O ABORDARE A DREPTURILOR COPILULUI Actele drepturilor
Documentele de bază includ: Sunt
Convenţia ONU cu privire la Drepturile Copilului Legea RM privind Drepturile Copilului
documente de bază care oferă protecţie legală şi trag
guvernele la
Nondiscriminarea
răspundere.
Interesul superior
Supravieţuirea şi
al copilului
dezvoltarea
Opinia copilului
Copiii au dreptul
Toţi copiii, fără excepţie,
Atunci când iau
Toţi copiii au
să se implice şi să
Principiile drepturilor
indiferent de rasă,
decizii referitoare
dreptul la viaţă.
spună ce cred
religie, situaţie
la copii, instituţiile,
Guvernul trebuie
atunci când
Sunt
financiară, de
organizaţiile, toţi
să se asigure că ei
adulţii iau decizii
fundamentu
ceea ce cred sau
adulţii implicaţi în
supravieţuiesc şi
importante
l drepturilor
spun, de tipul
lucrul cu copiii şi
se dezvoltă
pentru viaţa lor.
familiei din care
membrii familiilor
sănătos în toate
Opiniile copilului
provin, au
copiilor trebuie să
aspectele vieţii:
trebuie ascultate,
anume sunt
aceleaşi drepturi
se gândească în
fizic, emoţional,
acceptate şi luate
drepturile,
(art.2).
primul rând la ceea
mintal, social şi
în serios în
cum sunt
ce este mai bine
cultural (art. 6).
familie, şcoală,
ele înţelese
pentru copii şi să
cercul de prieteni
şi aplicate.
acţioneze reieşind
sau în orice alt
din aceasta (art.3).
mediu şi situaţie
copilului. Ele ne arată
despre ce
(art.12).
Prevederile drepturilor
Sunt
Supravieţuirea
Dezvoltarea
Protecţia
care trebuie
prin alimentare,
prin educaţie,
de violenţă, abuz,
prin dezvoltare
maximă a resurselor
puse în
apă, locuinţă,
joacă, cultură,
neglijare, droguri şi
şi relaţionare
disponibile pentru
practică
standarde
religie, deprinderi
alcool, exploatare,
socială şi acces la
realizarea drepturilor
pentru
adecvate de trai,
de viaţă,
muncă şi încălcarea
informaţie.
copilului prin reforme
copii.
haine, îngrijire
reabilitare şi
intimităţii. Include
Aceasta include
corespunzătoare şi
medicală şi
susţinerea
copii cu necesităţi
exprimarea
mecanisme oficiale
susţinerea
necesităţilor
speciale, copii în
opiniilor şi
de aplicare a CDC.
familiei. La fel,
speciale. Aceasta
contact cu legea,
învăţarea
Include și
asigurarea
include dragostea
refugiaţi sau cu
responsabilităţii.
monitorizarea
formelor de
şi afecţiunea,
dizabilităţi şi dreptul
continuă şi
îngrijire
suportul psiho-
la recuperare.
raportarea periodică
alternativă în caz
social.
lucrurile specifice
de necesitate.
Participarea
Mobilizarea
la Comitetul pentru Drepturile Copilului.
Drepturile sunt garanţii juridice universale care protejează copiii de acţiunile şi inacțiunile care le afectează libertatea şi demnitatea umană. Realizarea drepturilor depinde de voinţa politică și este legată de putere, obligaţii, responsabilităţi.
Copiii au NEVOI.
Aceste
nevoi
presupun
o
OBLIGAŢIE şi sugerează anumite NORME ale acțiunilor O abordare „bazată pe drepturi” încearcă să asigure recunoaşterea şi susţinerea acestor responsabilităţi şi obligaţii, astfel asigurând şi satisfacerea nevoilor pe care le au copiii.
Astfel, când o ţară ratifică o convenţie internaţională privind drepturile, ea îşi asumă răspunderea juridică internaţională pentru aceste drepturi faţă de întreaga populaţie.
Existenţa
unor
drepturi
juridice
care trebuie realizate în acest sens.
DREPTURILE fac ca normele
acţiunilor permise şi interzise să fie obligatorii din punct de vedre juridic.
Drepturile se referă la tratamentul just, echitabil și
impune statului o
corectitudinea
RESPONSABILITATE, o OBLIGAŢIE juridică de a veghea că aceste drepturi sunt respectate, protejate şi realizate.
codurile instituite de o autoritate
conformitate legitimă.
în
cu
decizii,
normele
în
şi
Drepturile Copiilor
Articolul 1
Orice copil cu vîrsta mai mică de 18 ani beneficiază de toate drepturile stipulate în această Convenţie. Articolul 2
Convenţia se aplică fiecărei persoane indiferent de rasa, religia, abilităţile acesteia, de ce gîndeşte sau spune, indiferent de tipul de familie din care provine. Articolul 3
Toate organizaţiile care activează în domeniul drepturilor copiilor ar trebui să lucreze întru binele acestora. Articolul 4
Guvernele trebuie să vă garanteze aceste drepturi. Articolul 5
Guvernele trebuie să respecte drepturile şi responsabilităţile familiilor în procesul de orientare şi ghidare a copiilor lor aşa încît, atunci cînd vor creşte, aceştia să înveţe să -şi folosească propriile drepturi corespunzător. Articolul 6
Aveţi dreptul la viaţă. Guvernele trebuie să asigure supravieţuirea şi dezvoltarea sănătoasă a copiilor. Articolul 7
Aveţi dreptul la un nume şi naţionalitate înregistrate legal. Aveţi de asemenea dreptul de a şti şi, pe cît posibil, de a fi îngrijiţi de către propriii părinţi. Articolul 8
Guvernele trebuie să respecte dreptul copiilor la un nume, naţionalitate şi legături de familie. Articolul 9
Nu ar trebui să fii despărţit de părinţii tăi doar dacă e pentru binele tău - spre exemplu, atunci cînd un părinte te maltratează sau te neglijează. În cazul în care părinţii tăi s -au separat, tu ai dreptul să rămîi în contact cu ambii părinţi, cu excepţia cazului în care contactul cu unul din ei ţi-ar putea dăuna. Articolul 10
Familiilor care locuiesc în ţări diferite ar trebui să li se permită să de deplaseze liber între acele ţări în aşa fel încît părinţii şi copiii să păstreze legătura sau să se reunească într -o familie. Articolul 11
Guvernele trebuie să întreprindă paşi pentru a stopa scoaterea ilegală a copiilor din ţara lor natală. Articolul 12
Tu ai dreptul să spui ce gîndeşti, atunci cînd părinţii iau decizii ce te afectează, şi să ai propriile opinii care să fie luate în considerare. Articolul 13
Tu ai dreptul să obţii şi să împărtăşeşti informaţii atîta timp cît acestea nu -ţi dăunează ţie sau altora. Articolul 14
Tu ai dreptul să gîndeşti şi să crezi în ceea ce doreşti, şi să -ţi practici religia, atît timp cît nu încalci drepturile altora. Părinţii trebuie să-şi ghideze copiii în această privinţă. Articolul 15
Tu ai dreptul să te întîlneşti cu alţi copii şi tineri şi să te alături la diverse grupuri şi organizaţii, atîta timp cît acestea nu încalcă drepturile altor oameni. Articolul 16
Tu ai dreptul la confidenţialitate. Legea trebuie să de protejeze împotriva atacurilor la adresa modului tău de viaţă, a bunului tău nume, a familiei şi a casei tale. Articolul 17
Tu ai dreptul la informaţii fiabile din partea mass mediei. Televiziunea, radioul şi ziarele trebuie să-ţi ofere informaţii pe care să le poţi înţelege şi, din contra, să evite promovarea materialelor care te-ar putea răni. Articolul 18
Ambii părinţii împart responsibilitatea privind creşterea copiilor lor şi ar tr ebui să se gîndească la ce e mai bine pentru fiecare copil. Guvernele trebuie să ajute părinţii prin furnizarea de servicii care să -i sprijine, mai cu seamă în cazul în care ambii părinţi muncesc. Articolul 19
Guvernele trebuie să se asigure ca copiii sa fie îngrijiţi corespunzător şi să -i protejeze împotriva violenţei, abuzului şi neglijenţei din partea părinţilor lor sau oricărei alte persoane care are grijă de ei. Articolul 20
În cazul în care nu te afli în custodia propriei familii, responsabilitatea aceasta trebuie să revină oamenilor care-ţi respectă religia, cultura şi limba. Articolul 21
Atunci cînd eşti adoptat, prima preocupare trebuie să fie legată de ce este mai bine pentru tine. Aceleaşi reguli ar trebui să fie aplicate indiferent dacă adopţia are loc în ţara î n care te -ai născut sau dacă te muţi în altă ţară. Articolul 22
În cazul în care eşti un copil ce a emigrat într -o ţară în calitate de refugiat, ar trebui să beneficiezi de aceleaşi drepturi ca şi copiii născuţi în acea ţară. Articolul 23
Atunci cînd ai o dizabilitate tu ai dreptul la îngrijire şi sprijin special în aşa fel încît să poţi trăi o viaţă deplină şi independentă. Articolul 24
Tu ai dreptul la o igienă de viaţă sănătoasă, la apă potabilă curată, la alimentaţie nutritivă şi la un mediu curat ca să te poţi menţine sănătos. Ţările bogate ar trebui să ajute ţările mai sărace în atingerea acestor obiective. Articolul 25
Atunci cînd te afli în custodia autorităţii din localitatea ta mai degrabă decît în cea a părinţilor, situaţia ta ar trebui revizuită în mod regulat. Articolul 26
Guvernul trebuie să ofere surse suplimentare pentru copiii din familiile nevoiaşe. Articolul 27
Tu ai dreptul la un nivel de viaţă care să corespundă necesităţilor tale fizice şi mintale. Guvernul are obligaţia de a ajuta familiile care nu pot asigura aceste condiţii propriilor copii. Articolul 28
Tu ai dreptul la educaţie . Disciplina în şcoală trebuie să respecte demnitatea umană a copiilor. Educaţia primară trebui să fie oferită gratuit. Ţările bogate ar trebui să ajute ţările mai sărace în acest sens.
Articolul 29
Educaţia trebuie să dezvolte personalitatea şi talentele copilului pe deplin. Ea trebuie să -l încurajeze să-şi respecte părinţii, propria cultură şi cultura altor copii. Articolul 30
Tu ai dreptul să înveţi şi să utilizezi limba şi obiceiurile familiei tale fie că acestea sunt sau nu împărtăşite de majoritatea cetăţenilor din ţara în care locuieşti. Articolul 31
Tu ai dreptul la relaxare, joacă şi la implicarea în diverse genuri de activităţ i. Articolul 32
Guvernul trebuie să te protejeze de lucruri care s -ar adeveri periculoase sau ţi -ar putea prejudicia sănătatea sau educaţia. Articolul 33
Guvernul trebuie să asigure modalităţi de protejare a copilului împotriva drogurilor periculoase . Articolul 34
Guvernul are obligaţia de a te proteja contra abuzului sexual . Articolul 35
Guvernul este obligat să se asigure că nu eşti răpit sau vîndut. Articolul 36
Copilul trebuie să fie protejat de orice activităţi care i -ar putea prejudicia dezvoltarea. Articolul 37
În cazul în care copilul încalcă legea, acesta nu ar trebui tratat cu cruzime . Copilul nu trebuie nicidecum să fie închis în aceeaşi celulă cu adulţi şi trebuie să poată păstra legătura cu familia. Articolul 38
Guvernele nu trebuie să permită copiilor mai mici de 15 să se înroleze în armată. Iar atunci cînd se află în zonele de conflict, copilul trebuie să beneficieze de protecţie specială. Articolul 39
În cazul în care copilul a fost neglijat sau abuzat, acesta are dreptul la ajutor special în vederea restabilirii respectului de sine.
Articolul 40
În cazul în care un copil este acuzat de încălcarea legii, acesta trebuie să primească ajutor legal. Pedepsele cu închisoarea pentru copii trebuiesc aplicate doar în cazul celor mai grave infr acţiuni. Articolul 41
În cazul în care legile unei anumite ţări protejează copilul mai bine decît articolele din prezenta Convenţie, atunci acele legi ar trebui luate în considerare. Articolul 42
Guvernul are obligaţia de a familiariza toţi părinţii şi copiii cu prevederile acestei Convenţii. Articolele 43-54 fac referire la modul în care adulţii şi Guvernele trebuie să conlucreze pentru a asigura protecţia drepturilor tuturor copiilor.
Istoric
Interesul pentru drepturile copilului a apărut în a doua jumătate a secolului al XIX -lea, când a luat naștere prima mișcare preocupată de aspecte referitoare la dezvoltarea copilului, care pleda pentru protecția copilului împotriva neglijării, exploatării și a violenței. ÎnEuropa, această perioadă s -a caracterizat prin deschiderea unui număr considerabil de instituții publice de ocrotire, școli și instituții separate pentru copii delincvenți, precum și detribunale pentru minori. După Primul Război Mondial, ideea drepturilor copilului a captat pentru prima dată atenția lumii. În 1924, Liga Națiunilor a adoptat Declarația de la Geneva. În 1959, Organizația Națiunilor Unite a adoptat Declarația drepturilor copilului. Spre sfârșitul anilor ‘60, s-a pus accentul pe ideea drepturilor de participare ale copilului. Mai mulți lideri de opinie au susținut că și copiii au competentele necesare pentru a lua decizii în privința problemelor importante din viata lor și că ar trebui lăsați să participe la luarea acestor decizii. Pe 20 noiembrie 1989, s-a adoptat Convenția ONU cu privire la drepturile copilului . Aceasta a intrat în vigoare în septembrie 1991 și a fost ratificată de majoritatea țarilor din lume, cu excepția Statelor Unite ale Americii și a Somaliei. reglementate de Convenția asupra Drepturilor Copilului adoptată de către Adunarea Generala a Națiunilor Unite la data de 20 noiembrie 1989. Convenția a fost asumată și de România prin adoptarea legii Legea nr. 18/1990 pentru ratificarea Convenției cu privire la drepturile copilului (publicată în Monitorul Oficial nr. 314 Drepturile
copilului sunt
din 13 iunie 2001). Documentul definește drepturile și principiile dezvoltării normale a unui copil. Copiii au drepturi oriunde s-ar afla - acasă la părinții naturali, în familii substitutive, în instituții de îngrijire sau la scoală. Părinții și familiile, grupurile profesionale care lucrează cu copiii, dar ți orice cetățean responsabil ar trebui să știe de existenta acestor drepturi.Polițiștii și judecătorii sunt cei care au sarc ina să aplice legea, dar toată lumea (în special cine lucrează cu copiii) are obligația să raporteze cazuri de abuz sau neglijență îndreptate asupra copiilor. Autoritățile publice locale și centrale au obligația de a garanta și promova drepturile copilului.
Copilul ai căror părinți sunt divorțați are dreptul de a menține relații personale cu aceștia. Există mai multe forme de realizare a legăturilor personale ca de pildă dreptul de acces,dreptul de vizită , dreptul de găzduire , dreptul de corespondență și dreptul de primi informații personale. Toate acestea sunt reglementate de art. 15 din Legea 272/2004. Sistemul drepturilor copilului în România În România, drepturile copilului fac în prezent obiectul Legii 272/2004, o lege aliniată la acquis-ul comunitar, în concordanță cu convențiile internaționale în domeniu. În România autoritățile publice, organismele private autorizate, precum și persoanele fizice și persoanele juridice responsabile de protecția copilului sunt obligate să respecte și să garanteze drepturile copilului stabilite prin Constituție și lege, în concordanță cu prevederile Convenției. Convenția a fost ratificată prin Legea nr.18/1990, republicată. De asemenea drepturile copiilor se completează cu alte acte internaționale în materie, la care România este parte: Pe lângă Convenția asupra Drepturilor Copilului, sistemul legislativ al drepturilor copilului în România este completat de către Legea 272/2004 cu privire la și de către Convenția de la Lanzarote pentru protecția copiilor împotriva exploatării sexuale și a abuzurilor sexuale, convenție care este în curs de ratificare, de către România
Carențe ale modului de implementare a drepturilor copilului Există o serie de probleme în legătură cu drepturile copilului care afectează mai ales copii ai căror părinți sunt în divorț:
Discriminarea în instanță a părinților de sex masculin cu privire la încredințarea minorilor. Deși legea le dă acestora teoretic șanse egale de a primi încredințarea minorilor, într -o proporție covârșitoare, părinții de sex feminin primesc încredințarea minorilor. Cazurile de încredințare a minorilor către tată sunt în general acelea în care mama nu este de găsit, este plecată din țară sau este decedată Lipsa cursurilor de specializare pentru magistrații implicați în cauze cu minori Practica neunitară a instanțelor de judecată cu privire la programele de legături personale Lipsa unei metodologii de lucru care să stea la baza evaluării fenomenului alienării părintești, sau a sindromului Stockholm ce afectează multi copii, în urma divorțului Lipsa unei metodologii de audiere a minorului în instanță Lipsa normelor metodologice de aplicare a legii 272/2004
Neconcordanța dintre Legea 272/2004 și Legea privind libera circulație a persoanelor care oferă părintelui care a primit încredințarea (în formula vechiului Cod Civil ce e încă în vigoare până la 1 octombrie 2011) o breșă legală de a ieși din țară cu minorii fără a fi nevoie de acordul celuilalt părinte. Jurisprudența învechită care acceptă violența în scop educativ exercitată de către părinți asupra copiilor
