă şi atentă a pieŃei, a cerinŃelor de consum şi perfecŃionarea comunicării cu piaŃa, cu consumatorii potenŃiali. Creşterea productivităŃii muncii în comerŃ (W)este condiŃionată semnificativ de folosirea raŃională a personalului, de corelarea acestuia cu volumul activităŃii economice desfăşurate. O asemenea corelare se realizează prin urmărirea unui sistem de indicatori de sinteză, respectiv: a) numărul mediu de salariaŃi ( ), structurat pe categorii, pe profesii, pe nivele de pregătire sau vechime în muncă. D NS = W La nivelul întregului comerŃ, numărul de salariaŃi se analizează în raport cu totalul populaŃiei active şi cu numărul de salariaŃi din economie. b) Productivitatea muncii (W) se evidenŃiază pe categoriile cuprinse în numărul de salariaŃi, prin raportarea volumului activităŃii la numărul mediu de salariaŃi. c) Fondul de salarii (Fs), calculat pe principalele lui componente (fond salarii tarifar, fond salarii suplimentar, premii etc.). Fondul de salarii este produsul dintre numărul mediu de salariaŃi şi salariul mediu. d) Salariul mediu

e) Nivelul relativ al fondului de salarii (fondul de salarii la un milion de lei desfaceri) se obŃine prin raportarea fondului de salarii la volumul desfacerilor

Este un indicator valoric calitativ ce reflectă în dinamică respectarea corelaŃiilor normale dintre 38

indicatorii forŃei de muncă, diminuarea lui fiind o condiŃie a creşterii eficienŃei acestora. Între indicatorii de mai sus trebuie să existe o serie de corelaŃii. Astfel: • Indicele creşterii productivităŃii muncii să depăşească indicele de creştere a salariului mediu

• Indicele creşterii desfacerilor să depăşească media de creştere a fondului de salarii.

Patrimoniul agentilor economici

În comerŃ, creşterea productivităŃii muncii este practic limitată, mai ales datorită posibilităŃilor reduse de creştere a progresului tehnic, ce depinde de alte ramuri ale economiei naŃionale. De remarcat şi faptul că în România productivitatea muncii în comerŃ este mult inferioară faŃă de alte Ńări. Patrimoniul reprezintă totalitatea drepturilor şi obligaŃiilor ce pot fi exprimate în bani, precum şi bunurile la care acestea se referă. Există două moduri de abordare a noŃiunii de patrimoniu: economic şi juridic. Din punct de vedere economic, patrimoniul (care în contabilitate = se exprimă ca mijloace economice în activul bilanŃului – sau ca surse de constituire – la pasiv) este format din: • active imobilizate; • active circulante; • mijloace în curs de regularizare a) Activele imobilizate sunt valori de patrimoniu ce deservesc activitatea economică şi se amortizează în mai mulŃi ani. Ele sunt: • necorporale – cheltuielile de constituire şi dezvoltare; • corporale – terenuri şi mijloace fixe; • activele financiare – titluri de participare (acŃiuni şi obligaŃiuni) ale unei societăŃi comerciale şi creanŃe acordate altor agenŃi economici. b) Activele circulante – reprezintă valorile materiale şi băneşti ce îşi schimbă permanent forma în circuitul economic, trecând din forma bănească în cea materială şi din nou în cea bănească. Ele cuprind: • stocurile de mărfuri şi ambalaje; • drepturile (creanŃele) şi obligaŃiile rezultate din relaŃiile cu furnizorii şi clienŃii, cu personalul, cu bugetul statului; • titlurile de plasament – obligaŃiuni şi acŃiuni; • capitalul subscris, dar neachitat; • disponibilităŃile băneşti, din bancă şi din casierie c) Mijloacele în curs de regularizare se referă la cheltuielile efectuate în avans şi care urmează să fie repartizate la alte grupe de cheltuieli, precum şi diferenŃele nefavorabile de conversie. 39

Din punctul de vedere al pasivului bilanŃului contabil, sursele de formare a patrimoniului sunt: a) Capitalul propriu (capitalul social, valoarea acŃiunilor emise şi vândute şi diferenŃele favorabile de evaluare a patrimoniului); b) Provizioanele (rezervele) pentru riscuri şi cheltuieli – se constituie din profit; c) Datoriile (împrumuturi din emisiuni de obligaŃiuni, credite bancare, datorii rezultate din decontările cu furnizorii, efecte de plătit, clienŃi credibili, sumele datorate personalului propriu etc.). Patrimoniul unui agent economic este supus în permanenŃă modificării, în principal prin creşterea acestuia. Resursele financiare ale unui agent economic, ale comerŃului în general, trebuie să fie în permanentă corelare cu volumul activităŃii desfăşurate. La nivel macroeconomic, dimensiunea capitalului comercial este dată de raportul dintre mărimea Produsului Intern Brut ce intră în sfera schimbului şi numărul de rotaŃii ale capitalului comercial care deserveşte schimbul, determinat, la rândul lui, de Resursele rotaŃiile capitalurilor independente. financiare În procesul de formare şi utilizare, resursele în comert financiare sunt identificate ca fluxuri monetare în operaŃiunile la care participă şi ca stocuri de valori în patrimoniul agenŃilor economici. La înfiinŃare, agenŃii economici îşi constituie capitalul prin aportul în bani (sau în natură) al celor care se asociază sau prin emiterea de acŃiuni pentru atragerea disponibilităŃilor băneşti ale unor persoane juridice sau fizice. Alături de acest capital financiar, prin vânzarea de mărfuri se obŃin venituri (încasări), folosite pentru acoperirea cheltuielilor efective, asigurându-se şi cu un anumit profit. Deci în activitatea comercială apar două fluxuri de valori: • un flux material; • un flux monetar. Resursele financiare ale comerŃului reprezintă mijloacele băneşti atrase în procesul de formare şi modificare a capitalului şi utilizate pentru efectuarea încasărilor şi plăŃilor în relaŃiile cu instituŃiile care participă la asemenea procese. Sfera de cuprindere a resurselor financiare poate fi extinsă la întregul capital bănesc al unui agent economic, folosit pentru efectuarea încasărilor şi plăŃilor. SemnificaŃia şi mai ales importanŃa relaŃiilor financiare şi de credit rămân legate de funcŃiile acestora în formarea şi creşterea capitalului şi de sursele lor de provenienŃă, pentru a fi valorificate oportun la apariŃia nevoilor de capital. Politica Politica financiară este o componentă a politicii financiarã economice din comerŃ, fiecare acŃiune comercială fiind în comert însoŃită de utilizarea unor resurse financiare şi obŃinerea de rezultate evaluate financiar. O asemenea politică prezintă două aspecte: 40

• Aspectul macroeconomic constă în măsurile legislativ-financiare luate de stat pentru dezvoltarea şi modernizarea comerŃului, reglementarea activităŃii comerciale, asigurarea participării comerŃului la formarea veniturilor bugetului, protecŃia consumatorilor etc. În acest scop, se utilizează pârghii economico-financiare (taxe, impozite, dobânzi etc.). • Aspectul microeconomic are în vedere agentul economic şi vizează probleme precum formarea şi creşterea capitalului, veniturile, cheltuielile şi profitul, utilizarea profitului. În comerŃ, capitalul are o serie de particularităŃi, ce se reflectă în politica financiară a agenŃilor economici cu privire la formarea, dimensionarea şi utilizarea resurselor financiare. Astfel, capitalul comercial se caracterizează prin limite largi de dimensionare, iar structura acestuia pe elemente este în favoarea mijloacelor circulante, acest lucru explicând posibilitatea utilizării lui la orice scară a activităŃii economice. Mai mult, capitalul comercial încorporat în mijloacele circulante are o viteză de rotaŃie diferită pe grupe de mărfuri (de la o zi, la produsele perisabile, la peste 100 zile la mărfurile de sortiment larg). Asemenea particularităŃi ale capitalului comercial şi posibilităŃile largi de folosire a lui determină atracŃia spre comerŃ a multor întreprinzători care, dispunând de capitaluri mici, urmăresc valorificarea şi creşterea acestora într-un timp relativ scurt. Din politica economico-financiară a întreprinderii comerciale fac parte şi aspecte precum: • constituirea capitalului propriu; • modificarea capitalului social (dezvoltarea activităŃii proprii, emiterea de noi acŃiuni, creşterea valorii nominale a unei acŃiuni, capitalizarea unei părŃi din profit); • atragerea de capital nou prin împrumuturi de genul creditelor bancare sau lansarea de noi obligaŃiuni sau Finantarea acŃiuni etc. investitiilor a) InvestiŃiile reprezintă prima destinaŃie care este dată si capitalului comercial, ele asigurând formarea bazei mijloacelor tehnico-materiale, creşterea şi modernizarea acesteia. circulante În condiŃiile în care investiŃiile reprezintă imobilizări de fonduri pe termen lung, efectuarea acestora trebuie bine fundamentată. Necesitatea şi oportunitatea unei investiŃii se motivează prin creşterea volumului activităŃii economice, precum şi prin cerinŃele de modernizare a acesteia, pentru a încorpora progresul tehnic şi a face faŃă concurenŃei. EficienŃa economică a investiŃiilor se apreciază prin efectele economice pe care acestea le aduc, precum profitul, sporul de vânzări, economisirea unor cheltuieli sau ridicarea nivelului deservirii comerciale. Rentabilitatea investiŃiei (Ri) este criteriul de bază al eficienŃei acesteia. Indicatorul se calculează prin suma utilităŃilor de profit (P) obŃinută în perioada de funcŃionare (amortizare) a investiŃiei, raportată la mărimea investiŃiei: 41

O altă expresie a rentabilităŃii o reprezintă termenul de recuperare (în ani) a investiŃiei (Tr), calculat ca raport între investiŃie şi profitul anual adus:

Economicitatea investiŃiei se exprimă prin investiŃia specifică (Is), reprezentată de raportul dintre investiŃie (I) şi efectul economic (E) adus:

InvestiŃiile se finanŃează din capitalul propriu şi, în completare, din surse împrumutate. b) Asigurarea volumului de mijloace circulante la înfiinŃarea societăŃii comerciale şi creşterea acestui volum este cea de-a doua destinaŃie pe care o capătă capitalul propriu constituit. La stabilirea nivelului acestora şi la finanŃarea lor se are în vedere specificul fiecărui gen de active circulante (stocuri, ambalaje, obiecte de inventar etc.). Necesarul de mijloace circulante depinde de volumul desfacerilor şi de numărul de rotaŃii (de circuite) pe care îl realizează stocurile într-un an

unde: Mc = volumul mijloacelor circulante; D = volumul desfacerilor; Vr = numărul de rotaŃii în cursul unui an. Aceiaşi atenŃie se acordă şi fundamentării celorlalte mijloace circulante (mărfuri, obiecte de inventar, echipament de protecŃie, materiale de întreŃinere etc.) O parte a activelor circulante este formată din mijloacele băneşti care se află ca sold de numerar în casă şi în conturile bancare ale societăŃii comerciale pentru efectuarea plăŃilor curente. DisponibilităŃile în numerar apărute în evoluŃia curentă a încasărilor şi plăŃilor formează trezoreria societăŃii, componentă a activităŃii financiar-contabile a acesteia. CUVINTE CHEIE: numărul şi structura personalului comercial; capacitatea de muncă ; munca propriu-zisă; productivitatea muncii în comerŃ; patrimoniul agentilor economici; resursele financiare în comert; politica financiarã în comert; finantarea investitiilor; finantarea mijloacelor circulante. TESTE GRILA • Resursele financiare din comert se identifica in doua componente de baza: fluxuri monetare in cadrul operatiunilor la care participa si stocuri de valori aflate in patrimoniul agentilor economici. Raspuns: ADEVARAT • Exprimati productivitatea muncii in comert prin metoda directa (formula de calcul) 42

Raspuns: W • Scrieti formula de calcul a rentabilitatii investitiilor in comert. Raspuns: Ri = • Patrimoniul reprezintă totalitatea drepturilor şi obligaŃiilor ce pot fi exprimate în _____, precum şi bunurile la care acestea se referă. Raspuns: bani XII. RELATIILE COMERTULUI CU PRODUCÃTORII SI CONSUMATORII Necesitatea Ansamblul formelor organizatorice, tehnice şi juridice, si continu- care pregătesc sau asigură înfăptuirea actelor de tul relatii- schimb între producători şi consumatori formează lor comer- relaŃiile comerŃului cu producătorii. Acestea pot fi de sine stătătoare (contractul economic) sau acŃiuni tului cu producãto- asociate actelor de vânzare-cumpărare desfăşurate de fiecare partener (studierea cererii, negocierea etc.). rii Necesitatea relaŃiilor comercianŃilor cu producătorii rezultă din: a) caracterul complex al pieŃei în economia concurenŃială, relaŃiile de schimb dintre actorii pieŃei neputând să aibă doar caracter spontan; b) efortul continuu al producătorilor de a apropia de piaŃă produsele lor şi de extindere a acestora, mai ales în condiŃiile specializării adânci a producŃiei şi separării ei de consum. De aici rezultă şi faptul că, de regulă, comerŃul este acela ce cercetează mai mult piaŃa, transmiŃând apoi informaŃiile culese şi producătorilor; c) necesitatea armonizării intereselor economice ale partenerilor în relaŃiile de schimb (creşterea volumului activităŃii fiecăruia, reducerea costului distribuŃiei etc.) Complexitatea şi formele relaŃiilor comercianŃilor cu producătorii depind de tipul de piaŃă în care au loc relaŃiile de schimb, respectiv piaŃa cu concurenŃă perfectă sau cea cu concurenŃă imperfectă. a) Pe piaŃa cu concurenŃă perfectă, formele relaŃiilor între comercianŃi şi producători sunt restrânse, actele de vânzare-cumpărare realizându-se prin acceptarea pe loc a preŃului şi a condiŃiilor de circulaŃie a produselor. b) Pe piaŃa cu concurenŃă imperfectă există forme complexe de legătură între parteneri, de forma politicilor de produs, de preŃ şi de distribuŃie, având loc o permanentă informare reciprocă. În perioada de tranziŃie, relaŃiile dintre comercianŃi şi producători cunosc aspecte specifice, fiind în curs de formare, pe măsura realizării reformei şi a schimbării concepŃiei vechi care a dominat raporturile dintre întreprinderile economice (plan centralizat, preŃuri stabilite, reglementări unitare etc.). Baza noilor relaŃii dintre comercianŃi şi producători este dată de proprietatea privată şi libertatea de acŃiune a agenŃilor economici în politica lor de piaŃă. 43

Formele relatiilor comerciantului cu producãtorii

Locul si continutul relatiilor comertului cu consumatorii

a agenŃilor economici în politica lor de piaŃă. Privite ca modalităŃi de înlesnire a negocierilor între participanŃii la relaŃiile de schimb, relaŃiile comercianŃilor cu producătorii se concretizează în forme specifice fiecărei etape de derulare a schimbului. De asemenea, conŃinutul acestor acŃiuni diferă în funcŃie de natura produsului şi formele de comerŃ în care acestea se desfăşoară. RelaŃiile în cauză îmbracă următoarele forme: a) Negocierea presupune: • existenŃa a cel puŃin doi parteneri cu interese diferite; • cele două părŃi sunt angajate în relaŃii voluntare privind vânzarea şi cumpărarea unor bunuri; • o serie de compromisuri, concesii, argumente şi contra argumente etc.; • se încheie prin semnarea contractului. Teoria negocierilor este creaŃia a mai multor discipline, iar echipa de negociere trebuie să cuprindă economişti, ingineri, jurişti, psihologi, sociologi etc. b) RelaŃiile precontractuale presupun: • studierea sistematică a pieŃei; • activitatea de creare a noi produse; • informarea permanentă de către producători a comercianŃilor şi a consumatorilor. c) RelaŃiile contractuale constituie, de fapt, principala legătură dintre agenŃii economici. Contractul economic reprezintă un acord de voinŃă intervenitîntre două sau mai multe persoane fizice sau juridice cu privire la desfăşurarea relaŃiilor economice dintre ele. Contractul va conŃine clauze privind drepturile şi obligaŃiile părŃilor, obiectul contractului, preŃul, condiŃiile de livrare, modalităŃile de plată şi răspunderea părŃilor. d) RelaŃiile post contractuale concretizează actele de vânzarecumpărare şi constau în realizarea aprovizionării curente cu mărfuri a unităŃilor comerciale, acest lucru presupunând: • emiterea de comenzi; • aprovizionarea propriu-zisă; • recepŃia mărfurilor. O formă concretă, de o mare importanŃă, a relaŃiilor dintre comercianŃi şi producători o reprezintă negocierea preŃurilor, acest lucru constituind o expresie a libertăŃii de acŃiune a agenŃilor economici. Statul este obligat să asigure regulile de desfăşurare a relaŃiilor dintre producători şi comercianŃi, respectiv reglementările juridice în domeniu. RelaŃiile comerŃului cu consumatorii fac parte din sistemul de relaŃii interne angajate de unităŃile din aparatul comercial. Ele îmbracă mai multe forme, fiind de o deosebită importanŃă datorită: • sporirii dimensiunilor comerŃului interior şi a ariei sale de preocupări; • dezvoltării şi modernizării reŃelei comerciale; • introducerii şi extinderii unor forme de vânzare noi şi moderne; 44

Baza motivationalã a relatiilor comert consumatori

• regândirii sistemului de informare a consumatorilor şi operaŃionalizării unor politici promoŃionale moderne. Sistemul de relaŃii ale comerŃului cu consumatorii poate fi structurat în trei principale domenii: • organizarea unui cadru eficient de dialog cu cumpărătorii; • crearea unei ambianŃe favorabile realizării actului de vânzarecumpărare; • asigurarea unor raporturi corespunzătoare între personalul comercial şi cumpărători. Analiza principalelor elemente ce dau conŃinutul relaŃiilor comert consumatori evidenŃiază faptul că rolul activ al comerŃului este condiŃionat de cunoaşterea corespunzătoare a celor doi parteneriproducător şi consumator – de asigurarea unor condiŃii adecvate de manifestare a posibilităŃilor şi intereselor acestora, precum şi de utilizarea unor mijloace care să faciliteze comunicaŃia în ambele direcŃii. Organizarea sistemului de relaŃii comerŃ-consumatori presupune buna cunoaştere a comportamentului consumatorului, a factorilor de influenŃă a acestuia. În acest sens, comerŃul acŃionează în două direcŃii: • utilizarea în organizarea diferitelor acŃiuni comerciale a caracteristicilor psihologice şi psihosociologice ale consumatorilor; • iniŃierea unor programe de măsuri menite să influenŃeze comportamentul respectiv, orientându-l şi determinându-i noi dimensiuni. În procesul de organizare a sistemului de colaborare comerŃ-consumatori, comportamentul nu trebuie privit doar ca o însuşire sau o îmbinare de acŃiuni independente separate, ci ca rezultatul unei experienŃe de viaŃă, diferenŃiate în raport cu locul pe care fiecare individ îl ocupă în societate, cu gradul său de instruire etc. De aici rezultă necesitatea cercetării motivaŃiei consumatorilor atunci când aceştia adoptă decizia de cumpărare. O asemenea decizie trebuie privită ca fiind un act de alocare a resurselor, în cadrul căruia intervin atât motivaŃii raŃionale, economice, cât şi motivaŃii aparent neraŃionale, de natură emotiv-psihologică. Atunci când adoptă decizia de cumpărare, consumatorul trece prin trei etape distincte: • întâlnirea dintre nevoie şi produs, o stare anterioară procesului de cumpărare, când se creează o stare de tensiune ce va dispare numai în momentul satisfacerii nevoii în cauză; • faza deciziei, care se va lua în baza tuturor informaŃiilor de care consumatorul dispune şi a factorilor de alegere; • faza posterioară cumpărării, când consumatorul va compara satisfacŃia anticipată cu utilitatea produsului achiziŃionat. Pentru comerŃ, această a treia fază are o importanŃă deosebită pentru asigurarea continuităŃii şi perspectivei activităŃii sale. 45

CUVINTE CHEIE: relaŃiile comercianŃilor cu producătorii; relaŃiile comerŃului cu consumatorii; negocierea; contractul economic; comportamentul consumatorului; decizia de cumpărare. TESTE GRILA • Enumerati aspectele rezultate din analiza rolului comertului in raport cu producatorii. Raspuns: - comertul asigura o regularizare a procesului de fabricatie, permitand o esalonare a productiei pe intreg anul calendaristic; - comertul participa la diminuarea eforturilor financiare ale producatorilor, achitand contravaloarea marfurilor pe care le stocheaza, chiar daca nu are certitudinea vanzarii lor; - comertul permite producatorilor sa-si orienteze productia in orice zona, folosind reteaua de distributie, relatiile pe care le au comerciantii in cadrul pietei, ca si actiuni publicitare destinate sustinerii si realizarii unei bune vanzari a produselor si serviciilor oferite. • Enumerati aspectele rezultate din analiza rolului comertului in raport cu consumatorii. Raspuns: - comertul pune la dispozitia consumatorilor, acolo unde acestia se gasesc si atunci cand este nevoie, produsele solicitate, in cantitatea si calitatea dorite si la pretul pietei; - comettul ofera consumatorilor finali sau intermediari posibilitatea de a evita efectuarea unor cumparaturi mari si foarte mari, care sa le imobiizeze sume importante de bani, contribuind astfel la reducerea cheltuielilor consumatorilor legate de achizitionarea celor necesare, determinate de deplasari costisitoare; - comertul asigura informarea consumatorilor,. • Care sunt formele relatiilor comertului cu producatorii, specifice fiecarei etape de derulare a schimbului. Raspuns: 1. relatiile precontractuale 2. relatiile contractuale 3.relatiile postcontractuale • Ansamblul formelor organizatorice, tehnice şi juridice, care pregătesc sau asigură înfăptuirea actelor de schimb între producători şi consumatori formează relaŃiile comerŃului cu producătorii. Acestea pot fi __________________ sau ______________________. Raspuns: de sine stătătoare (contractul economic); acŃiuni asociate actelor de vânzare-cumpărare desfăşurate de fiecare partener (studierea cererii, negocierea etc.) XIII. PROTECTIA CONSUMATORILOR

46

Conceptul si structura protectiei consumatorilor

Politica de protectie a consumatorilor în România

În cadrul strategiilor şi politicilor de protecŃie socială se înscrie şi politica de protecŃie a consumatorilor, ce priveşte în principal, aspecte referitoare la un sistem de relaŃii creat în cadrul pieŃei, sistem generat de confruntarea consumului cu obiectul său, respectiv cu produsul oferit de producător. Politica de protecŃie a consumatorului se regăseşte într-un complex de intervenŃii social-guvernamentale sau neguvernamentale, cu privire la următoarele aspecte: • îmbunătăŃirea consumului populaŃiei, atât sub aspect cantitativ, cât şi structural-calitativ; • asigurarea calităŃii bunurilor şi serviciilor oferite spre vânzare; • asigurarea unui sistem de preŃuri în concordanŃă cu cerinŃele pieŃei şi calitatea produselor şi serviciilor oferite; • organizarea unui sistem de informare eficient şi util pentru consumatori. În contextul de mai sus, apărarea drepturilor consumatorilor se constituie într-un obiectiv de primă însemnătate al protecŃiei sociale. De altfel, aşa cum în politică democraŃia constă în asigurarea drepturilor alegătorilor, în economie, o asemenea democraŃie înseamnă asigurarea drepturilor consumatorilor de a-şi alege bunurile şi serviciile de care au nevoie, potrivit dorinŃelor şi posibilităŃilor de care aceştia dispun. Drepturile consumatorilor comportă următoarele elemente: • dreptul la liberă alegere; • dreptul la informare; • dreptul la petiŃie şi ascultare; • dreptul la protecŃie. ProtecŃia consumatorilor trebuie organizată sub forma unui proces complex, în care să fie implicată atât puterea publică, statul, cât şi consumatorii. a) Implicarea statului în procesul de protecŃie a consumatorilor se concretizează în: • existenŃa unei legislaŃii care să răspundă necesităŃilor generate de apărarea şi asigurarea protecŃiei consumatorilor; • organizarea cadrului instituŃional de specialitate, care să urmărească asigurarea unei protecŃii reale a consumatorilor. b) Organizarea consumatorilor pentru apărarea dreptului lor de protecŃie presupune: • constituirea unor organizaŃii sau asociaŃii, fie sub egida marilor centrale sindicale sau cooperatiste, fie independente; • constituirea unor organizaŃii internaŃionale de protecŃie a consumatorilor. Pornind de la prevederile RezoluŃiei ONU nr. 39/248/1985, după 1990 în România s-au luat o serie de măsuri în domeniul producŃiei consumatorilor, care converg, în principal, în trei direcŃii: • crearea cadrului legislativ; 47

• crearea cadrului instituŃional; • o continuă preocupare pentru armonizarea legislaŃiei naŃionale cu cea a Uniunii Europene. Principalul act normativ în domeniul protecŃiei consumatorilor este OrdonanŃa Guvernului nr. 21/august 1992, devenită Legea nr. 11/1994 privind protecŃia consumatorilor, modificată şi completată de mai multe ori. Potrivit acestui act normativ, în România protecŃia consumatorilor presupune: • asigurarea accesului neîngrădit la produse şi servicii; • informarea permanentă a consumatorilor asupra caracteristicilor esenŃiale ale produselor şi serviciilor; • asigurarea şi apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale consumatorilor împotriva unor practici abuzive; • participarea consumatorilor la fundamentarea şi luarea deciziilor în domeniu. În temeiul OrdonanŃei nr. 21/1992 au fost adoptate şi alte acte normative în domeniul: • standardizării şi metrologiei; • calităŃii mărfurilor; • alimentaŃiei publice. LegislaŃia în domeniul protecŃiei consumatorilor se referă la: • protecŃia vieŃii, sănătăŃii şi securităŃii consumatorilor; • protecŃia intereselor economice ale consumatorilor; • informarea şi educarea consumatorilor. LegislaŃia în vigoare conŃine prevederi referitoare la răspunderea şi sancŃionarea încălcării sale. Principala instituŃie guvernamentală în domeniul protecŃiei consumatorilor este Autoritatea NaŃională pentru ProtecŃia Consumatorilor, care are unităŃi subordonate în teritoriu. Ca organe neguvernamentale funcŃionează: • AsociaŃiile pentru protecŃia consumatorilor; • Consiliile consultative pentru protecŃia consumatorilor, care funcŃionează la nivelul fiecărui judeŃ, municipiu, oraş sau comună. O preocupare de prim ordin a puterii publice rămâne armonizarea cadrului juridic şi instituŃional cu cel al Uniunii Europene. În acest sens: • se pleacă de la ideea că legislaŃia Uniunii Europene se constituie într-un cadru comun pe care fiecare stat aspirant trebuie să-l adopte înainte de aderare sau o dată cu aderarea. • În România, se urmăreşte combinarea tranziŃiei la economia de piaŃă cu adoptarea legislaŃiei comunitare în domeniul protecŃiei consumatorilor. • Există o serie de realizări notabile în domeniu, fiind necesare însă şi alte măsuri de perfecŃionare a cadrului legislativ şi instituŃional în ceea ce priveşte protecŃia consumatorilor. CUVINTE CHEIE: politica de protecŃie a consumatorilor; drepturile consumatorilor;implicarea statului; organizarea consumatorilor; Autoritatea NaŃională pentru ProtecŃia Consumatorilor. 48

TESTE GRILA • Enumerati elementele drepturilor consumatorilor. Raspuns: • dreptul la liberă alegere; • dreptul la informare; • dreptul la petiŃie şi ascultare; • dreptul la protecŃie. • Pornind de la prevederile RezoluŃiei ONU nr. 39/248/1985, după 1990 în România s-au luat o serie de măsuri în domeniul producŃiei consumatorilor, care converg, în principal, în trei direcŃii: • crearea de asociatii ale consumatorilor; • implicarea statului; • armonizarea legislaŃiei naŃionale cu cea a Uniunii Europene. Raspuns: FALS • LegislaŃia în domeniul protecŃiei consumatorilor se referă la: • protecŃia vieŃii, sănătăŃii şi securităŃii consumatorilor; • protecŃia intereselor economice ale consumatorilor; • informarea şi educarea consumatorilor. • Principala instituŃie guvernamentală în domeniul protecŃiei consumatorilor este ___________ ___________, care are unităŃi subordonate în teritoriu. Raspuns: Autoritatea NaŃională pentru ProtecŃia Consumatorilor XIV. EFICIENTA ACTIVITÃTII COMERCIALE Continutul Prin eficienŃa activităŃii comerciale se înŃelege raportul si indica- dintre efortul economic depus şi rezultatele obŃinute de torii efici- un agent economic, respectiv de comerŃ, în ansamblul entei eco- său sau raportul dintre rezultate şi efort. nomice în Conceptul de eficienŃă este asimilat cu diversele forme de manifestare a rezultatelor obŃinute, cum sunt: comert rentabilitatea, productivitatea factorilor de producŃie, eficacitatea capitalului, economisirea costurilor etc. Efortul în comerŃ este dat de consumul de resurse economice (materiale, financiare şi umane), iar rezultatele reprezintă volumul desfacerilor sau alte efecte calitative ale activităŃii economice desfăşurate. Şi în comerŃ, eficienŃa economică este expresia cerinŃelor unor legi obiective, în primul rând a legii economiei de timp, care dirijează raŃionalitatea şi comportamentul agenŃilor economici. InterdependenŃa dintre comerŃ şi alte ramuri ale economiei naŃionale determină o intercondiŃionare între eficienŃa comerŃului şi eficienŃa acestora din urmă, eficienŃa comerŃului fiind condiŃionată de activitatea desfăşurată în ramurile cu care acesta intră în relaŃii şi invers. Şi în interiorul ramurii ca atare, eficienŃa trebuie privită atât la nivelul fiecărui agent economic în parte, cât şi pe ansamblul ramurii, a comerŃului. Pentru exprimarea eficienŃei economice a comerŃului se foloseşte un complex de indicatori, care evidenŃiază asemenea raporturi la nivelul ramurii şi al fiecărui 49

agent economic în parte. a) EficienŃa de ansamblu a comerŃului se calculează prin intermediul următorilor indicatori: • Productivitatea factorilor de producŃie, calculată ca raport între volumul activităŃii şi fiecare din factorii respectivi (capital social, număr personal etc.); • Veniturile aduse la bugetul de stat de către comerŃ, în principal cele din impozitul pe profit şi din taxa pe valoarea adăugată; • Timpul mediu de circulaŃie a mărfurilor, calculat ca raport între stocurile medii la diferitele grupe de mărfuri şi desfacerile medii zilnice; • Numărul de personal din comerŃ faŃă de total populaŃie activă sau faŃă de total salariaŃi; • Nivelul relativ al cheltuielilor de circulaŃie, ce caracterizează complexitatea şi raŃionalitatea distribuŃiei, acest nivel fiind diferenŃiat pe agenŃi economici de acelaşi profil. b) EficienŃa activităŃii unui agent economic, deci eficienŃa la nivel microeconomic, se apreciază pe baza următoarelor criterii: • eficienŃa utilizării resurselor (materiale, umane şi financiare) se exprimă prin indicatori în care resursele economice (ca efort) se raportează la rezultate (efect), obŃinându-se consumul de resurse la o unitate de rezultat (exemplu valoarea fondurilor fixe la un milion lei desfaceri). Prin calcularea raportului invers, se obŃin rezultatele la o unitate de efort; • costul circulaŃiei (cheltuielile de circulaŃie); • rentabilitatea. Principalul factor care determină eficienŃa economică Veniturile a comerŃului este venitul obŃinut de agentul economic. în comert În comerŃ se evidenŃiază trei categorii de venituri: • venituri din exploatare = încasările din activitatea de bază şi din alte activităŃi; • venituri financiare = încasări din dobânzi, din diferenŃe de curs valutar, încasări din participaŃii, venituri obŃinute din obligaŃiunile sau acŃiunile deŃinute la alte firme etc.; • venituri excepŃionale = obŃinute din reevaluarea activelor, din operaŃiuni de gestiune sau din subvenŃii pentru investiŃii. Volumul veniturilor obŃinute de o firmă depinde de o serie de factori exogeni sau endogeni, cei mai importanŃii fiind: • volumul vânzărilor – indicator ce depinde, la rândul său, de politica de aprovizionare a firmei, de concurenŃă, dar mai ales de cererea populaŃiei; • preŃul mărfurilor vândute, preŃ care este dependent de adaosul comercial practicat, de costurile aprovizionării, de efectele inflaŃiei etc.; • nivelul cheltuielilor firmei, în special cele de circulaŃie. Cheltuielile de circulaŃie reprezintă consumul de Cheltuielile resurse economice, evaluate în bani, necesar pentru de circulatie realizarea circulaŃiei mărfurilor de la producător la 50

în comert

Factorii care influentezã mãrimea si dinamica cheltuielilor de circulatie

consumator. Ele sunt efectuate atât de producători, cât şi de comercianŃi (angrosişti şi detailişti) şi de consumatori. În categoria cheltuielilor de circulaŃie intră: • cheltuieli materiale (combustibil, energie, apă etc.); • lucrări şi servicii executate de către terŃi (reparaŃii, chirii, transport, poştă, telefon etc.); • impozite şi taxe (altele decât impozitul pe profit); • cheltuieli cu personalul; • cheltuieli cu amortizarea; • provizioane; • cheltuieli excepŃionale (amenzi, despăgubiri, pierderi din calamităŃi, sponsorizări etc.); Clasificarea cheltuielilor de circulaŃie se face având în vedere mai multe criterii. Astfel: a) O primă clasificare structurează cheltuielile după forma de comerŃ (cu materii prime şi echipament industrial, cu produse agricole, cu bunuri de consum individual), grupele de produse (alimentare, nealimentare, alimentaŃie publică) şi stadiile de circulaŃie a mărfurilor (cu ridicata, cu amănuntul) în care se efectuează. O asemenea clasificare răspunde cerinŃelor unei politici de diferenŃiere a cotelor de adaos comercial pe forme de comerŃ şi pe grupe de mărfuri, astfel încât acestea să asigure condiŃiile de eficienŃă în comercializarea normală a oricărei grupe de mărfuri. b) În funcŃie de dependenŃa de volumul activităŃii economice, există două categorii de cheltuieli: variabile (ce se modifică o dată cu evoluŃia volumului activităŃii) şi constante, independente de volumul activităŃii (ex. chiria). O asemenea clasificare permite determinarea costului marginal al comercializării, definit prin costul (cheltuielile) cu care se realizează o unitate valorică suplimentară dintr-un produs. c) În vederea urmăririi eficienŃei economice pe fiecare unitate operativă, cheltuielile se grupează în directe (cheltuielile cu salarii, întreŃinere, chirii etc.) şi indirecte (în acest caz repartizarea lor pe fiecare unitate în parte se face în funcŃie de o serie de criterii). Principalii factori care acŃionează asupra ansamblului cheltuielilor de circulaŃie sunt: a) Volumul desfacerilor – creşterea acestuia determinând în mod obiectiv volumul cheltuielilor, dar nu proporŃional. Deci volumul absolut al cheltuielilor creşte proporŃional cu desfacerile, aceasta însemnând, de fapt, reducerea nivelului lor relativ; b) Structura desfacerilor pe grupe de mărfuri şi schimbarea acesteia în timp determină o modificare a volumului total al cheltuielilor, chiar dacă celelalte condiŃii rămân neschimbate; c) Modul de distribuŃie a mărfurilor (directă sau prin intermediari), mişcarea directă fiind cea mai economicoasă, ea evitând cheltuielile de depozitare făcute de intermediari; 51

Indicatorii cheltuielilor de circulatie

d) Viteza de circulaŃie a mărfurilor, respectiv timpul în care mărfurile parcurg sfera circulaŃiei; e) Productivitatea muncii este un factor cu acŃiune directă asupra cheltuielilor, în principal a celor cu salariile; f) Complexitatea activităŃi comerciale, nivelul de dezvoltare a reŃelei, varietatea sortimentului oferit, numărul de personal etc. Asemenea factori conduc la creşterea cheltuielilor de circulaŃie, acest spor fiind însă în mare parte compensat prin creşterea volumului desfacerilor; g) AlŃi factori externi activităŃii comerciale, legaŃi de mediul economico-social, juridic şi administrativ în care funcŃionează unităŃile comerciale. Pentru a măsura cheltuielile de circulaŃie, pentru a urmări dinamica lor şi a le corela cu volumul activităŃii economice se folosesc diferiŃi indicatori, absoluŃi sau relativi, de nivel şi dinamică. Astfel: a) Nivelul (volumul) absolut al cheltuielilor (Che) reprezintă expresia bănească a fiecărei cheltuieli, servind la calcularea tuturor indicatorilor economici de rezultate, în primul rând a profitului; b) Nivelul relativ al cheltuielilor de circulaŃie (Nche) este raportul procentual dintre nivelul absolut al cheltuielilor şi volumul desfacerilor

Este un indicator calitativ al activităŃii economice, expresie a eficienŃei acesteia. c) Cuantumul reducerii (creşterii) nivelului relativ al cheltuielilor de circulaŃie (Q) reprezintă diferenŃa dintre nivelul relativ al cheltuielilor din perioada curentă şi cel din perioada de bază sau dintre nivelul relativ estimat şi cel efectiv realizat, pe o anumită perioadă: Q = Nche1 + Ncheo d) Ritmul reducerii (creşterii) nivelului relativ al cheltuielilor de circulaŃie (Rche) este dat de raportul procentual dintre cuantumul reducerii (creşterii) şi nivelul relativ al cheltuielilor din perioadă de bază.

Acest indicator măsoară efortul depus pentru reducerea nivelului relativ al cheltuielilor de către un agent economic. e) Economia (creşterea) relativă de cheltuieli (Eche) datorată reducerii (creşterii) nivelului relativ al cheltuielilor de circulaŃie se calculează prin înmulŃirea cuantumului de reducere (creştere) a nivelului relativ al cheltuielilor cu volumul desfacerilor din perioada curentă şi împărŃit la 100.

Indicatorul semnifică eficienŃa activităŃii economice, în valoarea lui concretizându-se rezultatele obŃinute ca 52

Rentabilitatea activitãtii comerciale

în valoarea lui concretizându-se rezultatele obŃinute ca urmare a efortului depus sub forma consumului de resurse. Rentabilitatea reprezintă criteriul principal de apreciere a eficienŃei activităŃii comerciale, defininduse prin capacitatea unui agent economic de a obŃine din activitatea desfăşurată un profit sau beneficiu. Cele două elemente determinante ale profitului (veniturile şi cheltuielile) definesc starea de rentabilitate ca fiind expresia comportamentului raŃional al agentului economic de maximizare a rezultatelor, în condiŃiile folosirii unor resurse economice limitate. Profitul comercial reprezintă în cea mai mare parte forma proprie de valorificare a factorilor de producŃie din interiorul comerŃului. În practică se disting trei forme de profit: • profitul câştigat prin iniŃiativa proprie a agentului economic; • profitul primit datorită unor împrejurări favorabile; • profitul admis, stabilit prin reglementări legale. Gradul de rentabilitate este diferit pe ramuri ale comerŃului şi pe fiecare unitate în parte, în funcŃie de o serie de factori, obiectivi sau subiectivi. Baza profitului o constituie adaosul comercial, mărimea acestuia fiind însă limitată, în principal datorită concurenŃei. Rentabilitatea în comerŃ se exprimă prin doi indicatori: profitul şi rata profitului. a) Profitul la nivelul unui agent economic se determină ca diferenŃă între suma veniturilor şi cea a cheltuielilor efectuate, inclusiv taxa pe valoarea adăugată şi accizele percepute la vânzarea mărfurilor. Principalele categorii de venituri sunt obŃinute din vânzarea mărfurilor, din alte activităŃi, venituri financiare şi venituri excepŃionale. Cheltuielile se referă la costul mărfurilor vândute, cheltuielile pentru alte activităŃi, cheltuielile de circulaŃie, cheltuielile financiare şi cheltuielile excepŃionale. b) Rata rentabilităŃii (Rr) se determină ca raport procentual între mărimea profitului (P) şi volumul desfacerilor.

Indicatorul în cauză permite o apreciere exactă a efortului depus pentru obŃinerea profitului, putând fi exprimat şi ca raport între profit şi mărimea fiecărui factor de producŃie în parte, sau a diferitelor elemente ce compun patrimoniul. Între rata rentabilităŃii capitalului şi rata rentabilităŃii economice există următoarea relaŃie:

Rata rentabilităŃii mai poate fi calculată şi în raport cu 53

Cãile de crestere a eficientei activitãtii comerciale

Eficienta socialã a comertului

resursele umane folosite, cu activul total al agentului economic sau cu investiŃiile care au creat profitul. Creşterea eficienŃei economice constă în maximizarea rezultatelor la un anumit efort economic. În comerŃ, principalele căi de creştere a eficienŃei activităŃii economice sunt: a) Creşterea volumului desfacerilor, cu condiŃia ca ritmul de creştere a profitului obŃinut din aceste desfaceri să fie superior ritmului de creştere al desfacerilor. Acest factor este neexploatat încă la maximum posibil, prezentând însă o serie de limite maxime, unele obiective, altele subiective, limite impuse de piaŃă, de concurenŃă, de numărul populaŃiei, de veniturile acesteia, de gradul de saturaŃie a nevoilor etc. b) Creşterea adaosului comercial în mărime absolută, dar mai ales relativă. O asemenea creştere va fi dependentă de volumul şi structura aprovizionărilor şi de cotele de adaos comercial pe grupe de mărfuri. Ambele elemente sunt mărimi variabile, influenŃate de factori obiectivi şi subiectivi. c) Minimizarea consumului de resurse la un anumit rezultat, altfel spus – raŃionalizarea cheltuielilor prin: • accelerarea vitezei de rotaŃie a mărfurilor; • creşterea productivităŃii factorilor de producŃie; • modernizarea bazei tehnico-materiale a comerŃului, respectiv sporirea funcŃionalităŃii acesteia, folosirea ei intensivă, perfecŃionarea organizării activităŃii şi a managementului firmei. În ceea ce priveşte cheltuielile de circulaŃie, acestea vor fi influenŃate de: • volumul şi structura desfacerilor; • nivelul relativ al cheltuielilor pe grupe de mărfuri. Conceptul de eficienŃă trebuie analizat prin prisma celor două coordonate – efort şi efect – un asemenea concept implicând un triplu aspect: economic, social şi ecologic. EficienŃa socială a comerŃului poate fi privită ca eficienŃa cumpărătorului, înŃelegând prin aceasta calitatea deservirii consumatorului. Un model al eficienŃei sociale a comerŃului poate să ia forma unei funcŃii multifuncŃionale, de genul: Es = f(Mc, S, Che, E), unde Es reprezintă eficienŃa socială a comerŃului, Mc rprezintă aspecte referitoare la modernizarea comerŃului, S = varietatea sortimentelor, Che = costurile de consumaŃie iar E include alŃi factori importanŃi care definesc eficienŃa socială a comerŃului. În ultimă instanŃă, eficienŃa socială a comerŃului va depinde de o serie de elemente de bază, respectiv: • modernizarea activităŃii comerciale; • calitatea actului de vânzare-cumpărare; • asigurarea unei structuri sortimentale diversificate; • costuri reduse de consum, acestea reprezentând ansamblul cheltuielilor materiale şi de timp efectuate de cumpărător pentru procurarea mărfurilor şi pregătirea acestora în vederea consumului; 54

• alte elemente ce Ńin de unele condiŃii ale pieŃei. Este destul de dificil de cuantificat eficienŃa socială a comerŃului. Cu toate acestea, se pot determina o serie de indicatori care să cuantifice această eficienŃă, respectiv: a) indicele satisfacerii cererii cumpărătorului se determină ca raport între calitatea şi structura sortimentală a ofertei (Of) şi volumul cererii (C) pentru produsul în cauză.

b) indicele satisfacerii serviciului vânzătorului (Isv) ce exprimă nivelul de deservire a cumpărătorului, calculat ca raport între numărul de cumpărători satisfăcuŃi de serviciile comerciale (Cs) şi totalul cumpărătorilor

c) timpul cheltuit de cumpărători pentru achiziŃionarea mărfurilor, cuprinzând trei componente, respectiv timpul cheltuit pentru informare, timpul cheltuit pentru deplasarea clientului de la domiciliu la unitatea comercială şi timpul cheltuit pentru realizarea efectivă a actului de cumpărare. CUVINTE CHEIE: indicatorii eficientei economice în comert; veniturile în comert; rentabilitatea activitãtii comerciale; factorii care influentezã mãrimea si dinamica cheltuielilor de circulatie; indicatorii cheltuielilor de circulatie; rentabilitatea activitãtii comerciale; cãile de crestere a eficientei activitãtii comerciale; eficienta socialã a comertului. TESTE GRILA • Scrieti formula de calcul a indicatorului “nivelul relativ al cheltuielilor de circulatie. Raspuns: Nche = • Scrieti formula de calcul a ratei rentabilitatii activitatii comerciale. Raspuns: Rr = • Scrieti formula de calcul pentru indicele satisfacerii serviciului vanzatorului. Raspuns: Isv = • Scrieti formula de calcul pentru indicele satisfacerii cererii cumparatorului. Raspuns: Isc =

Lista subliectelor pentru pregătirea în vederea evaluării finale 1. Conceptul de comerŃ. ConŃinutul activităŃii comerciale 55

2. Rolul şi funcŃiile comerŃului 3. NoŃiunea de act de comerŃ 4. Principalele restricŃii privind desfăşurarea de activităŃi comerciale 5. ObligaŃiile şi prerogativele comerciantului 6. Conceptul şi conŃinutul distribuŃiei 7. Rolul, formele şi funcŃiile distribuŃiei 8. Conceptul de canal de distribuŃie. Dimensiunile acestuia 9. Tipologia canalelor de distribuŃie 10. ParticularităŃile distribuŃiei bunurilor de consum 11. ParticularităŃile distribuŃiei produselor agricole 12. ParticularităŃile distribuŃiei serviciilor 13. Principiile organizării activităŃii comerciale 14. Firma comercială. Concept şi tipologie 15. ComerŃul independent 16. ComerŃul asociat 17. ComerŃul integrat 18. ConŃinutul activităŃii de comerŃ cu ridicata 19. Rolul economic al comerŃului cu ridicata 20. FuncŃiile comerŃului cu ridicata 21. Tipologia activităŃii comerciale cu ridicata 22. TendinŃe în evoluŃia comerŃului cu ridicata 23. Conceptul şi conŃinutul comerŃului cu amănuntul 24. Rolul şi funcŃiile comerŃului cu amănuntul 25. Sectorizarea activităŃii comerciale cu amănuntul 26. TendinŃe în evoluŃia comerŃului cu amănuntul 27. ComerŃul stabil 28. ComerŃul mobil 29. ComerŃul fără magazine 30. Conceptul şi importanŃa alimentaŃiei publice 31. Organizarea activităŃii de alimentaŃie publică 32. Tipologia unităŃilor de alimentaŃie publică 33. Baza tehnico-materială a sectorului de alimentaŃie publică 34. Progresul tehnic în activitatea de alimentaŃie publică 35. MutaŃii şi orientări în organizarea şi modernizarea activităŃii de alimentaŃie publică 36. Conceptul de serviciu comercial 37. Caracteristicile serviciilor comerciale 38. Locul serviciilor comerciale în cadrul comerŃului actual 39. Tipologia serviciilor comerciale 40. TendinŃe în dezvoltarea serviciilor comerciale 41. MutaŃii în organizarea şi desfăşurarea activităŃii cooperaŃiei de consum 42. ConŃinutul, rolul şi importanŃa cooperaŃiei de consum în etapa actuală 43. Principiile cooperatiste 44. Sistemul de organizare a cooperaŃiei de consum 45. NoŃiunea de comerŃ electronic. Sfera sa de cuprindere 46. Avantajele şi dezavantajele comerŃului electronic faŃă de comerŃul clasic 47. ComerŃul electronic prin Internet 48. ComerŃul electronic în România 49. Conceptul de bază tehnico-materială a comerŃului 50. Baza tehnico-materială a comerŃului cu amănuntul 51. Baza tehnico-materială a comerŃului cu ridicata 52. Progresul tehnic în comerŃ 56

53. Caracteristicile procesului de muncă în comerŃ 54. Productivitatea muncii în comerŃ 55. Patrimoniul agenŃilor economici în comerŃ 56. Resursele financiare din comerŃ 57. Politica financiară în comerŃ 58. RelaŃiile comerŃului cu producătorii 59. Formele relaŃiilor comerŃului cu producătorii 60. ConŃinutul relaŃiilor comerŃului cu consumatorii 61. Conceptul de protecŃie a consumatorilor. Structura câmpului său de acŃiune 62. Implicarea puterii publice în protecŃia consumatorilor 63. Cadrul legislativ privind protecŃia consumatorilor în România 64. Cadrul instituŃional privind protecŃia consumatorilor în România 65. Conceptul şi conŃinutul eficienŃei activităŃii comerciale 66. Calculul eficienŃei economice în comerŃ 67. Veniturile şi cheltuielile în comerŃ 68. Indicatorii cheltuielilor de circulaŃie 69. ConŃinutul şi indicatorii rentabilităŃii activităŃii comerciale 70. Factorii care determină mărimea profitului în comerŃ 71. EficienŃa socială a comerŃului 72. Căile de creştere a eficienŃei activităŃii comerciale 73. PiaŃa bunurilor şi serviciilor – componentă de bază a pieŃei globale 74. ConŃinutul şi structura pieŃei bunurilor şi serviciilor 75. AgenŃii economici care activează în cadrul pieŃei 76. Conceptul de consum. Structura acestuia 77. Comportamentul de consum 78. Conceptul de cerere de mărfuri. ConŃinutul şi formele acesteia 79. Conceptul de ofertă de mărfuri. ConŃinutul şi formele acesteia 80. ConŃinutul şi natura preŃurilor din comerŃ 81. Tipurile de preŃuri practicate în comerŃ 82. Stabilirea strategiilor de preŃ în domeniul comerŃului 83. Rolul şi obiectivele politicii de aprovizionare cu mărfuri în comerŃ 84. Rolul stocurilor în activitatea comercianŃilor

57