Lucrare de Licenta FABBVA

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE FACULTATE DE FINANTE,ASIGURARI,BANCI SI BURSE DE VALORI

LUCRARE DE LICENTA -MONEDA SI CURSUL DE SCHIMB.ISTORIE SI PERSPECTIVA MONETARA LA NIVELUL ECONOMIEI GLOBALE -

PROFESOR COORDONATOR :

ABSOLVENT :

GABRIEL BISTRICEANU

UNGUREANU COSTIN ALEXANDRU

ANUL III ID BUZAU 2013

Trusted by over 1 million members

Try Scribd FREE for 30 days to access over 125 million titles without ads or interruptions! Start Free Trial Cancel Anytime.













CUPRINS

CAPITO CAPITOLUL LUL 1 INTROD INTRODUCT UCTIV… IV……… ………… ………… ………… ………… ………… ………… ………… ………… ………… ……… … 1.1. Organizare Organizareaa si esenta esenta banilor.… banilor.………… ……………… ……………… ……………… ……………… ……………… ……………… ……….. 1.1.1. 1.1.1. Functiile Functiile Monedei…… Monedei…………… ……………… ……………… ……………… ……………… ……………… ……………… ……………… ……… 1.2. Functiile Cursului de Schimb…………………………………………………………. 1.2.1. Tipologia Cursului de Schimb.……………………………………………………… 1.2.2. 1.2.2. Factorii Factorii care influen influenteaz teazaa formarea formarea cursului cursului de schimb……… schimb…………... …........ .......... .......... .......... ......... ....... ... 1.2.3. 1.2.3. Mecani Mecanismul smul determ determinarii inarii cursuri cursurilor lor de schimb schimb si determin determinantii antii acest acestuia… uia………… ………... ... CAPITOLUL 2 : CREATIA MONETARA,BANCA CENTRALA,SISTEMU BANCAR.. 2.1. CREATIA CREATIA MONETARA… MONETARA………… ………...… ...………… ……………… ……………… ……………… ……………… ……………… ……….. 2.1.1. 2.1.1. Creditele Creditele acordate acordate statul statului ui si bancilo bancilorr comerciale comerciale……… ……………… ……………… ……………… …………... …... 2.1.2. 2.1.2. Creatia Creatia moneta monetara ra a bancilor bancilor comer comerciale ciale……… ……………… ……………… ……………… ……………… ……………. ……..... 2.1.3. 2.1.3. Cauzele Cauzele creatie creatieii monetare monetare ale bancilo bancilorr comerciale… comerciale………… ……………… ……………… …………….. ……...... .... 2.1.4. 2.1.4. Creatia Creatia monet monetara ara a teza tezaurului urului……… ……………… ……………… ……………… ……………… ……………… ……………… ……….... 2.1.5. 2.1.5. Piata Piata monetar monetaraa si rolul rolul aceste acesteia ia in creati creatiaa monetara monetara……… ……………… ……………… ……………… ………… … 2.1.6. 2.1.6. Caracteri Caracteriscile scile Pietei Pietei Moneta Monetare…… re…………… ……………… ……………… ……………… ……………… ……………… …………. …. 2.1.7. 2.1.7. Rolul Pietei Pietei Monet Monetare… are………… ……………… ……………… ……………… ……………… ……………… ……………… …………….. …….. 2.2. Banca Banca Centrala… Centrala………… ……………… ……………… ……………… ……………… ……………… ……………… ……………… ……………… ……… 2.2.1. 2.2.1. Sistemu Sistemu Bancar…… Bancar…………… ……………… ……………… ……………… ……………… ……………… ……………… ……………… ………… … CAPITOLUL CAPITOLUL 3 : MASA MASA MONET MONETARA,I ARA,INFLA NFLATIA TIA SI SI ZONELE ZONELE EURO… EURO………… ……………… ……… 3.1. Masa Masa monet monetara.S ara.Struct tructura ura in (%) a masei masei monetare monetare in Roman Romania…… ia…………… ……………… …………. ….

3 3 15 21 21 25 26 32 32 34 35 35 38 39 41 42 43 45 51 51 15 15 15 15 19 19 20 23 23 26 28 29 34 38















CAPITOLUL 1

INTRODUCTIV

1.1. ORGANIZAREA SI ESENTA BANILOR

Moneda , valoarea de schimb, valoarea de întrebuinţare, echivalent general, moneda metalică, moneda de hîrtie, titlurile de credit, cambia, biletul la ordin, cecul, biletul de bancă, moneda electronică, teoria raţionalistă, teoria evoluţionistă, divizarea muncii. Inventarea banilor a fost una din cele mai mari realizări ale civilizaţiei umane. Ei au apărut stihinic şi, pe parcursul dezvoltării producţiei de mărfuri, au suferit numeroase modificări. Extinderea schimbului de mărfuri s-a soldat cu desprinderea spontană de masa celorlalte mărfuri a unei mărfi specifice, căreia i-a fost atribuită funcţia de echivalent general. Prin urmare, banii au apărut o dată cu schimbul de mărfuri ca un derivat al acestui schimb (operaţiilor comerciale).

Rolul banilor se rezumă la funcţiile de intermediar în schimbul de diverse mărfuri în diferite etape ale dezvoltării societăţii. Aceasta înseamnă că, în calitate de categorie istorică şi economică, banii sunt o marfă deosebită, marfă-intermediar, marfă-semn de valoare. Ca o categorie istorică, banii , din cele mai vechi vremuri şi pînă în prezent, se află în centrul atenţiei gîndirii umane. Din timpul Greciei antice, de la Xenophon, Platon şi Aristotel şi pînă la începutul secolului XX (adică într-o perioadă de circa 2300 de ani), potrivit calculelor făcute de cercetători, au fost publicate circa 6 mii de lucrări (monografii, manuale, articole ştiinţifice etc.) toate consacrate problemei banilor. Se presupune că, în secolul trecut, numărul acestor publicaţii a















Un volum atît de mare de investigaţii, precum şi profunzimea cercetărilor ştiinţifice consacrate problemelor teoriei monetare au făcut să scadă simţitor numărul „petelor oarbe" din spaţiul cunoştinţelor acumulate. Cu toate acestea, în literatura economică persistă diverse interpretări ale origin originii ii şi esenţe esenţeii banilo banilor, r, lipsin lipsindd unitat unitatea ea de opinii opinii şi asupra asupra altor altor proble probleme me fundam fundament entale ale,, conceptuale ale sistemului bănesc. Diversitatea şcolilor şi abordărilor soluţionării problemelor monetare mon etare,, caracteru caracterull contradic contradictoriu toriu al sintezelo sintezelorr şi concluzi concluziilor ilor ştiinţifice ştiinţifice asupra asupra cercetări cercetărilor lor teoretice, interpretărilor, conceptelor (definiţiilor), precum şi al recomandărilor practice confirmă actualitatea acestor probleme şi necesitatea continuării studierii şi perfecţionării sistemului bănesc. Totodată, este în afara oricăror dubii ideea utilităţii banilor pentru oameni, ca instrument de reglementare a vieţii individului, precum şi rolul lor în dirijarea societăţii umane, în general. Importanţa mereu crescîndă a banilor determină ideea ipotetică precum că banii ca atare vor exista întotdeauna, servind indivizilor şi comunităţilor umane ca instrument util de intermediere privind soluţionarea problemelor perfecţionării relaţiilor în domeniul schimbului. În primul primul rînd, rînd, banii banii au o însem însemnăt nătate ate utilit utilitar-a ar-apli plica cativ tivă, ă, deoar deoarece ece,, fiind fiind cel cel ma maii import important ant instrument de reglementare a asigurării necesităţilor vitale, ei sunt necesari nu numai fiecărui individ, ci şi întregii societăţi umane. În al doilea rînd, nu e mai mică importanţa lor ştiinţificocognitivă, căci banii constituie unul din cele mai interesante domenii ale ştiinţei economice, în general, şi ale teoriei financiar-bancare, financiar-bancare, în particular. Aşadar, dacă banii, ca formă, reprezintă un document care oferă oficial dreptul de a procura orice bunuri vitale şi patrimoniale, apoi, după conţinut, ei reprezintă ceva mult mai esenţial, decît un simplu instrument pasiv, ce contribuie la dezvoltarea economiei. economiei. Interpretarea originii banilor include două tipuri de abordări conceptuale: raţionalistă şi evolutivă. Primul tip - abordarea raţionalistă explică - apariţia banilor ca rezultat al unui acord între oameni, ce favori favorizea zează ză mişca mişcarea rea valori valorilor lor în cadru cadrull operaţ operaţiun iunilo ilorr de schimb schimb,, efectu efectuate ate cu ajutor ajutorul ul unu unuii instrument ales special - o marfă deosebită, care îndeplineşte funcţia convenţională de echivalent general. Această teză conceptuală a fost enunţată pentru prima dată de către Aristotel în opera sa filozofică „Etica lui Nicomah": „toate lucrurile care participă la procesul de schimb au nevoie să fie















convenţionalitate... Ea va face ca toate lucrurile să fie comensurabile, căci totul se va măsura cu moneda". (Vezi: Filozofia Greciei. Edit. „Foglio", 1955, pp.891-892). Mai tîrziu, în lumea antică, această idee a lui Aristotel şi-a găsit întruchiparea legislativă într-una din formulele dreptului roman, prin care se declara stabilirea de către împărat, prin decret, a valorii banilor. Accentul subiectiv-psihologic în problema originii banilor, condiţionat de abordarea conceptuală raţionalistă a interpretării naturii, esenţei lor, există şi în concepţiile şi opiniile unor economişti de vază contemporani. Astfel, de exemplu, economistul american Paul A. Samuelson întrevede în bani un convenţionalism social artificial (Самуэльсон П. Экономика. Вводный курс. Москва, 1964, стр.69), iar un alt economist de vază, John K. Galbrith, susţine că „atribuirea îndeplinirii funcţiilor de bani unor metale preţioase, precum şi altor obiecte scumpe este rezultatul unui acord între oameni (K.J. Galbrith - Money when it Came, when it Went. London: 1976, p.7). Prin urmare, reprezentanţii acestei concepţii consideră că banii sunt produsul unei convenţii încheiate între oameni, adică un instrument de schimb tehnic. Abordarea conceptual-evolutivă a explicării originii banilor a fost formulată pentru prima dată de către K. Marx, a cărui merit constă în fundamentarea caracterului mărfar al provenienţei banilor. Conform teoriei sale, banii au apărut ca urmare a procesului evolutiv care, cu sau fără voia oamenilor, după o lungă perioadă de dezvoltare a relaţiilor de schimb, s-a soldat cu faptul că anumite mărfuri s-au desprins de masa celorlalte şi au căpătat proprietatea de marfă deosebită, specială, îndeplinind funcţia de bani. În faza timpurie a evoluţiei societăţii umane, nu era nevoie de bani, căci tot ce se producea sau se dobîndea se şi consuma imediat de către membrii tribului. Doar în unele cazuri (bunăoară, dacă se nimerea vreun an deosebit de roditor) se iveau surplusuri de anumite produse, care erau schimbate pe alte produse necesare, propuse de triburile vecine. Schimbul în cazul acestor operaţii rare se făcea ocazional, fără să existe reguli, norme sau alte condiţii prestabilite. De-a lungul dezvoltării societăţii umane, o dată cu ivirea unor surplusuri stabile de produse, apare















valoare generale, cînd procesul de schimb este mijlocit de echivalentul general al valorii. De remarcat că, în etapa iniţială a evoluţiei formelor valorii, rolul echivalentelor a fost atribuit unei serii de mărfuri-intermediare ale schimbului. Mărfurile menţionate reprezentau ca şi cum prototipul echivalentului general, un fel de bani primitivi. Totodată, măsurarea valorii cu ajutorul lor se făcea într-un mod foarte convenţional, rudimentar, în fond - cu bucata, căci conţinutul material al mărfurilor destinate schimbului nu vădea nici un fel de caracteristici calitative sau cantitative, ce ar fi permis efectuarea unor operaţiuni de schimb cu caracter stabil sau normativ. Dezvoltarea ulterioară a producţiei de mărfuri şi a schimbului s-a datorat separării meşteşugurilor de agricultură în urma avansării diviziunii sociale a muncii. Anume în aceste condiţii s-a cristalizat forma bănească a valorii, ce se caracterizează prin desprinderea unei mărfi speciale, cea mai potrivită pentru rolul de „unitate de măsură a tuturor mărfurilor" - echivalentul general. Acest fapt a fost favorizat şi de circumstanţa că celelalte mărfuri au încetat să mai corespundă rolului de obiecte de bază ale procesului de schimb, iar supremaţia în sfera elaborării mijloacelor de producţie începe să o deţină metalele. Astfel, treptat, pe cale firească, evolutivă, a apărut forma-valoare bani, ce pretinde la rolul de echivalent echivalent general şi se referă la o singură singură marfă specială - banii. banii. În ultimă instanţă, funcţia echivalentului general şi-a găsit cel mai bine expresia în două metale preţioase: aurul şi argintul. Aceasta a fost cu putinţă datorită faptului că, spre deosebire de celelalte echivalente, banii de metal posedă calităţi extrem de specifice şi au o serie de priorităţi, graţie cărora doar lor le-a putut reveni funcţia de bani universali: propria valoare înaltă, omogenitatea mater ma terial ialulu uluii mon moneta etar, r, care care permit permitea ea diviza divizarea rea lor în fragm fragment entee de orice orice mă mărim rime, e, sigura siguranţa nţa integrităţii (fiind inalterabili etc.). Aşadar, atribuirea funcţiei de echivalent general banilor de metal, în decursul istoriei civilizaţiei umane, a fost ca o consecinţă a unei selecţii naturale multiseculare, la a cărei bază stăteau însuşirile fizice ale mărfii, condiţiile naturale şi economice ale statului dat, poziţia geografică, geografică, istoria şi tradiţiile sale. După Du pă cum cum s-a s-a rema remarc rcat at,, însă însă,, bani baniii nu sunt sunt doar doar o ma marfă rfă ordi ordina nară ră,, ce nu repr reprez ezin intă tă decî decîtt întruchiparea valorii lor de consum. Orice marfă are şi o valoare a sa, specifică, unică, de întrebuin întrebuinţare, ţare, ce rezidă rezidă în capacitat capacitatea ea ei de a satisface satisface o anumită anumită necesitat necesitate, e, bine determinată determinată (de exemplu, pîinea satisface nevoia de hrană, paltonul - nevoia de îmbrăcăminte, automobilul - nevoia

















banii, ca marfă, posedă o valoare generală de întrebuinţare, ce constă în posibilitatea de a putea fi schimbaţi pe orice marfă. Pentru fiecare producător propria marfă serveşte drept valoare de schimb, reprezentînd o corelaţie cantitativă bine determinată, în care o marfă este schimbată pe o altă marfă, iar mărfurile celorlalţi producători servesc drept valori de întrebuinţare. Dar nu toate mărfurile pot servi concomitent şi ca valori de întrebuinţare, şi ca echivalente generale. Deoarece banii sunt „marfa mărfurilor", ei posedă un caracter special privind funcţionarea valorii de întrebuinţare şi valorii ca atare. Contradicţia internă a mărfii dintre valoarea de întrebuinţare şi valoarea ei efectivă se manifestă în procesul schimbului şi-şi găseşte soluţionarea pe calea diviziunii mărfurilor în mărfuri propriu-zise şi bani. Anume banii reprezintă acea marfă specifică ce posedă calita calitatea tea de schimb schimbabi abilit litate ate genera generală lă nemijlo nemijlocit cită, ă, de valoar valoaree genera generală lă de întreb întrebuin uinţar ţare. e. Spre Spre deose deosebir biree de celel celelalt altee mă mărfu rfuri, ri, doar doar banii banii pot apărea apărea în calit calitate ate de întruc întruchip hipare are genera generală lă şi nemijlocită a valorii. Deci banii, ca marfă specifică, servesc drept echivalent general, fiindcă valoarea lor de întrebuinţare exprimă valoarea altor mărfuri. Generalizînd rezultatele analizei evoluţiei trecerilor reciproce a diverselor forme ale valorii de la forma-valoare simplă la forma-valoare bani şi punînd accentul pe rolul important al banilor ca factor ce reflectă relaţiile sociale avansate, nu doar ca un mijloc tehnic de rulaj, se poate conchide că esenţa banilor constă în calitatea lor de a fi un tip specific de marfă, a cărui formă naturală fuzionează cu funcţia socială de echivalent general al valorii. Conţin Conţinutu utull esenţi esenţial al al banil banilor, or, ca o categ categori oriee econo economic micăă indepe independe ndentă ntă,, dezvă dezvălui luiee trinit trinitate ateaa proprietăţilor fundamentale fundamentale ale acestora:

















măsură a valorilor mijlocului de circulaţie şi a mijlocului de acumulare) în cazul recunoaşterii lor generale în această funcţie în cadrul unei asociaţii de plăţi. Deci banii reprezintă un element activ necesar şi o componentă firească a activităţii economice a societăţii, servind drept echivalent general al relaţiilor comerciale (marfare) dintre participanţii şi verigile procesului de reproducţie. Plenitudinea conţinutului esenţei economice a banilor e asigurată de caracteristicile participării lor la realizarea diverselor tipuri de relaţii sociale, la repartiţia produsului naţional brut şi la procurarea de bunuri imobiliare şi funciare, precum şi la stabilirea preţurilor, care exprimă valoarea mărfurilor. În condiţiile actuale ale cristalizării şi maturizării relaţiilor de piaţă, semnele monetare şi banii din circulaţia prin virament (fără numerar) îşi pierd treptat propria valoare, deşi pot fi folosiţi în continuare ca valoare (monedă) de schimb. Această tendinţă firească vădeşte faptul că banii din ce în ce mai mult diferă de celelalte mărfuri, pierzîndu-şi caracterul de marfă şi transformîndu-se într-o categorie economică independentă, ce nu-şi păstrează, în asemenea caz, decît unele proprietăţi specifice, care sunt inerente mărfii propriu-zise. Generalizarea făcută mai sus ne permite să dăm definiţia banilor. Din toate definiţiile, cele mai frecvent folosite şi publicate în literatura economică sunt două: - Banii reprezintă r eprezintă o marfă deosebită care îndeplineşte funcţia de echivalent general; - Banii sunt un mijloc de schimb care favorizează producţia de mărfuri şi este acceptat de toţi în spaţiul dat de efectuare a plăţilor.

















Pe parcursul evoluţiei lor, banii, în diverse stadii ale procesului diviziunii sociale a muncii, au avut diverse echivalente sau au fost reprezentaţi de diverse mărfuri speciale. Acelaşi popor, în diferite perioade ale istoriei sale, precum şi diferite popoare au folosit concomitent diferite echivalente pentru bani. De regulă, funcţia echivalentului era îndeplinită de marfa care se bucura de cea mai mare cerere sau care, în virtutea faptului că se afla din belşug, forma oferta. Dar cel mai frecvent şi cea dintîi marfă-intermediar în multe din primele state au fost vitele. Acest adevăr e confirmat de faptul că în majoritatea limbilor lumii atît banii, cît şi vitele se numeau la fel, cu acelaşi cuvînt sau cu cuvinte apropiate ca sens, a căror rădăcină, fonetică era comună. De exemplu, bogăţia eroilor în eposul lui Homer şi a triburilor germanice se măsura cu numărul capetelor de vite. Drept mărfuri-echivalente intermediare serveau, de asemenea, asemenea, blănurile, cerealele, sarea şi alte bogăţii naturale. În perioadele mai tîrzii ale constituirii lor, pe măsură ce avansa diviziunea socială a muncii şi se perfecţionau relaţiile marfă-bani marfă-bani , întreaga diversitate a tipurilor monetare monetare poate fi redusă la banii banii de metal. La început, banii de metal aveau aspectul unor lingouri de diverse forme (bară, placă, sîrmă ş.a.). În Grecia antică (Sparta), în calitate de bani se folosea fierul, în Roma antică - bronzul. Iniţial lingourile de metal aflate în circulaţie aveau o anumită greutate, de aceea denumirile mai multor unităţi băneşti indicau o masă concretă de metal: liră sterlină, livră (funt), marcă (jumătate de funt) ş.a.m.d. În Rusia Kieveană (sec. XIII) grivna cîntărea o livră (funt) de argint, iar grivna tăiată în două se numea rublă (de la rus. rubiti - a tăia), fiindcă o bară din argint era tăiată cu dalta în bucăţi egale - ruble. Aproximativ, în aceeaşi perioadă, masa unui peni englezesc echivala cu greutatea a 32

















În decursul istoriei umane, banii metalici au suferit mutaţii esenţiale în urma trecerii rapide de la banii „cîntăriţi" la banii socotiţi, „număraţi", la baterea pretutindeni a monedelor, adică a semnelor băneşti, ale căror formă, aspect şi conţinut al masei metalice se stabileau prin lege. Primele monede (în fond, primii bani adevăraţi) au apărut într-o colonie a Greciei antice - statul Lidia (Asia Mică), în secolul VII î.Hr., fiind bătute dintr-un aliaj natural de aur şi argint (electrum). Baterea monedelor a marcat etapa care a încheiat procesul de constituire a banilor. Pe la înce începu putu tull seco secolu lulu luii XX, XX, în cele cele ma maii de frunt fruntee ţări ţări indu indust stria riale le ale ale lumi lumiii s-a s-a inst instau aura ratt monometalismul de aur, cînd rolul principal aparţinea aurului, în vreme ce argintului i-a fost rezervat un rol mult mai modest, acesta avînd o valoare mai mică. Aurul a obţinut prioritatea datorită luării în considerare a proprietăţilor sale absolut specifice - este cea mai valoroasă bogăţie naturală, preţul lui neputînd fi influenţat decît de cantitatea aurului însuşi dobîndit în lume. Anume valoarea stabilă a aurului a făcut ca acesta să devină unitate de măsură pentru calcularea valorii tuturor celorlalte mărfuri şi, respectiv, a putut servi drept argument pentru utilizarea lui în calitate de monedă universală (bani mondiali). Dar în anii 70 ai secolului XX s-a produs fenomenul demonetizării aurului - acest metal şi-a pierdut funcţiile monetare. Mai întîi aurul a încetat să îndeplinească funcţiile de mijloc de circulaţie şi plată în cadrul rulajului intern al ţărilor, apoi, mai tîrziu, începînd cu anul 1976, şi funcţiile de bani universali. Astfel, în sistemele monetare ale principalelor ţări s-au produs schimbări radicale - banii cu valoare deplină (adică banii a căror valoare nominală corespundea valorii metalului nobil ce-l conţineau) au fost substituiţi de banii convenţionali, depreciaţi (adică bani de hîrtie şi de credit, care îndeplineau funcţiile de semne valorice).

















Un alt motiv, mai puţin important, al preschimbării în semne valorice a banilor metalici cu valoare deplină, remarcat încă de K. Marx, a fost durata prea scurtă de funcţionare a banilor ca mijloace de circulaţie. Cauzele acestui fenomen constau în uzarea rapidă a monedelor, precum şi deteriorarea şi falsificarea acestora. Aceasta ducea la dezechilibrarea schimbului şi la deprecierea ulterioară a banilor, precum şi la emisiuni suplimentare de semne valorice cu scopul acoperirii propriilor cheltuieli, care aveau aceleaşi consecinţe dezastruoase dezastruoase de dezorganizare dezorganizare a procesului de schimb. În fine, o cauză esenţială a substituirii banilor cu valoare reală (deplină) de către semnele monetare au fost aşteptările zadarnice privind reducerea considerabilă a costurilor de circulaţie, accelerarea circuitului economic şi prosperarea comerţului. Banii de hîrtie (biletele de tezaur) Trecerea la utilizarea în rulaj a semnelor valorice a marcat începutul unei noi etape în dezvoltarea şi perfecţionarea sistemelor monetare: aurul pe pieţele interne şi pe piaţa mondială a fost dezlocuit de banii de hîrtie şi de credit (bancnote). Banii de hîrtie, reprezentînd semne monetare sau bani cu valoa valoare re deplin deplină, ă, istori istorice ceşte şte,, au apărut apărut ca urmare urmare a circul circulaţi aţiei ei banilo banilorr metali metalici ci şi partic participă ipă la circulaţia monetară în calitate de înlocuitori ai monedelor de argint sau de aur. Posibilitatea obiectivă a circulaţiei substituenţilor banilor reali a apărut datorită specificului funcţiei banilor ca mijloc de circulaţie, cînd aceştia joacă rolul de intermediar în schimbul de mărfuri. Evoluţia acestor operaţii de substituire reciprocă a fost un proces istoric destul de îndelungat şi a cunoscut trei etape: - etapa I - uzarea firească a monedelor şi scăderea lor în greutate, urmată de transformarea ulterioară a acestora în semne ale valorii;



















hîrtie: aceştia pierzîndu-şi în procesul evoluţiei valoarea lor iniţială, statul le atribuie un alt curs, forţat (nominal) şi, ca rezultat, capătă o valoare reprezentativă în sfera circulaţiei, iar o data cu aceasta şi posibilitatea de a îndeplini funcţia de mijloc de cumpărare şi plată. Natura economică a introducerii în circulaţie a banilor de hîrtie este condiţionată de principala predestinare a acestora - obţinerea unor vărsăminte suplimentare în vistierie, necesare pentru acoperirea deficitului bugetar. În acest scop, e lansată o emisiune directă de bani de hîrtie de către organul guvernamental de resort - Ministerul Finanţelor (administraţia financiară, trezoreria), care gestionează direct formarea şi executarea bugetului de stat sau indirect - banca centrală a ţării, care pune la dispoziţia guvernului creditele necesare, folosite de acesta din urmă pentru acoperirea cheltuielilor bugetare. Diferenţa dintre valoarea nominală a banilor de hîrtie emişi şi costul emiterii lor (cheltuielile pentru hîrtie şi tipar) constituie venitul de emisie - adevăratul obiectiv, final al emisiunii banilor de hîrtie. Deoarece emiterea banilor de hîrtie (bilete de tezaur) de către guvern este condiţionată de nevoia de resurse financiare suplimentare, adică aceasta nu este reglementată de necesităţile de bani ale circulaţiei monetare şi marfare, în sistemul monetar apar posibilităţi şi premise reale ale instabilităţii circulaţiei banilor. Întrucît prima necesitate mereu creşte, iar cea de a doua, (de mărfuri), de regulă, rămîne pe loc (sau chiar scade - din cauza declinului economic), o emisiune excedentară ar putea



















După ce relaţiile relaţiile marfă-bani marfă-bani au căpătat un caracter caracter general în domeniul domeniul activităţii activităţii economic economice, e, s-a extins considerabil practica folosirii creditului comercial şi bancar. În condiţiile date, banii de credit devin o marfă universală, ce ţine de sfera superioară a procesului social-economic. De aceea sunt guvernaţi de cu totul alte legi. În societatea societatea capitalistă capitalistă avansată avansată,, cînd, în locul locul circulaţiei circulaţiei mărfurilor mărfurilor,, se intensific intensificăă circulaţia circulaţia capitalului, acesta din urmă separă din mediul său un segment căruia îi atribuie funcţii monetare. Dacă în formaţiunea precapitalistă, în condiţiile simplei producţii de mărfuri (M-B-M1), circulaţia e separată de producţie, şi mărfurile nu sunt recunoscute public decît atunci cînd se transformă în bani, în formaţiunea dezvoltată a capitalismului (B-M-B1) nu e necesar ca marfa să fie recunoscută public, căci ea apare apare ca un capital capital ce reprezintă o relaţie relaţie socială. O dată cu creşterea volumului circulaţiei, forma monetară este din ce în ce mai efemera, iar timpul lucrat inclus în mărfuri, se manifestă tot mai clar ca o necesitate socială abia în faza procesului de producţie. Prin urmare, posedarea capitalului de producţie a oferit premisele necesare pentru ca banii de credit să apară dintr-o formă modificată, specifică a producţiei, din rotaţia capitalului, nu din circulaţia. Cambia (vecselul) reprezintă un titlu de creanţă a cărei bază o constituie creditul comercial. O dată



















Cambiile bazate pe tranzacţiile comerciale se numesc comerciale. Cambii de acest tip dacă se respectă toate cerinţele privind perfectarea lor, sunt acceptate de bănci în calitate de gaj sau se iau în calcul la garantarea împrumuturilor acordate. Cambii financiare se numesc cambiile ai căror plătitori sunt băncile. O varietate a cambiilor financiare o reprezintă obligaţiile de tezaur, emise pentru acoperirea cheltuielilor bugetare. Bancnota (biletul de bancă) este un titlu de creanţă al băncii şi reprezintă banii de credit. Bancnotele sunt emise prin efectuarea operaţiunilor de credit - pe calea scontării cambiilor de către banca emitentă. Bancnota diferă de cambie, dar şi de banii de hîrtie. Bancnota se deosebeşte de cambiile comerciale după: - durata termenului (urgenţa scadenţei) - cambia reprezintă un angajament (titlu de creanţă) pe termen scurt (de 3-6 luni), iar bancnota un angajament (titlu de creanţă) perpetuu; - tipul garanţiei - cambia este lansată în circulaţie individual, de către orice întreprinzător şi e garantată individual; bancnotele în prezent sunt emise de Banca Centrala şi sunt garantate de



















Din cauza cauza suspen suspendăr dării ii schim schimbul bului ui de bancno bancnote te pe aur, aur, acest acestea ea nu şi-au şi-au păstra păstratt decît decît parţia parţiall fundamentala condiţie de marfă sau de credit, supunîndu-se, în temei, legităţilor circulaţiei banilor de hîrtie. Bancnotele emise în scopul creditării circulaţiei de mărfuri reprezintă bani de credit, iar dacă sunt folosite pentru acoperirea cheltuielilor de stat, se transformă de fapt din bani de credit în bani de hîrtie. Cecul este un document întocmit după o anumită formă şi conţine dispoziţia necondiţionată a emiţătorului cecului către instituţia de credit, pentru ca această să-i plătească deţinătorului suma indicată în cec. Cecul poate fi folosit pentru a primi (banii respectivi) de la bancă, precum şi pentru plătirea mărfurilor cumpărate sau serviciilor prestate. Circulînd în cadrul ciclului comercial şi deservind operaţiile de cumpărare-vînzare a mărfurilor, cecurile îndeplinesc funcţia de mijloc de circulaţie. Caracterul economic al cecului constă în faptul că el poate fi folosit ca mijloc de circulaţie şi plată, ca mijloc de încasare a banilor cash din bancă, precum şi ca element al sistemului de decontări prin virament (fără numerar). În condiţ condiţiil iilee capit capitali alismu smului lui dezvol dezvoltat tat,, circul circulaţi aţiaa cecur cecurilo ilorr joacă joacă un rol extrem extrem de import important ant,, jorita joritatea tea plăţil plăţil

tru mă mărfu rfuri ri şi

vicii vicii

tîndutîndu-

fără fără

pri int

ediul ediul



















Aceast Aceastaa functi functiee a mo moned nedei ei a aparut aparut ca urmare urmare a necesi necesitat tatii ii creari creariii unu unuii instru instrumen mentt care care sa mijloceasca schimbul economic. Acest instrument de schimb serveste în acelasi timp ca masura a valorii bunurilor schimbate. Productia, circulatia, consumul sunt realizate prin mai multe cicluri de operatiuni: M-B-M BMB Acestea se realizeaza continuu prin interventia monedei. Mijlocirea schimbului este cea mai importanta functie a monedei, pentru ca si economia de piata se bazeaza în cel cel mai înalt grad pe schimb. schimb. Economia de schimb este o economie a banului. banului. Moneda poate îndeplini functia de schimb, pentru ca este singura marfa general acceptata. Fiecare dintre participantii la schimb stie ca o poate ceda pentru a obtine un alt bun de care are nevoie. Moneda nu numai ca mijloceste schimbul, dar îl si simplifica.





















Functia de masurare (etalon) a valorii bunurilor schimbate

Mijlocind schimbul, moneda serveste la masurarea valorii acestor bunuri ce se schimba. Valoarea bunurilor schimbate este exprimata în bani, în moneda. Deci, în mod firesc instrumentul de masurare a valorii marfurilor este moneda, pentru ca ea este un numitor comun între bunuri eterogene. Aceasta functie a devenit tot mai necesara o data cu dezvoltarea economica economica si implicit diversificarea si multiplicarea bunurilor.





















Aceasta functie poate fi îndeplinita, întrucât moneda poate cuprinde o valoare mare întru-un volum mic. De asemenea asemenea,, moneda moneda are o valoare valoare mai constant constanta, a, mai stabila stabila si care poate fi schimbata schimbata pe alte valori. Prin aceasta functie, moneda permite transferul de valori dintr-un loc în altul. De asemenea, când schimburile de marfuri sunt inegale, se poate face compensarea valorilor ramase neachitate. Chiar avutia unei persoane fizice poate fi mai usor transferabila în bani, decât în bunuri. Moneda, baza a creditului

Creditul este de multe ori emisiune monetara. O data ce a fost aprobat creditul, se deschide un cont clientului solicitant, iar acesta face din acest cont, plati diverse.





















- Moneda de cont (scripturala). Aparitia monedei de hârtie a avut precedente în efecte de comert sau scrisori de schimb. Ea a aparut prima data în Europa la sfârsitul secolului al XII - lea si a avut drept cauza, limitarea pericolului transportului de moneda metalica. Efectele de comert propriu-zise sau tratele comerciale au aparut de fapt în secolele XVII - XVIII. Scrisoarea de schimb si tratele nu au o valoare intrinseca. Ele sunt doar un angajament de plata al celui ce le emite, pentru o anumita data. În aceeasi perioada apar primele bilete de banca si moneda de cont.





















În epoca moderna, se face si emisiune de moneda internationala de catre FMI (DST) sau Sistemul Monetar European (ECU, EURO). S-a ajuns si la disparitia (în unele cazuri) a suportului de hârtie al monedei scripturale prin aparitia cartilor electronice de plata si de credit, care înlocuiesc cecurile clasice. Puterea de cumparare a banilor

Puterea de cumparare este data de valoarea monedei. Aceasta valoare se calculeaza la rândul ei pe baza cantitatii de bunuri bunuri ce pot fi procurate cu o unitate monetara, monetara, deci pe baza baza preturilor. Puterea de cumparare a unei monede este variabila, deoarece cantitatea si valoarea bunurilor ce pot





















de economia reala. Când moneda avea acoperire în aur sau argint, puterea ei de cumparare era apropiata de valoarea intrinseca a aurului sau argintului continut de fiecare moneda. Cu atât mai mult exista aceasta acoperire, când monedele erau confectionate din aur sau argint. Puterea de cumparare a monedei poate creste prin aplicarea unor masuri deflationiste. Deflatia presupune în primul rând restrângerea semnelor monetare aflate în circulatie. De asemenea, trebuie avut în vedere abuzul de credit, care alaturi de abuzul de hârtie moneda constituie cauze principale ale inflat inflatiei iei ridica ridicate te si deci deci ale puteri puteriii reduse reduse de cump cumpara arare re a mo moned nedei. ei. Statul Statul trebui trebuiee sa-si sa-si echilibreze bugetul numai prin venituri normale, nu prin emisiune de moneda. Deflatia este în mare parte sinonima în aceasta aceasta situatie cu revalorizarea sau aprecierea monetara. monetara. Prin inflatie, preturile cresc si se creeaza o situatie economica de fapt, care nu poate fi schimbata dintr-o data. Cresterea preturilor poate fi brusca si înalta. Scaderea lor, deci revenirea la situatia























1.conditiile modificarii cursului de schimb; 2.locul stabilirii cursului de schimb; 3.termenul la care cursul este valabil; 4.obiectivele de analiza. 1. In ce priveste conditiile modificarii, deosebim:





















b. cursul de schimb al pietei – reprezinta cursul stabilit pe piata valutara in raport cu cererea si oferta. In acelasi sens este folosit termenul de curs de schimb bancar sau cotatie oficiala a pietei. Cursul de bursa reprezinta cursul stabilit in tarile in care preponderent in negocierea pretului monedelor este sistemul burselor. Cursul de casa (la ghiseu) reprezinta cursul publicat la care banca efectueaza preschimbarea preschimbarea in bani lichizi a diverselor valute. Daca se are in vedere in ce postura se situeaza casa de schimb sau banca in actiunea de vanzare-cumparare de moneda se utilizeaza termenul curs de cumparare (inscris in





















Publicarea cursurilor de schimb se realizeaza sub forma listelor de cursuri. Acestea sunt redate sub forma de afisaje electronice (pentru populatie) sau comunicari interbancare internationale realizate de institutii specializate (Reuters, Tele Rate etc), dar si in ziare, reviste de specialitate, pliante ale bancilor. 4. In raport cu obiectivele de analiza economica deosebim:





















Deprecierea valutara reprezinta fenomenul prin care o moneda, pe un interval dat, isi diminueaza puterea de cumparare cumparare in raport cu alte monezi. In relatiile de comert exterior, devalorizarea si deprecierea favorizeaza exportul si actioneaza ca o frana la import. Revalorizarea reprezinta majorarea oficiala, prin lege, a valorii unei monede si are drept consecinta direct directaa creste cresterea rea puteri puteriii de cumpar cumparare are a mo moned nedei ei revalo revaloriz rizate ate si mo modifi difica carea rea raport raportulu uluii de preschimbare fata de alte valute. Ca si si devalorizarea, revalorizarea revalorizarea este tot mai mai rar utilizata.





















- deficitele si excedentele excedentele bugetare; - politica de impozite si structura cheltuielilor bugetare – stimuleaza sau restrang productia interna, consumul in sectorul public si influenteaza cursul de schimb; - ma masur surile ile de politi politica ca econo economi micaI caI – favori favorize zeaza aza sau ingrad ingradesc esc schim schimbur burile ile econo economic micee internationale si implicit exercita influente asupra cursului de schimb; - cumpararea sau vanzarea de valuta pe piata valutara de catre banci; ductiv ductivita ita

ridica ridica

reflec reflec

in

titivit titivit

in

urilor urilor si in























prin dobanda

aduce. Corespunzato celelalte valute

fi

(in unitati de moneda





















intrucat ele au fost realizate in tara care „da tonul” pe piata valutara internationala, iar pe de alta





















telefo telefonic nic de

dat al bancii bancii B din Ger

nia

l bancii bancii fra





















de

dar si viitoare

valutei respective. Mai

daca valuta K













































































































































































































































































Lucrare de Licenta FABBVA

Recommend Documents