Prezentaţi câteva aspecte specifice întâlnite în formele de organizare şi desfăşurare a procesului de învăţământ pentru elevii cu cerinţe speciale
Educaţia integrată se referă la includerea în structurile învăţământului de masă a copiilor cu cerinţe educative speciale, pentru a oferi un climat favorabil dezvoltării armonioase şi cât mai echilibrate a personalităţii acestora. Noţiunea de integrare nu se referă numai la copiii cu cerinţe educative speciale. Aceasta se referă și la inser ţia în comunitate a persoanelor persoanelor cu cerinţe speciale. speciale. Prin procesul de integrare se urmăreşte ca persoana cu nevoi speciale să obţină autonomie, respect, demnitate, să aibă posibilitatea de a lua lua decizii, etc. Integr Integrare areaa are la bază bază princi principiu piull norma normaliză lizării rii care care însea înseamnă mnă facili facilitar tarea ea accesu accesului lui persoanelor cu nevoi speciale la condiţii de existenţă cotidiană cât mai apropiate de circumstanţele normale şi de stilul de viaţă al societăţii căreia îi aparţin. Aceasta înseamnă că toţi copii copiii,i, indife indiferen rentt de gradul gradul sau tipul tipul de handi handicap cap fizic sau psihic psihic,, au acces acces în mo modd egal egal la educaţie şi instrucţie. Toate Toate acestea acestea au condus la elaborarea elaborarea principiilor principiilor didactice didactice suport specifice specifice educa ției integrate integrate în în benefici beneficiul ul copiilor copiilor cu cu cerin cerințe educa educaționale ionale spec special iale: e: 1. Principiul Principiul drepturilo drepturilorr egale egale care stipulează stipulează faptul că orice copil are acces acces efectiv la educație, la servicii de sănătate și recuperare/reabilitare, recuperare/reabilitare, la pregătirea pregătirea pentru angajare în muncă, muncă, la mijloace de recreere, recreere, toate acestea acestea conducând conducând la integrare integrare socială socială și dezvolta dezvoltare re individua individuală lă incluzând dezvoltarea sa culturală culturală și spirituală. spirituală. 2. Principiul egalizării șanselor în domen domeniul iul educa educației impune impune ca ca școlarizar colarizarea ea copiil copiilor or cu cu handicap handicap să se facă facă pe cât posib posibil il în cadrul cadrul sistemul sistemului ui general general de învățământ, ământ, iar învă învă țământul ământul obligatori obligatoriuu să includă includă copii din toate tipurile tipurile și nivelurile nivelurile de handicap handicap inclusiv pe cele mai severe. 3. Principi Principiul ul accesul accesului ui la orice orice formă formă de educa educație presupune ca şcolarizarea copiilor cu cerinţe educative educative speciale să se faca, faca, pe cât cât posibil, în cadrul cadrul sistemului general de învă învă țământ. 4. Princip Principiul iul interve intervennției timpur timpurii ii indi indica ca grad gradul ul spor sporit it de efic eficie ient ntăă a inte interv rven enției iei de reabilitare/recuperare și de integrare în comunitate la vârste mai mici. 5. Principi Principiul ul cooperă cooperării rii și partener parteneriat iatulu uluii are în vedere vedere faptul faptul că în viziune viziuneaa școlii colii incluzive (integratoare) cooperarea constituie un element fundamental, determinat chiar pentru realizarea succesului. 6. Principiul asigurării serviciilor de sprijin în comunitate se referă atât la copiii cu deficien deficiențe, cât și la personalu personalull care lucrea lucrează ză cu ei, ei, arătând arătând că servici serviciile ile de sprijin sprijin pot pot varia de la inte interv rven enția în echi echipă pă cât cât și din part partea ea comu comunit nităății și poate poate cont contrib ribui ui prin prin dife diferi rite te resu resurs rsee la programul de integrare. integrare. Vorbin Vorbindd despre despre învățământu ământull pentr pentruu elevii elevii cu cerințe special speciale, e, ne raportăm raportăm implic implicit it la conceptu conceptull de învățământ ământ specia speciall , care constitu constituie ie un subsistem subsistem al învățământului ământului de masă. masă. Acesta Acesta trebuie trebuie să fie unul unul viabil, viabil, deschis, deschis, flexibil flexibil,, performant performant și apt să se adapt adapteze eze cerin cerințelor societă societății contemporane. 1
Conceptul de educație specială generează 2 sensuri. Astfel, în plan restrâns, educa ția specială se suprapune pe conceptul de învățământ special , respectiv mod de educație specializată pentru persoane (copii) care prezintă deficiențe. În sens mai amplu, educația specială își extinde domeniul de aplicativitate la o categorie mai mare de elevi, cum ar fi copii cu dificultăți de învățare și/sau de dezvoltare. Se are în vedere aici, un anumit tip de educație adaptată și destinată persoanelor care nu reușesc singure, în absența unui ajutor permanent, să atingă un nivel corespunzător de educație, potrivit vârstei și cerințelor societății. Până la începutul anilor ‘70 se credea că necesităţile educaţionale ale acestor copii sunt atât de diferite de cele ale copiilor normali încât ei au nevoie de şcoli speciale, cu metode diferite de instruire şi conţinut diferit. În ţara noastră şi în prezent multe cadre didactice au această părere. Cele mai importante argumente în favoarea menţinerii sistemului segregaţionist sunt: prezenţa copiilor deficienţi în clasele obişnuite perturbă activitatea din clasă; în clasele obişnuite copiii cu deficienţe au sentimente de inferioritate; şcolile speciale au personal specializat, care utilizează metode educaţionale adecvate în funcție de categoria deficienței și de nivelul vârstei cronologice și mintale, existand posibilitatea integrarii ulterioare în mediul socio-profesional; numai învățământul special poate funcționa cu clase ce au un efectiv restrâns de elevi, fapt ce permite organizarea activității în funcție de particularitățile psiho-individuale ale copilului. Cu toate acestea s-a ajuns la concluzia că centrele și școlile speciale nu satisfac nevoile educaționale și profesionale ale celor mai mulți dintre copii. În acest context se impune ca școala de masă sau publică să cuprindă o mai mare diversitate de elevi, decât în prezent, și să permită incluziunea în sistemul de învățământ general a cât mai multor copii cu cerințe educaționale speciale. În acest sens abordarea unui plan de lucru cu elevii cu cerințe educa ționale speciale trebuie să fie unul bine structurat și să prezinte o orientare explicită din partea profesorilor și a școlilor. Există câteva puncte pe care profesorii care lucrează cu elevi cu cerințe speciale, trebuie să le urmeze, în scopul realizării unei relații de înțelegere și acceptare a acestora. Astfel, ei trebuie: să identifice elevii care întâmpină dificultăți sau care nu reușesc să facă față exigen țelor programului educativ din școală; să realizeze diagnosticarea elevilor cu dizabilități sau cu dificultăți de învățare; să evalueze punctele tari şi dificultăţile întâmpinate de elev; să elaboreze un plan educaţional individual cu obiectivele, orarul şi strategiile stabilite; să examineze progresul făcut de elevi, iar apoi să plănuiască pasul următor; desfășurarea unui proces didactic activ, formativ, cu accent pe situații motivaționale favorabile învățării și pe evaluarea formativă; colaborarea cu specialiștii din cadrul serviciilor de sprijin, consiliere școlară și antrenarea familiei. În vederea optimizării procesului educativ pentru copiii cu cerințe educaționale, și instituțiile care dezvoltă procesul de învățare trebuie să îndeplinească anumite funcții. Astfel, școlile trebuie să-ți concentreze atenția asupra: asigurării că abordarea utilizată, ambientul creat și etosul ce caracterizează lucrul cu elevii cu cerințe educaționale speciale sunt pozitive; dispunerii de politici și strategii care să sprijine elevii și profesorii; celebrării reușitei și progreselor înregistrate de elevii cu cerințe speciale. Pentru cadrele didactice din unităţile integratoare, implicaţiile majore se structurează pe cel puţin trei direcţii principale: schimbarea atitudinii, perfecţionarea/ dezvoltarea profesională şi modificarea practicii la clasă. • • •
•
•
• • • • •
•
•
• •
2
Așadar, de comportamentul profesorului în clasă depinde controlul asupra clasei, care îmbunătățește și procesul de învățare, fiind rezultatul însumării de către cadrul didactic, a următoarelor comportamente: contact vizual şi fizic corespunzător cu elevii; mişcări relaxate ale corpului; comportament verbal relaxat şi controlat; capacitatea de a asigura rapid liniştea în clasă; capacitatea de a se deplasa în persoană pe lângă toţi elevii din clasă; mustrări scurte; instrucţiuni clare, evitând repetiţia; sincronizarea limbajului corporal cu cel verbal; a face faţă întreruperilor din partea elevilor. Organizarea activităților didactice se bazează pe un proces de proiectare didactică (acțiune de anticipare și prefigurare a unui demers educațional care să poată fi operaționalizat în practică). Un proiect de lecție eficient se caracterizează prin: adecvare la situații didactice concrete; mai ales în cazul elevilor cu dificultăți de învățare apelare la metode concret – intuitive în detrimentul celor logico-deductive este benefică și aducătoare de progres în înțelegere și învățare; operaționalitate - posibilitatea de a fi descompus în secvențe acționale și operațiuni distincte; flexibilitate/adaptabilitate - posibilitatea integrării din mers a unor strategii/idei apărute chiar în cursul desfășurării procesului didactic; economicitate - posibilitatea ca într-un cadru simplu să se realizeze cât mai multe din punct de vedere practic. Așadar organizarea orei și a unei ambianțe propice studiului contribuie la optimizarea procesului de învățare întreprins de copiii cu cerințe speciale. Acestea vor influența reac țiile elevilor și vor determina obținerea unui comportament pozitiv din partea acestora, dacă se va acorda atenție: intensității zgomotului – activităţile diferite ar trebui să se desfăşoare la niveluri acceptabile de zgomot diferite; tipului de clădire/clasă – unele activităţi pot fi foarte dificil de executat din cauza construcţiei sau mărimii clasei; faptului că trebuie să se conștientizeze nevoia de spaţiu specifică fiecărui elev – elevii au nevoie de spaţiul lor propriu în clasă; faptului că activităţile diferite necesită diferite aranjări ale locurilor – poate fi necesar ca profesorul să decidă în privinţa unui loc pentru materiale, unor tipare legate de mişcările elevilor şi a băncilor în care stau; faptului că în cursul fiecărei activităţi sau ore, profesorul trebuie să hotărască dacă el se duce la elevi sau dacă elevii vin la el; aceasta ajută la clarificarea tipului de comportament ce se aşteaptă din partea elevilor în cazul fiecărui tip de activitate. De asemenea, în vederea îmbunătățirii procesului de învățare în cadrul orelor, profesorul trebuie să își desfășoare activitățile în așa manieră încât să determine un grad înalt de participare a elevilor. Pentru aceasta profesorul trebuie: să se asigure că activitatea începe la timp şi că toţi elevii se implică de la început; să se asigure că obiectivele activităţii le sunt dinainte clare tuturor elevilor; să se asigure că elevii realizează care sunt obiectivele personale şi de grup până la sfârşitul activităţii sau orei; să se asigure că munca este dusă la bun sfârşit atunci când şi unde trebuie; să se asigure că toţi elevii sunt atenţi; • • • • • • • • •
•
•
•
•
•
•
•
•
•
• • •
• •
3
în activităţi cu întreaga clasă, să se asigure că nu i se acordă atenţie unui singur elev sau unui grup restrâns; să aprecieze în continuu efortul depus, făcând comentarii şi reacţionând la performanţa elevului; să pună întrebări detaliate pentru a facilita dialogul şi a încuraja elevul să vină cu observaţii, explicaţii şi descrieri; să lase elevii să ceară ajutor; să țină ocupaţi toţi elevii, punându-i să dea socoteală de felul în care îşi folosesc timpul. Un alt aspect important îl reprezintă și momentul fixării sarcinilor pentru elevi. Acestea trebuie să fie selectate în așa fel încât să fie adecvate cadrului de învățare și să se ridice la nivelul cerințelor elevilor cu nevoi speciale, dar să nu depășească capacitatea de lucru a acestora. Sarcinile trebuie fixate pentru a asigura performanța și progresul elevilor, iar pentru aceasta ele ar trebui să se caracterizeze prin următoarele trăsături esențiale: să fie simple, măsurabile, realizabile, demne de încredere și să se încadreze eficient în timp. De asemenenea, atunci când se elaborează un set de sarcini trebuie să se aibă în vedere și următoarele aspecte: realizarea sarcinilor presupune nişte etape ce evoluează treptat; etapele trebuie să fie clare, cumulative, concrete şi informative; ținerea unei evidenţe a sarcinilor ar trebui să furnizeze informaţii amănunţite despre progresul făcut de-a lungul unei perioade de timp, oferind o imagine completă a realizărilor elevului; fixarea sarcinilor trebuie să facă parte integrantă din procesul de evaluare, organizare, predare şi examinare; sarcinile trebuie să fie înţelese cu uşurinţă de orice profesor/adult care lucrează cu elevul; sarcinile nu trebuie să fie confundate cu strategiile, acestea trebuie să fie direct legate de abilităţile pe care trebuie să le dobândească elevul într-o anumită perioadă de timp; sarcina trebuie să includă timpul alocat îndeplinirii ei; sarcinile trebuie să fie în conexiune cu unităţile şi standardele, ori de câte ori este posibil; sarcinile trebuie să corespundă abilităţilor şi vârstei. Pentru dezvoltarea unui proces de învățare cât mai eficient în privința elevilor cu cerințe educaționale speciale, profesorul, instituțiile de învățământ și sistemul educațional în ansamblu trebuie să se adapteze recomandărilor existente în literatura de specialitate. Însă acestea trebuie adaptate și modelate pentru fiecare caz în parte, în funcție de relația dintre profesor și elevi, precum și în funcție de resursele și spațiul de care aceștia dispun. În orice caz, însă, încercarea optimizării condițiilor de lucru din cadrul procesului de învățare duce la rezultate mai bune din partea elevilor cu nevoi speciale, precum și la împlinirea profesională a cadrelor didactice și la îndeplinirea obiectivelor unui sistem educațional funcțional și eficient. În concluzie, pentru ca educaţia copiilor cu cerinţe speciale să fie eficientă, pe de o parte trebuie să aibă un caracter integrat (să nu rupă copilul de familie şi societate şi să nu-l izoleze în instituţii), iar pe de altă parte trebuie să aibă un caracter diferenţiat, să fie adaptată particularităţilor elevilor. Pentru ca educaţia integrată să fie eficientă, cadrele didactice trebuie să aibă o atitudine pozitivă faţă de copiii cu cerinţe educative speciale şi trebuie să cunoască bine problemele particulare ale elevilor deficienţi din clasă. De asemenea, cadrele didactice trebuie să fie sprijinite de medici, psihologi, logopezi şi alţi specialişti din domeniul psihopedagogiei speciale. •
•
•
• •
• • •
•
• •
• • •
BIBLIOGRAFIE: 1. Gherguţ, A. (2001), Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe speciale. Strategii de educaț ie integrată, Editura Polirom, Iaşi
4
2. Gherguţ, A., (2005), Sinteze de psihopedagogie specială – ghid pentru concursuri şi examene de obţinere a gradelor didactice”, Editura Polirom, Iaşi; 3. Ungureanu, D. (2000), Educaţia integrată şi şcoala inclusivă, Editura de Vest, Timişoara
5
