1. Participanţii la relaţiile sociale apărute pe parcursul executării pedepselor penale posedă un statut juridic anumit, adică o totalitate de drepturi şi obligaţii specifice, generate de particularităţile raporturilor juridice în cauză. în aşa fel există statutul juridic al condamnaţilor, al colaboratorilor instituţiilor şi organelor de executare a pedepselor penale, al rudelor condamnaţilor, etc. Importanţă deosebită o are statutul juridic al condamnaţilor, deoarece el consfinţeşte totalitatea drepturilor şi obligaţiilor acestora. Importanţa statutului juridic al condamnaţilor îl accentuează şi acel fapt că legiuitorul a consacrat acestei probleme un capitol distinct în Codul de executare (Capitolul XVI), fiind păstrată tradiţia existentă în fostul Cod de executare a sancţiunilor de drept penal. Statutul juridic al condamnaţilor reprezintă acea poziţie a condamnaţilor pe parcursul executării pedepselor, consfinţită în normele diferitor ramuri de drept, care se manifestă în totalitatea drepturilor, intereselor şi obligaţiilor acestora. După conţinutul să statutul juridic al condamnaţilor reprezintă totalitatea mijloacelor juridice prin intermediul cărora este consfinţită poziţia condamnaţilor în procesul ispăşirii pedepsei. 2 Statutul juridic al condamnaţilor este o varietate a statutului juridic al cetăţenilor Republicii Moldova (bineînţeles că pentru condamnaţii cetăţeni ai Republicii Moldova), de oarece condamnarea la o pedeapsă penală nu atrage după sine retragerea cetăţeniei. Art. 17 al Constituţiei Republicii Moldova stabileşte că „nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de cetăţenia sa". în acelaşi context, art. 165 al Codului de Executare al RM stabileşte că „condamnatul are drepturile, libertăţile şi obligaţiile cetăţenilor RM, cu excepţiile şi restricţiile stabilite de prezentul cod şi de acte normative adoptate în conformitate cu acesta. Restricţia drepturilor proclamate în art. 20-24 din Constituţia RM nu se admite ". în aşa fel, statutul juridic al condamnaţilor este consfinţit nu numai^în legislaţiaexecuţional-penălăf dar şi îri nornieîe din alte ramuri de drept. în legătură cu aceasta urmează a fi făcute careva concretizări. în conformitate cu art. 54 al Constituţiei RM exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu pot fi supuse altor restrângeri decât celor prevăzute de lege. În acelaşi timp nu pot fi admise restrângeri ale drepturilor indicate în art. 20-24 al Constituţiei RM. în aşa mod se poate constata că în sensul art. 165 al CE al RM prin acte normative adoptate în conformitate cu acesta se au în vedere doare legi care stabilesc restricţii pentru condamnaţi, adică actele normative subordonate legii din domeniul execuţional-penal nu pot limita drepturile sau libertăţile fundamentale ale cetăţenilor, inclusiv ale celor condamnaţi. în plus, chiar nici prin lege nu pot fi limitate aşa drepturi ca: accesul liber la justiţie, dreptul la cunoaşterea drepturilor şi îndatoririlor sale, dreptul la viaţă şi integritatea fizică precum şi nu poate diminua prezumţia nevinovăţiei a oricărei persoane şi neretroactivitatea legii mai severe. Constituţia RM garantează că limitările şi restricţiile pot fi stabilite prin lege numai în scopul asigurării securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării populaţiei, ordinii publice, în scopul prevenirii infracţiunilor, protejării drepturilor, intereselor şi demnităţii altor persoane. Astfel art. 13 al Codului Electoral prevede că „nu au dreptul de a alege persoanele condamnate la privaţiunea de libertate" şi „nu pot fi aleşi persoanele condamnate la privaţiunea de libertate şi persoanele care au antecedente penale", art. 15 al Codului Familiei prevede că „nu se admite încheierea căsătoriei între două persoane condamnate la privaţiune de libertate în perioada când ambele îşi ispăşesc pedeapsa", art. 26 al Legii privind controlul asupra armelor individuale indică că „nu se eliberează autorizaţia de achiziţionare a armelor persoanelor acuzate de comiterea unor infracţiuni grave, condamnate Ia privaţiunea de libertate, care au antecedente penale". Din aceste prevederi rezultă că anumite restricţii stabilite condamnaţilor sunt consfinţite nu numai în legislaţia execuţional-penală, dar şi în normele din alte ramuri de drept. Esenţa drepturilor condamnaţilor constă în acordarea posibilităţii de a avea un anumit comportament sau de a poseda anumite valori sociale. Conţinutul dreptului condamnaţilor include în sine: • posibilitate reală de a dispune de anumite valori sociale de ordin material sau spiritual, în limitele prevăzute de legislaţie (hrană, haine, etc.); • posibilitatea de a cere executarea obligaţiilor juridice din partea personalului instituţiilor şi organizaţiilor care execută pedeapsa sau din partea altor participanţi la raporturilor juridice execuţional-penale; • posibilitatea de a recurge la apărarea drepturilor sale subiective. Rieîeşind din cele expuse, dreptul subiectiv al^ondamnatului reprezintă posibilitatea reală a acestuia
de a avea un anumit comportament sau de a dispune de anumite valori sociale prevăzute de lege şi garantate de stat prin obligaţiile administraţiei instituţiilor şi organelor de executarea a pedepselor penale, altor participanţi la raporturile execuţional-penale. Importanţa social-juridică ajntereselor legitime ale condamnaţilor constă în faptul că ele contribuie la stimularea corijării condamnaţilor în procesul ispăşirii pedepsei penale. Interesele legitime ale condamnaţilor, deşi au mult comun cu drepturile acestora, nu sânt identice. Dacă dreptul subiectiv al condamnatului constituie un aşa comportament, care se caracterizează printr-un înalt grad de realizare care depinde de voinţa condamnatului, atunci esenţa interesului legitim constă în posibilitatea ce poartă un caracter de tendinţă spre un comportament autonom, de sine stătător. în aşa mod condamnatul la decizia personală poate beneficia de un anumit bun social. Este diferit şi conţinutul intereselor legitime care include trei elemente: • tendinţa de a beneficia de un bun prevăzut de lege atât de ordin material (de exemplu primirea coletelor suplimentare, premierea pentru comportamentul favorabil, etc.), cât şi de ordin spiritual (acordarea întrevederilor suplimentare, sunetelor telefonice, etc.). Pentru majoritatea intereselor legitime e caracteristic faptul că la baza realizării lor stă aprecierea comportamentului condamnatului (atitudinea lor faţă de regim, faţă de muncă, etc.). Această aprecierea se realizează de către personalul instituţiilor şi organelor de executare a pedepselor penale, instanţa de judecată, alţi participanţi la raporturile juridice execuţional-penale. în aşa fel satisfacerea intereselor legitime ale condamnaţilor depinde întru totul de conduita lor. • posibilitatea de a înainta demersuri acestor subiecte şi participanţilor în vederea realizării intereselor legitime ale condamnaţilor. • Posibilitatea de a se adresa la organele competente pentru apărarea intereselor sale. Deşi aceasta nu înseamnă satisfacerea lor obligatorie, dar denotă faptul ca interesele legitime, ca şi drepturile subiective, sânt garantate de stat. Interesele legitime ale condamnaţilor reprezintă tendinţele acestora de a poseda anumite valori sociale, prevăzute de lege, satisfăcute de regulă în rezultatul aprecierii de către administraţia instituţiilor şi organelor de executare a pedepselor penale sau de către instanţa de judecată a comportamentului condamnatului pe parcursul executării pedepsei penale. 2. În capitolul XVI al CE al RM destul de detaliat au fost expuse drepturile şi obligaţiile de' bază ale condamnaţilor. Aceasta denotă tendinţa legiuitorului de a garanta executarea celor mai importante obligaţii şi respectarea drepturilor fundamentale, inclusiv constituţionale ale condamnaţilor. Drepturile şi obligaţiile expuse în acest capitol sunt proprii tuturor condamnaţilor, indiferent de pedeapsa pe care ei o execută. Drepturile fundamentale ale condamnaţilor sânt consfinţite în art. 16^ al CE al RM, Aceasta nu_este o listă exhaustivă a drepturilor condamnaţilor. Unul_ din drepturile fundamentale ale condamnaţilor constă în posibilitatea obţinerii informaţiei, în limba pe care o înţelege, despre modul şi condiţiile de executare a pedepsei stabilite de instanţa de judecată, despre drepturile şi obligaţiile sale. Administraţia organului sau instituţiei ce pune în executare pedeapsa este obligată să pună la dispoziţia condamnatului această informaţie, de asemenea să-1 anunţe despre modificările ulterioare ale condiţiilor şi modului de executare a pedepsei. Această informaţie condamnatul o primeşte îndată ce sentinţa rămâne definitivă şi executorie. Spre exemplu condamnaţilor la pedeapsa cu închisoarea această informaţie, sub semnătură, li se aduce la cunoştinţă în perioada cât se află în încăperile de carantină (pct. 32 al Statutului executării pedepsei de către condamnaţi).
Un alt drept garantat de CE al RM este dreptul la apărarea şi respectarea de către instituţia sau organul care asigură executarea pedepsei a demnităţii, drepturilor şi libertăţilor pe care le are, inclusiv de a nu fi supus la tortură şi nici la pedepse sau tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, precum şi, indiferent de consimţământul său, unei experienţe medicale sau ştiinţifice care îi pune în pericol viaţa sau sănătatea, beneficiind, după caz, de protecţie din partea statului. Respectarea acestui drept este cu atât mai important pentru cei condamnaţi la pedepse privative de libertate, căci anume demnitatea acestora poate fi înjosită cel mai mult. Potrivit art. 10 al Pactului internaţional cu privire la drepturile civile şi politice din 16.12.1966 , orice persoană privată de libertate va fi tratată cu umanitate şi respectarea demnităţii inerente persoanei umane. Un şir de acte normative stabilesc că „personalul instituţiei penitenciare trebuie să aibă o atitudine umană faţă de condamnaţi şi deţinuţi, să fie amabili cu acestea" (art. 20 al Legii cu privire la sistemul penitenciar), „personalul penitenciar este obligat să dea dovadă de politeţe şi cultură în relaţiile cu deţinuţii" (pct. 82 al Statutului executării pedepsei de către condamnaţi). Ţinând cont de faptufcă RM a ratificat Convenţia europeană .peişteu, prevenirea torturii,, a, pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante din 26.11.1987, condamnaţilor li se garantează că nu vor fi supuşi la astfel de tratamente. Legislaţia garantează şi dreptul condamnatului de a adresa administraţiei instituţiei sau organului care execută pedeapsa, instanţelor ierarhic superioare, instanţei de judecată, procuraturii, autorităţilor administraţiei publice centrale sau locale, asociaţilor obşteşti, altor instituţii şi organizaţii, inclusiv internaţionale peţitij (propuneri, cereri, reclamaţii, sesizări). Realizarea dreptului în cauză poate avea loc pe diferite căi: • condamnaţii la pedepse privative de libertate se adresează la organele competente prin intermediul administraţiei instituţiei penitenciare (cu excepţia cazurilor când cererile plângerile sau reclamaţiile sânt adresate reprezentanţilor acestor organe în timpul vizitelor în instituţia penitenciară). Aceste adresări nu sânt cenzurate şi în timp de 24 de ore sânt expediate destinatarului. Ceilalţi condamnaţi expediază adresările sale personal. Beneficierea de serviciile uni avocat sau a altor persoane care acordă asistenţa juridică şi socială reprezintă un alt drept fundamental al condamnatului. Conform CE al RM asistenţa juridică condamnaţilor se acordă în bază de contract. Acest drept este garantat pentru toţi condamnaţii indiferent de tipul pedepsei aplicate. Pentru realizarea lui, condamnaţilor la pedepse le pot avea asupra lor, le pot
primi în pachete sau le pot procura în magazinele penitenciarului, conform prevederilor prezentului Statut. După primire, deţinutului i se permite să comunice familiei, avocatului sau altei persoane locul unde este deţinut şi schimbarea acestuia. Comunicarea se efectuează în scris sau telefonic, în mod gratuit. Decizia privind plasarea, după eliberarea din carantină, a condamnatului în celula în care se va afla pe perioada regimului iniţial de detenţie, iar a prevenitului pe parcursul detenţiei, este dispusă de şeful penitenciarului la prezentarea serviciilor securitate, regim şi supraveghere şi medical. 1Tratate internaţionale, 1998, voi. 1, pag. 30. STATUTUL JURIDIC AL CONDAMNATULUI Articolul 13. Statutul juridic al condamnatului punerea în executare a pedepsei şi la neaplicarea condiţionată a pedepsei (1) Legislaţia de executare a sancţiunilor de drept penal apără drepturile şi interesele legitime ale condamnatului, asigură condiţii pentru corejarea acestuia, garantarea echităţii sociale, protecţia lui juridică şi de altă natură la punerea în executare a pedepsei şi la neaplicarea condiţionată a pedepsei. (2) La punerea în executare a pedepsei şi neaplicarea condiţonată a pedepsei, condamnatul cetăţean al Republicii Moldova are drepturile şi îndatoririle prevăzute cetăţenilor Republicii Moldova, cu restricţie stabilite de legislaţia penală, de legislaţia de executare a sancţiunilor de drept penal şi de altă legislaţie. (3) Condamnaţii cetăţeni străini şi apartizii au drepturi şi îndatoriri în conformitate cu legislaţia privind statutul juridic al cetăţenilor străini, cu tratatele internaţionale şi cu legile Republicii Moldova.
(4) Drepturile şi obligaţiile condamnatului, restricţiile lui sînt stabilite în conformitate cu modul şi condiţiile de punere în excutare a pedepsei concrete sau de neaplicare condiţionată a pedepsei. Articolul 14. Drepturile fundamentale ale condamnatului (1) Condamnatul beneficiază de drepturi stabilite de legislaţia de executare a sancţiunilor de drept penal în funcţie de tipul pedepsei şi de restricţia drepturilor impuse condamnatului prin sentinţă a instanţei judecătoreşti. (2) Condamnatul are dreptul: a) să primească informaţie despre modul şi condiţiile de executare a pedepsei stabilite de instanţa judecătorească, despre drepturile şi obligaţiile sale. Informaţia este dată de instituţia sau de organul care pune în executare pedeapsa; b) să adreseze administraţiei instituţiei sau organului care pune în executare pedeapsa sau care exercită controlul asupra sa la neaplicarea condiţionată a pedepsei, instanţelor ierarhic superioare, altor organe de stat şi organizaţii obşteşti propuneri, cereri şi reclamaţii; c) să dea explicaţii şi să poarte corespondenţă, să adreseze propuneri, cereri şi reclamaţii în limba maternă, iar în caz de necesitate să se folosească de serviciile unui traducător; d) să beneficieze de serviciile avocatului, precum şi ale altor persoane împuternicite să acorde asistenţă juridică şi socială, în modul stabilit; e) la atingerea vîrstei de căsătorie, să se căsătorească în conformitate cu legislaţia în vigoare. (3) Cel condamnat la arest sau la privaţiune de libertate, beneficiază de dreptul la asigurarea materială şi a condiţiilor de trai, la asistenţă medico-sanitară pentru păstrarea sănătăţii şi activităţii vitale. (4) Cel care a executat pedeapsă sau care a fost concediat în legătură cu condamnarea are dreptul să primească ajutor la plasarea în cîmpul muncii şi la aranjarea traiului, la alte tipuri de asistenţă socială. (5) Cetăţeanul străin condamnat are dreptul să întreţină legături cu reprezentanţa diplomatică sau consulatului statului său, iar cetăţeanul statului care nu are reprezentanţa diplomatică şi nici consulat în Republica Moldova are dreptul să întreţină legături cu reprezintanţa diplomatică sau consulatul statului care şi-a asumat protecţia intereselor lor ori cu organele internaţionale care exercită protecţia lor. (6) Legislaţia Republicii Moldova poate stabili şi alte drepturi celor condamnaţi la anumite tipuri de pedeapsă. Articolul 16. Comunicarea locului de executare a pedepsei La sosirea condamnatului în locul de executare a pedepsei sau în cazul transferării lui dintr-un loc de executare a pedepsei în altul, administraţia instituţiei sau a organului care pune în executare pedeapsa este obligată să comunice rudelor condamnatului locul lui de aflare. Articolul 17. Libertatea conştiinţei (1) Condamnatului îi este garantată libertatea conştiinţei. El are dreptul de a profesa orice religie ori de a nu profesa nici una. (2) Celui care excută pedeapsa reucerii de libertate i se permite, la rugăminte, să frecventeze instituţii de cult. (2) La rugămintea celui care execută pedeapsă privată de libertate poate fi invitat preotul. În locurile de executare a pedepsei arestului şi pedepsei privative de libertate este autorizată oficierea ritualurilor religoase, uzul obiectelor de cult şi literaturii religioase. (3) Oficierea riturilor religioase este benevolă. Ea nu trebuie să contravină ordinii interioare şi nici să lezeze drepturile altora care execută pedeapsă.
