1.ANTREPRENORIATUL – natura si importanta dezvoltarii 1.ANTREPRENORIATUL Conform Legii a RM RM ,,Cu privire la antrepren antreprenoriat oriat si intreprind intreprinderi’’ eri’’ Antreprenoriatul este activitatea de fabricare a productiei , executare a lucrarilor si prestare a serviciilor, desfasurata de cetateni si de asociatiile acestora in mod independent,din proprie initiativa, in numele lor, pe riscul propriu si sub raspunderea lor patrimoniala, cu scopul de a-si asigura o sursa permanenta de venituri. Munca efectuata conform contractului (acordului) de munca munca incheiat este este considerata considerata antrprenoriat. antrprenoriat. Antreprenoriatul in legatura legatura cu cu crearea crearea si utilizarea inovatiilor inovatiilor ,realizarilor, descoperirilor stiintifice, operelor literare, de arta si alte obiecte ale proprietatii intelectuale este reglementata de o legislatie speciala.Antreprenoriatul poate fi realizat in orice domeniu ce nu este interzis prin lege. Antreprenoriatul - activitatea proprietarului sau a unor persoane persoane din cadrul întreprinderii în organizarea proiectării, proiectării, producerii şi realizării produselor şi serviciilor în scopul obţinerii profitului sau a unui efect social (după Bleahman). Din această noţiune se evidenţiază: a)subiectul (cel care realizează);b)obiectul realizează);b)obiectul (conţinutul), c)scopul activităţii de antreprenoriat. Subiectul – întreprinzătorul (dar nu numai el) – persoana care iniţiază şi derulează o acţiune, asumându-şi riscurile asociate inovării, întreprinzător schimbul unor satisfacţii personale. Obiectul antreprenoriatului reprezintă, întreprinzător primul rând, activitatea inovaţională (cercetări, prognoze, elaborări), şi, întreprinzător al doilea rând, executarea funcţiunilor întreprinderii (funcţiunea de producere, financiară, personal etc.). Scopul activităţii antreprenoriale – producerea şi propunerea pe piaţă a acelor produse sau servicii, la care există cerere şi care aduce întreprinzătorului profit. Venituri – cheltuieli – profit. Activitatea de antreprenoriat se desfasoara la: intreprinderile existente; la intreprinderile noi; la intrprinderile mari mici si mijlocii. 2) Factorii ce contribuie la dezvoltarea antreprenoriatului. antreprenoriatului. Dezvoltarea antreprenoriatului intr-o tara sau alta este conditionata de factorii demografici, politici, economici, psihologici, culturali, printre care un rol important revine: Structurii populatiei si dinamicii acesteia in viitor Nivelul invatamintului general si antreprenorial antreprenorial Politicii statului in domeniul sustinerii antreprenoriatului Atitudinii societatii fata de antreprenoriat Existentei unei infrastructuri dezvoltate de servicii de afaceri Posibilitatii obtinerii unor oportunitati si beneficii individuale Existenta unor persoane orientate spre crearea propriei p ropriei afaceri si asumarea riscului. 3.Afacerea mica-forma de baza a activitatii de antreprenoriat Potrivit dicţionarului „Business” este o activitate comercială independentă a omului care este pentru el o sursă de existenţă. Esenţa businessului este activitatea economică a oamenilor în producerea mărfurilor şi serviciilor ce posedă calităţi utile pentru consumatori. La etapa iniţială afacerea era legată de schimbul de mărfuri, iar acum – orice activitate care aduce profit.Actualmente majoritatea absolută a afacerilor sunt sunt afacerile mici. Nu există o definiţie acceptată unanim a micilor afaceri. Astfel, în aprecierea "mărimii" micilor afaceri uneori se iau în considerare criterii cantitative, cum sunt numărul de salariaţi, volumul vânzărilor etc. Alteori, se consideră că o mică afacere trebuie să-şi aibă limitat domeniul la piaţa locală. Într-o altă concepţie, afacerile sunt categorisite ca mici, în funcţie de natura firmei, ca farmacii, magazine de bijuterii, haine etc.Una din cele mai vechi definiţii ale micilor afaceri este cea dată prin Legea micilor afaceri din 1934 din S.U.A.: “o mică afacere este aceea care este deţinută şi condusă în mod independent şi nu este dominantă în sfera ei de activitate”. Comitetul pentru Dezvoltare Economică, arata că o afacere este mică atunci când îndeplineşte cel puţin două din următoarele criterii: 1. Conducere independentă (în mod obişnuit managerul este şi proprietarul afacerii). 2. Capitalul este achiziţionat şi proprietatea este deţinută de o persoană sau de un număr redus de persoane. 3. Domeniul de activitate este în principal local. Personalul şi proprietarul sunt din aceeaşi localitate. Pieţele trebuie să fie locale. 4. Mărimea relativă în cadrul ramurii - o afacere este mică în comparaţie cu altele considerate mari. Ea poate fi mică într-un domeniu şi mare în altul. În general drept criterii de determinare a micului business pot fi utilizaţi o serie de indicatori : Active totale. Capital propriu. Volumul de vânzări. Numărul de lucrători. Capacitatea de de pr producţie. Cota de piaţă Dintre cele şase criterii, cei mai mulţi consideră că numărul numărul de angajaţi este cel mai adecvat deoarece el: Este stabil la inflaţie Transpa parrent , uşor de determin inat at şi înţe ţele less. Com ompa parrab abil il pe penntr truu în într treepr prin inde deri rile le din ac aceeia iaşşi ra ram mur ură. ă. Acc cceesi sibi bill – ad adic icăă uş uşoor de ob obţi ţinnut in info forrma maţi ţia. a. 4. Concepte de afacere mica utilizate in practica si teorie – deosebiri si moment comune În Republica Moldova este un singur criteriu de definire a micului business - numărul de angajaţi. Pînă la 20—întreprindere mică Între 20-75 întreprindere mijlocie Mai mult de 75 întreprndere mare În prezent în SUA sunt două criterii cantitative: volumul vânzărilor totale sau numărul numărul de salariaţi. EUROSTAT (Oficiul de Statistică al Uniunii Europene), care întocmeşte rapoarte periodice privind firmele mici şi mijlocii foloseşte un singur criteriu pentru clasificarea acestor firme şi anume numărul de persoane ocupate. Se disting astfel microîntreprinderi (0-9 persoane); întreprinderi mici (1099 persoane), întreprinderi mijlocii - (100-499 persoane).Criterii de mărime a micilor afaceri în S.U.A. • • • • • • •
Sfera de activitate Criteriu Valoare excepţii Comerţul cu amănuntul volum vânzări < 3,5 mil. $ < 13,5mil.$ Servicii Volum vânzări < 3,5 mil. $ < 13,5 mil. $ Comerţ. cu ridicata Număr personal < 500 < 1500 Industrie Număr personal < 500 < 1500 Transport şi antrepozite Volum vânzări < 3,5 mil. $ < 12,5 mil. $ Construcţii Volum vânzări < 17,5 mil. $ Agricultură Volum vânzări < 100000 < 3,5 mil. $ În Marea Britanie sunt trei criterii pentru a defini firma mică sau mijlocie. Pentru ca ea să fie definită astfel întreprinderea trebuie să corespundă la două. Cifra de afaceri nu la mică depăşeşte 1,4 mil. lire Numărul de angajaţi nu mai mare de 50 mediu pe săptămână. Capitalul nu mai mare de 0,7 mil. lire Cifra de afaceri < 5,75 mil. Lire Numărul de angajaţi < 250 mediu pe săptămână. Capitalul < de 2,8 mil. la mijlocie lire Criterii de mărime a În România, criterii cantitative sunt numărul de angajaţi şi cifra de afaceri anuală. micilor afaceri în România Până în 1999 Număr angajati Cifra afaceri anuală Întreprindere mică până la 25 10 mil. - 2mld. întreprindere mijlocie 26 -200 10 mil. 20mld. Din 1999 microîntreprindere-Până la 9 Întreprindere mică-până la 10-49 întreprindere mijlocie-50-249
5. Micile afaceri si rolul lor in economia contemporana Incepind cu anii ’60, mai intii in SUA, apoi in Europa Occidentala devine tot mai popular idea dezvoltarii intreprinderilor mici, unul din promotorii careia este J.Shumacher si care lansind sloganul ,,Small is Beautiful” (ce este mic este frumos), in cartea sa cu acelasi titlu, a dat un imbold puternic dezvoltarii acestor unitati economice. F iind o componenta numeric preponderata si alcatuind pe plan mondial, de la 80% pina la 99% din numarul intreprinderilor existente, 60% din numarul total al angajatilor si jumatate din volumul total al vinzarilor din sectorul privat, MB ocupa un loc important in viata economica si sociala a societatii. In SUA, de exemplu, in 1998, 99,7 % din intreprinderilor existente sau 22,1 mil. de afaceri sunt considerate mici si mijlocii. Ele produc 50% din PIB, iar in unele ramuri ale economiei americane, aceste activitati ocupa chiar pozitii de baza. In intreprinderile mici si mijlocii americane se concentreaza 53% din numarul total al lucratorilor ocupati i n sectorul privat. O situatie similara se constata si in tarile membre ale Uniunii Europene, unde in medie 99.8% din numarul total al i ntreprinderilor existente sunt IMM. Cel mai frecvent IMM sunt create in: comertul cu amanuntul si cu ridicata-32%, prestarea serviciilor-26%, industria prelucratoare si constructii- cite 12% fiecare. Cresterea numarului IMM se explica printro serie de factori, cum ar fi: 1. Schimbarile tehnologice in productie si dezvoltarea rapida a economiei pe baza cunostintelor; 2. Cresterea numarului somerilor ; 3. Diversitatea si individualizarea cererii; 4. Modificarile in structura organizatorica; 5. Dezvoltarea relatiilor de subcontractare; 6. Reorientarea economiei in directia diversificarii serviciilor; 7. Mondializarea economiilor nationale; 8. Politica guvernelor occidentale in domeniul sustinerii MB. Rolul MB in economia de piata : mentinerea echilibrului economic; satisfacerea cererii; incurajarea inovatiilor; stimularea exporturilor; crearea noilor locuri de munca. 6. Evolutia micilor afaceri in RM Punctul de pornire in dezvoltarea micului business il constituie sfr. anilor ’80, cand au aparut primele cooperative, care au demonstrate avantajele unei noi economii. In 1991, anul apogeului miscarii cooperatiste, in republica existau 3250 de cooperative, ce activau in diverse domenii: constructii, deservirea populatiei, producerea bunurilor de larg consum. In 1992 se adopta Legea cu privire la activitatea de antrprenoriat si intreprinderi si astfel multe din cooperativele existente devin intreprinderi individuale, societati pe actiuni, societati cu raspundere limitata. Totusi, despre dezvotarea micului business in RM putem vorbi numai din 1994, cind a fost adoptata Legea cu privire la sustinerea si protectia micului business. In perioada 19942000 a avut loc o crestere considerabila de pondere si dinamica a intreprinderile MB. Daca in 1994 in toate sectoarele economiei activau 8534 de intreprinderi mici, constituind 59 la suta, atunci in 2001 din numarul total al intreprinderilor existente in RM, aprox. 94% sunt atribuite MB, din care 89,6% sunt microintreprinderi si 10,6% intrprinderi mici. Desi exista in numar mare, intreprinderile MB nu si-au ocupat locul cel merita in economia nationala. 2/3 din intreprinderile inregistrate nu au demarat nici un fel de activitate economica . Conform datelor Ministerului Economiei, in 2000 au fost lichidate 2061 de intrprinderi. In rindul celor ce functioneaza, principal activitate este comertul, pe al 2-lea loc este intreprinderile prestatoare de servicii. Multe intreprinderi industrial pe linga activitatea de producere, se mai ocupa si cu cea comerciala, in asa mod, sustinind producerea. 7) Sustinerea de stat a afacerilor mici- experienta straina. Comisia Uniunii Europene a elaborat cartea Europeana pentru intreprinderi Mici, in scopul promovarii antreprenoriatului si transformalrii economiei europene in cea mai dinamica si cea mai competitiva economie bazata p e cunoastere. Activitatile intreprinse pe baza cartii europene: Promovarea spiritului antreprenorial in rindurile tinerilor, instruirea acestora in privinta obtinerii abilitatilor necesare lansarii si dezvoltarii cu succes a afacerii Reducerea costurilor si a timpului necesar infiintarii intreprinderii si simplificarea procedurii date, in special promovindu-se inregistrarea on-line Crearea unei baze legislative, care ar reduce povara IMM si ar stimula dezvoltarea acestora Elaborarea si realizarea programelor de formare continua la locul de munca, adaptate necesitatilor micilor intreprinderi Promovarea comunicarii electronice in rindul IMM Crearea unor sanse egale IMM europene de a intra pe toate pietile si de a concura in conditii egale •
•
• • • •
Incurajarea infiintarii de intreprinderi, favorizarea dezvoltarii IMM si crearea de locuri de munca, prin reducerea impozitelor si taxelor si imbunatatirea accesului IMM la resursele financiare. Crearea unor comitee de consultanta a IMM, in care s-ar reuni reprezentantii IMM, ai autoritatilor publice, agentiilor de dezvoltare, mediului universitar etc., in scopul elaborarii unor politici nationale in domeniul IMM 8.Sustinerea de stat a afacerilor mici in Republica Moldova In RM a fost elaborate si aprobata Legea cu privire la sustinerea si protectia micului business 1994, precum si un sir de alte legi si acte normative (ex: Legea cu privire la antreprenoriat si intreprinderi 1992; Legea cu privire la vi nzari de marfuri 1994; Legea cu privire la comertul interior 1996 etc.). Sustinerea de catre stat a afacerilor mici din Moldova prevede: a) sustinerea financiara; b) sustinerea fiscal; c) asigurarea unui cadru legislative-instutional corespunzator . a) La sfirsitul anului 1994 a fost creat Fondul pentru Sustinerea Antreprenoriatului si Dezvoltarea Micului Business.Printre sarcinile de baza ale acestui fond este acordarea de credite avantajoase agentilor micului business, participantilor si cistigatorilor la concursurile proiectelor investitionale . Schema de finantare prevede ca :intreprinderile,ale caror planuri de afaceri au fost aprobate spre finantare, participa cu surse proprii la realizarea proiectului si au o acoperire partiala a creditului cu mij loace fixe; rata creditului este redusa in comparative cu media dobinzii practicate de bancile comerciale; fondul ofera o garantie de 100000 lei; de la suma garantiei firma va achita Fondului un commission de min. 2 % anual. b) Intreprinderile mici pot beneficia de creditul fiscal, care reprezinta scutirea temporara de la plata in buget a impozitului pe venit. Conform art.49 al Codului fiscal, pot beneficia de o scutire integrala de la plata impozitului pe venit pe o perioada de 3 ani : intreprinderile micului business; gospodariile taranesti(de fermier) ; cooperativele de intreprinzator agricole si de prestari servicii. Imediat dupa expirarea perioadei de scutire fiscal, agentii economici au dreptul la o reducere partial de 35% in decurs de 2 ani a cotelor impozitului pe venit. De o scutire integral de la plata impozitului pe venit pe o perioada de 5 ani pot beneficia intreprinderile ce se ocupa cu analiza, proiectarea si programarea sistemelor informationale pregatite spre utilizare sau cu producerea de programe la comanda beneficiarului.De asemenea intreprinderile rezidente ale zonelor economice libere pot beneficia de reducerea impozitelor pe venit. Legislatia moldoveneasca prevede si facilitate fiscale pentru investitii. Daca se investesc 250 mii dolari , intreprinderea este scutita cu 50 % din suma impozitului pe venit pe o perioada de 5 ani, iar daca 2 mln. dolari firma este scutita cu 100 % pe o perioada de 3 ani. Se mai scutesc de impozite firmele mici care celputin 80 % din suma impozitului pe venit, calculate si nevarsata la buget, se investesc in dezvoltarea productiei proprii sau in programe de stat ori ramurale de dezvoltare a economiei nationale. c) Pentru a imbunatati situatia afacerilor mici Guvernil acorda asistenta tehnica si financiara unor proiecte straine, realizeaza reforma regulatorie, ce presupune revizia tuturor actelor legislative care reglementeaza activitatea de antreprenoriat, simplificarea procesului de initiere a afacerii si reducerea riscurilor antreprenoriale.Cadrul instutional de stat de sprijinire a afacerilor mici, este asigurat de Guvern si de Directia dezvoltarea businessului mic si mijlociu a Ministerului Economiei si Comertului, iar la nivel local, de administratia publica locala si Directiile de dezvoltare a businessului mic si mijlociu, create in cadrul Consiliilor rationale. In scopul promovarii spiritului de intreprinzator, annual sub patronatul Guvernului RM se organizeaza Expozitia- for ,, Micul Business-Moldova”, la care intreprinderile mici prezinta produsele lor si serviciile lor. A mai fost lansat si Concursul ,, Cel mai bun antrprenor din micul business” 9. Definirea conceptului de intreprinzator Cuvântul "întreprinzător" derivă din verbul francez "entreprendre" care înseamnă a întreprinde, a se apuca de făcut ceva, a se angaja în ceva. În evul mediu definea persoana care se ocupa de comerţul exterior, organizator al paradelor, diferitor manifestaţii, persoană responsabilă de realizarea proiectelor mari privitor la construcţii şi producere.Întreprinzătorul este recunoscut încă din secolul al XVIII-lea, când activitatea de asumare a riscului din economie a fost asociată de Richard Cantillon, în 1765, cu întreprinzător. Prin secolul 18 întreprinzător se numea persoana care activa în baza unui contract încheiat cu statul. Dacă el realizează prevederile cu cheltuieli mai mici apoi diferenţa îi revine lui. În 1876 Uoker – întreprinzător este un organizator al activităţii oamenilor. El obţine venit datorită capacităţilor sale p ersonale. În prezent, întreprinzător este considerată persoana care iniţiază sau preia o afacere, asumându-şi anumite riscuri pe care cei mai mulţi oameni obişnuiţi nu ar face-o, aplicând cunoştinţele fundamentale într-un mod cu totul original pentru a-şi asigura succesul afacerii.Unii întreprinzători iniţiind propria afacere, angajează pe alţii să o administreze. Se consideră că întreprinzătorii se deosebesc de manageri prin aceea că sunt mai vârstnici, mai puţin educaţi şi îşi concentrează atenţia spre dezvoltare, în timp ce managerii sunt mai tineri, mai educaţi şi îşi concentrează atenţia spre profit. •
•
10. Trasaturile intreprinzatorului eficace si evaluarea capacitatilor antreprenoriale Cele mai importante trasaturi ale unui intreprinzator eficace sunt: spiritual innovator; perseverenta; incredere in sine; insistent; tendinta spre risc; responsabilitatea. 1. Spiritul inovatorse manifesta prin tendinta spre realizari, capacitatea de a solutiona probleme noi(produse/servicii, proiecte).În caz de insucces inovatorul este capabil de a lua decizii adecvate şi de a acţiona, dar nu justifica insuccesele. El simte necesitatea de realizari inalte. 2. Perseverenta –se manifesta prin tendinta stabile spre scopuri majore, legata de dorinta de a se autoafirma si de a manifesta o pozitie onorabila in business.Alegerea unei sarcini mai complicate ii serveste drept stimulator. 3. Tendinta spre risc- se manifesta prin incercarea de a influenta evenimentele, nu doar de a se supune lor.Astfel de intreprinzatori se bazeaza pe propriile capacitati mai mult decit pe soarta.Tendinta spre risc este insotita spre anumite pericole: nu exista decizii absolute cistigatoare; crearea a ceva nou este insotita de riscul esecului; cu cit este mai mare riscul cu atit este mai mare succesul probabil;exista mereu dilemma ,,ori-ori’’ se pot obtine venituri inalte ori pierderi enorme. 4. Incredrea in sine – un astfel de antreprenor nu accepta lucrurile asa cum sunt si crede ca le poate schimba. Este hotarit. Este sigur ca va putea solution problemele imprevizibile, nefiind de accord cu starea de lucruri la moment. 5. Insistenta – are capacitatea de a lucre incordat. Un astfel de antreprenor consuma pentru lucru mult timp, dar isi intelege
limitele de timp. Este tolerant si deschis fata de situatiile nedeterminate, i nsuficient de clare. Este convins ca propriile cunostinte, capacitati, experienta,professionalism pot influenta evenimentele. 6. Responsabilitatea – antreprenorul efficient este gata sa recunoasca succesul sau, greseala sa, a-si asuma responsabilitatea deplina . Pentru toate trebuie sa raspunda antreprenorul. De aceea antreprenorul este inclinat in asi evalua capacitatile personale, precum si a profilului intreprinderii in raport cu satisfacerea cerintelor clientilor. Un om de afaceri poate atinge succesul doar daca va pute fi managerul propriei personalitati si al afacerii p roprii. Unul din primele lucruri ce trebuie bine puse la punct este planificarea rationala a timpului. Un bun manager trebuie sa stie in ce mod sasi planifice activitatile, pentru a reusi multe si a nu pierde timpul fara rost. Alta conditie necesara in business este capacitatea antreprenorului de a risca.Dar riscul poate contribui la success doar daca este bine gindit si justificat. Doar actiunile prompte si capacitatea de a lucre mult vor conditiona succesul. Pentru a avea success antreprenorul trebuie sa poata inspira oamenii angajati, sa-i contamineze cu ideea reusitei, sa-i convinga, sa le sustina motivatia de a fi lider recunoscut si membru al echipei. Aceste cerinte implica altele, cum ar fi capacitatea de a determina scopurile personale si profesionale, de a conduce propria dezvoltare si autoperfectionare continua, capacitatea de asi regal stresul si propriile emotii – adica managementul individual.
11.Caracteristicile intreprinzatorului de succes in viziunea lui Merrill si a lui Timmons ? Timmons,recunoscut specialist american in problemele intreprinzatorului de suces in economie, considera ca intreprinz. este persoana care poseda atit cunoostinte managerial ,cit si un nivel inalt de creativitate si inovatie. Analizind opiniile lui Timmons putem mentiona ca trasaturile social-psihologice care se atribuie intreprinz.de suces sunt:nevoia de realizare- care se manifesta la intreprinz.prin faptul ca acesta isi stabileste standarde inalte si face ce ii sta in putinta pentru ale realiza.Spirit de innovator-se subintelege a face ce altii nu au facut inca,a face mai bine cu cheltuieli mici.Incredere in sine- intreprinz. se bazeaza pe fortele proprii si nu in noroc, este de parere ca sucesul in afaceri depinde numai de el. Sesizarea oportunitatilor-unde intreprinz. de suces primul se lanseaza intrun domeniu pe care altii il considera neprofitabil,si stie cind sadea lovitura.Prin asumarea risculuiintreprinz. este gata sa-si asume riscul si acepta incertitudinea.Responsabilitatea-prin ea intreprinz. isi asuma succesul sau insuccesul afacerii, el este responsabil si fata de parteneri, de familie, clienti, deoarece luind decizii risca. Merril incearca sa defineasca profilul social al intreprinz. dupa doi parametrii-asertivitatea si obiectivitatea. Asertivitatea caracterizeaza comportamentul unui individ in promovarea propriilor interese si exprimarea directa a gindurilor,sentimentelor, fara a afecta drepturile altei persoane.Obiectivitatea caracteriz.comportamentul unui individ dispus pentru stapinirea emotiilor si controlul in relatiile cu altii. Conform studiului lui Merril pot exista patru stiluri sociale:stilul de conducere, stilul expresiv ,analitic,amabil.In concluzie Meril constata ca nu exista stiluri sociale bune sau rele.Deci intreprinz.trebuie sa fie un bun manager care se implica activ in propria afacere, un bun planificator,care selecteaza eficient angajatii sii motiveaza adecvat 12.Profilul intreprinz. moldovean? Pe baza profilului intreprinz. moldoveni a fost facut un studiu unde au fost intervievati o serie de de intreprinz.moldoveni, analiza interviurilor a demonstrate ca cel mai frecvent isi deschid propria afacere barbatii, femeile putin se implica in afaceri mai mult ocupinduse de familie si acordind ajutor sotului in realizarea ideii de afaceri.Conform rezultatelor majoritatea intreprinz.au virsta mijlocie 34-44 ani(36%) fiind urmati de cei cu virsta 45-54 ani(30%) ,25-34 ani (22%),18-24ani(5%). Ce priveste nivelul studiilor la intreprinz. moldoveni sunt persoanele cu studii superioare, din acestea au studii tehnice, studii economice, sunt specialist in agricultura, in medicina etc. 56% din nr.persoanelor intervievate au afirmat ca sau lansat in afaceri din dorinta de a obtine venituri,22% din nevoia de realizare etc.cele mai multe intreprinderi au fost infiintate in 2000-2001.La domeniul de activitate predomina afacerile de comert(40%), urmate de cele prestatoare de servicii(30%),cite 3% le revine celor din transport si agricultura. Intreprinz. intervievati au mentionat ca impozitele reprezinta pentru afacerea lor o problema dificila. Pe locul doi in clasamentul problemelor se plaseaza lipsa specialistilor si concurenta,care pentru multe afaceri mici prezinta o problema grava, dupa care urmeaza problemele de birocratia reprezentantilor institutiilor de stat, legislatia imperfect si coruptie.Pe ultimele se plaseaza problema cauzata de pretul inalt a chiriei, utilajul invechit 13. Surse de noi idei de afeceri? Succesul in afaceri depinde, in mare masura, de faptul daca a fost gasita ideia originala si realista,pentru care exista piata si care va aduce intreprinz. recompense financiare.Cind intreprinz. este in cautarea ideii de afaceri, este important sa tina cont de faptul ce vrea sa faca, cu ce vrea sa se ocupe, este necesar sa ia in considerare calificarea, cunostintele si experienta de munca. O sursa importanta de noi idei de afaceri este piata.Realizind studiul pietei intrepinz. poate determina ce produse lipsesc pe piata, care necesitati sunt nesatisfacute sau prost satisfacute, tendintele macroeconomice. Surse de noi idei pot servi publicaetiile din ziare si reviste. Sursa inportanta pot deveni alte afaceri, inclusiv concurente. Vizitarea altor afaceri poate sal inspire pe intreprinz. la noi idei de afaceri.Studierea a cit mai multor surse va permite intreprinz. sasi formeze o imagine complete despre cea ce lipseste pe piata, de ce au nevoie consumatorii. 14.Tehnicile de creativitate utilizate pt gasirea noilor idei de afaceri Tehnicile de creativitate utilizate pt gasirea noilor idei de afaceri pot fi aplicate ca scamperul,branstormingul ,harta mental.Utilizarea metodei scamper consta din urmatoare etape : inaintarea problemei pe care dorim so solutionam; punerea intrebarilor si determinarea produselor ce sar putea obtine.Astfel substituirea unei parti a produsului sau a procesului prevede cautarea acea ce poate fi substituita.Combinarea prevede unirea a 2 sau mai multe parti pt a realiza un proces diferit sau a largi utilizarea acestuia. Un alt element al metodei scamper reprezinta adaptarea,care prevede adaptarea unei parti a produsului pt a modifica destinatia acestuia. O alta metoda de stimulare reprezinta branstormingul- aceasta metoda poate fi aplicata atunci cind exista o echipa de entuziasti care doresc sa se lanseze in afacere dar nu stiu exact cu ce sa se ocupe.Echipa se aduna ca sa gaseasca raspuns la intrebarea care ii intereseaza.Fiecare participant trebuie sa propuna idei si sa fie cit mai activ,toate ideile inscriinduse fara nici un comentariu.Pt a aplica metoda data este necesar de tinut cont de citeva reguli de baza: nici o idée nu
trebuie criticata ; cantitatea,nu calitatea conteaza-cu cit mai mare este nr. de idei ,cu atit este mai mare probabilitatea ca va fi gasita ideea necesara ; orice idée trebuie dezvoltata.Harta mentala reprezinta o tehnica grafica de organizare a procesului de gindire prin enuntarea unui cuvint si gasirea asocierii acestuia,dupa care selectinduse apoi cea mai interesanta idée de afaceri.
15.Evaluarea oportunitatilor de afaceri? Din multimea de idei identificate este necesar de a alegeo pe cea care ar permite obtinerea unui potential comercialsuficient,care este durabila si actuala. Oportunitatea, in sens antreprenorial, putem intelege o idée noua, originala, fixata pe un produs sau serviciu, care are un potential comercial si aduce un venit acceptabil.Evaluarea permite intreprinz. sa realizeze o estimare a ideii de afaceri, determinind care vor fi cheltuielile posibile, care va fi venitul.In cazul evaluarii formale intreprinz.verifica idea aplicind asa metode ca: acceptul spontan care presupune studierea opiniei referitoare la idea de afaceri in rindul prietenilor,rudelor.Testul bancherului sfatuitor prevede adresarea in calitate de client la sectia creditara a unei banci pentru solicitarea unui credit.Tehnica Best analizeaza factorii relevanti intro noua afacere,unde intreprinz. trebuie sa raspunda la o serie de intrebari despre fereastra oportunitatilor,fiecarui raspuns i se atribuie punctaj da la 1pina la 5.TEHNICA BEST poate fi folositoare numai in cazul in care corect a fost determinat punctajul pentru fiecare raspuns,in caz contrar concluziile facute nu vor reflecta situatia reala. Daca dupa evaluarea neformala idea de afaceri nu a fost respinsa,este binevenita evaluarea formala prin relizarea unui studiu de fezabilitate sau a unui plan de afaceri.Studiul de fezabilitate include urmatorele componente de baza:produse si tehnologia-compartimentul dat include o descriere detaliata a produselor si serviciilor,cu indicarea caracteristicilor calitative si a avantajelor acestora.Piata si clientii-unde intreprinz. analizeaza detaliat piata pe care se va realiza produsul sau se va presta serviciul,marimea pietei date,modalitatile de stabilire a preturilor.Se studiaza potentialii concurenti, punctele lor tari si slabe; se analizeaza sursele financiare necesare pentru realizarea proiectului si modul de utilizare a acestora, trebuie de analizat evaluarea riscurilor unde fiecare afacere in procesul de desfasurare a activitatii sale va intimpina o serie de riscuri, care creaza unele dificultati in realizarea planului. 16.Cauzele abandonarii unei idei de afaceri? Ideea de afaceri poate fi abandonata daca in urma realizarii studiului de fezabilitate sa constatat ca: Riscul invechirii produsului este foarte mare,iar costul si timpul cerut pt. realizarea lui este mare. •
•
•
Piata potentiala a afecerii este foarte mica sau exista o concurenta foarte puternica. Nu se pot rezolva problemele legate de realizarea produsului sau pestarea serviciului,chiar daca piata este atractiva.
Nu este formata o echipa de conducere care sa aiba calitatile managerial necesare si nici nu poate fi angajat personal specializat pt. realizarea produsului sau prestarea serviciului respective. •
•
Suma nenesara pt.lansarea afacerii este considerabila,sansa de intrare in afaceri pe cont propriu va fi foarte redusa.
•
Riscurile si problemele sunt cu mult mai mari in comparatie cu recompensele ce se vor obtine.
17.SCAMPER -esenta metodei si modalitatea de aplicare? Dintre tehnicile de creativitate,utilizate pentru identificarea ideilor de afaceri,este SCAMPER.Utilizarea metodei SCAMPER consta din urmatoarele etape:-inaintarea problemei pe care dorim s-o solutionam;-punerea intrebarilor SCAMPER si determinarea produselor/serviciilor ce sar putea obtine.Astfel,Substituirea unei parti a produsului sau a procesului prevede cautarea a cea ce poate fi substituit.Combinarea prevede unirea a doua sau a mai multe parti pentru a realiza un produs diferit sau a largi utilizarea acestuia.Un alt element a metodei SCAMPER reprezinta adaptarea,care prevede adaptarea unor parti ale produsului pentru a modifica destinatia acestuia.Modificarea intrun mod neobisnuit a produsului prevede micsorarea sau marirea acestuia.Utilizarea produsului existent in alte scopuri prevede gasirea raspunsului la urmatoarea intrebare:ce sau unde se mai poate utiliza acest produs?. In cazul ELIMINARII anumitor parti din produs se analizeaza cum se va modifica destinatia acestuia si ce produse noi vom obtine.Rearanjarea produsului sau a pertilor componente in alt mod.Pentru a inainta noi idei la etapa rearanjarii,intreprinz.cauta raspuns la urmatoarele intrebari: Ce va fi daca voi face asta astfel?Cum pot sa obtin un efect invers?. 18.Afacere oportuna-concept si necesitatea determinarii oportunitatii? Afacerea oportuna este o afacere originala atractiva fixata pe un produs sau serviciu, care are un potential comercial si aduce un venit acceptabil.Determinarea oportunitatii permite intreprinzatorului sa realizeze o estimare a ideii de afac eri, determinind care vor fi cheltuielile posibile, care va fi venitul, cine vor fi clientii etc. 19.Licentierea afacerii? Unele genuri de activitate pot fi practicate numai in baza licentei.La etapa lansarii in afaceri intreprinzatorul trebuie sa se documenteze, citind Legea privind licentierea unor genuri de activitate,daca activitatea care doreste so desfasoare necesita obtinerea licentei sau nu.Licenta pentru practicarea anumitelor genuri de activitate- reprezinta un act prin care se atesta capacitatea si dreptul titularului de a desfasura un anumit gen de activitate in c onditii care sa asigure calitatea si siguranta marfurilor si serviciilor.Licenta se elibereaza de Camera de Licentiere.Pentru comertul cu amanuntul al produselor alcoolice si transportul de pasageri intermunicipal,inclusiv taxiurile licenta se elibereza de primarie.Termenul de licentiere si pretul sunt incluse in Legea privind licentierea unor genuri de activitate. 20.Analiza SWOT .Scopul si obiectivele afacerii-importanta formularii si recomandatii privind formulareaa?
Pentru efectuarea unei evaluari continuie si detaliate a mediului intern si a celui extern ale intreprinderii micului business poate fi aplicata o metoda simplificata,si anume analiza SWOT.Analiza mediului extern incepe cu identificarea factorilor din afara organizatiei(economici,politici,sociali, etc),care in viitor pot influenta asupra intreprinderii si nu pot fi controlati de catre managerii acesteia.De exemplu,surse de informatie pentru determinarea factorilor economici pot servi analizele economice din presa periodica,datele publicate in buletinele si anuarele statistice.Analiza mediului intern reprezinta totalitatea factorilor asupra carora intreprinderea are o influenta determinant.Toti factorii mediului intern pot fi divizati in, puncte tari care se refera la calitatile pe care le are intreprinderea si care contribuie la succesul ei, si in puncte slabe care caracterizeaza acele componente ale mediului intern ce genereaza dezavantaje. De recomanda a incepe analiza in baza informatiei din darile de seama contabile si statistice ale intreprinderii,deoarece ajuta la determinarea slabaciunilor intreprinderii .Pentru o analiza eficienta se recomanda a face o comparatie cu indicatorii din anii precedenti.Este important ca analiza data sa se efectueze separat pe fiecare functie a intreprinderii(finante,productie,personal etc.) Aceasta va permite efecturea analizei SWOT pe fiecare domeniu si pe intreprindere,oferind o imagine reala asupra situatiei.Analiza SWOT poate fi utilizata de intreprindere atit in cazul elaborarii unei strategii,cit si atunci este nevoia de a lua unele decizii majore privind piata,dezvoltarea afacerii sau schimbarea domeniului de activitate.
21)Planul de afaceri-concept si necesitatea elaborarii: Planul de afaceri este un document confidential ,in care sint scrise obiectivele si scopurile intreprinderii,demonstrindu-se in detaliu modalitatatile de realizare a acestora.El joaca un rol important in afaceri,permite evaluarea situatiei curente,determina actiuni de depasire a punctelor slabe si minimizeaza riscurile.El se elaboreaza in cazul : i nitierii afacerii,cumpararii unei afaceri existente,obtinerea creditelor,atragerea investitorilor, inchierea contractelor,determinarea strategiei. Necesitatea elaborarii planului:1)se face p/u a anticipa pe hirtie problema(punctele slabe,riscurile)inainte ca acestea sa apara,astfel intreprinz-atorul le poate gestiona,preveni si lichideaza influenta negativa asupra afacerii;2)p/u a obtine resurse financiare de la banca sau investitori;3)p/u a releva informatia ce tine de intreprindere si anume cea de activitate a ei pe viitor;4)se foloseste ca un instrument de gestiune si de control,deoarece stabileste atit situatia intreprinderii pe viitor cit si metodele necesare de a ajunge la un viitor prosper,de progres;5)planul prezinta sursa de motivare si antrenare;6)este baza p/u luarea deciziilor;7)argumenteaza existenta intreprinderii. 22)Planul de afaceri-etapele intocmirii: Planul de afaceri trebuie sa transmita o mare cantitate de informatii, dar textul trebuie sa ramina clar si convingator, incat cel care-l citeste sa simta ca afacerea este profitabila si previziunile sunt perfect realizabile. Pentru aceasta, i ntocmirea planului de afaceri trebuie organizata sistematic, respectand cateva etape: I) Difinirea scopului planului de afaceri-este una din cele mai simple etape,fiindca odata ce vrem sa intocmim planul scopul este cunoscut,adica stim cum il vom folosi;II) Stabilirea tipului de plan de afaceri necesar-plan rezumat (10-15 pag,se folosesc la companiile ce nu au nevoe de un plan detaliat de exempl o companie vrea sa convinga producatorul ca serviciile sale sint foarte bune); plan complet (intre 20 si 40 de pag,p/u obtinerea finantarii); plan operational (peste 40 de pag.in companii mari cu detalii amanunte); III) desemnarea responsabilitatilor (cine este insarcinat cu redactarea planului de afaceri)-de derectorul executiv,de directorii ai departamentelor,de un specialist anume din intreprindere,de un consultant din afara intreprinderii.IV)Stabilirea cuprinsului.V)Documentarea(Cv,numele intreprinderii,informat privind costurile,etc)VI)Redactarea propriu-zisa;VII)Revizuirea si corectarea planului de afaceri. 23)Recomandatiile la intocmirea planului de afaceri: Elaborarea planului nu necesita cerinte stricte,fiecare plan are particularitatile sale insa trebuie de tinut cont de urmatoarele recomandari: 1)Planul trebuie sa fie concis,complet,sa contina informatie de baza privind intreprinderea,marimea optimala este de 20-30 de pag,insa depinde de informatie.2)Planul trebuie sa fie clar,cu termini accesibili,fara descrierea pur tehnica a productiei,tehnicii,etc.3)Stilul in descriere trebuie sa fie coerent si précis,frazele sa fie nesemantice.4)P. trebuie sa fie usor de inteles,5)Nu trebuie sa fie incarcat de scheme,desene,in cazuri exceptionale ele se arata in anexe.6)Calculele financiare se prezinta in tabele.7)Daca vrem sa punem accent pe careva indicatori atunci ii folosim de citeva ori in contextual planului.8)Informatia trebuie sa fie obiectiva si reala,mai ales ceea ce tine de volum productiei sau de datele demografice.9)Coperta trebuie sa fie atractiva,10)planul trebuie sa aiba un aspect atragator.11)Descrierea se face de la persoana a 3-a,modul active.12)Folosirea argourilor in plan necesita o definire a acestora in glosar,etc.. 24)Structura si continutul compartimentelor de baza: Planul de afaceri are o structura care ne arata cine a elaborate planul,ce este planificat de a realize,p/u cine se realizeaza si cum,de ce resurse sint nevoe,care vor fi rezultatele si in cit timp.Planul de afaceri e a lcatuit din : 1)pagina de titlu(in care se inscrie num de tel,fax,numele,prenumele directorului,etc, 2)Pagina de cuprins(include compartimentele de baza ale planului,fiind indicate paginele,3)Sumarul -rezumatul in care sint incluse urmatoarele compartimente:a)descrierea afacerii si obiectivele(denumirea oficiala a afacerii,data si numarul inregistrarii,statutul juridic si fondatorii,existenta licentilor si autorizatiilor p/u desfasurarea activitatii);b)produsele sau serviciile(compartimentul dat include o descriere a produselor si serviciilor,calitatile lor,asortimentul,cantitatile);c)planul de marketing(sint analizate urmatoarele compartimente ca piata,clientii,concurentii,strategia preturilor,distributia si vinzarea produselor,promovarea);d)planul operational(include inform.privind procesul de productie si etapele acestuia,achipamentul,furnizorii utilajului si materiei prime,organizarea controlului si spatiile de productie);e)managementul si personalul(include caracteristicele si recomandarile privind fondatorii si angajatii,sint descries obligatiile si limetele de autoritate,experienta in conducere,structura organizatoriva a intreprinderii,componenta personalului,etc);f)evaluarea riscurilor(politice,legate de activitatea intreprinderii,legate de conditiile climatice nefavorabile);g)planul financiar(prognozele privind rezultatele financiare,mijloacele banesti,bilantul);h)Anexele… 25)Planul financiar al planului de afaceri-continutul si necesitatea elaborarii:
Detine un rol important in planul de afaceri,arata niste preziciri pe viitor ce tine de situatia financiara.Acest plan contine informatii necesare p/u a realize proiectul si modul de utilizare a acestora,p/u solicitarea unui credit bancar,elaborin graficul restituirii imprumutului.Planul dat contine trei prognoze de baza:1)prognoza privind rezultatele financiare(veniturile planificate,costul vinzarilor,cheltuielele,se stabileste cum va fi modificat profitul net pe parcursul perioadei planificate);2)pronoza privind fluxul mijloacelor banesti(arata de ce mijloc dispune intreprinderea,necesitatile,si satisfactia acesor necesitati;3)prognoza bilantului(reflecta rezultatele intreprinderii din p unct de vedere financiar,capitalul propriu,activele si pasivele). 26)Pragul de rentabilitate-importanta calcularii si metodele de calcul: Pragul de rentabilitate sau Punctul critic arata acel volum de vinzari,la care veniturile,consumurile si cheltuielele perioadei sint egale,iar intreprinderea nu obtine nici profit nici pierderi.Pragul de rentabilitate se calculeaza p/u a stabili o politica de prêt adecvata,p/u determinarea volumului de realizare minim.P/u a calcula P.R avem nevoe de consumuri fixe(nu se modifica la modif volumului de productie,echipamentul arenda) si variabile(se modifica odata cu modificarea volumul de productie,salariul,energie eletrica,bratele de munca…)Pragul este determinat prin 2 metode:analitica si grafica.Metoda analitica presupune calcularea in unitati naturale si valorice p/u productia omogena si neomogena(PR=Cft/Pu-Cvu).Metoda grafica ne ajuta sa determinam volumul de vinzare la care veniturile=consumurile si cheltuielele,iar profitul este 0.Pe axa abciselor reflectam volumul vinzarilor in unitati naturale,iar pe cea a ordonatelor-consumurile si cheltuielile fixe,variabile,totale si veniturile.Punctul de intersectie a cheltuielilor si consumurilor cu venitul se numeste PR. 27)Deschiderea unei noi afaceri-avantajele si dezavantajele: Deschiderea unei afaceri este una din cele mai preferate metode,insa este cea mai riscanta,deoarece incepe de la 0. Avantajele: sint implimentate propriile idei nelimitat;satisfacerea pe care o primeste intreprinzatorul fiindca a i nfiintato de la 0;evitarea mostenirii unei reputatii indoielnice a fostului proprietar;posibilitatea de a instrui,selecta si motiva independent personalul;se creaza afacerea pornind de la viziunea proprie;este ales amplasamentul afacerii. Dezavantajele: cost ridicat ce tine de lansarea afacerii si procurarea echipamentului;timp mult p/u lansarea afacerii,formalitatile legale,angajarea personalului;alegerea unei afaceri nepotrivite;existenta concurentei puternice;risc legat de realizarea unei idei noi,eforturi personale mari p/u lansarea afacerii. 28)Alegerea statutului juridic.Formele organizatorico-juridice de baza: Inregistrarea unei intreprinderi presupue determinarea statutului juridic de activitate a intreprinderii poate fi inregistrata alegind una din formele juridice de organizare.In functie de deciderea intreprinzatorului se allege acel statut juridic care i se potriveste mai bine asteptarilor si posibilitatilor sale.Formele organizatorice de baza:1)intreprinderea individuala(e condusa de o singura persoana ce coordoneaza totul)2)Societatea pe actiuni(societate comerciala a carui capital e impartit pe actiuni)3)Societate cu raspundere limitata(nr asociati nu depaseste 50 de pers,capital de cel putin 300 salari minime lunare) 4)Societate in nume colectiv;5)Societate in comandita;6)Cooperativa de productie;7)Cooperativa de intreprinzatori;8)Intreprindere de arenda. 29)Patenta de intreprinzator-alternativa de lansare in afaceri: Este un certificate de stat nominative,care confirma dreptul detinatorului ei sa desfasoare genul de activitate d intreprinzator indicat in ea in decursul unei anumite perioade de timp.Conform patentei se pot practica aproape 53 de activitati in domenii ca:comertul,producerea panificatiei,confectionarea imbracamintei,prestarea serviciilor de transport,servicii contabile,juridice,etcAcest certificate ofera intreprinzatorului de a se lansa in afacerea care doreste,adica daca vrea sa se ocupe cu coordonarea afacerii sis a fie in calitate de sofer al intreprinderii ,patenta ii ofera aceasta posibilitate.Patenta e eliberata in decurs de 3 zile,insotita de cerere,bulletin de identitate,2 fotografii ale persoanei ce solicita patenta.Ea este oferita Inspectoratul fiscal sau de primarie,in cazul absentei acestuia. 30)Determinarea denumirii afacerii: Lansarea unei noi afaceri presupune si determinarea denumirii afacerii sub care afacerea isi va desfasura activitatea si va promova ideea,masca,numele sau produsul prestat.Ea trebuie sa urmareasca 2 aspecte principale:cel juridic si commercial. Denumirea trebuie sa fie reusita p/u a interesa potentialul. Sub aspect juridic :intreprinzatorul nu poate folosi denumirea care este inregistrata p/u o alta afacere,,dreptul de a inregistra intreprinderea cu un nume asemanator il are persoana ce a depus prima cererea,p/u folosirea numelui unei personae istorice sau celei cunoscute,trebuie acordul Guvernului sau rudelor,denumirea trebuie sa include limba de stat in forma juridical organizatorica,denumirea poate fi inregistrata prin emblema pe jumatate inregestrindo conform legii,in cazul denumirii afacerii cu numele propriu care difera de cel ce participa la constituirea organizatiei trebuie de avut acordul persoanei respective. Sub aspect comercial:firma trebuie sa prezinte o idée unica si originala,firma trebuie sa fie sugestiva,sa traiasca aprecieri suggestive ce tin de domeniile de activitate;denumirea trebuie sa fie concise si laconica,sa contina 2-3 silabe;sa fie estetica,sa trezeasca emotii positive,sa fie usor de pronuntat,scris si memorat,sa nu dea interpretari confuse in alte limbe,sa tina cont de evolutia afacerii.
31) Finisarea procedurii infiintarii unei afaceri: Procedura inregistrarii urmeaza a fi finisata dupa obtinerea actelor de constituire prin inregistrarea acesteia urmatoarelor organizatii de stat: Inregistrarea la casa nationala de asigurari sociale in calitate de platitor al cotei asigurarilor sociale, se efectueaza in termen de 10 zile de la data de inregistrare a intreprinderii Inregistrarea intreprinderii la compania nationala de asigurari in medicina in calitate de platitor al primelor de asigurari medicale in termen de 10 zile; CNAS; CNAM Transformarea contului provizoriu in cont curent ( la banca comerciala) Obtinerea licentei in cazul cind activitatea antreprenoriala este supusa licentierii. •
•
• •
Obtinerea autorizatiilor Inregistrarea la departamentul sau oficiul teritorial sau a inspectoratului fiscal in calitate de contribuabil de plaitor al taxelor si impozitelor in cadrul bugetului public national Inregistrarea la departamentul statistica. • •
•
32)Procurarea unei afaceri existente – avantajele si dezavantajele: Avantaje: Durata de lansare este relativ mai mica, deoarece exista deja intreprinderea, care dispune de utilajele necesare, personal calificat, relatii stabilite cu furnizorii si clientii. Obtinerea unor venituri imediate, pentru ca nu se incepe de la zero. Existenta unei amplasari favorabile, care in cazul inceperii afacerii de la zero ar fi dificil de obtinut. Folosirea experientei si relatiilor vinzatorului, deoarece intreprinderea are un nume cunoscut pe piata, sunt stabilite relatiile cu furnizorii de materii prime si materiale. Existenta personalului calificat, astfel nu este necesar de ocupat cu recrutarea si selctarea personalului. Reducerea riscului, deoarece in comparatie cu intreprinderile nou-create, are o piata de desfacere si experienta in domeniul respectiv. Dezavantaje: Posibilitatea procurarii unei intreprinderi neprofitabile. Existenta unui personal necalificat, pentru intruirea acestuia fiind necesare cheltuieli atit financiare, cit si de timp. Personalul calificat nu accepta sa lucreze pentru noul proprietar. Mostenirea unei reputatii indoielnice. Chiar daca se va schimba proprietarul , va fi necesar timp pentru a schimba opinia clientilor, furnizorilor etc. Fata de intreprindere. Existenta unor fonduri fixe necorespunzatoare, de exemplu, echipamentul uzat moral fizic, spatii care necesita mari cheltuieli pentru reparatie si intretinere. Amplasament nefavorabil. Dificultati in efectuarea schimbarilor , ca urmare a costurilor ridicate pentru aceasta si/sau a rezistentei din p artea personalului. 33) Etapele procesului de procurarea unei afaceri existente: Stabilirea unor obiective si scopuri realiste Cercetarea pietei si cautarea afacerii care se vinde Determinarea motivului vinzarii afacerii. Evaluarea situatiilor financiara si diagnosticarea afacerii. Negocierea conditiilor de procurare Incheierea contractului de vinzare/cumparare Organizarea procesului de reorganizare si transmiterea dreptului de proprietate Tranzactie fianciara. 34) Metode de evaluare a costului afacerii. Metoda bazata pe comparatie Metoda patrimoniala Metoda veniturilor viitoare Metoda mixta 35) Evolutia si definitia franchisingului. Franchisingul reprezinta o intelegere intre doua parti in baza careia una di ele numite franchiser transmite alteia numite franchisee dreptul de a practica o anumita afacere conform formatului franchiserului si conform unor plati stabilite. Primele elementa ale sistemului de franchising au aparut la finele sec. XIX- inceputul sec. XX, cind compania Sunger Sewing Machine in Germania si General Motors Corp in SUA au inceput sa realizeze produsele lor prin intermediul dealerilor, care obtineau o licenta speciala pentru aceasta.Sistemul contemporan de franchising si-a luat avintul in SUA in perioada anilor ’50-’60 ai sec. XX-lea. In Europa primele elemente de franchising au aparut in anii ’70 in Franta. 36)Tipurile de franchising: Franchisingul numelui Franchising comercial Franchising corporativ Franchising direct Master franchising 37) Evaluarea sistemului de franchising Evaluarea afacerii franchiserului se aseamana cu evaluarea oricarei alte afaceri, la care se mai alature urmatoarele prevederi: Durata de activare a franchiserului pe piata. Are sau a avut procese juridice, daca da, din ce cauza? Cine este proprietarul franchisei, care este personalitatea acestuia? Multe franchise exista? •
• • •
• •
• • • •
•
• •
• • • • • • • •
• • • •
• • • • •
• • • •
Cine-s celelalte franchisee, care sunt succesele acestora, care este soarte celor ce na au reusit? Ce tipuri de sustinere ofera franchiserul? Care sunt conditiile contractului de franchising? Ce va cistiga personal intreprinzatorul de la desfasurarea activitatii in baza franchising-ului? La etapa evaluarii este necesar de tinut cont de avantajele si dezavantajele ce le ofera franchisingul atit franchiserului, cit si franchiseeului. 38) Contractul de franchising. Baza relatiilor de franchising este evidentiata in contractul de franchising, incheierea caruia este obligatorie. Deseori acest contract este numit contract de concesiune. Cel mai des contractele de franchising se incheie pe o perioada de la 3 pina la 15 ani, exceptie face compania McDonald’s, care practica incheierea contractelor pe o perioada de 20 de ani. Deoarece exista o mare varietate de tipuri de franchising, datorita diversitatii domeniilor de aplicare si diferitelor drepturi acordate, nu exista un contract universal de franchising. Franchiserii, de obicei, isi elaboreaza propriile contracte-unificate pe care le propun pentru semnare franchiseelor. 39)Dezvoltarea franchisingului in republica Moldova. In ceea ce priveste Republica Moldova, aparitia franchisngului a fost conditionata de adoptarea in 1997 a Legii cu privire la franchising. Numarul relativ redus de franchisee nu ne permite sa vorbim despre amploarea dezvoltarii acestuia, cu toate ca sunt zeci de afaceri care activeaza in baza contractului de franchising, printre care: magazinul de confectii pentru doamne “Mango”,restaurantul bucatariei franceze “La Boucherie” sau compania “1C Accouting Timbal”, distribuitorul unei din cele mai populare programe computerizate de evidenta contabila “1C”. • • • •
40) Alegerea amplasamentului unui magazin. La alegerea amplasamentului unui magazin este necesar de tinut cont de starea economica si demografica a zonei unde va fi amplasat acesta. De asemenea, la alegerea amplasamentului unui magazin este necesar de a analiza asa factori ca: Numarul si structura populatiei si puterea de cumparare a acesteia. Natura produsului si frecventa cumpararii diferitelor produse Intensitatea traficului pietonal Apropierea concurentilor Vecinatatea cu alte afaceri Numarul locurilor de parcare. Costul amplasarii Conditiile contractului de inchiriere Imaginea localului Reglementarea si norme specifice Accesibilitatea pentru clienti. 41. Alegerea amplasamentului unei afaceri din domeniul prestarii serviciilor. Alegerea amplasamentului unei afaceri din domeniul prestarii serviciilor depinde de specificul activitatii. Pentru o afacere ce se ocupă cu reparaţia şi deservirea copiatoarelor, amplasarea nu joacă un rol decisiv, însă pentru o frizerie, un atelier de confecţii, curăţătorie chimică situţia-i alta. Afacerile respective trebuie să fie localizate în apropierea clienţilor. La stabilirea amplasamentului unei afaceri prestatoare de sevicii este necesar de ţinut cont de următorii factori : existenţa transportului public; existenţa unui număr suficient de locuri de parcare ; posibilitatea extinderii ulterioare a afacerii; cît de uşor şi repede pot găsi clienţii afacerea; mărimea cheltuielilor suplimentare pentru promovarea amplasamentului respectiv etc. 42. Alegerea amplasamentului întreprinderii producătoare. În cazul alegerii amplasamentului întreprinderii producătoare se va ţine cont de faptul care din amplasamente va satisface cel mai bine scopurile pe termen lung , deoarece modificarea amplasamentului neceită mari cheltuieli. Astfel, în alegerea amplasamentului pentru o întreprindre producătoare se va ţine cont de următorii criterii : disponibilitatea forţei de muncă calificate; apropierea de sursele de materii prime; apropierea de pieţele de desfacere pentru bunurile finite; accesul la căile de transport; costul şi calitatea utilităţilor; prevederile legale referitoare la protecţia mediului înconjurător. Ca şi în cazul întreprinderilor comerciale şi a celor prestatoare de servicii, este necesar de luat în considerare specificul activităţii. 43. Evaluarea amplasamentului unei afaceri. La evaluarea amplasamentului unei afaceri, întreprinzătorul se bazează pe costurile suportate şi veniturile care le va obţine în urma amplasării respective. Pentru evaluarea alternativelor legate de amplasament una din metodele recomandate este metoda de evaluare a factorilor relevanţi pentru decizie sau analiza factorială. Iniţial se enumeră cei mai importanţi factori legaţi de decizia localizării : num. de consumatori, traficul de pietoni, suprafaţa, num. locurilor de parcare, apropierea transportului public, costul amplasării. Fiecărui factor i se atribuie un coeficient de la 0 până la 1 în funcţie de importanţa acestuia pentru decizia de localizare, cu condiţia ca în sumă să se obţină coeficientul 1. Urmează evaluarea fiecărei variante, prin notarea de la 1(foarte scăzut) pînă la 5(foarte înalt) puncte. Înmulţind coeficientul cu numărul de puncte, obţinem scorul pentru fiecare factor şi fiecare variantă, iar suma tuturor scorurilor va permite determinarea scorului total pentru fiecare alternativă de amplasament. Astfel, acea variantă de amplasament care are cel mai înalt scor total poate fi considerată cea mai promiţătoare variantă. • • • • • • • • • • •
44. Alternative de amplasament a oficiului unei afaceri mici :incubatorul de afaceri, afacere virtuală…
În afară de metodele tradiţionale de amplasare, tot mai populare devin metodele alternative ca :amplasarea la domiciliu, amplasarea în cadrul incubatorului de afaceri, amplasarea virtuală în reţeaua Internet. Afacerea amplasată la domiciliu este una micro, activitatea căreia poate fi realizată la distanţă. Avantajele amplasării afacerii la domiciliu : reducerea cheltuielilor pentru chiria oficiului,cheltuielile legate de întreţinere; practicarea unui regim de lucru flexibil. Dezavatajele :este dificil de delimitat obligaţiunile de serviciu şi cele de familie; autoizolarea la domociliu cere o autodisciplină de la întreprinzător pentru a-l motiva spre realizarea obiectivelor propuse. Incubatorul de afaceri reprezintă o instituţie specializată, care oferă spaţii întreprinderilor mici nou-create pe un termen de la 1 an pînă la 3. Avantajele :preţul pentru chirie este mai mic, există o dotare minimă pentru desfăşurarea activităţii de birou, afacerile incubate beneficiază de asistenţă şi suport profesional din partea administraţiei şi a consultanţilor incubatorului. Dezavantajele :amplasarea respectivă este temporară şi peste 2-3 ani întreprinderea incubată trebuie să părăsească oficiul. Afacerea virtuală îşi desfăşoară activitatea numai în sistemul on-line, fără a avea nevoie de un spaţiu fizic. Exemple de afaceri virtuale pot servi magazinele virtuale, motoarele de căutare şi portalurile, siturile de tranzacţii etc. În cazul afacerii virtuale este necesar de ţi nut cont de locul unde va fi plasată afacerea în spaţiul Internet şi de ales domenul(adresa care identifică afacerea în reţeaua Internet). Afacerile din Republica Moldova, de regulă, practică domenul ,,md’’, care poate fi obţinut înregistrându-se la IS ,,Molddata’’. 45. Cheltuielile de iniţiere a afacerii mici. Cheltuielile legate de iniţiere: înregistrarea afacerii; confecţionarea ştampilei; deschiderea contului bancar; licenţierea activităţii; obţinerea autorizaţiilor necesare; cumpărarea mobilierului şi a echipamentului; cheltuieli legate de promovare(publicitate); salarizarea personalului (de calculat fondul de salarizare pe următoarele 3-6 luni); cheltuieli neprevăzute. 46.Sursele de finanţare a unei afaceri mici. Structura surselor de finanţare este constituită din sursele interne(proprii) şi cele externe(împrumutate). Mijloace interne:economiile personale, profitul, amortizarea etc. Mijloace externe: creditele bancare, investiţiile, donaţiile, leasingul, investitorii, factoringul etc. Economiile personale sau capitalul propriu prezintă principalul mijloc de finanţare pentru întreprinzători, în deosebi la etapa lansării în afaceri. Avantajul de bază al finanţării date este lipsa obligaţiei de rambursare a împrumutului. Partenerii de afaceri finanţează o întreprindere mică prin livrarea în avans a echipamentului, materiei prime şi materialelor cu condiţia achitării ulterioare a preţului acestora. Acest mod de finanţare este denumit şi credit comercial. Instituţiile financiare nebancare ca ,,ProCredit’’, ,,Corporaţia de Finanţare Rurală’’ şi ,,Microinvest’’, oferă acelaşi set de produse creditare ca şi băncile comerciale, însă procedura de obţinere a creditului este mai simplă şi se cheltuie mai puţin timp. Termenul de eliberare a creditului este de la 1 până la 7 zile. În unele cazuri creditul poate fi obţinut şi fără prezentarea garanţiei, astfel ca urmare a nivelului ridicat de risc rata dobînzii este mare. Împrumuturile de la Asociaţiile de Economii şi Împrumut ale Cetăţenilor reprezintă o altă sursă de finanţare care acordă împrumuturi pe o perioadă de 2-36 de luni cu o rată a dobînzii de 12,5-15%. Dezavantajul finanţării prin AEÎC constă în faptul că sumele sunt relativ mici şi împrumutul poate fi obţinut numai dacă în localitatea respectivă există AEÎC şi solicitantul împrumutului este membru al AEÎC. Programele internaţionale de asistenţă ca RISP acordă împrumuturi investiţionale cu subvenţie investiţională pe termen lung, pînă la 15 ani, întreprinzătorilor din mediul rural. În cazul dat se cere existenţa obligatorie a gajului – 130% din suma împrumutului, precum şi o contribuţie proprie a întreprinzătorului-cel puţin 10-20% din valoarea investiţiei. Donaţiile oferă în bază de concurs de proiecte granturi pentru dezvoltarea micilor afaceri. Avantajul – granturile sunt nerambursabile astfel întreprinzătorul obţine posibilitatea de a începe o activitate.
47. Ceditul bancar – procedura de obţinere şi determinarea costului acestuia. Creditele bancare reprezintă o sursă de finanţare externă, utilizată pentru completarea capitalului necesar lansării şi dezvoltării cu succes a afacerii. Procedura de obţinere a creditului începe cu interviul iniţial al întreprinzătorului cu reprezentantul secţiei de creditare. Dacă ideea prezintă interes şi afacerea satisface cerinţele băncii, atunci î ntreprinzătorul pregăteşte dosarul de creditare ce include: cererea de creditare, planul de afaceri, raportul financiar pe ultimii 2-3 ani, documente care confirmă asigurarea angajamentelor de rambursare a creditului. După aceasta se evaluează dosarul, iar inspectorul creditor vizitează afacerea pentru a aprecia pe ,,teren’’ situaţie reală. Urmează şedinţa comisiei de creditare, unde cererea creditului se analizează după 5 criterii: caracterul, solvabilitatea clientului, asigurarea creditului, contribuţia clientului, condiţii generale . Dacă solicitantul corespunde cerinţelor băncii, iar condiţiile înaintate de bancă satisfac solicitantul, atunci se î ncheie Contractul de creditare, care prevede: mărimea creditului, termenul de creditare, scopul folosirii, dobânda bancară, periodicitatea rambursării, perioada de garanţie şi alte clauze. 48. Condiţiile de creditare a unei afaceri. Gajul. În contractul de creditare se prevăd drepturile şi obligaţiile părţilor, sunt menţionate urmările în cazurile de nerespectare a contractului de către debitor, de exemplu, folosirea creditului în alte scopuri, întîrzierele cu achitarea plăţii pentru folosirea creditului sau a sumei creditului şi mărimea amenzii pentru fiecare caz în parte. Contractul de creditare se încheie în scris şi poartă un caracter individual. Înainte de a-l semna, este necesar şi să fie negociate de către întreprinzător condiţiile acestuia, deoarece este posibilă obţinerea unui credit cu o dobîndă mai mică sau pe o perioadă mai mare. Pentru luarea deciziei de finanţare a băncii are importanţă şi asigurarea creditului, adică posibilitatea de a oferi gaj . Obiect al gajului poate fi orice bun sau drept patrimonial, inclusiv obiecte, hârtii de valoare etc., mărimea căruia este de cca 130-200% din valoarea creditului. Banca preferă să finanţeze acele afaceri în care clientul acoperă între15-40% din costul total al proiectului, astfel se consideră că clientul îşi asumă o parte din riscul legat de investiţia respectivă. 49. Leasingul – definiţie şi esenţa. Evaluarea leasingului.
Leasingul reprezintă o formă de arendă pe termen lung, caracterizată prin transmiterea în folosinţă a echipamentului, instalaţiilor, mijloacelor de transport etc. în schimbul plăţii chiriei. El se bazează p e 3 principii de bază: termenul de scadenţă, rambursabilitatea şi plata. Procesul de leasing include următoarele etape: 1)beneficiarul (locatarul) solicită firma de leasing(locatorul) pentru obţinerea în leasing a echipamentului; 2)firma de leasing încheie 2 contracte, unul cu privire la vînzare-cumpărare cu proprietarul sau producătorul echipamentului şi altul cu privire la leasing cu beneficiarul; 3)firma de leasing achită întreprinderii producătoare preţul echipamentului; 4)are loc livrarea echipamentului locatarului; 5)locatarul achită firmei de leasing plata pentru folosirea echipamentului şi comisioanele. Cele mai întâlnite tipuri de leasing sunt leasingul financiar şi operaţional. Înainte de a ap ela la leasing întreprinzătorul trebuie să evalueze avantajele şi dezavantajele lui. Avantajele leasingului: permite să obţină mijloace necesare de producţie şi să înceapă exploatarea acestora în lipsa unor resurse financiare suficiente; plata pentru chirie se include în costul producţiei ce micşorează suma venitului impozabil al beneficiarului; peste 2-3 ani are posibilitatea să procure echipamentul la valoarea lui reziduală; plata pentru chirie se efectuează conform unui grafic stabilit în contract, astfel beneficiarul are posibilitatea să coordoneze cheltuielile şi veniturile sale; plata pentru chirie se efectuează după instalarea echipamentului, astfel beneficiatul are posibilitatea de a efectua plăţile din mijloacele obţinute de la realizarea producţiei fabricate pe echipamentul dat. Dezavantajele: locatarul nu este proprietarul mijloacelor fixe, nu le poate pune ca gaj; suportă riscul uzurii morale a echipamentului şi ,ca urmare, plata pentru chirie poate fi mai mare decât cheltuielile suportate pentru procurarea echipamentului sau plata creditului.
50. Factoringul. Avantajele şi limitele. Factoringul semnifică o înţelegere privind procurarea de către bancă sau de firma factor de la c lient, denumit aderent, a creanţelor(facturilor) sale comerciale înainte de scadenţă. Procesul de factoring este următorul: întreprinderea vinde cerinţele sale firmei factor, care în decurs de 2-3 zile achită 70-90% din valoarea totală a facturilor în avans. F irma factor înştiinţează clientul(debitorul) că datoriile lui au trecut de la furnizor la ea şi toate problemele vor fi soluţionate prin intermediul ei. Restul sumei, 10-30%, este achitat de către firma factor nu mai tîrziu de 2-3 zile după ce a încasat de la debitor suma prevăzută în factură. Pentru serviciile sale legate de achitarea sumei de bani, la prima cerinţă fi rma factor ia un comision, care variază între 0,5-2,5% de la valoarea contractului, în care se includ plata pentru risc şi cheltuielile pentru administrarea şi gestiunea facturilor. Avantajele fatoringului: întreprinderea are posibilitatea de a transforma datoria viitoare în bani în numerar la momentul necesar; se reduce riscul insolvabilităţii, deoarece firma factor îi asigură încasarea contravalorii facturilor. Dezavantajele: costul ridicat, deoarece aderentul trebuie să achite atât comisionul cât şi o dobândă pentru plăţile făcute anticipat c ătre aderent; aderentul poate pierde o parte din clienţi, deoarece firma factor este foarte exigentă cu debitorii, acceptând numai pe acei care sunt în stare să respecte la timp scadenţele. 51 Incetarea activitatii unei afaceri Numai 25 % din întreprinderile înregistrate în Republica Moldova prezintă rapoarte financiare, celelalte nu desfăşoară nici o activitate economică, aceasta fiind stopată sau chiar nu este începută. încetarea activităţii unei afaceri mici poate fi atât temporară, cât şi definitivă. Încetarea temporar Decizia privind încetarea temporară a activităţii întreprinderii trebuie să fie declarată la oficiul teritorial al Camerei de înregistrări de Stat, activitatea fiind suspendată pe o perioadă de până la 3 ani. Pentru suspendarea temporară a activităţii, întreprinzătorul trebuie să: ■ prezinte în scris o cerere privind suspendarea activităţii întreprinderii la oficiul teritorial al Camerei de înregistrări de Stat; ■ publice în Monitorul Oficial al Republicii Moldova un aviz refritor la suspendarea activităţii întreprinderii cu indicarea termenului suspendării; informeze creditorii privind încetarea temporară a activităţii şi să aştepte expirarea a 2 luni, termen de înaintare a creanţelor de către ■ creditori; ■ prezinte certificatele de Ia instanţele financiare cu privire la închiderea convenţională a conturilor; ■ predea ştampila pentru păstrare oficiului teritorial al Camerei de înregistrări de Stat Insă foarte mulţi întreprinzători îşi încetează activitatea fară să facă nici o declaraţie, din cauză formalităţilor complicate şi a costului lichidării. Printre întreprinzători chiar circulă opinia că afacerea este simplu de deschis, dar dificil şi scump de închis. Incetarea definitivă Incetarea definitivă a activităţii de antreprenoriat poate avea loc prin vânzarea afacerii, fuziunea sau asocierea cu alte întreprinderi, transferarea ei către membrii familiei, lichidarea sau declararea falimentului acesteia. Spre deosebire de celelalte metode de încetare a activităţii, lichidarea poate fi realizată în baza deciziei fondatorului sau a instanţei judecătoreşti, ca urmare a insolvabilităţii afacerii, neprezentării dărilor de seamă, încălcărilor legislaţiei etc Procedura de lichidare a afacerii reprezintă un proces complicat, care include următoarele etape: ■ formarea comisiei de lichidare sau desemnarea lichidatorului, care se va ocupa de lichidarea afacerii; ■ publicarea în două numere consecutive ale Monitorul Oficial al Republicii Moldova a avizului despre lichidarea întreprinderii cu indicarea termenului-limită de înaintare a creanţelor de către creditori;
informarea în termen de 1 5 zile de la ultima publicare a creditorilor despre lichidarea întreprmdrii, termenul de înaintare a creanţelor, care este de 6 luni de la data ultimei publicaţii a avizului în Monitorul Oficial al 'Republicii Moldova. Prin hotărârea de lichidare se poate prevedea un termen mai mare; In întocmirea procesul ui-verbal de evaluare a activelor întreprinderii, listei creanţelor înaintate de creditori şi sumei acestora, precum şi rezultatul exarnmăni lor. Aceste documente se aprobă de către fondatorii (asociaţii) mtreprmderii şi instanţa de judecată, care au luat hotărârea de lichidare, şi se aduc la cunoştinţa fiecărui creditor; ■ întocmirea proiectului bilanţului de lichidare, care să reflecte valoarea de bilanţ şi valoarea de piaţă a activelor, inclusiv creanţele, datoriile persoanei juridice recunoscute de lichidator şi datoriile care se află pe rol în instanţa judecătoreas ă în termen de 1 5 zile de la data expirării termenului de înaintare a creanţelor, ■ executarea tuturor creanţelor creditorilor. Creanţele creditorilor faţă de întreprinderea ce se lichidează se execută din contul bunurilor acestei în următoarea ordine: creanţele cetăţenilor faţă de care debitorul este răspunzător de prejudicierea sănătăţii lor sau în legătură cu moartea, pe calea capitalizării plăţilor respective pe unitate de timp; creanţele lucrătorilor din întreprinderea ce se lichidează privind plata salariului pentru perioada de până la 6 luni precedente luării hotărârii de lichidare; - achitarea cu bugetul public naţional pentru perioada de până la un an precedent luării hotărârii de lichidare şi pe alte creanţe ale creditorilor, - alte creanţe ale creditorului; ■
-
-
intocmirea bilanţului de lichidare şi prezentarea, o dată cu predarea bunurilor rămase ale mtreprmderii, fondatorilor (asociaţilor) acesteia, instanţei de judecată, prin a căror decizie a fost înfiinţaţi. ■ repartizarea bunurilor rămase după executarea creanţelor creditorilor, ■ depunerea în termen de 3 zile de la data aprobării bilanţului de lichidare la Camera înregistrării de stat a cererii de radiere a întreprinderii din Registrul de Stat al întreprinderilor, la cererea de radiere se anexează toate actele necesare UcWdării; ■ în termen de 3 zile de la data primirii actelor Camera de înregistrări de Stat adoptă decizia de radiere din registru şi în termen de 3 zile informează organele fiscale şi statistice privind radierea întreprinderii. Afacerea se consideră lichidată când informapa despre aceasta a fost radiată din Registrul de Stat al intreprinderilor. 52 Particularitatile activitatilor antreprenoriale in cadru afecerii mici ■
Micile afaceri contribuie la ameliorarea situaţiei economice şi stimulează creşterea esonomici pe o cale relativ mai adecvată, rară să provoace inflaţie. Crearea întreprinderilor mici condiţionează formarea noilor locuri de muncă, ce asigură cu venituri deţinătorii acestora, aduce implicit şi venituri statului (prin sistemul de impozitare), care pot fi repartizate ulterior celorlalţi membri ai societăţii. O contribuţie esenţială aduc micile afaceri la diversificarea produselor şi serviciilor, creşterea calităţii lor şi, ca rezultat, este satisfăcută cererea consumatorilor. Dispunând de resurse materiale şi financiare reduse, micile afaceri n-au posibilitatea de a produce bunuri omogene în cantităţi mari, de aceea pentru a reuşi folosesc breşele şi locurile libere de pe piaţă sau creează noi pieţe de tip nişă, propunând o gamă variată de produse ce ar corespunde gusturilor şi exigenţelor diferitelor grupuri de consumatori. In prezent, pe plan mondial se observă o tendinţă de refuz de la producţia în masă şi serie mare în favoarea seriei mici sau a producţiei la comandă. In ceea ce priveşte îmbunătăţirea calităţii, dacă până nu demult decizia de procurare a unui sau altui bun era condiţionată, în mare măsură, de preţ, în prezent rolul decisiv în alegerea dată îi revine calităţii, de aceea pentru a reuşi pe piaţa com-peuţională micile afaceri îşi concentrează eforturile, în primul rând, asupra îmbunătăţirii calităţii. Un rol important le revine întreprinderilor mici şi în procesul inovaţional. Deşi pare dificil pentru o mică afacere să influenţeze dezvoltarea tehnologică, în cooperare cu întreprinderile mari şi centrele de cercetări ele realizează inovaţii spectaculoase. Afacerile mici îşi concentrează tot potenţialul lor creativ şi material asupra elaborării unei sau două inovaţii. Aceasta face ca procesul inovaţional într-o afacere mică să fie mai productiv în comparaţie cu cel de la întreprinderea mare. Un alt moment important este climatul favorabil de creativitate din întreprinderile mici, care se caracterizează prin stimularea iniţiativei, cointeresarea fiecărui lucrător în găsirea unor soluţii cât mai ieftine şi eficiente de muncă, valorificarea rapidă a ideilor aplicabile etc. In afacerile mici americane fiecare lucrător elaborează de două ori mai multe inovaţii decât în întreprinderea mare. O contribuţie importanta au adus micile afaceri în perfecţionarea tehnologiei deja existente prin introducerea unor modificări şi modernizări ale procesului de producţie şi prin oferirea unor produse analogice mai calitative. Creşterea numărului micilor afaceri exportatoare duce la activizarea întregului sistem de comerţ extern, lărgirea asortimentului produselor oferite şi accelerarea renovării lor. In cadrul economiilor naţionale micile afaceri exportatoare oferă întreprinderilor locale posibilităţi de a stabili relaţii comerciale directe cu partenerii străini şi de a atrage noi investitii, ce nu-i mai puţin important, să ofere noi locuri de muncă. Soluţionarea problemelor legate de utilizarea forţei de muncă este una din cele mai esenţiale contribuţii aduse de întreprinderile mici în economie. Direct sau indirect ele asigura mijloace de existenţă pentru peste 100 mln. de americani şi 75 mln. de europeni. 53 Continutul functiei de planificare in cadru afacerii mici O particularitate a managementului întreprinderii mici consta în aceea că planificarea activităţii poartă un caracter "formal. Deşi managementul eficient începe întotdeauna cu planificarea, majoritatea întreprinzătorilor ignoră complet necesitatea elaborării unei strategii de
dezvoltare. Este foarte redus numărul întreprinderilor mici ce dispun de un plan de afaceri care ar evalua situaţia curentă şi ar reflecta toate etapele şi resursele necesare pentru realizarea cu succes a obiectivelor fixate. Incertitudinea şi instabilitatea economică, dependenţa mare de mediul extern creează mari dificultăţi în realizarea obiectivelor propuse de planul strategic. Astfel nesiguranţa zilei de mâine provoacă atitudinea sceptică a managerilor întreprinderilor micului business faţă de planurile strategice, în special, şi planificare, în general. In rândul celor care au un plan de afaceri, predomina întreprinderile care sunt în căutarea unei finanţări externe, fiind"impuse" de băncile comerciale sau partenerii străini să-i prezinte la cazul negocierii unui credit, a unei investirii comune. 54 Continitul functiei de organizare si control in cadrul afacerii mici In ceea ce priveşte elaborarea nemijlocită a planului de afaceri la întreprinderea mică aceasta, de obicei, apelează la centrele de business şi la alte instituţii specializate în întocmirea lor. Insă în majoritatea întreprinderilor mici se neglijează şi planificarea financiară, care poate fi efectuată nemijlocit de conducerea întreprinderii. Determinând nivelul veniturilor şi cheltuielilor; situaţia fluxului si numerar, bugetul provizoriu etc, managerul ar dispune de un important instrument de control. Abaterile de la cifrele planificate pot servi drept "primul semn al ieşirii de sub control şi al neconformi taţii structurii şi practicilor manageriale cu sarcinile propuse." în cazul dat, managerul are posibilitatea de a acţiona, introducând unele schimbări în corespundere cu situaţia existentă. Referitor la funcţia de organizare, pentru afacerile mici este caracteristic un număr redus de niveluri ierarhice şi o structură simplă, ceea ce permite micşorarea distanţei dintre manager şi subalterni, transmiterea rapidă a deciziilor şi informaţiei, precum şi executarea de către manager a controlului total al întreprinderii Structura organizatorică a unei întreprinderi mici poate fi de 2 tipuri: simplă antrepre-norial şi antreprenorial prefuncţională în primul caz: - managerul-patron conduce singur întreprinderea; -ia decizii directe privind producţia, personalul, evidenţa contabila, marketingul etc; - coordonează nemijlocit cu activitatea tuturor angajaţilor; - nu există o specializare strictă a angajaţilor. Structura antreprenoriala- se caracterizează prin existenţa unor compartimente specializate, care sunt coordonate de manager, care, la rândul său, se află în subordinea managerului întreprinderii. Pentru întreprinderile mici este preferabilă structura organică, ale cărei trăsături de bază sunt: flexibilitatea şi marea capacitate de adaptare la condiţiile mediului; modificarea sarcinilor individuale în funcţie de condiţiile existente şi sarcinile trasate; specializarea personalului deţine un rol redus, accentul punându-se pe diversificarea activităţii fiecărui angajat; formalizarea este respinsă, neexistând descrieri de post, regulamente, organisme care ar delimita exact locul şi postul fiecărui individ. După cum nu există o planificate a afacerii, la fel nu există şi controlul asupra ei, deoarece nu se poate de comparat rezultatele obţinute şi de stabilit care este eficienţa procesului de conducere. Controlul insuficient, îndeosebi în sectorul financiar, poate deveni pentru multe întreprinderi mici una din cauzele falimentului. De aceea controlul managerial se recomandă să fie executat prin evaluarea bugetelor, analiza indicatorilor economico-financiari, a nivelului de rentabilitate şi a situaţiei fluxului în numerar etc Indiferent de faptul ce este supus controlului - indicatorii financiari, calitatea producţiei sau a personalului, întreprinzătorul trebuie să ţină cont de faptul că controlul se înfăptuieşte în scopul realizării obiectivelor afacerii, iar pentru aceasta este important ca el să fie eficient, organizat la timp, flexibil şi necostisitor. 55 Continutul functiei de motivare in cadrul afacerii mici • • • •
Pentru reuşita unei întreprinderi mici un rol important îl joacă capacităţile profesionale ale subordonaţilor şi creativitatea lor. Pentru implicarea angajaţilor şi dirijarea comportamentelor lor spre realizarea obiectivelor generale ale întreprinderii, este necesară îndeplinirea corespunzătoare a funcţiei de motivare de către manager, prin utilizarea unor tehnici şi mijloace de stimulare moovanonală, practicarea unui stil de conducere corespunzător situaţiei. Ca urmare a numărului redus de angajaţi, managerul unei întreprinderi mici cunoaşte efectiv fiecare subordonat/colaborator. Aceasta-i permite si evalueze adecvat contribuţia şi eforturile fiecăruia in obţinerea rezultatului final. Unul dintre cei mai reprezentativi factori motivatinali ai personalului într-o întreprindere mică, cu toate că resursele financiare sunt limitate, rămâne stimularea materială, care poate să se prezinte sub formă de salarii, premii, ajutoare materiale sau de alte beneficii materiale. Dacă este utilizată forma dată de motivare, e important ca managerul să-i facă pe salariaţi să înţeleagă că este imposibilă o creştere a salariilor fără o creştere a profiturilor. In caz contrar, întreprinderea este condamnată la faliment, iar angajaţii ei pot deveni someri. Un factor de motivaţie şi satisfacţie pentru angajaţi pot deveni însăşi desfăşurarea activităţii in cadrul întreprinderii date, posibilitatea de autorealizare, precum şi atmosfera din cadrul ei, deoarece anume întreprinderea este locul unde angajaţii petrec cea mai mare parte din timp. Reuşita afacerii depinde, în mare măsură, de climatul şi relaţiile interpersonale din cadrul întreprinderii mici. Capacităţii managerului de a crea o atmosferă de colaborare şi unitate a personalului, a spiritului de echipă şi ajutor reciproc dintre angajări. Pentru o întreprindere mică nu este suficient ca managerul să fie un conducător bun, el trebuie sa fie un adevarat leder, o auturitate in care angajatii sa aiba incredere, pe care il vor insoti... 56 Erorile cele mai fregvente in gestiunea afacerii -Deosebirile sensibile de optici, temperament intre cadrele care evalueaza,unii fiind foarte critici,altii dinpotriva,astfel aceleasi evaluari reflecta calitati, aptitudini,eforturi. -Evaluatorii simpatizeaza in masura diferita persoanele supuse evaluarii. -Supraprecierea evenimentelor survenite in ultimna perioada, cea ce modifica realizmul evaluatorilor si incurajeaza oportunizmul salariatilor evaluati.
-Tendintele pacifiste ale evaluatorilor pentru a evita discutiile contradictorii,ceea ce se manifesta printro inbunatatire generala,artificiala a rezultatelor evaluarii. -Incompetenta evaluatorilor,care nu cunoaste bine metodele de avaluare si nu are aptitudinile necesare acestui proces deosebit de complex. 57 Cauzele incetarii activitatii unei afaceri Alegerea ideii care nu este cea mai potrivită — iniţial ideea de afaceri părea unică şi originală, însă lansându-se pe piaţă cu ea, întreprinzătorul „descoperă" că există alte afaceri, care oferă acelaşi produs sau serviciu, piaţa este satisfăcută sau cererea este mult mai mica decât s-a prognozat. Lipsa unei echipe manageriale. întreprinzătorul încearcă să rezolve totul de unul singur. Ocupându-se de lucrurile mărunte, care pot fi realizate de alte persoane, el se epuizează şi-i rămâne puţin timp pentru lucrurile importante legate de gestiunea şi dezvoltarea afacerii. Lipsa unui plan. Lucrurile nu pot să decurgă la voia intâmplarii, iar din cauza lipsei unui plan adecvat, a unei viziuni clare despre afacere intreprinzătorul nu va avea şanse de succes. Insuficienţa resurselor financiare-este o cauză importantă a eşecului afacerii. Previziunea incorectă a cheltuielilor duce ta aceea că afacerea la un moment dat nu mai dispune de resurse financiare pentru a-şi acoperi cheltuielile. Un întreprinzător priceput trebuie să ţină cont de cheltuielile şi costurile pentru o perioada îndelungata de timp. Amplasament nefavorabil. Şi cel mai bun magazin poate să dea faliment dacă nu este amplasat unde trebuie. Când întreprinzătorul este în căutarea unei locaţii, este important să ţină cont de traficului pietonal şi rutier, de facilitatea de a găsi afacerea, infrastructura, aproprierea altor afaceri etc Cu toate că nu există un amplasament ideal, mai potrivit este acela care permite cel mai bine realizarea scopurilor, luând în considerare costurile amplasării şi veniturile posibile. Subestimarea competiţiei. Chiar şi o idee de afaceri excelentă nu garantează succesul pe piaţă, deoarece există concurenţi, care vor răspunde provocării, propunând produse mai performante. Lipsa unei strategii de marketing. Cu toate că este frecvent vehiculată afirmaţia că produsele bune singure se vând, realitatea confirmă contrariul. Pentru ca acestea sa ajungă la consumator, el trebuie să fie informat şi motivat să cumpere şi, ce-i mai important, să rămână. Lipsa de numerar. Afacerea poate fi profitabilă, însă insuficienţa de numerar, ca urmare a încasărilor întârziate, creează probleme serioase. Astfel, fatreprinzătorul nu dispune de bani suficienţi pentru a achita salariile angajaţilor, a acoperi plăţile pentru servicii etc Dezechilibrul între încasări şi plăţi nu permite a desfăşura normal activitatea şi poate duce la închederea acesteia. * Erori în selectarea personalului Succesul oricărei afaceri depinde^ fa mare măsură, de angajaţi, deoarece ei realizează ideea de afaceri. Dacă angajaţii sunt incompetenţi, se eschivează de la muncă, nu sunt politicoşi cu clienţii, este foarte mare probabilitatea că afacerea va eşua. Clienţii vin acolo unde sunt aşteptaţi, respectaţi şi li se oferă o deservire şi produse de calitate. Lipsa controlului. lipsa unui control regulat nu permite rapid a depista problema, iar întârzierea poate să coste mult, ca urmare a imposibilităţii înlăturării ei. 58 Solutii de depasire a problemelor Exista mai multe solutii de depasire a problemelor: Din start trebuie de ales o idee potrivita Angajarea unei echipe manageriale calificate Elaborarea unui plan Preveziunea corecta a cheltuielilor pentru o perioada indelungata de timp Gasirea unui amplasament favorabil , luind in considerare costurile amplasarii si veniturile posibile Elaborarea unei startegii de marketing Controlul continuu a afacerii 59 Metode de incetare a activitatii unei efaceri • • • • • • •
Încetarea temporar Decizia privind încetarea temporară a activităţii întreprinderii trebuie să fie declarată la oficiul teritorial al Camerei de înregistrări de Stat, activitatea fiind suspendată pe o perioadă de până la 3 ani. Pentru suspendarea temporară a activităţii, întreprinzătorul trebuie să: ■ prezinte în scris o cerere privind suspendarea activităţii întreprinderii la oficiul teritorial al Camerei de înregistrări de Stat; ■ publice în Monitorul Oficial al Republicii Moldova un aviz refritor la suspendarea activităţii întreprinderii cu indicarea termenului suspendării; informeze creditorii privind încetarea temporară a activităţii şi să aştepte expirarea a 2 luni, termen de înaintare a creanţelor de către ■ creditori; ■ prezinte certificatele de Ia instanţele financiare cu privire la închiderea convenţională a conturilor; ■ predea ştampila pentru păstrare oficiului teritorial al Camerei de înregistrări de Stat Insă foarte mulţi întreprinzători îşi încetează activitatea fară să facă nici o declaraţie, din cauză formalităţilor complicate şi a costului lichidării. Printre întreprinzători chiar circulă opinia că afacerea este simplu de deschis, dar dificil şi scump de închis. Incetarea definitivă Incetarea definitivă a activităţii de antreprenoriat poate avea loc prin vânzarea afacerii, fuziunea sau asocierea cu alte întreprinderi, transferarea ei către membrii familiei, lichidarea sau declararea falimentului acesteia. Spre deosebire de celelalte metode de încetare a activităţii, lichidarea poate fi realizată în baza deciziei fondatorului sau a instanţei judecătoreşti, ca urmare a insolvabilităţii afacerii, neprezentării dărilor de seamă, încălcărilor legislaţiei etc
Procedura de lichidare a afacerii reprezintă un proces complicat, care include următoarele etape: ■ formarea comisiei de lichidare sau desemnarea lichidatorului, care se va ocupa de lichidarea afacerii; ■ publicarea în două numere consecutive ale Monitorul Oficial al Republicii Moldova a avizului despre lichidarea întreprinderii cu indicarea termenului-limită de înaintare a creanţelor de către creditori; informarea în termen de 1 5 zile de la ultima publicare a creditorilor despre lichidarea întreprmdrii, termenul de înaintare a creanţelor, ■ care este de 6 luni de la data ultimei publicaţii a avizului în Monitorul Oficial al 'Republicii Moldova. Prin hotărârea de lichidare se poate prevedea un termen mai mare; In întocmirea procesul ui-verbal de evaluare a activelor întreprinderii, listei creanţelor înaintate de creditori şi sumei acestora, precum şi rezultatul exarnmăni lor. Aceste documente se aprobă de către fondatorii (asociaţii) mtreprmderii şi instanţa de judecată, care au luat hotărârea de lichidare, şi se aduc la cunoştinţa fiecărui creditor; ■ întocmirea proiectului bilanţului de lichidare, care să reflecte valoarea de bilanţ şi valoarea de piaţă a activelor, inclusiv creanţele, datoriile persoanei juridice recunoscute de lichidator şi datoriile care se află pe rol în instanţa judecătoreas ă în termen de 1 5 zile de la data expirării termenului de înaintare a creanţelor, ■ executarea tuturor creanţelor creditorilor. Creanţele creditorilor faţă de întreprinderea ce se lichidează se execută din contul bunurilor acestei în următoarea ordine: creanţele cetăţenilor faţă de care debitorul este răspunzător de prejudicierea sănătăţii lor sau în legătură cu moartea, pe calea capitalizării plăţilor respective pe unitate de timp; creanţele lucrătorilor din întreprinderea ce se lichidează privind plata salariului pentru perioada de până la 6 luni precedente luării hotărârii de lichidare; - achitarea cu bugetul public naţional pentru perioada de până la un an precedent luării hotărârii de lichidare şi pe alte creanţe ale creditorilor, - alte creanţe ale creditorului; ■ intocmirea bilanţului de lichidare şi prezentarea, o dată cu predarea bunurilor rămase ale mtreprmderii, fondatorilor (asociaţilor) acesteia, instanţei de judecată, prin a căror decizie a fost înfiinţaţi. ■ repartizarea bunurilor rămase după executarea creanţelor creditorilor, ■ depunerea în termen de 3 zile de la data aprobării bilanţului de lichidare la Camera înregistrării de stat a cererii de radiere a întreprinderii din Registrul de Stat al întreprinderilor, la cererea de radiere se anexează toate actele necesare . In termen de 3 zile de la data primirii actelor Camera de înregistrări de Stat adoptă decizia de radiere din registru şi în termen de 3 zile informează organele fiscale şi statistice privind radierea întreprinderii. Afacerea se consideră lichidată când informapa despre aceasta a fost radiată din Registrul de Stat al intreprinderilor. -
-
60 Incetarea definitivă Incetarea definitivă a activităţii de antreprenoriat poate avea loc prin vânzarea afacerii, fuziunea sau asocierea cu alte întreprinderi, transferarea ei către membrii familiei, lichidarea sau declararea falimentului acesteia. Spre deosebire de celelalte metode de încetare a activităţii, lichidarea poate fi realizată în baza deciziei fondatorului sau a instanţei judecătoreşti, ca urmare a insolvabilităţii afacerii, neprezentării dărilor de seamă, încălcărilor legislaţiei etc Procedura de lichidare a afacerii reprezintă un proces complicat, care include următoarele etape: ■ formarea comisiei de lichidare sau desemnarea lichidatorului, care se va ocupa de lichidarea afacerii; ■ publicarea în două numere consecutive ale Monitorul Oficial al Republicii Moldova a avizului despre lichidarea întreprinderii cu indicarea termenului-limită de înaintare a creanţelor de către creditori; informarea în termen de 1 5 zile de la ultima publicare a creditorilor despre lichidarea întreprmdrii, termenul de înaintare a creanţelor, ■ care este de 6 luni de la data ultimei publicaţii a avizului în Monitorul Oficial al 'Republicii Moldova. Prin hotărârea de lichidare se poate prevedea un termen mai mare; In întocmirea procesul ui-verbal de evaluare a activelor întreprinderii, listei creanţelor înaintate de creditori şi sumei acestora, precum şi rezultatul exarnmăni lor. Aceste documente se aprobă de către fondatorii (asociaţii) mtreprmderii şi instanţa de judecată, care au luat hotărârea de lichidare, şi se aduc la cunoştinţa fiecărui creditor; ■ întocmirea proiectului bilanţului de lichidare, care să reflecte valoarea de bilanţ şi valoarea de piaţă a activelor, inclusiv creanţele, datoriile persoanei juridice recunoscute de lichidator şi datoriile care se află pe rol în instanţa judecătoreas ă în termen de 1 5 zile de la data expirării termenului de înaintare a creanţelor, ■ executarea tuturor creanţelor creditorilor. Creanţele creditorilor faţă de întreprinderea ce se lichidează se execută din contul bunurilor acestei în următoarea ordine: creanţele cetăţenilor faţă de care debitorul este răspunzător de prejudicierea sănătăţii lor sau în legătură cu moartea, pe calea capitalizării plăţilor respective pe unitate de timp; -
creanţele lucrătorilor din întreprinderea ce se lichidează privind plata salariului pentru perioada de până la 6 luni precedente luării hotărârii de lichidare; - achitarea cu bugetul public naţional pentru perioada de până la un an precedent luării hotărârii de lichidare şi pe alte creanţe ale creditorilor, - alte creanţe ale creditorului; ■ intocmirea bilanţului de lichidare şi prezentarea, o dată cu predarea bunurilor rămase ale mtreprmderii, fondatorilor (asociaţilor) acesteia, instanţei de judecată, prin a căror decizie a fost înfiinţaţi. ■ repartizarea bunurilor rămase după executarea creanţelor creditorilor, ■ depunerea în termen de 3 zile de la data aprobării bilanţului de lichidare la Camera înregistrării de stat a cererii de radiere a întreprinderii din Registrul de Stat al întreprinderilor, la cererea de radiere se anexează toate actele necesare . In termen de 3 zile de la data primirii actelor Camera de înregistrări de Stat adoptă decizia de radiere din registru şi în termen de 3 zile informează organele fiscale şi statistice privind radierea întreprinderii. Afacerea se consideră lichidată când informapa despre aceasta a fost radiată din Registrul de Stat al intreprinderilor. -
