1. Definiţi teritoriul de
stat in dreptul internațional, internațional , explicaţi natura sa juridică şi
elementele sale componente
Comunitatile umane sunt, in general, fixate pe un anumit teritoriu, care reprezinta spatiul geografic in limitele caruia statul isi exercita prerogativele suveranitatii.
Suveranitatea teritoriala are doua componente:
1. exclusivitatea
– asupra unui anumit teritoriu se poate exercita doar autoritatea unui
singur stat 2. plenitudinea
– statul este singurul in masura sa determine intinderea si natura
competentelor pe care le exercita in limitele frontierelor sale.
Teritoriul de stat cuprinde spatiul terestru, teritoriul acvatic si spatiul aerian . Unele state au si o componenta numita sector polar (Canada, Rusia) unde au litoralul la Oceanul Arctic. Cablurile submarine – sunt fire metalice fixate pe fundul marii ce servesc la comunicatiile
dintre doua continente. In 1864 iar apoi in 1958 la Geneva se da dreptul fiecarui stat de a-si instala cabluri submarine. stat in interiorul altui stat (San Marino in Italia) Enclava – stat
2.Definiti frontierele de stat, obligatiile determinate de vecinatate in DIP si aratati in ce conditii se pot realiza modificarile teritoriale.
Frontiera, in termeni geografici este linia reala sau imaginara trasata intre diferite puncte cu scopul de a delimita anumite spatii. (mai avem si din latina frons – care care inseamna frunte sau
prima) Dreptul international public foloseste acest termen cu sensul de linii ce separa teritoriul asupra caruia un stat isi exercita suveranitatea deplina si exclusiva.
Clasificari frontiere :
1. Din punct de vedere al aliniamentelor :
a. frontiere naturale – stabilite in functie de particularitatile geografie cum sunt apele unor fluvii sau rauri, crestele muntilor (Urali) b. frontiere geometrice – linii linii conventionale, drepte, care despart teritoriile statelor, traversand diferite forme de teren, fara a tine seama de orientarea acestora. Din considerente practice pentru a nu diviza o localitate se admite ca frontiera geometrica sa se abata de la linia dreapta c. frontiere astronomice – sunt sunt cele care urmeaza paralele sau meridianele globului (cele dintre SUA si Canada) 2. Din punct de vedere al componentelor teritoriului de stat :
a. frontiere terestre
– se pot trasa cu ajutorul formelor de relief dar pot fi si
geometrice sau astronomice (cele de mai sus) b. fluviale – se se traseaza pe senalul navigabil al a l fluviului ce desparte doua state c. maritime – delimiteaza delimiteaza marea teritoriala a statelor de marea libera sau de marea teritoriala a altor state d. aeriene
– separa spatiile aeriene, linii imaginare trasate perpendicular pe
frontierele terestre
Operatiunea de stabilire a frontierelor de stat este complexa si necesita incheierea unor acorduri intre statele vecine. Intai se delimiteaza prin acord (harti topografice) apo se merge pe teren si se pun semne vizibile, se face o comisie speciala.
Relatiile de vecinatate dintre state implica respectarea unui anumit regim juridic => in doctrina
se afirma existenta unui “drept international al vecinatatii”. Obligatiile sunt : 1. sa desfasoare actiuni de cooperare 2. sa se abtina de la activitati in zona de frontiera de natura a aduce prejudicii vecinilor 3. sa adopte masuri de preventie
Regim juridic aplicabil atat persoanelor cat si bunurilor si serviciilor.
3.Definiti fluviile internationale si expuneti regimul lor juridic de exploatare si delimitare. Caracterizati regimul juridic al Dunarii.
Fluviile internationale – sunt sunt cursuri navigabile ale cailor naturale de ape pana la varsarea in mare care traverseaza sau separa teritoriile a doua sau mai multe state si au un regim international.
Tipuri : 1. fluvii succesive – traverseaza traverseaza teritorii ale statelor : Dunarea peste Ungaria, Romania 2. fluvii contigue – separa separa teritorii, Rinul separa Germania de Elvetia sau Dunarea separa Romania de Bulgaria
Fluviile – ONU ONU 1976 – definitie definitie : sistem hidrografic transnational complet cu caracter nemaritim. Legat de exploatare :
1. libertatea de navigatie pentru navele comperciale ale statelor (se cere consimtamant pentru o mai buna navigare) 2. egalitatea de tratament
– se aplica tuturor navelor comerciale in ceea ce priveste
drepturile portuare, taxele de navigatie, conditiile de navigatie comerciala 3. Navele militare ale statelor neriverane nu au dreptul de navigatie pe fluviile internationale
Se mai folosesc in alte scopuri decat navigatia, precum producerea energiei electrice.
Regimul juridic al Dunarii Tratat intre Austria si Turcia in 1616 apoi Tratatul de la Viena in 1815 recunoaste Dunarea ca fluviu international. Tratatul de pa ce de la Paris 1856 si Conventia de la Paris 1921 cu un regim juridic general pentru navigatia pe Dunare impartita in doua sectoare : 1. Dunarea fluviala (de la Ulm pana la Braila) 2. Dunarea maritima (de la Braila pana la Marea Neagra)
Exista si comisii de supraveghere :
1. Comisia Internationala a Dunarii (pentru dunarea fluviala) 2. Comisia Europeana a Dunarii (pentru dunarea maritima)
Regimul actual al navigatiei pe Dunare este reglementat de la Conventia de la Belgrad 1948 => libera navigatie pentru portiunea de la Ulm la Braila pentru navele comerciale apartinand tuturor statelor. Statele riverane asigura supravegherea fluviala, sanitara, politieneasca si lucrarile hidografice => Comisia Dunarii (intai a fost la Galati) iar din 1957 este la Budapesta. Sistemul hidroenergetic de la Portile de Fier I si II Obligatiile statelor riverane : 1. obligatia de a intretine navigabilitatea fluviului in sectorul lor national 2. imbunatatirea conditiilor de navigatie 3. cooperare cu Comisia Dunarii.
4.Enumeraţi spatiile maritime si regimul lor juridic.
Zona contigua – spatiul maritim aflat dincolo de limita exterioara a marii teritoriale, adiacent
acesteia, care se intinde pana la 24 mile In acest spatiu, statul riveran are drepturi speciale, prevenire infractiuni, control vamal, sanitar
2.Zona economica exclusiva – 188 mile de la linia exterioara a marii, acest star are drepturi exclusive de explorare, explotare, cercetare stiintifica si conservare a resurselor. State terte au drepturi : de navigatie, survolare, dr de a instala cabluri maritime Obligatia : de a folosi zona in scopuri legale, de a respecta drepturile statului riveran, de a coopera cu acesta
3.Platoul continetal – fundul marii si subsolul regiunilor submarine adiacente coastelor, dar situate dincolo de marea teritoriala, pana la o adancime de 200 m, sau dincolo de aceasta limita, pana la punctul unde adancimea apelor de deasupra permit excploatarea resurselor naturale n aturale ale acestor regiuni. Statul riveran are dreptul de a construi si de a pune in functiune instalatii sau dispozitive necesare exploatarii zonei, statii fixate, insule articiale. De asemenea are dreptul sa isi
stabileasca o „zona de securitate” de 500 de metri in jurul instalatiilor cu obligatia de a nu obstacula navigarea.
4.Marea libera - acea parte a marii care nu apartine marii teritoriale sau apelor interioare ale unui stat. Nefiind supusa suveranitatii vreunui stat, orice revendicare de suveranitate din partea unui stat este ilegala.Cele sase libertati permise atat statelor riverane cat si celor fara iesire la mare : libertatea navigatiei, survolului, de a instala cabluri submarine, de a construi insule artificiale, de pescuit, de cercetare stiintifica. Tratat in 1963 care interzice bombele nucleare in mare sau pe fundul ei. Legat de nationalitate, navele au nationalitatea al carui pavilion il arboreaza, legea pavilionului. Pentru a impedica pirateria maritima, este permis dreptul de urmarire – se exercita de catre navele unui stat riveran asupra unei nave straine, daca exista
movie temeinice ca a incalcat regulamentul unui stat. Dreptul de vizita
– asupra navelor
comerciale daca exista indicii ca acestea au comis infractiuni.
5.Prezentaţi regimul juridic al spaţiului aerian.
1.Principiul folosirii spatiului extraatmosferic si al corpurilor ceresti in scopuri pasnice –
spatiul cosmic patrimoniu comun al umanitatii, niciun obiect purtator de arme nucleare sau orice alt tip de arme de distrugere in masa sa nu fie plasat pe corpurile cereste sau altfel in spatiu
2.Principiul explorarii si folosirii cosmosului in interesul intregii omeniri. 3.Principiul neapropierii –
4.Principiul libertatii de utilizare. 7.Definiti si clasificati tratatele
Conventia de la Viena defineste tratatul “ acord international incheiat in scris intre state si guvernat de dreptul international, fie ca este consemnat intr-un instrument unic, fie in
doua sau mai multe instrumente conexe si oricare ar fi denumirea sa particulara.”
Are ca elemente definitorii :
1. tratatul este un act juridic de drept international 2. este incheiat intre doua sau mai multe subiecte de drept international 3. incheiat cu scopul de a produce efecte juridice 4. guvernat de dreptul international public
Exista si alte tipuri de acte de acest a cest fel cum ar fi :
tratatul – este este generic, cum ar fi tratat de pace p ace sau de arbitraj
acord – au au un anumit caracter tehnic al intelegerii
conventie – in in cazul intelegerior multilaterlae care creeaza norme cu vocatie universala
Clasificarea tratatelor :
1. Dupa obiectul de reglementare
a. Tratate politice – tratate tratate de alianta, de prietenie, de buna vecinatate, de solutionare a diferendelor b. Tratate economice – tratate tratate de comert, acord de navigatie 2. Dupa numarul de participanti : bilaterale si multilaterale 3. Dupa criteriul subiectelor
a. Tratate incheiate intre state b. Tratate incheiate intre state si alte subiecte de DIP 4. Dupa duarata
a. Cu termen b. Cu duarata neconditionata 5. In functie de efecte
a. tratate normative – stabilesc stabilesc reguli de drept pentru un numar mare de state b. tratate contract – sarcini sarcini pentru ambele parti si inceteaza odata ce sarcinile au fost executate 8.Explicati procedura de incheiere si intrare in vig oare a tratelor.
Reguli de procedura :
1. Negocierea 2. Semnarea 3. Exprimarea consimtamantului
Negocierea - prima etapa, decisiva in structura tratatului (adica in clauze) . Poate dura foarte
mult in functie de obiect si numarul num arul de participanti. Pentru a participa, reprezentatii statelor trebuie sa aibe puteri depline, sa aiba imputerniciere (full powers). Sunt exceptati de la imputerniciere : 1. sefii statului, sefii de guvern, ministrii de externe 2. sefii misiunilor diplomatice 3. reprezentatii acreditati de state la conferintele internationale Ca structura, negocierea tratatului are in vedere :
preambulul – expunerea de motive
dispozitivul – totalitatea articolelor
partea finala – informatii informatii despre modalitatea de intrare in vigoare
anexe
Semnarea – se semneaza textul negociat, in scopul autentificarii. Aceasta este o modalitate de
exprimare a consimtamantului Etape de negociere nu e urmata intotdeauna de semnare. Poate exista si parafare sau semnare ad referendum. Se ajunge la parafare atunci cand reprezentatii nu au puteri depline sau exista
incertitudine legata de acceptare a tratatului.
Exprimare consimtamant
Se exprima consimtamantul pentru a deveni parti p arti la trat prin
Semnare definitiva
Ratificarea tratatelor – momentul cand statul isi exprima deplin si irevocabil
consimtanatul. Doar cele care prezinta importanta deosebita. Frecvent, in practica, cazuri cand tratatul nu intra in vigoare din cauza refuzului ratificarii tratatelor. Documentul poarta numele de instrument de ratificare cuprinzand declaratia organului ca a luat la cunostinta textul.
act unilateral al unui stat care doreste sa adere la un tratat pe care nu Aderare la tratate – act l-a negociat sau semnat. Conditiile se gasesc in di spozitiile finale.
o
poate adera orice stat Tratate deschise – poate
o
Tratate inchise
Acceptare sau aprobarea tratatului – folosit cand este vorba despre tratate care nu
implica un angajament major. Inregistrarea tratelor – impusa impusa de Conventia de la Viena in vederea tinerii evidentei. Inregistrarea se face la Secretarul general ONU. Un tratat neinregistrat nu poate fi invocat in fata organelor.
Expuneti conceptul de “rezerve” la un tratat si efectele lor Rezerva – act unilateral al unui stat, independent de textul tratatului avand un caracter facultativ,
care poate fi facuta in urmatoarele momente :
la semnarea tratatului
la aderarea tratatului
Important – rezerva rezerva constituie o stipulatie derogatorie, o declaratie facuta cu scopul de a exclude o anumita dispozitie sau de a modifica intelesul sau sensul, sau de a-i atribui un anumit sens => doar neaplicarea unei dispozitii in relatiile dintre statul rezervatar si cele ca re accepta rezerva.
Rezerva :
1. la semnare – carea formulata cu prilejul semnarii. Ofera avantajul informarii de indata a celorlalte state asupra formularii ei 2. la ratificare – in in momentul depunerii instrumentelor de ratificare 3. la aderare Rezerva este conditionata de tratat, in sensul c a la unele tratate rezerva poate poa te fi interzisa Conditii :
sa fie in forma scrisa si notificata
produce efecte doar daca este acceptata de-o parte contractanta
acceptarea rezervei inseamna neformularea de obiectiuni in termen de 12 luni de la notificare
Legat de efecte
In raportul dintre statul statul rezervatar si celelalte state care au acceptat rezerva, tratatul se aplica cu modificarile acceptate. Cel care nu a acceptat rezerva, raman aplicabile dispozitiile tratatului neafectate de rezerva. Atat rezerva cat si obiectia la rezerva pot fi retrase in orice moment fara a fi necesara exprimarea consimtamantului celorlalalte parti contractante. Se insista in prezent la interzicerea formularii de rezerve la drepturile omului. 10.Expuneti conditiile de valabilitate si de nulitate a tratatelor
Nulitatea – cauza de incetare a tratatelor internationale care intervine :
1. in cazul in care tratatul este contrare unei reguli de jus cogens in vigoare in momentul incheierii sale sau cand o asemenea regula apare in cursul aplicarii tratatului 2. in cazuri de constatare a existentei viciilor de consimtamant, care au afectat vointa partilor in momentul incheierii tratatului. tratatului.
1.Nulitate intervenita ca urmare a incalcarii sau aparitiei unei norme de jus cogens :
tratatul este nul daca la momentul incheierii sale este in conflict cu o norma imperativa de drept international
tratatul devine nul si ia sfarsit cand apare o no rma imperativa cu care este in conflict
2.Nulitate intervenita c aurmare a invocarii viciilor de consimtamant 1. Eroarea – in practica, doar eroarea de fapt este viciu nu si eroarea de drept 2. Dolul – rar rar intalnit , conduita frauduloasa a unui stat 3. Coruperea reprezentantului unui stat- cand asupra unui reprezentant se exercita
influente puternice. Actele de curtoazie sau favorurile nu sunt considerate determinante. 4. Constrangerea asupra reprezentantului – aceste sau amenintari indreptate impotriva
reprezentantului violenta sau forta pentru violarea principiilor de drept 5. Constrangerea asupra statului – violenta international public.
Nulitatea relativa – in in cazul erorii, dolului sau coruperii reprezentantului Nulitate absoluta – constrangerea asupra statului si a reprezentantului statului si tratatele care contravin normelor jus cogens. 11.Expuneti executarea si efectuarea tratatelor
Vizeaza aplicarea tratatului in spatiu, timp si asupra partilor.
1.Aplicarea in spatiu a tratatului
Regula este ca tratatele se aplica asupra ansamblului teritoriului statelor parti. Daca din tratat nu -o parte a statului. reiese altfel. Exceptie fac tratatele “localizate” care isi produc efecte numai intr -o
In acest sens, inserarea in tratate a “clauzei federale” sau a “clauzei coloniale”. 2.Aplicarea in timp a tratatului
Un tratat intra in vigoare la data cand s-a convenit in tratat. Daca in tratat nu s-a pus o data specifica, acesta intra
in vigoare de la data cand “consimtamantul de a fi legat prin tratat a fost
stabilit pentru toate statele care au participat le negociere.” Cand consimtamantul este stabilit la o data posterioara intrarii in vigoare a tratatului, aceasta intra in vigoare pentru statul respectiv la acea data. Produce efect cat timp este in vigoare. Regula de baza este aceea a neretroactivitatii. Legat de tratatele succesive sau concurente in practica se regasesc urmatoarele situatii :
1. Daca aceleasi parti incheie un tratat cu acelasi obiect, noul tratat se va aplica daca reiese din noul tratat intentia partilor de a renunta la cel vechi sau daca cel vechi este in contradictie cu cel nou 2. Daca noul tratat contine reguli generale iar cel vechi contine reguli speciale, se vor aplica amandoua in continuare.
O situatie speciala : cand doua state parti la un tratat multilaterla, inchie un tratat bilateral
continand dispozitii contrare celui multilateral =>se aplica cu conditia ca sa se retraga din cel multilaterla.
3.Efectele fata de parti.
Tratatul leaga doar statele contractante. Un tratat nu creeaza nici drepturi si nici obligatii fata de statele terte fara consimtamantul acestora. Exceptie fac :
tratatele de pace
cele privind comunicatiile internationale
denuclearizarea
Conditii cumulative pentru a putea dobandi drepturi decurgand dintr-un tratat la care nu sunt parti :
1. statele parti sa confere acest drept statului tert 2. statul tert sa consimta acest lucru.
12.Modurile de modificare, suspendare si incetare a tratatelor
Termeni utilizati : amendare si revizuire
Amendarea – modificarea unor texte Revizuirea – proces de reexaminare a texteului tratatului care conduce la modificari de
substanta. Reguli :
orice tratat poate fi modificat doar cu acordul partilor
orice acord de modificare pentru a fi valabil trebuie sa parcrga etapele prevazute pentru incheierea tratatului
Datorita importantei domeniului s-a impus initial regula unanimitatii, insa s-a renuntat, actualmente se poate face doar cu acordul majoritatii. Reguli aplicabile modificarii :
acordul de modificare incheiat intre toate partile va fi valabil pentru toate statele la tratat
acordul de modificare incheiat numai de unele dintre statele parti va lega numai acele parti ce l-au convenit, astfel ca, pentru celelalte, tratatul nemodificat isi va produce efectele
statul care devine parte la tratat dupa ce acordul de amendare a intrat in vigoare va fi considerat parte la tratat asa cum acesta a fost am endat
statul care devine parte la tratat dupa amendare va fi considerat parte la tratatul neamendat vis a vis de partile care nu sunt legate de acordul de amendare
Incetarea efectelor :
1. Cauze de incetare ce rezulta din vointa partilor : a. Daca ne aflam in prezenta unui tratat cu termen, acesta isi va inceta efectele in
momentul cand se ajunge la termen. Multe tratate prevad insa caluza tacitei reconductiuni (daca nu se mainfesta intentia de a se pune capat tratatului se
reinoieste pentru inca un an). b. Tratatele pot inceta si prin denuntare de catre una din parti sau retragere. c. Denuntarea nu este posibila decat in urmatoarele cazuri : cand se poate determina
intentia partilor de a admite denuntarea si cand dreptul la denuntare poate fi dedus din natura tratatului. Unele prevad denuntarea dupa ce a trecut o perioada de timp. 2. Cauze de incetare a tratatelor independente de vointa partilor a. prima cauza ar putea fi disparitia obiectului tratatului in tot sau in parte. De
exemplu disparitia unei insule ce facea obiectul tratatului sau disparitia unei parti, cum ar fi RDG ca urmare a unificarii Germaniei. b. schimbarea fundamentala a imprejurarilor in care a fost incheiat tratatul. Poate
inceta prin acordul ambelor parti. Daca insa doar una invoca aceasta clauza, trebuie sa dovedeasca ca schimbarea imprejurarilor este esentiala si afecteaza executarea tratatului si are obligatia de a dovedi ca imprejurarile care s-au schimbat formau baza unei intelegeri. c. ruperea relatiilor diplomatice sau consulare 3. Suspendarea temporara a executarii tratatelor : a. Exista clauze prin care se permite suspendarea unor dispozitii (nu a intregului
tratat) in situatii exceptionale de nautra a impiedica indeplinirea angajamentelor,
clauze care se numesc “clauze “c lauze de salvgardare”. b. In cazul violarii tratatului de catre una din pa rti.
13.Ce sunt diferendele si cum pot fi rezolvate acestea In raporturile de state, cand se investe o neintelegere, acestea sunt desemnate prin cuvinte precum : diferend, litigiu, situatie, criza, conflict. Dintre acestia, diferendu-l pare a fi cel mai comple t, ingloband toti termenii.
Curtea Internationala de Justitie a definit diferendul ca fiind o problema juridica sau un conflict de conceptii juridice sau interese. Iar mai tarziu Curtea a definit diferendul ca fiind o problema intre doua parti care au opinii opuse cu privire la executarea unor tratate.
Doua tipuri de diferende : 1. Diferende juridice – definite – definite de Rousseau ca “dezacord asupra aplicarii sau interpretarii
dreptului existent” - cele care au ca obiect a. interpretarea unui tratat b. existenta oricarui fapt care daca ar fi stabilit ar constitui incalcarea unei obligatii internationale c. natura si intinderea despagubirilor datorate pentru incalcarea unei obligatii internationale 2. Diferende politice – cele cele care nu pot fi clasificate in juridice.
Distinctia este destul de greu de realizat, un diferend de obicei vine in ambele forme. Distinctia isi are rostul in vederea competentei pentru solutionare, cele de ordin juridic revendin CIJ pe cand cele de ordin politic trebuie apelat la mijloace de solutionare politico-diplomatice.
In vederea rezolvarii acestor diferende se apeleaza la :
mijloace diplomatice (negocierea, bunele oficii si medierea, ancheta si concilierea
internationala
mijloace jurisdictionale (arbitrajul international si jurisdictia internationala)
mijloace politice asigurate de organizatiile internationale.
14.Enumerati si caracterizati modurile diplomatice de solutionare a diferendelor internationale. In vederea rezolvarii acestor diferende se apeleaza la :
mijloace diplomatice (negocierea, bunele oficii si medierea, ancheta si concilierea
internationala
mijloace jurisdictionale (arbitrajul international si jurisdictia internationala)
mijloace politice asigurate de organizatiile internationale.
Negocierea – cel mai utilizat in practica. Prezinta avantajele ca
nu necesita o procedura
speciala, ramand la latitudinea partilor modalitatea de desfasurare. Se evita implicarea unui tert si exista o discretie.
Sunt conduse de “canalele diplomatice”, de ministerul afacerilor de externe sau chiar de sefi de state. Conditiile pentru ajungerea la un rezultat pozitiv prin negociere implica vointa reala a partilor de a se intelege, existenta unui compromis, o parte sa renunte la pretentii sau recurgerea la un alt mijloc pasnic de solutionare. In doctrina s-a conturat regula privitoare la anterioritatea negocierilor. In tratate se insereaza clauze care prevad intai efectuarea de negocieri si apoi recurgerea la arbitraj. Unii autori sunt insa impotriva recurgerii la negociere si pledeaza pentru mijloace jurisdictionale pe care le considera impartiale si mai eficiente. Nu exista ex ista obligatia statelor de a recurge la negociere ne gociere insa se prefera foarte des aceasta forma de rezolvare a diferendelor
Bunele oficii – cand statele implicate intr-un diferend nu reusesc sa ajunga la un rezultat,
interventia unui stat tert este posibil dar in acelasi timp si necesara. Statul tert intervine pe langa statele in litigiu, la cererea partilor sau din propria initiativa pentru a le convinge sa rezolve conflictul pe cale diplomatica. Statul tert nu intervine in negocieri, nu face decat sa aproprie statele in conflict. Exemplu : Franta in conflictul dintre SUA si Vietnam.
Medierea – presupune presupune intervenirea unui tert la negocieri ca participant activ. Mediator poate po ate fi
un stat, o grupare de state, o organizatie cum este ONU sau institutii specializate. Aceasta procedura poate fi ceruta de ambele parti sau poate po ate fi demarata chiar de statul tert. Rolul tertului este de a aduce propuneri, partile nu sunt tinute sa respecte aceste propuneri iar medierea poate inceta chiar la cererea unui stat. De asemenea, mediatorul nu poate impune propria solutie si medierea in sine are un caracter facultativ. Exemplu de mediere : litigiu intre Argentina si Chile, unde Vaticanul a fost mediator.
Ancheta internationala – este mijlocul diplomatic prin care se realizeaza o activitate de
verificare a asertiunilor partilor, de clarificare, de stabilire a faptelor si pe de alta parte de cautare
a unor informatii in beneficiul unor organizatii internationale. Comisia de la Haga din 1899 consacra ancheta internationala care sa rezolve diferendele prin “clarificarea problemelor de fapt
cu ajutorul cercetarilor nepartinitoare si de buna credinta”. Comisia de ancheta este, de regula, fcompusa dintr-un numar impar 3-5 membri, avand cetatenia partilor in conflict si comisari terti, care lucreaza duoa o procedura contradictorie, in prezenta partilor. Exemplu : Dogger Bank dintre Maria Britanie si Rusia – folosit pentru prima data ancheta internationala – in timpul razboiului ruso-japonez folta rusa a deschis focul asupra unei flotile de pescari englezi ce pescuiau langa DoggerBank, au rezultat daune materiale si victime omenesti. S-a cerut pedepsirea ofiterului responsabil, plata unor despagubiri si o declaratie de scuze.
Concilierea internationala – presupune activitatea mai complexa decat in cazul anchetei
internationale. Se realizeaza de un organism independet si propune solutii statelor implicate. Tratatele care au clauze referitoare la conclierea internationala au anexate lista cu conciliatori in caz de conflict. Comisia care este compusa din 3-5 membri. Interesant este faptul ca activitatea are un caracter secret pana la momentul cand se ajunge la o solutie finala. Rezultatul are si aici un caracter facultativ. Exemplu : Incidentul maritim dintre Italia si Grecia – Afacerea Afacerea Roula.
Mijloace cu caracter jurisdictional Arbitrajul – utilizata tocma din antichitate. Conventia de la Haga din 1907 recomanda statelor
sa recurga la arbitraj pentru rezolvarea diferendelor si creeaza prima Curte Permanenta de Arbitraj.
caractere specifice : caracter judiciar (hotararea este obligatorie), caracter consensual (existenta acordului pentru arbitraj), caracter flexibil (procedura aleasa de parti)
temeiul arbitrajului : il constituie vointa partilor de a supune cauza arbitrajului. Acordul partilor poate imbraca urmatoarele forme : o
compromisul
o
clauza compromisorie – stipulatie stipulatie inserata cu privire la eventuale diferende ce ar putea aparea intre statele parti
o
tratatul general de arbitraj permanent – includerea unui angajament de principiu intr-un tratat incheiat in acest scop
organele arbitrale : organele trebuie sa fie impartiale, motiv pentru care sunt alese ad-hoc, majoritatea fiind neutri. Tribunalul arbitral este format din membri alesi de comun acord de catre parti. Se poate alege un arbitru unic. Membrii tribunalului pot fi sefi de state, ambasadori. Procedura de arbitraj are doua faze, una scrisa (transmiterea documentelor intre parti si tribunal) si una orala (partile sunt audiate). Deliberarea este secreta iar sentinta pronuntata este obligatorie si definitiva.
Justitia internationala – prima astfel de institutie a fost Curtea Permanenta de Justitie
Internationala, Internationala, “Curtea Lumii”. Cij este compusa din 15 judecatori de nationalitate diferita pentru un mandat de 9 ani. Pe langa acesti magistrati, in caz de diferend, fiecare stat parte poate numi un judecator ad-hoc in scopul solutionarii. Curtea isi desfasoara activitatea in sedinte plenare dar si in camere compuse din trei sau mai multi judecatori. Jurisdictia Curtii – numai statele pot fi parti supuse Curtii si doar daca au acceptat ulterior jurisdictia acesteia. Competenta Curtii – este este contencioasa sau consultativa.
contencioasa – se se intinde asupra litigiilor supuse Curtii de catre statele membre ONU (si a celor nemembre care devin membre la Statul Curtii cu acordul Adunarii Generale ONU). Procedura cuprinde doua faze, una scrisa (in care se depun cereri, memorii) si una orala (dezbateri publice si audieri ale martorilor). Deliberarea se face in secret iar hotararea se adopta cu votul majoritatii ma joritatii membrilor.
consultativa – posibilitatea curtii de a formula avize consultative la cererea Adunarii Generale sau a Consiliului de Securitate privind orice problema juridica.
15.Ce sunt infractiunile internationale, cum sunt ele clasificate si sanctionate.
Infractiunea internationala – este fapta contrara principiilor si normelor dreptului international
public, savarsita de catre state (organe centrale sau locale), de organizatii internationale sau de persoane particulare. Are urmatoarele elemente :
1. Elementul material – voluntar, de natura fizica. Poate fi comis numai de persoanele fizice. Chiar daca sunt efectuate de catre stat, de exemplu agresiunea impotriva altui stat, la raspundere va fi trasa persoana care a ordonat atacul. 2. Elementul ilicit – elementul elementul fundamental. Pentru a fi o infractiune internationala, fapta comisa trebuie sa fie contrara dreptului international. 3. Elementul subiectiv – pentru a atrage raspunderea penala, actul trebuie sa poata fi imputat autorului. Prespune vointa autorului dar si constiinta asupra caracterului ilicit al faptei.
Clasificarea infractiunilor internationale
1. Crime internationale – se incalca o obligatie esentiala pentru garantarea intereselor
fundamentale ale comunitatii internationale : pacea, securitatea internationala, apararea mediului inconjuratori etc a. Crimele contra pacii – pregatirea sau declansarea unui razboi de agresiune sau
participarea la un complot complo t pentru acesta. Si propaganda de razboi razb oi este considerata crima contra pacii. b. Crimele de razboi – Statutul Tribunalului Militar de la Nurenberg indica urmatoarele fapte ca fiind crime de razboi : asasinatul, rele tratamente si
deportarea, distrugerea fara motiv a oraselor, tortura sau tratamente inumane, atacarea si bombardarea oraselor, infometarea intentionata a civililor c. Crime impotriva umanitatii – fapte precum exterminarea, supunerea la sclavie,
deportarea sau alt act inuman comis impotriva populatiei civile. Raspunderea pentru aceste fapte o au conducatorii, organizatorii sau instigatorii sau complicii care au luat parte la fapta. Genocidul – masacrarea unor grupuri nationale, rasiale sau religioase in timpul celui de-al doilea raboi mondial a stupefiat intreaga omenire. Considerata cea mai grava crima impotriva umanitatii. Consta in intentia de a distruge total sau partial pa rtial un grup national, etnic, religios sau rasial. Mai exista ecocid (distrugerea mediului inconjurator), democid (uciderea pe motive
politice), purificare etnic, genocid cultural ( distrugerea deliberata a practicilor culturale sau traditiilor). Crima de apartheid – negarea drepturilor fundamentale
ale membrilor unui grup rasial, prin aplicarea de masuri de segregatie rasiala, de natura unor represiuni sangeroase sau a altor acte inumane. Sclavia – sclavia si munca fortata sunt considerata crime impotriva umanitatii. d. Imprescriptibilitatea crimelor internationale – Germania a propus initial un
termen de 25 de ani, insa s-a refuzat. 2. Delictele internationale – au un caracter ilicit mai putin grav, fata de crimele
internationale. a. Terorismul international – dupa scopurile urmarite poate fi o infractiune de
drept comun (motivat de obtinerea unor bunuri) sau terorism politic (influentarea poltitica a statelor). Terorism de stat – acte de violenta exercitate impotriva miscarilor de eliberare nationala. Cauze : saracia, disperarea, nedreptatea. b. Deturnarea ilicita a aeronavelor – stapanirea pe aeronava si exercitarea
controlului acesteia, in mod ilicit si prin violenta ori prin amenintare, ori incearca sa comita una dintre aceste fapte. comite infractiunea de luare de ostateci persoana care pune c. Luarea de ostatici – comite stapanire pe o alta persoana sau o detine si o ameninta cu moartea sau ranirea, cu scopul de a constrange o terta parte sa savarseasca sau nu un anumit act, ca o conditie a eliberarii ostatecului. d. Traficul cu stupefiante e. Pirateria maritima – se intelege orice act ilicit de violenta, retinere sau jefuire
comis de echipajul unei nave private, actionand in scopuri persoanale impotriva altei nave in marea libera. f.
Distrugerea cablurilor submarine
g. Traficul cu femei si copii h. Difuzarea de publicatii obscene i.
Falsificarea de moneda
Justitia internationala – prima astfel de institutie a fost Curtea Permanenta de Justitie
Internationala, Internationala, “Curtea Lumii”. Cij este compusa din 15 judecatori de nationalitate diferita pentru un mandat de 9 ani. Pe langa acesti magistrati, in caz de diferend, fiecare stat parte poate numi un judecator ad-hoc in scopul solutionarii.
Curtea isi desfasoara activitatea in sedinte plenare dar si in camere compuse din trei sau mai multi judecatori. Jurisdictia Curtii – numai statele pot fi parti supuse Curtii si doar daca au acceptat ulterior jurisdictia acesteia. Competente in diferende de ordin juridic avand ca obiect :
interpretarea unui tratat
orice problema de drept international
existenta unui fapt care, daca este stabilit, ar constitui o violare a unei obligatii internationale
natura sau intinderea unei reparatii ce trebuie facuta pentru incalcarea unei obligatii internationale.
In rezolvarea diferendelor curtea va avea in vedere :
conventiile internationale , generale sau speciale care stabilesc reguli recunsocute expres
de statele implicate in litigiu
cutuma internationala
pricipii generale de drept recunoscute de natiunile civilizate
doctrina celor mai inalti si calificati specialisti in drept international.
este contencioasa sau consultativa. Competenta Curtii – este
contencioasa – se se intinde asupra litigiilor supuse Curtii de catre statele membre ONU (si a celor nemembre care devin membre la Statul Curtii cu acordul Adunarii Generale ONU). Procedura cuprinde doua faze, una scrisa (in care se depun cereri, memorii) si una orala (dezbateri publice si audieri ale martorilor). Deliberarea se face in secret iar hotararea se adopta cu votul majoritatii ma joritatii membrilor.
consultativa – posibilitatea curtii de a formula avize consultative la cererea Adunarii Generale sau a Consiliului de Securitate privind orice problema juridica.
18.Ce sunt diplomaţia, dreptul diplomatic diplomatic şi care sunt organele etatice prin care car e se realizează Diplomatia – este unul din mijloacele de realizare a politicii externe a statelor. Activitate de
realizare a scopurilor de politica externa. Se realizeaza prin intermediul misiunilor diplomatice permanente prin diplomatie ad-hoc si prin diplomatia desfasurata in cadrul relatiilor
internationale. Diplomatia se realizeaza prin mijloace proprii, constand in tratative, reprezentare permanenta a statelor, participare la conferinte internationale. Dreptul diplomatic –
este definit ca „totalitate a normelor juridice care reglementeaza
activitatea diplomatica a subiectelor dreptului international si definesc statutul organelor de
relatii externe.” Initial acesta a fost cutumiar, insa au inceput apoi sa apara reglementari cum sunt Regulamentul de la Viena din 1815 sau Conventia de la Havana din 1928.
Organele prin care se realizeaza : 1. organe interne ale statului ce desfasoara activitate diplomatica a. seful statului, are dreptul de a incheia tratate, de a acredita si rechema
reprezentatii diplomatici, de a aproba infiintarea, desfiintare sau schimbarea rangului misiunilor diplomatice. b. seful guvernului, exercita conducerea generala in domeniul relatiilor externe c. Ministerul Afacerilor Externe, este organismul care conduce efectiv relatiile
externe ale statului si constituie intermediarul dintre statul sau si statele straile. Are atributii ca : apararea drepturilor si intereselor statului, coordonarea activatilor diplomatice, legatura cu diplomatii straini, inchierea de tratate si elaborarea de proiecte de tratate d. ministrul afacerilor externe, are functia de reprezentare a guvernului sau, fara a
avea nevoie de imputernicire speciala. 2. organe externe ce desfasoara activitate diplomatica
a. Misiunile diplomatice ad-hoc – denumirea sub care isi desfasoara activitatea delegatiile statelor la conferintele internationale. b. Misiunile diplomatice permanente
- cele mai cunoscute sunt ambasadele. .
Stabilirea de relatii diplomatice intre state si trimiterea de misiuni diplomatice permanente se face prin consimtamant mutual. Ambasada – este misiunea diplomatica cu cel mai inalt grad de reprezentare a unui stat,
constituita dintr-un reprezentant diplomatic numit de stat si acceptat de un alt stat, impreuna cu personalul sau si stabilita in capitala diplomatica a statului respectiv. Structura : seful misiunii, cancelaria, (departamentul politic, administratia si coordonarea, secretariatul, arhivele,
comunicatiile, contabilitatea), departamentul comercial, departamentul consular, serviciul militar si altele.
p oliticii diplomatice, realizarea Seful misiunii – reprezentantul statului, are ca sarcini formularea politicii unui canal de comunicare cu statul acreditar Cancelaria – raspunzatoare de buna coordonare a activitatilor misiunii si de supravegherea
acesteia. Personalul diplomatic cuprinde :
seful misiunii diplomatice, care poate avea rang de ambasador, inalt comisar, trimis extraordinar si ministru plenipotentiar
personalul tehnic si administrativ
personalul de serviciu
Functii :
functia de reprezentare a statului acreditant in statul acreditar
ocrotirea intereselor statului acreditant in statul acreditar
Obligatii ale statului acreditant
respectarea suveranitatiii
neamestecul in treburile interne si respectarea legilor interne
Obligatii ale statului acreditar
acordarea de inlesiniri diplomatice pentru realizarea scopurilor acesteia
facilitarea achizitionarii localurilor necesar functionarii
asigurarea libertatii de circulatie a membrilor misiunii pe teritoriul sau
19.Care sunt imunităţile şi p rivilegiile diplomatice Imunitatea diplomatica este inteleasa ca totalitatea drepturilor si privilegiilor de care se bucura
misiunile diplomatice si personalul diplomatic, in statul de primire, in scopul indeplinirii in conditii optime a sarcinilor sale. Imunitatile presupun, in principiu, exceptarea persoanelor diplomatilor si a bunurilor lor de la jurisdictia penala, civila, administrativa a statului de resedinta.
Privilegile diplomatice constau in acordarea de avantaje agentilor si reprezentatelor diplomatice
cum sunt : scutirea de plata unor taxe, impozite, dreptul de a folosi mijloace speciale de comunicare.
Teorii :
Conform teoriei lui Montesquieu, diplomatul reprezinta pe monarhul sau, iar orice atingere adusa diplomatului inseamna atingere adusa m onarhului.
Teoria extrateritorialitatii lui Hugo Grotius, acordarea unui statu privilegiat diplomatului este urmare a faptului ca acesta este pe teritoriul statul sau, indiferent de statul unde este acreditat.
Teoria functionala, acodarea privilegiilor si imunitatilor este pentru buna realizare a activitatii diplomatice.
Inviolabilitatea misiunii diplomatice – este inviolabilitatea sediului si locuintelor agentilor
diplomatici. Inviolabilitatea sediului presupune :
obtinerea aprobarii prealabila a sefului misiunii pentru intrarea in sediul agentilor
interzicerea folosirii sediului misiunii in scopuri incompatibile cu functia
obligatia statului acreditar pentru protectia necesara pentru garantarea inviolabilitatii
Inviolabilitatea misiunii diplomatice presupune :
inviolabilitatea arhivei misiunii diplomatice (inregistrari, corespondenta)
inviolabilitatea corespondentei diplomatice (in oricare forma : prin curier, mesaje cifrate, codificate)
inviolabilitatea valizei sau coletului (nu pot fi deschise sau retinute)
Inviolabilitatea personalului diplomatic
inviolabilitatea persoanei diplomatului
statul acreditar are obligatia de a proteja agentii diplomatici impotriva atacurilor, violentelor.
Imunitatea de jurisdictie a personalului diplomatic
Se bucura de imunitate de jurisdictie : sefii misiunilor si ceilalti membri ai personalului, precum si membrii familei lor, personal administrativ si de serviciu.
Imunitatea de jurisdictie penala se refera la faptul ca agentul nu poate fi urmarit in fata
instantelor penale in statul acreditar, insa are dreptul sa il declare persona non grata si sa ceara statului acreditant rechemarea lui pentru judecata in statul sau. Imunitatea de jurisdictie civila se refara la faptul ca agentul nu poate fi urmarit nici in cauze
civile de instante. Imunitatea de jurisdictie administrativa agentul nu poate face obiectul unei sanctiuni
administrative.
Privilegiile misiunii diplomatice si ale personalului diplomatic – scutite de plata impozitelor,
de plata taxelor si impozitelor pentru incasarile obtinute din intocmirea actelor oficiale, de plata taxelor vamale. Au dreptul de a arbora drapelul statul de apartenenta. Aceste privilegii sunt din momentul intrarii persoane pe statul respectiv si pana la parasirea statului sau ajungerea la termen.
20.Cum este înfiinţată şi organizată misiunea diplomatică permanentă, care sunt funcţiile şi imunităţile sale Ambasada – este misiunea diplomatica cu cel mai inalt grad de reprezentare a unui stat,
constituita dintr-un reprezentant diplomatic numit de stat si acceptat de un alt stat, impreuna cu personalul sau si stabilita in capitala diplomatica d iplomatica a statului respectiv. Structura : seful misiunii, cancelaria, (departamentul politic, administratia si coordonarea, secretariatul, arhivele, comunicatiile, contabilitatea), departamentul comercial, departamentul consular, serviciul militar si altele. Seful misiunii – reprezentantul statului, are ca sarcini formularea politicii diplomatice, realizarea
unui canal de comunicare cu statul acreditar Cancelaria – raspunzatoare de buna coordonare a activitatilor misiunii si de supravegherea
acesteia. Personalul diplomatic cuprinde :
seful misiunii diplomatice, care poate avea rang de ambasador, inalt comisar, trimis extraordinar si ministru plenipotentiar
personalul tehnic si administrativ
personalul de serviciu
Functii :
functia de reprezentare a statului acreditant in statul acreditar
ocrotirea intereselor statului acreditant in statul acreditar
Vezi capitolul cu imunitati.
22.Ce este dreptul consular şi care este relaţia funcţională dintre ambasadă şi consulat. Dreptul consular – ca ramura a dreptului international public, reprezinta totalitatea normelor si
regulilor care reglementeaza relatiile consulare, organizarea si functionarea oficiilor consulare, statutul lor juridic, si al personalului acestora. Relatiile consulare sunt relatii stabilite intre state, si au aparut si s-au dezvoltat ca urmare a dezvoltarii relatiilor comerciale dinte state, a necesitatii protejarii persoanelor fizice si juridice juridice aflate pe teritoriul altor state.
Consulatul
este reprezentanță diplomatica permanenta a unui stat în alt stat, condusă de un
consul. Misiunea diplomatica, condusa de Consulul Onorific al unei tari este aceea de a oferi consultanta cetatenilor care vor avea nevoie de servicii consulare sau de alte informatii de profil. De asemenea, Consulatul unei tari prijini accesul pe piata celuilalt stat a companiilor care doresc sa faca afaceri in respectiva tara. In acelasi timp, Consulatul raspunde la intrebari legate de relatiile cu
entitatile
Ambasada
locale,
asociatii
sau
institutii.
este reprezentanţă diplomatică pe lângă guvernul unei ţări străine, condusă de un
ambasador. Este ansamblul agenţilor diplomatici; Ambasadorul este numit de Preşedintele tarii şi îl reprezintă pe acesta. Ambasada serveşte ca intermediar între doua tari. Sarcinile sale se referă la analizarea politicii interne şi externe, a situaţiei economice şi sociale, precum şi a dezvoltării societăţii în tara respectiva, şi transmiterea rezultatelor acestei analize în tara de care apartine prin intermediul unor rapoarte
corespunzătoare. În acelaşi timp, ambasada este responsabilă
pentru prezentarea şi promovarea obiectivelor de politică externă ale tarii de care apartine in statul in care se afla. În acest scop, diplomaţii şi diferitele secţiuni ale Ambasadei dezvoltă contacte
strânse cu oficialităţile, precum şi cu reprezentanţii statului respectiv din domeniul
politic, Consulatul
economic,
cultural este
şi inferior
al
mass-media. Ambasadei.
Ambasada se ocupa de relatii interstatale, consulatul se ocupa de problemele cetatenilor tarii de care apartine pe teritoriul altei tari si eliberarea vizelor pentru cetateni straini.
23.Caracterizaţi instituţia consulară. Oficiile consulare se infiinteaza in orase sau regiuni ale unor state cu scopul :
de a proteja interesele statului acreditant si ale cetatenilor sai in statul acreditar
de a favoriza dezvoltarea relatiilor comerciale, economice, culturale si de prietenie intre cele doua state
de a se informa si de a transmite statului acreditand date asupra dezvoltarii vietii economice, comerciale din statul acreditar
Inafara de aceste functii, mai au si functii specifice precum
protectia cetatenilor statului de apartenenta (eliberand vize, acordare de asistenta) intocmirea actelor notariale, acte de stare civila, legalizari, traduceri
Seful misiunii poarta numele de consul, iar documentul prin care este investit poarta denumirea de patenta consulara. Rangurile functionarilor consulari sunt stabilite de dispozitiile Conventiei de la Viena si in functie de ele se determina categoriile de oficii consulare :
consulul general conduce un consulat con sulat general sau mai multe circumscriptii consulare
consulul este seful unei circumscriptii consulare si este subordonatul consulului general
vice-consulul conduce, de asemeanea, un consulat si este ajutorul unui consul general sau al unui consul;
agentul consular este un functionar cu atributii administrative si tehnice.
Dupa modul de investire, consulii pot fi de cariera (care conduc consulate si sunt cetateni ai statului de trimitere) si consuli onorifici care se ocupa cu activitati comerciale si pot fi cetateni ai statului de resedinta sau functionari ai acestuia.
