O scurtã privire asupra psihanalizei copilului ºi adolescentului SIMONA DIACONU1, SIMONA DRUGÃ2, RAMONA GHEORGHE3 ABSTRACT
Child analysis has occupied a special place in the history of psychoanalysis because of the challenges it poses to practitioners and the clashes it has provoked among its advocates. Since the early days in Vienna under Sigmund Freud, child psychoanalysts have tried to comprehend and make comprehensible to others the psychosomatic troubles of childhood and to adapt clinical and therapeutic approaches to all the stages of development of the baby, the child, the adolescent and the young adult. Key words: child analysis, history of psychoanalysis REZUMAT
Analiza copilului a ocupat un loc special în istoria psihanalizei datoritã provocãrilor ridicate practicienilor, dar ºi datoritã ciocnirilor provocate printre susþinãtorii sãi. La Viena, încã de la început, sub îndrumarea lui Sigmund Freud, psihanaliºtii de copii au încercat sã înþeleagã ºi sã le explice ºi altora, problemele psihosomatice din copilãrie, încercând sã adapteze abordãrile clinice ºi terapeutice la toate stadiile dezvoltãrii: bebeluºului, copilului, adolescentului ºi adultului tânãr. Cuvinte cheie: analiza copilului, istoria psihanalizei Psihanaliza copilului nu este un domeniu distinct de psihanalizã, dacã luãm în considerare faptul cã formarea necesarã practicãrii ei implicã exigenþe ºi reguli similare cu analiza adulþilor. Interferând cu pedagogia, pediatria, psihiatria ºi psihologia, psihanaliza copilului s-a aflat încã de la începuturile ei în situaþia de a fi asimilatã celorlalte domenii de cunoaºtere ºi terapie a copilului. Scopul prezentului articol, precum ºi limitele sale, nu pot permite evidenþierea tuturor celor care au fondat ºi dezvoltat sfera psihanalizei copilului, dar nume precum Anna Freud, Melanie Klein, Sandor Ferenczi, Erik Erikson, Rene Spitz, Donald W. Winnicott, John Bowlby, Francoise Dolto, Serge Lebovici, Bertrand Cramer nu pot
lipsi dintr-un studiu sau articol despre psihanaliza copilului. Psihanaliza copilului reprezintã o zonã de cercetare ºi practicã a cãrei definiþie ºi formare continuã, de-a lungul secolului al XX-lea, nu a putut fi stabilitã fãrã numeroase conflicte ºi polemici. Este perceputã de unii ca fiind dificil de practicat, chiar utopicã ºi imposibilã; de alþii este consideratã a fi o paradigmã informativã ºi reflexivã, capabilã sã îmbogãþeascã teoria ºi tehnica psihanalizei adultului. Aceste dezbateri se referã la modificãri inevitabile ale tehnicilor, din moment ce este evident faptul cã, abordarea definitã de Sigmund Freud pentru adult nu poate fi aplicatã în acelaºi mod la copii, în special la cei foarte mici. Psihanaliza s-a concentrat asupra copilãriei timpurii, pornind de la ideea cã multe dintre conflictele care apar în mintea umanã se dezvoltã în primii ani de viaþã. Acest fapt a fost demonstrat de Freud în teoria sa despre psihosexualitate ºi diferitele stadii ale dezvoltãrii (oral, anal, falic ºi genital) în primii cinci – ºase ani de viaþã. Din acest punct de vedere, ar trebui avute în vedere douã aspecte: mai întâi de toate, trebuie fãcutã o distincþie clarã între psihanaliza copilului ºi diferite aplicaþii ale psihanalizei în copilãrie (cum sunt, de exemplu, psihoterapiile de inspiraþie psihanaliticã, terapiile combinate pãrintecopil, observaþia psihanaliticã a nou-nãscutului, aºa-numita terapie psihanaliticã a familiei, psihodrama, terapiile de grup cu tehnici analitice sau chiar aplicaþia conceptelor psihanalitice în educaþie, pedagogie ºi domeniul social). Ne vom referi aici numai la psihanaliza copilului, în sensul sãu cel mai strict. În plus, psihanaliza are un cadru strict, esenþa psihanalizei fiind centratã, la minimum, pe dinamica transferului ºi contra-transferului, pe conceptul de rezistenþã ºi funcþia de interpretare. De aceea, nu este posibilã o analizã eficientã fãrã lucrul real la aceste niveluri diferite. Analizatã din punct de vedere istoric, evoluþia ideilor privind tehnicile de analizã a copiilor, a fost marcatã de unele puncte de cotiturã semnificative, legate de lucrãrile pionierilor din acest domeniu.
1
Medic rezident Psihiatria Copilului ºi Adolescentului, Clinica de Psihiatrie a Copilul ui ºi Adolescentului, Spitalul “Prof. Dr. Al. Obregia”, Bucureºti Medic specialist Psihiatria Copilului ºi Adolescentului 3 Medic rezident Psihiatria Copilului ºi Adolescentului, Clinica de Psihiatrie a Copilul ui ºi Adolescentului, Spitalul “Prof. Dr. Al. Obregia”, Bucureºti 2
24
VOLUMUL 3, NUMÃRUL 2, IUNIE 2009
O SCURTÃ PRIVIRE ASUPRA PSIHANALIZEI COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI
Psihanaliza copilului începe în anul 1905 cu relatarea de cãtre Sigmund Freud a cazului micului Hans (un copil de 5 ani care prezenta simptome fobice). Tratamentul micului pacient s-a desfãºurat prin intermediul tatãlui sãu, el însuºi analizat de cãtre Freud. Sigmund Freud – dupã ce a evidenþiat rolul major al sexualitãþii în dezvoltarea psihicului uman – îi propune prietenului sãu, Max Graf sã îl analizeze pe fiul sãu, Herbert Graf. Astfel, pentru prima datã în lume, a fost tratatã psihanalitic fobia unui bãieþel de 5 ani, micul Hans, analizã care a devenit unul dintre cazurile princeps ale lui Sigmund Freud ºi care a pus ºi bazele psihanalizei copilului. Freud nu a realizat, practic, direct, nici o analizã de copil. El a fost însã, primul teoretician al sexualitãþii infantile, subliniind rolul patogen al dizarmoniei în dezvoltarea psihosexualã. Stadiile pregenitale – oral, anal, falic – ºi genitalizarea ulterioarã sunt descrise în detaliu de Freud în ediþiile succesive ale lucrãrii Trei eseuri asupra teoriei sexualitãþii. De asemenea, unul dintre nepoþii sãi, va deveni renumit datoritã jocului cu bobina (fort-da), descris în Dincolo de principiul plãcerii (1920), pe baza cãruia Freud a descris compulsia la repetiþie ºi angoasa de separaþie la copil. Putem afirma, prin urmare, cã psihanaliza copilului începe cu Sigmund Freud. El afirmã ºi reaminteºte pe parcursul lucrãrilor sale cã, la 5 ani, evoluþia personalitãþii copilului poate fi cristalizatã. Importanþa Oedipului îi marcheazã momentele critice, ca ºi dezvoltarea relaþiilor obiectuale, respectiv primele relaþii cu obiectele investite libidinal : mama, tatãl sau substitutele acestora. Nevroza ºi tulburãrile de personalitate din copilãrie devin un trecut susceptibil de a marca evoluþia ulterioarã a adolescentului ºi adultului. Mai mult sau mai puþin întâmplãtor, importanþa acordatã copilãriei va fi dusã mai departe de fiica lui Sigmund Freud, Anna Freud. Herminie von Hug-Hellmuth este, fãrã îndoialã, prima care a efectuat o analizã autenticã a unui copil, recunoscând existenþa transferului ºi folosind, chiar ºi în mod nesistematic, jocurile ºi desenele copilului. În 1911 a publicat prima sa lucrare despre psihanalizã în Zentralblatt für Psychoanalyse, cu titlul “Analiza unui vis al unui bãieþel de 5 ani”, arãtându-ºi principalul sãu interes asupra analizei copiilor, chiar înainte de a începe sã participe la întrunirile Societãþii Vieneze de Psihanalizã. Viaþa ºi munca ei au trecut neobservate timp de mai mult de o jumãtate de secol. Menþionatã în treacãt de cãtre Helene Deutsch ºi Anna Freud, comentatã mai puþin succint de cãtre Melanie Klein, abia în 1974, la cincizeci de ani dupã moartea ei, Colette Chiland i-a tradus lucrãrile în limba francezã ºi a scris un articol despre ea. Datoritã fidelitãþii – poate prea mari - ºi „ortodoxiei ei absolute”, Hermine HugHelmuth a fost aleasã de cãtre Freud pentru a-l reprezenta în VOLUMUL 3, NUMÃRUL 2, IUNIE 2009
domeniul psihanalizei copilului. În 1913, ea publicase nu mai puþin de zece articole, trei în revista Imago, celelalte în diferite jurnale de psihanalizã. În cea mai mare parte, acestea au cuprins studii psihanalitice ale copiilor ºi, într-o mãsurã mai micã, studii despre psihologia femininã. Ea a cercetat problema amintirilor timpurii ale copilului ºi a subliniat natura sexualã ºi eroticã a primelor jocuri ale unui copil (jocul cu pãpuºile). Una din lucrãrile sale din 1913 a fost mai importantã: „Viaþa mentalã a copilului: un studiu psihanalitic” ºi reprezintã o ilustrare a ideilor lui Freud asupra sexualitãþii infantile utilizând mai multe cazuri clinice. Pe lângã subiectele deja cunoscute ale complexului lui Oedip, complexului castrãrii, problemelor legate de masturbaþie ºi vinã, a fost evidenþiat ºi un numãr de noþiuni mai puþin discutate: rolul jocului în viaþa copilului, legãtura dintre reprimare ºi dezvoltarea emoþionalã ºi intelectualã, evoluþia mentalã de-a lungul unor anumite „linii de dezvoltare” care sunt reprezentate de funcþiile senzoriale, intelect, voinþã, limbaj, sentimente, imaginaþie ºi caracter. Pornind de la ideea cã principalul mijloc de comunicare la aceastã vârstã nu este verbalizarea, ci jocul liber, în 1920, Hug-Hellmuth a dezvoltat o teorie a psihanalizei copilului în care jocul este menþionat ca fiind una dintre metodele de analizã; dar nu a menþionat niciodatã „terapia prin joc”. Astfel, în 1921, a fost utilizat pentru prima oarã jocul în psihanaliza copiilor cu tulburãri emoþionale. Descoperirea jocului ca mijloc specific de comunicare ºi expresie la copil, a contribuit în mod considerabil la înþelegerea fenomenelor psihice conºtiente ºi la dezvoltarea tehnicilor de terapie analiticã (Drell, 1982). Scopul principal al lui Hug-Hellmuth a fost acela de a crea o armonie între obiectivele demersului psihanalitic ºi cele ale familiei, ºcolii ºi societãþii. Primul pas a fost acela de a practica analiza copilului la început acasã la acesta apoi, în exterior sau la locul de joacã. A petrecut mult timp pentru a descoperi secrete pe care copilul le ascundea în mod intenþionat ºi a deschis, astfel, poarta cãtre viaþa imaginarã a copilului. În septembrie 1920, în lucrarea sa „Despre tehnica de analizã a copilului”, Hug - Hellmuth prezenta un manifest veritabil al psihanalizei copilului. Ea afirma atunci cã „scopul analizei adultului cât ºi a copilului, este acelaºi: de a redobândi sãnãtatea mentalã, a restabili o balanþã între psihicul perturbat atât de impresiile conºtiente cât ºi de cele inconºtiente. Analiza terapeuticã ºi educaþionalã nu ar trebui sã se mulþumeascã doar cu eliberarea de suferinþã a tinerei persoane, ci ar trebui sã-i ofere, de asemenea, valori morale, estetice ºi sociale. Analistul, profesorul sau terapeutul, nu ar trebui sã uite niciodatã cã, mai presus de orice, analiza copilului este o analizã constantã a caracterului ºi educaþiei”. (Drell M. J., 1982). Descoperirea jocului ca mijloc specific de comunicare ºi expresie la copil, a contribuit în mod considerabil la 25
S. DIACONU, S. DRUGÃ, R. GHEORGHE
înþelegerea fenomenelor psihice conºtiente ºi la dezvoltarea tehnicilor de terapie analiticã. În 1913, S. Ferenczi relateazã prima încercare de tratament psihologic direct cu un copil, fãrã folosirea unui intermediar. Concluziile lui S. Ferenczi (1950) privind aplicabilitatea la copii a terapiei analitice folosite cu adulþii, sunt însã pesimiste; aceasta deoarece terapeutul întâmpinã dificultãþi în a-l face pe copil sã înþeleagã situaþia terapeuticã, sã participe relatând visele, fãcând asociaþii libere. Ferenczi a realizat un studiu asupra relaþiilor mamã - copil ºi interesul sãu asupra tãriei acestei relaþii a continuat sã inspire ªcoala de Psihanalizã din Ungaria. Urmãtoarea a fost Eugenia Sokolnicka, psihanalista de origine polonezã, care a introdus psihanaliza în Franþa. Ea sa apropiat de domeniul psihanalizei în 1911, când a mers sã studieze la Burghözli Asylum din Zurich, unde l-a întâlnit pe Carl Gustav Jung. În momentul în care s-a produs „ruptura” dintre Jung ºi Freud, a decis sã plece la Viena unde ºia început propria analizã cu Freud, timp de un an. Întoarsã în Polonia, a realizat, în 1919, timp de ºase sãptãmâni, prima sa analizã, cu un bãiat care suferea de nevrozã obsesionalã. Cazul, publicat un an mai târziu în Internationale Zeitschrift Für Psychoanalyse sub titlul „Analiza unui caz de nevrozã obsesionalã infantilã” este unul dintre primele exemple de analizã a copilului desfãºuratã în condiþii similare cu analiza adultului. Deºi, aºa cum ea însãºi a mãrturisit, „nu a fost o psihanalizã în strictul sens al cuvântului”, influenþa ei, în parte analiticã ºi în parte pedagogicã, s-a bazat în totalitate pe cunoºtinþele de psihanalizã. Ferenczi a descris aceastã tehnicã centratã în primul rând pe transfer ºi interpretarea viselor ca „tehnicã activã”. Unul dintre personajele feminine cele mai importante ale freudismului este Melanie Klein, nãscutã la Viena în 1882. Ferenczi a fost primul ei maestru ºi analist. În 1919 a încurajat-o sã prezinte la Societatea Psihanaliticã din Budapesta observaþiile asupra dezvoltãrii copilului. În 1920 ea a fost invitatã la Berlin de cãtre Abraham, care-i va deveni cel de-al doilea analist ºi îi va da posibilitatea sã punã bazele unei noi metode de psihanalizã a copilului prin joc, desen, decupaj, modelaj etc. (Elizabeth Roudinesco, 1995). În 1921, Klein s-a stabilit la Berlin pentru a practica psihanaliza copilului ºi Didier Houzel ºi Gilles Catoire (1986) au remarcat faptul cã „ceea ce poate fi considerat ca preistoria psihanalizei copilului s-a sfârºit la începutul anilor 1920”. De la Sandor Ferenczi, pe care îl considerã înzestrat cu o sensibilitate profundã pentru inconºtient ºi simbolism ºi cãruia îi datoreazã capacitatea de înþelegere a sufletului de copil, Melanie Klein preia noþiunile de introiecþie ºi de fantasmã forþatã. Începe sã-l citeascã pe Freud din 1914, îl 26
întâlneºte personal în 1918, adoptã ulterior teoriile sale din „Dincolo de principiul plãcerii” ºi „Eul ºi Sinele”, dar creeazã o nouã teorie: complexul Oedip este mai arhaic decât considera Freud, iar Supraeul se constituie de foarte timpuriu, ceea ce deschide posibilitatea efectuãrii analizei la copiii foarte mici. Ea se opune prin aceasta ortodoxiei psihanalitice ºi mai ales annafreudismului, care propune pregãtire pedagogicã înainte de formarea psihanaliticã. Considerând jocul liber al copilului ca un substitut al asociaþiilor libere ale adultului, M. Klein (1932) a creat o nouã teorie ºi tehnicã a psihanalizei pentru copii a cãrei ipotezã fundamentalã o constituie asemãnarea dintre structura personalitãþii adultului ºi cea a copilului. Experienþa în psihoterapia cu copii a determinat-o pe M. Klein sã afirme cã aceºtia sunt analizabili încã din al doilea an de viaþã ºi cã ei sunt analizabili în aceeaºi mãsurã ca ºi adulþii. M. Klein susþine chiar cã în analiza copiilor se poate merge mai în profunzime decât în cea a adulþilor. Pornind de la studiile sale psihanalitice, Melanie Klein a dezvoltat tehnica de terapie prin joc – prima inovaþie terapeuticã importantã destinatã metodelor de psihanalizã a copilului. În terapia prin joc, Klein a considerat cã motivaþia inconºtientã a copiilor este dezvãluitã pe mãsurã ce ei îºi proiecteazã sentimentele prin utilizarea jocului ºi a desenelor. De exemplu, modul în care ei se joacã cu jucãrii aratã fanteziile ºi anxietãþile lor din perioadele timpurii. Cercetãrile M. Klein au demonstrat faptul cã sentimentele agresive ale copiilor faþã de mamã ºi relaþiile interpersonale din cursul perioadelor de dezvoltare, au fost mai importante decât credea Sigmund Freud (Asiado T., 2007). Terapiile analitice ale copiilor erau întemeiate pe tehnici de interpretare a jocurilor ºi desenelor, Melanie Klein considerând cã acestea sunt un fel de asociaþii libere, pe care le interpreteazã drept investigaþii pulsionale. Treptat, în practica sa, ajunge ºi la concluzia cã se poate stabili o relaþie de transfer-contratransfer ºi în cazul copiilor. De altfel, dupã mai multe psihanalize ale copiilor (foarte cunoscute fiind cazurile Erich-Fritz ºi Felix), considerã cã totul la copil este exprimare a fanstasmelor inconºtiente, cã aceste fantasme sunt echivalentul fantasmelor masturbatorii reprimate, ecou al scenei primitive reale sau fantasmate. Prin urmare, cura psihanaliticã se sprijinã pe dezvoltarea capacitãþii de fantasmare a copilului, pentru a descoperi fantasmele declanºatoare de angoasã ºi simptome. Fantasmele inconºtiente au o dublã interacþiune: cu realitatea exterioarã, în calitate de mijloace de apãrare, ºi cu realitatea psihicã, în raport cu obiectele interiorizate. Mecanismele de introiecþie ºi proiecþie separã obiectele, le delimiteazã, le fragmenteazã. Identificãrile vor contribui prin aceste mecanisme la cliVOLUMUL 3, NUMÃRUL 2, IUNIE 2009
O SCURTÃ PRIVIRE ASUPRA PSIHANALIZEI COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI
varea obiectelor în bune ºi rele, ideale/persecutorii etc. În 1932, în psihanaliza copiilor, dezvoltã tezele despre supraeul ºi oedipul arhaic, subliniind importanþa sadismului primitiv ºi a forþei distructive primare. În 193435 studiile asupra maniaco-depresivilor îi permit sã formuleze teoria cu privire la existenþa unui nucleu psihotic în fiecare personalitate, de unde ºi descrierea a douã poziþii: paranoid-schizoidã (de la naºtere ºi pânã în luna a patra, în care sugarul nu este atent la lumea exterioarã, predominã obiectele parþiale, clivajul ºi angoasa paranoidã) ºi poziþia depresivã (predominã identificarea cu mama totalã, relaþii cu obiectele totale, ambivalenþa, angoasa depresivã, sentimentul de pierdere, vinovãþia). Prin interesul acordat psihozelor ºi relaþiilor arhaice cu mama, Melanie Klein este prima care a remarcat ceea ce este deja refulat la copil, respectiv sugarul. Ea propune nu doar o doctrinã, ci ºi un cadru specific, necesar terapiei copilului: ºedinþe fixe, de cincizeci ºi cinci de minute, de 5 ori/sãptamânã, cu un cabinet special organizat pentru copii mici, cu jucãrii alese adecvat pentru aceastã vârstã, astfel încât tot ceea ce este arhaic ºi primitiv în copil sã poatã fi descoperit, analizat. Melanie Klein a redescoperit demersul iniþial al lui Freud, pornind de la copilãrie ºi apoi de la psihozã, pornind adicã de la domeniile pe care el le lãsase nedefriºate. Ea este mai degrabã o inovatoare decât o discipolã. A reactualizat sensurile operei freudiene, rãmânând departe de autorul ei ºi creîndu-ºi opera proprie. Astfel a devenit întemeietoarea unei doctrine ºi a unei instituþii, fiind pe punctul de a ocupa poziþia simbolicã a lui Freud însuºi. Dupã cel de-al doilea rãzboi mondial în Societatea Britanicã au avut loc, în jurul persoanei lui Melanie Klein aceleaºi manifestãri de cult, de sectarism ºi de rupturã ca ºi în jurul lui Freud. Epopeea kleinianã începutã în 1920 printr-o strãlucitã redescoperire a aventurii freudiene, s-a încheiat în anii ´45-´60 printr-un nemãsurat dogmatism (Elizabeth Roudinesco, 2001). O altã direcþie în analiza copiilor a fost iniþiatã de Anna Freud, singura dintre copiii lui Freud devenitã psihanalist, care ºi-a limitat tratamentul la copiii ai cãror pãrinþi fuseserã ei înºiºi psihanalizaþi. Întemeietoare la Viena a unui centru experimental pentru orfanii din Primul Rãzboi Mondial, membrã a Societãþii Vieneze de Psihanalizã, formatã pe linia psihanalizei didactice de însuºi Sigmund Freud, Anna Freud va fonda ºi va dezvolta ulterior psihanaliza copilului ºi intervenþia psihopedagogicã ºi parentalã în favoarea copiilor. Anna Freud a fost printre primii care au semnalat importanþa personalitãþii pãrinþilor în psihoterapia copiilor. Ea a considerat cã, întrucât la copil influenþa pãrinþilor se exercitã puternic ºi în mod constant, iar relaþia obiectualã
VOLUMUL 3, NUMÃRUL 2, IUNIE 2009
are un caracter evolutiv, transferul faþã de terapeut nu se poate stabili decât în mod parþial ºi incert (Milea ª., Ionescu A., 1988). Lucrãrile fundamentale ale Annei Freud, Tratamentul psihanalitic al copiilor, Eul ºi mecanismele de apãrare ºi Normal ºi patologic la copil sunt mãrturia activitãþii sale
de practicã psihanaliticã ºi a principalelor sale concepþii: analiza copilului trebuie sã ia în considerare procesul de maturizare a acestuia, precum ºi contribuþia pe care o au familia, ºcoala ºi anturajul în dezvoltarea copiilor ºi adolescenþilor. Scopurile sale terapeutice vizau esenþialmente modificarea caracterului prin identificãri mai bune cu imagourile parentale ºi o dezvoltare mai adecvatã a eului; o mai bunã integrare ºi adaptare a copilului la familie ºi realitatea exterioarã. Anna Freud se opune interpretãrilor excesive ale Melaniei Klein, considerând cã o psihanalizã înaintea vârstei de trei ani nu este posibilã, delimitând de altfel ºi aria de aplicare a acesteia : nevroze, tulburãri de caracter, de dezvoltare, fiind prudentã (ca ºi tatãl sãu) în ceea ce priveºte psihozele ºi personalitãþile antisociale. Se poate spune cã, dacã Sigmund Freud a fost analist al Sinelui (Das Es), Anna Freud este o analistã a eului. Pornind de la celebra frazã a tatãlui sãu, Wo Es war, soll Ich werden („Acolo unde este Sinele, trebuie sã ajungã Eul”), Anna atribuie eului, forþei ºi fragilitãþii acestuia, o importanþã majorã ºi descrie, teoretic ºi prin exemple clinice, mecanismele de apãrare ale acestuia (refulare, regresie, formaþiune reacþionalã, izolare, anulare retroactivã, transformare în contrar, sublimare, negare, proiecþie, idealizare, identificare cu agresorul etc), fãrã de care considerã cã nici un individ nu ar supravieþui. Accentul ei nu mai cade pe aspectul patogen, ci pe cel sanogen al apãrãrilor: Eul nu are forþa necesarã de a tolera componentele pulsionale primitive, arhaice ºi recurge la mecanismele de apãrare proprii pentru a-ºi putea menþine integritatea ºi identitatea. Copilul, în concepþia ei, este un paranevrotic în esenþã, eul sãu fiind facil de perturbat de dinamica pulsiunilor ºi de lumea exterioarã. Psihanalista considerã cã dezvoltarea lui armonioasã depinde în primul rând de prezenþa fizicã ºi psihicã a mamei, de capacitatea ei de a-i înþelege necesitaþile, dorinþele: se contureazã astfel importanþa diadei, a relaþiei mamã-copil. Mai mult decât atât, analiza copilului nu trebuie sã se desfãºoare „direct”, ci prin medierea autoritãþii parentale protectoare, „dar dacã pãrinþii îºi folosesc influenþa împotriva analistului, rezultatul va fi ca în cazul unei cãsãtorii nefericite, în care copilul va fi obiect de disputã, el nefiind ataºat de nici una dintre pãrþi. Într-o situaþie, copilul se aflã între mamã ºi tatã, în cealaltã între analist ºi pãrinþi, iar în ambele situaþii se foloseºte de acest conflict
27
S. DIACONU, S. DRUGÃ, R. GHEORGHE
pentru a scãpa de propriile obligaþii.” Anna Freud considerã cã este absolut necesarã colaborarea între pãrinþi ºi analist, astfel încât educaþia copilului sã nu sufere nici o întrerupere, nici mãcar la sfârºitul analizei, moment în care copilul trece direct ºi deplin din mâinile terapeutului în cele ale pãrinþilor, deveniþi de acum mai înþelegãtori. În 1926, în patru prelegeri din cadrul Institutului de Psihanalizã din Viena, Anna Freud a prezentat sub titlul „Introducere în tehnica de psihanaliza copilului”, o tehnicã intermediarã între abordarea analiticã ºi cea educaþionalã. Aici, ea îºi expune punctele de vedere asupra etapei de pregãtire a analizei copilului, asupra tehnicii, asupra rolului transferului ºi relaþiei dintre analiza copiilor ºi educaþia lor. Limitele în analiza copilului pe care ea le-a stabilit, au avut la bazã urmãtoarele argumente: nu este posibil sã aparã nevrozã de transfer la copil (dependenþã prea mare de pãrinþi); spre deosebire de psihanaliza adulþilor, asociaþia liberã nu joacã un rol central; de asemenea, nici interpretarea viselor nu este, în cazul copiilor, „calea regalã spre inconºtient”. Jocul ºi desenele sunt considerate instrumente indispensabile deºi ea le considerã mai mult tehnici pentru „observarea” copilului decât surse de interpretare directã; este necesarã o fazã de pregãtire în timpul cãreia analistul „seduce” copilul pentru a se implica în tratament, prin stabilirea unei relaþii de transfer pozitiv cu copilul. Într-adevãr, analistul este descris de Anna Freud ca fiind un „observator”, care se bazeazã pe relatãrile pãrinþilor ºi pe dorinþa lor de a-ºi trata copilul. Copilul nu este considerat capabil de a fi conºtient de boala sa ºi astfel, nici de a cere ajutor ºi de aici, apare necesitatea ca analistul sã-l determine pe copil, în mod activ ºi intenþionat, sã accepte „o legãturã între noi care trebuie sã fie suficient de puternicã pentru a susþine analiza care va urma”. În cartea sa „Tratamentul psihanalitic al copiilor”(1926) face distincþia între dezvoltarea normalã ºi patologicã, între simptomele tranzitorii ºi obstacolele reale în dezvoltare, între echilibrul dintre mecanismele de apãrare ºi depãºirea acestor mecanisme ºi, în final, asupra relaþiilor dintre nevroza infantilã ºi formarea ego-ului. Aceste consideraþii apar ºi în celelalte cãrþi ale sale „Eul ºi mecanismele de apãrare” (1936) ºi „Normal ºi patologic la copil” (1965) împreunã cu conceptul de „linii de dezvoltare”. Anna Freud a contribuit astfel la atenuarea punctului de vedere freudian asupra „stadiilor” de dezoltare emoþionalã, evidenþiind totodatã rolul realitãþii în tratamentul psihanalitic al copiilor, importanþa alianþei cu pãrinþii ºi a atitudinii lor suportive în cursul tratamentului copilului — idei care nu ºi-au pierdut nici astãzi, deloc, importanþa. În 1927, la un colocviu al Societãþii Britanice de Psihanalizã, Klein a combãtut punct cu punct afirmaþiile 28
Annei Freud. Pentru ea, analiza copilului era incompatibilã cu orice atitudine educativã; etapa de pregãtire nu era sub nici o formã justificatã deoarece interpretarea anxietãþilor în cursul transferului permitea copilului sã intre în procesul analitic, copilul fiind incapabil, din punctul ei de vedere, sã dezvolte o nevrozã de transfer autenticã. Treptat, Anna Freud s-a apropiat de punctele de vedere ale M. Klein, însã destul de mult timp au persistat diferenþe semnificative între cele douã ºcoli. În 1938, dupã ce familia Freud a emigrat la Londra, la o întâlnire a psihanaliºtilor a avut loc una dintre cele mai dramatice confruntãri din istoria miºcãrii psihanalitice. ªcoala Kleinianã a fost acuzatã cã se îndepãrteazã prea mult de teoriile Freudiene ºi, s-a propus, la un moment dat, sã fie exclusã din miºcarea psihanaliticã Freudianã. Li s-a cerut sã-ºi justifice poziþia ºi sã demonstreze cã, de fapt, sunt credincioºi gândirii Freudiene (Claudine & Pierre Geissmann, 1998). Abia în 1990, a avut loc primul colocviu reunit între Hampstead Clinic (fondatã în 1951 de Anna Freud) ºi Tavistock Clinic fondatã de M. Klein. Aceste douã instituþii au rãmas, pânã astãzi, centre foarte importante pentru psihanaliza copilului. Printre multe altele, câteva nume din cadrul acestor clinici, meritã menþionate: Anne-Marie ºi Joseph Sandler, Peter Fonagy, Hansi Kennedy, George Morane, de la Hampstead Clinic; Hanna Segal, Esther Bick, Martha Harris, Donald Meltzer ºi Juliet Hopkins de la Tavistock Clinic (International Dictionary of Psychoanalysis). În conflictul dintre Anna Freud ºi Melanie Klein, Sophie Morgenstern, psihanalistã de origine polonezã, s-a aliat ferm cu poziþia Annei Freud. Ea a considerat cã nevroza copilului are aceeaºi structurã ºi aceleaºi origini ca ºi nevroza adultului, însã maleabilitatea mai mare a superego-ului infantil faciliteazã rezolvarea conflictelor. Odatã cu publicarea, în 1927, a articolului „Un caz de mutism psihogen”, ea a descris tehnica de tratament a copiilor prin desen liber care a rãmas principala temã de cercetare din întreaga sa practicã. A utilizat, de asemenea, jocuri, modelare ºi, desigur, vise ºi asociaþie liberã cu copiii mai mari (Holder, 2005 ). În 1936, în Franþa, Edouard Pichon publicã manualul sãu asupra „Dezvoltãrii psihice a copilului ºi a adolescentului” în care a luat clar poziþie în favoarea Annei Freud ºi împotriva Melaniei Klein, afirmând cã psihanaliza copiilor trebuie controlatã de o autoritate educativã. El îºi propunea sã creeze o nouã disciplinã, psihopedeutica, ale cãrei principii doctrinare erau deduse dintr-un amalgam savant al tezelor lui Janet, Freud, Piaget, Binet ºi Wallon. Recunoºtea contribuþia fiecãrui autor ºi îi critica pe unii cu ajutorul celorlalþi. Problema limbajului era combinatã cu cea a dezvoltãrii psihice, fãcându-se distincþie între douã mari VOLUMUL 3, NUMÃRUL 2, IUNIE 2009
O SCURTÃ PRIVIRE ASUPRA PSIHANALIZEI COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI
etape developmentale: cea anterioarã ºi cea consecutivã dezvoltãrii limbajului. Autorul condamnã munca femeilor cãsãtorite, îi sfãtuieºte pe pãrinþi sã le vorbeascã sugarilor ºi sã-i tundã pe bãieþi, ca sã nu semene cu fetele. Manualul sãu a avut, în perioada de vârf a Frontului Popular, un succes fantastic. El avea sã serveascã ani de-a rândul ca „biblie” a medicilor ºi educatorilor. Pichon a plasat, aºadar, psihanaliza printre celelalte forme de psihoterapie. Michael Balint, nãscut la Budapesta în 1896 ºi analizat de cãtre unul dintre colegii ºi succesorii lui Freud Sandor Ferenczi, a fost unul dintre cei mai importanþi pionieri ai ºcolii obiect-relaþie. Împreunã cu psihanalistul scoþian, W. R. D. Fairbairn, el poate fi considerat ca predecesor al grupului de analiºti britanici care continuã sã aibã un rol important în integrarea ºi clarificarea teoriei Freudiene ºi Kleiniene. În 1939, Balint a ajuns în Anglia, unde a avut contribuþii importante atât în teoria dezvoltãrii din psihanalizã cât ºi în psihiatria generalã ºi medicinã. Conceptul relaþional al lui Balint a adus o perspectivã cu totul nouã asupra teoriilor ºi asupra relaþiilor din copilãrie care a fost destul de diferitã de cea a Annei Freud ºi a M. Klein (Victoria Hamilton, 1993). În Franþa, ar trebui sã fie menþionate o serie de nume împãrþite, în timpul celei de-a doua jumãtãþi a secolului douãzeci, între grupul de psihanaliºti Lacanieini ºi nonLacanieni: Françoise Dolto, Jenny Aubry, Rosine ºi Robert Lefort, între cei dintâi; Serge Lebovici, René Diatkine, Michel Soulé, între cei din urmã. Aceste diferenþe implicã aspecte teoretice care se reflectã la nivelul tehnicilor terapeutice (importanþa acordatã dorinþelor copilului ºi locul limbajului, în special). La începutul secolului douãzeci ºi unu influenþa miºcãrii post-Kleiniene este dominantã în multe þãri în privinþa alternativelor tehnice ale psihanalizei copilului (importanþa contra-transferului, explorarea nivelurilor primare sau arhaice ale funcþionãrii mentale, graniþele psihice etc.). Francoise Dolto este alãturi de Jacques Lacan, una dintre cele mai cunoscute figuri în psihanaliza francezã, dar ºi internaþionalã, cu precãdere pentru activitatea sa terapeuticã ºi teoreticã în care abordeazã probleme legate de dezvoltarea copilului, rolul cuvântului în constelarea simptomelor, diagnosticul ºi tratamentul psihiatric al tulburãrilor psihoafective ºi de comportament ale copiilor ºi adolescenþilor. Este cunoscutã pentru multiplele seminarii, conferinþe, eseuri critice, dar ºi pentru multiplele cãrþi editate: Dificultatea de a trãi, Copilãrie, Autoportretul unei psihanaliste, Cazul Dominique, Psihanaliza ºi copilul, Un psihanalist vã rãspunde etc.
F. Dolto considerã copilul ca o fiinþã a limbajului, încã de la naºtere, tehnica sa bazându-se pe funcþia de comunicare a ceea ce este spus ºi ne-spus în cadrul curei VOLUMUL 3, NUMÃRUL 2, IUNIE 2009
analitice. Ea se plaseazã, ca ºi Lebovici, tot în sfera relaþionalã: relaþia adult-copil fiind vehicul de semnificaþii care, odatã decriptaþi, pot ameliora psihoza (ca variantã a nevrozei) ºi au funcþie de reparaþie, de vindecare. Dolto oferã mamelor, în special, recomandãri, sfaturi de a-ºi repara absenþa prin cuvinte, fãrã a apela la mângâieri sau atingeri corporale (evitând astfel seducþia), copilul fiind incapabil sã elaboreze astfel trauma provocatã de absenþã. F. Dolto merge mai departe pe calea optimismului terapeutic încercând o profilaxie a nevrozei ºi psihozei la copii, în care terapia ºi educaþia pãrinþilor sunt în egalã mãsurã esenþiale, insistând asupra noþiunii de travaliu în psihanalizã. Terapiile sale s-au centrat pe cazuri de copii suferind de autism, fobii, schizofrenii, diverse handicapuri, ea avertizând întotdeauna asupra suferinþelor copilului, asupra a ceea ce copilul îl invaþã pe adult, fie el pãrinte sau psihanalist. În preajma rãzboiului, Françoise Marette Dolto, a pus bazele unei noi metode psihanalitice de tratament a copiilor, orientatã cãtre ascultarea inconºtientului ºi descotorositã de „privirea” psihanaliticã. Dorind sã fie medic educaþional, Dolto s-a dovedit o pedagogã mai bunã decât M. Klein ºi, totodatã, o practicianã mai puþin conformistã decât Anna Freud. Ea nu a conceput domeniul psihanalizei copilului ca aparþinând moralei educative, ci a inclus în tratament adoptarea unei poziþii de pãrinte. Adresându-se marelui public, a folosit un vocabular concret, fãrã sã facã, totuºi concesii vulgarizãrii. A „inventat” mai cu seamã o procedurã practicã, nededusã dintr-un a priori teoretic. A pãrãsit metoda jocului ºi s-a strãduit sã separe legãtura sugestivã de relaþia transferenþialã ce trebuia sã faciliteze introducerea metodei terapeutice în realitatea existentã. De aceea, utilizeazã aceleaºi cuvinte ca ºi copilul, fãrã a proceda la interpretarea directã a desenelor acestuia. Sã nu uitãm nici de Esther Bick, o psihanalistã din Belgia care a pus la punct o excelentã metodologie de observare a interacþiunii mamã-copil de la naºtere ºi pânã la doi ani ºi, fireºte, cum am putea sã nu-l amintim de Donald W. Winnicott, cel care, pornind de la o formaþie de pediatru, a ajuns psihanalist de copii ºi chiar a folosit tot ceea ce ºtia din experienþa lui medicalã în domeniul infantil pentru a trata tulburãri psihotice la pacienþi copii aflaþi în stãri regresive extreme. (Vera ªandor, 2005) Pediatru cu licenþã în biologie ºi medicinã, Winnicott întreprinde o analizã îndelungatã, iniþial cu James Strachey ºi ulterior cu Joan Riviere, adeptã a kleinismului. Psihanalist de adulþi ºi copii, se spune cã ar fi consultat mai mult de ºaizeci de mii de pacienþi: sugari, copii, pãrinþi ºi bunici. În cadrul uneia dintre cele mai mari controverse din istoria psihanalizei, cea dintre Anna Freud ºi Melanie Klein, Donald W. Winnicott ºi-a asumat, în cele din urmã, 29
S. DIACONU, S. DRUGÃ, R. GHEORGHE
o poziþie intermediarã, destul de aproape însã de poziþia M. Klein, legatã, în special, de locul jocului în cadrul tehnicilor de terapie psihanaliticã, dar reproºându-i acesteia atenþia insuficientã pe care a acordat-o mediului de viaþã al copilului ºi rolului mamei naturale. Deºi a început prin a fi kleinian, a continuat apropiindu-se de teoria ºi practica Annei Freud, pentru ca, pe parcursul carierei sale, sã îºi elaboreze un sistem propriu de gândire ºi cercetare clinicã. Winnicott obiºnuia sã afirme cã nu existã copii, ci doar mama purtând în braþe copilul. Cuplul mamã-copil este indisolubil, având o experienþã de viaþã comunã. Eul copilului se va forma treptat, detaºându-se de mamã dupa o suficientã perioadã de dependenþã, de maternaj, în care copilul ºi mama sunt indispensabili unul celuilalt. Orice perturbare în psihismul sau fizicul mamei, a cuplului, a vieþii, afecteazã ºi copilul, devenind sursa nevrozelor ºi psihozelor. Winnicott pare a pune accent pe pulsiunea libidinalã, lãsând deoparte agresivitatea, pe care nu o considerã în nici un caz primarã, ci dobânditã ulterior, prin frustrãri afective succesive. Tot ceea ce contribuie la diada mamã-copil stã la baza formãrii sinelui (self) copilului, care poate deveni autentic sau fals. Pentru Winnicott, psihoza nu este eºecul eului, ci al mediului, al capacitãþii de maternaj a mamei, al capacitãþii de holding (menþinere) ºi de containing (conþinere) a copilului. Copilul ajunge sã-ºi stãpâneascã propriul eu atunci când deþine capacitatea de solitudine (sã ºtie sã facã ceea ce este util pentru el) ºi de a fi singur (sã poatã fi singur fãrã a se crede pãrãsit, pierdut, izolat), dar pentru aceasta este necesarã o „mamã suficient de bunã”. Winnicott îºi desfãºoarã terapiile cu copii conform principiilor sale teoretice: analistul trebuie sã aibã capacitatea de conþinere, sã fie tolerant, sã confere spaþiu tranziþional pentru ca pacientul (copilul) sã se poata desprinde, dobândind adevãratul sãu self. Inventeazã ºi o tehnicã de desen: squiggle – bazatã pe ideea de spaþiu tranziþional ºi manipularea obiectului, prin care schimbul de linii trasate de analist ºi de copil, succesiv, devine un locus intermediar prin care delimitarea dintre realitatea psihicã ºi cea exterioarã este mediatã ºi astfel, mai uºor toleratã (D. W. Winnicott, 2002). În lucrarea Joc ºi realitate, adaugã noi concepte teoriei sale: relaþie primarã, prima posesie, utilizarea (manipularea) obiectului, non-eu, aria tranziþionalã de experienþã, obiect tranziþional. Prima posesie ºi aria intermediarã se situeazã între subiectiv ºi ceea ce este perceput ca obiectiv. Fenomenele tranziþionale (sugerea degetului, adormirea cu pernuþa în brate sau cu o jucãrie etc) sunt un mod de apãrare împotriva angoasei de separaþie (angoasa de tip depresiv). Obiectul tranziþional este reprezentat de orice intrã în posesia copilului, de care se ataºeazã aºa cum a fost primar ataºat de mamã: ursuleþ, pãpuºã, colþ de 30
pãturã etc. Este obiectul rãsfãþat, consolator, care înlocuieºte sânul matern, dar indirect, þinând loc de obiect intern, dar care nu se aflã niciodatã sub control magic (ca cel intern) sau în afara controlului (ca mama). Jocul nu are doar funcþie ludicã, expresivã, de investiþie, ci permite trecerea de la un spaþiu la altul (D. W. Winnicott, 1996). Tehnica în acest domeniu poate fi cu greu numitã tehnicã. Nu existã douã cazuri asemãnãtoare ºi existã o mult mai multã libertate în interacþiunea dintre terapeut ºi pacient, decât în cadrul unei terapii psihanalitice clasice. Aceasta nu presupune deprecierea importanþei analizei de lungã duratã, în care travaliul se realizeazã prin emergenþã cotidianã în materialul clinic al elementelor inconºtiente vehiculate în transfer, elemente pe cale de a deveni conºtiente datoritã continuitãþii. Trebuie subliniat încã de la început cã aceastã tehnicã este extrem de flexibilã; este imposibil pentru oricine sã ºtie ce trebuie fãcut doar prin studierea unui singur caz. Sunt necesare cel puþin douãzeci de cazuri pentru ca analistul sã-ºi poatã forma o idee bunã, dar cert este cã nu existã douã cazuri la fel. O dificultate în plus pentru înþelegerea acestei practici este imposibilitatea de formare doar prin studierea cazului. Nici înregistrarea video sau audio nu poate constitui o soluþie pentru acesta problemã. Sunt necesare notiþe despre tot ceea ce se petrece pe parcursul unei ºedinþe, inclusiv despre ceea ce spune sau face terapeutul, chiar dacã aceasta implicã o sarcinã dificilã pentru terapeut ºi anume contrabalansarea prin revizuire ºi reconstituirea aproape completã a ºedinþei pornind de la notiþe. Aceastã muncã permite obþinerea unui raport complet al cazului, deoarece, cum bine ºtim, o bunã parte din sedinþã, ºi mai ales numeroase detalii, se pierd “ca un vis ce piere în zori”. În psihanaliza copilului, munca depusã în cadrul primei sedinþe poate fi doar un simplu preludiu la o lungã sau mai intensivã psihoterapie, dar se poate întâmpla pur ºi simplu ca un copil sã fie pregãtit pentru aceasta abia dupã ce a experimentat înþelegerea proprie unui astfel de interviu. Copilul poate simþi, desigur, cã a fost mult mai mult înþeles decât este el de fapt dar efectul este de a-i fi dat copilului speranþa de a fi înþeles ºi, probabil, chiar ajutat. Una dintre dificultãþile care survin în acest tip de întrevedere ese aceea cã, atunci când este satisfãcãtoare din punctul de vedere al înþelegerii, copilul se poate aºtepta cu uºurinþã sã fie inclus imediat într-o terapie intensivã, resimþind un fel de dependenþã de analist, care stabileºte uneori ºedinþe peste perioada de timp necesarã. Aceasta nu se întamplã însã în mod obiºnuit. Existã o categorie de cazuri în care acest gen de interviu psihoterapeutic nu este indicat. ªi acest lucru nu se întâmplã deoarece aceºti copii, fiind bolnavi, nu pot realiza un travaliu foarte util. Explicaþia este cu totul alta: dacã VOLUMUL 3, NUMÃRUL 2, IUNIE 2009
O SCURTÃ PRIVIRE ASUPRA PSIHANALIZEI COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI
un copil pleacã de la consultaþia terapeuticã ºi se întoarce într-o familie cu situaþie socialã anormalã, atunci mediul nu îi oferã resursele de care are nevoie ºi pe care analistul i le asigurã în timpul ºedintelor de analizã. Analistul încearcã sã stabileascã un “mediu parþial aºteptat” ºi sã foloseascã schimbãrile care au avut loc în interviul cu copilul, schimbãri ce indicã o deblocare a procesului de dezvoltare. De fapt, dificultatea principalã în a stabili cazurile cãrora le este indicat acest gen de terapie (psihanaliza) este evaluarea mediului din apropierea copilului. Acolo unde existã un factor extern foarte ostil sau absenþa unei îngrijiri constante, acest gen de abordare terapeuticã îl poate face pe analist sã se simtã înclinat chiar sã exploreze ceea ce trebuie fãcut printr-o “amenajare” sau poate institui o terapie care sã confere copilului posibilitatea unei relaþionãri interpersonale de tipul celei transferenþiale (D. W. Winnicott, 2002). Prin urmare, Winnicott nu foloseºte concepte teoretice pure, ci teoretizeazã practica sa cu copiii, încercând sã conserve „jocul” (fenomenul ºi spaþiul tranziþional), sã stabileascã relaþii reciproce, reflectãri de tip oglindã. El preferã erosul thanatosului, iubirea urii, mama tatãlui, jocul ºi nu drama. Departe de teoriile pãrintelui psihanalizei, Winnicott creeazã tot o psihanalizã, chiar dacã negli jeazã fantasmele scenei primitive, sexualitatea parentalã, importanþa legii, a oedipului. El ne apropie mai mult de pre-oedipianitate, etapã în care relaþiile obiectale sunt în raport cu imagoul matern. Nãscut pe 15 iunie 1902 în Frankfurt, Erik Erikson a studiat psihanaliza în ºcoala Annei Freud ºi a absolvit Institutul de Psihanalizã din Viena în 1933. Dupã instalarea lui Hitler la putere, s-a mutat în Statele Unite unde, dupã 1950 a fost lector în psihiatrie la Universitatea Harvard. Considerat fiind un neo-freudian, în studiile sale a fost preocupat de extinderea teoriei psihanalitice a lui Freud acordând o importanþã mai mare factorilor sociali, culturali ºi altor factori de mediu. În cea mai cunoscutã lucrare a sa „Copilãria ºi Societatea” a împãrþit ciclul vieþii umane în opt stadii de dezvoltare psihococialã ºi a considerat cã societatea este o sursã constructivã de întãrire a eului. Spre deosebire de Freud, care s-a concentrat asupra stadiilor precoce de dezvoltare, Erikson a studiat mai mult perioada adolescenþei. El a introdus termenul de „identitate” ºi „crizã de identitate” pentru a explica complexitatea conflictelor psihologice ºi sociale cu care se confruntã tinerii în încercarea de a-ºi gãsi locul într-un anumit oraº, naþiune ºi timp. Potrivit lui Erikson, mediul în care un copil a trãit, a fost esenþial pentru a-i oferi creºterea, adaptarea, o sursã a conºtiinþei de sine ºi a identitãþii. John Bolwby (1907–1990), nãscut la Londra, a studiat psihologia la Universitatea Cambridge ºi ºi-a început VOLUMUL 3, NUMÃRUL 2, IUNIE 2009
pregãtirea la Institutul Britanic de Psihanalizã ca psihiatru de copii. A fost un adept al abordãrii neo-Freudiene, învãþând cã tulburãrile emoþionale ale copilului erau în primul rând o funcþie a fanteziilor generate de conflictele interne. Dupa al 2-lea Razboi Mondial a devenit ºeful departamentului de copii de la Clinica Tavistock, unde a realizat studii clinice ale copiilor rãmaºi fãrã familie dupã rãzboi. A colaborat cu James Robertson la filmul - documentar „Un copil de 2 ani merge la spital” (1952); acest documentar ilustreazã impactul suferinþei copiilor mici la separarea de persoanele de îngrijire primarã (în principal, mama). Lucrãrile sale au atras atenþia clinicienilor asupra efectelor devastatoare ale separãrii de mamã, susþinând ideea vizitãrii cât mai frecvente de cãtre familie a copiilor spitalizaþi. Munca lui John Bowlby despre ataºament, are implicaþii în psihanalizã. El a criticat însã explicaþiile psihanalitice ale energiei psihice ºi ale înlãturãrii suprimãrii. A propus explicaþii în termenii teoriei ataºamentului, subliniind teoria sistemelor, teoria informaþiei ºi psihologia cognitivã (J. Holmes, 1993). Mai cunoscut în România datoritã originii sale, Serge Lebovici, care a fost ºi preºedintele Societaþii de Psihanalizã din Paris, s-a remarcat în special prin lucrãrile Cunoaºterea copilului prin psihanalizã ºi Sugarul, mama ºi psihanalistul, studiind relaþiile obiectale ºi interacþiunile precoce sugar-genitori. Inspirându-se din teoria ataºamentului descrisã de Bowlby, Lebovici ne aratã cã, iniþial, copilul îºi imitã mama în tot ceea ce face ºi, ulterior, el îºi creazã o anume legãturã afectivã cu ea. Mama, a cãrei disponibilitate este absolut necesarã pentru sãnãtatea copilului, contribuie la crearea unei bãi afective de care copilul are nevoie pânã în momentul în care se poate desprinde de ea. Mama este sau trebuie sã fie impresionatã de „fantasmele copilului sãu” iar ca un ecou, copilul elaboreazã o imagine internã a chipului ei. Aceste schimbãri reciproce mamã-copil pot fi observate în terapiei, pot fi comunicate ºi mamei ºi copilului, lucrându-se asupra relaþiei, ºi nu asupra persoanelor individuale, fiind consemnate în detaliu ºi interpretate analitic. Se poate spune cã tehnicile de psihanalizã a copilului au la bazã patru elemente: locul pãrintelui în cadrul procesului terapeutic, contextul, dinamica transfer/contra-transfer ºi funcþia de interpretare. Practic, deºi lucrul cu pãrinþii ar trebui sã fie distinct, terapia este condiþionatã, în mare parte, de acesta. În majoritatea cazurilor, lucrul cu pãrinþii este efectuat de un consultant, nu de cãtre analistul copilului, astfel încât „spaþiul mental” al copilului este mai bine respectat. În funcþie de vârsta copilului ºi de tehnica utilizatã de cãtre terapeut, poziþiile care privesc rolul analistului în familie 31
S. DIACONU, S. DRUGÃ, R. GHEORGHE
variazã, acest fapt reprezentând o dificultate majorã în cursul analizei copilului. Analistul trebuie sã gãseascã un echilibru între libertatea pe care o oferã copiilor pentru a se exprima ºi limitele pe care trebuie, în acelaºi timp, sã le impunã. În ceea ce priveºte contextul, existã un punct comun cu analiza adultului care se referã la numãrul de ºedinþe pe sãptãmânã, care ar trebui sã fie suficient pentru a începe un proces analitic veritabil. Frecvenþa de trei vizite pe sãptãmânã pare sã fie în general acceptatã deºi acest fapt nu se realizeazã foarte des în practicã. Problema onorariului a fost, de asemenea, o sursã pentru multe reflecþii, noþiunea de „platã simbolicã” fiind dezvoltatã în mod particular de Françoise Dolto, în Franþa. În plus, comunicarea verbalã ºi non-verbalã, a atras o atenþie crescutã ºi a determinat modificãri ale modului de tratament al copiilor comparativ cu adulþii. La începutul secolului douãzeci ºi unu, elemente de tehnicã precum jocul, desenul sau modelarea în lut sunt larg utilizate ca bazã pentru asociaþiile libere, fiind considerate corespondente ale exprimãrii verbale a adulþilor. Contra-transferul ºi implicarea fizicã a terapeutului în cursul analizei, este adesea mai intensã decât în analiza adultului. În ceea ce priveºte transferul, o atenþie specialã meritã sã fie acordatã alianþei terapeutice, noþiune care a fost deja menþionatã ºi care reprezintã tema centralã a controverselor dintre Anna Freud ºi Melanie Klein. Unii autori o considerã condiþia prealabilã pentru dezvoltarea ulterioarã a dinamicii transferului în timp ce pentru alþii este, propriu-zis, versiunea conºtientã a transferului. În ambele cazuri este evident faptul cã, la copii, în majoritatea cazurilor, alianþa terapeuticã depinde în mare mãsurã de tipul legãturii care a fost sau nu stabilitã cu pãrinþii. Interpretãrile pot fi, la fel ca în cazul adulþilor, metonimice, metaforice, istorice sau transferenþiale dar trebuie sã aibã, în timp, un efect de conþinere, care le conferã valoarea terapeuticã deoarece copiii trataþi sunt, în mare parte, cei a cãror capacitate de conþinere este deficientã ºi ale cãror graniþe psihice se aflã încã în procesul de formare. Esenþa acestei probleme este ca terapeutul sã ºtie cum sã creeze pentru asemenea copii, un cadru extern de structurare, derivat în mod specific ºi internalizat din procesul terapeutic. Analiza rezistenþei copiilor s-a dovedit a fi în întregime nedisociabilã de analiza conþinuturilor imaginaþiei ºi a transferului. Multe puncte de vedere, unele dintre ele destul de diferite, au fost expuse cu privire la concluzia analizei copilului, arãtându-se cã, în mod ideal, copilul ar trebui sã fie cel care decide, chiar ºi dupã dispariþia simptomelor care au motivat analiza – ceea ce ar avea sens, în mod evident, numai în legãturã cu existenþa suferinþei ºi a conflictelor intrapsihice care împiedicã dezvoltarea copilului. 32
Îmbrãþiºând ideile unor autori precum Hanna Segal ºi Donald Meltzer, miºcarea post-Kleinianã a avut o contribuþie importantã la discuþiile privind tehnicile de analizã a copilului (D. Meltzer, 1967) . În psihanaliza modernã accentul se pune pe paradigma relaþionãrii personale ºi umane, în contrast cu paradigma corporalã din psihanaliza tradiþionalã. Bowlby, în particular, a subliniat importanþa influenþei mediului exterior asupra copilului ºi a crezut cã o mare parte din anxietatea acutã sau cronicã se datora ameninþãrilor copilului cu abandonul de cãtre pãrinþii sãi, ca un mijloc de disciplinare. Însã el nu a acordat o atenþie prea mare setului mental al copilului ºi nici efectului fantasmelor copilului asupra procesãrii stresului extern. Psihanalistul modern de copii trebuie sã acorde importanþã egalã atât factorilor interni, cât ºi celor externi. Psihanaliza modernã ºi-a extins înþelegerea în ceea ce priveºte copiii ºi adolescenþii, cãci modelul original al lui Sigmund Freud era foarte reducþionist ºi nu putea face faþã întregii complexitãþi a comportamentului uman. Cu toate acestea, multe dintre principiile fundamentale ale lui Freud, cum ar fi importanþa inconºtientului, sunt utilizate alãturi de conceptul clinic de transfer, contra-transfer, alianþã terapeuticã ºi reacþie terapeuticã negativã. Începând cu Freud, multiple paradigme psihanalitice s-au dezvoltat, inclusiv psihologia kleinianã ºi psihologia self-ului. În timp ce Freud sublinia ideea descãrcãrii de energie într-un cadru natural, ºtiinþific, abordãrile mai recente subliniazã ideea exprimãrii “persoanei” într-un cadru hermeneutic. Cele douã puncte de vedere ne ajutã sã înþelegem diferitele aspecte ale psihanalizei. Modelul descãrcãrii energetice ne ajutã sã înþelegem (parþial) nevroza obsesionalã, chiar din punct de vedere genetic, în timp ce modelul orientat spre persoanã ne ajutã sã înþelegem tulburarea de personalitate borderline (American Psychiatric Association, 1994). Eforturi suplimentare sunt necesare pentru reconcilierea celor douã abordãri. În final, meritã sã amintim cã, odatã cu Antonino Ferro (1997), psihanaliza este consideratã, în esenþã, o singurã entitate ºi cã nu avem nimic de câºtigat prin separarea psihanalizei copilului de cea a adultului. Fiecare se aflã într-o poziþie prin care contribuie la îmbogãþirea celeilalte prin intermediul unei analize calme, comparative asupra diferitelor probleme tehnice care intervin în ambele zone. (International Dictionary of Psychoanalysis). REFERINÞE
1. Asiado, T. (2007) – Melanie Klein – Beyond Freud. Available at http://psychology.suite101.com/article.cfm/melanie_klein_beyond_freud VOLUMUL 3, NUMÃRUL 2, IUNIE 2009
O SCURTÃ PRIVIRE ASUPRA PSIHANALIZEI COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI
2. Drell, M. J. (1982) - Hermine Hug-Hellmuth, A pioneer in child analysis. Bulletin of the Meninger Clinic; 46 (2), 138-150 3. Fitzgerald, M. (1998) - Child psychoanalytic psychotherapy. Advances in Psychiatric Treatment; vol. 4, pp. 18-24 4. Freud, A. (1946) - The psychoanalytical treatment of children. Technical lectures and essays. London: Imago 5. Geissmann, C., Geissmann, P. - (1998). A History of Child Psychoanalysis (New Library of Psychoanalysis). Ed. Routledge, London, UK 6. Golse, B. - International Dictionary of Psychoanalysis. Technique with Children, Psychoanalytic. - http://www.enotes.com/psychoanalysis-encyclopedia/ technique-children-psychoanalytic 7. Hamilton, V. (1982) - Narcissus and Oedipus: The Children of Psychoanalysis. Karnac Books, Routledge & Kegan Paul, London, Boston ºi Henley 8. Holder A. (2005) - Anna Freud, Melanie Klein, and the psychoanalysis of children and adolescents. Ed. Karnac Books, London; pag. 25-27 9. Holmes, J. (1993) - John Bowlby and Attachment Theory. Ed. Routledge, London
VOLUMUL 3, NUMÃRUL 2, IUNIE 2009
10. Houzel, D., Catoire, G. (1986) - La psychanalyse des enfants. Encyclopédie médico-chirurgicale. Psychiatrie. Paris: E.M.-C 11. MacLean, G., Rappen, U. (1991) - Hermine von Hug-Hellmuth. Ed. Routledge, New York 12. Meltzer, D. (1967) - The psychoanalytic process. Ed. Heinemann Medical, London 13. Milea, ª., Ionescu, A. (1988) – Principii ºi metode de tratament psihologic. Tratat de pediatrie. Ed. Medicalã, Bucureºti, pag. 578-579 14. Roudinesco, E. (1995) – De la Sigmund Freud la Jacques Lacan. Ed. Humanitas, Bucureºti; pag. 38, 45-46, 83, 126, 165, 175-178 15. Sandler, J., Kennedy, H., Tyson, R.L. (1980) The technique of child analysis. Discussions with Anna Freud. Hogarth and the Institute of Psychoanalysis,
London 16. Sandor, V. (2005) – Itinerar de psihanalizã. Editura Fundaþiei Generaþia, Bucureºti 17. Winnicott, D. W. (2002) - Consultaþia terapeuticã a copilului. Editura Fundaþiei Generaþia, Bucureºti 18. Winnicott, D. W. (1996) - Playing and reality. Ed. Routledge, London ºi New York
33
