Curs I
BIBLIOGRAFIE 1. Barreau J. , Delahaye J. ʹ Gestion Financiere, Dumod, Paris 2002 2. Berceanu D s .a. ʹ Finantele firmei , Ed. Didactica si Pedagogica, R .A, Buc, 2006 3. Bistriceanu Gh s.a. ʹ Finantele agentilor economici, Ed. Economica, Buc, 200 1 4. Bucataru D . ʹ Finantele intreprinderii, Ed. Junimea, Iasi, 2006 5. Bran P. ʹ Finanele intreprinderii, Ed. Economica, Buc, 1999 6. Brealey R. , Myers S. ʹ Corporate Finance, Ed. Irwin, McGraw Hill, 2000 7. Cristea H. s.a. ʹ Gestiunea financiara a societatilor comerciale, Ed. Mitron, Timisoara, 2001 8. Giurgiu A ʹ Finantele firmei, Ed. Presa Universitara Universitara Clujeana, 2000 9. Gerard Charreaux ʹ Gestion financiere, Ed. Litec, Paris, 2000 10. Hoanta N. ʹ Finantele firmei, Ed. Economica, Buc, 2003 11. Ilie Vasile ʹ Gestiunea financiara a intreprinderii, Ed. Meteor Press, Buc, 2006 12. Nistor I. ʹ Teorie si practica in finantarea intreprinderilor, Ed. Casa Cartii de Stiinta, Cluj Napoca, 2006 13. Nistor I ʹ Finantele intreprinderii, Ed. Presa Universitara Clujeana, 2002 14. Nistor I, Lacatus V ʹ Finantele intreprinderii . Studii applicative, Ed. Risoprint, Cluj Napcoa, 2008 15. Roman D. ʹ Finante aplica, vol I, Ed. Economica, Economica, Buc, 2001 16. Stancu I . ʹ Finante, Ed. Economica, Buc, 2002
NOTAREA:
7p ʹ Examen final 2,5 p ʹ Activitate seminar 0,5 p ʹ Activitatea de la curs
CAPITALURILE INTREPRINDERII I. Continutul si structura capitalului intreprinderii dupa sursa de provenienta. II. Forme de materializare a capitalului intreprinderii III. Fondul de rulmenti si corelatii bilantiere
I.
Continutul si structura capitalului intreprinderii dupa sursa de provenienta.
Capitalul constituie pentru intreprinderii un element essential in desfasurarea activitatilor. Sub aspect conceptual capitalul capitalul poate sa fie abordat din 2 puncte de vedere: 1. Ca resursa baneasca Capitalul intreprinderii reprezinta un element principal al unei datorii in opozitie cu venitul sperat. Aceasta metoda de abordare a capitalului il regasim in pasivul bilantului. 2. Mijloc / factor de productie Capitalul exprimat prin totalitatea resurselor materiale care prin asociere cu ceilalti factori de productie asigura desfasurarea activitatilor in vederea obtinerii unui castig. Capitalurile se formeaza la infiintarea intreprinderii, se modifica in sensul cresterii sau descresterii pe tot parcursul desfasurarii de activitati si se lichideaza la incetarea activitatii intreprinderii.
1.
2.
Dupa sursa de provenienta structuram capitalurile intreprinderii in: Capitaluri proprii Capitaluri imprumutate PASIV
Capital social Rezerve, Fonduri, Provizioane si Rezultatele exercitiului Capitaluri imprumutate pe termen mediu si lung Credit obligatar Credit bancar pe termen mediu si lung Capitaluri imprumutate pe termen scurt Credit comercial
Credit bancar termen scurt
pe
Cs R D1
D2
CAPITALURILE INTREPRINDERII I. Continutul si structura capitalului intreprinderii dupa sursa de provenienta. II. Forme de materializare a capitalului intreprinderii III. Fondul de rulmenti si corelatii bilantiere
I.
Continutul si structura capitalului intreprinderii dupa sursa de provenienta.
Capitalul constituie pentru intreprinderii un element essential in desfasurarea activitatilor. Sub aspect conceptual capitalul capitalul poate sa fie abordat din 2 puncte de vedere: 1. Ca resursa baneasca Capitalul intreprinderii reprezinta un element principal al unei datorii in opozitie cu venitul sperat. Aceasta metoda de abordare a capitalului il regasim in pasivul bilantului. 2. Mijloc / factor de productie Capitalul exprimat prin totalitatea resurselor materiale care prin asociere cu ceilalti factori de productie asigura desfasurarea activitatilor in vederea obtinerii unui castig. Capitalurile se formeaza la infiintarea intreprinderii, se modifica in sensul cresterii sau descresterii pe tot parcursul desfasurarii de activitati si se lichideaza la incetarea activitatii intreprinderii.
1.
2.
Dupa sursa de provenienta structuram capitalurile intreprinderii in: Capitaluri proprii Capitaluri imprumutate PASIV
Capital social Rezerve, Fonduri, Provizioane si Rezultatele exercitiului Capitaluri imprumutate pe termen mediu si lung Credit obligatar Credit bancar pe termen mediu si lung Capitaluri imprumutate pe termen scurt Credit comercial
Credit bancar termen scurt
pe
Cs R D1
D2
Ai
Ac
I. -
ACTIV Imobilizari: - Corporale - Necorporale - Financiare Valoare: - De expoatare - Realizate pe termen scurt - lichiditati
CAPITALUL SOCIAL reprezinta un element principal al patrimoniului intreprinderii el consta in totalitatea sumelor puse la dispozitie in mod permanent de catre proprietari sau asociati sub forma de aport ap ort
Aportul
in bani constituie forma principal de formare a capitalului social. Capitalul social este reprezentat la nivelul intreprinderii prin actiuni. Actiunile reprezinta inscrisuri de valoare egala prin care se atesta dreptul de proprietate al posesorilor din capitalul social. Remunerearea actionarilor potrivit tilurilor detinute se face sub forma de dividende. Pe parcursul desfasurarii activitatilor, capitalul social se modifica in sensul cresterii sau diminuarii.
Cresterile de capital social se infaptuiesc in virtutea urmatoarelor operatiuni: 1. Aporturi noi in bani si / sau in natura Se infaptuiesc sub 2 forme: a) Emisiunea de actiuni in vederea subscrierii de catre fondatori b) Emisiunea de noi actiuni Cl: Aceasta forma conduce la cresterea surselor de finantare. 2. Trecerea rezervelor sau altor surse in sfera capitalului social Aceasta operatiune se infaptuieste treptat la adunarea generala a actionarilor, insa operatiunea nu conduce la cresterea surselor de finantare. 3. Conversiunea obligatiunilor sau altor datorii in actiuni La anumite interval de timp obligatiunile emise si anumite categorii de datorii se pot rascumpara rascumpara prin intermediu actiunilor. Operatiunea nu conduce la cresterea surselor financiare. 4. Plata dividentelor in actiuni Operatiunea se infaptuieste in urma repartizarii profitului net si ea conduce la cresterea suselor de finantare.
5. Fuziunea Se infaptuieste in vederea sporirii s poririi capitalurilor sociale si operatiunea conduce la o crestere a surselor de finantare.
Pe parcursul desfasurarii activului, Capitalul social poate sa scada . Diminuarea lui se face de regula in urma realizarii de pierderi si rambursarii creditelor bancare pe termen mediu si lung din capitalul social. Nu avem surse financiare din profit. II. REZERVELE Reprezinta o forma principal a capitalului propriu si iau forma : - Rezervelor din reevaluari - Rezervelor legale - Rezervelor statutare - Alte reserve III. FONDURILE La nivelul intreprinderii se constata o serie de fonduri: - Fonduri pentru actiuni social ʹ cultural - Fonduri privind cresterea surselor de finantare f inantare - Fonduri de investitii - Fonduri de cercetare ʹ dezvoltare In virtutea unor legislatii IV. PROVIZIOANELE Surse proprii , constand in baza unor prevederi legale, in vederea acoperirii unor pierderi viitoare. Ele privesc toate tipurile de active si au un pronuntat carcater fiscal. V. REZULTATUL EXERCITIULUI Atat la exercitiul current cat si a anilor precendenti. Daca la capitalul socal se adauga R rezulta capitalul propriu.
Cs + R = Cp CAPITALURI I MPRUMUTATE PE TERMEN MEDIU SI LUNG 1) CREDIT OBLIGATAR Ia forma titlurilor de credit, de regula a obligatiunilor care reprezinta inscrisuri ce atesta datoria unei persoane juridice catre terte persoane. 2) CREDIT BANCAR PE TERMEN MEDIU SI LUNG Accesate de la bancile comerciale
Cp + D = Cpp Cpp = Capital permanent 3) CREDITE PE TER MEN SCURT Forma creditului comercial, de regula creditul de furnizor.
4) CREDITE BANCARE PE TER MEN SCURT Au menirea sa acopere deficitele de trezorerie.
Cpp + D2 = Ct Ct = capital toal II. FORME DE MATERIALIZARE A CAPITALURILOR Capitalurile odata constituite se concretizeaza prin utilizarea lor i n cele 2 categorii de active: a) Active imobilizate b) Active circulante
III. FONDUL DE RULMENTI SI CORELATII BILA NTIERE Bilantul intreprinderii reflecta bunurile reale ale acesteia dupa sursa de provenienta in pasiv si dupa natura/ modul de concretizare in activ. Elementele de activ sunt ordonate in functie de lichiditate crescanda, iar cel pasiv de exigibilitatea lor crescanda. Lichiditate si exigibilitate ce leaga categoria notionala de fond de rulment. Prin fond de rulment se intelege partea din capitalul intreprinderii destinata finantarii activelor circulante. Vorbim in acest context de un fond de rulment propriu ( FRP), de un fond de rulment permanent (FRPP), de un fond de rulment total (FRT). In general fondul de rulment se calculeaza ca diferenta intre capitalul respective si activele imobilizate. Dupa natura datelor luate in calcul votbim despre: FRP B = fond de rulment propriu brut FRP B = Cp ʹ Ai brute FRP N = fond de rument propriu net FRP N = Cp ʹ Ai nete FRPP B = fond de rulment permanent brut FRPP B = Cpp ʹ Ai brute Ai brute = Ac ʹ ( D1 + D2 + a) FRPP N = fond de rulment permanent net FRPP N = Cpp ʹ Ai nete FRT B = fond de rulment totat brut FRT B = FRT ʹ Ai brute FRT N = fond de rument total net FRT N = FRT ʹ Ai nete Brut = amortizare Net = fara amortizare
CURS II Plasamente de capital pe termen mediu si lung 1. Continutul, structura si rolul investitiilor 2. Elemente specific investitiei 3. Criteriile financiare specific deciziei de investitie
1. Continutul, structura si rolul investitiilor Investitiile sau plasamentele pe termen mediu sau lung reprezinta modalitatea principal de infaptuire a reproductiei activelor imobilizate, in mod practice de dezvoltare a intreprinderii. Intreprinderile pentru a se dezvolta si a tine pasul cu progresul ethnic trebuie sa investeasca permanent, sa faca pasamente de capital in vederea modernizarii tehnologiilor. Se impune in acest context o asigurare a circuitului capitalului in mod continuu care schematic se poate reprezenta astfel:
--- > I Ai a A Csp r CA i= valoarea investitiei Ai = active imobilizate a= normele de amortizare A = amortsmentul afferent activelor imobilizate Csp = costurile de productie r= rata a rentabilitatii CA = cifra de afaceri Rezultatul oricarei investitii il reprezinta activele imobilizate care supuse procesului de amortizare se obtine amortismentului, acesta in calitatea lui ca element al costurilor de productie impreuna cu parte din profitul rezultat in urma ratei rentabilitatii se v or regasi in cifra de afaceri care in continuare intra intr-un nou circuit privind procesul investitional. Investitiile pe termen mediu si lung sunt mai riscante decat plasamentele pe termen scurt intrucat probabilitatea aparitiei de riscuri este mult mai mare. Ca urmare a acestui fapt in luarea deciziei de investitie trebuie sa se cunoasca caracteristicile investitiilor. Tocmai aceste aspect motiveaza cunoasterea conceptului de investitie. Facand o sinteza se retin doua aspect prin care se definesc investitiile: 1. Sub aspect financiar prin investitie se intelege schimbarea unei sume de bani prezenta si cert ape probabilitatea obtinerii unor venituri superioare. 2. Sub aspect contabil aceeasi investitie desemneaza noste fluxuri de incasari pentru obtinerea unor active imobilizate care vor genera ulterior fluxuri de v enituri si cheltuieli. Indiferent de punctele de vedere privind conceptul investitional se retine ideea potrivit careia investitia este o cheltuiala. Aceste cheltuieli privind investitiile se vor concretiza in active imobilizate. In functie de gasirea sau regasirea cheltuielilor in activele imobilizate avem:
y y
-
Cheltuieli care se materializeaza in active imobilizate Cheltuieli care nu se materializeaza in active imobi lizate care la randul lor se impart in: Cheltuieli care maresc valoarea activelor imobilizate Cheltuieli care nu maresc valoarea activelor imobilizate
In sfera cheltuielilor care nu se materializeaza dar maresc valoarea activelor imobilizate : studiile hidrologice, topologice, ecologice, de amplasament, etc, cheltuieli elaborate pentru studii de fazabilitate, intocmirea proiectelor de executie, cheltuieli cu adoptarea cheltuielilor de teren, infiintarea de plantatii de vii si pomi fructiferi. Cheltuieli care nu se materializeaza si nu maresc valoarea activelor imobilizate se refera la pregatirea personalului pentru punerea in executie a investitiei. STRUTURA Investitiile desi par a fi o categorie omogena, se caracterizeaza ca o diversitate ca forma in vederea analizei lor, in practica se uti lizeaza mai multe criteria de clasificare: 1. Dupa natura sa Investitie tehnica, umana, sociala, comerciala si f inanciara 2. In functie de apartenenta la obiectul de investitie Investitii: - Directe - Colaterale - Conexe 3. In raport de forma de executare - Investitii executate in antepriza ( transfer catre un antreprenor) - Investitii executate in regie ( sunt executate de intreprindere) 4. Dupa sursa de finantare - Investitii finantate din surse proprii - Investitii finantate din capitaluri imprumutate 5. Dupa riscul pe care il prezinta Investitii: - De mentenanta - Privind modernizarile - De expansiune - De cercetare ʹ dezvoltare - Strategice ROLUL Se concretizeaza in: 1. Asigura modernizarea proceselor tehnologice 2. Reprezinta principalul instrument prin care se asigura modificarile structural in economie 3. Permite valorificarea superioara a resurselor materiale proprii 4. Genereaza efecte sociale, contrare
2.Elementele specific investitiei In luarea deciziei de investitie trebuie tinut seama de acel raport dintre effort si effect. Daca efortul este masurabil, efectul se poate cuantifica mai putin pentru unele categorii de investitii: umane, sociale, si chiar comerciale Ca urmare a acestui fapt in aprecierea investitiilor se tine seama de patru elemente specifice lor: 1. Cheltuieli privind investitiile Acestea trebuiesc identificate in functie de forma de executare a lor. In acest context cheltuielile privind investitiile executate in atepriza privesc cele legate de aprovizionare, manopera, taxe vamale, alte cheltuieli inclusive cresterea fondului de rulment si costul de oportunitate.(costul sansei pierdute) 2. Durata de viata a investitiei Exprima perioada de timp in care efortul investitional este recuperate pe seama profitului anual. Se vorbeste in acest sens de o durata de viata : tehnica, contabila, comerciala si juridical. 3. Profiturile suplimentare sau economiile de materiale si de manopera Se preconizeaza a se obtine din exploatarea investitiei. Aceasta presupune obtinerea unui excedent din compararea incasarilor si platilor exe rcitiului. 4. Valoarea reziduala Este data de valoarea pobabila de realizat dupa scoaterea din functiune a activului imobilizat. Valoarea reziduala trebuie intotdeauna sa fie legata de valoarea ramasa neamortizata intrucat ea trebuie recuperate din exercitiile urmatoare ( priveste in mod special valoarea reziduala a societatilor de leasing) 3. Criteriile financiare specifie deciziei de investitie In luarea deciziei de investitie trebuie tinut seama de doua momente: a) Alocarea de capital necesar investitiei b) Durata de recuperare a investitiei. Aceste elemente generatoare de fluxuri financiare se concretizeaza in 2 categorii: 1) Intr-un flux de iesire cauzatoare de fluxuri de moment care se refera de regula la cheltuielile totale privind investitia, in plus pentru punerea in fuctiune a investitiei mai apar fluxuri legate de fondul de rulment. 2) Fluxuri de intrare, sunt considerate fluxuri anuale concretizate in cele privind amortismentul si profitul. In ultimul an din durata de viata a investitiei mai apar doua fluxuri de intrare, cele de recuperare a fondului de rulment si cele privind valoarea reziduala.
Luarea deciziei de investitie se analizeaza toate variantele posibile in functie de criteriile specific. Identificam in acest sens: - Criterii simple de optiune a investitiei - Criteriul actualizarii sumelor privind investitiile In functie de primul criteriu identificam : - Costul de productie - Rata rentabilitatii contabile
-
Termenul de recuperare a investitiei
Costul de productie se analizeaza diferit: 1. Investitia efectuata de inlocuire de utilaje contribuie si la creste rea productiei 2. Investitia de inlocuire a utilajelor nu conduce si la o crestere a productiei In prima varianta pentru luarea deciziei de investitie s e compara costul unitary al produselor obtinute cu noul utilaj fata de cel avut cu v echiul utilaj.
c1=
ଵାವ ା ೝ
భ
c1= costul unitar pentru noul utilaj C1 = costuri totale de productie obtinute cu noul utilaj I = valoarea investitei Dn = durata normala de amortizare Rr = rata minima a randamentului activelor Q 1 = productia cu noul utilaj c1 < c0 investitia este rentabila In cea de a doua situatie: Investitia de apreciaza in functie de economiile obtinute cu noul utilaj. =
+
ೝ
- ଵ+ ೝ
Ec = economiile obtinute cu noua investitie = costul de productie cu vechiul utilaj = valoarea ramasa neamortizata = durata pentru recuperarea valorii ramase In contnuare se calculeaza rata de randament a proiectului: =
ି ೝ
Atunci
* 100
cand Rp > rata minima impusa proiectul poate fi acceptat
Rata rentabilitatii contabile Se calculeaza fie in functie de profitul net mediu ( ത ) fie in functie de fluxurile medii de incasari ( ത ). ത ത = =
Termenul de recuperare a investitiei Exprima durata in ani in care investitia este recuperate: =
ೌ
= fluxuri anuale de incasari
CURS III 1. Criteriul actualizarii sumelor in luarea deciziei de investitie 2. Evaluarea fluxurilor de incasari ale investitiei in conditii de incertitudine 3. Resursele de finantare a investitiilor 1. Criteriul actualizarii sumelor in luarea deciziei de investitie In perioada de recuperare a investitiei se pune problema comparabilitatii efortului si efectului investitiei. In acest context se impune stabilirea perioadei de referinta care de regula este data punerii in functiune a investitiei. In continuare se va efectua evaluarea fluxurilor de incasari spate pe de o parte , respective alocarilor de capital in vederea fructificarii. Actualizarea se impune intrucat o suma cheltuita azi va reprezenta peste͞ n perioade o suma mai ͟ mare. Dupa cum o suma sperata in viitori, astazi echivaleaza cu o suma mai mica . Potrivit criteriului actualizarii sumelor se calculeaza: a. Valoarea neta actualizata b. Rata interna de rentabilitate c. Indicele de profitabilitate ( rentabilitate) a) Valoarea neta actualizata Constituie un indicator care apreciaza cresterea valorii intreprinderii in urma procesului investitional. In tehnica actualizarii, actualizarea presupune aducerea valorilor dispersate in timp la un singur moment, actual sau viitor. Se folosesc doua metode de actualizare: y Prin compunere (inspre viitor) Presupune fructificarea respectiv actualizarea sumelor inspre viitor si se infaptuieste sub 2 variante: V1. Potrivit formulei dobanzii simple folosind relatia :
Sa = S 0 ( 1 + d ) * h Sa= suma actualizata S0= suma initiala d= rata dobanzii h = perioada de timp Se foloseste pentru actualizarea sumelor in functie de perioade relative mici de timp . V2. Potrivit formulei dobanzii compuse, potrivit relatiei: h
Sa= S0( 1+ d) Se practica pentru actualizarea sumelor privind perioade mari de timp. Din cele doua relatii reprezinta factorul de capitalizare sau fructificare. Prin discontare (dinspre viitor) Presupune actualizarea sumelor dinspre viitor y
Sa= Sv
ሺା
ሻ Sv = suma viitoare (sperata) a se obtine . ଵ = factorul de fructificare ሺଵୢାሻ
Deseori in practica financiara se calculeaza asa numita valoare actual a unei sume de anuitati constant dupa relatia:
VA =
+
+ ..+
͙ ሻ ͙ F = sumele de anuitati constant ା
ሺା
ሺା
ሻ
VA = σ ୀ
ሺା
ሻ
La
actualizarea sumelor trebuie tinut seama de doua aspecte principale care privesc realitatea datelor: 1. Se pune problema stabilirii cat mai corecte a fluxurilor de incasari previzionate (amortismente, profit) 2. Alegerea factorului de actualizare cat mai correct, care poate fi : rata inflatiei, rata dobanzii, o rata de risc, rata medie a randamentului pe economie . Alegerea acestor factori de corectare practic se face in raport de dtructura financiara a capitalului Valoarea neta actualizata tine seama in calculul de fluxuri de incasari formate din amortismente si profit, de factorul de actualizare, respective de valoarea investitiei . In aceasta situatie valoarea neta actualizata pune in evident cresterea valorii intreprinderii in urma executarii investitiei . Se foloseste relatia:
V NA = σ ୀ
*
ሺା
ሻ
-I
CFi = fluxurile de incasari ale perioadei͞ I ͟ I = valoarea investitiei Daca valoarea neta actualizata este pozitiva inseamna ca proiectul de investitie poate fi acceptat, in cazul in care este zero creaza indiferenta, iar daca este neg ative proiectul nu trebuiea acceptat.
b )
Rata interna de rentabiliate Are
menirea sa exprime egaliattea dintre fluxurile de incasari spate si valoarea investitiei . In determinarea ratelor interne de rentabilitate se porneste de la ipoteza ca veniturile viitoare pot fi reinvestite in mod constant la aceasta rata interna de rentabilitate urmand sa se determine ratele in cauza:
Pentru o perioada
I0 ( 1 + RIR) = CF1
RIR =
ʹ1
I0 = investitia initiala CF1 = fluxurile de incasari viitoare
Pentru͞ n perioade: ͟
ሻ
I0 = σ ୀሺ
= σ ୀ
Din aceasta relatie rata interna de rentabilitate se va calcula prin tatonari repetate ale ratelor astefel incant ratele sa se aproprie cat mai mult de cei 2 termeni. Ratele de rentabilitate care vor fi mai amri decat o rata medie a dombazii care a constituit punctul de pornire valideaza proiectele in cauza .
RIR = σ ୀ
σ ୀ
*
* ሺା
ሻ
ሺା
ሻ
-I=0
=I
c) Indicele de profitabilitate Exprima marimea relative a rentabilitatii pe intreaga durata de viata a investitiei. Se calculeaza ca raport intre fluxurile de incasari viitoare incasate si valoarea investitiei .
Ip= Atunci
σ స
ሺశ
ሻ
cand rezultatul este mai mare decat 1 proiectul investitiei poate fi acceptat.
2. Evaluarea fluxurilor de incasari ale investitiei in conditii de incertitudine In procesul investitional orice alocare de capital prezinta un risc. In situatia in care plasamentele de capital prezinta un risc mare, se impune: aprecierea fluxurilor de incasari urmarind mai multe etape: 1. E valuarea fluxurilor de incasari in diferite ipoteze: Se face luand in calcul ipoteze favorabile, medii si pesimiste in functie de ipoteze se stabilesc fluxurile de incasari in mod direct sau randamentele fiecarei ipoteze . 2. Presupune stabilirea coeficientilor de probabilitate: Se face fie subietciv de catre decident, fie in baza unor serii statistice 3. Calculul probabilitatii fluxurilor de incasari anuale: Se face pe baza informatiilor obtinute din celelalte doua etape . S peranta matematica(probabilitatea fluxurilor de incasari)
Sm = σ Fi = fluxurile de incasari anuale Pi = coeficientii de probabilitate Daca proiectele de investitie au aceeasi valoare initiala si ofera aceleasi fluxuri medii anuale se va proceda la reprezentarea grafica a distributiei probabilitatilor . Varianta care ofera intervalul de variatie cel mai mic este mai eficienta. In practica financiara, riscul mai poate fi cuantificat si prin ecartul tip al fluxurilor de incasari asteptate de la media intregului interval studiat si respective pe baza coeficientului de variatie . Din
ʍ
ecartul tip:
=
ට σ
ୀሺ
െ ത ሻ
ത = (f mediu)
exprima fluxurile de incasari medii pe intervalul studiat. Atunci cand ecartul este mai aproape de zero si mai departe de unu, variant de investitie poate fi acceptata. In situatiile in care proiectele de investitii au acelasi ecart tip departajarea se face prin coeficientul de variatie. Coeficientul de variatie: (raportul intre ecartul tip si fluxurile medii de incasari) Kv =
ો
Varianta de proiect care are Kv cel mai mic poate sa fie acceptata. In luarea deciziei de investitie se fac aprecieri luand in considerare toate criteriile amintite cu indicatorii specifici la care se mai pot adauga si alti indicatori in functie de tipul activitatilor .
3. Resursele de finantare a investitiilor Odata luata decizia de investitie si stabilirea obiectivelor de finantat trebuiesc luate m asuri de asigurare a resurselor de finantare. In perioada financiara se identifica 2 categorii de rerurse de finantare : a) Resurse endogene ( proprii , R p ) (important) Se formeaza din: a.1. amortisment : Reprezinta resursa principal de inlocuire a activelor imobilizate . Intreprinderile si-au dobandit acest drept dupa 1990.
a.2. profitul sau parte din profit Asigura finantarea investitiilor in raport cu politicile de finantare ale guvernului in plus potrivit legislatiei parte din profitul net ia calea noilor investitii . Cl: profitul este cel care asigura dezvoltarea intreprinderii a.3. alte resurse: In sfera lor intra: - Sumele incasate din valorificarea de materii, materiale rezulate in urma acsarii activelor imobilizate, mai putin cheltuielile aferente - Sumele incasate din valorificarea activelor imobilizate mai putin valoarea ramasa de amortizat - Vanzarea de active mai putin impozitul afferent vanzarilor, costul evaluarilor, valoarea ramasa neamortizata. a.4. alte sume: Despagubiri din asigurari. Mobilizarea resurselor endogene se face in urmatoarea ordine:
Rp = Si + Sm + Sai + Sa + a S + A + pP Sm + Sai + Sa = alte resurse Si = soldul initial de la inceputul perioadei a S = alte sume A = amortismentul pP= profitul sau parte din profit
b) Resurse exogene (Rex ) (important) Se formeaza din: b.1. credite bancare: - credite bancate pe termen scurt ʹ neconcordanta intre incasari si plati - credite bancare pe termen lung ʹ neconcordanta intre incasari si plati
b.2. obligatiunile In practica international obligatiunile intervin ca sursa de finantare a investitiilor sub mai multe forme: - Obligatiuni cu dobanda avriabila
-
Obligatiuni convertibile in actiuni ( la scadenta in actiuni) Obligatiuni cu cupon zero ( nu primesc venit cand le cum para, rascumpararea prin vanzare) Obligatiuni perpetue (nu se recupereaza niciodata) Obligatiuni precare ( murdare)
b.3. majorarile de capital b.4. alocatiile bigetare Se folosesc pentru investitii de importanta nationala b.5 alte resurse Fondurile structural
CURS IV Amortizarea
capitalului plasat in active imobilizate
1. Problematica amortizarii si implicatii de natura financiara 2. Elementele sistemului de amortizare
1. Problematica amortizarii si implicatii de natura financiara Activele imobilizate: reprezinta principal forma sub care se materializeaza capitalurile intreprinderii . Aceastea au intrat in intreprindere de regula pe calea investitiilor dar uneori si prin operatiuni speciale, marimea lor intruchipand dotarea tehnica a intreprinderii. Activele imobilizate (Ai) se caracterizeaza prin aceea ca participa la procesul de productie pe toata durata de functionare a lor. In acest interval de timp ele isi pierd o parte din isusirile tehnico economice si inclusive din valoare. Pierderea treptata din insusirile tehnico economice a randamentului acestora fie prin folosirea sau nefolosirea lor, fie ca urmare aparitiei activelor imobilizate mai ieftine si cu aceeasi parametrii formeaza uzura activelor imobilizate . Acest process al uzurii se concretizeaza in uzura fizia si in uzura morala . Idiferent de formele uzurii, activele imobilizate isi pierd treptat si din valoare . Faptul ca treptat activele imobilizate isi pierd din valoare se petrece si o separare in timp intre recuperarea valorii activelor imobilizate si reproductia materiala, fizi ca a activelor imobilizate. Aceste 2 laturi ale unuia si aceluiasi proces economic fac necesara amortizarea capitalului incurporat in activele imobilizate . In practica economica trebuie facuta distinctive intre amortizare si amortisment . Amortizarea reprezinta un process care presupune mai multe operatiuni printre care indentificarea activelor imobilizabile, stabilirea valorii de amortizat, atribuirea de norme de amortizat, includerea amortizarii pe cheltuiala, recuperarea acestor cheltuieli, etc. In schimb amortismetul exprima partea recuperate sau sumele recuperate din capitalul incorporate in activele imobilizate . Categoria nationala de amortizat deseori o intalnim si cu alte intelesuri cum ar fi: amortizarea investitiilor care inseamna recuperarea valorilor, amortizarea datoriilor, creditelor, insemnand termen de rambursare a creditului, etc.
Amortismentul in procesul de gestiune a intreprinderilor produce o serie de implicatii de natura financiara. Asemenea implicatii sunt date pe de o parte de dublul caracter al amortismentului, pe de alta parte de dublul rol al amortismentului. Amortismentul ʹ dublu caracter(important) - se manifesta prin aceea ca pe de o parte constituie o resursa baneasca folosita in finantare, iar pe de alta parte reprezinta un element al costurilor de productie. Aceste 2 forme de manifestare ca resursa baneasca si ca element al costurilor reprezinta intotdeauna interesele contradictorii, motiv pentru care cele 2 ipostaze trebuiesc amortizate. Schematic: D ј N љ Aљ Cљ Pј O crestere a duratei normale de utilizare a activelor imobilizate (D) inseamna norma de amortizare mica, norma de amortizare mica insemana activ mic, activ mic inseamna costuri de productie mici, cost de productie mic inseamna profit mare. Dљ Nј Aј Cј Pљ O diminuare a duratei normale de utilizare a activelor imobilizate (D) conduc la norme de amortizare mai mari care inseamna activ mare, iar activul mare duce la cost mare, iar costul mare duce la profit mic . D= durata normala de utilizare a activelor imobilizate N = norma de amortizare A = amortisment annual C = costurile de productie P = profitul
Amortismentul ʹ dublu rol-(important) se manifesta prin aceea ca asigura pe de o parte reproductie simpla, pe de alta parte reproductie largita. Faptul ca amortismentul asigura o reproductie largita se poate demonstra prin urmatoarele aspecte: Amortismentul participa la cresterea masei activelor imobilizate fara folosirea unor resurse financiare special Cresterea productivitatii nu mai ofera posibilitatea producerii unor active imobilizate de aceeasi natura mai ieftina sau mai productive Folosirea unei parti din amortisment la cresterea fondului de rulment Participarea amortismentului pe piata titlurilor de valoare
2. Elementele sistemului de amortizare Infaptuirea procesului de amortizare presupune cunoasterea si definitivarea anumitor elemente care prin interactiunea lord au continut sistemului de amortizare . Dintre elementele sistemului de amortizare amintim: 1. Sfera amortizarii activelor imobilizate In politica amortizarii este consacrat principiul potrivit caruia sunt supuse procesului de amortizare acele active imobilizate care isi pierd in mod normal parte din valoarea lor de la data intrarii in functiune si pana in momentul scoaterii lor din functiune ca urmare a casarii . Exceptii: a) Sunt asimilate activele imobilizate amortizabile, desi nu sunt active imobilizate si anume: Investitiile effectuate la activele imobilizate luate cu chirie
Capacitatile de productie puse in functiune partial atat timp cat nu sunt inregistrate la activele imobilizate (mai des in cosntructii) Investitiile efectuate : baltilor, lacurilor, iazurilor, si alte tere nuri atata timp cat acestea nu sunt rezultatul unei investitii Investitiile pentru descoperta in vederea valorificarii substantelor minerale utile Investitiile facute activelor imobilizate pentru modernizari care maresc valoarea de intrare . b)
Sunt
active imobilizate dar nu se supun procesului de amortizare Terenurile, inclusiv cele impadurite Tablourile si operele de arta Lacurile, baltile, iazurile care nu sunt rezultatul unei investitii Casele de odihna, navele de croaziera si alte active care nu participa la obtinere de venituri pentru activitatile desfasurate Orice mijloc isi pierde parte din valoare in mod normal, firesc Platatiile de vii si pomi fructiferi in primii ani de la plantare Activele imobilizate care functioneaza peste durata normala de utilizare Activele imobilizate fianciare
2. Evaluarea si reevaluarea Activele imobilizate sunt exprimate valoric, adica evaluate. Valoarea la care este exprimat capitalul plasat in activele imobilizate poarta denumirea de valaore de intrare (valoare contabila) Prin valoare de intrare se intelege: Pretul de achizitie pentru bunurile procurate cu titlu oneros Costul de productie pentru bunurile provenite din productie proprie Pretul de piata (just) pentru bunurile obtinute cu titlu gratuity Valoarea de aport pentru bunurile provenite de la asociati (asigura cresterea capitalului social) Activele imobilizate fiind exprimate in forma baneasca , deci prin intermediul unei monede, firesc moneda in cauza comporta deprecieri. Ca urmare a acestui fapt exista momente in viata intreprinderilor cand avem aceleasi valori ale activelor imobilizate dar la valori diferite . Se impune in acest context o reevaluare a activelor imobilizate in vederea aducerii tuturori valorilor la acelasi moment. Acesta reevaluare se face prin diferite procedee, 2 fiind representative: o Corectarea valorii de intrare cu un indice de pret specific grupei sau ramurii o Corecatrea valorii de intrare cu un indice de pret mediu pe economie In urma reevaluarii se calculeaza: ି VRa= ା VRa= valoarea ramasa actual Via = valoarea de intrare actual Dr = durata ramasa de amortizare Dc = durata consumata In procesul de amortizare intalnim valoare de amortizat, valoare ramasa neamortizata, valoarea ramasa actual, valoare reziduala, etc. 3. Duratele normale de functionare Amortismentul activelor imobilizate depinde nu numai de valoarea de amortizat dar in acelasi timp si de durata prestabilita pentru amortizare numita durata normal de utilizare a activelor imobilizate .
Prin durata normala de utilizare a activelor se intelege perioada de timp medie exprimata in ani, fundamentata din punct de vedere tehnicii economice.Din momentul in care activul imobilizat intra in functiune si pana in momentul cand el este scos din functiune prin casare. Durata normala de utilizare este influentata de o serie de factori (2 sunt reprezentativi) - Durata efectiva in care activul imobilizat este productiv - Limitele economice in care el trebuie sa produca efficient Durata
efectiva in care activul imobilizat este productiv Se refera la durata efectiva de functionare, niciodata durata normal de utilizare nu se stabileste la cea efectiva intrucat ea reprezinta o medie si intotdeauna este sub cea efectiva . Limitele economice in care el trebuie sa produca eficient Presupunere luarea in considerare a cheltuielilor facute cu reparatiile capital si celelalte cheltuieli pentru intretinerea activelor imobilizate stiind ca pe masura inaintarii in viata asemenea cheltuieli sunt mai mari . Se calculeaza costul perioadelor viitoaresi respectiv costul mediu al perioadelor anterioare: Kn+1 = Rk + rc + Av Rk = valoarea reparatiilor capitale rc = reparatiile curente, revizii periodice Av = amortismentul perioadei urmatoare Km
=
ା
ା
Vio = valoarea de intarre a existentului a active imobilizate Dc = durata consumata dupa͞ c perioade ͟ 4. Determinarea normelor de amortizare Odata cunsocuta valoarea de intrare a activelor imobilizate pentru calculul amortismentului se impune determinarea normelor de functionare in functie de durata normelor de utilizare . Prin norma de amortizare se intelege marimea procentuala cu care se amortizeaza un active imobilizat in decurs de 1 an. Aplicand aceasta marime procentuala asupra valorii de amortizat se obtine amortismentul anual. Dupa cum intre procesul de amortizare si uzura, exi sta o independent in sensul ca uzura constituie baza obiectiva a amortizarii, tot asa intre norma de utili zare si intensitatea uzurii exista o legatura directa. Aceste independente se exprima prin aceea ca un active imobilizat cu cat se uzeaza mai repede are o durata normal de utilizare mai mica, respective norma de amortizare mai mare, amortisment mare, si invers. In practica financiara pentru calculul normelor de amortizare se folosesc 2 metode: a) Metoda normelor egale Care se caracterizeaza prin faptul ca norma este aceiasi pe toata durata normal de utilizare a activului, deci implicit si amortismentul anual este acelasi . Pentru calculul normelor de amortizare dupa aceasta me toda se porneste de la relatia:
A= N
=
= amortismentul annual Vi = valoarea de intrare A
N
=
Dn = durata normala de utilizare N = norma de utilizare Folosirea acestei metode in calculul amortismentului se face cel putin din 2 considerente: - Simplitate in calcule si evident - Posibilitatea obtinerii de catre investitor de informatii rapide privind valoarea ramasa neamortizata si randamentul activelor in cauza b) Metoda normelor differentiate in timp Se caracterizeaza prin aceea ca normele de amortizare se micsoreaza sau se maresc de la un an la altu corespunzator gradului de uzura si randamentul activelor imobilizate. In practica financiara aceasta metoda se aplica sub 2 variante: 1. V arianta normelor regressive: (important) Se caracterizeaza prin aceea ca normele de amortizare sunt in descrestere de la un an la altul si se aplica de regula activelor imobilizate care sunt supuse frecve nt uzurii morale (masini, utilaje, instalatii, calculatoare,etc) ିሺ ିሻ Nk = σ
Nk = norma de amortizare pentru anul in care se calculeaza amortismentul k= anul pentru care se calculeaza amortismentul σ = suma anilor din durata normale de functionare σ = 1+2+3+ ͙+n ሺାଵሻ σ = ଶ Avantajele
pe care le prezinta folosirea acestei variante: Asigura concordant intre norma de amortizare si randamentul activelor imobilizate Permite constituirea mai rapida a unor resurse destinate finantarilor pe termen mediu si lung Ofera posibilitatea eliminarii unor pierderi casand inainte de termen acivele imobilizate Conduce la reducerea valorii ramase neamortizate Dezavantaje: Transfera o parte din profit in amortisment Complica munca de calcul si evident a amortismentului y y
2. V arianta normelor progressive (important) Se caracterizeaza prin aceea ca norma de amortizare creste de la un an la altul in progresie aritmetica. Se aplica de regula activelor imobilizate care au o durata mare de utilizare si nu sunt expuse in mod permanent uzurii morale . Nk
=
σ
Avantaje:
In primii ani de functionare contribuie la reducerea costurilor de productie si respective la cresterea profitabilitatii Dezavantaje: Nu asigura o concordant intre amortisment si randament nicidoata aceasta variant nu se aplica pe toata durata normal de fucntionare, ea imbinandu-se in procesul de amortizare cu alte norme y
In practica financiara normele differentiate in timp folosite in calculul amortismentului mai sunt cunoscute ca Tota Softy care presupune insumarea anilor din duratele normale de utilizare.
CURS V 1. Regimurile de amortizare si amortismentul fiscal 2. Programarea amortismentului anual al activelor imobilizate 1. Regimurile de amortizare si amortismentul fiscal Fiecare tara corespunzator economiei ei isi alege, isi stabileste un anumit regim de amortizare pentru calculul amortismentului folosindu-se de cele 2 metode de calcul al normelor de amortizare sau combinatii ale lor. In acest context in Romania s-au legiferat trei regimuri de amortizare: a) Regimul liniar Foloseste in calculul amortismentului normelor egale de amortizat, ceea ce inseamna un amortisment annual egal pe toata durata normala de utilizare a activelor imobilizate .
ൌ
A
Valoarea initiala se pondereaza cu norma egala. b) Regimul degresiv Se caracterizeaza prin aceea ca norma de utilizare egala este multiplicata cu anumiti coeficienti in fuctie de durata normal de functionare a activelor imobilizate. Multiplicatorii sunt: 1, 5 Dn = (2 , 5) ani 2,0 Dn = (6 , 10) ani 2,5 Dn= peste 10 ani Calculul amortismentului se face respectand urmatoarele etape: Pentru anul 1 amortismentul annual se calculeaza ponderand valoarea de intrare cu norma de amortizare liniara inmultita cu coeficientul de multiplicare. Pentru anul 2 si urmatorii amortismentul se calculeaza pe baza aceleiasi norme de amortizare dar de fiecare data aplicata la valoarea ramasa de amortizat . Se procedeaza asa pana in anul in care amortismentul rezultat este egal sau mai mic decat amortismentul calculate folosind pentru valoarea ramasa normele de amortizare egale . In continuare pana la expirarea duratei normale de utilizare se va folosi regimul liniar de amortizare. Acest mod de calcul caracterizeaza amortismentul fara influenta uzurii morale . In practica deseori se intampla sa se tina seama de influenta uzurii morale in calculul amortismentului, in acest caz amortismentul calculate asigrua recuperarea valorii de intrare inainte de exprimarea duratei normale de functionare a activelor imobilizate. Diferenta de ani exprima influenta uzurii morale . c) Regimul accelerat Se caracterizeaza prin faptul ca in primul an de amortizare, norma de amortizare poate sa reprezinte pana la 50% din valoarea de amortizat . Pentru anii urmatori, amortismentul se calculeaza folosind regimul liniar de amortizare. Este considerat regim accelerar intrucat recupereaza in primii ani o parte insemnata a capitalului investit. Cat priveste amortismentul fiscal, acesta tine seama de contabilitatea fiscala. Amortismentul ca element a costurilor de productie reprezinta o cheltuiala deductibila fiscal . Aceasta in masura in care este respectat codul fiscal in privinta aplicarii regimurilor de amortizare care :
-
Constructiilor li se aplica regimul liniar de amortizare Echipamentele tehnice, masinilor, utilajelor, instalatiilor, computerilor, ehipamentelor periferice li se aplica unul din cele 3 regimuri Celorlalte active imobilizate amortizabile neregasite in primele doua li se aplica unul din primele 2 : liniar sau degresiv
2. Programarea amortismentului anual al activelor imobilizate In programarea amortismentului annual al activelor imobilizate trebuie sa se tina seama de etapele pe care le presupune: Stabilirea valorii de intrare a activelor imobilizate Calculul valorii medii anuale a intrarilor de active imobilizate Calculul valorii medii anuale a iesirilor de active imobilizate Stabilirea normelor de amortizare Calculul amortismentului si repartizarea lui pe trimester In prograamrea amortismentului, trebuie tinut seama de modul de exprimare a normelor de amortizare. In acest sens vom urmarii: a) Programarea amortismentului annual de active imobilizate a caror durata normala de utilizare este exprimata in ani Amortismentul annual se calculeaza tinand seama de valoarea medie anuala a activelor imobilizate: ത = +ത ଙ - ത
= valoarea de intare a existentului ത ଙ = valoarea medie a intrarilor = valaorea medie a iesirilor ത ଙ se calculeaza ponderand Vi cu numarul lunilor intregi (ti)de functionare din an a activelor imobilizate imaprtit la numarul lunilor din anul ca lendaristic.
ത
ଙ=
ത
se calculeaza ponderand cu numarul lunilor intregi de nefunctionare pana la sfarsitul anului totul raportat la numarul de luni din an (T) . തതതതതതതതതതത ത = ଙ ଙ (pland de scoatere din functiune a activelor imobilizate)
A=
( amortismentul anual)
N = norma egala sau regresiva sau progresiva sau combinative b)
Programarea amortismentului anual a activelor imobilizate a caror durata normal de functionare este in ani si alte unitati natural (km, ore, etc) Amortismentul anual pentru autovehicule care au durata normala de utilizare exprimata in ani si km se calculeaza in functie de valoarea medie a autovehiculelor, norma de amortizare analitica si parcursul annual exprimat in km. തതതതത A= ଙ
തଙ
= valoarea medie de intrare a activelor imobilizate = parcursul annual exprimat in km =
km/an
=
parcursul total exprimat in km Pentru calculul amortismentului efectiv se va determina o norma unica de amortizare exprimata in lei/km raportand amortismentul annual programat la parcursul anual.
lei / km ೌ Calculul efectiv al amortismentului lunar se face in functie de parcursul realizat ponderand acel parcurs cu norma unica de amortizare = Pr * Nµ ஜ=
Aef =
(Prn ʹ Pr1) * Nµ ( pentru al doilea caz) In situatia in care activele imobilizate au exprimata durata normala de utilizare i n ani si ore de functionare, amortismentul annual se calculeaza parcurgand mai multe etape (pasi): 1. Se calculeaza un normativ annual exprimat in ore: On =
ore / an
Dn0 = durata normala de utilizare in ore Dn= durata normala de utilizare in ani 2. Se calculeaza o norma de amortizare exprimata in lei /ora No
lei / ora
=
3. Calculul amortismentului annual obtinut prin ponderarea normativului annual cu norma A = On * No
CURS VI 1. Repartizarea amortismentului annual pe trimestre 2. Recalcularea amortismentului si consecinte fiannciare 3. Fianantarea reparatiilor activelor imobilizate 1. Repartizarea amortismentului annual pe trimester In vederea unui tablou de finantare pe perioade mai scurte amortismentul annual trebuie repartizat pe trimestre sau chiar pe luni . Acest lucru se impune si pentru a determina costurile de productie cat mai correct, cat mai aproape de realitate. Repartizarea amortismentului annual pe trimestre se face repecrand etapele: 1 ) Se repartizeaza amortismentul annual afferent existentului de active imobilizate pe trimestre, ceea ce inseamna ca in anul de referinta nu s-au produs miscari in structura activelor imobilizate. ଵ బ = ସ * A
௧
2) Se repartizeaza pe trimestre amortismentul annual afferent intrarilor de active imobilizate in anul de referinta. Se tine seama aici de valaorea medie anuala a intrarilor de active imobilizate, norma de amortizare si numarul de luni intregi de functionare din an ೇ
௧ =
ಿ భబబ
Vi = valoarea de intare a activelor imobilizate ti = numarul lunilor intregi de functionare pana la sfarsitul anului f i = numarul lunilor intregi de functionare din trimestru
N = norma de amortizare Fi = numarul lunilor intregi de functionare din an =
A
்
௧
(amortismentul anual) ଵ
3) Repartizarea amortismentului annual pe trimestre afferent iesirilor de active imobilizate din anul de referinta
ೇబ
Atre =
ಿ భబబ
= numarul lunilor intregi de nefunctionare din trimestru = numarul lunilor intregi de nefunctionare din an = valoarea de intrare
௧
4) Se selecteaza amortismentul ೖ = బ + - Atre
௧
௧
2. Recalcularea amortismentului si consecinte fiannciare Amortismentul este important pentru intreprindere atat in calitatea lui de element al costurilor de productie cat si ca resursa de finantare . Marimea amortismentului trebuie calculate intotdeauna si tinand seama de masa exacta a activelor imobilizate. Amortismentul este o marime planificata pe parcursul anului de refe rinta deseori se intampla ca informatiile privind intrarile respectiv iesirile de active imobilizate sa nu mai corespunda cu cele actuale sau dupa caz cu cele care au fos t luate in considerare in calculele i nitiale. In aceste conditii amortismentul annual trebuie recalculate in functie de datele effective privind intrarile sau iesire in si din functiune . In plus recalcularea amortismentului este impusa si de existenta a inca 2 categorii de active imobilizate in gestiunea intreprinderilor si anume: Cea a activelor imobilizate casate inainte de expirarea duratei normale de utilizare Mentinerea in functiune a unor active imobilizate peste durata normala de utilizare Caz I Active imobilizate inainte de expirarea duratei normale de utilizare Se impune amortismentul valorii ramase neamortizate. Aceasta valoare dupa legislatie trebuie recuperate in maxim 5 ani fara a depasi anii din durata normala de utilizare .
VRn = Vi ʹ Vi (
)
sau
VRn= Vi ʹ σ ୀ
Vi = valoarea de intrare = durata consumata = durata normal de utilizare = amortismentul anilor͞ I ͟ In situatia in care valoarea ramasa neamortizata este mai mare, epntru a nu incarca costurile de productie prea mult se determina rata anuala de recuperat din valoarea ramasa neamortizata. Ra =
ሺ
ି ሻ
S = sume recuperate in urma valorificarii materiei si materialele din activele casate
lr = nr lunilor intregi ramase pentru recuperare din anul de referinta lt = nr lunilor intregi programate pentru recuperarea valorii ramase neamortizate Caz II Activele imobilizate ramase in functiune peste durata normala de utilizare Acestea nu mai sunt supuse procesului de amortizare, valoarea lor fiind recuperate integral, iar ca urmare a mentinerii lor in functiune, efectele lor se vor regasi in rezultatul exercitiului anual. Toate aceste influente de natura financiara legate de amortisment impune o recalculare a lui pentru a-l readuce la valori cat ma i reale, cat mai aproape de gradul de uzura al activului imobilizat.
3. Fianantarea reparatiilor activelor imobilizate Activele imobilizate sunt supuse frecvent diferitelor reparatii cum ar fi reparatii curente si reparatii capitale. Daca reparatiile capitale presupun efectuarea de cheltuieli determinate de pierderea uzurii fizice, modernizarile activelor imobilizate presupun cheltuieli impuse de uzura morala . Activele imobilizate pe parcursul activitatii lor sunt evaluate d .p.d.v al starii tehnice, prin revizii periodice cand se stabilesc tipul reparatiilor curente sau capitale . Reparatiile curente se impugn in vederea eliminarii unor determinari locale si aducerea activelor circulante adica cheltuielile sunt incluse in pe costurile de productie si finantate din fondul de rulment. Reparatiile capitale sunt de o compelxitate mai mare si au menirea sa schimbe subansamble, diferite piese, sa readuca activele imobilizate la aceeasi productivitate in mod practic la aprametrii initiali. In finantarea reparatiilor capitale trebuie sa se tina seama de 2 indicatori: a) Ciclul de functionare b) Normativul valorii Prin ciclu de functionare se intelege intervalul de timp cuprins intre data intrarii in functiune a Ai si prima reparative capital respectiv intervalul dintre 2 reparatii capitale . Se exprima in ani, ore de functionare, sau km parcursi. Normativul valorii (plafonul valorii) exprima raportul dintre valoarea reparatiilor capitale si valoarea de inlocuire a Ai (daca > 60% Ai nu mai este rentabil). c= reparatii curente c1=c2=c3= ͙=ci <=͙ ..cn k = reparatii capitale k1=k2=k3=͙ ..= ki <=͙ . kn Q = productia Q 1 > Q2> Q3 >͙ ..<= Qi͙ ..
Pe seama amortismentului Ai NGA = norma globala privind amortismentul శ
NGA
=
* 100
Rk = reparatii capitale c) Pe seama fondului de rulment NSA = norma specifica
ೃೖ
NSA =
ವ
* 100
In Romania nu se practica acest sistem de finantare de reparatii capitale, in schimb in UE da . Presupune includerea valorii reparatiilor capitale pe costuri si suportarea din fondul de rulment . Atunci cand cheltuielile sunt mari se esaloneaza pe mai multe luni . In finantare se poate apela la credite bancare pe termen scurt.
CURS VII Plasamente de capital pe termen scurt 1. 2. 3. 4.
Continutul si structura activelor circulante . Factori de influenta a marimii lor Ciclul de exploatare si semnificatia stocurilor Metode de dimensionare a stocurilor Evaluarea necesarului de fond de rulment d estinat materiilor si materialelor pentru productie
1. Continutul si structura activelor circulante . Factori de influenta a marimii lor In realizarea procesului de fabricatie, intreprinderile au nevoie pe langa Ai, si de materii prime si material, piese de schimb, obiecte de inventor, sume de bani, adica active circulante ( Ac). Pentru a face sa functioneze Ai intreprinderea trebuie: 1. Sa cumpere materii si material necesare productiei 2. Sa constituie stocuri pentru toate fazele ciclului de exploatare in vederea eliminarii, intreruperii de process 3. Sa vanda utilitatile create pt. a-si recupera capitalul investit
Intre Ac si Ai, exista deosebiri, aceastea sunt puse in evident in special prin criteriul duratei pe de-o parte al participarii lor in procesul de productie, pe de alta parte al recuperarii capitalurilor plasate, incorporate in activ. In acest context Ac participa la un singur ciclu de productie si isi recupereaza valoarea lor dintr-o data. Potrivit structurii bilantiere Ac le regasim in activele bilantului sub cele 3 forme: a) Valori de exploatare b) Valori realizabile pe termen scurt c) Disponibilitati din banca si casa (lichiditati) D.p.d.v. al finantarii sunt esimilate Ac piese de schimb, obiecte de inventor, echipamente si materiale de protectie. STRUCTURA Ac sunt supuse permanent unor analize, motiv pentru care sunt grupate f olosind mai multe criterii cum ar fi: a) D. p.d .v al fazelor procesului in care se afla Ac in sfera aprovizionarii - Ac in sfera productiei - Ac in sfera comercializarii
b) -
Dupa
forma in care se afla: Ac in forma materiala Ac in forma baneasca
c) Dupa sursa de finantare - Ac finantate din surse proprii si assimilate lor - Ac finantate din surse imprumutate
FACTORI DE INFLUENTA In sfera factorilor de influenta a marimii Ac : - Volumul productiei - Elementele structural ale Ac - Sursa de aprovizionare - Frecventa livrarilor - Viteza de rotatie a capitalului circulant
2. Ciclul de exploatare si semnificatia stocurilor Prin ciclu de exploatare se intelege ansamblul operatiunilor menite sa asigure realizarea obeictivelor intreprinderii si anume cel de cerere de utilitati si servicii in scopul obtinerii de castig, de profit . Ciclul de exploatare cuprinde: 1. Aprovizionarea cu bunuri si servicii numita faza aprovizionarii 2. Productia sau transformarea bunurilor date pt. consum numite faza de productie 3. Desfacerea ceea ce inseamna vanzarea utilitatilor create numita faza comercializarii 4. Decontarea ceea ce inseamna incasarea bunurilor, livrate , numita faza decontarii Legatura, independenta dintre fazele ciclului de exploatare se asigura prin intermediul stocurilor . Stocurile sunt cantitati material carora le corespund d. p.d.v financiar capitaluri investite . Stocurile nu trebuie sa fie nici prea mari dar nici prea mici . Prea mari o ineficienta a plasamentelor de capitaluri Prea mici posibilitatea intreruperii fazelor ciclurilor de exploatare cu consecinte negative In savarsirea unui circuit complet, stocurile indeplinesc mai multe functiuni: 1. Rezulta din nevoia imperativa de a asigura continuitatea procesului de productie intre 2 reaprovizionari Sc = stoc current 2. Rezida din nevoia constituirii de reserve in evderea eliminarii unor intreruperi de fabricatie atunci cand furnizorul nu isi i deplineste obligatiile contractuale - Se constituie Ss = stoc de siguranta 3. Este impusa de specificul tehnologiilor de fabricatie cand unele mp trebuie sa stea, sa se maturizeze o anumita perioada de timp si a nu compromite productia - Se constituie Scd = stoc de conditionare prealabila 4. Este data de trasporturile interioare in zaul aprovizionarii sectiilor de fabricatie dintr-un deposit central Sti = stocuri pentru transporturi interioare 5. Este impusa netransportabilitatea pe eprioada iernii a unor produse (produse chimice) Si = stoc de iarna
Sc +Ss +Scd + Sti + Si = SM SM = stoc maxim Sc + Ss = Sm Sm = stoc minim Stocul minim il intalnim la toate tipurile de intreprinderi indifferent de marimea lor, iar stocul maxim doar unde exista activitati care presupun asemenea stocuri. 3. Metode de dimensionare a stocurilor Practica financiara impune judecati de valoare in dimensionarea stocurilor necesare desfasurarii activitatilor intrucat necesita capitaluri investite. Se retine in acest context 2 metode mai des folosite: 1. Metoda analitica de dimensionare a stocurilor Presupune dimensionarea stocurilor anuale sip e trimestre pe fiecare component a elementelor de Ac. Elemente de Ac: - Stocurile de materii si material destinate productiei - Stocurile de produtie in curs de fabricatie (neterminata) - Stocurile de produse finite - Stocurile de produse exportate
a) Dimensiunea stocului current Stocul are menirea sa asigure continuitatea intre 2 aprovizionari. Depinde de 2 factori: - Marimea stocului ʹ consumul mediu zilnic -Intervalul intre 2 aprovizionari Consumul mediu zilnic depinde de volumul productiei si norma de aprovizionare . Intervalul dintre 2 aprovizioanri se apreciaza diferit dupa cum este vorba de intreprinderii nou infiintate si intreprinderi aflate in functiune. Intreprinderile aflate in functiune, intervalul notat cu tc1 este reprezentat:
tc1 = min [ tcr1 ; ത ሿ tc1= intervalul pentru stocul current din anul de referinta tcr1 = intervalul intre aprovizionarii potrivit contractelor comerciale ത = intervalul mediu realizat din anii/anul precedent
ത = σ
σ
= cantitatile intrate in magazine la fiecare aprovizionare
Sc =
σ
* tc1
Q 1 = volumul fizic al productiei in anul de referinta a1 = norma de consum de aprovizionare T = anul (360 de zile)
tc1 = tcr1 = tcr0
b) Dimensionarea stocului Ss Influentat de 2 factori: - consumul mediu zilnic -intervalul de siguranta σ
Ss =
*
= intervalul de siguranta nu poate fi mai mare decat ½ din tc1 c) Dimensionarea
=
σ
= intervalul
* este dat prin cartea tehnica
d) Dimensioanrea
=
σ
ௗ
௧
*
= intervalul
este dat de suma timpurilor necesari transportului si descarcarii materialelor in cauza
e) Dimendionarea * = = intervalul necesar a se lua in considerare perioadei premergatoare iernii, deoarece iarna treptat σ
se transforma in stoc current σ
= consumul mediu zilnic , exprimat in unitati naturale
4. Evaluarea necesarului de fond de rulment d estinat materiilor si materialelor pentru productie Necesarul de fond de rulment numit si necesar de finantat exprima marimea capitalului care urmeaza sa fie imobilizat, incorporate in aceasta forma Ac (adica stocuri). La nivelul economiei nationale exista o paleta mare de repere ce alcatuiesc stocurile motiv pt, care evaluarea necesarului de fond de rulment se face diferit in functie de ponderea acestor stocuri in produsele create . Ca urmare a acestui fapt materialele si materiile destinate productiei sunt grupate in: - Materii si materiale nominalizate, care sunt supuse procesului de optimizare a stocurilor, detin 70% din marimea stocului - Materii si materiale nenominalizate sau diverse cu pondere mai mica in costul produsului mergand pana la 30% la marimea stocului Tinand seama de aceasta grupare si necesarul de fond de rulment se stabileste diferit: Pentru materii si materiale nominalizate se tine seama de faptul ca niciodata necesarul de finantat nu se stabileste la marimea stocului maxim intrucat operam cu un stoc mediu sip e de alta parte cu injumatatirea intervalului pt stocul current. ଵ = ் * p [ ଶ ଵ + ௦ + ௗ + + ] NFRTM = σ
௧
= necesarul de consum la materiale P = pretul unitar de aprovizionare I
Materii si materiale nenominalizate (diverse) (NFQ) ʹ se calculeaza tinand seama de raportul dintre necesarul annual de material diverse si necesarul annual de materiale nominalizate ponderat cu necesarul fondului de rulment al materiilor nominalizate. NFRTM = + NFRTM = necesarul fondului de rulment total pt materii si materiale
CURS VIII 1. Problematica optimizarii stocului current 2. Dimensionarea stocurilor pt productia in curs de f abricatie si calculul necesarului fondului de rulment 3. Dimensionarea stocului produselor finite si calculul necesarului fondului de rulment 1. Problematica optimizarii stocului current Analizand stocul maxim, componentele acestuia, adica stocul current, de siguranta, etc, constatam ca fiecare element prezinta anumite particularitati astfel: - Stocul current este o marime variabila - Stocul de siguranta este o marime constanta care rareori se consuma - Iar celelalte 3 stocuri, de conditionare prealabila, transporturi interioare, iarna, constante intalnite doar la anumite tipuri de materiale Singurul stoc variabil este stocul current ceea ce permite optimizarea marimii lui. Acest stoc dispune de 2 factori ca marime ʹ comsumul mediu zilnic -intervalul dintre 2 aprovizionari Criteriul eficientei folosit in optimizarea stocului current il reprezinta minimizarea costurilor pe de o parte a celor care privesc procurarea materialelor, pe de alta parte a celor legate de stocarea lor. Chetuieli cu procurarea materialelor numite cheltuieli propriu ʹ zise privesc toate cheltuielile legate de buna functionare a comportimentului de aprovizionare precum si o cota parte a cheltuielilor indirect . Ele include defapt toate cheltuielile legate de aducerea m aterialelor pana la poarta intreprinderii. Cheltuieli cu stocarea materialelor se refera la cele care privesc buna pastrare a meterialelor pana la darea lor in consum. Analizand cele 2 categorii de cheltuieli si marimea unui stoc se constata ca intre acestea exi sta raporturi de interconditionare, asltfel : cheltuielile de aprovizionare sunt cheltuieli anuale, iar ma rimea lor nu este determinate de marimea unui stoc, a unei aprovizionari ci de nr. Operatiunilor privind aprovizionarea. Suma cheltuielilor privind aprovizionarea este constanta fata de marimea stocului si variabila pe unitate de masura. In schimb cheltuielile de stocare sunt direct proportionale cu marimea stocului. Tinand seama de aceste particularitati constatam ca cele 2 categorii de cheltuieli au influente diametral opuse. Tocmai acest lucru permite optimizarea stocului curent. Pentru optimizarea stocului curent: a) Date cunoscute: N = necesarul de aprovizionare T = perioada de referinta Cs = Cheltuieli de stocare pt o comanda din anul precedent Ca = cheltuieli de aprovizionare din anul precedent d= rata dobanzii p = pretul de aprovizionare b) Date necunoscute n= marimea stocului optim t = intervalul intre aprovizionari
r= nr reaprovizionarilor r= t=
=
்
௧
்
In optimizarea stocului curent se foloseste stocul mediu .
Cs =
ଶ
* Cs * t +
ଶ
*p*d
்
௧
Cheltuielile privind stocarea in plus (cu aprovizionare cu stocarea)
௦ା = [ ଶ * Cs * t + ଶ * p * d
்
௧ ]+
Cheltuielile totale privind aprovizionarea si stocarea tinand cont de nr de reaprovizionare
௧ = [ (ଶ * Cs * t + ଶ * p * d ்௧ ) +
௧ = [ (ଶ * Cs *
்
+
ଶ
*p*d*
௧ = (ଶ * Cs * T + ଶ * p * d ) + (
]
ಿ ்
*r
)+
*
]*
)
Chetuielile totale din ultima relatie sunt date din sume a doua tipuri de cheltuieli care sunt invers proportionale cu marimea stocului. Insemna ca, indifferent de marimea valorilor date lui͞ n ͟ produsul celor 2 termeni va fi constant. Stiind ca diferenta sumei a 2 termeni a acrui produs este constant indifferent de valoarea atribuita necunoscutei se afla prin determinarea derivatei de ordinul I in raport cu necunoscuta si ulterior anuland derivate vom obtine: ଵ ଵ Ʈሺሻ = ( * Cs * T + * p * d ) ʹ ሺ * మ ) ଶ ଶ Anualre derivata: ଶ n= ሺ௦ ்ା ௗ ሻ ሺሻ = 0 Mai departe se va determina si͞ t si͞ r in functie de datele effective ale anului de referinta . ͟ ͟ De regula optimizarea stocului curent se face tinand seama de optiunile cumparatorului cand se calculeaza un stoc optim ideal, in realitate trebuie sa tinem seama si de pretentiile transportatorilor, respectiv a furnizorilor. In acest context, stocul stabilit (calcualt) va fi in concordant cu cerintele unei economii de piata .
ට
2.
Dimensionarea
stocurilor pt productia in curs de fa bricatie si calculul necesarului fondului de
rulment Materiile si materialele odata date in consum trec din sfera de aprovizionare in sfera de productie. Prin productie in curs de fabricatie ( neterminata) se intelege acea productie a carei process tehnologic nu s-a incheiat si care se gaseste ins ectiile de fabricatie in diferite stadia de prelucrare, in curs de montare, in asteptare sau in faze interconditionare . In aceasta faza a ciclului de fabricatie se fac plasamentele de capital, se consuma resurse de finantare. 1. Plasamentele de capital rezulta dintr-o stare materiala anterioara a capitalului cum ar fi:
- Stocuri de materii si materiale date in consum - Amortismentul activelor imobilizate - Uzura obiectelor de inventor, a echipamentelor de protectie, etc 2. Plasamentele rezultate din plati directe - Plata salariilor - A contributiilor, a dobanzilor bancare - Celelalte cheltuieli legate de consum ( apa, gaze, energie, etc) In vederea dimensionarii productiei in curs de fabricatie ( = productie in curs de fabricatie) vom tine seama de 2 elemente: a) Volumul productiei fizice exprimata in costuri b) Durata ciclului de fabricatie Costul productiei programata a se fabrica se va exprima ca o cheltuiala medie zilnica:
ҧ
=
்
Durata ciclului de fabricatie (D) exprima nr de zile destinat fabricarii produsului incepand cu prelucrarea materiei prime si incheind cu predarea la magazine a ultimelor produse . Durata de fabricatie este diferita in raport de specificul procesului de productie, fiind de cateva ore in panificatie, zile, luni, ani, in industria constructoare de masini, a navelor . E valuarea necesarului de fond de rulment presupune stabilirea marimii capitalurilor de finantare. In aceasta evaluare trebuie sa tinem seama de felul ciclului de fabricatie care poate fi: a) Cu productie continua Productia continua presupune lansarea in fabricatie a comezilor in mod continuu fara a se astepta finisarea comenzilor anterioare. In acest caz, evolutia cheltuielilor pe durata de fabricatie este diferita in functie de uniformitatea sau neuniformitatea cheltuielilor . Pentru a pune in evidenta aceasta evolutie se pune i n calculul necesarului de fond de rulment asa numitul coefficient de corectie, acesta are menirea de a duce cheltuielile medii zilnice la un nivel cat mai aproape de evolutia cheltuielilor pe durata fabricatiei . In general coeficientul de corectie:
k=
ത
Raport intre cheltuiala medie si cheltuiala totala
ഥ =
ା
ଶ
c= cheltuiala initiala C = cheltuiala finala
0
K - niciodata egal cu 0 K ʹ foarte rare gal cu 1, atunci cand cheltuiala medie este egala cu cheltuiala finala K ʹ de obicei subunitar
E volutia
neuniforma a cheltuielilor: Neuniformitatea poate intervene fie de la faza de fabricatie la alta, fie chiar in cadrul aceleiasi faze de fabricatie. Pentru calculul coeficientului de corectie, prezinta importanta nu fazele de fabricatie propriu ʹ zise, ci evolutia cheltuielilor . In acest sens durata de fabricatie a productiei se imaprte in atatea subintervale in cate se poate constata o evolutie uniforma a cheltuielilor . Ca urmare cazul evolutiei neuniforme a cheltuielilor se va reduce la modelul cheltuielilor uniforme .
In acest caz k se va calcula ca un raport ce are la numarator suma produselor dintre cheltuiala medie si durata subintervalului din faza de fabricatie ( durata ciclului de fabricatie) .
ೌశ భ
ௗభ ା
మ
K=
భశమ మ
ௗమ ାǥǥǤା
షభశ మ
ௗ
La numitor produsul dintre cheltuiala finala si durata ciclului de fabricatie . In situatia in care materiile prime sunt date in procesul de fabricatie dintr-o data inca de la inceput, iar celelalte cheltuieli se fac in mod tre ptat, k se va calcula dupa relatia:
K=
శ
మ
Mp = costul materiei prime date in consum Ce = celelalte cheltuieli care se fac pe parcursul fabricatiei C = cheltuiala finala Daca lansarea in fabricatie se face in loturi, iar unele produse se finiseaza si in consecinta capitalul se recupereaza inaintea expirarii ciclului de fabricatie, k, se va calcula in toate cazurile in care cheltuielile sunt neuniforme dupa:
ೌశ భ
ௗభ ା
మ
K=
భశమ మ
ௗమ ାǥǥǤା
షభశ మ
ௗ ିሺభ
௧షభା ௧ష ାǥǤǤାషభ ௧భሻ మ
మ
r1,2,3, ͙.= cheltuieli care se recupereaza inaintea expirarii duratei ciclului de fabricatie t1,2,͙ = timpul din mometul recuperarii cheltuielii si pana la sfarsitul ciclului de fabricatie
b) Productia discontinua Discontinuitatea se exprima prin aceea ca nu poate fi lansat in fabricatie o noua comanda pana la finisarea comenzii anterioare . Cheltuiala medie pe durata de fabricatie (c`) este e gala cu cheltuiala finala:
K=
Ʈ
c=c` k = 1
Necesarul
a)
de fond de rulment: Productie discontinua si nu exista utilaje care sa functioneze independent
=
*D
b) Productia este continua, exista utilaje care fucntioneaza independent
=
*D*k
3. Dimensionarea stocului produselor finite si calculul necesarului fondului de rulment Produsele finite obtinute calitativ trec din sfera productiei in sfera desfacerii in vederea vanzarii lor . In aceasta perioada se fac palsamente de capital in asa numitele stocuri de produse finite . Asemenea plsamente de capital se impun ca urmare a acoperirii unor cheltuieli care privesc: - Durata receptiei produselor in magazie ( ) - Durata sortarii produselor ( ௦ ) - Durata maturizarii ( )
- Durata formarii loturilor pt expediere ( ) - Durata etichetarii si ambalarii ( ) - Durata incarcarii si transportarii ( ) - Durata eliberarii documentelor de expeditie ( ) + = + ௦+ + + + Insumand timpii se obtine durata de stationare a produselor finite pana la expediere ( ሻ In plus mai intervin o serie de cheltuieli si surse de acoperire atunci cand receptia se face la beneficiar sau chiar montarea unor produse finite. In dimensionarea stocurilor de produse finite se tine seama de 2 factori: a) Volumul fizic al produselor finite din anul de referinta exprimat in cost complet ( ሻ b) Durata de stationare a stocurilor de produse finite ( Di) Pentru calculul necesarului fondului de rulment pentru produse finite se stabileste, tinem seama de consumul mediu zilnic si stationarea .
௧
௧
=
=
= consumul mediu zilnic La aceasta marime intreprinderea trebuie sa asigure resurse de finantare . In situatia in care avem produse finite nenominalizate pentru calculul necesarului fondului de rulment afferent acestora se respecta regula proportionalitatii ( de la materii si materiale destinate productiei)
CURS IX 1. Dimensionarea valorilor realizabile pe termen scurt 2. Metoda sintetica in dimensionarea stocurilor 1. Dimensionarea valorilor realizabile pe termen scurt Plasamentele de capital in valori realizabile pe term en scurt au drept scop a asigura : 1) Vanzarea produselor si serviciilor cat mai profitabil 2) Fructificarea cat mai eficienta a lichiditatilor disponibile temporar
Valorile realizabile pe termen scurt la nivelul intreprinderilor se concretizeaza prin 2 forme: 1) C reantele intreprinderilor asupra tertilor Acestea se pun in evidenta prin intermediul creditului commercial, a creditului client . Aceasta inseamna ca intreprinderile isi vand utilitatile create nu numai in numerar ci sip e credite . In acest context creditul commercial prin forma lui de credit client exprima imprumuturile pe care si l e acorda participantii pe piata fara interventia vreunei institutii financiare . El nu este purtator de dobanda si se acorda de la cateva zile pana la maximum 3 luni . Ocupand o pondere insemnata in sfera surselor de finantare, creditul client reprezinta o problematica majora la nivelul intreprinderii, se construiesc in acest sens asa numitele politici ale creditului commercial conturandu-se in acelasi timp asa numitele procedee si modele matematice in estimarea riscurilor privind starea de faliment a clientilor . Se obtin in acest sens informatii de la bancile comerciale si terte personae cum ar fi : Reg. Comertului, Reg. de cadastru, Reg. privind intarzierea platilor, etc. In politica financiara, 2 metode sunt folosite pt. evaluarea riscului de neplata al clientilor:
a) Metoda ABC-ului b) Metoda scorurilor a) Metoda ABC-ului ʹ consta in clasificarea creantelor clientilor Grupa A = 60% din nr creantelor 10% din nr clientilor Grupa B = 30% creante 30% client Grupa C = 10% creante 60% client b) Metoda scorurilor Presupune alcatuirea unei functii scor in raport cu anumiti indicatori, cheltuieli financiare raportate la cifra de afaceri, cheltuieli cu personalul raporte la valoarea adaugata, active circulante raportate la total active, capitalul permanent raportat la total pasiv, excedentul brut raportat la total datorii. In functie de acesti indicatori se rezolva ecuatia tip scor care se va interpreta in functie de anumite limite. Rezultatele obtinute se vor compara cu durata me die de incasare a clientilor din grupa respectiva, iar depasirea acestor limite constituie un semnal privind starea de lichiditate al clientului respectiv . Politica de credit financiar fiind de importanta majora, intreprinderile isi formeaza comaprtimente de transpunere in practica a politicilor . In recuperarea creantelor intreprinderile pot sa apeleze si la asa numitele firme de͞ afacturare carora li se vand creantele la valoarea inscrisa pe facture mai putin ͟ comisionul de͞ afacturare care este in functie de risc (intre 5% si 90%) ͟ Produsele expediate la nivelul intreprinderilor care fac obiectul creantelor trec din faza de comercializare in faza de decontare. Ele sunt dimensionate si corepunzator se va stabilii necesarul fondului de rulment. Necesarul fondului de rulment (NFR) pentru produsele expediate tine seama de consumul mediu zilnic si durata medie de decontare, incasare a clientilor .
=
*
= productia expediata exprimata in cost compelt Dc = durata medie de incasare a clientilor
=
*T
In final se va calcula NFR T (necesarul de fond de rulment total al activelor circulante) insumand NFR pentru materii si materiale, NFR produselor in curs de fabricatie, NFR pentru produse finite si NFR pentru produse expediate. ் = + + +
2.
௫
Titlurile de valoare Intreprinderile temporar dispun de anumite lichiditati care trebuiesc plasate in vederea fructificarii lor. Doua conditii stau la baza acestor plasamente intocmite cumulativ:
a) Plasamentele sa aiba o profitabilitate cel putin egala cu cea a capitalului folosit in activitatea proprie b) Plasamentele de capital sa permita o lichidare a lor cat mai rapida adica o revenire in forma baneasca cat mai rapida Aceste 2 cerinte se urmaresc in plasamentele de capital facute in titluri de valoare . Gestionarea capitalului in titlurile de valoare potrivit teoriei financiare presupune infaptuirea obiectivului essential tinand cont de optimizarea corelatiei dintre rentabilitate si risc . Se urmareste in acest context contruirea anumitor indicatori atat in ceea ce priveste rentabilitatea cat si riscul 1.
=
Se calculeaza rentabilitatea titlului de valoare (R it) శሺ
ష షሻ ష
* 100
Rit = rentabilitatea titlului͞ I in momentul͞ t ͟ ͟ Di = dividentul sperat C = cursul tilurilor de valoare in momentul͞ t si͞ t͟
௧
1͟
2. Se determina rentabilitatea portofoliului titlurilor de valoare, stiind ca un portofoliu de titluri este compus din diferite titluri cu rentabiliate diferita, pentru cresterea rentabilitatii portofoliului se impune o cerstere a ponderii titlurilor cu rentabilitatea mai mare =σ *
Xi = ponderea tilurilor de valoare in totalul portofoliului = rentabilitatea portofoliului͞ p in momentul͞ t ͟ ͟ = rata de rentabilitate individuala
௧
ଵ + ଶ +͙
..+
=1
3. Se calculeaza riscul titlului de valoare - Se apeleaza la teoria probabilitatilor
௧ ට σୀଵሺ ି ത ሻଶ ௧ = riscul titlului͞ I in momentul͞ t ͟ ͟ =
ത = rentabiliatea medie a titlurilor = coeficientul de probabilitate
4. Riscul portofoliului͞ p in momentul͞ t ͟ ͟ ଶ ଶ = σ
௧
ට
௧
Intreprinderile in functie de specificul activitatilor pot sa calculeze si alti indicatori care sa puna in evident corelatiile dintre rentabilitate si risc.
2.Metoda sintetica (globala) in dimensionarea stocurilor Metoda analitica in dimensionarea stocurilor apropie cel mai mult de rezultatele reale din intreprindere, dar este costisitoare, ca urmare se apeleaza si la alte metode de calculare a stocurilor si NFR printre care metoda sintetica (globala) .
Metoda sintetica consta in dimensionarea stocurilor calcului NFR pe total active si rareori sip e elemente. Utilizarea metodei sintetice presupune folosirea a 3 procedee in functie de: 1. Viteza de rotatie a capitalului circulant Este exprimata pe de o parte prin coeficientul vitezei de rotatie (kv), prin durata unui circuit ex primat in zile (Dz).
௩బ
=ത
బ
ಲబ
Saco = stoc mediu de active circulante anului precedent ்
=
=
ೡబ
SAc 1 =
തതതതതതത ಲ బ
்
భ ௩బ
P1= productia programata a se obtine in anul de referinta
SAc 1 =
భ
*
்భ
Pentru calculul NFR se analizeaza influentele tuturor factorilor privind coeficientul vitezei de rotatie si a ciclului duratei. ௩భ
=
௩బ
േE
E = suma influentei factorilor
ଵ=
േE
Se va calcula NFR pt total active circulante dupa relatia: =
=
భ ௩భ
భ ்భ
*
ଵ
2. Corelatia dintre soldul total al activelor circulante si productie Se calculeaza stocul de Ac (Sac) Sac1 = Saco * K
K=
భ బ
భ బ ଵ Po = ponderea Ac la 1000 lei productie din anul precedent =
=
ҧAc 1
CURS X Sursele de finantare a activelor circulante Odata stabilit necesarul fondului de rulment (necesarul de finantat) urmeaza ca la acest nivel sa se asigure sursele de finantare. In practica financiara sunt foloste 3 categorii de resurse menite sa asigure finantarea Ac : 1. Fondul de rulment 2. Pasivele din exploatare 3. Creditele bancare pe termen scurt 1. Fondul de rulment Continutul si echilibrul acestuia in raport cu N F R NFR numit si necesar de finantat este generat de activitatea intreprinderilor in fiecare stadiu al ciclului de exploatare. El apare de fapt ca urmare a unei nesincronizari intre incasari si plati . In acest context cumparaturile nefiind platite imediat intreprinderea beneficiaza de asa numit credit de furnizor, iar vanzarile nefiind incasate imediat intreprinderea acorda asa numit credit client . Cele 2 forme ale creditului commercial (furnizor si client) trebuiesc supravegheate permanent ca amrime si structura incat sa fie asigurat un echilibru intre ele . Activele circulante la nivelul intreprinderilor se reconstituie in mod continuu in vederea parcurgerii tuturor stadiilor ciclului de exploatare. Unui circuit continuu al activelor circulante trebuie saI corespunda capitaluri permanente pentru finantare. Ca urmare a acestui fapt trebuie facuta distinctive intre fondul de rulment si NFR, aprticularitati care la individualizeaza si asigura in acelasi timp un echilibru intre fondul de rulment (FR) si NFR . FR = Cpp ʹ Ai
Cpp = capital permanent FR = fond de rulment
௧
NFR = FR + = credite de trezorerie
௧
Potrivit structurii bilantiere NFR mai este dat si de diferenta intre activele de exploatare si pasivele de exploatare sau active curente si passive curente . In mod concret marimea FR trebuie sa exprime acea parte din capital (a capitalului permanent) care ramane pt finantarea Ac. Ai Cpp
FR
D2 Ac
Pentru a asigura o marja de siguranta Ac > D2, o inversare a acestei inegalitati conduce la o stare de incapacitate de plata inseamna ca parte din Ai sunt finantate din datoriile pe termen scurt (D2). La nivelul intreprinderilor sunt stabilite strategii cu privire la marimea fondului de rulment cum ar fi: a) Stabilirea unui FR la un nivel mediu al NFR , inseamna ca in aceasta situtie intervine temporar in finantarea Ac, datoriile pe termen scurt (creditele de trezorerie) b) Stabilirea FR la un nivel superior NFR . Intreprinderea este prevazatoare si de regula realizeaza un excedent c) Stabilirea unui FR la un nivel inferior NFR, in aceasta situatie creditele de trezorerie sunt permanentizate Pe parcursul desfasurarii activitatilor permanent apar dezechilibre partiale intre FR si NFR . In vederea eliminarii lor se actioneaza in amandoua directiile, pe de o parte al diminuarii NFR , pe de alta aprte al sporirii, majorarii FR. Diminuarea NFR presupune redimensionarea tuturor categoriilor de stocuri in fucntie de un nivel mai mic al productiei de realizat in anul de referinta. Se actioneaza in acest sens privind furnizorii in directia cresterii perioadelor de plata iar in sfera clientilor se actioneaza in sensul cresterii rapiditatii incasarilor, in sensul reducerii nr zilelor privind perioada de incasare (NFR >FR dezechilibru). In continuare pt eliminarea dezechilibrelor se actioneaza in sensul cresterii FR, pentru aceasta: FR = Cpp ʹ Ai Crestem Cpp Diminuam Ai Cresterea Cpp se poate infaptui prin 3 modalitati: - Aporturi noi la capital in bani - Apelarea la noi imprumuturi pe termen mediu si lung - Trecerea unei parti cat mai mare din profit la fondul de rezerva Diminuarea Ai se poate infaptui sub 2 forme: - Scoaterea din circuit a unor Ai mai putin efficient sau chiar inefficient - Folosirea unei parti din amortisment pt finantarea Ac Nu de putine ori se intampla ca pe parcursul unui ciclu de exploatare FR sa se micsoreze, diminueze. Diminuarea FR se datoreaza: - Pierderilor obtinute din ciclul de exploatare - Rambursarilor din imprumuturile pe termen mediu si lung pe seama capitalului permanent (Cpp) - Datorita cresterii Ai care nu au sursa de finantare in Cp pasta inseamna ca finantam Ac din datorii pe termen scurt 2. Pasivele din exploatare: In finantarea Ac permanent intervin pasivele din exploatare care reprezinta imprumuturi pe termen scurt care se creeaza prin decalajul dintre momentul inregistrarii obligatiilor de plata sic el al platii effective. a) Creditul de furnizor Exprima obligatiile de plaat pt echiparea intreprinderii cu toate cele necesare desfasurarii activitatii . Acest credit de furnizor este agreat de intreprinderi cu atat mai mult cu ca t obligatiile nu sunt oneroase. Se calculeaza asa numitul termen de plata al furnizorului sub 2 modalitati:
=
ଵ
sau
=
ሺ ା ሻ ்
Tn = termenul de plata Pc = pretul repesctiv ponderea fiecarei cumparaturi in total P= termenul de plata al fiecarei cumparaturi Ep= efecte de platit T= perioada de referinta C= totalul cumapraturii Fz= soldul contului furnizor Se analizeaza acesti indicatori sei se urmaresc. b) Obligatii de plata Se refera la obligatiile de plata a intreprinderilor fata de salariati, bugetul de stat, asigurari sociale, terte personae. Asemenea obligatii de plata sunt cunoscute ca resuse atrase fiind re zultatul unor passive care se lichideaza succesiv si se reconstituie ca urmare a activitatilor neintrerupte din intreprindere . Asemenea surse de finantare sunt variate din mometul in acre devin scadente si pana cand se face plata. Au character de repetitive, iar soldul minim al acestora (passive stabile) constituie o sursa permanenta de finantare a Ac si sunt assimilate surselor proprii. In practica financiara exista 2 metode de calcul: Metoda soldurilor zilnice Se foloseste pt calculul pasivelor stabile provenite din obligatii cu termene fixe de plata (salarii, impozite, etc) Se respecta etapele : I. Se alege trimestrul cu activitatea mi nima iar calculele se fac pt o luna din trime stru II. Se calculeaza datoria medie zilnica ca raport intre obligatia de plata si perioada de referinta Dz =
ଽ
III.
Se inmulteste datoria zilnica cu numarul zilelor de intarziere a platii obtinandu-se soldul datoriilor in ziua preplatii acestora IV. Acestui sold I se adauga zilnic datoriile optinandu-se pt fiecare perioada marimea lor V. Se insumeaza pt fiecare fel de datorie soldurile reprezentand obligatiile de plata zilnice, suma cea mai mica reprezentand pasivul stabil Metoda care ia in calcul zilele de intarziere a platilor Se foloseste pt pasivele stabile provenite din obligatii de plata cu termene aleatorii (def . aprovizionarii) Ps =
்
௧
Se insumeaza pasivele stabile dupa cele doua metode si se va obtine pasivul stabil total destinat finantatii Ac. 3. C reditele bancare pe termen scurt Alaturi de FR si pasivele din exploatare intreprinderile folosesc in finantarea Ac si creditele bancare pe termen scurt. Se folosesc pt ca se negociaza rapid si dobazile sunt variabile in functie de obiectul creditarii. In optinerea de credite bancare pe te rmen scurt intreprinderea isi formuleaza policiti de creditare (de imprumut) care iau in considerare minimizarea cheltuielilor de natura financiara, diversificarea riscurilor si mentinerea puterii de negociere.
In practica intreprinderilor aceste credite pe termen scurt iau forma: a) A creditelor de trezorerie menite sa echilibreze bugetul de trezorerie. Ele mai fiind cunscute si sub denumirea de capital de lucru. Asemenea credite au menirea sa acopere nevoile de plati atunci cand incasarile sunt mai mici decat paltile. b) Linia de credite presupune stabilirea unui plafon de creditare de catre banca comerciala in limita acruia intreprinderea poate sa faca plati pe perioada respectiva . Neutilizarea liniei de credit conduce la plata unor dobanzi din partea intreprinderii . c) Creditul de scont Se acorda intreprinderilor in virtutea unor instrumente de platii cum ar fi: - Biletul la ordin, cecul, etc. Operatiune prin care bancile crediteaza intreprinderile la valoarea inscrisa pe aceste instrumente mai putin dobanda de scont d) Creditele special e se acorda pt companiile de aprovizionare e) Creditele pt facilitate de casa pe maxim 15 zile intreprinderile au lichiditati permanente
CURS XI Profitul intreprinderii 1. Problematica previziunii profitului 2. Repartizarea profitului si politica dividendelor 3. Profitul impozabil si semnificatia lui 1. Problematica previziunii profitului In elaborarea bugetului de venit si cheltuiala un rol important il detin lucrarile referitoare la previziunea profitului. Aceasta importanta a profitului este nu numai pt intreprindere ci si pt stat. Intreprinderea are nevoie de cunoasterea marimii profitului si considerentul ac el exprima efectul efortului depus pe parcursul exercitiului annual. Si in plus de aceasta marime se leaga autofinantarea. Statul este interesat de marimea profitului intreprinderilor intrucat el constituie baza de calcul a impozitului pe profit, un venit important la bugetul statului . Asupra marimii profitului influenteaza o serie de factori: - Volumul productiei - Costurile de exploatare - Pretul unitar de vanzare si structura si calitatea produselor Teoria si practica financiara cunoaste mai multe metode si instrumente prin care se previzioneaza profitul, 2 sunt representative a) Pragul de rentabilitate b) Costul marginal
a) Pragul de rentabilitate Exprima punctual critic al nivelului productiei, pt care profitul este 0 . In calculi el se bazeaza pe supozitia constantei cheltuielilor variabile in totalul cheltuielilor . In general acest prag de rentabilitate se calculeaza la nivele diferite identificand in primul rand pragul de rentabilitate 0 (punctual mort) in al doilea rand pragul de rentabilitate sperat (vizat) . Punctul mort (prag de rentabilitate 0) se caracterizeaza prin aceea ca intreprinderea stabileste volumul productiei pt care isi acopera integral cheltuielile de productie fara a obtine
profit.Determinarea acestui prag de rentabilitate presupune gruparea ch totale in cheltuieli fixe si cheltuieli variabile. In calculul profitului previzionat se porneste de la relatia : * p = CF + * cv = ି௩ = volumul productiei pt care profitul este 0 p= pretul de vanzare unitary CF = Cheltuieli fixe totale cv= cheltuieli variabile pe unitate de masura Din relatia de mai sus se constata ca volumul productiei depinde de 2 factori Cheltuieli fixe totale, si marja cheltuielilor variabile . Prag de rentabilitate vizat (sperat) se calc in functie de o anumita rata a randamentului activelor pe care si-o propune intreprinderea. In calcule se porneste de la rata randamentului: rR = σ
rR = rata randamentului σ = suma activelor = Ai + Ac P = rR * σ Productia previzionata pt obtinerea pragului de rentabilitate vizat: ା = nivelul volumului productiei pt a obtine profitul previzionat ି௩
௫
Aceasta
modalitate de previziune a profitului se foloseste atunci cand avem o productie sim pla, in situatia in care avem mai multe produse (activitati complexe) calculele se fac in functie de cifra de afaceri. In acest sens se va determina o cifra de afaceri pt punctual mor ( ) si o cifra de afaceri pt pragul de rentabilitate sperat ሺ )
௫
=
CF + Q * cv Q = valumul productiei totale qi = volumul fiecarui produs in parte Q = σ ୀଵ Stiind ca la nivelul intreprinderilor cheltuielile variabile detin o portie relative constanta in cheltuielile totale, deci implicit si in cifra de afaceri relatia de mai sus o putem scrie: ௩ = CF * *
௩
= constanta cheltuielilor avriabile in Cifra de afaceri
=
ଵିೂಲೡ
Cifra de afaceri pt profitul sperat se calculeaza folosind acelasi retionament:
ା
௫ = ଵିೂ
ೡ
ಲ
b) Costul marginal Exprima variatia cheltuielilor de productie data de variatia cu o unitate a pro ductiei. Se deterina prin calcul diferential al variatiei de productie fata de variatia volumul de productie .
=
ௗ ௗ
=
భିబ భିబ
Ch = cheltuieli P = productia Profitul este maxim atunci cand costul marginal al unei animate var iatii a productiei va ajunge egal cu pretul de vanzare unitar. Atata timp cat pretul de vanzate unitar este mai amre decat costul marginal productia proate sa creasca, iar cand inegalitatea se schimba se vor obtine pierderi iar intreprinderea nu trebuie sa mai cresca productia. In teoria si practica financiara se mai folosesc si alte procedee in previziunea profitului cum ar fi raportarea la profitul anului precedent ( metoda raportarii) 2. Repartizarea profitului si politica dividendelor In sfera profitului se disting 3 categorii notionare: - Profitul brut - Profitul impozabil - Profitul net (de repartizare) a) Profitul brut Este dat de diferenta dintre venituri totale si cheltuieli aferente lor, influentand aceasta marime a profitului cu veituri neimpitabile si cheltuieli nedeductibile fiscal se obtine profitul impozabil. Scazand din profitul impozabil impozitul pe profit se obtine profitul net, de repartizar . In continuare profitul net urmeaza sa fie repartizat, intreprinderile construindu-si policiti in acest context, tinand seama de politica de amortizare, politica de indatorare, politica de autofinantare, dividend, se respecta principiul potrivit caruia profitul sa fie repartizat a .i. sa raspunda celorlalte cerinte din sfera politicilor intreprinderilor (profit cat mai bine repartizat) Potrivit legislatiei profitul net se repartizeaza astfel: 1) Constituirea rezervelor legale 2) Acoperirea pierderilor din anii precedent 3) Participarea salariatilor la profit 4) Cota managerului din profitul net 5) Cresterea surselor proprii de finantare 6) Varsaminte la buget ( numai de la regiile autonome, societatea cu capital social majoritar de stat) 7) Alte destinatii
Insumand profitul pe destinatii si scazand suma acestora din profitul net se obtin dividendele cuvenite actionarilor. In continuare determinarea dividendelor cuvenite actionarilor se face tinand seama de infaptuirea obiectivului essential a functiei financiare maximizarea profitului Pentru determianrea marimii dividendelor se porneste de la viteaza de variatie a acestora care trebuie sa fie mai lenta decat cea a profitului . ௱బ
భ
<
௱బ
భ
=
sporul de dividend = sporul de productie In determinarea dividendelor se tine seama de o serie de factori:
-
Starea financiara a intreprinderii Psihologia investitorului Nivelul de fiscalitate Gradul de indatorare, etc
Fiecare din acesti factori influenteaza intr-o forma sau alta politica de dividente. In context general la nivelul intreprinderilor se construiesc politici de dividend cum ar fi: 1. Dividend constant Presupune mentinerea dividendului din anul de referinta la cel din anul precedent, scopul este informarea actionarilor 2. Dividente care presupun constant raportul dividente ʹ profit Se mai numeste model de ajustare partiala, indicand cresterea dividendelor de la un an la altul . 3. Dividend rezidiu Este cel care se retine si se reinvesteste, inseamna ca investitorul este de accord cu reinvestirea dividendelor cuvenite daca rata randamentului este mai mare decat rata care s-ar obtine investind dividendele in alta parte cu un grad de risc comparabil . 4. Dividend maxim posibil C onstituie o politica opusa celei reziduale in care retinerile din profit apar ca un rezidiu. Procedeul se bazeaza pe distributia de dividend crescatoare an de an intr-o rata constanta dar mai mica decat rata de actualizare a dividendelor viitoare . 5. Neutralitatea politicii de dividend Disociaza efectul politicii de dividende asupra unei actiuni de efectul altor masuri propuse a se lua ( Teoria lui MM (Modigliani si Miller) La nivelul intreprinderilor se calculeaza o serie de indicatori legati de profit, dividende, si nr actiunilor . 3. Profitul impozabil si semnificatia lui Profitul impozabil reprezinta o categorie nationala de care se leaga mult gradul de fiscalitate . Profitul impozabil este dat potrivit codului fiscal de diferenta dintre venituri obtinute din orice sursa mai putin cheltuieli aferente lor si din care se vor scadea venituri neimpozabile si repectiv se vor adauga cheltuieli nedeductibile fiscal. Nedeductibilitatea cheltuielilor poate fi integral sau partiala dupa caz:
= V ʹ C ʹ Vneimp + Ch neded
CURS XII Costul capitalului si structura financiara a intreprinderii 1. Considerente privind costul capitalului 2. Structura financiara a intreprinderii 3. Indicatorii financiari utilizati in gestiunea intreprinderii 1. Considerente privind costul capitalului Intr-o economie de piata procurarea de capital se face din surse diferite motiv pt care si costul acestuia variaza in functie de valoarea capitalurilor . Cunaosterea costului capitalului la nivelul intreprinderilor reprezinta o problema majora cel putin pe 3 considerente: 1. Emite cresterea eficientei activitatilor prin folosirea capitalurilor mai ieftine 2. Asigura maximizarea valorii intreprinderii prin m inimizarea costului intrarilor de capital
3. Ofera informatii necesare unei structur financiare optime a intreprinderii Bilantul intreprinderii grupeaza capitalul dupa sursa de provenienta in : proprii si imprumutate. Corespunzator se determina un cost al lor astfel: - Costul capitalului propriu: este dat de rata de capitalizare sperata de actioanri , aceasta rata se stabileste la o rata minima a randamentului obiectivelor cand furnizorii de capital interesati sa cumpere actiuni iar actionarii nu vor sa le vanda . Aceasta rata este influentata de 2 factori: a) Marimea dividendelor sperate b) Valoarea nominala a actiunilor Rr =
ೞ
Ds = dividende sperate Vn= valoarea nominal a actiunilor Ds sunt influentate nu numai de marimea profitului dar in acelasi timp si de politicile promovate in repartizarea profitului net. In mod practice costul Cp este exprimat si de modul de remunerare a actionarilor. Sursa remunerarii o constituie fluxurile nete de trezorerie. Actioanrii sunt remunerati dupa regula restului, adica creditorii vor fi primiii care isi incaseaza dobanzile cuvenite in continuare actionarii sunt remunerate pe baza diferentei positive dintre fluxurile nete de trezorerie si suma platii de dobanzii curente cuvenite clientilor. In teoria si practica finaciara costul Cp este expr imat si sub forma costului explicit si sub forma costului implicit. Costul explicit presupune fluxuri de iesire cu privire la toate procurarile de capital, iar costul implicit nu presupune fuxuri de iesire in schimb asigura formarea unor fornduri care se folosesc imediat cum este cazult: - Profitului nerepartizat, a rezervelor, a altor fonduri Teoria economica actuala formuleaza idea potrivit careia costul Cpp este stabilit la nivelul ratei dobanzii fara risc + o prima de risc. Rata dobanzii fara risc este data de acel nivel al dobanzii pe care la rotire actioanrii daca ar face plasamente in activitati sigure ( titlurile de stat). Prima de risc este data de acel nivel al cresterii rentabilitatii in functie de marimea riscului . Castig mare risc mare Capitalul imprumutat ʹ costul acetuia difera in functie de felul imprumutului . In general costul capitalului imprumutat este dat de diferenta dintre sumele primite sub aceasta forma m ai putin varsamintele privind rambursarile dobanzile platite, comisioanele si alte cheltuieli financiare. Urmarind indeaproape capitalurilor imprumutate se constata costuri diferite in functie de sursa de provenienta astfel: - Costul creditului pe termen scurt este dat de dobanda perceputa pe piata pt astfel de credit - Costul creditului pe termen mediu este dat de nivelul dobanzilor privind creditele pe termen scurt - Costul creditelor pe termen lung este dat de nivelul veniturilor obtinute pentru creditul obligator Costul creditului obligator: - Cuprinde in plus cheltuieli facute pt emisiunea, palsarea si rascumpararea acestor titluri De regula costul capitalului imprumutat este influentat de valoarea creditului, durata, nivelul dobanzilor, alte cheltuieli financiare.
In practica intreprinderii folosindu-se capital din diferite surse de provenienta se calculeaza asa numitul cost mediu ponderat al capitalului si respectiv cost marginal . Cost mediu ponderat al capitalului este dat de suma costurilor capitalului dupa sursa de provenienta ponderat cu cota parte a capitalului pe feluri ale acestuia .Il putem exprima prin relatia: ் = * ା + * ା ் = costul mediu ponderat al capitalului total = costul capitalului propriu = costul capitalului imprumutat Cp = capital propriu Cd = capital imprumutat
Costul marginal al capitalului reprezinta cosul additional pt obtinerea unei unitati monetare de capital nou. Acest cost are un punct crtitic pana la nivelul caruia se poate achizitiona capital dupa care orice achizitie conduce la pierdere. Acest punct critic este dat de ineg aliatea dintre rata randamentului activelor si rata dobanzii. Ra > d intreprinderea poate cumpara capital, Ra = d Ra
௧ ௧ ௧ ௧
௧
௧ ௭ ௧ ௧
In general structura financiara a intreprinderii depinde de gradul de indatorare al acesteia.Gradul de indatorare indica pana la ce nivel se poate indatora intreprinderea pentru a fi efficient in cazul in care capitalul propriu ramane neschimbat . In acest sens se calculeaza la nivelul intreprinderii efectul indatoririi ( efectul de levier) . In determinarea efectului indatorarii se porneste de la relatia existenta intre rentabilitatea financiara si rata randamentului activelor.
= ೌ ିௗ = rata rentabilitatii finaciare
Ra = rata randamentului activelor A = total active d = rata dobanzii D = capitalul imprumutat (datoriile totale) Cp= capital propriu A= Ai
+ Ac P = Cp + S A=P
=
ೌ ൫ ା൯ିௗ = Ra + ( Rd ʹ d )
Efectul parghiei financiare (efectul de mediere) este dat de relatia: = (Ra ʹ d ) * = coeficientul de indatorare ( rata de leviere)
Daca d> Ra ͞ʹ͞ vom pierde d< Ra duce la castig In multe situatii rentabilitatea financiara este exprimata prin intermediul profitului net ceea ce inseamna influenta fiscalitatii asupra indatorarii: = [ Ra + (Ra ʹ d) ] * [ 1 ʹ t] T = cota de impozit pe profit La nivelul intreprinderii se vorbeste de o structura fiannciara optima care presupune gasirea acelui punct critic privind costul capitalului cand rata rentabilitatii fiannciare este maxima in conditiile in care capitalul propriu ramane constant. Se vorbeste in acelasi timp de o structura financiara a plasamentelor de capital care presupune existent unui raport optim intre Ac si Ai. Acest lcuru priveste in acelasi timp si gradul de exigibilitate al intreprinderii. Se spune ca raportul dintre Ac si Ai este optim atunci cand raportul dintre profitul brut si total active este maxim. In alegerea acestei structure optime trebuie tinut seama de mentinerea egalitatii dintre durata medie zilnica de imobilizare a capitalului si gradul de exigibilitate ( ) ത < structura de plasament optima Structura financiara a intreprinderii si structura plasamentelor sunt elemente care se regasesc permanent in politicile de finantare a intreprinderii .
ഥ
௭ ഥ
3. Indicatorii financiari utilizati in gestiunea intreprinderii Activitatea financiara la nivelul intreprinderii este compelxa . Se cauta diferite instrumente si modalitati de concretizare a ei. Un instrument folosit il constituie sistemul de indicatori . Fiecare intreprindere isi stabileste un system de indicatori in functie de specificul activitatilor pe care le desfasoara. Incercand o grupare a acestor instrumente 4 mari categorii de indicatori.
a) Indicatori de lichiditate Au menirea sa exprime in ce masura isi poate onora platile sau care este gradul de finantare . a.1 ) Coeficientul solvabilitatii pe termen scurt:
Ss =
indicat sa fie mai mare de 1
ೞ
a.2) Coeficientul lichiditatii immediate = valoarea de exploatare
௫ ି
Li =
ೣ
ೞ
sa fie mai mare de͞
1͟
(excludem stocurile) - Intra creante, titluri, conturi, lichiditati
a.3) Coeficientul de fiantare stabile Fs =
;
As
=
ೣ
As = coeficientul de acoperire a stocurilor
b) Indicatori de indatorare Au menirea sa exprime gradul de indatorare a intreprinderii b.1)Coeficientul de indatorare globala =
భ ାమ σ
sa fie mai mic de͞ 1͟
b.2) Coeficientul de acoperire a cheltuielilor financiare
್ Pb = profit brut
=
Arata
de cate ori este mai mare profitul decat cheltuielile financiare
b.3) Gradul de libertate financiara
= భ
capital permanent
Indica gardul de stabilitate financiara in timp
c) Indicatori de gestiune Pun in evdienta eficienta rotatiei capitalului c.1) Coeficientul de rotatie al capitalului incorporat in stocuri Ks = De cate ori se roteste capitalul in stocuri pt a abtine cifra de afaceri
௫
c.2) Termenul de recuperare a creantelor
Tr =
ା *
ௗ
Cl = scold cont client Ei = efecte de incasat c.3) Durata medie de plata a obligatiilor ା Dp = *T ೌ
Fz = cont furnizor Ep = efecte de platit c.4) Coeficientul (vitezei) rotatiei globale a capitalului Kw =
σ
De cate ori se rotesc toate A pentru a obtine cifra de afaceri
d) Indicatori de profitabilitate Indica capacitatea intreprinderii de a obtine profit fie pe seama volumului productiei, fie din rotatia capitalului.
