STATUTUL FUNCŢIONARULUI PUBLIC
1.
Funcţionarul public. Introducere.
Pentru ca societatea să înregistreze un progres a trebuit să se realizeze un organism social căruia i s-a dat viabilitate prin funcţiile sale. ”Diversitatea sarcinilor pe care le are de îndeplinit administraţia publică necesită o extrem de variată gamă de prestaţiuni realizate prin serviciile publice, ca şi un personal cu pregatire profesională diversă. Satisfacearea nevoilor cotidiene ale colectivi colectivităţii, tăţii, a nevoilor nevoilor omului omului care traieşte într-o grupare grupare organizat organizată, ă, rămâne finalitatea finalitatea esenţ esenţial ialăă şi singu singura ra justi justifica ficare re a admin administ istraţ raţiei iei pub public lice, e, atât atât de divers diversific ificat ată, ă, ma maii ales ales în prestaţiunile sale către populaţie” 1. “Funcţ “Funcţion ionaru arull pub public lic este este persoa persoana na num numită ită,, în condi condiţii ţiile le legii, legii, într-o într-o funcţie funcţie pub public lică. ă. Persoana care a fost eliberată din funcţia publică şi se află în corpul de rezervă al funcţionarilor publici îşi păstrează calitatea de funcţionar public” 2. Funcţia publică poate fi definita ca “ansamblul atribuţiilor şi responsabilităţilor, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor de putere publică de către administraţia publică centrală, administraţia publică locală şi ş i autorităţile administrative autonome” 3. Antonie Iorgovan face o clasificare analitică a funcţiilor de conducere şi a celor de execuţie şi anume: •
funcţii care presupun toate elementele conducerii, sau numai ale unora dintre acestea;
•
funcţii prevăzute numai în Constituţie (demnitari şi anumite funcţii eligibile), funcţii prevăzute în Statutul funcţionarilor publici, respectiv în statute speciale pentru unele sectoare ori organe;
•
funcţii de conducere la nivelul organului administrativ, respectiv la nivelul organelor interne şi la nivelul compartimentelor; compartimentelor;
1
IONESCU ROMULUS – “DREPT ADMINISTRATIV”, Editura didactica si pedagogică, Bucuresti, 1970;
2
LEGEA Nr. 188, din 8 decembrie 1999 *** Republicată, privind Statutul funcţionarilor publici, articolul 2,
alin.(2); 3
LEGEA Nr. 188, din 8 decembrie 1999 *** Republicată, privind Statutul funcţionarilor publici, articolul 2,
alin(1);
•
funcţii de conducere cu o natură exclusiv administrativă (ministru, director general, director, rector, etc.) şi funcţii de conducere de specialitate (director tehnic, inginer şef, contabil şef);
•
funcţii de conducere retribuite şi neretribuite;
•
funcţii de execuţie pur administrative şi funcţii de specialitate;
•
funcţii de execuţie civilă, respectiv cu caracter militar;
•
funcţii de execuţie care presupun repartizarea sau ocuparea lor pe baza de alegeri;
•
funcţii de execuţie potrivit Statului funcţionarilor publici şi funcţii precizate prin statutele speciale 4.
Activităţile5 desfăşurate de funcţionarii publici, care implică exercitarea prerogativelor de putere publică, sunt următoarele: a) punerea în executare a legilor şi a celorlalte acte normative; b) elaborarea proiectelor de acte normative şi a altor reglementări specifice autorităţii sau instituţiei publice, precum şi asigurarea avizării acestora; c) elaborarea proiectelor politicilor şi strategiilor, a programelor, a studiilor, analizelor şi statisticilor necesare realizării şi implementării politicilor publice, precum şi a documentaţiei necesare executării legilor, în vederea realizării competenţei autorităţii sau instituţiei publice; d) consilierea, controlul şi auditul public intern; e) gestionarea resurselor umane şi a resurselor financiare; f) colectarea creanţelor bugetare; g) reprezentarea intereselor autorităţii sau instituţiei publice în raporturile acesteia cu perso persoane ane fizice fizice sau sau juridi juridice ce de drept drept pub public lic sau privat privat,, din ţară şi străin străinăta ătate te,, în limita limita comp compet eten enţe ţelo lorr stab stabil ilit itee de cond conduc ucăt ător orul ul auto autorit rităţ ăţii ii sau sau inst instit ituţ uţie ieii publ public ice, e, precu precum m şi reprezentarea în justiţie a autorităţii sau instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea; h) realizarea de activităţi în conformitate cu strategia de informatizare a administraţiei publice. IORGOVAN ANTONIE – „TRATAT DE DREPT ADMINISTRATIV”, ediţia a4a, vol. I şi II, editura All Beck, Bucuresti, 2005; 5 LEGEA Nr. 188, din 8 decembrie 1999 *** Republicată, privind Statutul funcţionarilor publici, articolul 2, alin.(3); 4
2. Dreptu Drepturil rilee funcţion funcţionaru arului lui public public
Pe lângă drepturile cetăţeneşti garantate de Constituţia României, funcţionarii publici mai au şi o serie de drepturi, ce nu au caracter subiectiv, de interes general având ca scop realizarea atribu atribuţii ţiilor lor funcţi funcţiei. ei. Aceste Aceste drepuri drepuri sunt sunt înscri înscrise se în Statu Statutul tul funcţi funcţiona onarul rului ui pub public lic (Lege (Legeaa 188/1999 republicată).
2.1. .1. Drept reptur urii cu cu car carac acte terr gen gener eral al 2.1.1. 2.1.1. Dreptul Dreptul la opini opiniee
Articolul 25 din Statutul funcţionarilor publici, prevede primul drept al acestora şi anume dreptul la opinie, precizând că acesta este garantat şi fiindu-le interzisă orice discriminare între funcţionarii publici „pe criterii politice, de apartenenţă sindicală, convingeri religioase, etnice, de sex, orientare sexuală, stare materială, origine socială sau de orice altă asemenea natură” 6. Opiniile proprii ale funcţionarilor publici nu trebuie să-l influenţeze în momentul în care îşi exercită sarcini în interesul funcţiei sau când lucrează cu publicul.
2.1.2. Dreptul la asociere asociere sindicală, sindicală, profesională profesională şi grevă
„Funcţionarii publici sunt liberi să înfiinţeze orgamizaţii sindicale, să adere la ele sau să exercite orice fel de mandat în cadrul acestora” 7. Înalţii funcţionari publici sau funcţionarii publici de conducere care sunt aleşi în posturi de conducere ale organizaţiilor sindicale trebuie să opteze pentru una din cele două funcţii, iar în cazul în care optează pentru cea din cadrul organizaţiilor sindicale “raporturile de serviciu ale acestuia se suspendă pe o perioadă egală cu cea a mandatului în funcţia de conducere din organizaţia sindicală 8”. Pentru a proteja interesele profesionale funcţionarii au de asemenea posibilitatea de a se asocia în organizaţii profesionale sau alte tipuri de organizaţii.
LEGEA Nr. 188, din 8 decembrie 1999 *** Republicată, privind Statutul funcţionarilor publici, articolul 25, alin.(2); 7 LEGEA Nr. 188, din 8 decembrie 1999 *** Republicată, privind Statutul funcţionarilor publici, articolul 27, alin.(2); 8 LEGEA Nr. 188, din 8 decembrie 1999 *** Republicată, privind Statutul funcţionarilor publici, articolul 27, alin.(3); 6
Funcţionarii publici au dreptul la grevă, în condiţiile legii, însă pe perioada grevei „nu beneficiază de salariu şi alte drepturi dr epturi salariale pe durata grevei” 9. 2.1.3. Dreptul la remuneraţie remuneraţie salarială, salarială, la program program de lucru şi uniformă uniformă
Salariul10 funcţionarilor publici este compus din: a) salariul de bază; b) sporul pentru vechime în muncă; c) suplimentul postului; d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare. Durata normală a timpului de lucru pentru funcţionarii publici este, de regulă, de 8 ore pe zi şi de 40 de ore pe săptămână. Pentru orele lucrate din dispoziţia conducătorului autorităţii sau instituţiei publice peste durata normală a timpului de lucru sau în zilele de sărbători legale ori declarate zile nelucrătoare funcţionarii publici de execuţie au dreptul la recuperare sau la plata majorată cu un spor de 100% din salariul de bază. Numărul orelor plătite cu sporul de 100% nu poate depăşi 360 într-un an. În timpul serviciului funcţionarii publici sunt obligaţi să poarte uniformă pe care o primesc gratuit.
2.1.4. Dreptul la concediu concediu şi protecţie socială
Funcţionarii publici au dreptul, în condiţiile legii, la concediu de odihnă, la concedii medicale şi la alte concedii, pe lângă indemnizaţia de concediu, mai au dreptul şi la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat. Autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia să asigure funcţionarilor publici condiţii normale de muncă şi igienă, de natură să le ocrotească sănătatea şi integritatea fizică şi psihică. “Funcţiona “Funcţionarii rii publici publici beneficiaz beneficiazăă de asistenţă asistenţă medicală medicală,, proteze proteze şi medicame medicamente, nte, în condiţiile legii, au dreptul la pensii” 11, precum şi la celelalte asigurări sociale de stat, potrivit legii.
LEGEA Nr. 188, din 8 decembrie 1999 *** Republicată, privind Statutul funcţionarilor publici, articolul 28, alin.(2); 10 LEGEA Nr. 188, din 8 decembrie 1999 *** Republicată, privind Statutul funcţionarilor publici, articolul 29, alin.(1); 11 LEGEA Nr. 188, din 8 decembrie 1999 *** Republicată, privind Statutul funcţionarilor publici, articolele 37 şi 38; 9
2.2. 2.2. Dreptu Drepturi ri privin privindd cari cariera era funcţi funcţiona onarulu ruluii pub publi licc 2.2.1. Dreptul de de alegere a profesiei profesiei şi şi a locului de muncă muncă
Un drept strâns legat de exercitarea funcţiei este dreptul de alegere a profesiei şi a locului de muncă. Acesta are în vedere faptul că exercitarea funcţie nu este un scop în sine, şi reprezintă pentru funcţionarul public însăşi exercitarea profesiei sale, cariera sa profesională. Având în vedere că o persoană, de regulă, îşi face o carieră pentru toată viaţa, tot aşa şi cariera funcţionar funcţionarului ului public public trebuie trebuie să-i asigure asigure exercitare exercitareaa cunoştinţe cunoştinţelor lor profesiona profesionale le pe durata durata întregii sale vieţi. De aceea dreptul la profesie, presupune, totodată continuitate, stabilitate, şi chiar inamovibilitate în funcţia publică. Inamo Inamovib vibili ilitat tatea ea reprez reprezint intă, ă, ca şi stabil stabilita itatea tea,, o garanţ garanţie ie pe care care statul statul o acordă acordă funcţionarului său, că nu va fi suspendat sau revocat decât pentru cauze disciplinare; ea se deosebeşte de stabilitate prin aceea că funcţionarul inamovibil nu va putea fi mutat nici în interes de serviciu, nici măcar prin avansare. 2.2.2. Dreptul
la perfecţionare profesională
„Dreptul la perfecţionare este unul bine venit în sistemul actual de la noi din ţară, deoarece în instituţiile publice avem nevoie de oameni bine pregătiţi, care sunt informaţi mereu, care sunt în pas cu tehnologia modernă, şi care îşi fac munca şi cu o mai mare eficienţă – acesta poate fi privit şi ca un stimulent, în funcţie de anumite rezultate funcţionarii pot fi promovaţi” 12. 2.2.3. Dreptul la promovare promovare profesională profesională
Un element al carierei funcţionarului public îl reprezintă r eprezintă dreptul la promovare. Problema dreptului la promovare este prevăzută şi de Statutul funcţionarilor publici, dar nu la secţiunea referitoare la drepturile acestora, ci într-o secţiune distinctă a capitolului VI care priveşte promovarea promovarea,, evaluarea evaluarea performanţe performanţelor lor profesiona profesionale le individual individualee ale funcţionaril funcţionarilor or publici. publici. Prevederile Statutului se aplică numai funcţionarilor publici avuţi în vedere, prevăzuţi în anexă, aceştia fiind cei din sfera administraţiei publice. Sistemele şi condiţiile de avansare în funcţia publică pot avea o reglementare diversă, şi să conţină condiţii specifice anumitor categorii de funcţionari publici. 3. Obliga Obligaţii ţiile le funcţio funcţionar narulu uluii public public 12
VERGINIA VEDINAŞ-„STATUTUL VEDINAŞ-„STATUTUL FUNCŢIONARULUI PUBLIC”, editura Nemira, Bucuresti, 1998;
„Întreaga doctrină occidentală este consecventă în a recunoaşte că funcţionarului public îi revin, spre deosebire de salariat, nu numai îndatoriri rezultate din îndeplinirea funcţiei, ci şi în viaţa sa particulara. particulara. Îndatoririle care le revin funcţionarilor publici, publici, ca şi drepturile, sunt unele dintre dintre ele, ele, specif specifice ice lor, lor, altel altelee sunt sunt comun comunee cu ale celor celorlal lalţi ţi salari salariaţi aţi,, dar prezin prezintă tă unele unele particularităţi, iar altele le întâlnim în mod identic şi la ceilalţi salariaţi care îşi desfăşoară activitatea pe baza contractului individual de muncă” 13. 3.1.Obligaţia de a se consacra funcţiei
Prima Prima îndato îndatorire rire prevăz prevăzută ută în Statut Statutul ul funcţio funcţionari narilor lor pub publi lici ci este este „înde „îndepli plinire nireaa cu profesionalism, loialitate, corectitudine şi în mod conştiincios îndatoririle de serviciu şi să se abţină de la orice faptă care ar putea să aducă prejudicii autorităţii sau instituţiei publice în care îşi desfăşoară desfăşoară activitat activitatea” ea” 14. Din Din mod modul ul în care care este este formul formulat atăă aceast aceastăă îndat îndatorir oriree rezult rezultăă valenţele sale profesionale şi morale cărora funcţionarul public trebuie să se conformeze şi se exprimă, de fapt, f apt, comandamentele esenţiale ale funcţiei publice. 3.2. Obligaţia de a se supune superiorilor ierarhici
Funcţionarii publici răspund, potrivit legii, de îndeplinirea atribuţiilor ce le revin din funcţia publică pe care o deţin, precum şi a atribuţiilor ce le sunt delegate, sunt obligaţi să se conformeze dispoziţiilor primite de la superiorii ierarhici. Au drept dreptul ul să refuz refuze, e, în scri scriss şi mo moti tiva vat, t, înde îndepl plin inir irea ea disp dispoz oziţ iţii iilo lorr prim primit itee de la superiorul ierarhic, dacă le consideră ilegale. Dacă cel care a emis dispoziţia o formulează în scris, funcţionarul public este obligat să o execute, cu excepţia cazului în care aceasta este vădit ilegală. Funcţionarul public are îndatorirea să aducă la cunoştinţă superiorului ierarhic al persoanei care a emis dispoziţia, astfel de situaţii.
3.3. Obligaţia de a păstra confidenţialitatea datelor
“Funcţionarii publici au obligaţia să păstreze secretul de stat, secretul de serviciu, precum şi confidenţialitatea în legătură cu faptele, informaţiile sau documentele de care iau
VERGINIA VEDINAŞ-„STATUTUL VEDINAŞ-„STATUTUL FUNCŢIONARULUI PUBLIC”, editura Nemira, Bucuresti, 1998; LEGEA Nr. 188, din 8 decembrie 1999 *** Republicată, privind Statutul funcţionarilor publici, articolul 42, alin. (1); 13
14
cunoştinţă în exercitarea funcţiei publice, în condiţiile legii, cu excepţia informaţiilor de interes public”15. 3.4. Obligaţia de a prezenta declaraţia de avere
“La num numire ireaa într-o într-o funcţi funcţiee pub public lică, ă, precum precum şi la încet încetare areaa raport raportulu uluii de servic serviciu, iu, funcţionarii publici sunt obligaţi să prezinte, în condiţiile legii, conducătorului autorităţii sau instituţiei publice declaraţia de avere. Declaraţia de avere se actualizează actualizează anual, potrivit legii” 16. 3.5. Obligaţia de a nu accepta mită
Funcţionarilor publici le este interzis să solicite sau să accepte direct sau indirect, pentru ei sau pentru alţii, în considerarea funcţiilor publice, daruri sau alte avantaje. Această interdicţie este prevăzută în Statutul funcţionarilor publici sub aspectul legăturilor acţiunilor ce-i constituie conţinutul cu funcţia publică; dar mai este prevăzută ş de legea penală, unde îmbracă forma şi conţinutul infracţiunii de luare de mită şi este supusă regulilor penale şi nu celor prevăzute în Statutul funcţionarilor publici. 3.6. Obligaţia de a se perfecţiona profesional
Funcţionarii publici au obligaţia să-şi perfecţioneze pregătirea profesională. prof esională. Atunci când aceştia urmează „programe de formare specializată în administraţia publică cu o durată mai mare de 90 de zile organizate în Institutul Naţional de Administraţie sau de alte instituţii similare din străinătate, finanţate din bugetul de stat sau local, ei sunt obligaţi să se angajeze în scris că vor lucră în administraţia publică cel puţin 5 ani de la terminarea programelor” 17. În cazul nerespectării acestui angajament, funcţionarii publici sunt obligaţi să restituie instituţiei sau autorităţii publice contravaloarea cheltuielilor efectuate pentru perfecţionare, calculate în condiţiile legii. 4. Răspun Răspunder derea ea funcţion funcţionaru arului lui public public
“Literatura de specialitate analizeaza, de regulă, numai fenomenul raspunderii juridice, iar în cursurile de drept administrative, pe acest fond metodologic, se analizează formele de
LEGEA Nr. 188, din 8 decembrie 1999 *** Republicată, privind Statutul funcţionarilor publici, articolul 45; LEGEA Nr. 188, din 8 decembrie 1999 *** Republicată, privind Statutul funcţionarilor publici, articolul 46, alin. (2); 17 LEGEA Nr. 188, din 8 decembrie 1999 *** Republicată, privind Statutul funcţionarilor publici, articolul 49, alin.(2) 15
16
raspun raspunde dere re juridi juridică că a funcţio funcţionari narilor lor (raspun (raspunde derea rea penală penală,, raspun raspunde derea rea adm admini inistr strati ativă, vă, raspunderea disciplinară, raspunderea materială si raspunderea civilă)” 18. 4.1. 4.1.
Răsp Răspun unde dere rea a disc discip ipli lina nară ră
Răspunderea disciplinară reprezintă un ansamblu de norme care reglementeză actele şi faptele (acţiunile şi inacţiunile) săvârşite de funcţionarul public în exercitarea atribuţiilor sale sau în legatură cu acestea, sancţiunile care se aplică şi normele procedurale corespunzătoare. Constituie abateri disciplinare urmatoarele fapte: a) întârzierea sistematica în efectuarea lucrărilor; b) absenţe nemotivate de la serviciu; c) intervenţiile sau stăruinţele pentru soluţionarea unor cereri în afara cadrului legal; d) atitudinile ireverenţioase în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu; e) nerespectarea secretului profesional sau a confidenţialitătii lucrărilor care au acest caracter; f) refuzul nejustificat de a îndeplini sarcinile şi atribuţiile de serviciu; g) neglijenţa repetată în rezolvarea lucrărilor; h) manifestări care aduc atingere prestigiului autorităţii sau instituţiei publice din care face parte; i)exprimarea sau desfăşurarea, în calitate de funcţionar public ori în timpul programului de lucru, a unor opinii sau activităţii publice cu caracter politic; j) încălcarea prevederilor legale referitoare la incompatibilităţi şi interdicţii privind funcţionarii publici. Sancţiunile disciplinare sunt : a) avertismentul; avertismentul; b) mustrarea; c) diminuarea drepturilor salariale cu 5 - 10% pe o perioada de 1 - 3 luni; d) suspendarea dreptului de avansare pe o perioadă de 1 - 3 ani; e) trecerea într-o funcţie inferioară, pe o perioada de 6 - 12 luni, cu diminuarea corespunzatoare corespunzatoare a salariului; f) destituirea din funcţie.
IORGOVAN ANTONIE – „TRATAT DE DREPT ADMINISTRATIV”, ediţia a4a, vol. I şi II, editura All Beck, Bucuresti, 2005; 18
4.2. 4.2.
Răsp Răspun unde dere rea a cont contra rave venţ nţio iona nală lă
,,Răspunderea
contravenţională a funcţionarilor publici se angajează în cazul în care
aceştia au săvârşit o contravenţie în timpul şi în legatură cu sarcinile de serviciu”. 19 Contravenţia constituie fapta săvârşită cu vinovăţie, stabilită şi sancţionată ca atare prin lege, lege, ordonanţ ordonanţă, ă, prin prin hotărâ hotărâre re sau după caz, caz, prin prin hotărâ hotărârea rea consiliu consiliului lui local local al comun comunei ei,, oraşului, municipiului, sau al sectorului municipiului Bucureşti, a consiliului judeţean ori a consililui general al municipiului Bucureşti. 4.3. Răspunderea civilă
,,Răspunderea civilă a funcţionarului public se angajează: a) pentru pagubele produse cu vinovăţie patrimoniului autorităţii sau instituţiei publice în care funcţionează; b) pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit; c) pentru daunele plătite de autoritatea sau instituţia publică, în calitate de comitent, unor terţe persoane, în temeiul unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile” .20 În ce priveşte modul de reparare al pagubelor aduse autorităţii sau instituţiei publice, în primele două situaţii, acesta va: ,, repara pagubele aduse autorităţii sau instituţiei publice în situaţiile prevăzute la art. 72 lit. a) şi b) din Legea Legea nr 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici. Se dispune prin emiterea de către conducătorul autorităţii sau instituţiei publice a unui ordin sau a unei dispoziţii de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau, după caz, prin asumarea unui angajament de plată, iar în situaţia prevazută la lit. c) a aceluiaşi articol, pe baza hotărârii judecătoreşti definitive şi ş i irevocabile. 4.4.
Răs Răspunde underrea penală nală
,,Răspunderea funcţionarului public pentru infracţiunile săvârşite în timpul serviciului sau în legatură cu atribuţiile funcţiei f uncţiei publice pe care o ocupa se angajeaza potrivit legii penale. În cazul în care s-a pus în mişcare acţiunea penală pentru săvârşirea unei infracţiuni de natura celor prevăzute la art. 50 lit. h) conform Legii nr 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, conducătorul autorităţii sau instituţiei publice va dispune suspendarea funcţionarului public din funcţia publică pe care o deţine.” 21 IORGOVAN ANTONIE – „TRATAT DE DREPT ADMINISTRATIV”, ediţia a4a, vol. I şi II, editura All Beck, Bucuresti, 2005; 20 IORGOVAN ANTONIE – „TRATAT DE DREPT ADMINISTRATIV”, ediţia a4a, vol. I şi II, editura All Beck, Bucuresti, 2005 19
Printre infracţiunile ce pot fi săvârşite de funcţionarii de stat se numară neglijenţa în serviciu, abuzul în serviciu, luarea de mită, purtarea abuzivă etc. În situaţia în care un funcţionar săvârşeşte o faptă care se apreciază că ar avea un caracter penal, organul de stat din care face parte acel funcţionar are sarcina de a face o serie de cercetari interne, precum şi de a cere sprijinul altor organe, pentru a stabili exact dacă fapta prezintă prezintă sau nu gravitatea gravitatea unei infracţiuni infracţiuni.. În cazul în care se ajunge ajunge la concluzia concluzia că fapta săvârşită de funcţionar întruneşte trăsăturile caracteristice unei infracţiuni, trebuie sesizate organele de cercetare penală, în vederea începerii anchetei penale.
5. Concl oncluz uziii
Funcţionarii publici fiind în primul rând persoane fizice şi cetăţeni ai acestei ţări, ei au atât drepturi cât şi obligaţii faţă de stat ca toţi ceilalţi cetăţeni. Aceştia au atât drepturi cât şi obligaţii în cadrul instituţiilor publice în care sunt angajaţi. Atribuţiile funcţionarilor sunt de ordin general şi se stabilesc prin lege, însă acestea nu trebuie să aibă un caracter personal, ci trebuie să fie în interesul cetăţeanului. Drepturile şi obligaţiile au un caracter obiectiv, ele pot diferi de la o instituţie la alta şi ţin de funcţia publică în cauză, nu de persoana fizică a funcţionarului public. Nerespectarea obligaţiilor pe care funcţionarii publici le au faţă de stat atrage după sine şi unele reclamaţii din partea cetăţenilor, lucru care poate afecta cariera acestuia. Funcţionarul public trebuie să-şi îndeplinească atât drepturile cât şi obligaţiile, să dea dovadă de profesionalism şi de obiectivitate în tot ceea ce face. Prin Prin sanc sancţi ţion onar aree celo celorr care care nu resp respec ectă tă norm normel elee jurid juridic icee se ajun ajunge ge la întă întărir rirea ea legalităţii, nu numai impunându-se o pedeapsă celui vinovat şi reparându-se prejudiciul cauzat, ci, mai ales obţinându-se educarea funcţionarilor în cauză, pentru ca asemeni abateri să nu se mai săvârşească. În special acest din urmă aspect prezintă o importanţă cu mult mai mare, func funcţi ţiaa educ educat ativ ivăă a sanc sancţi ţiun unii ii juri juridi dice ce exer exerci citâ tând nd o infl influe uenţ nţăă soci social alăă de cea cea ma maii ma mare re însemnătate.
Bibliografie
LEGEA Nr. 188, din 8 decembrie 1999 *** Republicată, privind Statutul funcţionarilor publici, articolul 50, lit. h. 21
1)
IONESCU ROMULUS–“DREPT ADMINISTRATIV ”, Editura didactica si pedagogică, Bucuresti, 1970;
2)
IORGOVAN ANTONIE–”TRATAT DE DREPT ADMINISTRATIV”, ediţia a4a, vol. I şi II, editura All Beck, Bucuresti, 2005;
3)
VERGINIA VEDINAŞ -”STATUTUL FUNCŢIONARULUI FUNCŢIONARULUI PUBLIC”, editura Nemira, Bucuresti, 1998;
4)
LEGEA Nr. 188, din 8 decembrie 1999 *** Republicată, privind Statutul funcţionarilor publici
