ASIGURARI SI REASIGURARI

REFERAT LA DISCIPLINA  ASIGURARI SI REASIGURARI 

STUDENT: CHITESCU ADRIANA ANISOARA AN: IV; ID; FINANŢE-BĂNCI PROFESOR: LUNGU NICOLAE

EFECTELE SI RISCURILE  REASIGURARII: 1. DEFINIŢIA DEFINIŢIA ŞI CARACTEREL CARACTERELE E JURIDICEALE JURIDICEALE CONTRACT CONTRACTULUI  ULUI  DE ASIGURARE 

Codul civil român, în art.942, defineşte contractul ca fiind ‚acordul între două sau mai multe persoane spre a constitui sau a stinge între dânşii un raport  juridic’. Contractul de asigurare este un contract cu caracter civil. Asigurarea este o activitate comercială pentru asigurator şi, deseori şi pentru asigurat. El este strict bilateral şi nu se poate încheia cu titlu gratuit. Contractul de asigurare, din punct de vedere juridic, face parte din categoria contractelor aleatorii. Conform art.1635 art.1635 din Codul Codul civil român, ‚contractu ‚contractull aleatoriu aleatoriu este convenţia convenţia reciprocă ale cărei efecte, în privinţa beneficiilor şi a pierderilor pentru toate părţile, sau pentru una sau mai multe dintre ele, depinde de un eveniment necert’. Contractul Contractul de asigurare asigurare este actul juridic juridic prin care asiguratul asiguratul se obligă obligă să plătească o prima asiguratorului care preia asupra sa riscul producerii unui anum anumitit even evenime iment nt,, oblig obligân ându du-s -see ca, ca, la prod produc ucer erea ea aces acestu tuia ia,, să plăt plătea easc scăă asiguratului sau unei terţe persoane, beneficiar, o indemnizaţie de asigurare, despăgubire sau sumă asigurată, în limitele convenite. Literatura de specialitate arată că nu există asigurare când nu există contract de asigurare. Din definiţia contractului de asigurare se pot desprinde caracterele juridice ale acestu acestuia. ia. El este este un contra contract ct person personal, al, conse consensu nsual, al, sinala sinalagma gmatic tic,, unic, unic, oneros, cu executare succesivă, aleatoriu şi de adeziune.

2

•

•

•

•

•

•

•

Este un contract personal  deoarece desi obiectul asigurarii poate fi o proprietate, un bun sau un interes, prin contracut de asigurare se asigura persoana/persoanele si nu proprietatea. consta sta in fapt faptul ul ca se form formea eazza „sol „soloo Caracteru Caracterull cons consensua ensual l  con consensu”, este valabil incheiat prin simplul acord de vointa al partilor. Contractul de asigurare este unic  pentru intreaga sa durata.Unicitatea contractului de asigurare se mentine chiar si in situatia in care durata ar  fi impartita pe anumita perioade de timp; aceasta impartire este legata numai de modul de plata al primei, nu si de protectia prin asigurare care are un caracter continuu. Cont Contra ract ctul ul de asig asigur urar aree este este cu execu aceast staa executare tare succ succesiva esiva, acea neavand loc dintr-o data, printr-o singura prestatie.Asiguratul cunoaste perioada in care se garanteaza ca, in cazul producerii evenimentului asig asigur urat at,, va avea avea drep dreptu tull la inc incasar asarea ea desp despag agub ubir iriiii sau sume sumeii asigurate.In acelasi timp, asiguratorul pretinde plata primei la termenele stab stabili ilite te si, si, in mod mod core coresp spun unza zato tor, r, acor acorda da cont contin inuu uu prot protec ectitiee prin prin asigurare. Caracterul oneros al contractului de asigurare rezida in aceea ca fiecare fiecare parte are in vedere obtinerea unui avantaj, o contrapres contraprestatie tatie in schimbul aceleia pe care o fac, ori se obliga a o face in favoarea celeilalte parti. Caracterul aleatoriu este specific contractului de asigurare deoarece efectele sale depind de un eveniment viitor si incert care pot duce la obti obtine nere reaa de cast castig ig sau sau pier pierde dere re pent pentru ru oric oricar aree dint dintre re part parti.i.In In momemtul incheierii contractului nu se poate cunoaste daca, si masura in care, fiecare dintre parti va avea un avantaj sau o pierdere la terminarea contractului. Contractul de asigurare este un contract de adeziune.Caracteristicile unui unui astf astfel el de cont contra ract ct sunt sunt clau clauze zele le stab stabililititee numa numaii de una una din din parti(a parti(asig sigura urator torul) ul),, cealalt cealaltaa parte parte neavan neavandd decat decat facult facultate ateaa de a le accepta ca atare sau nu.Posibilele negocieri nu au in vedere forma

3

cont contra ract ctul ului, ui, ci numa numaii cont contin inut utul ul unor unor clau clauze ze(p (pririma ma,, acop acoper erire irea, a, modalitatea de plata si altele). Existenţa unui număr mare de societăţi d asigurare pe piaţă si a dorinţei acestora de a-şi atrage cât mai mulţi clienţi duce la o anumită flexibilitate în ceea ce priveşte adaptarea ofertelor la nevoile specifice. Este posibilă amendarea sau completarea acestora.

2. CONDIŢII CONDIŢII DE VALIDITATE VALIDITATE ALE ALE CONTRAT CONTRATULUI ULUI DE  DE   ASIGURARE  Potrivit art. 948 din Codul civil român, condiţiile pentru validitatea unui contract sunt: •

Capacitatea de a contracta a părţilor contractante;

•

Consimţământul valabil al părţii ce se obligă;

•

Un obiect determinat;

O cauză licită şi morală. a) Art. Art. 949 949 din Codu Codull civi civill româ românn prev preved edee că oric oricee pers persooană poat poatee contracta, dacă nu este declarată necapabilă de lege. Incapabili de a contracta sunt: minorii, interzişii judecătoreşti şi, în genere, toţi cei cărora legea le-a prohibit oarecare contracte, respectiv cei ce nu au capacitate de exerciţiu. Persoanele fizice pot încheia contracte de asigurare dacă au împlinit vârsta de 14 ani şi nu sunt puse sub interdicţie. Contractele de asigurare încheiate cu minorii sub 14 ani şi de persoanele puse sub interdicţie rămân valabile atâta timp cât cei în cauză sau reprezentanţii lor nu cer anularea. Minorii între 14-18 ani au capa capaci cita tate te rest restrâ râns nsăă şi pot pot înch închei eiaa acte acte juri juridic dicee pers person onal ale, e, dar dar numa numaii cu  încuviinţarea părintelui sau autorităţii tutelare.  În asigurările de persoane, asiguratul trebuie să aibă cel puţin vârsta legală şi să îndeplinească şi celelalte condiţii din poliţa de asigurare. potriv potrivitit dispoz dispoziţii iţiilor lor Codulu Coduluii civil civil român, român, consim consimţăm ţământ ântul ul nu este este  b) valabil când este dat prin eroare, smuls prin violenţă sau surprins prin dol. Art. •

4

961 al Codului civil menţionează:’ Convenţia făcută prin eroare, violenţă sau dol nu este nulă de drept, ci dă loc numai acţiunii de nulitate’. c) Obiectul asigurării îl reprezintă ceea ce s-a asigurat: bunuri, la asigurarea de bunuri, despăgubirile datorate de asigurat unei terţe persoane, la asigurarea de răspundere civilă, sau unele atribute ale persoanei – viaţa ori incapacitatea de muncă – la asigurarea de persoane. d) Validitatea unui contract de asigurare se exprimă şi prin cauza sa licită sau morală. Un contract de asigurare va fi considerat ca având o cauză ilicită atunci când el s-a încheiat cu încălcarea ordinii publice şi a bunelor moravuri specifice societăţii. Art.968 prevede:’ cauza este nelicită când este prohibită d legi, când este contrarie bunelor moravuri şi ordinii publice’.

3. FORMAREA FORMAREA CONTRACTU CONTRACTULUI LUI DE DE ASIGURA ASIGURARE  RE  FORMA ŞI CONŢINUTUL CONTRACTULUI DE ASIGURARE Ca regulă generală, forma contractului este scrisă, dar aceasta nu este o condiţie pentru a fi considerat valid ci numai o dovadă a încheierii. Conform legii 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România, contractul de asigurare nu poate fi aprobat prin martori. De aceea, lisa formei scrise nu va atrage nulitatea contractului, ci va determina numai limitarea posibilităţii de a dovedi existenţa şi conţinutul acestuia. În funcţie de legislaţia fiecărei ţări, este posibil ca forma acceptată să fie numai cea scrisă.  Încheierea contractului poate fi recunoscută de asigurator şi dacă rezultă din registre sau alte acte emise de acesta. Părţile adoptă forma scrisă pentru a dovedi existenţa contractului de asigurare, dat fiind că un act ce nu poate fi dovedit sau echivalent, din punct de vedere juridic, cu un act inexistent. Forma scrisă mai poate face posibilă stabilirea certă a momentului încheierii contractului, a intrării sale în vigoare, a începutului şi încetării răspunderii asigurătorului. Elementele esenţiale ale contractului sunt precizate precizate cu exactitate, reprezentând reprezentând o

5

dovadă şi o garanţie a îndeplinirii obligaţiilor părţilor, aşa cum au fost ele stabilite , evitându-se neînţelegerile ulterioare. Contractul de asigurare exprimă acordul de voinţă al părţilor. El este alcătuit din poliţa de asigurare, condiţiile principale şi adiţionale şi anexele, care pot să extindă sau să limiteze condiţiile puse de standardizare. Unele contracte sunt alcătuite din poliţa de bază şi un formular care adaptează poliţa la nevoile specifice ale clientului sau pentru un anumit tip de poliţă. Poliţa de asigurare reprezintă manifestarea materială a contractului de asigurare. Contractele de asigurare sunt foarte mult standardizate, fie ca urmare a unor  regl reglem emen entă tăriri sau sau uzan uzanţe ţe,, fie fie dato datorit rităă unor unor acor acordu duriri volu volunt ntar are. e. Aces Acestt lucru lucru generează o serie de consecinţe, avantajoase şi dezavantajoase. Printre avantaje amintim: •

•

•

•

•

Asiguratul nu trebuie să constate diferenţe de limbaj, exprimare şi termeni în selectarea asigurătorului; Toţi asiguraţii trebuie să beneficieze de un tratament uniform din partea asigurătorului; Când doi sau mai mulţi asigurători oferă aceeaşi protecţie, aceleaşi condiţii sau sunt implicaţi în aceeaşi daună, şansele de a apărea conflicte se reduc substanţial; Pentru tribunale este mult mai simplu să judece anumite cazuri pe baza unor clauze standard şi bine cunoscute; Asigur Asiguraţii aţii şi agenţii agenţii asigur asigurăto ătorilo rilorr econom economise isesc sc timp timp şi energi energiee în plasarea contractelor;

Statisticile privind aceleaşi tipuri de daune pot fi centralizate chiar la nivelul pieţei, sprijinind calcularea corectă a primelor de asigurare. Ca dezavantaje mai importante sunt:

•

Orice schimbări solicitate în forma sau conţinutul poliţei presupun   întârzieri deoarece acestea pot fi îndeplinite numai cu revizuire lor  integrală; •

Contractul care supravieţuieşte procesului legislativ nu este cel mai bun; •

6

Poliţa răspunde nevoilor medii ale asiguraţilor, nu neapărat celor  specifice acestora; •

Avantajele experimentării şi a concurenţei se pierd, nemaiavând relevanţă. Cu privire la conţinut, în contractul de asigurare sunt cuprinse drepturile şi obligaţiile părţilor. Actul este emis de asigurător şi constă în formarea contractului, deci acordul de voinţă al părţilor. Contractul de asigurare cuprinde două părţi principale. Prima conţine clauzele imprimate, sub forma unor extrase din condiţiile generale care reglementează raporturile dintre asigurat şi asigurator, menite să atragă atenţia asiguratului asupra drepturilor şi obligaţiilor sale. A doua parte prezintă părţile neimprimate ale documentului, care se referă la indi indica care reaa părţi părţilo lor, r, denu denumi mire reaa riscu riscuririlo lor, r, prim prima, a, suma suma asig asigur urat ată, ă, şi dura durata ta contractului. Documentul de asigurarea se întocmeşte în mod normal în două exemplare. •

PĂRŢILE CONTRACTULUI DE ASIGURARE  În mod clasic, contractul de asigurarea se încheie între două părţi: asiguratul şi asiguratorul. El poate fi încheiat direct între părţile contractante sau printr-un intermediar, agent sau broker. Asiguratul este persoana fizică sau juridică care intră în raporturi juridice cu asigurătorul prin încheierea contractului de asigurare. Este persoana, care , plătind asigurătorului o sumă de bani sub forma de asigurare, şi-a asigurat un interes oarecare, cu scopul de a fi despăgubit în cazul în care acest interes a suferit o daună prin manifestarea riscului conform prevederilor din poliţa de asigurare.

7

 În contractul de asigurare sunt interesate mai multe categorii de persoane, şi anume: •

•

Semnatarul sau contractantul asigurării, - persoană fizică sau juridică  – este cel care semnează poliţa în nume propriu şi se obligă faţă de asigurător să plătească primele; mai poartă denumirea şi de stipulant al asigurării asigurării atunci când asigurarea asigurarea se încheie încheie în favoarea favoarea unei terţe persoane persoane ca beneficiar beneficiar pentru pentru cazul producerii producerii decesului decesului persoanei persoanei asigurate; Asigur Asiguratu atul,l, respec respectiv tiv celui celui a cărui cărui perso persoană ană sau sau patrim patrimoni oniuu sunt sunt supuse riscului;

Beneficiarul, desemnat în caz de daună să încaseze indemnizaţia de asigurare la producerea evenimentului asigurat prevăzut în contract. Toate aceste calităţi pot fi reunite asupra unei singure persoane, aşa cum este proprietarul unui bun oarecare , fiind contractant al asigurării, asigurat şi beneficiar, în caz de daună. •

•

•

Persoana cuprinsă în asigurare este o altă categorie care apare numai în cazul contractelor de răspundere civilă. Responsabilitatea civilă faţă de terţii păgubiţi este acoperită prin asigurare. Această persoană nu are calitatea de asigurat, contractant sau terţ beneficiar  şi nu are nuci obligaţia de a plăti. Ea nu este în mod special desemnată de persoană, ci poate fi orice terţ prejudiciat de către asigurat. Asigurătorul poate fi numai persoană juridică, având ca obiect de comerţ comerţ acope acoperire rireaa riscu riscurilo rilorr divers diverselo elorr interes interesee ale asigur asiguratu atului lui şi oblig ligată să plătească anumite sume de bani la ponderea rea evenimentului asigurat prevăzut în contract.

ELEMEN ELEM ENTE TELE LE OB OBLI LIGA GATI TIRI RIII SP SPEC ECIF IFIC ICE E AL ALE E CO CONT NTRA RACT CTUL ULUI UI DE ASIGURARE

8

  În cazul cazul contra contractu ctului lui de asigur asigurare are trebui trebuiee analiz analizate ate pe larg larg elemen elementel telee esenţiale ale acestuia, şi anume: riscul suma asigurată şi prima de asigurare .

RISCUL Riscu Riscull consti constitui tuiee elemen elementul tul esenţial esenţial şi caract caracteris eristic tic al contra contractu ctului lui de asigurare. Dacă riscul nu există, contractul de asigurare este lipsit de eficacitate, de propria sa substanţă, întrucât riscul reprezintă însăşi cauza asigurării. Riscul reprezintă un eveniment incert, posibil şi viitor, la care sunt expuse bunurile, patrimoniul, viaţa, sănătatea sau integritatea fizică a unei persoane. La producerea riscului, asigurătorul va plăti asiguratului despăgubirea sau suma asigurată. Pentru Pentru a încadr încadraa un evenim eveniment ent în catego categoria ria riscuril riscurilor or asigur asigurabi abile le sunt sunt necesare anumite condiţii: a) Produ roduccerea rea lui lui să fie fie pos posibil ibilă, ă, de deoarec arecee asig asigur urar areea nu ar ave aveaa nic nici un sens dacă existenţa unui lucru nu este ameninţată de producerea unui anumit fenomen sau eveniment. Riscul trebuie să existe în mome moment ntuul contra ntract ctăării. rii. Dac Dacă în ace acel moment ment prod roducer ucerea ea evenimentului asigurat a devenit imposibilă, contractul se reziliază de drep drept,t, iar iar prim primele ele plăt plătite ite pent pentru ru peri perioa oada da ulte ulterio rioar arăă rezi rezililier eriiii se restituie asiguratului.  b) Să aibă un caracter întâmplător, adică asupra producerii lui ulteriore să planeze incertitudinea, atât ca moment, cât şi ca intensitate a acţiunii acesteia. În cazul asigurării de viaţă, există o altă abordare legată de riscul asigurabil care este decesul. El este de fapt, un eveniment cert, dar supus întâmplării este momentul producerii lui, care care nu poat poatee fi cuno cunosc scut ut dina dinain inte te,, nici nici de asig asigur urat at,, nici nici de asigurător, aşadar, elementul de incertitudine se referă la momentul producerii riscului şi nu la producerea sa propriu-zisă. c) Producerea fenomenului să nu depindă de voinţa asiguratului sau beneficiarului asigurării. Dacă asiguratul sau persoana în favoarea căruia a fost încheiată asigurarea a provocat distrugerea bunului

9

d)

asigurat pentru a încasa despăgubirea de asigurare şi urmează să răspundă pentru faptele sale, penal sau contravenţional. Anumite riscuri nu pot face obiectul unei asigurări pentru motive de ordine publică. Riscul trebuie să aibă un caracter licit.

SUMA ASIGURATĂ   În cazul cazul produc produceri eriii eveni evenimen mentul tului ui acoper acoperitit prin prin asigur asigurare are,, asigu asigurăto rătorul rul răspunde faţă de asigurat până la concurenţa unei sume numită sumă asigurată. Suma Suma asig asigur urat atăă repr reprez ezin intă tă valo valoar area ea maxi maximă mă a desp despăg ăgub ubiririiii pe care care asigurătorul o plăteşte asiguratului ca urmare a producerii evenimentului asigurat. Prezen Prezenţa ţa aceste acesteia ia în contra contractu ctull de asigu asigurar raree este este necesa necesară, ră, deoare deoarece ce serveşte ca bază şi pentru calcularea primei de asigurare, în principiu, prin aplicarea unui anumit procent asupra sumei asigurate. Pentru stabilirea unei sume asigurate, în cazul asigurărilor de bunuri, se procedează la operaţiunea numită evaluare de asigurare. Suma asigurată poate fi mai mică sau cel mult egală cu valoarea de asigurare evitându-se astfel supraasigurarea unui bun. Supraasigurarea nu este admisă pentru că ar putea duce la un interes al asiguratului pt. producerea cazului asigurat şi încasarea în consecinţă a unei sume superioare valorii bunului   în moment momentul ul produc produceri eriii prejud prejudici iciulu ului.i. Valoar Valoarea ea de asigur asigurare are se stipul stipuleaz eazăă în contractul de asigurare. La asigurările de bunuri, asigurarea se încheie la suma declarată de asigurat şi agreată de asigurător, care nu trebuie să depăşească valoarea de înlocuire, cel mult valoarea din nou , la data încheierii contractului asigurării.  În cazul asigurărilor de persoane, contractul de asigurare nu este unul de inde indemn mniz izar are. e. În schi schimb mbul ul prim primel elor or,, asig asigur urăt ător orul ul nu se oblig obligăă să acop acoper eree o pagubă, ci să plătească suma asigurată la producerea riscului independent de orice idee de prejudiciu. Nici viaţa şi nici sănătatea omului nu sunt evaluabile în bani şi se exclude existenţa oricărui raport între suma asigurată şi paguba suferită de asigurat. În aceste cazuri indemnizaţia de asigurare nu are caracter de

10

despăgubire şi nu depinde de paguba suferită, ci numai de suma asigurată, pentru care s-a încheiat poliţa la asigurările de viaţă, de o parte din suma asigurată, caz de invaliditate sau de o anumită sumă globală. Suma asigurată nu este este limi limita tată tă şi de acee aceeaa nu se apli aplică că noţi noţiun unea ea de supr supraa aasi sigu gura rare re.. Ea se stabileşte conform puterii de plată plată a asiguratului şi a gradului de risc.  În asigurările de bunuri şi în unele tipuri de asigurări de persoane, suma asigurată poate fi modificată prin majorare sau reducere. La asigurările de bunuri, modificarea trebuie să fie urmarea unor schimbări de valoare a bunurilor, iar în cazul asigurărilor de persoane, modificarea depinde de tipul de asigurare. La asig asigur urăr ările ile de răsp răspun unde dere re civi civilă lă,, suma suma asig asigur urat atăă se stab stabilileş eşte te prin prin convenţie sau prin reglementări.

PRIMA DE ASIGURARE  Prima reprezintă suma de bani pe care o primeşte asigurătorul de la asigurat   în schimbul prestaţiei promise, respectiv protecţia pentru riscurile stabilite. Este preţul protecţiei oferite de asigurător pentru acele riscuri. Este un element esenţial al contractului de asigurare şi principala obligaţie a asiguratului. Prin factorii care influenţează mărimea primei de asigurare se pot enumera: •

natura bunului asigurat;

•

dimensiunea riscului;

•

numărul şi tipul riscurilor;

•

intensitatea riscurilor;

•

mărimea posibilă a daunelor;

•

gradul de dispersie a riscului;

•

suma asigurată;

•

durata contractului;

•

nivelul fanşizei;

•

 întinderea geografică a acoperirii;

11

•

istoricul daunelor pe un anumit număr de ani anteriori (5,10 ani);

•

diverse date statistice relevante pentru o evaluare cât mai corectă;

•

modalitatea de plată a primei (într-o tranşă unică în rate periodice);

•

•

gradul de întreţinere a bunului la asigurările de bunuri, starea de sănătate la asigurările de persoane, limita răspunderii la asigurarea de răspundere; vârsta, sexul, starea de sănătate, durata asigurării la asigurarea de viaţă;

•

dimensiunea afacerii;

•

starea conjuncturală a pieţei;

evaluarea proprie obiectivă şi subiectivă a asiguratorului. Aşadar Aşadar există există o corela corelaţie ţie necesa necesară ră între între prima prima de asigu asigurar raree şi factor factoriiii obiectivi sau subiectivi care influenţează nivelul primei de asigurare. Prima plătită de asigurat reprezintă prima brută şi este alcătuită din prima netă netă (pur (pură, ă, teor teoret etic ică, ă, cotă cotă de bază bază)) şi adau adausu sull de prim primăă (sup (suplim limen entu tull sau sau  încărcătura primei) care acoperă cheltuielile generale de achiziţie şi administrare ale asigurătorului şi determină obţinerea unui profit. Prima netă este destinată acoperirii despăgubirilor şi sumelor asigurate. •

PRIMA BRUTĂ= PRIMA NETĂ + ADAOSUL DE PRIMĂ

Calculul primei nete ţine seama de valoarea riscului, privit ca probabilitate, cât şi ca intensitate. Probabilitatea este determinată prin calcule statistice ce au la bază aplicarea legii numerelor mari care aparţine matematicianului elveţian Jean Bernoulli. El a demonstrat că lucrarea sa ‚Tehnica probabilităţilor’ , publicată la Basel, Basel, în 1713, că, la un număr număr mai mare de cazuri, cazuri, probabilita probabilitatea tea producerii producerii unui fenomen se poate calcula cu o infimă aproximaţie, spre deosebire de un număr redus de cazuri, unde producerea evenimentului nu poate fi anticipată cu

12

aceeaş aceeaşii aproxi aproximaţ maţie, ie, datori datorită tă erorilo erorilorr ce interv intervin in din lipsa lipsa despri desprinde nderii rii unor  unor  tendinţe clare cât mai apropiate de realitate. De aceea, urmând legile statistice, prima de asigurare este cu atât mai bine determinată cu cât au existat un număr  cât mai mare de cazuri pe baza cărora ea s-a determinat. Intensitatea variabilă a riscului se reflectă corespunzător în nivelul primei. Astfel, în situaţia în care, pe parcursul contractului, riscul este variabil, prima se poate modifica în aceeaşi proporţie. Suma asigurată se consideră o unitate valorică convenţională, 100 lei sau 1000 lei, la care se aplică tariful de primă. Durata asigurării depinde de natura asigurării. Se pot încheia asigurări pe o durată determinată sau pentru derularea unui proces.  În funcţie de criteriile arătate , asigurătorii îşi elaborează propriile tarife de firmă. Ele sunt stabilite pe perioade de timp determinate, de obicei de un an. Dacă prima se plăteşte într-o tranşă unică, asigurătorul poate oferi o reducere care variază în funcţie de anumite criterii. Există, astfel, prima unică, scadentă într-o singură sumă, şi prima periodică, scadentă scadentă în perioadele perioadele egale, egale, determinate determinate pe perioade perioade de asigurare. asigurare. Aceste Aceste tipuri de prime sunt importante din punctul de vedere al sistemelor de remunerare şi al efectelor pe care le produce rezilierea, denunţarea şi anularea contractului de asigurare asupra sumelor încasate. Prima de asigurare este indivizibilă. Mărimea ei nu se recalculează şi deci nu se modifică nici în situaţia în care asigurarea încetează pentru asigurat înainte de terminarea contractului. Intervalul pentru care s-a stabilit prima, ca unitate de timp, se numeşte perioadă de asigurare. Dacă perioada pentru care s-a încheiat contractul este un an şi evenimentul asigurat s-a produs în prima jumătate a anului, asiguratul nu poate pretinde aplicarea unei prime proporţionale, aferentă timpului ce a mai rămas, deoarece prob probab abili ilita tate teaa de prod produc ucer eree a riscu risculu luii s-a s-a stab stabili ilitt pe între întreag agaa peri perioa oadă dă de asigurare; de aceea, nu este relevant momentul în care s-a produs evenimentul asigurat, sau dacă acesta nu s-a produs deloc în cursul perioadei. Fondul creat din primele de asigurare încasate de la asiguraţi este utilizat pentru multitudinea de pericole de acelaşi gen pentru perioada dată.

13

Unitatea de timp pentru care se încheie contractul nu trebuie confundată cu durata contractului de asigurare. Durata contractului reprezintă perioada de timp pentru care asigurătorul oferă protecţie pentru riscul sau riscurile respective. Asigurările de bunuri şi răspundere se încheie pe perioade limitate, scurte de un an, în timp ce asigurările de viaţă se încheie pe perioade lungi, de regulă minimum 5 ani. În ultimul caz prima se exprimă anual, dar trebuie plătită pentru toată durata în care asigurătorul este în risc. Prima de asigurare are următoarele destinaţii: •

•

constituirea fondului de rezervă din care se achită despăgubirile celor  desdăunaţi, respectiv sumele asigurate; formarea fondurilor de rezervă destinate acoperirii despăgubirilor din anii defavorabili si îndeplinirea obligaţiilor de plată;

acop acoper eririrea ea chel cheltu tuie ielililor lor lega legate te de admi admini nist stra rare reaa asig asigur urăr ărililor or şi obţinerea unui beneficiu. Mai putem distinge şi alte tipuri de prime, în funcţie de alte criterii: •

•

prima curentă, sau efectivă, referitoare la perioada anului în curs;

•

prima fixată, care reprezintă prima pe unitate de sumă asigurată;

•

tarifele de prime, cuprinzând primele fixate, pe feluri de asigurări, riscuri, etc.;

discount-ul de primă, care constă în diminuarea primei cu o anumită sumă, în funcţie de criterii precum: frecvenţa de plată a primei, dimensiunea primei, inexistenţa daunei pe perioada anterioară. Asiguratul, în schimbul plăţii primei, obţine protecţia de asigurare pentru anumite riscuri, pe o anumită perioadă de timp.  În cazul rezilierii contractului de asigurare, al anulării sau denunţării acestuia, prima se restituie, deoarece contractul nu îşi va mai produce efectele. La poliţa de asigurare se anexează condiţiile de asigurare, care reprezintă parte integrantă din contract şi care cuprind: definirea unor termeni, riscurile excluse, riscurile acoperite. Drepturile şi obligaţiile rezultate din poliţă pot fi cesionate altei persoane, prin andosare. Spre exemplu, la asigurarea garanţiilor la creditele luate de la bănci, •

14

drepturile de încasare a indemnizaţiei de asigurare conform poliţei de asigurare sunt cesionate băncii creditoare.

4. ÎNCHEI ÎNCHEIERE EREA A CONTRAC CONTRACTUL TULUI UI DE ASIGURA ASIGURARE  RE   Încheierea propriu-zisă a contractului de asigurare este precedată de câteva etape pe baza cărora se determină clauzele şi condiţiile finale ale acestuia.

DECLARAŢIA (CEREREA) DE ASIGURARE Este o etapă în care asiguratul îşi manifestă dorinţa de a încheia asigurarea şi de a oferi informaţii necesare pentru evaluarea riscului. Prin acest document, asigurătorul îl identifică pe asigurat, aceasta din urmă completând un formular  special al asigurătorului, - cerere de asigurare, chestionar sau declaraţie de asig asigur urar aree – prin prin care care se mani manife fest stăă voin voinţa ţa de înc încheie heiere re a cont contra ract ctul ului ui.. Completare Completareaa cererii de asigurare asigurare reprezintă reprezintă o declaraţie declaraţie referitoar referitoaree la bunul, răspunderea sau persoana asigurată. Ea conţine date precum: •

Cele privind privind identificare identificareaa asiguratulu asiguratului:i: numele numele acestuia acestuia (persoană (persoană fizică sau juridică), domiciliul sau sediul legal;

•

Obiectul de activitate;

•

Durata asigurării solicitate;

•

Date privind bunul asigurat;

•

Suma asigurată;

•

Franşiza;

•

Beneficiarul asigurării;

•

Condiţiile de asigurare solicitate;

15

•

•

Star Starea ea de sănă sănăta tate te,, vârs vârsta ta,, ante antece cede dent ntele ele medi medica cale, le, în cazu cazull asigurărilor de viaţă, tratamentele medicale efectuate în prezent şi  într-un interval de timp anterior completării cererii de asigurare; Mediul de lucru, în cazul asigurărilor de accidente, precum şi altele specifice fiecărui tip de asigurat.

Semnătura declarantului reprezintă asumarea răspunderii acestuia privind exactitatea datelor şi informarea asigurătorului asupra tuturor elementelor care pot influen influenţa ţa riscul riscul.. Pe baza baza acesto acestorr inform informaţi aţii,i, asigur asigurăto ătorul rul proced procedeaz eazăă la evaluarea riscului, pentru stabilirea corectă a primei de asigurare. Răspunsurile scrise ale asiguratului la întrebările formulate de asigurator permit acestuia din urmă să-şi facă o opinie asupra riscului şi să stabilească prima aferentă. La majoritatea formelor de asigurări de persoane, la unele asigurări externe sau de bunuri care se încheie cu persoanele juridice, cererea de asigurare se redactează separat şi anterior contractului de asigurare, fiind necesar un anumit interval de timp pentru evaluarea riscului. La celelalte asigurări, declaraţia se  întocmeşte concomitent cu contractul de asigurare. Declaraţia de asigurare, ca act unilateral de voinţă, nu produce efecte  juridice specifice instituţiei asigurării decât decât după acceptarea acceptarea de către asigurator. Intrarea asiguratorului în risc se face odată cu semnarea contractului (poliţei) de asig asigur urar are. e. În caz caz de neac neacce cept ptar are, e, decl declar araţ aţia ia nu este este obli obliga gato toriri şi poat poatee fi revocată, expres sau tacit.

ANALIZA DECLARAŢIEI (CERERII) DE ASIGURARE Riscul prezintă pentru asigurator o importanţă deosebită deoarece în funcţie de acest element esenţial al contractului se apreciază dacă se poate accepta prot protec ecţiţiaa prin prin asig asigur urar aree prec precum um şi dime dimens nsiu iune neaa prim primei ei de asig asigur urar aree corespunzătoare. Fără risc nu putem vorbi de asigurare. În vederea încheierii asigurării, este necesară evaluare riscului de către utilizator. Această operaţiune poartă denumirea de subscriere – underwriting – şi este tipică asigurării.

16

Ea are caracteristici diferite în funcţie de tipul asigurării. Evaluarea se face pe baza baza anal analiz izei ei decl declar araţ aţie iei/c i/cer erer eriiii de asig asigura urare re dar dar şi prin prin cons consta tată tăriri sau sau analizarea unor împrejurări în mod direct de către asigurător sau de către prepuşii lui.   În asigurarea de bunuri contra incendiului, asigurătorul se poate deplasa personal la faţa locului pentru a constata situarea şi starea bunurilor, măsurile gene genera rale le şi spec specifific icee de prev preven eniriree a even evenim imen entu tulu luii asig asigur urat at,, sist sistem emel elee de prevenire sau stingere a incendiilor, de prevenire sau limitare a pagubelor etc. Dat fiind că , de multe ori, asiguratorii preiau în asigurare riscuri pentru bunuri aflate la mare distanţă de iei sau de împuterniciţii lor, nu este posibilă o evaluare ‚pe viu’ a riscului şi de aceea buna credinţă, ca principiu de bază al asigurărilor trebuie să fie unanim respectată. Evaluarea se face numai pe baza informaţiilor puse la dispoziţie de asigurat sau de agentul acestuia. El trebuie să facă declaraţii complete atât in momentul solicitării asigurării, cât şi pe parcurs, când când îm împr prej ejur urăr ările ile esen esenţiţial alee priv privin indd riscu riscull s-au s-au schi schimb mbat at.. În caz caz cont contra rarr , asigurătorul îşi rezerva dreptul de a modifica, de a denunţa contractul sau de a refuza indemnizaţia solicitată de asigurat.

OBLIGAŢIA ASIGURĂTORULUI DE A ÎNCHEIA CONTRACTUL Conform uzanţelor în domeniu, asigurătorul nu poate refuza încheierea contractului. El constată dacă sunt întrunite condiţiile legale şi, în acest caz, trebuie să accepte propunerea şi să emită poliţa. Chiar şi în aceste condiţii în care asigurătorul este obligat să încheie contractul de asigurare, caracterul consensual al său este respectat. Asigurătorul nu are interesul si nici nu poate motiva refuzul încheierii contractului. Motivele refuzului trebuie să fie foarte bine întemeiate, dar asigurătorul trebuie, în principiu să explice motivele şi să ofere cel puţin o variantă pentru un alt tip ti p de protecţie.

MOMENTUL ÎNCHEIERII CONTRACTULUI

17

Contractul se poate considera încheiat odată cu plata primelor şi emiterea documentulu documentuluii de asigurare. Poate avea forma poliţei poliţei de asigurare, asigurare, la asigurările asigurările de persoa persoane ne şi la unele unele tipuri de asigur asigurări ări de bunuri bunuri sau a certific certificatu atului lui de asigurare, la asigurările de bunuri sau de răspundere civilă. Emiterea poliţei se realizează în acelaşi timp cu plata primei , deoarece declaraţiile de voinţă care se contopesc în contract iau naştere concomitent. Declaraţia de voinţă a asiguratului precede acceptarea ofertei de către asigurător.  Între absenţi contractul de asigurare se consideră încheiat din momentul în care ofertantul a luat cunoştinţă de acceptare, luându-se în considerare data primirii poliţei sau contractului.  În unele tipuri de asigurări, cum ar fi asigurările maritime, de aviaţie, auto şi  în majoritatea celor interne, contractul de asigurare se încheie între absenţi. Cererea de asigurare este înaintată prin intermediari care devin mandatari ai asig asigur uraţ aţililor or şi agen agenţiţi ai asig asigur urăt ător orul ului ui.. În sist sistem emul ul trans transmi mite teririii decl declar araţ aţie iei,i, contractul de asigurare se consideră încheiat de la data indicată în cererea de asigurare, sau la data declaraţiei de asigurare, dacă asigurătorul o confirmă în scris. Există două momente distincte, şi anume cel al încheierii contractului şi cel al intrării în vigoare ulterior datei perfectării lui. Obligaţiile Obligaţiile ce revin părţilor pot fi raportate raportate la o dată ulterioară, ulterioară, stabilindu-se stabilindu-se ordinea în care trebuie executate. În astfel de situaţii, diferenţierea este în funcţie nu numai de plata primei, ci şi de natura riscului.

5. DURATA DURATA CONTRA CONTRACTU CTULUI  LUI 

Durata contractului reprezintă perioada de timp la care se referă drepturile şi obligaţiile părţilor. După acest criteriu, contractele de asigurare pot fi de durată determinată şi nelimitată. În asigurările non-viaţă, contractele se încheie pe o durată de maxim un an. În asigurările de persoane, contractele încheiate pe durată limitată se practică numai în anumite anumite categorii de de asigurări.

18

Când Când cont contra ract ctul ul de asig asigur urar aree se înch închei eiee pe o dura durată tă dete determ rmin inat ată, ă, la  împlinirea termenului se reînnoieşte de drept, pentru o nouă perioadă, egală cu cea anterioară, dacă nici una din părţi nu preavizează sau denunţă contractul conform prevederilor incluse în acesta. Condiţiile rămânând neschimbate, de obicei reînnoirea se face şi fără emitera unui nou contract de asigurare, în funcţie de natura riscului respectiv sau de condiţiile de plată a primei.

6.

INTERPRETAREA CONTRACTULUI 

 În cazul asigurărilor, principiul care se aplică este cel al interpretării stricte a condiţiilor contractuale. Înţelesul oricărui termen din poliţă şi al tuturor expresiilor  curente vor fi interpretate în sensul lor firesc, natural, folosit în limbajul uzual de către o persoană cu inteligenţă normală. Natura contractului de asigurare obligă la o interpretare strictă a clauzelor. Riscul trebuie bine şi clar definit, deoarece trebui trebuiee evitat evitatee confu confuzii ziile, le, neînţe neînţeleg legeri erile le ulteri ulterioar oaree determ determina inate te de o posibi posibilă lă interpretare diferită sau chiar eronată a părţilor; totodată stabilirea primei este în func funcţie ţie de riscu riscull asum asumat at.. În cazu cazull clau clauze zelo lorr ambi ambigu gue, e, necl neclar aree , se aplic aplicăă dispoziţiile prevăzute în Codul civil român care prevăd că, atunci când există  îndoială, interpretarea se va face în favoarea celui care se obligă. Este interesant de menţionat faptul că, în caz de îndoială, ca urmare a unei posibile întrebuinţări necorespunzătoare a unui termen sau exprimări neclare a unei clauze, interpretarea trebuie făcută întotdeauna în favoarea asiguratului; acest lucru pare normal, deoarece legea contractului şi redactarea acestuia sunt făcute de către asigurător din vreme şi cu bună ştiinţă. Fiind un contract de adez adeziu iune ne,, asig asigur urat atul ul treb trebui uiee să ader aderee la lege legeaa şi term termen eniiii im impu puşi şi de cătr cătree asigurator. În consecinţă, asiguratorul răspunde în baza principiului ‚ambiguitas cont contra ra stip stipul ulat ator orem em est’ est’ . pent pentru ru clau clauze zele le cu două două înţe înţele lesu suri, ri, se apli aplică că tot tot dispoziţiile dreptului comun, interpretându-se în sensul producerii de efecte şi nu  în acela de a nu se produce nici unul. Dacă ambele sensuri ale clauzei duc la

19

eficacitatea actului, dar consecinţele sunt diferite, interpretarea se face în sensul care se potriveşte cel mai bine cu natura contractului de asigurare, potrivit obligaţiilor asumate de părţi.  În mod similar, interpretări privind clauzele contractului pot avea loc şi cu privire privire la clauze clauzele le imprim imprimate ate şi manusc manuscris rise. e. ambele ambele catego categorii rii de clauze clauze au aceeaşi valoare din punct de vedere al drepturilor şi obligaţiilor pe care le generează pentru părţile contractante. Dacă unele categorii de riscuri sunt excluse potrivit clauzelor generale, prin clauzele manuscrise pot fi acoperite, acestea fiind menite să completeze sau să deroge de la cele generale.

BIBLIOGRAFIE

VIOLETA CIUREL CIUREL - ‚ASIGURĂRI ŞI REASIGURĂRI: ABORDĂRI ABORDĂRI TEORETICE ŞI PRACTICI INTERNAŢIONALE’, Editura ALL BECK 2000

20