1. Gestiunea trezoreriei 1.1. Natura si continutul trezoreriei intreprinderii In mod obisnuit, prin trezorerie se intelege un ansamblu de operatiuni financiare prin care se constituie si se cheltuiesc resursele publice in vederea indeplinirii functiilor statului. In mod concret, trezoreria este data de incasarile si platile bugetului de stat, operatiuni de gestionare si contabilitate a resurselor bugetare, operatiuni de completare a resurselor bugetului prin lansarea de imprumuturi publice (emisiuni de bonuri de tezaur sau certificate de trezorerie) sau prin contractarea de imprumuturi interne sau externe. Cuvantul „trezorerie“ provine din fr. „trésorerie“, care inseamna trezorerie, bisterie, tezuar, semnificand si locul unde se pastreaza resursele bugetului, aurul si alte valori ale statului. La nivel microeconomic, trezoreria inseamna un asamblu de operatiuni financiare prin care se constituie capitalurile intreprinderii si se cheltuiesc aceste capitaluri, respectiv incasarile si platile intreprinderii, gestionarea acestor operatiuni de selectare a resurselor ce vor fi atrase in intreprindere sau de plasament a excedentelor de trezorerie. In mod concret, trezoreria intreprinderii este rezultanta ansamblului de incasari si plati determinate de ciclurile operatiunilor de exploatare si in afara exploatarii (de investitii si financiare) conform schemei 1. In cadrul operatiunilor intrep., activitatea de investitii se desfasoara in baza unor decizii strategice ce presupun sume importante, dar la intervale relativ mari de timp (neregulate). Astfel, in baza deciziei de investitii, intrep. isi asigura mentinerea si mai apoi modernizarea si dezvoltarea capacitatilor de productie. Pt. realizarea proiectelor de investitii, intrep. adopota decizia de finantare care presupune utilizarea surselor de finantare a investitiilor in ordinea de preferinta, respectiv utilizarea disponibilitatilor pt. investitii ramase din anii precedenti, amortizarea activelor imobilizate, sume din vanzarea mijloacelor fixe neutilizate sau partial utilizate, profit net afectat pt. finantarea proiectelor de investitii si in completare cresterea capitalului social si contractarea de imprumuturi bancare sau obligatare. Intrucat investitiile se realizeaza la anumite perioade de timp, gestiunea trezoreriei intrep. se rezuma la gestionarea capitalurilor pe termen scurt, respectiv pt. activitatea de exploatare si financiara a intrep. Obiectivul gestiunii trezoreriei este asigurarea solvabilitatii intrep., respectiv onorarea tuturor obligatiilor acesteia provenite din contracte sau in virtutea legilor fiscale in vigoare. Plati pt. aprovizionari Incasari din vanzarea productiei, executarea de lucrari, prestarea de servicii
Lucrari pt. plati, servicii prestate de terti
Trezoreria Incasari de venituri financiare Plati pt. cheltuieli financiare Incasari din vanzarea de mijloace fixe disponibile
Plati pt. achizitii de mijloace fixe
Contractarea de noi 1
imprumuturi
Rambursari de credite
Cresterea capitalului social Plati pt. dividende Plati pt. impozite Acesta se mai numeste si obiectivul de lichiditate sau gestiunea riscului de lichiditate. Prin dezvoltarea pietelor financiare si multiplicarea astfel a posibilitatilor de finantare pt. intrep. si prin internationalizarea productiei si schimburilor cu strainatatea, gestiunea trezoreriei intrep. capata si alte obiective: - gestiunea riscului de dobanda; - gestiunea riscului de curs de schimb. Obiectul gestiunii trezoreriei este determinarea stocului monetar, respectiv a sumei de bani de numerar care sa asigure onorarea la scadenta a tuturor obligatiilor intrep. Determinarea stocului monetar presupune anticiparea (previzionarea) incasarilor si platilor care, in functie de natura lor presupune anumite nivele si anumite momente de realizare. Trezoreria intrep. poate fi analizata in termen de flux, respectiv incasarile si platile perioadei, dar si in termen de stoc, respectiv trezoreria intrep. la un moment dat, legatura intre cele 2 variabile realizandu-se astfel: trezoreria la inceputul perioadei + incasarile perioadei - platile perioadei____________ = trezoreria la sfarsitul perioadei Continutul trezoreriei intrep. poate fi analizat prin mai multe abordari, continutul fiind din ce in ce mai extins astfel: 1. totalul valorilor de casa; 2. active lichide; 3. trezorerie neta; 4. trezorerie potentiala. 1. Abordarea trezoreriei prin totalul valorilor de casa reprez. continutul restrans al acesteia, referindu-se numai la mijloacele de plata imediata sau cvasiimediata: - disponibilitati in lei si valuta in casieria intrep; - disponibilitati in lei si valuta in costurile la vedere; - acreditive deschise; - CEC-uri si efecte comerciale de incasat; - efecte comerciale remise spre scontare; - mijloace banesti pe drum; - alte valori in casierie (timbre postale, tichete de calatorie, bilete de odihna si tratament, etc.). Toate aceste active sunt considerate „active lenese“, intrucat remunerarea lor e 0 sau nesemnificativa, de aceea obiectivul gestiunii trezoreriei in aceasta abordare este „trezoreria 0“. 2. Abordarea trezoreriei prin active lichide cuprinde pe langa mijloacele de plata cvasiimediate si plasamentele aferente trezoreriei excedentare: - plasamentele in valori mobiliare (investitii financiare pe termen scurt: actiuni, obligatiuni, alte active); - biletele de trezorerie si bonurile de casa emise de alte intrep. prin care intrep. acorda credite pe termen scurt; - depozitele bancare la termen. 2
In aceasta abordare, trezoreria corespunde conceptiei anglosaxone de cash sau cash echivalent. 3. Abordarea trezorerieii ca trezorerie neta corespunde analizei functionale a a bilantului in care trezoreria neta se detrmina ca diferenta intre nevoia de fond de rulment si fondul de rulment. TN = NFR – FR Practic, se compara diferenta intre activele de exploatare si pasivele de exploatare, respectiv nevoia de fond de rulment cu excedentul de capitaluri permanente ramas dupa finantarea activelor imobilizate, respectiv fondul de rulment. Totodata, trezoreria neta se stabileste ca diferenta intre valorile de trezorerie active si valorile de trezorerie pasive. 4. Abordarea trezoreriei ca trezorerie potentiala largeste si mai mult sfera treoreriei pt. ca compara valorile de trezorerie active (mijloace de plata, plasamentele trezoreriei excedentare si veniturile realizate din aceste plasamente) si diferenta capacitatii de creditare neutilizate pe de o parte cu nevoile de trezorerie, pe de alta parte. In aceasta abordare, pe langa asigurarea lichiditatii de zi cu zi, trezoreria urmareste si cresterea eficientei intrep. prin selectarea nevoilor de resurse cu costul cel mai mic si efectuarea de plasamente de trezorerie cu randament cat mai ridicat. Oricare ar fi modalitatea de abordare a trezoreriei, procesul decizional al trezoreriei se desfasoara in 3 etape: - previziunea fluxurilor de trezorerie; - selectarea mijloacelor de acoperire a deficitului sau de plasament a excedentului; - controlul trezoreriei. 1.2. Etapele procesului decisional al trezoreriei 1. Previziunile trezoreriei Calitatea deciziilor adoptate de trezorierul intreprinderii depinde de calitatea informatiilor si previziunilor pe care acesta le elaboreaza. In previziunile de trezorerie, ca de altfel in orice previziune trebuie determinat orizontul si pasul previziunii. Orizontul previziunii este intervalul de timp pt. care se elaboreaza previziunile. Previziunile de trezorerie se elaboreaza pe orizonturi de timp anuale prin intermediul bugetului de venituri si cheltuieli sau multianuale prin intermediul planului de finantare a investitiilor daca este vorba de investitii compexe si a caror durata de realizare se intinde pe o perioada de mai multi ani (3-5 ani). Pasul previziunii este intervalul de timp care separa revizuirea sau actualizarea a 2 previziuni succesive. In cazul bugetului de venituri si cheltuieli pasul previziunii este trimestrul, intrucat valorile anuale au defalcare trimestriala. In cazul planului de finantare a investitiilor, pasul previziunii este anul calendaristic, intrucat valorile previzionate se actualizeaza anual. Baza informationala pt. elaborarea previziunilor de trezorerie o reprezinta bugetul vanzarilor, bugetul aprovizionarilor, clauzele contractuale referitoare la modul si instrumentele de plata, datele din contabilitate, studii statistice pt. previziunile cu caracter de responsabilitate. In elaborarea previziunilor de trezorerie trebuie sa se aiba in vedere faptul ca exista un decalaj intre fluxurile reale (de bunuri si servicii) si fluxurile financiar-monetare. Ex: vanzarile de produse (flux real) se inregistreaza in contabilitate in momentul intocmorii facturii si avizului de expediere-insotire, pe cand fluxurile monetare se inregistreaza amanat, mai tarziu, in functie de durata transportului pana la beneficiar, durata intocmirii documentelor de plata si a circuitului bancar. Se pot inregistra insa si fluxuri simultane. Ex: platile in numerar. 2. Alegerea mijloacelor de acoperire a deficituluisau de plasament a excedentului de trezorerie Daca previziunile de trezorerie prin care se stabileste excedentul sau deficitul de trezorerie sunt elaborate cu exactitate, trezorierul are timpul necesar pt. a alege si negocia cea mai buna cale de acoperire a nevoilor de trezorerie (deficitului) sau de plasament a excedentului. Acoperirea nevoilor de trezorerie trebuie sa se realizeze la costul cel mai mic. Pt. aceasta, trezorierul trebuie sa cunoasca conditiile de creditare, respectiv nivelul dobanzilor, comisioanelor, spezele bancare practicate in sistemul bancar pt. a selecta banca care ofera cele mai bune conditii de creditare. 3
In cazul excedentelor de trezorerie, trezorierul trebuie sa urmareasca modalitatea de plasament cu randamentul cel mai ridicat insa, in paralel, trebuie sa urmareasca si diversificarea plasamentelor pt. a compensa riscul plasamentelor cu randamentele cele mai mari. Pt. realizarea plasamentelor cu randamente adecvate, trezorierul trebuie sa cunoasca evolutiile bursiere pe toata durata anului si nu doar in momentele in care inregistreaza excedentele de trezorerie. 3. Controlul trezoreriei Analiza abaterilor (diferetelor) dintre previziuni si realizari este o modalitate de revizuire a previziunilor si de adoptare a unor masuri care sa permita corectarea influentelor nefavorabile conjuncturale ce au condus la nerealizarea nivelurilor propuse. Instrumentul de control este planul de trezorerie glisant care realizeaza actualizarea previziunilor de la o perioada la alta. Pt. intocmirea unui astfel de instrument este necesara consultarea unui volum sporit de informatii, de cele mai multe ori de natura extracontabila (date despre vanzari, despre cumparari, clauze sau conditii de plata). Totodata, prin intermediul controlului trezoreriei, se realizeaza analiza performantelor gestiunii trezoreriei prin determinarea si interpretarea erorilor de echilibrare asupra sau submobilizarilor de resurse. 1.3. Elaborarea previziunilor de trezorerie Elaborarea previziunilor de trezorerie presupune asocierea unui sistem informational de analiza a datelor contabile si extracontabile cu un sistem de previziune. Prin intermediul planurilor de trezorerie, datele din celelalte sectiuni de plan (bugetul aprovizionarilor, bugetul productiei, bugetul vanzarilor, etc.) sunt convertite (transformate) in fluxuri monetare de trezorerie. In functie de orizontul de timp pe care se elaboreaza previziunea, exista mai multe tipuri de planuri de trezorerie: - planul anual (bugetul de trezorerie); - planurile intermediare (pe 3, 6 sau 9 luni); - graficele zilnice de trezorerie. Bugetul de trezorerie este instrumentul prin care se determina evolutia stocului monetar (excedentului sau deficitului) pe luni si cumulate de la inceputul anului dupa urmatoarea formula: St = Vt + It + TPt – Pt – RCt St – stocul monetar al perioadei t Vt – vanzarile perioadei t It – imprumuturile perioadei t TPt – titlurile de plasament Pt – platile perioadei t RC – rambursarea de credite a perioadei t Prin intermediul acestei formule se determina structura optima a stocului monetar, respectiv volumul creditelor ce vor fi angajate de intreprindere, volumul plasamentelor in valori mobiliare si volumul rambursarilor de credite in perioada respectiva. In bugetul de trezorerie, incasarile si platile intreprinderii sut structurate pe cicluri de operatiuni, respectiv ciclul operatiunilor de exploatare (activitatea de baza) si ciclul operatiunilor in afara exploatarii (investitii si operatiuni financiare). In bugetul de trezorerie, veniturile si cheltuielile sunt evidentiate pe cicluri de operatiuni de exploatare si-n afara exploatarii astfel: Specificatie 1. Soldul trezoreriei la inceputul perioadei 2. Incasari aferente ciclului operatiunilor de exploatare: - incasari din vanzarea productiei; - incasari din vanzarea productiei de imobilizari; - subventii de exploataree; - alte venituri din exploatare. 4
Ian
Feb
… Dec
3. Plati aferente ciclului operatiunilor de exploatare: - plati pt. cumpararile de marfuri, aprovizionarile cu materii prime, materiale, combustibil, energie; - plati pt. servicii prestate de terti; - plati cu personalul: - cheltuieli cu salariile; - cheltuieli cuasigurarile si protectia sociala. - plati pt. impozite, taxe; - plati pt. alte cheltuieli de exploatare. 4. Soldul trezoreriei aferente operatiunilor de exploatare (rd2-rd3) 5. Incasari in afara exploatarii: - incasari de venituri financiare (dobanzi, dividende); - credite angajate de intreprindere; - subventii pt. investitii; - cresterea capitalului social prin emisiune de actiuni in numerar. 6. Plati aferente ciclului operatiunilor in afara exploatarii: - plati pt. cheltuieli financiare (dobanzi, comisioane); - rambursari de credite; - dividende de plata; -plata impozitului pe profit. 7. Soldul trezoreriei aferente operatiunilor in afara exploatarii (rd5-rd6) 8. Flux de numerar total (soldul trezoreriei la finele perioadei) rd1+rd4+rd7 In practica financiara romaneasca, ca anexa a bugetului de venituri si cheltuieli, se intocmeste bugetul activitatii de trezorerie pe an si cu defalcare trimestriala. Prin acest buget se realizeaza o recapitulatie a fluxurilor de trezorerie dupa provenienta. Evaluarea fluxurilor de trezorerie se realizeaza prin 2 metode: - directa; - indirecta. Metoda directa de evaluare a fluxurilor de trezorerie pp. evaluarea fluxurilor aferente activitatii de exploatare, de investitii si de finantare astfel: 1. Flux de numerar din activitatea de exploatare: - incasari din vanzarea de produse, executarea de lucrari, prestarea de servicii; - incasari de redevente (chirii), onorari, comisioane si alte venituri; - plati pt. aprovizionari; - plati catre si in numele personalului; - plata altor cheltuieli de exploatare. 2. Flux de numerar din activitatea de investitii: - plati pt. cumparari de terenuri, mijloace fixe si imobilizari necorporale; - incasari din vanzarea de terenuri, constructii, cladiri, echipamente tehnologice si imobilizari necorporale; - plati pt. cumpararea de titluri si creante la capitalul altor intreprinderi; - incasari din vanzarea de titluri si creante ale altor intreprinderi. 3. Flux de numerar din activitatea de finantare: - intrari de credite pe termen scurt, mediu si lung; - rambursari de credite pe termen scurt, mediu si lung; - emisiunea de actiuni in numerar; - plati pt. dividende; - incasari din venituri financiare; - plata impozitului pe profit. Metoda indirecta: 5
1. Flux de numerar din activitatea de exploatare: - rezultatul net; - amortizari si ajustari pt. depreciere (provizioane); - modificari ale capitalului circulant. 2. Flux de numerar din activitatea de investitii IDENTIC ca si la metoda directa 3. Flux de numerar din activitatea de finantare IDENTIC ca si la metoda directa Structura bugetului activitatii de trezorerie, ca anexa a bugetului de venituri si cheltuieli, se prezinta stfel:
Specificatie
Preceden t
+ Cifra de afaceri + Venituri din productia stocata +Venituri din productia de imobilizari +Subventii de exploatare + Alte venituri de exploatare = Total venituri din exploatare - Cheltuieli pt. cumpararile de marfuri, materii prime, combustibil, energie - Salarii directe - Cheltuieli pt. lucrari/servicii - Alte cheltuieli directe = - Cheltuieli variabile = Marja bruta (Total venituri de exploatareCheltuieli variabile) - Amortizarea activelor imobilizate - Salarii fixe - Cheltuieli cu chirii - Alte cehltuieli fixe = - Cheltuieli fixe = Rezultat din exploatare + Venituri financiare - Cheltuieli financiare = + Rezultat financiar + Venituri extraordinare - Cheltuieli extraordinare = + Rezultat extraordinar = Rezultatul brut al exercitiului - Impozit pe profit = Rezultatul net al exercitiului Rezultatul net al exercitiului +/6
Exercitiul financiar Curen din care t Trim Trim Trim Tri I II III m IV
+ Amortizari si provizioane - Variatia stocurilor +/- Variatia creantelor +/+ Variatia furnizorilor si creditorilor +/- Variatia altor elemente de activ +/+ Variatia altor elemente de pasiv +/A Flux net de numerar din activitatea de exploatare - Cheltuieli pt. achizitie de mijloace fixe de la furnizori - Cheltuieli pt. investitii erxecutate in regie proprie + Sume din vanzarea de mijloace fixe si alte active disponibile B Flux de numerar din activitatea de investitii - Variatia creditelor: - intrari de credite pe termen scurt (+) - restituiri de credite pe termen scurt (-) - intrari de credite pe termen mediu si lung (+) - restituiri de credite pe termen mediu si lung (-) - Subventii pt. investitii - Dividende de plata - Cresterea capitalului social C Flux de numerar din activitatea de finantare Flux de numerar total (A+B+C) Soldul trezoreriei la inceputul perioadei Soldul trezoreriei la sfarsitul perioadei = + + – –
I. RNE = RBE – IP RBE = RE + RF + Rex RE + RF = RC – rezultatul curent REx = VE – CE RE = VE – (CV +CF) MB = VE – CV RE = MB – CF CA = PV + VVM PV - Productia vanduta VVM - Venituri din vanzarea marfurilor PE = PV (±) SPS + PI SPS – soldul productiei stocate PI – productia imobilizata RF = VF – CFin REx = VEx – CEx II. A. FNE = RNE(+/-) +AsiP (+/-) (+/-) + B. FNI = -AUF – IRP + C. FNF = (+/-) + SI – DP + CCS
(+/-) -
7
(+/-) +
(+/-)
FNT = A + B + C = FNE + FNI + FNF SF = SI + FNT Planurile intermediare de trezorerie se stabilesc pe perioade de 3,6 si 9 luni si au rolul de a actualiza previziunile realizate prin bugetul anual, functionand ca niste planuri glisante. In practica financiara romaneasca, un astfel de plan este planul trimestrial de trezorerie prin care intreprinderea isi actualizeaza nivelul creditului de trezorerie pt. trimestrul urmator. Pt. aceasta, compara nivelul stocurilor de active circulante existente la finele trimestrului in curs + nivelul platilor de efectuat in trimestrul urmator, pe de o parte cu capitalurile existente si nivelul creditelor de trezorerie angaajat pt. trimestrul in curs. Daca stocurile + patile sunt mai mari decat capitalurile proprii si creditele de trezorerie angajate, intreprinderea solicita suplimentarea creditului de trezorerie pt. asigurarea echilibrului financiar. S+P>C+ S+P=C+ +a In situatia inversa, S + P < C + , intreprinderea va proceda la rambursarea partiala sau integrala a creditului de trezorerie angajat. S+P=C+ –b Graficele zilnice de trezorerie – prin planul anual sau prin planurile intermediare se poate stabili starea echilibrului financiar fara a fi oferite informatii cu privire la nivelul trezoreriei existent in conturile bancare. Acest fapt se realizeaza prin intermediul graficelor zilnice de trezorerie prin care se stabileste evolutia stocului monetar (excedent sau deficit de trezorerie) prin compararea incasarilor zilnice cu platile zilnice. Pt. fundamentarea graficelor zilnice de trezorerie, in primul rand trebuie sa se aiba in vedere decalajul existent intre fluxurile reale (de bunuri si servicii) si fluxuri monetare (de trezorerie). In al 2-lea rand, trebuie sa se aiba in vedere frecventa si caracterul fluxurilor. Din acest p.d.v. exista 2 categorii de fluxuri de trezorerie: - fluxuri de valori relativ constante si la termene fixe; - fluxuri de valori variabile si la termene aleatorii. Din prima categorie, ca fluxuri de iesire de trezorerie enumeram: - platile pt. salarii si cotizatii sociale; - platile pt. chirii; - rambursarea creditelor si plata dobanzilor; - plata unor impozite si taxe (impozitul pe cladiri, pe terenuri, taxa pe mijloacele de transport, impozitul pe profit). Ca fluxuri de intrare de trezorerie enumeram pe cele provenite din incasarea chiriilor, locatiilor de gestiune, onorariilor, etc. Toate fluxurile din aceasta categorie se caracterizeaza printr-o frecventa lunara redusa. In cea de-a 2-a categorie se incadreaza incasarile din vanzarea productiei, platile pt. aprovizionari, nivelul fluxurilor depinde de caracterul ritmic al vanzarilor sau aprovizionarilor.Totodata, momentul realizarii fluxurilor din aceasta categorie depinde de mijloacele de decontare folosite. Daca decontarea se face imediat prin ordin de plata, decalajul intre fluxul de trezorerie si cel real depinde de durata transportului, durata receptiei la beneficiar si chiar de durata circuitului bancar. Daca decontarea se face prin intermediul unui titlu de credit (cambie, bilet la ordin) atunci se cunoaste cu exactitate si nivelul fluxului (suma inscrisa in titlul de credit) si momentul realizarii fluxului (scadenta titlului). Toate fluxurile din aceasta categorie (sume variabile si termene intamplatoare) se caracterizeaza printr-o frecventa lunara ridicata. Obiectivul trezoreriei, urmarit prin fundamentarea graficelor de trezorerie, este acela al “trezoreriei 0”, intrucat nivelul stocului monetar trebuie sa fie minim daca se are in vedere lipsa de remunerare sau remunerarea redusa. Asigurarea solvabilitatii – intreprinderea pp. asigurarea unei corelatii zilnice intre incasari si plati astfel: 8
> - incasarea zilnica a zilei i - platile zilnice ale zilei i 1.4. Optimizarea fluxurilor gestiunii de trezorerie Trezorierul intreprinderii trebuie sa asigure nu doar obiectivul de lichiditate, solvabilitate al intreprinderii, ci trebuie sa urmareasca cresterea eficientei gestiunii trezoreriei. In cazul deficitului de trezorerie, el trebuie sa negocieze cea mai buna acoperire prin atragerea surselor de finantare cu costul cel mai scazut. Astfel, posibilitatile de atragere pot fi reprezentate de creditele bancare pe termen scurt (credite de trezorerie, linii de credit, credite facilitate de cont, credite nevoi generale), toate din categoria creditului pt. finantarea globala a activitatii, dar si atragerea unor credite pe obiect, cum este cazul creditelor pe stocuri cu destinatie speciala, credite pe creante comerciale, etc. In cazul excedentului de trezorerie, trezorierul trebuie sa asigure plasamentul acestuia cu randamente cat mai ridicate, urmarind si diversificarea plasamentelor astfel: - constituirea de depozite bancare la termen; - cumpararea titlurilor de proprietate si de creanta la capitalul altor intreprinderi (actiuni, obligatiuni). - cumpararea certificatelor de investitii la fonduri de investitii; - acordarea de credite pe termen scurt prin cumpararea de bonuri de tezaur sau bilete de trezorerie.
9
