M A S T E R DREPT MATERIAL COMUNITAR DISCIPLINA: TEORIA ŞI PRACTICA DREPTULUI ECONOMIC ROMÂNESC, EUROPEAN ŞI INTERNATIONAL
TEMA: DREPTURILE OMULUI: DREPTURILE ŞI LIBERTĂŢILE SOCIAL-ECONOMICE
COORDONATOR ŞTIINŢIFIC,
MASTERAND, CONSTANTIN STUMBEA
2010
CUPRINS Pag. LISTA DE ABREVIERI...................................... ABREVIERI............................................................. ............................................. ...................... 3
1.1.
CAPITOLUL I EDUCAŢIA PENTRU DREPTURILE OMULUI......................................... OMULUI......................................... Motto-uri..................................................................................................... 1.2. Istoricul Drepturilor Omului......................................... Omului................................................................ ........................... .... 1.3. « Generaţiile Generaţiile » Drepturilor Omului............................ Omului................................................... ............................. ...... 1.4. Conceptul de Educaţie pentru pentru Drepturi ale Omului..................... Omului.............................. .........
4 4 4 5 5
CAPITOLUL II DREPTURILE OMULUI ÎN CONSTITUŢIA ROMÂNIEI ŞI ÎN DOCUMENTELE INTERNAŢIONALE........... INTERNAŢIONALE................................... ............................................ .................... 7 2.1. Declaraţia Universală Universală a Drepturilor Omului.......................... Omului.......................................... ................ 7 2.2. Pactul Internaţional Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice...................... Politice...................... 9 2.3. Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Economice, Sociale şi Culturale......................................... Culturale................................................................ .............................................. ...................................... ............... 10 2.4. Convenţia privind protecţia drepturilor omului şi a libertăţilor Fundamentale................................ Fundamentale....................................................... .............................................. .................................... ............. 11 2.5. Constituţia României................................... României.......................................................... ............................................. ...................... 11 CAPITOLUL III DREPTURILE ŞI LIBERTĂŢILE SOCIAL-ECONOMICE ŞI CULTURALE................................ CULTURALE....................................................... .............................................. ............................................ ..................... 12 CAPITOLUL IV CONCLUZII..................................... CONCLUZII............................................................ .............................................. ......................................... .................. 16 4.1. Cu privire privire la drepturile omului şi statul de drept.................................. drept.................................. 16 4.2. Cu privire privire la consecinţele aderãrii României la C.E.D.O..................... C.E.D.O..................... 17 4.3. Cu privire la problematica recrudescenţei drepturilor omului şi libertăţilor publice............................................. publice.................................................................... ....................................... ................ 18 4.4. Cu privire privire la fragilitatea drepturilor omului şi libertãţilor publice.... 19 BIBLIOGRAFIE.................................... BIBLIOGRAFIE........................................................... .............................................. ................................... ............ 22
2
LISTA DE ABREVIERI Art. C.E.D.O. D.U.D.O. E.C.O.S.O.C. E.D.O. O.N.U. Op. Cit.
- Articol - Convenţia Europeană a Drepturilor Omului - Declaraţia Universală a Drepturilor Omului - Consiliul Economic şi Social al O.N.U. - Educaţia pentru drepturile drepturile Omului - Organizaţia Naţiunilor Unite - Opera citată
3
CAPITOLUL I EDUCAŢIA PENTRU DREPTURILE OMULUI 1.1. Motto-uri Motto 1 : "... pentru a exista un stat de drept nu este suficient să se institue un mecanism juridic care să garanteze respectarea riguroasă a legii, ci este totodată necesar ca acestei legi să i se dea un anumit conţinut, inspirat de ideea promovării drepturilor şi libertăţilor umane umane în cel mai autentic spirit liberal şi al unui larg democratism. " Prof. dr. Tudor Drăganu Motto 2 :
"...no "...noţiu ţiunea nea de dreptu drepturi ri ale omului omului ... nu are sens sens decât decât în cadrul cadrul unei unei socie societăţi tăţi organizate, dotată cu o putere organizată şi care acţionează în relaţia dintre individ şi stat, cu libertăţi de care individul trebuie să se bucure,cu dreptul său la justiţie în condiţiile stabilite prin lege, cu dreptul său de a participa participa la treburile publice şi cu drepturile şi îndatoririle sale asupra asupra statului ca un drept la un nivel de viaţă suficien suficientt şi la satisface satisfacerea rea nevoilor sale fundamentale. fundamentale. " Ashjrn Eide
1.2. Istoricul Drepturilor Omului Drepturile omului îşi au rădăcinile în multe culturi şi tradiţii ancestrale. Codul Hammurab Hammurabi,i, în Babilonia Babilonia (Irak, 2000 î.Hr.) a fost primul cod legislativ legislativ scris. scris. A urmărit urmărit să impună domnia legii în regat, să distrugă răul şi violenţa, să prevină opresiunile asupra celor slabi de către cei puternici (…), să înalţe ţara şi să promoveze binele oamenilor". Un faraon din Egiptul antic (2000 î.Hr.) dădea instrucţiuni subordonaţilor ca "atunci cînd un reclamant vine din Egiptul de Sus sau de Jos, să se asigure că totul se face conform legii, că drepturile fiecăruia sunt respectate". Carta Cyrus (Iran, 570 î.Hr.), iniţiată de regele Persiei pentru poporul său, prin care erau recunoscute dreptul la libertate, securitate, libertate de mişcare şi unele drepturi sociale şi economice. Magna Carta engleză şi Declaraţia Drepturilor (1215), elaborată de nobilii englezi şi membrii clerului împotriva abuzului de putere al regelui John I, a enumerat o serie de drepturi şi a pus bazele principiului egalităţii în faţa legii. În secolele XIX-XX au fost adoptate primele tratate internaţionale de drepturile omului, o serie de probleme legate de drepturile omului au început să fie discutate la nivel internaţional, în special cele privind sclavia, negoţul de persoane, condiţiile inumane de muncă şi munca copiilor. În sec. XX, Carta Naţiunilor Unite, semnată la 26 iunie 1945, statuează ca obiectiv fundamental al Naţiunilor Unite "apărarea generaţiilor viitoare de eventualele războaie" şi "reafirmarea credinţei în drepturile fundamentale ale omului, în demnitatea şi valoarea omului şi în egalitatea de drepturi dintre femei şi bărbaţi". La nivelul Naţiunilor Unite, Carta Internaţională a Drepturilor Omului cuprinde: Declaraţia Universală a Drepturilor Omului (1948) (1948),, Conve Convenţi nţiaa Intern Internaţi aţiona onală lă asupr asupraa Dreptu Drepturilo rilorr Civile Civile şi Pol Politi itice ce şi Conve Convenţi nţiaa Internaţională asupra Drepturilor Economice, Sociale şi Politice (1996). Recent, a fost elaborată şi Carta Socială Europeană, care urmăreşte asigurarea anumitor standarde de viaţă ale popoarelor din Europa. Aproape toate regiunile lumii au elaborat propriile instrumente pentru protecţia drepturilor omului: Convenţia Americană a Drepturilor Omului (1969), Carta Africană a Drepturilor Omului şi Popoarelor (1986), Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (1950) şi, recent, Declaraţia Asiatică a Drepturilor Omului şi Carta Arabă a Drepturilor Omului. 4
Educaţia pentru drepturile omului (EDO) a înregistrat în timp multiple definiţii şi abordări. Programul pentru tineret al Consiliului Europei, una dintre cele mai active instituţii în acest acest domen domeniu, iu, a defini definitt EDO drept drept "(…) "(…) progra programe me şi activi activităţ tăţii educa educaţio ţiona nale le care care promovează egalitatea demnităţii umane, în conexiune cu alte programe care promovează învăţarea interculturală, participarea şi susţinerea minorităţilor".
1.3. « Generaţiile » Drepturilor Omului Evolu Evoluţia ţia dreptu drepturil rilor or omului omului este este descri descrisă să în literat literatura ura de specia specialit litate ate prin prin trei trei "generaţii". Prima generaţie de drepturi a cuprins drepturile civile şi politice, de ex., dreptul la viaţă, dreptul la asociere, dreptul la judecată dreaptă, libertatea de expresie, dreptul de participare la viaţa politică a societăţii şi aşa mai departe. Drepturile civile se referă la garantarea integrităţii fizice şi morale, cele juridice - de obicei clasificate ca "drepturi civile" - protej protejeaz eazăă indivi indivizii zii în relaţi relaţiaa cu sistem sistemul ul legisl legislati ativv şi politi politic, c, iar dreptu drepturil rilee politi politice ce reglementează participarea la viaţa socialăb (de ex., dreptul la vot, dreptul de a se înscrie într-un partid politic, dreptul la asociere liberă şi de a participa la întruniri, libertatea de expresie şi accesul la informaţii). Delimitările între diferite tipuri de drepturi nu sunt clare, unele unele drepturi drepturi putând fi încadrate încadrate în mai multe categorii categorii:: de ex., dreptul dreptul la libera libera expresie expresie este un drept civil, dar şi unul politic. Valoarea centrală a primei generaţii de drepturi a fost libertatea. A doua generaţie de drepturi a inclus drepturile sociale, economice şi culturale - de ex., dreptul la o viaţă decentă, dreptul a muncă, dreptul la sănătate şi la educaţie, dreptul de a se asocia într-un sindicat. Valoarea fundamentală care a stat la baza celei de-a doua gener generaţi aţiii a fost fost egali egalitat tatea: ea: acces accesul ul egal egal la servic servicii, ii, oportu oportunit nităţi ăţi social socialee şi econo economic micee echivalente. Drepturile sociale promovează participarea deplină la viaţa socială: dreptul la educaţie, dreptul de a avea o familie, dreptul de a petrece timpul liber, dreptul la sănătate, dreptl dreptl la non-di non-discr scrimi iminar nare. e. Dreptu Drepturil rilee econo economic micee se referă referă la standa standarde rdele le de viaţă, viaţă, ca premisă a demnităţii şi libertăţii umane: dreptul la muncă, la locuinţă, la asigurări sociale. Drepturile culturale cuprind dreptul de a participa liber la viaţa culturală a comunităţii, dreptul la educaţie, drepturi referitoare la păstrarea identităţii culturale. A treia generaţie de drepturi (solidaritatea) promovează o categorie nouă de drepturi, aflate încă în curs de recunoaştere: drepturile "colective" ale societăţii sau ale persoanelor. Acestea au apărut ca urmare a dezastrelor ecologice, a războaielor şi sărăciei, fenomene care au atras atenţia omenirii asupra dreptului la dezvoltare, la pace sau la un mediu sănătos, la asistenţă umanitară. 1.4. Conceptul de Educaţie pentru Drepturi ale Omului Ca şi alte dimensiuni ale educaţiei, EDO este deseori definită prin scopul său: programe şi activităţi care urmăresc să dezvolte o cultură în care drepturile omului sunt înţelese, apărate şi respectate. Aceasta nu înseamnă o limitare a obiectivelor EDO la dobândirea de cunoştinţe, la informarea despre drepturile omului, ci presupune în egală măsură măsură cunoa cunoaşte şterea rea şi respe respecta ctarea rea lor, lor, o int interr errela elaţio ţionar naree de atitud atitudini ini,, compo comporta rtamen mente, te, convinger convingeri,i, norme şi regulame regulamente. nte. Obiective Obiectivele le generale generale ale EDO vizează vizează promovare promovareaa respectului pentru drepturile omului şi pentru libertăţile fundamentale, a respectului faţă de sine şi respectul faţă de alţii; dezvoltarea unor atitudini şi comportamente care să conducă la respectarea drepturilor celorlalţi, promovarea egalităţii de gen, respectarea, înţelegerea şi valorizarea diversităţii culturale, în special în ceea ce priveşte diferenţele naţionale, etnice, religioase, lingvistice şi alte minorităţi sau comunităţi; promovarea cetăţeniei active şi a democraţiei. Rezult Rezultate atele le EDO se reflec reflectă tă în: cunoşt cunoştinţ inţee (învăţ (învăţare are despr despree dreptu drepturile rile omului omului), ), competenţe (învăţare pentru drepturile omului), atitudini şi valori (învăţare prin drepturile omului). O definiţie a drepturilor omului este dificil de formulat, ca şi în cazul altor valori fundamentale - binele, adevărul, dreptatea. În sens juridic, un drept este o revendicare pe care suntem suntem îndreptăţiţi îndreptăţiţi să o cerem. Un drept drept al omului este o revendic revendicare are atribuită atribuită prin 5
simpla condiţie de a fi fiinţă umană. La baza drepturilor omului stau valorile fundamentale: demnitatea umană, egalitatea, xistenţă interpersonală şi interstatală în mod practic. De exemp exemplu: lu: lib libert ertate atea, a, respec respectul tul pentru pentru celăla celălalt, lt, nedis nediscri crimin minare area, a, tol tolera eranţa nţa,, drepta dreptatea tea,, responsabilitatea. Comunitatea internaţională a stabilit că drepturile omului sunt: inalienabile (nimeni nu le poate pierde, deşi în unele circumstanţe ele pot fi suspendate sau restricţionate); indivizibile, interdependente şi interrelaţionate (nu pot fi abordate izolat unele de altele); universale (se aplică în mod egal pentru toate persoanele, indiferent de rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinii politice sau de alt gen, origine naţională, origine socială sau alt tip de statut). Protecţia drepturilor omului sau solicitarea respectării acestora se realizează prin uilizarea mecanismelor legale sau prin diferite activităţi ale societăţii civile - campanii, lobby. La nivel internaţional, există tratate, acorduri, declaraţii sau convenţii, coercitive sau nu, care recomandă norme de conduită pentru state şi semnifică angajamentul statelor respec respectiv tivee de a protej protejaa dreptu drepturile rile indivi indivizil zilor. or. În Europa Europa,, există există Curtea Curtea Europ European eanăă a Drepturilor Omului, care se ocupă cu protecţia drepturilor omului şi veghează ca statele săşi înde îndepl plin inea easc scăă obli obliga gaţi ţiile ile conf confor orme me legi legisl slaţ aţie ieii drep dreptu turi rilo lorr omul omului ui.. Orga Organi niza zaţii ţiile le nonguvernamentale sau alte grupuri de iniţiativă civică au un rol important în asigurarea respec respectăr tării ii dreptu drepturilo rilorr omului omului.. ONG-ur ONG-urile ile oferă oferă asiste asistenţă nţă direct directăă persoa persoanel nelor or ale căror căror dreptu drepturi ri au fost fost încălc încălcate ate,, exerci exercită tă presiu presiuni ni pentru pentru modifi modifica carea rea legisl legislaţi aţiei ei naţion naţionale ale şi internaţionale, formulează propuneri pentru modificarea legislaţiei şi dezvoltă programe educaţionale pentru cunoaşterea şi respectarea drepturilor omului. Cunoaşterea drepturilor şi a mijloacelor de apărare a lor sunt premise pentru asigurarea respectării acestora în situaţii cotidiene. EDO îmbină cu succes învăţarea formală, non-formală şi informală, pe tot parcursul vieţii. Dr. Pasi Sahlberg a subliniat că "un număr mare al experienţelor noastre de învăţare sau desfăşurat în afara sistemului de educaţie formală: la locul de muncă, în familie, în diferi diferite te organi organiza zaţii ţii şi biblio bibliotec teci…" i…" ("Buil ("Buildin dingg Bridge Bridgess for Learn Learning ing - Recuno Recunoaşt aştere ereaa şi valorificarea educaţiei non-formale în activităţile cu tinerii"). Abordarea actuală recomandă centrarea EDO pe cel care învaţă, pe nevoile, preferinţele, abilităţile şi dorinţele fiecărei persoane persoane,, evidenţi evidenţiind ind valoarea valoarea propriilor propriilor acţiuni acţiuni şi a schimbări schimbăriii personal personale. e. Contribuţi Contribuţiaa cursantul cursantului, ui, activismul activismul său în procesul procesul de învăţare învăţare asigură asigură eficacitat eficacitatea ea şi atractivit atractivitatea atea activităţilor şi sunt resurse educaţionale fundamentale. Educaţia pentru drepturile omului promovează cunoaşterea cunoaşterea interculturală şi respectul pentru om, indiferent de rasă, etnie, religie, gen, origini sociale etc. Astfel, pe lângă inst instru rume ment ntel elee care care stip stipul ulea ează ză drep dreptu turil rilee fund fundam amen enta tale le,, unel unelee conv conven enţi ţiii sau sau trat tratat atee promovează şi drepturile unor grupuri specifice, ca modalitate specială de protecţie, întrucât s-a s-a cons consta tata tatt că aces aceste teaa au fost fost dese deseor orii disc discri rimi mina nate te sau sau se află află întrîntr-oo situ situaţ aţie ie de vulne vulnerab rabili ilitat tatee (deza (dezavan vantaj tajare are). ). Obiec Obiectul tul unor unor aseme asemenea nea docume documente nte l-au l-au reprez reprezen entat tat dreptu drepturil rilee minori minorităţ tăţilo ilor, r, ale copii copiilor lor,, dreptu drepturil rilee femeil femeilor, or, ale refugi refugiaţi aţilor lor,, dreptu drepturil rilee prizonierilor de război sau ale persoanele deţinute. Un aspect important al EDO îl reprezintă interpretările greşite ale drepturilor. În multe situaţii, protejarea drepturilor unui grup poate limita drepturile altui grup sau altor persoane. În alte situaţii, drepturile omului sunt doar un slogan sau o scuză la îndemână pentru acţiuni ale căror valori şi scopuri declarate diferă de intenţiile sau efectele reale. De exemplu, lupta împotriva terorismului este adesea un motiv pentru îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale, cum ar fi dreptul la libera circulaţie. EDO EDO a bene benefi fici ciat at de aten atenţi ţiaa şi spri spriji jinu null mult multor or inst instit ituţ uţii ii sau sau orga organi niza zaţi ţiii internaţionale. Consiliul Europei a recomandat predarea şi învăţarea drepturilor omului în şcoli şi întărirea rolului societăţii civile în promovarea şi protecţia drepturilor omului. ONU a declarat perioada 1995-2004 "Decada Naţiunilor Unite de educaţie pentru drepturile •
•
•
6
omului". UNESCO a subliniat importanţa "învăţării de a trăi împreună" în şi trans-societăţi, în condiţiile societăţilor moderne multiculturale şi multireligioase.
CAPITOLUL II DREPTURILE OMULUI ÎN CONSTITUŢIA ROMÂNIEI ŞI ÎN DOCUMENTELE INTERNAŢIONALE 2.1. Declaraţia Universală a Drepturilor Omului La 10 decemb decembrie rie 1948, 1948, Adunar Adunarea ea Genera Generală lă a Organi Organiza zaţie ţieii Naţiun Naţiunilo ilorr Unite Unite a proclamat Declaraţia Universală a Drepturilor Omului "ca ideal comun spre care trebuie să tindă toate popoarele şi naţiunile, pentru ca toate persoanele şi toate organele societăţii să se străduiască, având această declaraţie permanent în minte, ca, prin învăţătură şi educaţie, să dezvolte respectul pentru aceste drepturi şi libertăţi şi să asigure prin măsuri progresive, de ordin naţional şi internaţional, recunoaşterea şi aplicarea lor universală şi efectivă". Prin acest document se puneau bazele principiale a ceea ce mai târziu avea să se numească Dreptul internaţional al drepturilor omului. Declaraţia Universală a Drepturilor Omului cuprinde două categorii de drepturi: drepturi civile şi politice, pe de o parte, şi drepturi economice, sociale şi culturale, pe de altă parte. Drepturile civile şi politice: - drepturi la viaţă, la libertate şi la securitatea persoanei (Art. 3); - interzicerea sclaviei şi a comerţului cu sclavi (Art. 4); - interzicerea torturii, a pedepselor şi tratamentelor inumane sau degradante (Art. 5); - dreptul la o egală protecţie în faţa legii (Art. 7); - dreptul de a nu fi subiect al arestării, detenţiei sau exilului arbitrar (Art. 9); - dreptul la un proces echitabil şi public, în materie civilă sau penală, cu aplicarea prezumţiei de nevinovăţie şi interzicerea aplicării legilor şi sancţiunilor "ex post facto" (Art. 10 şi 11); - drep dreptu tull la secr secret etul ul vieţ vieţii ii pers person onal alee şi inte interz rzic icer erea ea im imix ixti tiun unilo ilorr în fami famili lie, e, corespondenţă, corespondenţă, domiciliu, precum şi dreptul la onoare şi reputaţie r eputaţie (Art. 12); - dreptul la libera circulaţie şi de a-şi alege reşedinţa în interiorul graniţelor unui stat (Art. 13); - dreptul de a părăsi şi de a reveni în ţara sa (Art. 14); - dreptul de a avea o cetăţenie şi de a o schimba (Art. 15); - dreptul de a se căsători şi de a întemeia o familie pe baza egalităţii şi a consimţământului consimţământului liber şi deplin (Art. 16); - dreptul la proprietate (Art. 17); - dreptul la libertatea gândirii, de conştiinţă şi religie r eligie (Art. 18); - dreptul la libertatea opiniilor şi exprimării (Art. 19); - dreptul la libertatea de întrunire şi de asociere paşnică (Art. 20); - dreptul de a lua parte la conducerea treburilor publice ale ţării, precum şi accesul egal la funcţiile publice din ţara sa, baza puterii de stat fiind constituită pe voinţa poporului (Art. 21); Drepturi economice, sociale şi culturale: - dreptul la securitate socială (Art. 22); - dreptul la muncă şi la libera alegere a muncii, precum şi la ocrotire împotriva şomajului (Art. 23, pct. 1); - dreptul la salariu egal pentru muncă egală (Art. 23, pct. 2); - dreptul la o retribuţie satisfăcătoare care, la nevoie, poate fi completată prin alte mijloace de protecţie socială (Art. 23, pct. 4); - dreptul la odihnă şi recreaţie (Art. 24); - dreptul la un nivel de trai care să asigure sănătatea şi bunăstarea lui şi a familiei sale, precum şi dreptul la asigurare în caz de şomaj, invaliditate, văduvie, bătrâneţe sau în 7
cele celela lalt ltee cazu cazuri ri de pier pierde dere re a mi mijl jloa oace celo lorr de subz subzis iste tenţ nţă, ă, în urma urma unor unor îm împr prej ejur urăr ării independente independente de voinţa sa (Art. 25, pct. 1); - dreptul la ocrotire deosebită a mamei şi copilului (Art. (Ar t. 25, pct. 2); - dreptul la învăţătură, care trebuie să fie gratuită cel puţin la nivelul elementar şi general (Art. 26); - dreptul de a participa în mod liber la viaţa culturală a colectivităţii, de a se bucura de arte şi de a participa la progresul ştiinţific şi la binefacerile lui (Art.27,pct.1); - dreptul la ocrotirea intereselor materiale şi morale care decurg din orice lucrare ştiinţifică, literară şi artistică al cărei autor este (Art. 27, pct.2); Pe lângă aceste două categorii de drepturi, Declaraţia Universală a Drepturilor Omului prevede obligaţiile oricărei persoane faţă de colectivitatea în cadrul căreia îşi dezvoltă liber şi deplin personalitatea. Corelaţia dintre îndatoririle şi drepturile omului este efectul existenţei unei legături logice şi necesare între două părţi componente ale raportului individ-societate, individ-stat. Cele două părţi ale raportului se găsesc, din punct de vedere juridic, pe poziţie de egalitate. Statul, ca formă organizată a societăţii, trebuie să rezolve probl problem emele ele de natură natură econo economic mică, ă, social socială, ă, cultur culturală ală,, politi politică că şi civilă civilă ale cetăţ cetăţeni enilor lor.. Modalitatea de realizare nu este indiferentă, ci presupune existenţa unităţii de interese între guvernanţi şi cetăţeni (guvernaţi). Problematica drepturilor omului devenită actuală, subiect cheie al aprecierilor făcute unui regim politic, ne face să gândim că "actualizarea" acestui fenomen este efectul pericolului sau stagnării în care se găsesc drepturile omului. Creşterea interesul interesului ui faţă de această această tematică tematică face "actuală" "actuală" Declaraţi Declaraţiaa Universală Universală a Drepturilo Drepturilor r Omului şi celelalte acte internaţionale care le reglementează, interpretarea ei, precum şi aplicarea dispoziţiilor sale. 1 Exer Exerci cita tarea rea drep dreptu turil rilor or şi li libe bert rtăţ ăţil ilor or cupr cuprin inse se în Decl Declar araţ aţia ia Univ Univer ersa sală lă a Drepturilor Omului este supusă doar îngrădirilor stabilite prin lege, exclusiv în scopul asigurări asigurăriii respectu respectului lui drepturilor drepturilor şi libertăţilo libertăţilorr altora, altora, precum şi a respectării respectării cerinţelor cerinţelor morale moralei,i, ordini ordiniii public publicee şi bunăst bunăstări ăriii gener generale ale înt într-o r-o socie societat tatee democ democrat ratică ică.. Dispoz Dispoziţi iţiaa aceas aceasta ta este este o recuno recunoaş aşter teree implic implicită ită a carac caracter terulu uluii relati relativv al dreptu drepturilo rilorr şi lib libert ertăţi ăţilor lor prevăzute în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. Nefiind absolute, drepturile pot fi deci limitate în exerciţiul lor, astfel încât să prevină abuzul de drept şi, în acelaşi timp, să se păstreze caracterul democratic al societăţii. Limitarea exerciţiului drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti făcută prin acte interne este restrânsă, deoarece nici o dispoziţie a Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului "nu poate fi interpretată ca implicând pentru vreun stat, grupare sau persoană dreptul de a se deda la vreo activitate sau de a săvârşi vreun act îndreptat spre desfiinţarea unor drepturi sau libertăţi enunţate în prezenta Declaraţie" (Art. 30). Declaraţia este primul document internaţional care stabileşte o concepţie unitară despre drepturile omului. Reprezentând standardul comun al comunităţii internaţionale, drepturile proclamate în cuprinsul acestei declaraţii sunt universale şi inalienabile. Alături de existenţa unui sistem reprezentativ, participarea individului la guvernare, existenţa statului de drept şi a libertăţii ca premise ale reglementării drepturilor omului caracterizează o societate democratică. Ele constituie azi unul din criteriile, elementele esenţi esenţiale ale,, fundam fundament entale ale ale democr democraţi aţiei. ei. Democr Democraţi aţiaa este este strâns strâns legată legată de sistem sistemul ul de protecţie a drepturilor omului şi depinde de gradul de civilizaţie atins, adică de un ansamblu de factori istorici, sociologici, biologici, psihologici, economici specifici societăţii. Ea este o revendicare colectivă, dar şi o limită a drepturilor omului, prin caracterul relativ al acestora, pe care li-l imprimă, adică prin posibilitatea recunoscută statelor de a limita exerciţiul unor drepturi sau libertăţi fundamentale în scopul protejării drepturilor celorlalţi sau al societăţii în ansamblu. Afirmându-şi credinţa în drepturile fundamentale ale omului (Art. 55 din Carta O.N.U.), toate popoarele Naţiunilor Unite au contribuit la proclamarea standardului comun ce trebuie realizat de toate naţiunile în acest domeniu, prin adoptarea Rezoluţiei 217 (III) din 1
DOINA MICU, Garantarea Drepturilor Omului , Editura "All Beck", Beck", Bucureşti, Bucureşti, 1998, pag. 1-11. 8
decembrie 1948. Declaraţia Universală a Drepturilor Omului nu este doar standardul comun spre a cărui realizare tinde fiecare stat, ci şi un ansamblu de principii pe care statele trebuie să le respecte, de care trebuie să ţină seama în cadrul măsurilor progresive pe care le iau la nivel nivel naţion naţional al şi int intern ernaţi aţion onal al pentr pentruu asigur asigurare areaa recuno recunoaşt aşteri eriii şi aplic aplicări ăriii univer universal salee şi efective a conţinutului lor. Influenţa Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului s-a manifestat profund atât faţă de statele membre ale O.N.U., cât şi faţă de celelalte state membre. Impactul acesteia a fost universal, în sensul că legislaţia statelor de pe diferite continente, alături de convenţiile regionale ale drepturilor omului, s-au inspirat din cuprinsul Declaraţiei sau au preluat unele prevederi ale acesteia. La nivelul O.N.U. s-a apreciat necesitatea transformării obligaţiilor de principiu din cuprinsul cuprinsul Declaraţi Declaraţiei ei Universale Universale a Drepturilo Drepturilorr Omului Omului (D.U.D.O.) (D.U.D.O.) în obligaţii obligaţii juridice, juridice, alături de reglementarea unor măsuri de implementare. S-a hotărât redactarea proiectelor celor două Pacte Internaţionale: Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice şi Pactul Pactul Internaţio Internaţional nal privind privind Drepturile Drepturile Economic Economice, e, Sociale Sociale şi Culturale Culturale.. Ambele Ambele Pacte Pacte prevăd drepturile popoarelor la autodeterminare. Se recunoaşte dreptul fiecărui stat de a decide asupra problemelor sale interne, dar în acelaşi timp se recunoştea dreptul şi obligaţia Naţiunilor Unite de a se ocupa de politicile naţionale atunci când afectează comunitatea mondia mondială lă (poziţ (poziţia ia americ americană ană preze prezenta ntată tă de Cabot Cabot Lodge Lodge în anul anul 1960). 1960). Proble Problemat matica ica dreptu drepturil rilor or omului omului sau orice orice altă altă chest chestiun iunee faţă faţă de care care statel statelee şi-au şi-au asuma asumatt obliga obligaţii ţii intern int ernaţi aţion onale ale încete încetează ază să const constitu ituie ie un subie subiect ct ce int intră ră în compet competenţ enţaa exclu exclusiv sivăă a juris jurisdic dicţie ţieii naţio naţional nale. e. Ca urmare urmare,, un stat stat care care nu-şi nu-şi respe respectă ctă obliga obligaţiil ţiilee int intern ernaţi aţion onale ale asumate nu poate invoca principiul suveranităţii naţionale ca justificare a neîndeplinirii obligaţiei respective, chiar dacă obligaţia vizează drepturile propriilor cetăţeni. 6 Cu privire la măsurile măsurile de implementa implementare re a drepturilo drepturilorr omului, omului, care au divizat divizat iniţial iniţial membrii Comisiei Drepturilor Omului, care a redactat proiectele pactelor, s-a ajuns la următoarea soluţie: - crea creare reaa Comi Comite tetu tulu luii Drep Dreptu turi rilo lorr Omul Omului ui,, care care devi devine ne prin princi cipa palu lull orga organn de implementare; - admiterea petiţiilor interstatale ca măsuri de implementare; - instituirea sistemului rapoartelor întocmite de state; - furnizarea de informaţii de către organismele O.N.U. sau agenţii specializate de la care se pot obţine informaţii independente; - trimiterea de recomandări făcute statului intimat.
2.2. Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice poate fi apreciat ca un tratat multil multilate ateral ral care care reflec reflectă tă dorinţ dorinţaa comun comunită ităţii ţii int intern ernaţi aţiona onale. le. El conţin conţinee următo următoare arele le prevederi: - de natură generală (Art. 2-5); - obligaţii cu executare imediată (Art.2 (1)); - clauza principiu a nediscriminării (Art. 2); - clauza generală de interpretare şi aplicare întocmai sau clauza de siguranţă (Art.5); - remedii efective în cazul încălcării drepturilor din cuprinsul pactului (Art.2(3)); - obligaţii pozitive (Art.10); - obliga obligaţii ţii de princ principi ipiuu (Art.14 (Art.14 - prezu prezumţi mţiaa de nevino nevinovăţ văţie, ie, dreptu dreptull la apăra apărare, re, protecţia împotriva autoincriminării, dreptul la apel şi compensaţie, principiul "non bis in idem"). Drepturile protejate cuprinse în Partea a III-a sunt următoarele: - dreptul la viaţă (Art.6); - libertatea faţă de tortură şi tratament inuman (Art.7); - libertatea faţă de sclavie şi muncă forţată (Art.8); - dreptul la libertate şi securitate (Art.9); - dreptul persoanelor deţinute, de a fi tratate cu umanism (Art.10); 9
- libertatea faţă de închisoarea pentru datorii (Art.11); - libertatea de mişcare şi alegere a domiciliului (Art.12); - libertatea străinilor faţă de expulzarea arbitrară (Art.13); - dreptul la un proces corect, echitabil (Art.14); - protecţia împotriva retroactivităţii legii penale (Art.15); - dreptul la personalitate juridică în faţa legii (Art.16); (Ar t.16); - dreptul la viaţă privată (intimitate) (Art.17); - libertatea de gândire, conştiinţă şi religie (Art.18); - libertatea de opinie şi expresie (Art.19); - interzicerea propagandei de război şi a incitării la ură naţională, rasială sau religioasă (Art.20); - dreptul la adunare (Art.21); - dreptul la asociere (Art.22); - dreptul de a se căsători şi de a forma o familie (Art.23); - drepturile copilului (Art.24); - drepturile politice (Art.25); - egalitatea în faţa legii (Art.26); - drepturile minorităţilor (Art.27). Ca o concluzie cu privire la acest Pact, se poate spune că el conţine categorii distin distincte cte de obliga obligaţii ţii jurid juridice ice,, defin definiţi iţiii detal detaliat iatee şi ample ample ale dreptu drepturilo rilor, r, o enume enumerar raree extensivă a drepturilor civile şi politice, anumiţi termeni, însă prea generali şi imprecişi, care sunt sunt mai mai degr degrab abăă prin princi cipi piii poli politi tice ce decâ decâtt drep dreptu turi ri subi subiec ecti tive ve efec efecti tive ve şi măsu măsuri ri de implementare a căror eficienţă a crescut în timp, dar care menţin individul într-o postură de subordonare faţă de stat, făcând astfel să primeze metodele tradiţionale bazate pe diplomaţie şi suveranitatea statelor. 1
2.3. Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Economice, Sociale şi Culturale Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Economice, Sociale şi Culturale a fost adoptat simultan cu Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice, dar drepturile protejate sunt distincte şi sistemul de control internaţional este diferit. Pactul conţine: - prevederi generale asupra obligaţiilor statelor părţi, care reflectă şi natura juridică a drepturilor prevăzute; Obligaţiile statelor, precum şi drepturile indivizilor urmează să fie implementate progresiv, deoarece Pactul însuşi are un caracter promoţional. Statele îşi asumă obligaţii generale de a lua măsuri care să ducă progresiv la realizarea drepturilor prevăzute în Pact. - clauza nediscriminării (Art.2(2)); - egalitatea în drepturi a femeilor cu bărbaţii (Art.3); - clauza aplicării şi interpretării întocmai a Pactului (Art.5); - clauza referitoare la limitările exerciţiului drepturilor doar dacă sunt determinate de lege şi sunt justificate de bunăstarea generală într-o societate democratică (Art.4). Drepturile protejate în cuprinsul acestui Pact sunt următoarele: - dreptul la muncă (Art.6); - dreptul la condiţii de muncă juste şi favorabile care includ salarii echitabile, plata egală pentru muncă egală şi concedii plătite (Art.7); - dreptul de a constitui sau de a se afilia sindicatelor, incluzând dreptul la grevă (Art.8); - dreptul la securitate socială (Art.9); - protecţia familiei, incluzând asistenţa specială a mamei şi copiilor (Art.10); - dreptul la un standard de viaţă adecvat, incluzând hrana adecvată, îmbrăcăminte şi locuinţă şi îmbunătăţirea continuă a condiţiilor de trai (Art.11); 1
DOINA MICU, Op.cit .,., pag.12-18 10
- dreptul la cel mai înalt standard posibil al sănătăţii fizice şi mentale (Art.12); - dreptul la educaţie, educaţia primară fiind obligatorie şi gratuită pentru toţi, iar cea secundară şi superioară fiind accesibilă tuturor (Art.13); - dreptul de a participa la viaţa culturală şi de a se bucura de beneficiile progresului ştiinţific (Art.15). Sistemul internaţional de control constă în rapoarte periodice ale statelor, trimise E.C.O.S.O.C.-ului. Începând cu anul 1976, E.C.O.S.O.C. are funcţia de monitorizare, a stabilit un Comitet de lucru format din experţi aleşi, independenţi faţă de statul ai cărui resortisanţi sunt. Comitetul a început să lucreze efectiv din 1978, întrunindu-se o dată pe an în sesiuni de câte trei săptămâni. El poate primi informaţii din surse neguvernamentale şi activitatea lui s-a perfecţionat în timp. Cu toate acestea, nici Comitetul, nici E.C.O.S.O.C. nu pot face recomandări directe statelor cu privire la îmbunătăţirea legislaţiei ori a practicii lor cu referire la drepturile economice, sociale sau culturale. E.C.O.S.O.C. este abilitat să facă facă recoma recomandă ndări ri cu carac caracter ter genera generall Adunăr Adunării ii Genera Generale le a O.N.U. O.N.U.-- organ organul ul politi politicc al Naţiu Naţiunil nilor or Unite. Unite. Se poate poate conchi conchide de că eficie eficienţa nţa măsur măsurilo ilorr de implem implemen entar taree nu este este relevantă, dar nici lipsită de sens, cu atât mai mult cu cât anumite instituţii specializate ale O.N.U. contribuie la promovarea drepturilor economice, sociale şi culturale. Acestea sunt: Organizaţia Internaţională a Muncii, Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură şi Organizaţia Mondială a Sănătăţii. Ele contribuie, prin activitatea proprie şi convenţiile internaţionale pe care le-au adoptat sau la a căror adoptare au participat, la promovarea şi respectarea acestor categorii de drepturi. Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi cele două Pacte Internaţionale sunt primele documente internaţionale cu valoare de universalitate care atribuie libertăţii omului un caracter imprescriptibil şi internaţional şi o garantează juridic. Consecinţa acestui fapt va fi reglementarea unui număr minim de drepturi cărora li se recunoaşte caracterul absolut, de la ele nefiind permisă a drepturilor omului a fost stabilit de către statele membre ale Consiliului Europei.
2.4. Convenţia privind protecţia drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale Principalu Principalull document document care asigură protecţia protecţia drepturilo drepturilorr omului omului este Convenţia Convenţia privind privind protecţia protecţia drepturilo drepturilorr omului omului şi a libertăţilo libertăţilorr fundamen fundamentale tale (C.E.D.O.) (C.E.D.O.).. Adoptată Adoptată în 1950, a intrat în vigoare la 3 septembrie 1953. Spre deosebire de D.U.D.O., C.E.D.O. are ca obiectiv, pe lângă enunţarea drepturilor civile şi politice, şi protecţia lor prin sistemul garanţiilor internaţionale care permit controlul internaţional. Mecanismul de implementare implementare a drepturilor garantate în C.E.D.O. este diferit şi exemplar faţă de cel reglementat în P.I.D.C.P., care a constituit o sursă de inspiraţie limitată. Auton Autonomi omiaa organ organelo elorr int intern ernaţi aţiona onale le de contro controll instit instituite uite de Conven Convenţie ţie permi permite te tut tuturo uror r statelor membre ale Consiliului Europei şi părţi contractante la C.E.D.O. să participe la proc procesu esull gener general al europe european an de reglem reglement entare are şi aplica aplicare re efecti efectivă vă a dreptu drepturil rilor or omului omului.. Româ Români niaa s-a s-a inte integr grat at în aces acestt proc proces es deve deveni nind nd memb membră ră a Cons Consil iliu iulu luii Euro Europe peii la 30 septembrie 1993 şi parte la Convenţie la 31 mai 1994. 2.5. Constituţia României Constituţia României, inspirată atât din D.U.D.O., cât şi din tratatele internaţionale şi C.E.D.O., reglementează drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţeanului în titlul II. Acestea vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi cu toate celelalte tratate sau acte internaţionale la care ţara noastră este parte ori a aderat. Constituţia României prevede aplicarea prioritară a reglementărilor internaţionale în situaţiile în care există neconcordanţă între actele internaţionale referitoare la drepturile omului la care ţara noastră este parte şi legile interne care reglementează drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţeanului. 11
Fundamentate pe libertatea umană şi libera dezvoltare a personalităţii umane (Art.1, alin.3, Constituţia României), drepturile şi libertăţile cetăţeanului în România sunt valori de o importanţă deosebită. La baza reglementărilor stau următoarele principii: - universalitatea drepturilor şi egalitatea cetăţenilor în a se bucura de exerciţiul lor (Art.15); - unitatea drepturilor şi libertăţilor cu obligaţiile ce revin cetăţenilor în temeiul dispoziţiilor constituţionale şi al altor legi interne (Art.16); - principiul legalităţii, în conformitate cu care trebuie să fie exerciţiul oricărui drept, libertate sau obligaţie; acest principiu este propriu oricărui stat de drept; - egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice (Art.16, alin.1); - obligativ obligativitatea itatea exercită exercitării rii drepturilo drepturilorr şi libertăţilo libertăţilorr fundament fundamentale ale cu bunăbunăcredinţă, fără să aducă atingere drepturilor şi libertăţilor celorlalţi (Art.54). Din cuprin cuprinsul sul Consti Constituţ tuţiei iei se despri desprind nd dreptu drepturi ri şi lib libert ertăţi ăţi de care care benefi beneficia ciază ză cetăţenii României, precum şi obligaţiile fundamentale ale acestora. Atât drepturile cât şi îndatoririle trebuie înţelese şi aplicate în mod corelativ cu obligaţiile, respectiv drepturile ce aparţin subiecţilor faţă de care se stabileşte sau există raportul juridic. Acest raport juridic se naşte şi există între cetăţean şi stat, când obiectul reglementării juridice şi al aplicării normei este un drept, libertate sau îndatorire fundamentală. 10 Drepturile fundamentale ale cetăţeanului sau drepturile omului au constituit prin esenţa lor o valoare în sine, recunoscută cu nuanţări şi conţinut diferit în evoluţia societăţii omen omeneş eşti ti de la orig origin inee până până astă astăzi zi.. Modu Modull în care care au fost fost recu recuno nosc scut ute, e, apre apreci ciat atee şi reglementate drepturile cetăţeanului, precum şi teoriile care au argumentat existenţa lor întrun cadru instituţionalizat este reflectat de cultură, inclusiv de cultura juridică. Valorile apărate şi apreciate la un moment dat sunt dovada gândirii valorizatoare, axiologice şi sistemice a societăţii respective. De asemenea, ele sunt mărturia scopului, finalităţii urmărite de majoritate, de societate, precum şi dovada indirectă, implicită, a metodelor care au dus la obţinerea lor. Toate acestea sunt regăsibile atât în cultură, artă, ştiinţă, cât şi în politica şi dreptul societăţii sau statului a cărui analiză se realizează. Acţiunea practică de umanizare a naturii şi omului, de organizare şi reglementare a relaţiilor sociale este aceea prin care socie societat tatea ea,, grupur grupurile ile socia sociale le asimil asimileaz eazăă şi struc structur tureaz eazăă ambian ambianţa ţa natura naturală lă şi social socială, ă, valorizează obiecte, sisteme de instituţii, organizaţii şi norme proprii unei orânduiri, în funcţie de interese, aspiraţii şi idealuri socialmente şi istoriceşte determinate. 11
CAPITOLUL III DREPTURILE ŞI LIBERTĂŢILE SOCIAL-ECONOMICE ŞI CULTURALE Drepturile şi libertăţile social-economice şi culturale reprezintă acele drepturi şi libertăţi libertăţi care prin conţinutul conţinutul lor asigură asigură condiţiile condiţiile sociale sociale şi materiale materiale de viaţă, viaţă, educaţia educaţia şi posibilitatea protecţiei acestora. În această categorie includem: 1. Dreptul la învăţătură; 2. Accesul la cultură ; 3. Dreptul la ocrotirea sănătăţii; 4. Dreptul la un mediu înconjurător sănătos; 5. Dreptul la muncă şi la protecţia socială a muncii; 6. Dreptul la grevă; 7. Dreptul de proprietate; 8. Libertatea economică; 9. Dreptul de moştenire; 10. Dreptul la căsătorie; 11. Dreptul copiilor şi tinerilor la protecţie şi asistenţă; 12. Dreptul persoanelor cu handicap la protecţie specială. 12
1)Dreptul la invatatura Este o parte a dreptului la educatie,la care orice om are vocatie,precum si mijlocul principal de formare si perfectionare a fortei de munca. Dreptul la invatatura este un drept complex prin continutul sau,prin semnificatiile sale juridice si prin numarul mare de subiecte de drept implicate in realizarea sa. Este Este o indato indatorire rire,fa ,fapt pt ce explica explica obligati obligativit vitate ateaa unor unor forme forme de invata invatamat mat (primar,general etc). Dreptul la invatatura, ca drept fundamental trebuie astfel organizat incat sa asigure sanse juridice egale oamenilor,ceea ce implica folosirea cu prioritate a criteriului competenta profesionala profesionala si interzicerea discriminarilor discriminarilor sau privilegiilor. privilegiilor. In mod firesc Constitutia prin art.32 stabileste formele organizatorice prin care se realizeaza dreptul la invatatura si anume:invatamantul general obligatoriu, invatamantul liceal, invatamantul profesional,inavatamantul superior. Unele Unele dispoz dispoziti itiii const constitu itutio tional nalee prive privesc sc instit instituti utiile ile de invata invatama mant nt si anume anume institutiile de invatamant de stat si particulare. Toate Toate instit instituti utiile ile de invata invataman mant,t, stabil stabilest estee Consti Constitut tutia, ia, se infiin infiintea teaza za si isi desfasoara activitatea in conditiile legii cat priveste institutiile de invatamant superior, Constitutia le garanteaza autonomia universitara. In afara afara obliga obligatii tiilor lor ce rezult rezultaa din reglem reglement entari arile le care care stabil stabilesc esc asigu asigurar rarea ea dreptului la invatatura,in mod distinct se garanteaza gratuitatea invatamantului de stat,in conditiile legii. Este fara indoiala ca invatamantul obligatoriu trebuie sa fie gratuit si am spune fara deosebire de realizarea sa in forme statale sau particulare,conform prevederile art.13 din Pactul international relativ la drepturile economice, sociale si culturale. O mare componenta a dreptului la educatie si invatamant este invatamantul religios in scolile de stat care care este organizat organizat si garantat prin lege. Organ Organiza izarea rea si desfa desfasur surare areaa invata invataman mantulu tuluii trebui trebuiee sa se realiz realizez ezee in lim limba ba oficiala a statului statului si anume limba limba romana. Constitutia ia insa in considerare ca in Romania exista si cetateni romani de alta nationalitate care potrivit art.6, au dreptul de a-si pastra exprimarea identitatii lor etnice, culturale, culturale, lingvistic lingvisticee si religioase religioase,, Constituti Constitutiaa garantan garantandd dreptul dreptul persoane persoanelor lor apartinan apartinandd minoritatilor nationale de a invata in limba lor materna si dreptul de a fi instruite in aceasta limba. 2)Accesul la cultură Art.33 Art.33 din Consti Constituţ tuţia ia Români României ei reglem reglement enteaz eazăă dreptu dreptull accesu accesului lui la cultur culturăă al cetăţenilor. Libertatea persoanei de a-si dezvolta spiritualitatea si de a accede la valorile culturii nationale si universale nu poate fi ingradita. Statul trebuie sa asigure pastrarea iden identi tita tatii tii spir spiritu itual ale, e, sprij sprijin inir irea ea cult cultur urii ii nati nation onal ale, e, stim stimul ular area ea arte artelo lor, r, prot protej ejar area ea si conse conserva rvarea rea mosten mosteniri iriii cultur culturale ale,, dezvo dezvolta ltarea rea creati creativit vitati atiii contem contempor porane ane,, promov promovare areaa valorilor culturale si artistice ale Romaniei in lume . 3)Dreptul la ocrotirea sanatatii Este un drept fundamental cetatenesc receptat in Constitutia Romaniei indeosebi din Pactul international relativ la drepturile economice,sociale si culturale. Acest Pact in art.9 normalizeaza dreptul persoanei la securitatea sociala, aici intrand si asigurarile sociale, iar art.12 normalizeaza dreptul persoanei de a se bucura de cea mai buna sanatate fizica si mentala. Realizar Realizarea ea acestui acestui drept drept implica implica obligatiile obligatiile si eforturile eforturile statului statului pentru:sc pentru:scadere adereaa mortalitatii noilor nascuti si a mortalitatii infantile ,precum si dezvoltarea sanatoasa a copil copilulu ului;im i;imbun bunata atatire tireaa tut tuturo urorr aspect aspectelo elorr igi igiene eneii mediu mediului lui inconj inconjura urator tor si a igi igiene eneii industria industriale;pr le;profilax ofilaxie ie si tratamentu tratamentull maladiilo maladiilorr epidermice epidermice ,endemic ,endemice,pro e,profesio fesionale nale si a altora,pre altora,precum cum si lupta impotriva impotriva maladiilor maladiilor;crea ;crearea rea de conditii conditii care sa asigure asigure servicii servicii medicale si un ajutor medical in caz de boala. Ocrotirea sanatatii continand obligatii pentru autoritatile publice,este firesc ca prin 13
Consti Constituti tutiee sa se impuna impuna autor autorita itatii tii legisl legislati ative ve misiun misiunea ea de a reglem reglemant antaa princi principal palele ele domenii si aspecte precum:asistenta medicala,asigurarile sociale,alte masuri de protectie a sanatatii,fizice si mentale.Tot legea urmeaza sa reglementeze controlul exercitarii profesiilor medicale si activitatii paramedicale. 4)Dreptul la un mediu înconjurător sănătos Art.35 Art.35 din Constituţia Constituţia României României reglementeaz reglementeazăă dreptul cetăţenilo cetăţenilorr la un mediu sănătos. Statul recunoaste dreptul oricarei persoane la un mediu inconjurator sanatos si echi echili libr brat at ecol ecolog ogic ic şi asig asigur uraa cadr cadrul ul legi legisl slat ativ iv pent pentru ru exer exerci cita tare reaa aces acestu tuii drep drept. t. Persoanele fizice si juridice au indatorirea de a proteja si a ameliora mediul inconjurator. 5)Dreptul la munca si la protectia sociala a muncii Este un drept social economic de traditie,cu un continut juridic complex si este reglementat prin Constitutie la art.41. Dreptul la munca nu poate fi ingradit,reglementarea constitutionala pune in valoare conceptul stiintific de drept atat pentru om cat si pentru societate. Dreptu Dreptull la munca munca este este dreptu dreptull fiinte fiinteii umane umane de a trai trai procu procuran randudu-si si resurs resursele ele necesare vietii prin munca sa. Este un drept inerent fiintei umane ,natural si imprescriptibil. Protectia sociala a muncii este de asemenea un domeniu complex si de majora importanta. Este aici corelatia stransa dintre dreptul la munca si asistenta sociala a muncii. Dreptul la protectia sociala pe care-l au salariatii,include aspecte clar formulate in textul constitutional si care vor forma legilor in acest domeniu. Durat Durataa zilei zilei de lucru lucru isi gases gaseste te si ca reglem reglement entare are ,sub ,sub trei trei exprim exprimari ari:du :durata rata normala, in medie,cel mult 8 ore. Aceasta durata este firescul vietii umane este normala pen pentr truu ca perm permit itee ca cele celela late te 16 ore ore din din 24 posi posibi bile le sa fie fie folo folosi site te pent pentru ru odih odihna na,, recreere,alte ocupatii casnice,culturale,stiintifice,potrivit casnice,culturale,stiintifice,potrivit dorintelor si pretentiilor fiecaruia. O asemenea repartizare a orelor unei zile raspunde cerintelor,vietii,sanatatii si chiar eficientei muncii. Limita de 8 ore, este limita peste care un salariat nu poate fi obligat sa munceasca. Dispozitiile constitutionale privitoare la durata normala a zilei de munca recepteaza pra pract ctic ic obli obliga gati tiile ile ce rezu rezult ltaa din din art. art.77 din din Pact Pactul ul inte intern rnat atio iona nall rela relati tivv la drep dreptu turi rile le economice,sociale si culturale si anume de a se crea conditii de munca juste si favorabile prin care repaosul,t repaosul,timpul impul liber,limita liber,limitarea rea rezonabil rezonabilaa a duratei duratei muncii,co muncii,conced ncedii ii periodice periodice platite,renumeratia zilelor de sarbatoare. Egalitatea salarizarii femeilor si barbatilor, pentru munca egala, exprima in domeniul munc muncii ii,e ,ega galit litat atea ea in drep dreptu turi ri a feme femeil ilor or cu barb barbat atii ii proc procla lama mata ta prin prin art. art.44 si 16 din din Constitutie. In art.40, se garanteaza atat dreptul la negocieri colective in domeniul muncii cat si caracterul obligatoriu al conventilor colective de munca. Pactul international relativ la drepturile civile si politice,in contextul libertatilor individuale,arata ca nimeni nu va putea fi tinut in sclavie,in servitute si nu va putea fi constrans sa indeplineasca o munca fortata sau obligatorie(serviciul cu caracter militar din motive religioase). 6)Dreptul la greva Este prin natura sa atat un drept social-economic,cat social-economic,cat si un drept social-politic,deseori incad incadrar rarea ea sa in una din categ categori oriile ile de dreptu drepturi ri ridica ridicand nd pentru pentru cercet cercetare areaa stiint stiintific ificaa interesante probleme. Fiind Fii nd un mij mijloc loc de obtine obtinere re de catre catre salar salariat iatii a unor unor dreptu drepturi, ri,sa sauu amelio ameliorare rareaa conditiilor de munca,de salarizare si de viata,dreptul la greva,fie a fost reglementat prin constitutii fie a fost pur si simplu uitat,aceasta echivaland cu necunoasterea sau chiar cu interzicerea sa.Constitutia reglementeaza reglementeaza dreptul la greva in art.43 Cat priveste scopul grevei,el este apararea intereselor profesionale,economice si 14
socia sociale. le.Gre Grevel velee care-s care-sii propun propun si afirma afirma asemen asemenea ea asemen asemenea ea int intere erese. se.In In genera generall sunt sunt considerate ilicite grevele cu caracter politic. Cat priveste Constitutia ,ea prevede obligatia legii de a stabili garantiile necesare asigurarii serviciilor esentiale pentru societate. 7)Dreptul de proprietate Este un drept fundamental care este garantat fiecariu cetatean de a dobandi o proprietate,de a folosi si de a dispune liber in legatura cu proprietatea sa si de a putea transmite dreptul sau altuia. Constitutia Romaniei in art.44 garanteaza dreptul de proprietate precum si creantele asupra statului,ocrotind in mod egal proprietatea privata,indiferent de proprietar si ca numai cetatenii romani pot dobandi dreptul de proprietate asupra terenurilor. Garant Garantand and dreptu dreptull de propri proprieta etate te Consti Constitut tutia ia contin continee reglem reglement entari ari privit privitoar oaree la expropiere si la folosirea solului unei proprietati imobiliare de catre autoritatile publice. Expropierea este trec recerea silita in proprietatea tea statului a teren renurilor si a constructiilor.Constitutia stabileste doua conditii cumulative pentru ca o expropiere sa fie efectuata si anume:existenta unei cauze de utilitate publica ea insasi definita prin lege si plata unei prealabile si drepte despagubiri. Cat priveste despagubirile atat pentru expropiere cat si pentru daunele in situatiile de la art.44(4)ele se stabilesc de comun acord cu proprietarul, sau in caz de divergenta prin justitie. Prevederile constitutionale dau dreptului de proprietate un continut complex,de drept si obligatie.Asa trebuie explicate prevederile art.44(6)in sensul carora dreptul de proprietate obli obliga ga la resp respec ecta tare reaa sarc sarcin inil ilor or priv privin indd prot protec ecti tiaa medi mediul ului ui si asig asigur urar area ea bune buneii vecinata vecinatati,pre ti,precum cum si la respecta respectarea rea celorlalat celorlalatee sarcini,p sarcini,potriv otrivit it legii sau obiceiul obiceiului,rev ui,revin in proprietarului. 8)Dreptul la libertate economică Art.47 din Constitutie consacra un drept fundamental cetatenesc receptat mai tarziu in catalogul drepturilor si libertatilor umane. Prin continutul sau dreptul la un nivel de trai decent, include dreptul cetateanului la conditii rezonabile de viata care sa-i asigure,lui si familiei, un trai civilizat,decent. El cuprinde dreptul la conditii rezonabile de existenta si la ameliorarea lor continua;dreptul la hrana,imbracaminte hrana,imbracaminte si locuinta satisfacatoare. De aceea Constitutia obliga statul la luarea masurilor de dezvoltare economica si de protectie sociala corespunzatoare. Complexitatea acestui drept,dificultatile pe care statul le inta intamp mpin ina, a,fa facc efor efortu tull aces acestu tuia ia sa nu fie fie sufic suficie ient nt,c ,cee eeaa ce im impl plic icaa rolu rolull coop cooper erar arii ii internationale ,pentru a pune fiintele umane la adapost de foame si de mizerie.In acest sens,Pactul international relativ la drepturile economice,sociale si culturale,considera ca statele vor trebui sa adopte, individual si prin cooperare internationala masuri si programe pentru:imbunatatirea metodelor de productie,de conservare si de distribuire a produselor alimen alimentare tare prin prin depli deplina na uti utiliz lizare are a cunos cunostin tintel telor or tehnic tehnicee si stiint stiintifi ifice, ce,pri prinn difuza difuzarea rea principiilor de educatie in ce priveste alimentatia si prin dezvoltarea sau reforma regimurilor agrare ,in asa fel incat sa asigure cat mai bine punerea in valoare si utilizarea resurselor naturale ;pentru a asigura o repartitie echitabila a resurselor alimentare mondiale in raport cu nevoile ,tinand seama de problemele care se pun atat tarilor importatoare, cat si tarilor exploatatoare de produse alimentare. Art.47(2)din Constitutie normalizeaza anumite domenii in care cetatenii au dreptul la pensie,la concediu de maternitate platit,la asistenta medicala in unitatile sanitare de stat,la ajutor de somaj,si la alte forme de asigurari sociale publice sau private,prevazute de lege. 9)Dreptul la mostenire Dreptul Dreptul la proprieta proprietatate tate presupun presupunee si dreptul dreptul la mostenire mostenire,drep ,dreptt in temeiul temeiul caruia caruia o persoana poate dobandi pe cale succesorala,in conditiile legii,orice bun.Acest drept este reglem reglement entat at prin prin art.46 art.46 din Consti Constitut tutie ie care care stabil stabilest estee ca ,,Drep ,,Dreptul tul la mosten mostenire ire este este 15
garantat''. 10)Dreptul la casatorie Un drept fundamental al fiintei umane este de a se casatori si de a-si intemeia o familie.Asa cum arata chiar Pactul international relativ al drepturilor economice,sociale si culturale(art.10)familia este elementul natural si fundamental al societatii. Art.48 al Constitutiei exprima aceasta realitate prin garantarea libertatii casatoriei liber consimtite. Dreptul la casatorie revine barbatului si femeii incepand de la varsta nubila. Familia trebuie sa se intemeieze pe egalitatea femeii si barbatului. Egalitatea sotilor este de fapt o reconfirmare si la nivelul familiei a marelui principiu constitutional privind egalitatea in drepturi a cetatenilor fara deosebire de sex.Se consacra obligatia constitutionala a parintilor de a asigura cresterea,educatia si instruirea copiilor pentru cei rezultati in timpul casatoriei si cei rezultati din afara casatoriei ,care sunt egali in fata legii cu cei din casatorie. Casatoria este supusa,sub aspect juridic unor reguli privind incheierea,desfacerea si declararea nulitatii,reguli ce nu au caracter constitutional si de aceea se face trimitere la lege.Constitutia stabileste o singura regula si anume cea privind succesiunea celebrarii casatoriei civile si a casatoriei religioase. 11)Dreptul copiilor si tinerilor la protectie si asistenta Art. Art.49 49 din din Cons Consti titu tuti tie, e,pri prinn cont contin inut utul ul sau sau cont contur urea eaza za un drep dreptt fund fundam amen enta tall cetatenesc care poate fi intitulat dreptul copiilor si tinerilor la protectie si asistenta. In aceasta categorie pot fi mentionate:dreptul la invatatura, dreptul la munca, dreptul la casatorie si la intemeierea unei familii. Art.47, da contur unui drept sinteza care valorifica realitatea in sensul careia copii si tinerii constituie marele potential uman, de azi, de maine al societati, ca ei sunt continuitatea si viitorul in perspectiva umana. Acest potential uman are dreptul la o protectie si asistenta aparte.Acestui drept ii corespunde obligatia statului de a asigura copiilor si tinerilor conditiile necesare dezvoltarii armonioase a aptitudinilor lor fizice si intelectuale. O regula internationala in sensul careia varsta minima de angajare intr-o functie salarizata sau intr-o munca nu trebuie sa fie inferioara varstei pana la care scolarizarea este obligatorie, si nici intr-un caz sub 15 ani. In acest sens se stabileste obligativitatea statului de a acorda alocatii de stat pentru copii si ajutoare pentru ingrijirea copilului bolnav sau handicapat. In al doilea rand textul constitutional interzice exploatarea minorilor si referitor la Pactul Pactul int intern ernati ationa onall privit privitor or la dreptu drepturil rilee econo economic mice, e, social socialee si cultu cultural ralee art.10 art.10 alin.3 alin.3,, potrivit carora copii si tinerii trebuie protejati impotriva exploatarii economice si sociale. sociale. Autor Autorita itatil tilee public publicee au obliga obligatia tia sa contr contribu ibuie ie la asigur asigurare areaa condi conditiil tiilor or pentru pentru participarea libera a tinerilor la viata politica,sociala,economica,culturala politica,sociala,economica,culturala si sportiva a tarii. 12)Dreptul persoanelor handicapate handicapate la o protectie speciala Este un drept fundamental aparte prevazut in Constitutie la art.50 ce priveste o categorie de oameni care fiind defavorizati de soarta care trebuie sprijiniti spre a se bucura de conditia umana. Statul asigura realizarea realizarea unei politici politici nationale de egalitate egalitate a sanselor, de de prevenire si de tratament a handicapului,in handicapului,in vederea vederea participarii efective a persoanelor persoanelor cu handicap in viata comunitatii, respectand drepturile si indatoririle ce revin parintilor si tutorilor.
CAPITOLUL IV CONCLUZII 4.1. Cu privire la drepturile omului şi statul de drept 16
În acea aceast stăă lucr lucrar aree am prez prezen enta tatt unel unelee noţi noţiun unii gene genera rale le cu priv privire ire la evol evoluţ uţia ia Drepturilor Omului, am prezentat aspecte cu privire la cooperarea internaţională în domeniu, am arătat faptul că respectarea drepturilor omului reprezintă o coordonată de fond a statului de drept şi am arătat care este locul justiţiei şi modul de organizare al administraţiei în statul de drept. De asemenea, am arătat care sunt prevederile instrumentelor juridice internaţionale şi interne cu privire la respectarea drepturilor omului în justiţie şi administraţie. Se poate trage concluzia că într-un stat, care se afirmă din ce în ce mai mult ca o garanţie a libertăţii, stat de drept care pretinde a elibera indivizii de presiunea diferitelor forţe, stat care îşi desfăşoară activitatea pe baza unei Constituţii ce legiferează în mod deosebit drepturile şi libertăţile cetăţeneşti, stat care a aderat la instrumentele juridice intern int ernaţi aţion onale ale exist existent entee în domeni domeniu: u: Carta Carta O.N.U. O.N.U.,, Pactel Pactelee int intern ernaţi aţiona onale, le, Conve Convenţi nţiaa Europeană cu protocoalele aferente, această problematică a fost definitiv rezolvată. În realit realitate ate,, înt între re teorie teorie şi practi practică, că, este este o mare mare difere diferenţă nţă,, din variat variatee motive motive.. De aceea aceea observăm o recrudescenţă a problematicii drepturilor omului şi a libertăţilor publice şi în acelaşi timp se remarcă şi o fragilitate a drepturilor omului. Conţinutul şi esenţa statului de drept, raportul dintre statul de drept şi democraţie, precum şi drepturile fundamentale ale omului, constituie aspecte esenţiale ale statului de drept. - Esenţa Esenţa statului de drept constă în faptul că statul, în întreaga sa activitate, este organizat şi dirijat, condus de către drept, este supus normelor juridice, atât aparatul de stat, cât şi statul statul în sensul sensul de populaţie populaţie organizată organizată suveran suveran pe un anumit anumit teritoriu. teritoriu. Cele mai importante principii ce constituie conţinutul şi esenţa statului de drept sunt: principiul pluralismului politic; principiul voinţei majorităţii; principiul separaţiei puterilor în stat; princ principi ipiul ul ierarh ierarhiei iei norme normelor lor jurid juridice ice;; prin princip cipiul iul contro controlul lului ui activ activită ităţii ţii organe organelor lor administrative de către organele judecătoreşti; principiul controlului constituţionalităţii legilor; legilor; principiul principiul drepturilo drepturilorr şi libertăţilo libertăţilorr fundamen fundamentale tale ale omului, omului, ca drepturi drepturi subiective şi naturale ale individului. Toate aceste principii îşi au izvorul în dreptul natural. -Privitor la raportul dintre statul de drept şi democraţie , ambele ca instrumente de protejare a drepturilor fundamentale ale omului, statul de drept implicã ideea cã la toate nivelele libertatea de decizie a organelor de stat sã fie limitatã de exigenþa normelor juridice superioare, a cãrei respectare este garantatã prin intervenţia unui judecãtor, care este cheia de boltã şi condiţia de realizare a statului de drept. Democraţia majoritarã se exprimã într-un text text legal, legal, pe care care îl aplicã aplicã concr concret et judec judecãto ãtorul rul costi costituţ tuţion ional al şi judec judecãto ãtorul rul obişnu obişnuit, it, adaptându-l la nevoile şi condiţiile timpului, în scopul respectãrii valorilor primordiale ale omului omului:: dreptu dreptull la viaţã, viaţã, propri proprieta etate, te, lib libert ertate ate.. Dreptu Dreptul,l, reprez reprezint intãã tot totali alitat tatea ea normel normelor or juridice editate sau recunoscute de cãtre stat, prin care sunt reglementate relaţiile sociale din cadrul acelui stat, norme prin care se dã fiecãruia ce i se cuvine, fiind respectate de bunã voie de cãtre cei cãrora li se adreseazã, guvernaþi şi guvernanţi, iar, la nevoie, în caz de nerespectare, se aduc la îndeplinire prin folosirea forţei de constrângere publicã. Adevãratul stat de drept nu poate fi decât un stat de drept natural, stat al justiþiei, în care justiþia prezintã un cvadruplu aspect: filosofic – ca o valoare; moral – ca o virtute; sociologic – ca o stare; tehnico-juridic – ca o metodã (Tao-Yoga-Logos-Jus). (Tao-Yoga-Logos-Jus). - Drepturile fundamentale, ca drepturi drepturi subiectiv subiective, e, în sensul sensul cã aparţin aparţin individulu vidului,i, sunt sunt dreptu drepturi ri natura naturale, le, adicã adicã acele acele elemen elemente te care care concu concurã rã la perpet perpetuar uarea ea şi conservarea în condiţii optime a vieþii socio-umane, elemente care sunt exprimate prin: “nevoi” “nevoi” în domeniul domeniul biologic, biologic, “interese” “interese” în domeniul domeniul economico economico-politi -politic, c, “drepturi” “drepturi” în domeniul juridic, “valori” în domeniul filosofic. Ideea statului de drept nu aparţine unui individ, grup sau popor, nu aparţine unui anumit spaţiu, ci este o manifestare înscrisã în natura fiinţei umane. Dar statul de drept nu este un dat, ea se cucereşte pas cu pas şi se pãstreazã la cote înalte prin eforturi deosebite, prin muncã, prin perfecţionare continuã individualã şi colectivã, cu credinţã în om.
17
4.2. Cu privire la consecinţele aderãrii României la C.E.D.O. 1 Aderarea României la C.E.D.O. are douã categorii de consecinţe: -se asigurã statului o poziþie deosebitã prin calitatea pe care o are ca membru al Consiliului Europei şi ca parte contractantã la Convenţie; -conferã indivizilor aflaţi sub jurisdicţia României garanţii convenţionale cu privire la asigurarea drepturilor şi libertãţilor. Calitatea dobânditã de România de stat parte la C.E.D.O. sau de stat contractant contribuie la: -integrare -integrareaa legislativ legislativãã a României României şi armoniza armonizarea rea sistemul sistemului ui juridic juridic naţional naţional cu cel european din domeniul drepturilor omului şi nu numai; -participarea directã a ţãrii noastre în procesul de globalizare prin promovarea sistemului juridic românesc şi a propriei spiritualitãţi ca elemente ale relativismului cultural; -con -confi figu gura rare reaa şi dezvol zvolta tare reaa une unei juri jurisp spru rude dennţe naţion ţionaale, le, îm îmbbina inate cu complementaritatea complementaritatea celei create de la Strasbourg; -participarea României prin dinamica sa proprie la cooperarea determinată de actuala complexitate a interconexiunilor existente în sfera relaţiilor internaţionale; -dobândirea unei experienţe eficiente şi utile în procesul de integrare a ţării noastre în Uniunea Europeană sau alte structuri; -gar -garan anta tare reaa ocro ocroti tiri riii drep dreptu turi rilo lorr omul omului ui prin prin meca mecani nism smul ul comp comple leme ment ntar ar al Convenţiei. 4.3. Cu privire la problematica recrudescenţei drepturilor omului şi libertăţilor publice2 Cauzele recrudescenţei recrudescenţei drepturilor omului: - schimbarea schimbarea sensului democraţiei, tehnicizarea acesteia , care conduce la necesitatea unei democraţii fundamentată pe raţiunea axiologică, al cărei element central sunt drepturile guvernaţi guvernaţilor lor şi în care judecătorul, judecătorul, ca garant garant al acestor acestor drepturi, drepturi, este cel mai important important element al sistemului instituţional; -inflaţi inflaţie ţie ce li lips pseş eşte te de efic eficac acit itat atee stat statul ul de drep drept, t, într întruc ucât ât inflaţiaa juridică juridică , infla expan expansiu siune neaa normăr normării ii însea înseamnă mnă pe de altă altă parte parte expan expansiu siune neaa puteri puterii; i; deci deci sacral sacralizâ izând nd dreptul, statul de drept nu face decât să stigmatizeze libertatea; întărirea puterii nu înseamnă şi legitimitatea sa; -înfrângerea , în bună măsură, a prezumţiei că oricine cunoaşte legea ; înţelegerea limitată a fiinţei umane este depăşită de această inflaţie normativă, capacitatea limitată de absorţie a creierului uman şi cantitatea de timp limitată pe care omul o poate cheltui pentru cunoa cunoaşte şterea rea norme normelor lor juridi juridice ce ne face face să asistă asistăm m efecti efectivv la specia specializ lizare areaa jurişt juriştilo ilor, r, ei nemaiputând avea o viziune globală a sistemului juridic; dinamica uimitoare a sistemului normativ este aproape imposibil de urmat de cunoaştere; -apariţia unor distorsiuni în aplicarea legilor ; supraproducţia de norme specifică statului de drept, în încercarea lui de a depăşi ipoteza non-dreptului, operează adesea fără a ţine cont că un anumit echilibru trebuie păstrat între norme şi aplicarea lor; consecinţa este crearea unor circuite paralele prin care indivizii ajung să regleze situaţia de fapt, aceste circuite însă nemaiasigurând protecţia pe care norma ar trebui să o asigure; -conştientizarea dezechilibrului între prescripţie şi mijloacele de aplicare ; sporirea sporirea numărului litigiilor, cere o creştere a numărului tribunalelor investite cu soluţionarea lor, activitatea de control a justiţiei fiind prea lentă, devine ineficientă; de aceea protecţia drepturilor omului va cere instanţe noi, cum sunt cele constituţionale sau cele internaţionale; -multipli aceastaa datori datorită tă creşte creşterii rii expone exponenţi nţiale ale a multiplicare careaa toleranţ toleranţelo elorr în sistem sistem , aceast numărului regulilor şi neurmarea ei de o creştere proporţională a mijloacelor de aplicare, ceea ce conduce implicit la o multiplicare a toleranţelor în aplicarea dreptului; norma se DOINA MICU, Op.cit .,., pag. 263 ION DOGARU DOGARU,, DAN CLAUDI CLAUDIU U DĂNIŞO DĂNIŞOR, R, Dreptur Drepturile ile Libertăţile Publice, Vol. I, Editura "Dacia Europa Nova", 1997, pag. 7-20. 1
2
Omului Omului
şi
18
devaloriz devalorizează ează în ochii ochii cetăţenil cetăţenilor, or, iar organul organul legiuitor legiuitor pierde pierde din prestigiu, prestigiu, drepturile drepturile omului rămânând la cheremul imensului aparat birocratic executiv; de aceea protecţia lor va trebui să îmbrace şi alte forme decât controlul parlamentar asupra Executivului; -naşterea unor ”circuite ”circuite de derivaţie derivaţie ”, datorită faptului că tribunalele lucrează după proceduri proceduri extrem extrem de complica complicate te şi de lente; fenomenul fenomenul distrugând distrugând încrederea încrederea în justiţie, împinge indivizii să creeze un sistem de reglare a raporturilor la marginea circuitului juridic şi judiciar oficial; Apărarea drepturilor omului şi libertăţilor publice publice se face împotriva: împotriva: - celorlalţi indivizi : a garanta exerciţiul libertăţilor publice ale cetăţeanului contra atingerilor ce ar putea să vină din partea altor cetăţeni este imperios necesar, căci individul, este tentat tentat să-şi înţeleag înţeleagăă libertatea libertatea ca pe o posibilita posibilitate te nelimitată nelimitată de a face ce vrea; vrea; de aceea aceea el trebuie silit să fie liber, căci libertatea libertatea socială socială nu se edifică decât decât prin limitarea juridică a libertăţii fiecăruia, stipulat de altfel şi în art.4 din D.D.O.C. - grupurilor de orice fel : partidele politice au tentaţia de a exercita puterea în locul aparatului de stat, cãci este mai uşor pentru politicieni sã acţioneze din interiorul partidelor, decât de la nivelul complicatei structuri de decizie statalã; sindicatele sunt fie intega int egate te în proce procesul sul decizi deciziona onall statal statal prin prin oficia oficializ lizare areaa consul consultãr tãrii ii lor, lor, fie int integr egrate ate organizaţional, prin atragerea lor în organe instituţionale statale, nemaifiind astfel doar un factor de protecţie a membrilor sãi, ci şi un potenţial factor de decizie arbitrarã; anumite asociaţii profesionale îşi îndeplinesc misiunea de încadrare a profesiei, pentru a impune membrilor ei maniera în care sã acþioneze în societate; - statului : adicã contra legiuitorului, prin acordarea unei valori superioare celei a legilor ordinare declaraţiilor de drepturi şi prin controlul constituþionalitãţii legilor; adicã contra Executivului şi Administraţiei, prin legea normativã a acestora şi printr-un control jurisdicţional din ce în ce mai accentuat asupra legalitãţii actelor administrative; adicã contra instanţelor, prin internaţionalizarea procesului de protecţie judiciarã a drepturilor omului, atunci când instanţele naţionale abuzeazã de acestea sau nu sunt capabile sã le apere; şi adicã contra funcţionarilor care se fac deseori culpabili de atingerile ce le sunt aduse, fãcându-se în acest sens o minuţioasã reglementare a responsabilitãţii acestora, a angajãrii ei şi a sancţiunilor ce le pot fi aplicate.
4.4. Cu privire la fragilitatea drepturilor omului şi libertãţilor publice 1 Evoluţia drepturilor omului şi libertãţilor publice a fost spectaculoasã cu deosebire în urma Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului de la 1948. Garanţiile aplicãrii lor s-au diversificat continuu atât la nivel naþional cât şi la nivel internaţional, cum de altfel am şi arãt arãtat at în capi capito tole lele le ante anteri rioa oare re priv privit itee în gene genera rall cât cât şi în part partic icul ular ar în just justiţ iţie ie şi administraţie. Totuşi aceste drepturi au rãmas fragile, datoritã unor factori ce îi vom prezenta în continuare: politici, economici, tehnologici şi instituţionali. a). Factori politici -în primul rând ele pot masca în ordinea politicã internã o dominare netã a statului asupra vieţii individuale individuale ; Constituţia în acest caz, deşi cuprinde prevederi ireproşabile, este un simplu document de propagandã; libertãţile publice sunt etatizate, statul fiind singurul care ştie ce este bine pentru dezvoltarea individului, este singurul care poate defini binele comun; -în al doilea rând, drepturi drepturile le omului omului sunt folosite folosite ca arme politic politicee în relaţii relaţiile le internaţionale , ele fiind invocate uneori doar pentru a presa asupra altor state în vederea obţinerii unei anumite dominaţii politice sau economice- la nivelul statelor şi comunităţilor se observã o anumitã tentaţie totalitarã ; în toate statele, mai mult sau mai puţin fãţiş, puterea puterea tinde tinde spre spre absolut, absolut, motivele motivele invoca invocate te de stat stat fiind diverse: diverse: preze prezervare rvareaa puritãţii puritãţii rasei, rasei, creare creareaa omului omului nou, nou, necesi necesitat tatea ea dezvolt dezvoltãri ãrii,i, credinţa credinţa şi apãrarea apãrarea,, lupta lupta contra contra comunismului, etc., valoarea individului fiind complet neglijatã în numele unei idei vagi, a unei siguranţe, prosperitãţi sau fericiri viitoare. 1
ION DOGARU, DAN CLAUDIU DĂNIŞOR, Op. cit .,., pag. 57-72. 19
-tentaţi tentaţiaa totalit totalitarã arã se observã observã şi la nivelul nivelul societã societãţii ţii civile, civile, la nivelul nivelul indivizilor ; astfel, centralizarea excesivã a partidelor politice şi creşterea puterii decizionale a unui numãr mic de membri aflaţi în posturi de conducere, duc la o slãbire a drepturilor omului, cãci aceste partide alimenteazã sistemul instituţional şi aşa cum se vor conduce pe ele însele, partidele vor conduce societatea. -democraţia este un sistem fragil şi imperfect mãcinat de contradicţii interne şi de tendinţe tendinţe autoritariste autoritariste , astãzi Parlamentul fiind umbrit de Executiv, care a devenit centrul real de putere în mai toate tipurile de regim politic, acest recul al parlamentelor fiind un recul al protecţiei drepturilor omului, ceea ce face ca, paradoxal, sã aparã o tendinþã totalitarã a maselor. b ). Factori economici -chiar în ţãrile dezvoltate, o mare parte a populaţiei este marginalizatã din punct de vedere economic ; -în -în ţãri ţãrile le în care care s-a s-a prod produs us o trec trecer eree de la regi regimu muril rilee auto autorit ritar aree la regi regimu muri ri const constitu ituţio ţiona nale, le, s-a observ observat at o evolu evoluţie ţie specta spectacul culoas oasãã a dreptu drepturil rilor or omului omului din prima prima generaţie generaţie,, însã legi legiti timit mitat atea ea democ democrat ratic icãã este este vãzut vãzutãã în prezen prezentt ca o simplã simplã formã, formã, incapabilã sã ofere şi sã asigure drepturile economice şi sociale specifice generaţiei a doua ; statul statul nu este capabil capabil decât sã se abţinã, abţinã, nu şi sã promovez promoveze; e; incapacita incapacitatea tea de redresare redresare economicã va pune în pericol drepturile omului şi libertãţile publice indiferent de natura lor; -practica o demonstreazã (mai ales în ţările arabe), cã ş i o creştere economicã prea rapidã poate fragiliza drepturile omului ; democraţia se sprijinã pe existenţa unei clase de mijloc puternice, ceea ce înseamnã repartiţia bogãţiei naţionale cãtre o masã suficient de largã pentru a asigura efectivitatea drepturilor omului şi garanţia respectãrii lor; -existenţa unor zone la nivel mondial care sunt într-o sãrãcie cronicã , fac ca drep dreptu turi rile le omul omului ui sã nu facã facã part partee din din preo preocu cupã pãri rile le coti cotidi dien enee ale ale popu popula laţi ţiei ei şi ale ale guvernanţilor lor. c). Factori tehnologici În general general dezvolta dezvoltarea rea tehnologi tehnologicã cã este, este, pe bunã dreptate, dreptate, legatã legatã de diverdiversificarea sificarea drepturilo drepturilorr omului omului şi de o sporire sporire considera considerabilã bilã a conţinutu conţinutului lui drepturilor drepturilor existente. Totuşi aceste progrese tehnologice nu sunt şi fãrã riscuri. -dezv pot avea avea efec efecte te dezvol olta tare reaa mijl mijloa oace celo lorr de comu comuni nica care re şi a ma mass ss-m -med edia ia pot dezastruoase asupra drepturilor omului; acest lucru se observã mai ales în procesul electiv, aleg alegãt ãtor orii ii votâ votând nd,, în majo majorit ritat atea ea lor, lor, în tota totalã lã necu necuno noşt ştii iinţ nţãã de cauz cauzã, ã, înşe înşela laţi ţi de o propagandã ce nu cautã sã-i lãmureascã, ci sã-i seducã; absentismul la urne nu este doar o manifestare a opiniei politice, ci şi o manifestare a neîncrederii în efectivitatea drepturilor politice; -în cazul dreptului de a fi ales , lucrurile sunt destul de complicate; pentru a candida, persoana trebuie sã fie sprijinitã de un partid sau de un grup de presiune foarte influent; selecţia candidaţilor este influenţatã decisiv de mijloacele de informare în masã care produc o personalizare a vieţii politice; -dezvoltarea având podezvoltarea rapidã şi multiformã multiformã a aplicaţiilor aplicaţiilor informaticii informaticii , având sibilitãţi mari de stocare a datelor şi de interconexiune, au creat în mod evident riscuri de presiune şi de atingere gravã a libertãţii individuale, individul putând fi monitorizat continuu şi total; -dezvoltarea ştiinţei medicale , a ingineriei genetice, a procreării artificiale, sunt un alt pericol major pentru drepturile omului; - progresul progresul tehnologic în materie de armamente , face ca drepturi clasice ale primei şi celei de-a doua generaţii de drepturi ale omului sã nu mai fie suficiente; sunt necesare drepturi noi, care sã ne fereascã de forţa colosalã de distrugere a armelor moderne. d). Factori instituţionali - precaritatea precaritatea garanţiilor interne, primul factor, ce ţine în mare măsură de inexistenţa sau deficientele regulii; puterea tinde să stabilească reguli numai pentru alţii, deturnând garanţiile stabilite persoanei în materia drepturilor omului şi libertăţilor publice în favoarea 20
sa; garanţiile interne oferite indivizilor pentru ca drepturile lor să fie protejate sunt precare şi datorită complexităţii tehnice a procedurilor pe care ei trebuie să le exercite, care le fac inaccesibile individului fără o asistenţă de înaltă specialitate, care este foarte costisitoare şi pe care cei mai mulţi nu pot să şi-o permită; de asemenea şi lentoarea procedurilor reprezintă un factor de fragilitate; -raritatea garanţiilor internaţionale , este al doilea factor instituţional de fragilitate a drepturilor omului; suveranitatea statală tinde să trateze drepturile ca pe o problemă strict internă a statelor, în care societatea internaţională nu trebuie să se amestece decât cu permisiunea şi în limitele stabilite de statul suveran; studiile privind drepturile omului sunt în centrul atenţiei opiniei publice, dar nu sunt foarte eficiente pentru a proteja efectiv aceste drepturi; pe de altă parte, mijloacele instituţionale de protecţie a drepturilor omului la nivel internaţional sunt în general inaccesibile direct particularilor, doar statele şi organizaţiile internaţionale putând sesiza aceste instituţii (cu şapte excepţii).
21
BIBLIOGRAFIE I. MONOGRAFII, TRATATE, CURSURI 1. PROF. UNIV. DR. VICTOR DUCULESCU, Protecţia juridică a Drepturilor Omului , Editura "Lumina Lex", Bucureşti, 1998. DĂNIŞOR, Drepturile Omului şi 2. ION DOGARU, DAN CLAUDIU DĂNIŞOR, Libertăţile Publice, Vol. I , Editura "Dacia Europa Nova", Lugoj, 1997. 3. DOINA MICU, Garantarea Drepturilor Drepturilor Omului, Editura "All Beck", Bucureşti, 1998. 4. DR. IONEL CLOŞCĂ, DR. ION SUCEAVĂ, Tratat de Drepturile Omului , Editura "Europa Nova", Lugoj, 1995. Dr. Ione Ionell CLOŞ CLOŞCĂ CĂ,, Jr. Jr. Mari Marian an MIHĂ MIHĂIL ILĂ, Ă, Drepturi 5. Dr. Drepturile le Omului Omului în Sistemul Sistemul Naţiunilor Unite (Vol.I), Editura Europa Nova, Lugoj, 1997. 6. Dr. Ionel CLOŞCĂ, Prof. Univ. Dr. Ion SUCEAVĂ, Drepturile Omului în . Sistemul Naţiunilor Unite (Vol.II), Editura Europa Nova, Lugoj, 1993 Dr. Ione Ionell CLOŞ CLOŞCĂ CĂ,, Prof Prof.. Univ Univ.. Dr. Dr. Ion Ion SUCE SUCEAV AVĂ, Ă, Dr. Dr. Ioan Ioan MAXI MAXIM, M, 7. Dr. Gheorghe BĂDESCU, Consili Consiliul ul Europe Europei,i, Drept Drepturil urilee Omului Omului -Documen -Documente, te, Editura Themis, Bucureşti, 1994. . 8. Dr. Petru MICULESCU, Statul de Drept , Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1998. 9. VINCENT BERGER, Jurispr Jurispruden udenţa ţa Curţii Curţii Europene Europene a Drepturil Drepturilor or Omului Omului, Editura "Institutul Român pentru Drepturile Omului", Bucureşti, 1996.. 10. Hotărârile Hotărârile CEDO pentru Romania, Editura Saeculum Trading, Bucureşti, 2006. II. ACTE NORMATIVE CONSILIUL IUL EUROPE EUROPEAN AN , „ADE 11. CONSIL „ADERA RARE REA A ROMÂ ROMÂNI NIEI EI LA UNIU UNIUNE NEA A EUROPEANĂ – CAPITOLELE DE NEGOCIERE” , www.Infoeuropa.ro nr.20, 2007 www.sgg.ro, 12. CONSILIUL EUROPEAN, „NEGOCIERI DE ADERARE LA UE”, www.sgg.ro, 2005. 13. CONSILIUL EUROPEAN, „TRATATUL DE LA LISABONA” , Best Publishing România , Bucureşti, 2008; PARLAMENTUL L ROMÂNIEI ROMÂNIEI , „CONSTIT 14. PARLAMENTU „CONSTITUŢIA UŢIA ROMÂNIEI ROMÂNIEI”, ”, Monitorul Oficial nr.767, Partea Partea I, Bucureşti, Bucureşti, 31.10.2003; 31.10.2003; III. . INTERNET.
22