Tema 1. Noţiuni conceptuale privind Finanţe
Abordări teoretice şi conceptuale privind noţiunea de finanţe 1.2. Conţinutul economic al finanţelor publice 1.3. Funcţiile finanţelor 1.1.
În vorbirea curentă, ca şi între literatura de specialitate, se folosesc mai multe expresii a cuvîntului finanţe: finanţe, finanţe publice, finanţe private, finanţe şi pieţe de capital, etc. Cuvîntul finanţe îşi are originea în limba latină. În secolele al XIII-lea şi al XIV-lea XIV-lea se folosesc expresiile finatio, financias şi financia precuniară, în sensul de „plată în bani”. Se presupune că aceste expresii derivă de la cuvîntul finis, utilizat adesea în sensul de „termen de plată”. În Franţa, în secolul al XV-lea, se hommes es de fina financ nces es şi financiers, pent foloseau foloseau expresiile expresiile homm pentru ru denu denumi mire reaa arendaşilor de impozite şi a persoanelor care încasau impozitele regelui; finances finance înseamnă un venit al statului. înseamnă întregul patrimoniu al statului, iar finance În limba germană, germană, în secolele secolele al XV-le XV-leaa – al XVII-lea XVII-lea se înt întîln îlnesc esc expresii expresiile le Finanz, care înseamnă plată în bani, şi Finantzer, care desemna pe cămătar (zaraf, zgîrcit). Cu vremea cuvîntul finanţe a căpătat un sens foarte larg, incluzînd bugetul statului, creditul, operaţiile bancare şi de bursă ş.a., adică resursele, relaţiile şi operaţiile băneşti. Existenţa finanţelor este strîns legată de existenţa statului şi de folosirea banilor şi a formelor valorice în repartiţia venitului naţional. De la apariţia primelor elemente de finanţe – la punctul de intersecţie dintre orînduirea comunei primitive şi orînduirea sclavagista sclavagista – şi pînă în prezent, finanţele finanţele au fost parte componentă componentă a sistemului relaţiilor economice. Faptul că finanţele au apărut pe o anumită treaptă de dezvoltare a societăţii, cînd s-ua manifestat anumite condiţii şi au evoluat în funcţie de schimările permanente a condiţiilor iniţiale, reflectă caracterul istoric al acestora. Condiţiile care au stat la baza şi au făsut posibilă apariţia şi dezvoltarea finanţelor constau în: a) apariţ apariţia ia şi dezvol dezvoltar tarea ea relaţi relaţiilo ilorr marf marfa-b a-bani ani,, în în măsură măsură să permit permităă formar formarea ea şi utilizarea resurselor statului în forma bănească; b) b) apar apariţ iţia ia statu statulu luii care, care, pentr pentruu îndepl îndeplin inir irea ea funcţi funcţiil ilor or şi sarcini sarcinilo lorr sale sale,, avea nevoie de resurse ce nu existatau în cadrul cadr ul relaţiilor existente anterior. În această evoluţie se conturează două etape distincte a concepţiilor despre finanţe: I etapă – clasice – corespunde capitalismului premonopolist. II etapă – concepţii moderne – epocii imperialismului. reflect ctăă doct doctri rina na li libe beral rală, ă, potr potriv ivit it căre căreia ia acti activi vita tate teaa Concepţ Concepţiil iilee clasi clasice ce refle economică trebuie să se desfăşoare în conformitate cu principiul laisser-faire, laisser-passer . Sarcina finanţelor publice constă în asigurarea resurselor necesare întreţinerii şi funcţionării normale a instituţiilor publice; impozitele, împrumuturile trebu trebuie ie să aibă aibă un cara caract cter er neut neutru ru;; păst păstrar rarea ea echil echilib ibrul rului ui într întree veni venitu turil rilee şi cheltuielile bugetare era considerată drept cerinţă fundamentală cheia de boltă a 1
finanţelor publice. Apariţia deficitului bugetar , generator de inflaţie era considerată ca un fenomen nedorit. În această această etapă, etapă, a statului-jandarm, cînd predomina doctrina liberalismului economic, conceptul despre finanţe are un pronunţat caracter juridic. După marea criză economică mondială din 1929 – 1933, în opinia unor economişti, locul statului-jandarm ar fi fost luat de către statul-providenţă (statulbunăstării), care care îşi îşi lărg lărgeş eşte te sfer sferaa preoc preocup upări ărilo lorr. În legă legătu tură ră cu acti activi vita tate teaa economică a statului se afirmă tot mai mult concepţia intervenţionistă , unde un rol deos deoseb ebit it îl joac joacăă auto autori rita tate teaa publi publică că.. Acea Aceast stăă modi modifi fica care re de pozi poziţi ţiee a dus dus la adîncirea contradicţiilor interne şi externe ale modului de producţie capitaliste. Pentru statul finanţ nţel elee publ public icee sînt sînt un mi mijl jloc oc de inte interv rveenţie nţie în statul modern modern, fina econ econom omie ie.. În abor aborda dare reaa mode modern rnăă a fina finanţ nţel elor or publ public ice, e, la unii unii econ econom omiş işti ti contemporani prevalează conceptul economic, la alţii - conceptul sociologic. În toate toate orîndui orînduiril rilee social social-ec -econom onomice ice în care au exista existat,t, finanţele s-au manifestat ca relaţii sociale, de natură economică, apărute în procesul repartiţiei venitului naţional, în strînsă legătură cu îndeplinirea funcţiilor şi sarcinilor statului. În cele patru orînduiri orînduiri social-e social-economi conomice ce finanţele finanţele au îmbrăcat îmbrăcat forma valorică, valorică, bănească, dar, în fiecare din aceste orînduiri, ele au îndeplinit anumit rol. În procesu procesull procur procurării ării şi repart repartiză izării rii resurse resurselor lor de care care are nevoie nevoie statul statul pentru îndeplinirea funcţiilor şi sarcinilor sale, se nasc anumite relaţii (raporturi) sociale. Aceste relaţii sînt de natură economică şi exprimă repartizarea unei părţi din produsul intern brut (PIB), prin intermediul statului, între diferite categorii sociale. Aceste relaţii, apărute în procesul de mobilizarea şi repartizare a resurselor necesare statului, în formă bănească, sînt relaţii financiare sau, pe scurt, finanţe. În prezent, cuvântul „finanţe“ „finanţe“ a căpătat căpătat un sens mai larg, larg, incluzând în cadrul acestora, pe lângă bugetul de stat şi bugetele locale, operaţiunile bancare şi de bursă, relaţiile comerciale şi asigurările obligatorii şi facultative de bunuri şi persoane. Altfel spus, finanţele ar cuprinde toate sferele vieţii economice şi sociale a căror relaţii pot fi cuantificate prin intermediul banilor. banilor. În abordarea noţiunii de finanţe este necesar să facem distincţie între finanţele publice, care sunt asociate cu statul, cu unităţile administrativteritoriale şi alte instituţii de drept public şi au drept scop satisfacerea intereselor generale ale membrilor societăţii, şi finanţele private, care sunt asociate cu întreprinderile, băncile, societăţile de asigurări etc., iar resursele lor financiare sunt destinate unor activităţi producătoare de bunuri şi ş i servicii, în scopul obţinerii de profit. În acest sens, relaţiile care se statornicesc, în general, între stat şi membrii săi sunt următoarele: a) relaţii care exprimă transfer de resurse băneşti (bugetare) fără echivalent şi cu titlu nerambursabil de la membrii societăţii către stat şi, invers, de la stat către aceştia. Aceste relaţii formează finanţele publice clasice. În R.Moldova, cel mai bine acestea sunt exprimate prin intermediul bugetului de stat şi bugetelor locale; b) relaţii care exprimă transfer de resurse băneşti sub forma contribuţiilor obligatorii către instituţiile specializate ale statului şi apoi, invers, de la acestea către cei care au participat la aceste contribuţii sub forma pensiilor şi a altor ajutoare şi servicii sociale; 2
c) rela relaţi ţiii care care expr expriimă trans ransffer de resu resurs rsee băne băneşt ştii pri prin mijl ijloace oacelle extrabugetare către instituţiile publice centrale sau locale în schimbul unor prestări de servicii (educaţie, ocrotirea sănătăţii, s ănătăţii, cultură etc.); d) relaţ relaţii ii care care expri exprimă mă const constit itui uire reaa de resur resurse se băne băneşt ştii prin prin îm împru prumu mutu turi ri mijlocite de bănci sau de alte instituţii financiare specializate – acestea sunt relaţii de credit în cadrul cărora menţionăm şi împrumuturile de stat la care apelează statul pe plan intern sau extern pentru finanţarea şi refinanţarea deficitului bugetar şi datoriei publice. Împrumuturile (de stat) în acest context au un dublu caracter: în primul rând, ele reprezintă relaţii de credit , , pentru că aceasta este natura lor, iar în al doilea rând, ele se circumscriu finanţelor publice, întrucât prin intermediul lor statul finanţează deficitul bugetar, deci cheltuieli publice, iar “costul” acestor resurse este suportat apoi integral din fondurile publice (impozite viitoare); e) relaţii care exprimă transfer obligatoriu şi facultativ de resurse băneşti în schimbul unor contraprestaţii viitoare care depind de producerea unui eveniment aleato aleatoriu riu dinspr dinspree asigur asiguraţi aţi către către asigur asigurato atori ri şi eventua eventuall invers. invers. Aceste Aceste relaţi relaţiii determină relaţii relaţii de asigurări de bunuri şi persoane; f) relaţii din cadrul activităţilor proprii ale întreprinderilor producătoare de bunuri şi servicii, în scopul realizării de profit şi maximizării acestuia. Faţă de cele menţionate mai sus, finanţele publice sunt reprezentate de relaţiile băneşti menţionate la literele „a“, „b“ şi „c“ şi parţial la cele de la litera „d“ (împrumuturile de stat), iar cele private pr ivate de la literele „d“, „c“, „e“ şi „f“. Potrivit celor enunţate mai sus, finanţele private circumscriu în rândul lor relaţiile de credit, precum şi relaţiile create în cadrul asigurărilor obligatorii şi facultative, deoarece activităţile desfăşurate de băncile comerciale, societăţile de asigurări şi alte instituţii financiare specializate în această direcţie, bursele de valo valori ri,, soci societ etăţ ăţil ilee de inte interm rmed edie iere re etc. etc. au acel acelaş aşii scop scop fina final, l, real realiz izar area ea şi maximizarea profitului, în timp ce rolul finanţelor publice este acela de a satisface interesele generale ale societăţii. Rezultă, deci, că în cadrul finanţelor publice clasice se includ numai acele relaţii care determină constituirea de resurse financiare la dispoziţia statului prin constrângere şi fără o contraprestaţie imediată, în timp ce în cadrul finanţelor în general se includ şi relaţiile de credit, cele de asigurări şi finanţele private.
1.2. 1.2.
Conţ Conţin inut utul ul econ econom omic ic al fina finanţ nţel elor or
Activitatea unei societăţi se înfăptuieşte ca un complex de acţiuni şi relaţii pe care le promovează participanţii acestei activităţi (indivizi, grupele de indivizi, instituţii). Această activitate se concretizează în procese procese formative formative (fabricarea unui bun, culegerea culegerea unei informaţii informaţii,, efectuarea unui serviciu etc.) şi în fluxuri de transfer expri exprimâ mând nd dori dorinţ nţaa fiec fiecăr ărui ui part partic icip ipan antt de a-şi a-şi sati satisf sfac acee nevo nevoil ilee de consum, de a-şi asigura şi îmbunătăţi existenţa.
3
Obiectul fluxului de transfer (bun, serviciu, informaţia ş.a.) şi mijloacele utilizate pentru producerea lor pot fi exprimate atât fizic, material, cât şi valoric, bănesc. Aspectul bănesc al acestor procese şi fluxuri s-a individualizat pe măsura evoluţiei activităţii sociale şi a generat relaţiile băneşti, în sfera cărora se includ şi relaţiile financiare. relaţiile băneşti au o sferă mai largă de cuprindere, deoarece presupun ca contraperestaţia, nu necesită neapărat un instrument legal de reflectare (contract) şi nu au neapărat sau de regulă caracter de continuitate. Relaţiile financiare sunt relaţii băneşti de repartiţie a produsului global sau a componentelor sale, relaţii reprezentând transferuri monetare, în dublu sens, între buget şi firme sau între firme. Relaţiile financiare financiare sunt parte a relaţiilor economice, deoarece deoarece aparteneţa aparteneţa relaţiilor relaţiilor financiare financiare la sfera celor economice economice este determinată determinată de faptul că sunt suportul al unor raporturi între proprietăţi şi modifică patrimoniul partenerilor sau cel puţin structura acestuia. Relaţiile financiare au loc organizat, adică pe bază legală şi de regulă cu caracter de continuitate (stabilit prin lege obligativitatea, cuantumul şi termenul ce caracterizează respectiva relaţie). Nu toate relaţiile băneşti, care apar în procesul repartiţiei PIB sînt relaţii sfera finanţ finanţelo elorr este este mai îngust îngustă ă decît decît acea acea a relaţi relaţiilo ilorr băneşt băneşti, i, financiare. sfera cuprinde numai relaţiile băneşti care exprimă un transfer de valoare , nu şi pe cele care reflectă o schimbare a formelor valorii . Se impun cîteva precizări, în legătură cu transferul de valoare care generează relaţii financiare: formă ă apariţia ia realaţ realaţiil iilor or finan financia ciare re e determ determina inată tă de transf transferu erull în form apariţ bănească, de valoare de la persoane juridice (întreprinderi, instituţii) sau fizice (salariaţi, ţărani). Transferul de valoare are de la început caracterul unui transfer de putere de cumpărare; contraprestaţie aţie directă directă, spre transferul de valoare se efectuează fără contraprest exemplu, un liber-profesionist, care a virat la buget un impozit pe venit, nu obţinea prin aceasta un drept de creanţă asupra statului; transferul de valoare la şi de la fondurile fondurile ce se constituie constituie în economie economie se transferul realizează, parţial, în condiţii de rambursabilitate , spre exemplu, sumele de bani vărsate de persoane fizice şi juridice în contul împrumuturilor contractate de stat pe piaţa internă. În cadrul relaţiilor financiare se particularizează trei categorii de relaţii: - relaţiile care exprimă un transfer de resurse băneşti fără echivalent şi cu titlu nerambursabil; acestea sînt relaţii clasice; impozite şi taxe ; - relaţiile care exprimă un împrumut de resurse băneşti pe o perioadă de timp determinată, pentru care se percepe dobîndă; acestea sînt relaţii de credit , mijlocite în principal de bănci; - relaţiile care exprimă, după caz, un transfer obligatoriu sau facultativ de resu resurs rsee băne băneşt şti, i, în schi schimb mbul ul unei unei cont contra rapr pres esta taţi ţiii care care depi depind ndee de producerea unui fenomen aleatoriu. În literatura de specialitate noţiunea de finanţe este folosită în dublusens: a) în sens larg, ea cuprinde toate cele trei categorii de relaţii; 4
restrîns, ea cupri cuprind ndee numa numaii rela relaţi ţiil ilee fina financi nciare are avînd avînd la bază bază b) în sens restrîns
principiile prelevării fără contraprestaţie la fondurile de resurse băneşti.
Având în vedere caracteristicile lor, relaţiile financiare pot fi clasificate astfel: - relaţii financiare publice - relaţii financiare private Relaţii financiare publice sunt: a) clasice (propiu-zise); b) speciale: 1. de credit; 2. de asigurări. Relaţii financiare publice clasice se efectuează, de regulă, cu titlu obligatoriu, fără contraprestaţie directă şi cu titlu nerambursabil. Relaţii financiare publice speciale: a) relaţii de credit . Nu sunt obligatorii (excepţie: împrumuturile forţate), sunt rambursabile (excepţie: împrumuturile perpetue); b) relaţii de asigurări : 1. asigurări asigurări de bunuri, bunuri, persoane persoane şi răspundere răspundere civilă. civilă. Sunt Sunt obligatorii obligatorii (cele (cele prin efectul legii) sau facultative, rambursabile (cu condiţia producerii riscului, evenimentului aleatoriu), cu contraprestaţie. 2. asigur asigurări ări sociale. sociale. Sunt obliga obligatori toriii (prin (prin efectu efectull legii legii)) sau sunt facult facultati ative, ve, rambursabile (cu condiţia producerii riscului, evenimentului aleatoriu), cu contraprestaţie. Relaţiile financiare private:
a) la nivel nivelul ul agenţi agenţilor lor econo economic mici; i; b) la nivelul nivelul populaţi populaţiei ei (gospodării (gospodăriilor lor casnice). casnice). Mani Manife fest stat atee ca rela relaţi ţiii econ economi omice ce apăr apărut utee în proc procesu esull repa repart rtiţ iţie ieii PIB, PIB, inde indepe pend nden entt de voinţ voinţaa şi conş conşti tiin inţa ţa oame oameni nilo lorr, fina finanţ nţel elee fac fac part partee din din baza baza economică a socialtăţii. Genaralizînd cele expuse anterior, se poate formula următoare DEFINIŢIE: Finanţe reprezintă relaţii economice în legătură cu constituirea, utilizarea şi distribuirea a fondurilor centralizate şi decentralizate de mijloace băneşti , în scopul îndeplinirii unor funcţii şi obiective determinate. relaţiile băneşti băneşti în legătură legătură cu constituire constituireaa şi Finanţele centralizate se referă la relaţiile utilizarea fondurilor de mijloacele băneşti a statului, acumulate la diferite verigi al sistemului bugetar al ţării. reprezi ezint ntăă rela relaţi ţiil ilee băne băneşt ştii care care asig asigură ură circu circuit itul ul Finanţele Finanţele decentrali decentralizate zate repr fondu fonduril rilor or băne băneşt ştii ale ale într întrep epri rind nder eril ilor or,, precu precum m şi relaţ relaţii iile le de dist distri ribui buire re şi redistribuire a fondurilor băneşti în cadrul grupurilor financiare şi de producţie, companiilor trnansnaţionale, holdinguri, întreprinzătorilor individuali, activitatea investiţională a cetăţenilor, gospodăriilor casnice. În final, finanţe exprimă relaţiile băneşti dintre: 1. într întrep epri rind nder eril ile, e, în proc procesu esull creăr creării ii valo valori rilo lorr mate materi rial alee şi real realiz izări ăriii bunurilor şi a serviciilor; 5
2.
într întrep epri rind nder eril ilee şi insti institu tuţi ţiil ilee public publicee (min (minis iste tere re,, depart departam ament ente, e, agenţ agenţii ii)) în rpocesul formării fondurilor centralizate de mijloce băneşti şi a distribuirii lor; 3. stat statul ul şi între întrepr prin inde deri ri,, în mome moment ntul ul achit achităr ării ii impo impozi zite telo lorr şi a taxel axelor or în sistemul bugetar, şi finanţării cheltuielilor; 4. stat statul ul şi şi cetăţ cetăţen enii ii,, în mom momen entu tull achit achitări ăriii impo impozi zite telo lorr şi a alto altorr plăţi plăţi;; 5. într întrep epri rind nder eril ile, e, cet cetăţen ăţenii ii şi fond fondur uril ilee buge bugeta tare re,, la efec efectu tuar area ea plăţ plăţil ilor or şi obţinerea resurselor băneşti; 6. verig rigile sistemului bugetar; 7. comp compan anii iile le de de asig asigur urări ări (de (de bunu bunuri ri şi de pers persoa oane ne), ), la la achi achita tare reaa prime primelo lor r de asigurare şi la recuperarea despăgubirilor; 8. fondu fonduril rilee băne băneşt ştii ale ale într întrep eprnd rnder eril ilor or cu dif difer erit itee form formee de prop propri riet etat ate; e; 9. dife diferi riţi ţi parti partici cipa panţ nţii şi direc direcţi ţiii de activ activit itat atee în cadrul cadrul grupu grupuri rilo lorr finan financi ciar aree şi de producţie, corporaţiilor internaţionale, etc, 10. diferi diferite te direcţ direcţii ii şi etape etape de activit activitate ate ale ale întrepr întreprinz inzăto ătoril rilor or individ individual uali; i; 11. cetăţe cetăţenii nii,, care se ocupă ocupă cu activi activitat tatea ea investi investiţio ţional nalăă şi emitenţ emitenţii, ii, etc. etc.
1.3. 1.3.
Func Fu ncţţiile ile fi finanţ nanţel elor or
Finanţele îşi îndeplinesc misiunea lor socială prin funcţiile pe care le exercită concomitent, şi anume prin funcţia de repartiţie şi funcţia de control. Funcţia de repartiţie a finanţelor cunoaşte două faze distincte: 1) consti constitui tuirea rea fond fonduril urilor; or; 2) distri distribui buirea rea acesto acestora. ra. Prima fază, constituirea fondurilor, constă în formarea fondurilor de resurse băneş băneşti. ti. Într-o Într-o prima prima etapă etapă se formea formează ză venitu venituri ri primar primaree în cadrul cadrul repart repartiţi iţiei ei venitului venitului naţional naţional înt între re participanţii participanţii la procesul de producţie producţie materială. materială. Aceste Aceste venituri sunt divizate în 2 grupe: - salari salariile ile persoa persoanel nelor or ocup ocupate ate în sfera sfera prod product uctivă ivă;; - venitur veniturile ile înt întrepr reprin inderi derilor lor din sfera sfera prod product uctivă ivă.. Urmează constituirea fondurilor publice. La constituirea acestora participă: a) regiile autonome şi societăţile cu capital de stat; b) societăţile comerciale cu capital privat sau mixt; c) organizaţiile cooperatiste şi asociaţiile cu scop lucrativ; d) instituţiile publice şi unităţile din subordinea acestora; e) populaţia; f) persoane juridice şi fizice rezidente în străinătate. Formele de participare la constituirea fondurilor publice de resurse financiare sunt: impozite, taxe,contribuţii de asigurăi sociale, prime de asigurare, amenzi, penalităţi, chirii, dividende, venitul întreprinderilor publice, venituri din realizarea mijloacelor fixe ale statului, ajutoare, donaţii, împrumuturi etc.
6
Cea dea doua fază a funcţiei de repartiţie a finanţelor constă în distribuirea fondurilor financiare către beneficiari – persoane juridice şi fizice. Este vorba
despre distribuirea secundară sau resistribuirea venitului naţional. cererea a de resurs resursee financ financiar iaree de la Cînd nevoile sociale care exprimă cerere oferta de resurs resursee financ financiar iaree, e necesar ca fonduri fondurile le public publice, e, înt întrec rec cu mult mult oferta autorităţile publice competente să selecteze cererile formulate de organele centrale şi locale şi să stabilească s tabilească opţiunile lor în funcţie de anumite criterii. cr iterii. Fazele premergătoare distribuirii sunt: - invent inventari ariere ereaa nevoil nevoilor or social socialee ale perioad perioadei; ei; - cuant cuantif ific icare areaa neoil neoilor or soci social alee exist existen ente te;; - ierar erarhi hiza zare reaa nevo nevoiilor lor soci social alee în funcţi ncţiee de pol politi ticca econ econom omiică, că, soci social ală, ă, clasificaţia bugetară a statului respectiv. Dest Destin inaţ aţiil iilee resu resurse rselo lorr fina financi nciare are publi publice ce sunt sunt cele cele prevă prevăzu zute te conf conform orm clasificaţiei funcţionale a cheltuielilor în legiele bugetare anuale. Distribuirea resurselor financiare reprezintă stabilirea cheltuielilor publice pe destinaţii: a) învăţămînt, sănătate, cultură; b) asigurări sociale, protecţie socială; c) gospodărie comunală şi locuinţe; d) apărare naţională; e) ordine publică; f) acţiuni economice; g) datorie publică; h) alte acţiuni. Importanţa funcţiei de repartiţie a finanţelor trebuie apreciată: 1) prin prisma dimensiunilor transferurilor de valoare operate de la diverse persoane juridice şi fizice la fondurile publice şi de la acestea către diverşi beneficiari; 2) prin prisma mutaţiilor care se produc în economie în urma transferurilor de resurse financiare, a efectelor economice, sociale, demografice, ecologice sau de altă natură produse de acestea . Toate acestea se referă la redistribuirea resurselor financiare pe plan intern. Spre deosebire de acestea, adesea se produce o redistribuire a resurselor financiare pe plan internaţional : - primi primire reaa de îm împru prumu mutu turi ri exte externe rne;; - acord acordare areaa de îm împru prumu mutu turi ri exte externe rne;; - achitarea cotizaţiilor şi contribuţiilor organismelor internaţionale; - primir primirea ea sau acorda acordarea, rea, după după caz, caz, de ajut ajutoare oare exte externe rne de către către stat, stat, pent pentru ru înlăturarea consecinţelor grave provocate de calamităţi naturale, accidente, războaie, revolte şi etc. Necesitatea constituirii unor fonduri de resurse financiare la dispoziţia statului în vede vedere reaa înde îndepl plin iniri iriii func funcţi ţiil ilor or şi sarc sarcin inil ilor or sale sale se resi resimt mtee în toat toatee ţări ţările le,, indiferent de gradul de dezvoltare economică, structură de ramură etc., ceea ce demonstrează că funcţia de repartiţie are un caracter obiectiv. obiectiv. Procesul propriu-zis de redistribuire a acestor resurse are un caracter subiectiv. Provenienţa fondurilor financiare publice se modifică în funcţie de gradul de dezvoltare a sectoarelor sociale, de politica promovată de stat. Destinaţia fondurilor financiare publice suferă modificări ca urmare a acţiunii numeroşilor factori interni şi externi. Aceste modificări cantitative şi structurale ale fondurilor publice pot favoriza accelerare ritmului creşterii economice, satisfacerea 7
mai deplină a nevoilor materiale şi spirituale ale populaţiei sau chiar înrăutăţi condiţiile de trai ale populaţiei etc. Necesitatea funcţi funcţiei ei de contr control ol a finanţelor publice derivă din faptul că fondurile de resurse financiare constituie la dispoziţia statului aparţin întregii societăţi. Funcţia de control se referă la modul de constituire a fondurilor în economie, la repartizarea acestora pe beneficiari şi la eficienţa cu care unităţile economice cu capital de stat şi instituţiile publice utilizează resursele de care dispun. În ţara noastră, organelor specializate în control le revine sarcina de a verifica integritatea avutului obştesc, legalitatea, necesitatea şi oportunitatea cheltuielilor. Controlul statului cuprinde toate domeniile vieţii sociale şi anume: activitatea economică, cultural-educativă, de ocrotire medicală şi protecţie socială etc. În ţara noastră, controlul prin leu se exercită în îndeplinirea tuturor funcţiilor ban banil ilor or.. După După cum cum cont contro rolu lull prin prin leu leu e o mani manife fest stare are a func funcţi ţiei ei econo economi mico co-organi organizat zatoric oricee a statul statului, ui, la fel contro controlul lul financ financiar iar consti constitui tuiee o manife manifesta stare re a funcţiei de control a finanţelor publice. Funcţia de control a finanţelor este strîns legată de funcţia de repartiţie, dar are o sferă de manifestare mai largă decît aceasta, deoarece vizează, pe lîngă cons consti titu tuir irea ea şi repar reparti tiza zare reaa fond fondur uril ilor or din din econ econom omie ie,, şi modu modull de util utiliz izare are a resurselor. Contro Controlul lul financ financiar iar se efectueaz efectueazăă în mod necesar necesar în faza repartiţiei unde urmăreşte urmăreşte provenienţ provenienţa a resurselor resurselor financiare financiare.. Aceasta nu se limitează la faza repartiţiei, ci se extinde asupra producţiei schimbului şi consumului. Controlul financiar asupra producţiei realizate în sectorul public, deoarece aceasta constituie faza cea mai importantă a reproducţiei care influenţează toate celela celelalt ltee faze. faze. Raport Raportul ul dintre dintre valoare valoareaa nou creată creată şi valoar valoarea ea produc producţie ţieii noi obţinute reprezintă eficienţa cu care au fost folosite mijloacele de muncă şi forţa de muncă. În faza schimbului controlul financiar se exercită pentru a verifica dacă pro produ duse sele le obţi obţinu nute te se real realiz izea ează ză ca mărf mărfur uri, i, preţ preţul ul mărf mărfii ii e recu recuno nosc scut ut ca exprimînd cheltuielile de muncă socialmente necesară. În faza aza consumului, cont control rolul ul fina financ ncia iarr vize vizeaz azăă consu consumu mull prod produc ucti tivv al unităţilor economice cu capital de stat, precum şi consumul final al instituţiilor publice. În R.Mo R.Mold ldov ova, a, cont contro rolu lull se exer exerci cittă de: de: Curt Curtea ea de Cont Contru rui, i, Mini Minist ster erul ul Fina Finanţ nţel elor or,, Banc Bancaa Naţi Naţion onal ală. ă. Atrib Atribuţ uţii ii de cont contro roll în dome domeni niul ul fina finanţ nţel elor or au Parlamentul, Guvernul ţării precum şi alte organe. o rgane. Bibliografia:
1. 2. 3. 4. 5.
Filip Gh., Gh., Voinea Voinea Gh., Mihăes Mihăesaa S., şi şi alţii „Finanţe”, „Finanţe”, Editura Editura Sedcom Sedcom Libris, Libris, 2001 Stancu Stancu I. „Fi „Finan nanţe: ţe: pieţe pieţe financi financiare are şi gestiu gestiunea nea portofo portofoliu liului lui,, invest investiţii iţii reale reale şi finanţ finanţare areaa lor, lor, analiz analizaa şi gestiunea financiară a întreprinderii”, Bucureşti, 2002 Stratulat Stratulat O. „Conc „Conceptul eptul şi funcţii funcţiile le finanţ finanţelor elor publice”, publice”, Chişinău, Chişinău, 1996 Stroie Stroie R. R. „Finan „Finanţe” ţe”,, Editu Editura ra ASE ASE Bucur Bucureşt eşti,i, 2003 2003 Văcărel Văcărel Iu. „Finanţe „Finanţe publice publice”, ”, Editura Editura Didactică Didactică şi şi Pedagogic Pedagogică, ă, Bucureş Bucureşti, ti, 2001 2001
8
