Psihologia Copilului Si Adolescentului

UNIVERSIT UNIVER SITA ATEA TITU MAIORESCU MAIORES CU FACULTA ACULTATEA DE PSIHOLO PSIH OLOGIE GIE

PSIHOLOGIA COPILULUI SI ADOLESCENTULUI

Curs pentru învăţământ la distanţă

Conf.univ.dr Margareta Dinca

CURS 1 CONCEPTE DE BAZĂ

ÎN PSIHOLOGIA DEZVOLTĂRI

Psihologia dezvolt ării este ramura psihologiei care se ocupă de

studiul dezvoltării umane, al modificărilor cantitative şi calitative de la naştere până la bătrâneţe . Până de curâ curând nd majo majori rita tate tea a stud studii iilo lorr de psih psihol olog ogia ia

dezvoltării s-au centrat pe copilărie şi adolescenţă. Mottivu Mo ivul aces cestei orie ient ntă ări a fost unu unul obiec biecttiv şi anume, cele mai profunde modificări au loc la aceste

The world’s largest digital library

Try Scribd FREE for 30 days to access over 125 million titles without ads or interruptions! Start Free Trial Cancel Anytime.



































vârste. vârste. Interesu Interesull pentru pentru cercetare cercetarea a caracter caracteristi isticilor cilor vârstei adulte şi a senectuţii a apărut după al II-lea război mondial (Birch, 2000). În definirea domeniului psi psiholo holog gie ieii dez dezvolt voltă ării rii conc conce eptel ptele e cel cele mai des des folosite sunt cele de dezvoltare umană, modificări cantitative şi modificări calitative. Dezvoltarea Dezvoltarea umană este caracteristică întregii vieţi, de la naştere până la senectute, desigur cu ritmuri diferite de evol evoluţ uţie ie.. Este Este un proc proces es depe depend nden entt de date datele le ereditare/înnăscute şi de condiţiile de mediu, social, cultural. În prima parte a vieţii, în copilărie şi adolescenţ ă, se cons consttată modificări ări core corela lati tive ve vârs vârste tei, i, ordo ordona nate te,, Începâ pând nd cu vârs vârstta adul adulttă cumula cumulativ tive e şi direcţ direcţio ionat nate. e. Înce

modificările îndeplinesc aceleaşi caracteristici dar cu un ritm mai lent. Schimbările ordonate semnifică o evoluţie secvenţială şi logică logică,, fiecar fiecare e pas pas fiind fiind susţin susţinut ut de transf transform ormări ările le anterioare şi formând baza transformărilor evolutive ulterioare. Schimbările cumulative se defin efines escc pri prin fapt faptul ul că fiec fiecar are e etapă include toate caract eristicile etapelor anterioare la



































Schimbările

direcţionate

se

refer ă

la

faptul

că

dezvoltarea este un proces constant evolutiv, de la simplu la complex. ările cant cantit itat ativ ive e sunt sunt tran transf sfor orm mările vizi vizibi bile le şi Modificările măsurabile,

cum

ar

fi

înălţimea,

greutatea,

vocabularul, dar şi creşterea numerică a abilităţilor şi caracteristicilor de personalitate. Abilităţile, comportamentul, capacitatea de înţelegere a adultului sunt prezente într-o formă potenţială din copi copilă lări rie e şi evol evolue ueaz ază ă cong congru ruen entt şi sist sistem emat atic ic pe parcursul

vieţii.

Spre

exemplu,

schimbările

în

structura inteligenţei: în copilărie inteligenţa constă în principal în achiziţiii de informaţii - de concepte, în adoles adolescen cenţă ţă asist asistăm ăm la struc structur turare area a şi dezvol dezvoltar tarea ea capacităţilor de abstractizare şi generalizare, capacitatea de a opera cu conce pte morale. sunt mult mult mai mai comp comple lexe xe,, sunt sunt nonnonările calitat calitative ive sunt Modificările evidente şi

mai dificil de “măsurat“ . Schimbările

cali calita tati tive ve se refe referă ră la tran transf sfor orma mare rea a abil abilit ităţ ăţil ilor or şi caracteristicilor de personalitate, ele sunt modificări ale interiorităţii.



































joacă cu mama sa ea are ăn mână o bavetă pe care o ascunde în palmă după care o arată copilului, iar o ascunde în palmă ş. a. m. d. La început c opilul se uită la mamă cu seriozitate şi uimire, după care îi smulge baveţica din mână o cercetează cu atenţie şi o bagă în gură. Un alt copil de 10 luni în aceea şi situaţie de joc va râde de câte ori mama îi arată baveţica şi încearcă şi el să o ascundă î n pumnul mamei pentru ca aceasta s ă reia jocul. Putem presupune că reacţiile diferite se datorează unor

caracteristici temperamentale sau evoluţiei proceselor cognitive. Este posibil ca primul copil s ă fie serios şi curios, atât la 6 luni, cât şi la oricare altă vârstă. Lafel cum putem presupune despre al doilea că este vesel şi că va fi un adult vesel. Pe de altă parte Glick, 1994, Kitchener, 1983, Overton, 1998, studii studiind nd caract caracteris eristic ticile ile celor celor două vârste vârste concluzio concluzioneaz nează ă

asup as upra ra unor unor dife difere renţ nţe e es esen enţi ţial ale, e, la 6 luni copii au capacit capacitate ateaa de reprezen reprezentar taree format formată şi ca urmare îşi pot recunoaşte mama mama,, dar dar au abi abilit lităţile ăţile manua manuale le necesa necesare re

pentru a apuca un obiect, râde în anumite situaţii dar râsul ca manifestare de bucurie este relativ rar. Un copil de 10 luni are o



































reprezentarea mamei şi a obiectului), înţelege relaţia dintre mamă şi obiectul jocului, pe care-l poate imita provocând situaţii generatoare de bucurie. Acest exemplu ne permite să

susţinem că diferenţa de reacţie ţine de dezvoltare a cognitivă şi mai puţin de temperament temperament. Schimbările

cali calittativ ativee

se real realiz izea eazză

prin

reorganizări

comportamentale , copilul de 10 luni dispune atât de

abilităţile cognitive şi motrice ale celui de 6 luni, dar şi

de altele noi - capacitatea de a organiza informaţia şi de a acţiona consonant cu aceasta, ceea ce semnifică existenţa unei forme primare a capacităţii de anticipare. Aşadar, dezvoltarea umană poate fi definită ca o succesiune de schimbări continue şi durabile, sistematice şi consistente prezente pe toată durata existenţei persoanei. Continuitatea şi durabilitatea schimbărilor semnifică pe de

o parte, posibilitatea de a stabili un antecedent şi un precedent în evoluţie, şi pe de altă parte, asigur ă prezenţa unor trăsături cu caracter de persistenţă/ rezistenţă î n timp, care permit, în anumite limite, o prognoză

a

comportamentului . Schimbarile sistematice şi consistente se refer ă la faptul că



































Factori sociali care influenţează dezvoltarea

Abord Abordar area ea dezv dezvol olttării ca un proces de interacţiune progresivă între o persoană şi mediu este relativ nouă

în domeniu. Abordar Abordarea ea ecolog ecologic ică pri priveşt veşte e dez ezv volta ltarea rea uma umană în cont contex extt so soci cial al.. Bron Bronfr fren enbr bren enne nerr (197 (1979) 9) cons consid ider eră ă medi mediul ul so soci cial al,, sa sau u cont contex extu tull so soci cial al – un factor de influenţă al dezv dezvol oltă tări riii – cons consti titu tuit într-un set de patru sisteme concentrice şi anume: H)

macrosistemul – are sfera cea mai largă şi reprezintă

modelul social (instituţii, mentalităţi, credinţe, I)

atitudini); exosistemul – este alcătuit din totalitatea activităţilor adulţilor care influenţează indirect viaţa copilului

J)

(programul de lucru al părinţilor); mezosistemul – este structurat din totalitatea acţiunilor şi

situaţiilor în care se dezvoltă persoana; K) microsistemul – defineşte totalitatea actiunilor succesive ale persoanei în situaţii particulare. particulare.





































şcoal şcoală, ă, etc.). etc.). Familia are o triplă funcţie, reglatoare, socializatoare şi indi indivi vidu dual aliz izat atoa oare re.. Mo Modu dull în care care se inde de cara caract cter eris isti tici cile le real realiz ize ează aces acestte func functtii dep depinde relaţiilor ţiilor afect afective ive dintr dintre e membr membriiii acest acesteia eia.. Contextul socio-economic are o influenţă indirectă asupra dezvoltării

copilului. Astfel nivelul de bogăţie-sărăcie se reflectă nu numa umai în dive divers rsit ita atea jucă jucări riil ilo or şi a jocur curilo ilor (importante

surse

de

stimulare

senzorială

şi

cognitivă), dar şi la nivel afectiv, dificultăţile fina financ ncia iare re al ale e fami famili liei ei se răsf răsfrâ râng ng indi indire rect ct as asup upra ra copiilor prin intermediul părinţilor. Contextul cultural ca fac factor de influenţă este reprezentat de credinţe,

atitudini, valori care ghidează comportamentul într-o societate.

Aceste

credinţe,

etc.

influenţeză

compor comporta tame mentu ntull adulţi adulţilo lorr (inclu (inclusiv siv al părinţ părinţilo ilor) r) şi modulează procesul de educaţie.



































biunivocă; M) dezvoltarea

este o reorganizare progresivă a funcţionării

psihologice, cognitivul, afectivul şi socialul fiind aspecte, faţete interrelaţionate interrelaţionate, care permit evolu ţia persoanei într-o lume complexă. N) cea de-a treia paradigmă se referă la modalitatea de cercetare, studiile asupra dezvoltării umane fiind valide doar dacă se desfăşoară în mediile naturale de dezvoltare şi nu în laborator. Dezvoltare normativă şi dezvoltare individuală

Unul din scopur scopurile ile psihol psihologi ogiei ei dezvol dezvolttării este să explice

dezvoltarea umană din punct de vedere normativ, altfel spus să descrie schimbările generale şi reorganizările

psihoc psihocom ompor porta tame menta ntale le parcur parcurse se în mod mod virtua virtuall de orice om, din copilarie la senectute. În acest context



































În psihologia dezvoltării se folosesc o serie de concepte cu un conţinut diferit de cel întâlnit în limbajul comun. Noţiunea de creştere defineşte modificările cantitative, cantitative,

transf transfor ormă măril rile e fiziol fiziologi ogice ce care care au loc loc pe parcur parcursu sull vieţii (creştere în înălţime, creşterea în greutate, schimbarea vocii, etc). Noţiunea de maturare face referire la intrarea în acţiune a

unor unor meca mecani nism sme e biol biolog ogic ice e care care au drep dreptt rezu rezult ltat at diferite

reacţii

noi, diferite comportamente neexersate până în momentul respectiv. Vom folosi în loc de maturare (termen întâlnit uneori în literatura de specialitate) pe cel de maturizare fiziologică mai adecvat în acest context. ţiunea ea de matu maturi rita tate te se refer ă la o serie de Noţiun

modificări

în

preponderent

sfera

psihică

şi

dinamic-procesuală,

ar e

o

conotaţie

stat statiistic stic-d -des escr crip ipttivă

f ăcând ăcând trimitere la atingerea unui optim funcţional.



































ale nutriţiei, stimuli motori, ş.a.) ţionistă ( Ch. Teoria evoluţionistă Ch. Darwin, 1809-1882) nu este o teorie a

dezvoltării umane, ci o teorie a dezvoltării şi adaptării

speciilor regnului animal. Folosind observa ţia ca metodă de stud studiu iu,, Darwi Darwinn descop descoper er ă le lege gea a conf confor orm m căre căreia ia fiecare spec specie ie este este echi echipa pattă gene geneti ticc pent pentru ru supr suprav avie ieţu ţuir ire e şi determinat nat.. Spre Spre perp perpet etua uare re în cond condiţ iţii iile le unui unui medi mediu u determi exemplu, culoarea blănii ur şilor şilor – albă, brună, neagră – este asociată cu zona geografică în care trăieşte şi care are

o serie de caracteristici climatice. Culoarea reprezintă o adaptare care se defineşte prin modificările prezente la nivelul speciei şi care permit acesteia supravieţuirea într-un

mediu mediu partic particula ular. r. Ea presupune un proces de selecţie naturală, proces prin care tr ăsătu ăturile rile cel mai bine bine

adaptate mediului sunt selectate şi păstrate, iar prin repr reprod oduc ucer eree devi devinn comu comune ne spec specie iei. i. Sele Seleccţia nat natural urală ă se



































Modelul celor trei factori – genetic, istoric personal, context social – are la bază teoria darwinistă. Dezvoltarea Dezvoltarea speciilor speciilor depinde depinde pe de o parte de ceea ce există deja deja (infor (informa maţia ţia geneti genetică că

înnăscută şi întreaga istorie a evoluţiei acesteia) şi pe de altă parte , de potenţiale schimbări generate de mediul în care specia trăieşte. Similar, dezvoltarea umană este produsul informaţiei genetice, a istoriei personale şi a condiţiilor de mediu. Teori Teoriaa evol evoluuţion ţionis istă tă es este te impo import rtan antă tă pent pentru ru stud studiu iull ogieii uman umanee deoar deoarec ecee perm permit itee deli delimi mita tare reaa abil abilit ităţilor psihologie

spe specifi cificc uma umane de cel ele e moşteni enite prin rin evo evoluţ luţia speciilor. Dintre abilităţile moştenite se pot enumera: trebuinţa de a trăi în grup şi majoritatea abilităţilor sociale; comunicarea; motivaţia de a explora şi crea; capacitatea de a învăţa, memora, raţiona şi rezolva probleme. Importanţa relaţiei ereditate – mediu a fost prezentă şi





































considera că dezvoltarea umană are în mod natural un sens pozitiv, concordant cu evoluţia societăţii în general. În aceste condiţii pedeapsa şi recompensa nu au importanţă, pattern-ul dezvoltării individuale este similar celui specific dezvoltării societăţii în care persoana profesor la Universitat Universitatea ea Yale, a se dezvoltă. Arnold Gesell, profesor coordonat coordonat în anii 1920 – 1930, o serie de studii asupra dezvoltării

motricităţii

la

copii.

Studiile

sale

au

urmărit

determin determinarea area pattern pattern-uril -urilor or normativ normative, e, consider considerând ând că evol evoluţ uţia ia motri otrici cită tăţi ţiii es este te dete determ rmin intă tă gene geneti tic. c. Gese Gesell ll defi define neşt şte, e, în aces acestt cont contex ext, t, tran transf sfor ormă mări rile le Afizice corelative vârstei ca fiind determinate determinate genetic



































depresie, prezintă un risc de evoluţie spre depresie, ceea

ce se semni mnific fică ă consid considera erarea rea influe influenţe nţelor lor genet genetice ice în este plasat într-o familie cu dezv dezvol olta tare re.. Un copi copil care est diagnostic de depresie prezintă deasemenea riscul evoluţiei

spr spre dep depresi resie, e, ceea ceea ce semn emnifi ifică cons consid ider era area rea ţelorr medi mediul ului ui în dezvo dezvolt ltar are. e. În concl concluz uzie ie dezv dezvol olta tare reaa influenţelo umană este complexă, şi influenţată de trei factori:

moşt moşten enir irea ea gene geneti tică că,, medi mediul ul fami famili lial al şi cont contex extu tull cultural în care se dezvoltă. ării umane Perioadele dezvolt ării

În contin continuare uare prezent prezentăm perioa perioadel dele e dezvo dezvoltă ltării rii umane, umane,



































abilităţi/reflexe î nn nnăscute care dispar pe parcurs , dar care asigur ă bazele învăţării, o învăţare

caracterizată prin senzorialitate. Către 2 ani asistăm la primele evoluţii independente, copilul merge, vorbeşte interesul de şi apar primele semne de socializare , interesul alţi copii. Q)

ăria mijlocie (3 - 6 ani). La această vârstă copilul Copil ăria

are abilităţile necesare pentru a se integra întrun

program

educaţional,

este

perioada

preşcolară. Conştientizează propriile trebuinţe şi le exte exteri rior oriz izea ează ză,, apar apar reac reacţi ţiii de refu refuzz dar dar şi auto autoco cont ntro rolu lul; l; rela relaţi ţia a cu adulţii incepe să se



































modificările fizice majore se asociază cu debutul formării indentităţii, separarea de părinţi şi cu schim chimbă bărri

cog cognit nitive ive

major jore

(gâ (gândir direa es este te

formată, ca urmare se lucrează cu noţiuni abstracte şi astfel se poate opera în sfera morală). Adultul T) Adultul

tânăr (20 - 40 ani). Caracteristicile specifice vârstei

sunt dezvoltarea personală, integrarea profesională, formarea relaţiei de cuplu şi apariţia copiilor. U) Adultul

matur (40 – 65 ani). Dup ă 40 de ani asistăm la o

criză generată de mai mulţi factori, pe de o parte de modif odific icăr ăril ile e care care au loc loc în cadr cadrul ul fami famili liei ei moarte teaa (copiii îşi cons constr trui uies escc prop propri ria a fami famili lie e moar



































În următoa ătoare rele le capi capito tole le pent pentru ru fiec fiecar are e etap etapă ă vom vom

descrie

caracteristicile

fizice,

cognitive

şi

de

personalitate. În subcapitolul referitor la dezvoltarea fizică se vor prezenta o serie de informaţii referitoare la maturizarea fiziologică

(schimbări

în

greutate,

caracteris ristici ale înălţime), car

senzorialităţii şi motricităţii ca şi problemele de s ănătate. În subcapitolul referitor la dezvoltarea cognitivă se vor prezenta informaţii refe referi rito toa are la dezv dezvol olttarea area din din punc punctt de

vede vedere re psih psihol olog ogic ic a indi indivi vidu dulu luii (gân (gândi dire re,, limb limbaj aj,, memorie creativitate ş.a.) În subca subcapi pito tolu lull referi referito torr la dezvo dezvolt ltare areaa pers person onal alit ităţii se vor





































RECAPITULATIVE ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE W) Descrieţi

modificări calitative care au loc pe parcursul

dezvoltării umane. X)

Denumiţi şi descrieţi şi procesul prin care copiii învaţă să

integreze experienţele anterioare şi să ajungă, astfel, la un comportament mai complex



































Formarea

şi

dezv dezvol olta tare reaa

f ătului,

ca

şi

naşterea,

considerate timp îndelungat miracole au avut diferite explicaţii, de la cele biblice până la cele filosofice. Menţionăm doar două dintre nenumăratele teorii care s-au dorit a fi explicative pentru conceperea omului. Astf Astfel el,, în se seco colu lull XVII XVII,, cele cele mai mai vehi vehicu cula late te teor teorii ii cont contra radi dict ctor orii ii,, şi la lafe fell de inco incore rect cte, e, în le legă gătu tură ră cu



































bazindu-se pe argumente din domeniul biologiei şi anat anatom omie ieii ei demo demons nstr trea ează ză rolu rolull egal egal al feme femeii ii şi bărbatului în conceperea copilului. ăţii Caracteristici determinate genetic – rolul eredit ăţii

Copilul dispune la na ştere de o serie de caracteristici

care

au

o

bază

ereditară,

altfel

spus

sunt



































afară. Urmează o serie de transformări atât la nivelul ovulului, cât şi al spematozoidului, care conduc la contopirea materialului nuclear şi la formarea oului sau zigotului. Nucleii celor două celule se contopesc, refăcând numărul diploid de cromozomi caracteristic speciei umane, respectiv 46 de cromozomi, din care



































caract caracteri erist stici ici sunt sunt esenţi esenţial al determ determina inate te de acest aceste e informaţii, cum ar fi apartenenţa sexuală şi se pare numărul de copii în sarcină. a. D ă. Det eter ermi mina nare reaa ca cara ract cter eris isti tici cilo lorr sexu sexual alee este este ered eredit itar ar Informaţia ţia gene geneti tică că prez prezen entă tă la nive nivelu lull celu celule lele lelo lorr

masculine determină sexul copilului. Cercetările au demonstrat existenţa unor diferenţe în





































Abse Absenţ nţa a aces aceste teii gene gene la nive nivelu lull crom cromoz ozom omul ului ui Y, mascu sculin lin, expl expliică vuln vulne erabi rabili littatea tea mai mare şi decalajul de evoluţie. Aşadar, mecanismele imunitare



































fizi fiziol olog ogic ică. ă. Spre Spre exem exempl plu u ea poat poate e fi cauz cauza a unor unor deficienţe senzoriale ca şi a handicapului mintal. Studiul relaţiei ereditate-mediu face apel la o serie de



































comporta comportament mentului ului mamei mamei asupra asupra dezvoltă dezvoltării rii fătului fătului pe perioada sarcinii. Design-ul de cercetare folosit de ri

ha tivă tivă

ri

ţelo ţelo



































ereditar. 3. La nive nivelu lull pers person onal alit ităţii ăţii defi defini nită tă ca un patt patter ern n al t ă ăt il

t

t l

i

l d



































germinativă, germinativă, embrionară embrionară şi fetală. 1. Per ă durează Perio ioad adaa ge germ rmin inat ativ iv ii

â ă l

2

din

ă tă â i d

momentul l ţi























































































































































































































































































































































































































































































































































































































































































































































































































































































































































































































































































































matu maturi riza za afec afecti tiv v şi comp compor orta tame ment ntal al.. Soci Social aliz izar area ea este dificilă, asistăm la manifestări de egocentrism, de agresivitate, de egoism, dar şi de adaptare şi integrare socială. Adultul trebuie să ştie să acţioneze în consecinţă, să ignore reacţiile neadecvate şi să le recompenseze pe cele adecvate. Cele mai frecvente atit atitu udin dini/c i/comport porta amente nte

cu urm urmări ări

nega negattive ive

în

evol evoluţ uţia ia copi copilu lulu luii sunt sunt cele cele de supr suprap apro rote tecţ cţie ie sa sau u opusul său de respingere. Supraprotecţia este tendinţa părinţilor de a nu se despărţi niciodată de copil, de a-i acorda diverse privilegii, de a-l a-l feri feri de risc riscur urii imagin ginare. are. Ast Astfel fel pări părin ntel ele e se aşează aşea ză într între e copi copill şi rest restul ul lumi lumii. i. Supr Suprap apro rote tecţ cţia ia determină dependenţă, egocentrism, lipsă de iniţiativă, copii “rupţi de realitate”. realitate”. Respingerea se evi eviden denţiază prin faptul că în cadrul familial nu se ţine seama de vulnerabilitatea copilului. Când copilul este respins, neglijat, tratat cu indiferenţă, se vor dezvolta la acesta sentimente de anxietate care pot corela şi determina o stimă de sine scăzută. Un copil respins dezvoltă o serie de



































reveri reverie. e. Atitud Atitudine inea/c a/com ompo porta rtamen mentul tul de respin respinger gere e poate să apară la părinţii care la rândul lor au fost respinşi, sau la cei care au fost supraprotejaţi. În ambe ambelle caz cazuri uri este vorba rba des espr pre e o trans ansmiter itere e transgeneraţională a unor “nevroze”. Un alt motiv pentru care copilul poate fi respins sunt conflictele conjugale, părinţii resimţind prezenţa acestuia ca pe o povară, ca o lipsă de libertate. Conflictele dintre părinţi

conduc

la

înlocuirea

sentimentului

de

protecţie cu unul de abandon şi anxietate. Atitudinea de supraprotecţie sau de respingere a părinţilor are are cons consec ecin inţţe în dezv dezvo oltarea area afect fectiv iviităţ tăţii şi ca urm urmare are ea se va refl reflec ectta şi în com compor portam tamentul ntul adul adultu tulu lui. i. Adap Adapta tabi bili lita tate tea a so soci cial ală ă a adul adultu tulu luii es este te măsura acceptării familiale pe care acesta a cuno cunosc scut ut-o -o în copi copilă lări rie. e. Pent Pentru ru nou nou născ născut ut mama mama este punctul de referinţă, prima autoritate. Pentru a păstra dragostea maternă copilul îşi poate impune renunţări. Ea are rol de agent securizant, de model, de ghid, copilul depinde de abilităţile sale, de sănă să năta tate tea a sa psih psihic ică, ă, de bogă bogăţi ţia a sa sufl suflet etea easc scă. ă.



































Tatăl este la început dublura mamei. Atitudinea lui

faţă de copil este foarte importantă. Dacă este o pers persoa oană nă calm calmă, ă, echi echili libr brat ată ă psih psihic ic,, copi copilu lull poat poate e prelua prin imitaţie o serie de comportamente. Apare o diferenţiere de roluri. Tatăl este cel care stru struct ctur urea ează ză atit atitud udin inea ea mora morală lă,, es este te un mode modell ca valoare. Absenţa acestuia are ca efect sublimarea dorinţei de realizare a copilului, structura personalităţii rămâne deficitară, incompletă. Copilul are nevoie de o imagine paternă. În lipsa sa, copilul îşi va crea un tată imaginar cu care va încerca să se identifice. În cont contex extu tull soci social aliz izării ării este ste imp importa rtant de disc discut uta at

că ataşamentul poate fi definit ca o legătură afectivă

conceptul

de

orientată

ataşament . Birch

spre

o

anume

( 2 0 0 0)

consider ă

persoană,

Primele

ataşamente se formează în jur de 8 luni şi tind să coincidă cu apariţia anxietăţii de separare (despre care

am

discutat

anterior).

Comportamentele

specifice ataşamentului sunt următoarele: căutarea şi staţ staţio iona nare rea a în apro apropi pier erea ea pers persoa oane nelo lorr inve invest stit ite e



































securitate” când explorează „necunoscutul”. Bowlby (1969), unul din principalii teoreticieni ai conceptului de ataşament a considerat iniţial că relaţia de ataşament care care se dezv dezvo oltă înt între copi copill şi mamă este ste baza baza afec afecti tivă vă a rela relaţi ţiil ilor or inte interp rper erso sona nale le de mai mai târz târziu iu.. Ulterior depăşeşte influenţa psihanalitică şi preia o serie de concepte ddin biologie. Şi anume, pe de o parte ataşamentul este o structură afectivă care se dezvoltă în scopul asigurării protecţiei copilului şi pe de al altă tă part parte e comp compor orta tam mentu entull de ataş ataşam amen entt se structurează în relaţia mamă-pui. Analiza ulterioară a acestor postulate a validat doar primul – ataşamentul are rol de protecţie. Al doilea s-a dovedit a fi fals puiul sau copilul se simte protejat în raport cu orice altă persoană adultă care îi oferă dragoste şi stabilitate. Ca urmare în 1973 Bowlby revine cu trei postulate care justifică universalitatea sentimentelor de ataşament. Tipul de ataşament al copilului este dependent/determinat de calitatea dragostei pe care o prim primeş eşte te.. Cele Cele trei trei post postul ulat ate e de bază bază în teor teoria ia ataşamentului sunt următoarele:



































constante a unui protector în imediata apropiere) el va fi mai puţin înclinat să dezvolte sentimente de teamă (în relaţiile cu ceilalţi), va avea mai multă încredere în ceilalţi şi în sine. 2. Dezvoltare area încrederi erii se con construieşte în perioada

copilăriei şi a adolescenţei şi orice aşteptare (expectanţă) care se dezvoltă în aceşti ani tinde să pers persis iste te rela relati tiv v nesc neschi himb mbat ată ă pe parc parcur ursu sull într întreg egii ii vieţi. 3. Pattern-urile de ataşament (experienţele actuale) ale adulţilor sunt reflectări (relativ experienţelor afective din copilărie.

corecte)

ale

Dacă pe parc parcur ursu sull prim primil ilor or ani ani de viaţ viaţă ă copi copilu lull se

simte securizat de răspunsurile/reacţiile adulţilor la comportamentele pe care le dezvoltă, atunci sa va stru struct ctur ura a un tip tip de ataş ataşam amen entt denu denumi mitt se secu curi riza zat, t, care care core coresp spun unde de a ceea ceea ce Eric Ericks kson on denu denume meşt şte e încredere. Dacă pe parcursul primilor ani de viaţă copilul nu se simte securizat de răspunsurile/ reacţiile adulţilor la comportamentele pe care le dezvoltă atunci se va





































ericksoniene). Ainsworth precizează alte două tipuri sau sa u patt patter ernn-ur urii de ataş ataşam amen entt şi anum anume, e, anxi anxios os evitant şi nesigur – ambivalent. 1. Pattern-ul securizat (sigur) de ataşament este prezent în 60 –70% din cazuri şi este caracterizat prin încredere în persoana care îl îngrijeşte şi îl susţine în activităţile sale, ceea ce se reflectă în comportamentul său prin autonomie, siguranţă şi încredere în relaţiile cu alţi adulţi cu condiţia ca părintele să fie prezent. 2. Pattern-ul anxios este caracterizat prin încredere în persoana care îl îngrijeşte de care este dependent. Ca urmare copi copillul are un comport porta ament ent ezi zittant, nt, tea teamă în rela relaţi ţiii iile le noi, noi, apar aparen entt lips lipsă ă de curi curioz ozit itat ate, e, în fapt fapt teamă de separare de adultul/părinte. adultul/părinte. 3. Pattern-ul anxios–evitant este caracterizat prin comportamente de expl explor orar are, e, nonnon-im impl plic icar aree afec afecti tivvă şi acceptarea cu uşurinţă a separării de adultul/părinte şi în acelaşi



































Reve Reveni nind nd asup asupra ra evol evolut utie ieii sent sentim imen entu tulu luii de ata ataşa şame ment nt pe

parc parcur ursu sull vieţ vieţii ii cerc cercet etăr ăril ile e au dove dovedi ditt stab stabil ilit itat atea ea acestora în timp cu excepţia unor cazuri în care au apărut schimbări drastice ale contextului familial. Jocul

Înt Între 0–3 ani principala activitate prin care se dezv ezvoltă

procesele cognitive şi inserţia socială a copilului este jocul. În timpul jocului copilul învaţă diverse scheme de a mani manipu pula la jucă jucări riil ile, e, înva învaţă ţă să supr suprap apun ună, ă, să desfacă, să refacă ceea ce presupune motricitate şi cogniţie. Jocul reprezintă

modalitatea

cea

mai

bună

de

dezvoltare a proceselor cognitive. Nu putem vorbi de joc înainte de un an. Dar există o serie de comportamente el

pe

care

le

putem

considera

jo lui. lui. Astf Astfel el după după 6 luni luni

pilu pilull



































asemenea înţelege că obiectele pe care nu le mai vede nu dispar, ci continuă să existe şi ca urmare va încerca să le găsească atunci când a văzut direcţia/locul direcţia/locul în care au dispărut (ceea ce se numeşte “conduita sforii”). În perioada cuprinsă între un an şi doi

ani,

rezultatelor

copilul

manifestă

acţiunilor

sale

curiozitate şi

asupra

asupra lumii

înc încon onju jură răto toar are e expl explor orân ând d orice rice loc loc în care care poat poate e ajunge. Când apare o problemă el încearcă diferite soluţii, până va ajunge la una convenabilă lui. În cadr cadrul ul jocu jocullui copi copillul prei preiaa pri prin imit itaaţie o serie de comportamente ale adulţilor. Cu timpul se realizează trecerea de la comportamente imitate la comportamente achiziţionate prin încercare şi eroare continuându-se cu activităţi care au o notă personală şi din ce în ce mai complexe. Jocurile se structurează de la concret la simbolic, în cele simbolice obiectele



































Parten, 1932 consider ă că în stilul de joc al copilului se

poate evidenţia procesul de socializare. Astfel până diferite, la 3 ani la 18 luni predomină jocul solitar cu obiecte diferite, asistăm la jocul paralel , un joc cu ceilal ţi copii în sensul în

care se observă şi se imită comportamentul acestora, dar nu exista o interacţiune reală. După patru ani apare jocul social în care au loc interacţiuni simple, la început destul de rigide, ulterior luând forma cooperării. Piaget, a analizat relaţia dintre joc şi dezvoltarea gândirii şi a descris trei stadii ale activităţii de joc şi anume respunde stadi adiului dep eprrinderea de joc (0-2 ani) care cores senz senzor orio iomo moto torr al dezv dezvol olttării, în care se exersează mişcările şi se explorează mediul înconjurător prin observaţie şi atingere. Activitatea de joc a copilului incl includ ude e mult multip iple le mişc mişcăr ării repe repeti titi tive ve care care as asig igur ură ă formarea deprinderilor.



































modalitate de control a comportamentului. Copii prin joc îşi explorează şi controlează propriile sentimente şi îşi exteriorizează teama şi anxietatea. Brunner şi Sylv ylva (198 (1980) 0),, cons consid ider eră ă jocul cul ca fiin iind modalitatea de formare a deprinderilor fizice dar şi a cogn cogniţ iţie iei. i. Jocu Jocull pres presup upun une e expe experi rime ment ntar area ea unor unor acţi acţiun unii rest restrâ râns nse e care care mai mai târz târziu iu se inte integr grea ează ză la nivelul unei deprinderi. Ca activitate care contribuie la dezvoltarea cognitivă, activitatea ludică sau jocul elaborat provoacă şi stimulează copilul să desfăşoare acti activi vittăţi tot mai com comple lexe xe,, cee eea a ce îns însea eam mnă implicit şi dezvoltarea unui set complex de abilităţi. Jocul elaborat prezintă două caracteristici importante, are un scop precis şi o anumită semnif semn ific icaţ aţie ie pent pentru ru a fi achi achizi ziţi ţion onat at şi pe de al altă tă parte reprezintă o modalitate de control, de evaluare a propriului progres fără a fa





































jumătate de oră, în şezut, poate sta în picioare susţinut, sprijinindu-se în călcâie, începe să se deplaseze în patru labe, se apucă cu mânuţele când riscă să cadă, dar are în continuare nevoie de suport” ? SSS)În ce constă stadiul pensei digito-palmare la noul născut? TTT)Cu ce anume se poate asocia zâmbetul neonatal care, aparent, este un zâmbet spontan şi fără o justificare foarte clară? UUU)Denumiţi factorii care condiţionează condiţionează dezvoltarea dezvoltarea inteligenţei. VVV)La ce vârstă

culorilor?

apare abilitatea de discriminare a



































BBBB) CURS 5

Copilăria medie (3 – 6 ani) Dezvoltarea fizică

După 3 ani, din punct de vedere fizic, dimensiunile

corporale ale copilului se modifică apropiindu-se de proporţiile specifice vârstei adulte prin dezvoltarea cu precădere a membrele inferioare şi a celor Aceste te tran transf sfor orm mări superioare. Aces ări pres presup upun un dezvoltarea echilibrată a si sist ste emulu ului oso soss, muscu uscullar şi nerv nervo os. Nutriţia este un factor important în dezvoltare şi este cunoscut



































trebu ebuie priv rivit întotdeauna ca simptom al unei disfun funcţii

emoţ emoţio iona nale le,, ci mai degr degrab abă ă ca un refl reflex ex care care se manifestă dincolo de perioada normală. Dar, prezenţa acestuia peste 5 ani se poate asocia cu o deficienţă afectivă, nevoia de a atrage atenţia asupra sa, sau cu o nevroză în formă incipientă. Dezvoltarea motricităţii este foarte rapidă la această vârstă

şi diferenţiată în funcţie de sex. Băieţii pot executa cu mai multă siguranţă şi uşurinţă mişcări cum sunt lovi lovire rea a unei unei ming mingi, i, urca urcatu tull şi cobo coborâ râtu tull scăr scăril ilor or,, diferite sărituri. Dezvoltarea motricităţii le permite fetelor mişcări coordonate de mai mare fineţe, cum ar fi



































seri se rie e de boli boli infe infecţ cţio ioas ase e spec specif ific ice e aces aceste teii vârs vârste te.. Înainte de apariţia acestora, între trei şi şase ani erau frecvente o serie de boli cu urmări grave, cum sunt poliomelita, poliomelita, rubeola, difteria, variola. În prez prezen entt, cele cele mai frec frecve vent ntee cauz cauzee ale ale îm îmbo boln lnăviril ăvirilor or la

această vârstă sunt: accidentele care apar ca urmare are a hiperac ractivităţii, CCCC)acc curiozităţii şi lipsei de informaţii (necunoaşterea posibilelor surse de accidente) a copilului. Pentru a evit evita a acea aceast stă ă surs sursă ă de îmbo îmboln lnăv ăvir ire e pări părinţ nţii ii trebuie să monitorizeze activitatea acestora fără a interzice, prin supraprotecţie,



































Acest studiu a demonstrat importanţa stresului ca facto actorr gener enerat ato or de dis disfunc funcţţionali nalittăţi la această vârstă. Printre evenimentele familiale cu impact negativ asupra sănătăţii, asociate cu o stare de sănătate precară la copil, se numără: schimb schimbar area ea frecve frecventă ntă a locuin locuinţei ţei;; schimb schimbar area ea slujbei unuia din părinţi; conflicte prelungite cu socr so cri/ i/bu buni nici ci;; moar moarte tea a unor unor prie priete teni ni apro apropi piaţ aţii părinţil părinţilor; or; şomajul şomajul tatălui tatălui;; probleme probleme financia financiare re ale

părinţilor,

serioase

şi

prelungite

care

generează stare de tensiune şi în unele cazuri o alimentaţie neechilibrată; divorţul sau separarea





































demonstrat că în cazul copiilor din familiile în care sunt prezente simultan 3 - 4 evenimente din lista de mai sus, numărul vizitelor la medic este de 6 ori mai mare faţă de copiii din familiile în care sunt prezente 1 - 2 evenimente negative. În con conclu cluzi zie, e, prez preze enţa nţa fact facto orilo ilor streso resorri în familie creşte riscul îmbolnăvirilor la copiii sub 6



































mai exact în familiile sărăce se constată o frecvenţă mai mare a îmbolnăvirilor. În perioada prenat prenatal ală, ă, o al alime imenta ntaţie ţie necor necoresp espunz unzăt ătoa oare re a mamei poate genera probleme de sănătate ale fătului, până la situaţii extreme precum naşterea prematură sau, în cazuri foarte grave, moartea acestuia. De asemenea, o serie de probleme de



































de noapte este profund, fără întreruperi, ceva mai scurt şi se asociază cu o perioadă de somn diurn. Copii adorm mai greu, este evidentă dorinţa de prelungire a stării de veghe („Soluţia” este „mama îmi este sete” sau „mama îmi este foame”, etc. orice stratagemă este utilă şi utilizată). Visele sunt de două tipuri, cu încărcătură negativă şi



































şi/sau a deplasărilor ărilor nocturne nocturne.. Deplasare Deplasarea a nocturnă nocturnă evol evolue ueaz ază ă în felu felull urmă următo tor, r, în so somn mn,, fără fără să fie fie conştient copilul se ridică din pat, ochii sunt semi se mide desc schi hişi şi (sta (stare re de se semi mive vegh ghe) e),, merg merge e „cu „cu grijă grijă”” ocolin ocolind d posib posibile ile surse surse de accide accidente nte,, as astfe tfell încât în mod obişnuit nu se loveste. Aceste com comport porta amente ente

sunt unt

în

majori jorittate atea

cazu cazurrilo ilor



































achiziţiile senzoriomotorii senzoriomotorii din etapa anterioară. Stadiul senzorio-motor asigur ă capacitatea de a recunoaşte un

obiect uşor modificat, sau în contexte diferite prin “permane “permanentiza ntizarea” rea” obiectel obiectelor. or. Acumular Acumularea ea acestor acestor dezvoltarea abilit abilităţii caracteristici se fundamentea ză pe dezvoltarea

de a vizualiza obiectele în absenţa lor şi permite asimilarea noţiunii de cauzalitate şi capacitatea de a





































Astfel, Piaget considera că o serie de greşeli de gândire

sunt datorate egocentrismului, adică incapacităţii de a îndeplini simultan mai multe roluri, centrarea pe sine



































explica. Ceea ce înseamă că acesta poate percepe şi îşi poate reprezenta o relaţie de tipul cauză-efect. ţia în func funcţi ţie e de crit criter eriu iu se Piag Pi aget et a sus susţinu ţinutt că selecţia



































Este posibil ca o parte din aceste caracteristici să se datoreze şi

dezvoltării tehnicii şi accesului la informaţii diferit în anii `90 faţă de anii `50

dar cu siguranţă



































copi copilu lulu luii o se seri rie e de obie obiect cte, e, apoi apoi acel acelea eaşi şi obie obiect cte e împreună cu altele, în etapa finală se cere copilului să aleagă doar obiectele prezentate în prima etapă şi



































relaţia cu copilul ei folosesc un limbaj matur, încur încuraje ajează ază şi susţin susţin indepe independe ndenţa nţa acest acestuia uia.. Acest Acest studiu s-a efectuat pe un eşantion de mame cu copii























































































































































































































































































































































































































































































































































































































































































































































































































































































































































































































































































































depr deprin inde dere rea a coop cooper erăr ării ii so soci cial ale, e, însă însă pot pot apăr apărea ea şi manifestări manifestări delicvente. Aprox Aproxim imat ativ iv 5-10% 5-10% dint dintre re copi copiii sunt sunt nepo nepopu pula lari ri şi nu au

prieteni. Ei se simt singuri şi au o stimă de sine scăz scăzut ută. ă. Stud Studii iile le real realiz izat ate e arat arată ă că aceş aceşti tia a fiin fiind d izolaţi sau respinşi tind să fie imaturi, imaturi cu sine şi cu ceilalţi. Cel mai frecvent părinţii sociabili au copii sociabili, la fel cum părinţii ostili au copii ostili. Şcoala are de asemenea o mare importanţă în dezvo dezvolta ltarea rea so socia ciabil bilită ităţii ţii copiil copiilor or,, as astfe tfel, l, un sistem sistem edu educat cativ de tip desc deschi hiss şi info nforma rmal care care cult ultivă ivă resp respec ectu tull şi prie priete teni nia a reci recipr proc ocă ă susţ susţin ine e o evol evoluţ uţie ie sociabilă, spre deosebire de un sistem educativ unde se pune accent pe competiţie. În dezvoltarea sociabilităţii trebuie considerat cadrul general în care se desfăşoară activităţile copiilor, modelele pe care le urmează, ca şi locurile unde ei interacţionează. ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE RECAPITULATIVE NNNNN)Prin ce putem caracteriza primul stadiu al dezvolt ării

gândirii morale, conform teoriei lui Kohlberg?



































PPPPP)La ce vârste apar momentele de regresie în performanţa

creativă conform studiilor lui Torrance Torrance asupra evoluţiei creativităţii? QQQQQ)Enumeraţi

elemente considerate ca fiind

majore în dezvoltarea cognitivă a copilului, conform teoriei lui Vîgotsky. Numiţi factorii care au o influen ţă major ă în RRRRR) Numi dezvoltarea stimei stimei de sine pentru copiii de 6 până la 11 ani. SSSSS)Ce roluri pot avea societ ăţile copiilor sau „găştile”, care au un vocabular propriu, anumite coduri de îmbrăcăminte îmbrăcăminte şi anumite reguli de comportament? TTTTT)Descrieţi factorii cu o importanţă majoră majoră în dezvoltarea sociabilităţii copiilor. UUUUU) VVVVV) WWWWW) CURS 7 Adolescenţa (14 - 20 ani) Conger şi Peterson (1984), într-un studiu longitudinal,



































cultural. Soci So cial aliz izar area ea este este un proc proces es esen esenţial pe de o parte în înţelegerea relaţiilor care se stabilesc între individ şi societate, şi pe de altă parte pentru a explica construcţia identităţii. Socializarea asigură trecerea de la bio biologic gic la socia cial, deo deoarece rece ea pres presup upu une stabilirea de relaţii, de interacţiuni, prin intermediul cărora individul îşi structurează imaginea de sine. Ea se poate defini ca un ansamblu de experienţe sociale rezu rezult ltat ate e din din inte intera racţ cţiu iune nea a copi copilu lulu luii cu adul adulţi ţii, i, cu ”persoanele reper”, experienţe pe parcursul cărora interi interior orize izează ază expect expectanţ anţele ele acesto acestora ra şi normel normele e de conduită. Procesul de socializare are loc în principal în perioada copilăriei dar se continuă şi în adolescenţă. Adolescenţa a fost definită relativ recent ca etapă a evoluţiei umane care se situează între copilărie şi vârsta adultă. Până la începutul secolului XX această per perioa ioadă nu era era cons consid ide erat rată sta stadiu diu spec pecifi ific de dezvoltare. Copilăria era urmată de pubertate care era definită mai degrabă prin prisma transformărilor



































necesare unei relaţii specifice vârstei mature. Dezvoltarea societăţii umane asociată cu complexitatea culturală au impus definirea unei etape de tranziţie situată între copilărie şi maturitate. În unele culturi, şi astăzi, maturitatea, ca etapă de dezvoltare, are ca moment de debut maturizarea sexuală. În societăţile dezv dezvol olta tate te cult cultur ural al,, situ situaţ aţia ia nu este este chia chiarr atât atât de cla clară. Ada Adapta ptarea la cond condiţ iţii iille de via iaţă ţă spec speciifice fice culturilor complexe obligă la formarea unor abilităţi complexe care presupune o perioadă mai îndelungată financiară.

de

şcolaritate

şi

de

dependenţă

Dezvoltarea fizică

Adolescenţa debutează în jur de 12-13 ani şi se

finalizează în jur de 20 ani. Ea presupune o serie de modificări fizice cum sunt, creşterea în greutate şi în înălţime, maturizarea sexuală. Dacă adolescenţa adolescenţa este marcată

preponderent

maturitatea

este

transformări

cognitive

de

marcată şi

modificări

fizice,

preponderent

afective

care

de

permit



































XXXXX)din

punct de vedere cognitiv - finalizarea capacităţii de a

raţiona abstract (Piaget,); YYYYY)din punct de vedere sociologic - posibilitatea de a se susţine ţine si sing ngur ur,, capa capaci cita tate tea a de a face face o opţi opţiun une e profesională, capacitatea de a întreţine o relaţie de cuplu stabilă; ZZZZZ)din punct de vedere psihologic - definitivarea şi conşti conştient entiza izarea rea propri propriei ei identi identităţ tăţi, i, indepe independe ndenţa nţa faţă de părinţi (financiară şi afectivă), dezvoltarea unui sistem coerent de valori, ca şi capacitatea de a întreţine relaţii mature, atât în grupul restrâns al familiei, cât şi la nivel mai larg, social. Unul Unul din din pri primele mele semn semnee ale ale pube pubert rtăţii ăţii este este dezvo dezvolta ltarea rea

fizică (schelet şi sistem muscular)

care este

condiţionată, pe de o parte, de datele genetice, iar pe de altă parte de condiţiile de viaţă în care se dezv dezvol oltă tă copi copilu lul. l. Din Din punc punctt de vede vedere re al vârs vârste teii maturizării fiziologice între societăţile dezvoltate cultural

şi cele mai puţin complexe se constată un decalaj minim, astfel pubertatea se încadrează între 12 şi 14 ani în culturile dezvoltate şi între 15 şi 18 ani în cele





































Dezvo Dezvolt ltare areaa fizi fiziccă are o serie de efecte în plan

psih psihol olog ogic ic.. Dato Datori rită tă egoc egocen entr tris ismu mulu lui, i, ca form formul ulă ă cognitivă specifică vârstei, adolescenţii sunt convinşi că reprezintă un constant punct de interes pentru cei din jur. Sentimentul că ”sunt pe o scenă” se însoţeşte de conştientizarea faptului că în corpul lor au loc o serie de modificări al căror efecte nu le pot controla (de exemplu, la băieţi, vocea, iar la fete, acnea) ceea ce se asociază cu sentimente de frustrare care pot genera trăiri conflictuale şi într-o variantă extremă stări de depresie. Pe de altă parte, ritmul dezvoltării fizice nu este acelaşi la băieţi şi la fete, ceea ce creează probleme de relaţionare. Dacă înainte de pubertate diferenţele nu erau semnificative, semnificative, nu acelaşi lucru se poate spune şi la sfârşitul acestei perioade. ţi, maturizarea fizică precoce este asociată



































conflictului dintre trebuinţa de a fi unic, cu o identitate bine individualizată simultan cu trebuinţa, la fel de puternică, de a fi asemănător cu cei de aceeaşi

vârstă.

înseamnă,

din

Maturizarea punct

de

fiziologică vedere

târzie

psihologic,

dependenţă de familie, de grup, ceea ce se reflectă în în spec specia iall în comp compor orta tame ment ntul ul adol adoles esce cenţ nţil ilor or prin prin dom dominan inanţţă, agres gresiv ivit ita ate, te, rebe ebeliun liune e în rapo aport cu părinţii, lipsa de preocupare faţă de sine şi în acelaşi timp nesiguranţă şi lipsă de încredere în sine. Atât maturizarea mai tărzie cât şi cea precoce prezintă o serie de avantaje şi de dezavantaje. În cazul adolescenţilor maturizarea fizică rapidă determină o relaţionare socială mai bună, deoarece se asociază cu creşterea încrederii în sine. Pe de altă parte, ei se simt obligaţi să acţioneze în conformitate cu aşteptările grupului, adică să se comporte matur. În



































urmare, expectanţele grupului faţă de ei nu sunt atât de mari şi ei se pot adapta mai flexibil, fără ca această adaptare să genereze frustrări. În cazul adolescentelor, o maturizare fizică rapidă se asociază în

plan

psihologic

cu

sociabilitate

scăzută,

introversie, timiditate, iar pe de altă parte cu reacţii de expa expan nsi sivi vittate com comporta rtament ental ală ă. În ceea ceea ce priveşte maturizarea fizică întârziată nu se constată diferenţe în plan psihologic între cele două sexe. Cei mai mulţi adolescenţi sunt interesaţi în special de prezenţa lor fizică şi cel mai frecvent sunt dezamăgiţi de imaginea proprie. La această vârstă, reprezentarea

propriei

dezvoltări

corporale,

indiferent de gradul de maturizare, este negativă şi poate determina trăiri frustrante de o mai mare sau mai mică intensitate. Adolescentele sunt cele care rdă rdă

i

im

t nţă nţă

tulu tuluii fizi fizi



































sta starea rea de bine ine. Îmb Îmbolnă lnăviri virile le care are apar par cel mai frecvent

la

această

vârstă

au

o

cauzalitate

predominat psihică şi sunt asociate cu modificări ale alimentaţiei, alimentaţiei, cu consum de droguri (tutun, alcool). Îmbolnăvirile care au la bază o alimentaţie neadaptată

şi sunt ano anorexi rexia a şi buli ulimia ia.. Cauze zele le psih psihiice al ale e anorexiei şi bulimiei nu sunt bine determinate dar se presupune că neconcordanţa dintre imaginea ideală cu cea reală (percepută) este una din cauzele trărilor frus frustr tran ante te.. Solu Soluţi ţia a la care care se apel apelea ează ză pent pentru ru a depăşi frustrările şi a ajunge la suprapunerea ima imagin ginii real reale e cu cea cea idea deală este ste fie redu reduccerea erea dras drasti tică că a al alim imen ente telo lor, r, fie fie o al alim imen enta taţi ţie e norm normal ală ă asoc as ocia iată tă cu la laxa xati tive ve şi vomi vomiti tive ve,, comp compor orta tame ment nte e tipice anorexiei. Bulimia este o reacţie nevrotică de tip depresiv care presupune supraalimentare şi este tă în adol adol

nţă, nţă, da şi în

im

et

ă



































Sociologii Sociologii consider consider ă o cauză principală a conflictelor în

adoles adolescen cenţă ţă expec expectan tanţel ţele e adulţ adulţilo ilor. r. În adole adolesce scenţă nţă conflictele interpersonale şi frământările interne sunt determinate în principal de contextul social şi anume de ”ambiguitatea” schimbărilor în aşteptările pe care alţii (adulţi) le au faţă de ei. Adolescentul trăieşte într-o continuă incertitudine, în sensul că în înc înce ercări cările le de evalu valuar are e a aces cestor aş aştteptă eptărri, se găseşte frecvent în situaţia în care unii se aşteaptă de la el să se poarte ca un adult, iar alţii ca un copil. Dificultăţile care decurg din această situaţie îl fac să devină nesigur în relaţiile cu ”lumea adulţilor”. Stanley Stanley Hall (1916) avanseaz avansează o explicaţie a conflictelor şi

evoluţiilor

comportamentale

considerând

adolescenţa ca o perioada care presupune o ”recapitulare” a evoluţiei umane de la starea precivilizată la cea civilizată şi o numeşte metaforic





































copi copilă lări rie e la adol adoles esce cenţ nţă ă se face face fără fără conf confli lict cte. e. În cult cultur uril ile e civi civili liza zate te,, part partic icip ipar area ea copi copiil ilor or la viaţ viaţa a comu comuni nită tăţi ţiii es este te rela relati tiv v rest restri rict ctiv ivă ă (vez (vezii se serb rbar area ea copiilor, frizerii pentru copii, locuri de joacă pentru copii, etc.). Ca urmare copilăria se poate considera o ”zonă izolată de cerinţele sociale”, care se sfârşeşte relativ brusc. În jur de 18 ani adolescentul trebuie să răspundă corect unor cerinţe şi aşteptări ale societăţii, mai mult sau mai puţin cunoscute anterior. Urma Urmare rea a es este te nu rare rareor orii decl declan anşa şare rea a unor unor trăi trăiri ri traumatizante traumatizante şi conflictuale. Din perspectiva psihanalizei, proba

fundamentală

a



































decizii şi de a acţiona conform acestora. Autonomia morala este capacitatea de a discerne între bine şi rău, între

impo imporrtant ant

şi

Auton onom omiia nei neimpor portan tant. Aut

ţională emo emoţională

presupune separarea emoţională de părinţi şi orientarea

acestei energii în relaţii cu prieteni de acelaşi sex sau de sex opus. Acest proces de separare a fost numit de psihanalişti detaşare şi este inevitabilă dezvoltării psihice deoarece asigură statutul de normalitate. normalitate. Freud Freud descrie descrie adolesce adolescennţa ca o perioadă de modificări majore. Instinctele sunt într-o formă latentă până la ado adole lesscenţ cenţă ă iar acum cum el ele e devi evin acti ctive, ve, cee ceea ce dezechilibrează balanţa psihică.



































graduală,

progresivă

şi

autonomă

a

structurii

identităţii de sine. Această evoluţie, fiind graduală, nu presupune nici stres şi nici tulburări semnificative. semnificative. Individuarea presupune renunţarea la dependenţa de părinţi în favoarea unei relaţii mature şi responsabile cu aceştia. Conf Confor orm m teor teorie ieii lui lui Eric Ericks kson on în adol adoles esce cennţă se cons consum umă ă ”criza de identitate”, una din cele opt crize sociale corespunz corespunzătoa ătoare re vârstelo vârstelorr cronolog cronologice. ice. Crizele Crizele sunt normative, reprezintă reprezintă un proces inevitabil al evoluţiei şi sunt sunt desc descri rise se ca un cont contin inuu uum m într între e pozi poziti tiv v şi negativ. Erickson consideră că stabilirea unei



































ado adole lesscenţ cenţa a ca fiind iind un hia hiatus înt între copi copillărie rie şi stadiul de adult, un maraton psihic absolut necesar pent pentru ru a pute putea a trec trece e în faza faza adul adultă tă.. Afec Afecti tivi vita tate tea a adoles adolescen centul tului ui are un se sens ns prepon preponder derent ent negat negativ, iv, exis existâ tând nd o se seri rie e de fact factor orii care care dete determ rmin ină ă aces aceste te trăiri şi anume: elibera de controverse controverse şi conflicte şi de AAAAAA)nevoia de a se elibera a se realiza; BBBBBB)oscilaţia

între competitivitate necompetitivitate necompetitivitate cu colegii sau părinţii;

şi

CCCCCC)conflicte

privind aderarea la comportamente şi valori

ale familiei, pe de o parte, şi comportamente şi



































alternanţe între comportamentele de tip introvert şi cele de tip extravert. Adolescenţii pot dezvolta comportamente caracterizate

de egoc egocen entr tris ism m, anxi anxiet etat ate, e, un grad grad oare oareca care re de depresie, scăderea stimei stimei de sine şi a capacităţii de a face

faţă

unor

cerinţe

sociale.

Egocentrismul

adolescenţilor înseamnă în primul rând preocupare pentru înfăţişarea şi comportamentul lor. În dorinţa de a face o impresie bună îşi controlează reacţiile anticipînd trările altora vis-a-vis de ei. Acest demers poa poate con conduc duce la mascare carea a trăiri irilor lor rea eale le şi se găsesc în situaţia actorului, ceea ce se asociază cu





































pot potenţ enţia iallă

vătămare

cor corpora porallă,

lips lipsa a

drago ragosstei

părinteşti, incapacitatea de a se adapta unor criterii exterioare, dezvoltarea fizică şi fiziologică. Evaluările ado adole lesscenţ cenţiilor lor pot fi sube ubevalu valuăr ării atît în ceea ceea ce priveş priveşte te compet competenţ enţele ele person personale ale cât cât şi accept acceptare area a lor în grup. Din punctul de vedere al competenţelor există diferenţe de



































FFFFFF)14

ani - rebeliune, comporta rtamentele ele agres resive sunt

determinate de orice impunere reală, sau reprezentare a

impunerii; GGGGGG)15 ani – tendinţe de echi echili libr brar are, e, pote potenţ nţia ialu lull agresiv scade; HHHHHH)16 ani – agresivitatea este în descre ştere evidentă.



































afec afecti tivă vă,, în se sens nsul ul că, că, trec trecer erea ea de la stat statut utul ul de ”protejat” la cel de ”protector” presupune trecerea gândirii de la concret la abstract - anticipativ. Gândirea concretă presupune activităţi centrate pe o problemă, sau pe rezolvarea succesivă a mai multor prob proble leme me cu so solu luţi ţiii la nive nivell conc concre ret, t, difi dificu cult ltăţ ăţii de



































adecvat la aşteptările altuia. În legătură cu modul în care se construieşte ide identit ntita atea tea de gen gen exist xistă ă mai multe lte teo teorii. ii. Din Din punc punctu tull de vede vedere re al psih psihan anal aliz izei ei,, indi indivi vidu dull uman uman vine vine pe lume lume bise bisexu xual al,, ia iarr iden identi tita tate tea a de gen gen se edifică în funcţie de modul în care sunt rezolvate trăirile emoţionale, conflictuale conflictuale de dragoste şi gelozie



































de gen gen a per persoanei anei şi pen penal aliz izâ ând abat bateril erile e. Din Din punctul de vedere al învăţării sociale, argumentaţia cu privire la comportamentele comportamentele conforme identităţii identităţii de gen capătă forma unui raţionament raţionament deductiv. IIIIII)Premiza 1: Doresc recompense. JJJJJJ)Premiza 2: Constat c ă

sunt recompensat dacă mă

comport ca băiat (sau, respectiv, ca fată).





































Aces Aceste te teor teorii ii,, ca şi mult ulte altel ltele e sunt sunt mai degr degra abă

comp comple leme ment ntar are e decâ decâtt reci recipr proc oc excl exclus usiv ive. e. Pare Pare să existe existe indife indiferen rentt de contex contextul tul cultur cultural, al, o anumit anumită ă



































ca o trăsătură trăsătură negativă la fete. Această situaţie arată că învăţ învăţare area a rolur rolurilo ilorr sexual sexuale e trebu trebuie ie întotd întotdeau eauna na analizată

prin

prisma

valorilor

socio-culturale



































individul trebuie să le depăşească de-a lungul dezvoltării sale, din perspectiva lui Erickson şi care este numărul acestora?

Psihologia Copilului Si Adolescentului

Recommend Documents