AȘEZAREA GEOGRAFICĂ GEOGRAFICĂ Județul Buzău este situat în sud -estul României, învecinat cu județele Vrancea, Brăila, Ialomița, Prahova, Brașov și Covasna. Pe teritoriul său se întinde aproape în totalitate bazinul râului Buzău, în lungime de 325 km. Din punct de vedere al reliefului, pe teritoriul său se desfășoară toate formele majore, ce se succed de la sud la nord. Ca și obiective turistice, în județul Buzău se găsește un fenomen natural ce nu este unic în țară sau în Europa, însă are cea mai spectaculoasă dezvoltare de pe bătrânul continent. Este vorba despre Pâclele Mari și Pâclele Mici, ce compun Rezervația Naturală Vulcanii Noroioși. Formațiunile reprezintă acumulari de gaze naturale ce ies la suprafață împreună cu apa ce se amestecă cu ar gila, formând conuri conuri cu înălțimi reduse(de reduse(de la câțiva centimetri până la 6-7 6 -7 metri), metri), ce se aseamană cu cele ale vulcanilor. Pe cursul râului Buzău sunt construite 2 amenajări hidroenergetice: barajul și lacul de acumulare Siriu cu hidrocentrala Nehoiașu și barajul Cândești cu amenajarea hidroenergetică Vernești – Cândești – Simileasca. Municipiul Buzău Buzău reprezintă reședința județului omonim ș i are coordonatele 45°9’ 45°9’ latitudine nordică și 26° 26 °49’ longitudine estică. Este situat în zona centrală a județului, pe malul drept al râului Buzău, la poalele dealurilor Subcarpaților de Curbură. Orașul se întinde pe o suprafață de 81,3 km2, forma acestuia fiind mai alungită de-a de -a lungul râului. Municipiul este delimitat la est de lunca râului Buzău, la nord și nord -vest de dealurile cu înalțimi cuprinse între 500 și 700 de metri, la nord-est nord -est de câmpia piemontană desfășurată de la nord la sud, iar în sud și vest de Câmpia Buzăului. Ca delimitare administrativă, Buzăul se învecinează la nord-est nord-est cu comuna Mărăcineni, la est cu Gălbinași, la sud cu Țintești, la sud-vest sud -vest cu comuna Stâlpu, iar la nord-vest cu Merei. Din punct de vedere rutier, municipiul Buzău se află la intersecția drumurilor între cele 3 mari provincii istorice, Moldova, Muntenia Mun tenia și Transilvania, fiind traversat de DN10 Buză u - Brașov, DN2B Buzău – Brăila – Galați, DN1B/E577 Ploiești – Buzău și DN2/E85 București – Suceava. Este, de asemenea și un important nod feroviar, pe magistrala 500, de aici plecând trenuri în direcțiile București, Constanța, Brăila, Galați, Focșani, Bacău, Suceava.
CADRUL NATURAL
Municipiul Buzău este poziționat la limita estică a Câmpiei Buzăului (sau Câmpia Buzău – Călmățui). Câmpia este delimitată, în nord, de Subcarpații Istriței, cu care ia contact prin linii de falii, în est de râul Buzau și în vest și sud de Călmățui. Are altitudini cuprinse între 40 – 100 de metri și este constituită din sedimente moi, în straturile de suprafață dominând formațiunile loessoide, aluviunile și nisipurile, iar în cele de adâncime argilele, pietrișurile, nisipurile și marnele nisipoase. Câmpia pornește dintr -un larg con de dejecție, în care Buzăul și-a format o albie largă și 2 terase joase, cea mai dezvoltată fiind cea inferioară (3 – 4 metri). RELIEFUL.
Clima caracteristică în această zonă este cea temperat continentală, existând, de asemenea, 3 tipuri principale de climat, dezvoltate pe treptele de relief: de munte, de deal și de câmpie. CLIMA.
• Climatul de munte este caracterizat de temperaturi medii anuale între 4 și 6 °C și de precipitații a căror cantitate crește odată cu altitudinea. Versanții nordici și nord -estici sunt frecvent acoperiți de nori, din cauza expunerii directe la masele de aer vestice, în timp ce versanții estici au parte de o nebulozitate mai scăzută. • Climatul de deal prezintă temperaturi medii anuale între 8 și 10°C și precipitații medii anuale între 600 și 700 mm/an. De remarcat este faptul că, datorită prezenței microdepresiunilor, zona de deal este predispusă inversiunilor termice, acestea predominând în sezonul rece. Structura geomorfologică a zonei de curbură impune dezvoltarea vânturilor foehnale. • Climatul de câmpie se caracterizează printr -o repartiție uniformă a elementelor climatice. Temperaturile medii anuale se încadrează în media națională, 10 – 12°C, iar precipitațiile prezintă valori sub 400 mm/an. Fenomenele de iarnă au o durată redus, fiind prezente aproape exclusiv în lunile ianuarie și februarie. Trecerile de la iarnă la vară și de la vară la iarnă au devenit bruște, acestea petrecându -se la finalul lunilor aprilie și, respectiv, octombrie.
Temperatura medie lunară și anuală în perioada 1901 – 2000 (°C) Ian
Feb
Mar
Apr
Mai
Iun
Iul
Aug
Sep
Oct
Noi
Dec
-2,2
-0,2
4,4
10,9
15,9
19,4
21,4
21,9
17,4
11,2
5,1
0,4
Anual 10,7
În municipiul Buzău, temperatura medie anuală se situează între 10 și 11 °C, luna cea mai călduroasă fiind august (21,9 °C), iar cea mai friguroasă, ianuarie (2,2°C). Vârfurile de temperatură, minima și maxima absolută au fost înregistrate în ianuarie 1942, -29,6°C și, respectiv, iulie 2000, 39,8°C. În Buzău, vegetația este reprezentată, în mare parte, de pădurea Crâng (189 ha), un rest al Codrilor Vlăsiei, ce este alcătuită majoritar din foioase (stejar, fag, frasin), însă are în compunere și specii de conifere (molid, pin, tuia, chiparos, tisa). Codrii Vlăsiei reprezentau o vastă padure ce acoperea o mare parte a teritoriului sudic al Țării Românești în Evul Mediu. Pădurea acoperea teritoriile de astăzi ale județelor Ilfov, Ialomița, Buzău, dar și mici zone din județele învecinate. Crângul adăpostește o VEGETA Ț IA .
specie pe cale de dispariție, Tulipa hungarica (laleaua bănățeană sau laleaua sălbatică), ce se mai întâlnește doar în Parcul Național Porțile de Fier.
Tulipa hungarica
ELEMENTE DE GEOGRAFIE ISTORICĂ Din punct de vedere al atestării documentare, numele "Buzău" apare într-un document din anul 376 e.n. care se referă la faptele și credința creștină a lui Sava de la Buzău, înecat în apele râului Mousaios de către goții păgâni conduși de Athanaric. Documentul „Pătimirea Sfânului Sava” se păstrează în copii la Biblioteca Vaticanului și Biblioteca San Marco din Veneția. Ca și așezare, Buzăul a fost atestat ca târg într-un document de pe vremea lui Dan al II-lea, domnitor al Țării Românești între anii 1422 – 1431. Prezența oamenilor în regiune datează, însă, din mileniul V î.Hr., din eneolitic, dovadă fiind descoperirile arheologice din zonă ce aparțin culturilor Monteoru și Gumelnița. Cultura Monteoru datează din epoca bronzului, în siturile arheologice din zonă fiind descoperite o cetate fortificată cu bolovani și cu șanț de apărare, dar și locuințe ce prezintă o oarecare continuitate cu alte urme din eneoloitic ce reprezintă extremitatea sud-vestică a culturii Cucuteni. Pe teritoriul municipiului Buzău au fost descoperite mai multe necropole și așezări din neolitic în Parcul Crâng, precum și diverse locuințe rupestre din perioada dacică. Până în perioada medievală, istoria nu păstrează amănunte pentru istoria așezării de pe malul drept al Buzăului. În anul 1507 orașul Boza apare pentru prima dată într-o hartă întocmită de Nicolaus Germanus.
Un eveniment major în dezvoltarea orașului a fost înființarea, sub domnia lui Radu cel Mare (1495-1508), a Episcopiei de Buzău și stabilirea reședinței episcopale în târgul Buzăului (1500). Acest lucru a influențat masiv evoluția culturală a orașului în care, până la jumătatea secolului al XIX-lea, toate inițiativele culturale au pornit de la Episcopie și au fost puse în practică de oameni ai bisericii. De altfel, primele activități cărturărești s-au desfășurat la Episcopie și la lăcașele de cult din oraș, unde s -au copiat și ilustrat manuscrise religioase, cel mai cunoscut cărturar fiind episcopul Luca (1583-1603). În 1691 este înființată tipografia episcopală, de către Constantin Brâncoveanu, prin intermediul episcopului Mitrofan, mare cărturar și maestru tipograf. Până la încetarea activității, în 1871, aici s-au tipărit numeroase cărți bisericești, manuale școlare ( Biblioteca tinerilor începători, Abețedar românesc, Manual de silabism), dar și cărți de beletristică. Tot la tipografia Episcopiei Buzăului a apărut și prima revistă bisericească din țară, Vestitorul Bisericesc, editată de Dionisie Romano și Gavriil Munteanu sub patronajul episcopului Chesarie. Începând cu secolul al XVII-lea târgul Buzău a intrat într-o perioadă dominată de lupte și invazii dar și catastrofe naturale care au dus la distrugerea și depopularea sau stagnarea populației. Însă orașul a fost mereu reconstruit și, astfel, localnicii au introdus pe stema orașului pasărea Pheonix, simbol al renașterii.
ORAȘUL BUZĂU ÎN 1790
La 26 august 1778, într-un document emis de domnitorul Alexandru Ipsilanti, este menționată Drăgaica lângă oraș. Inițial, scopul acestui târg era desfacerea lânii, din acest motiv fiind organizat în luna iunie, imediat după tunderea oilor. Până atunci, Drăgaica se ținea pe muntele Penteleu, unde existau cele mai multe stâne. În 1831 se înființează, pe lângă Episcopie, Școala de zugravi de subțiri și iconari, condusă de Nicolae Teodorescu, iar în 1832 ia ființă Școala Națională, prima școală în limba română, sub conducerea lui Dionisie Romano. În 1881 se dă în folosință calea ferată Buzău – Mărășești, prima cale ferată proiectată și construită în totalitate de ingineri români, cale ferată folosită intens în prima jumătate a secolului XX. În 1899 a început construcția Palatului Comunal, la comanda primarului Nicu Constantinescu, fiind proiectat de arhitectul Alexandru Săvulescu. Construcția a fost finalizată în 1903, în prezența regelui Carol I și a principelui Ferdinand. La 8 august 1944 Palatul a fost bombardat de avioane britanice, iar în noaptea de 27 spre 28 august 1944 a fost incendiat, clădirea fiind reconstruită după planurile inițiale. Palatul Comunal este sediul Primăriei Buzău și găzduiește diferite evenimente culturale și sociale de importanță ridicată. Între anii 1934-1935 a fost construită Piața Centrală din oraș, sub comanda primarului Stan Săraru, după planurile arhitectului Duiliu Marcu. Până la constituirea județului s-au modernizat întreprinderile Metalurgica, Uzina Mecanică(azi Beta S.A.) și s-a înființat Întreprinderea de Prelucrare a Maselor Plastice (azi ROMCARBON). După înființarea județului Buzău, în 1968, în oraș s-au creat 2 platforme industriale, Buzău-Nord, cu o suprafață de 125 ha și cu 32 de întreprinderi și secții și Buzău-Sud, cu o suprafață de 318 ha și cu 50 de întreprinderi și secții. În 1991 se pun temeliile Catedralei Sf. Sava, dorindu-se a fi cea mai impunătoare clădire din oraș, însă ea nu a fost terminată nici până în ziua de astăzi.
