ESEU ESEU DESP DESPRE RE EDUC EDUCA AȚ IE
Platon definea educaţia ca fiind „arta de a forma bunele deprinderi sau de a dezvolta aptitudinile native pentru virtute ale acelora care dispun de ele.” Aristotel, Aristotel, în lucr lucrar area ea sa „Pol „Polit itic ica” a”,, cons consid ider eraa că „edu „educa ca ția treb trebui uiee să fie fie un ob obie iect ct al supravegherii publice, iar nu particulare”. Johann Amos Comenius, Comenius , în lucrarea sa „Didactica magna”, consideră că la naştere, natura înzestrează copilul numai cu „seminţele ştiinţei, ale moralităţii şi religiozităţii”, ele devin un bun al fiecărui om numai prin educaţie. Rezultă că în concep concepția sa, educa educația este este o activi activitat tatee de de stim stimula ulare re a acesto acestorr „sem „semin in țe”, implic implicit, it, și de conducere a procesului de umanizare, omul ”nu poate deveni om decât dacă este educat”. Pentru pedagogul englez din secolul al XVII-lea, XVII-lea , John Locke, Locke, ed educația se se prezintă sub forma unei rela ții interpersonale de supraveghere și interven ție ce se stabile stabilește între între „precept „preceptor” or” (educato (educator) r) și copil copil (viitorul (viitorul „gentleman „gentleman”). ”). Filosoful german Immanuel Kant, Kant , aprecia aprecia că educația contrib contribuie uie la valorif valorifica icarea rea naturii naturii umane în folosul folosul societă societă ții: „este plăcut plăcut să ne gândim că natura natura omenească omenească va fi mai mai bine dezvoltat dezvoltatăă prin educa educa ție și că se poate ajunge ajunge a i se da o formă formă care care să-i convie cu deosebire. Aceasta ne descoperă perspectiva fericirii viitoare a neamului omenesc”. Pentru Jean-Jacques Rousseau educația este în ace acela și timp interve rven ției nein neinte terv rven enție : „Edu „Educa cația nega negati tivă vă pres presup upun unee înlă înlătu turar rarea ea oric oricăr ărui ui ob obst stac acol ol din din calea calea dezvolt dezvoltări ăriii fire ști, totul totul trebui trebuind nd lăsat lăsat să se produc producăă de la sine fără nici o inte interv rven enție”. ie”. În opinia opinia pedago pedagogul gului ui german german Johann Johann Frederi Frederich ch Herbar Herbartt educația este împăr împărțită în trei subdivi subdiviziu ziuni: ni: guvern guvernare area, a, învă țământu ământull (reali (realizar zarea ea unor obiecti obiective ve spec specif ific ice) e)și educa educația mor moral ală. ă. Sociologul Sociologul francez francez Émile Émile Durkheim Durkheim cons consiidera dera că edu duca cația este ste o acțiune iune „exe „exerc rcit itat atăă de gene genera rațiile iile adul adulte te asup asupra ra celo celorr ce nu sunt sunt coap coapte te pentru viață socială.”; are ca obiect să provoace și să dezvolte în copil un număr număr oarecare de stări fizice, fizice, intelectuale intelectuale și morale. Durkheim Durkheim afirma afirma că „educa „educația const constăă într-o într-o socia socializ lizare are metod metodică ică a tiner tinerei ei educa educa ții”. ii”. Pedagogul român Constantin Narly, Narly , cons conside ideră ră că că educ educaa ția este este „un „un fapt fapt socia sociall și indi indivi vidu dual al în acel acelaa și timp timp”. ”. Florin Georgescu cons consid idera era că „educ „educaa ția este este prim primaa activitate creatoare neproducătoare de bunuri de consum, cunoscută de istorie” (Florin Georgescu 1970). Educația cuprinde ansamblul influen țelor, ac țiunilor, activită ților deșfășurate urate pentru pentru formarea, formarea, dezvol dezvoltar tarea, ea, modela modelarea rea persona personalit lităă ții umane, umane, pentru pentru integrarea integrarea sa optimă în societate. societate. Educa Educa ția reprezintă reprezintă activitatea activitatea socială socială complexă complexă
constituita din ansamblul ac țiunilor constiente, sistematice și organizate, desfasurate cu scopul formarii și dezvoltarii personalită ții umane în concordan ță cu nivelul de dezvoltare al societă ții. Influențele educative actionează permanent asupra fiecarei persoane. În funcție de caracterul acestora: sistematizat, organizat, spontan, putem clasifica formele educației în: educa ție formală, nonformală și informală. Formele educației reprezintă modalită țile în care se realizează ac țiunea educa țională. Educașția formală se realizează în cadrul institu țiilor specializate (gradini țe, școli, universită ți, centre de perfec ționare etc.) cu scopul formării și dezvoltă rii personalității umane în plan intelectual, moral, estetic, fizic și tehnologic, pe baza unor documente oficiale (planuri de învatamânt, progarame școlare, manuale școlare, cursuri etc.). Educația formală valorifică activitatea de educa ție⁄instruire organizata în cadrul sistemului de înva țământ sub îndrumarea unor cadre didactice specializate. Educația nonformală reprezintă ansamblul ac țiunilor instructiv – educative realizate într-un cadru institu ționalizat extra școlar. Educa ția nonformală include: activități situate în afara clasei (cercuri pe discipline transdisciplinare; ansambluri artistice, sportive, culturale; întreceri, competi ții, concursuri, olimpiade școlare) și activități situate în afara școlii (activită ți periscolare). Educația informală cuprinde ansamblul influențelor cu efecte pedagogice exercitate în mod spontan și continuu asupra personalită ții umane. Aceste influen țe care se rasfrâng asupra individului în practica de toate zilele, la nivelul familiei, localității, grupurilor sociale, comunitătii și al mass-mediei, ac ționează neintenționat și adeseori sunt infuzate inconstient în gândirea și comportamentele indivizilor. Considerăm că educa ția corespunzatoare din familii reprezintă baza dezvoltării ulterioare a fiecarui individ. Climatul familial adecvat, modelele de comportament ale parinților, regimul vie ții în familie în general sunt determinante pentru copilul în formare. Funcțiile educației derivă din implicătiile psihosociale ale activită ții de formare și dezvoltare a personalității umane și din finalitățile pedagogice stabilite la nivelul macrosistemului educa țional, într-o anumită perioada de dezvoltare a societății. Funcția centrală a educa ției este aceea de formare și dezvoltare permanentă a personalită ții individului cu scopul integrarii sociale optime. Realizarea acestei funcții centrale a educa ției implică promovarea func țiilor principale, care asigură integrarea individului în domeniile esen țiale ale vie ții sociale.