j B L f i k J Z I t S J J j H . M
PARTEA î - S C H I Ţ A
U
S
E
O
I - i O
G
Î E
I
U N E I T E O R I I G E N E R A L E D E S P R E M U ZE ZE U
Capitolul 1- Muzeologia ca ştiinţă
I.l. Istoricu l disciplinei disciplinei
Preo cup ările de m uzeo logie au apărut, sub aspectul lor practic, încă din perioada perioada sfârşitului sfârşitului secolului 19 şi începutul celui
20
, în anumite împrejurări istorice caracterizate de faptul că o serie întreagă de discipline
umaniste: arheologia, istona artelor, etnografia, au cunoscut tui avânt deosebit, devenind ca uimarc a unor înd elu ng ate cerce tări - cam pan ii de săpături, analize ale solurilor, expediţii expediţii pe teren teren - discipline ştunţihe ştunţihe c m înţeles înţeles ul pro priu al cuvâ ntu lui, d epăşind deci situaţia situaţia dc amatorism. Primele clemente de muzeografie practici pot ti urmărite incâ mat devreme, cum ar U de exemplu, organizarea, la începutul secolului 19, sub dublul aspect, atât de clastlicare cronologică şt apologiei, cât şt de expunere - a coIcc|iei egiptene a Muzeului Louvre, de către Vivant Denon, iar eu circa 75 do ani mat Itir/ru la începu tul seco lului no stru, conslrucţtile conslrucţtile sp e c ie ale Muzeelor Impenale din Vtena, Vtena, care care aveau aveau să devută renumitele Kunslhistorichcs Muscum şi Naturhistonsches Museum marcând un pnm moment de conturare a expe rienţei rienţei em piric e in tr-un ans am blu re lativ unilar. In aceeaşi aceeaşi perioadă, asistăm la tnfflptutr tnfflptutrea ea - înso ţita de con struir ea uno r localuri specia l destin ate - a unei serii de muzee naţiona naţiona le, moi înuu m ţările ţările scand inave, apoi şt aceas ta este un a d al be cele mai interesante trăsături trăsături ale perioade, de redeşteptare redeşteptare naţională naţională în E uropa cen trală - în capitalele provinciilor Imperiului Hab sburgtc: de exemplu. M uzeul Naţional Naţional de la Budap esta (1848) şt şt Muzeul
,lrinâ. cât mai ales o atitudine, iar această tu, cu încetul, nu ntnt O doctrina. . , |, , w a Se contura, contura, aşadar aşadar.. înce încet't' ationnl ati onnl . W!, wri directe cu mişcare mişcareaa de renaştere naţională naţională şi şi cu cu Nafion Nafio n de Iu 1 mga. *>e sită de legui-ui aUi care se profila acum, nu era l.ps.U mişcnrc mu/c area naţiuni' iuni ' burgheze. burgh eze. lupta lupta de eliberare a unor popoare, adică adică pcnoa pc noa da dintre dintr e cele două ră războa zboaie ie v ...........„n;,r mai cu scama PreocupOn teoretice de muzeologie ' * . , - ^ o d o r Wiegnnd Wiegnnd avea avea sa se inaugureze 1ergnmon Museuin, mondiale. mondiale . Anul 1930 când, sub conducerea ui marca o nouă piatră de hotar in
• înţeleasă ca ca disciplină avand dre pt scop rcmodelarea dezvoltarea muzeologiei
■ nt din din cult cultur uraa anti antich chită ităţţii. In aceea aceeaşşi pcnoada, Secţiun Secţiunea ea cultu cultura rala laa a complexă compl exă a - în cazul în discuţie discuţie - unui segment di ' -nd dx dxcp cptt obiect comun muzeelemuzeele- ş. mon umente um entele, le, anume Ligii Naţ Na ţiunilo iun ilorr tipăreş tipăre şte o publ publica icaţţie internaţ inter naţionala ional a ava P , • nl TT O M - Muscum pr prec ecum um şi dc acel cela al icvisia Mouscion, Mouscion , conunuală în prezen, de organ organul ul P«nod,c al I.C .O. .O . . 1COMOS - Monumentum.
1.2 1.2,, Este Es te muzeologia muzeol ogia o ştiinţ tii nţă? ă?
în această perioadă a apărut şi şi celebra controversă controversă:: "muzeografie sau muz eolo gie? '1care ar ea să c unoască o reactivare accentuată în perioada de după al doilea război mondial, ca până la urmă, opinia specialiştilor să încline definitiv către constituirea unei singure discipline cu caracter sistematic, în prezent numită alternativ muzeografie sau muzeologie. în general, s-a ajuns însă la consensul dc a se considera că muzeologia este ansamblu! ordo ordonat, nat, sistematizat raţional, al cunoş cunoştinţ tinţelor noastre noas tre despre m uzeu, iar m uz eo gr af ic este est e mai ales descrierea istorică a muzeelor, adică o parte a muzeologiei. Ar mai fi de adăugat faptul că, până în zilele noastre, muzeologia ca şi pedagogia păstrează încă un caracter nomialiv - cu alte cuvmte, spune mai degrabă cum trebuie să fie muzeul, decât analizează cum este muzeul şi care sunt legile care îl ordonează. Aceasta face să i se conteste uneori caracterul caracterul de disciplină disciplină ştiinţ ştiinţifică şi şi să i se acorde în mai ma re măsură m ăsură un c ara cte r de disc di sc iplin ip lin ă a activit ăţii culturale pragmatice. pragmatice. în această această apreciere există o anum ită doză de adevăr, da r nu es te m ai pu ţin adevărat ade vărat că muzeologi muzeologiaa Und Undee « * , oonslituirca oonslituirca sistem atici, raţională, ională, a unu, corp dc cuno ştiinţe tiinţe s pec ifice ; es te proba bil c i abordarea sistemiei a problemelor a, putea duce accasti disciplină mai departe. Pe de altă parte, muzeologia,
2
C iulu l U I „ «sum «sumăă o J .. « . al stu studi diul ului ui comp.K. .K.-m.an .anLul «na, M r t o
... „ d, d,sm pl„,ă ..... ...
f W |, «
m
n * * *
a n a lo g „ M
h * . c. « *
l..
^ — •«
a » d ..«« ..p p l. l . . . i î U in i n li li M . a p o c u l . i l . . * > » - *
neglijabili 1>oşi grevată de obsesia "ş "ştiinţificului", specif ici gândii ii
*
*
^
« * * *
*» • * * °
marxist*leninis te, jx d« d« < i
***
.
imensă de date experimentale oferite de de,voltarea muzeelor sovteUee - reală ş. masivă cinat daci adesea distorsionată - pe de alta. dialectica dialectica antagonismului antagonismului dinamic dintre conş conştiinţ tiinţa profesionala a mu / o i K u l
.
im iterativele iterative le mai cu s camă cam ă propagandistice ale ideologiei oficiale, au determina t apariţ apari ţia unoi teoietizăn teoietiz ăn oricum interesante. H ale mdri mdribm bmel elcc dl» p r i x b * încep începu, u, a muze muzeol olog ogie ie.. sovi soviet et,c ,cee « M le apari, apari,,a ,a ari,«W or Iu, Iu, Uano,
Capitolul 2 - Muzeul ca instituţie
2.1.. 2.1
A.
Istoric ul muzeului
rr e m is e le ac tiv ităţii ităţii muze ale. Premisele colecţionă ionării rii bun unlo r de cultură în vederea unei expuneţi expuneţi
a lor - se va vedea mai departe de ce natură este această expunere - apare încă din antichitatea Onentulu. Apropiat, unde cetăţile din MesopoUuma, din m omentul când îşi îşi începeau e xpansiune a, pe măsură cc cucere au alte cetăţi, cetăţi, le luau zei., adică statuile şi le duceau în templele lor. Aşa sc face că - de exemplu - Templul dtn Susa se prezenta atunci când a fost descoperit ca un adevărat muzeu gata constituit cu imagmi divine. - statui şi reliefun pro ven ind din între în tre ag a M csop cs opota ota m ic. din toate toat e per ioadel ioa delee anter an terioa ioa re cu c er im clam cl am ite it e (1 (195 95 0 î.e .n. .n.). ). Ev iden id entt că, in
„;
fcl. fcl. * * * - • ■ * - - « ” *
« w # —
-
d - c“ v“ si
. ^ pu, „ i M * . » - » • “ , cuniarea imago»1 y ■ dci\o curente \ ■
discerne cum, în încă de pe acum, ^ caracteristic al “colecţionării dc v,m
C t
M
T0' UÎ' " P" ‘te
. ra , * * * * * ■ * -* * ” ***** m cp0CJ> ^ anmnită optica specifică, este evident că toate
» * .* " * * * *
atât de ciur că aceasta acea sta era condiţională condiţională
« „ » » f t ™ * ' * * ’*■ e! e!,e ,0 ,0‘ aceste acest e reprezentări reprez entări plastice pl astice aveau o valo alo< J tocmai de realizarea lor lo r plastică, de specificul şi şi de nivelul acesteia, lul„
clasică clasică greco-romană, greco-romană, acLvitotea dc colecţ colecţionare ionare
B. Coleclii şl colecţionari în anliclnlaB- In „meneau - Obicei mai vecin, pc «na e, îl duc la oarecare capălă un aspect încă ţi mai interesant. Grecii Şl romanii p-acli ■ . , de de război, în primul rând, în temple- E a v o to -u n le erau multiple şi lalinamenl lalinamen l - consacrarea de spolia spoli a din pra 1 , n consacra spolia spo lia - cele mai repreze rep rezentat ntative ive părţi ale prade, diverse, dar şum că un general victonos grec sau roin. • ■şi care nu aveau valoare economica - arme
duşmani duşmanilor, lor, mai mai ales «m ele dc paradă, în templul divinită divinităţţii , • vniive consacrate cu prilejul unor realizări protectoare. protectoare. De asemenea, tot în sanctuare sanctuare erau expuse „ monumente voUve voUve cons co ns P J civice - adesea sportive. Aşa Aşa s-a tăcut că sanctuarele sanctuarele naţionale ale grec,lo, - Olimpia, D elii - erau ade a devăra văra.e .e muzee, muz ee, de un fel, e drept, special, ca şi Capiloliul de la Roma, Mai şlun că şef. ai unor state negreeeşli şi neromane, dar care aspirau sa intre în comunitatea elenică elenică sau sau elenistic elenistică, ă, trimiteau trimiteau asemenea asemenea daruri în templele panelenic pane lenice. e. Sigur că acestea acestea au fost premisele premis ele constituim constit uim unor colecţ colecţii publice. publice. Ş tim dc existenţa existenţa unor asem as emene eneaa colecţ cole cţii ii pub p ub lic e la Atena, unde o aripă a Propileelor Propileelor Acropolei, Acropolei, adăposte adăposteaa aşa-numila aşa-numila pinaco tecă, colecţie colecţie de picturi pictur i cele bre, consacrate consacra te - este adevărat - şi şi ele divinităţ divinităţilor, dar având caracterul caracterul unei colecţii publice public e desch de schisă isă vizite viz iteii po po rulu ru luii atenian. atenian . Cel puţin puţin începând din epoca clasică, din sec, 5 î.e.n., în lumea grecească, grecea scă, la con cep tul valo va lorii rii de cult, cu lt, se adaugă indiscutabil şi acela de valoare estetică. De asemenea, ne sunt cunoscute o sene de monumente cu caracter de muzeu care, pnn împodobirea lor deosebită, deosebită, ajunseseră să aibă un asemenea caracter, cum erau celebra s t o a p o i k i l e (porticul pictat) de la Atena Atena sau Forul lui lui Trai Trai an de la Roma. Este interesant cum acest fenomen antic ipează ipeaz ă o ide e foarte f oarte m od ernă er nă - constituire a unor centre centre de interes cultural cultural în zonele zonele de mare frecvenţ frecvenţă « publicului. In sf ăd it, oda tă c i epo ca eleuisticâ, a
apărut acea importantă instituţie - Muscionul din Alexandria - mai degrabă o academie decât un muzeu, deşt pnn colecţiile de cârti şi de opere de artă, pe care le adăpostea, avea de asemenea, caracter şi funcţie de muzeu şt bibliotecă. în sGrşit, în paralel cu dezvoltarea acestui aspect, să spunem relativ instiluţionalizat, se dezvoltase şi alt aspect al vieţii culturale - colecţionarii şi călătorii. Ştim, de exemplu, că împăratul Claudiu era mure colccţiorr antichităţi etrusce şi un adevărat specialist al disciplinei - un ctruscolog avant Ia lettr c - iar I linius cel Bătrân cu siguranţă un colecţionar în diferite ramuri, inclusiv aceea a ştiinţelor naturii. Cât despre călători, ştim despre câteva personalităţi ale culturii antice, cum ar fi Herodot, care a întreprins o serie de călătorii - se vede asta chiar din Ist or ii le lui - din pură curiozitate. Unui asemenea motiv i se datoreşte călătoria lui la le ba. s a dus sâ , ’ Coloşii care cântau. De asemenea, tot un turist cultural u fost şi împăratul Hadnan, al cărui periplu prin Grecia a avut mai degrabă caracterul unui pelerinaj cultural, decât al unei călătorii de inspecţie. In sfârşit, trebuie ammt.t Pausanias Pericgetul, cel care a scris Călătoria prin Grecia, lucrare al cărei scop a fost tocmai descrierea principalelor monumente remarcabile ale Greciei. De altfel, această lucrare este plină de informaţii preţioase privind arheologi a de artă - ca să folosim teimenul iui Otlfiied Mtiller - a Greciei antice şi a rămas până astăzi foarte u tilă pen tru orice cercetare arheologică sau de istona artei antice în aceasta ţară.
C. A sp ec te ale colecţionări i în Evul Mediu. In Evul mediu, tradiţia aceasta umanistă a Antichităţii s-a atenuat considerabil, în măsura în care dragostea pentru artă cu tot ce ore aceasta senzual şt tulburător, era identificată cu păcatul bucuriei carnale, sau chiar cu idolatria. A apărut în schimb alt fenomen: în prunul rând cultul relicvelor. Acestea - în primul rând bucăţi drn adevărata cruce, apoi, .aşa-numitele am pu te de Mon za, ploscuţc de pelerin cu apă sfinţită de la izvorul de lângă mormântul Sf. Mina, precum şt alte amin tiri din pelerin ajele î n ţările sfinte, în Palestina şi în Egipt - constituiau nu nu mai obiectul unei veneraţii speciale, ci şi al unui trafic, ad esea dublat de spe culaţii economice. Credinţa superstiţioasă în virtuţile lor tămăduitoare, apărătoare, ocrotitoare, consti tuia totuşi un temei pent ru colecţionarea lor şi, în acelaşi ti mp, pent ru colecţionarea -containerelor" în care erau aşezate relicvele - relicvarele, care se bucura u de o p arte d in ven eraţia acordată conţinutu lui, ma i ales c ând erau aduse şi ele din Ţ ara sfântă. Ac easta a determinat realizarea tre ptată a unor
. ■ ■ c .cui Pumoiii biserici şi catedrale vechi - Muzeele Ojeeezimc rU i adevărate colec|ii dc acest fel, şi exişti, ui apusul t pe , • la Trier ( C a n i n i . ) ş,
(U ngara) « . .
• f * * * '
* “ “
• * *
“ r* ' » r c
vechi, dc o deosebirii « d e » artistici. Aşa * face ci. inlr-o «numiţi raif lir t, arte t o ra ri n i a sec. 7-8 e.n. « le bine cunoscuta prin intemiediul acestor obiecte de arii, pi stra te pâni as tizi şi constituind muzee cum suin Mle menţionate mai sus s au altele laiee cum esle. de exemplu, Schnllttgen Mus eura din K dn . decât dr ac i din ceea ce s-a păstrat la Bizanţ, sau pe teritoriul Imperiului bizantin, unde, după c um se ştie, ocupaţiile succesive - arabi, slavi, b ulgar i, turci - uu nimicit sau au transformat în ruine mărturiile ep ocilor respective. Parale] c u această - să spunem - mişcare culturală, a m ai apărut un fenomen, acela al sacralităţii obiectelor cu caracter dc instrument ritual. Există, chiar în limitele acestui concept, o deosebire specifică: in timp cc anticii credea u în virtutea magică a acestor instrumente, şi le acordau o anumită valoare direct funcţională, în Evul mediu nu mai avem de-a face cu asemenea credinţă, chiar dac ă ea apare încă la nivel popular, dar evident nimeni nu o teoretizează. Dimpotrivă, pentru teologii medievali, este vorba de instrumente care nu au caracter magic, n u au valoare intrinsecă, ci o valoare reflectată prin faptul că serveso pentru venerarea divinităţii, aşadar nu sun t divine, ci mima i sacre. Această sacralitatc constituie însă temei de colecţionare. Ar fi interesant un studiu pe această temă. De exemplu, anticii aruncau în mod ritual - îngropându-le izolat ca să nu mai poată fi atinse obiecte le rituale pângărite. Creştinii nu mai au un asemenea comportament: le păstrează chiar dacă sunt pângărite, chiar dacă sunt mutilate. Mutilarea voită sau accidentală în Antichitate echivala cu o pângărire. Mutilarea unui obiect n luai la creştini - şi la celelalte religii din Evul mediu, cu excepţia celei mozaice - nu echivalează cu o pângărim: poa te fi folosit în continuare un obiect mutilat. Toate aceste aspecte, însă, sunt interesante pentru că ceva din această idee de sacralizare se transferă în ideea noastră de valoare deosebită a patrimoniului cultural şi în ocrotirea pe care
acordăm. Ca interacţiune
1-0
inversă a acestui comportament în muzeologia contemporană, a apărut un curent care cere desacralizarea obiectului de muzeu. In Evul mediu mai apare încă un fi a r a » : odati cu « m itu ire ,, unor momnhii puternice, rimând cirie absolutism, opare er a istorică, ge ne rai de o coramdâ sociali, u m bri nd consem narea în imagim artistice a unor fenomene, a unor evenimente sau pemonalitiţi istorice. Aceste m in u n i sun t pâstmte ra ri întâi în arhivele şi
V-;
emu iin
gaîorjilc instituţiilor monarhice respective, apoi prin extindere, in alo maţilor V1 com
I
------ i, loc in ansamblul sistemului istonc al cpocr, ,i la corni*™ * * - X » * X » * * " • • *
* * "
*
onor simoţii actuala. Acesta este a] doilea temei de constituire o colecţiilor m Leul midiuPlocând de I» ace., „mpottamcrif specific, se consumie celebri coleclie imperial» de ptetur» din Vtena Aceasta, evtdcnt, a căpăta, trepta, «1, con,mut. alte proporţii, a k M f t * « *
E™ ' * * * " *
pictu ra istorică. Totusi meni» să fie reţinui un fapt important 5> semnificativ I» slărsmil s pictorii de curte consemn au sub ftmna uno, alego n, eu tem» fabuioasâ. vt., a de curie a t a c u l u i ' « * * exemplu, e ste cele bri i tablou: ‘Crcstis arălându-şi comorile lui Solon", al t a Frans Franlten 11, car
P
altceva decît curtea lui Rudolf în care apare şi Mihai Viteazul, în suita imperial''
1) R en aşte re a şf prim ele colecţii sistem atic e. Renaşterea pentru pnma dată a%ea t acosior colecţii tdeca do colccfic do bunuri cuta nata Sigur c» tan cu l a cesta fenomen ,stane este t e a p a * umanismului, in c o n d u c consrituirii ta ta economi. 5i a uno, stata en emnetar bm gh ta Lttentalo taebtue in.ota o ■i -io. itîiliene - 1471 constituirea primei colecţii , , „vic.i-1 o, colecţii ale comunelor îLuienc u* cu o maximă largheţe pentru că, deşi c m s U şi cotecpi ai
pubboo de scuip,iun aurice in « t a »
* . Conservelor,, Rom a - « -
« X - ~
^
“
“
importante ooieot„ cate se cotutihne ta aceasta vreme sun, eo,eettae Varie,ne 5i eoioefi, aie unor prtttcp, care
doar mai lîrzm au devenit colecţii de stat. One, Uri, taaceastav TCm eaPt a p e n t a p r i m a d a t a . t a o ^ e , t a t a r , O T , n u W
Fantese, con stant» , coUepe, de sculpturi anfice a a c es ta ,
_
^
-
, , ,
-N- -
— ^
ta ta de d eo o ta e
~
-
— —
”
- 1595* t e : 0 ™
—
“
Vaticane şi a unor biblioteci, cu începuturi de sistematizare, cu priite le încercări de restaurare, s-ar putea spune _
^ f t c ă - a s , , e c e dt atai ex pe ne n,e de de nd ar e a uno r p a c u r i d a t e a . dm aceasta vre me , dc
exem plu (către 1750 Antonio Piaggi pune la punc t un aparat pentru derularea papirusurilor) - şt tot cam acum ap.
. . M s, prunele eaLilcge sule.™ ' ■ i ii-jiri
i
* 1529
SeJdcn, Marmura Arrundcliaiu, J w
^ - l - *
*
^
~
*
*
- Mazocchi. Epigranunata
„ -,7 ,743
~
' *
Q
*
ilil* ' m a * 1 62 8' “ ° , 5j6 . Ulissc Aldovrandi,
’
Fnrnc»» O ». M «un, Bm mm cxhibcns tosisna vdcnun
Lc &Uituc milichc iii Roma; 17377-1743 - J-ranceseo , , , , Am„ cfaudc Philippo de Tubieres, conte de Caylus. Dcscriplion 4 a l * r r « ctr usc on un . monum ente; 1752 - Arme Clauac rm pi gra vâc s du C abine t du Roi.) la nivelul cunoştinţelor şi mentalităţii ştiinţifice ale acestei vr numai de colecţii arheologice sau de artă - deşi Tară îndoială acestea sunt cele mai însemnate - tot acum se constituie mclnlotcca Vaticanului, colecţie geologică, sigur legată de anumite interese economice, în prim
f
de pruspeclarea rocilor şi metalelorrrare. i
E. Apariţia muzeelor publice. Cotitura radicală în mişcarea muzeală mondială avea însă să o duca apariţia primelor state burgheze. încă din perioada iluminismului P apa Clement XII creează la Rom a, în 1734, jMuseul Capjtolin. După revoluţia burgheză din Franţa s-a pus pentru prima dată problema muzeu lui ca in st itu ţie publică. Odată cu naţionalizarea bunurilor regale, principalul palat, Louvre, a căpătat, în 1793, o as em en ea destinaţie cuhurală. Este adevărat că, iniţial lucrurile uu fost ceva mai confuze, în sensul că Louvre-u l a fost dat pentru locuinţele artiştilor şi oamenilor de ştiinţă, iar colecţiile regale au căpătat o administraţie un ică. Abi a Napoleon, acel teribil şi genial moştenitor al revoluţiei, avea să instituie Louvre-ul ca m uzeu, dar a ce st ac t era fără înaoială - ca în atâtea alte domenii - consecinţa logică a politicii cultu rale a revoluţiei Apariţia muzeului public ca o instituţie culturală organizată de stat marchează înce putu l pro ce su lui de democratizare a «im ul ui . Tot o consecinlâ a extinderii ideilor revoluţiei fance ze este şi ap arii ,, id eii de m uze u naţional, do care s-a mai amintii. Conceptul acesta de muzeu naţional, mu zeu un ic «1 unei î ntre gi n aţiu ni , în care este expus ceea ce este reprazentadv, a aptuu, in condiţiile redeşteptării naţionale şi . Iuptei ^
a
naţiunilor mici îndeosebi; ea se opune înlr-o anumiia mâsurii acelor muzee cu caracter universal care reunesc colecţii dm toa* i u n » sau cel pu„n din ,oata Europa, având fir* Îndoiala, un caracter imperial cu m sun t; L ouv re, Bntish Museum, Kunsthistorisches Museum din Viena sau g i n i ’ " SlaalS MuSeum dln Berlin. Aşa cum s-a am m tit, această idee apare în primul rând în Ţ ările scandinave - aceste * , . te state erau cele ma: avansate în Eu ropa d in p un ct de x a
vedere al ocrotirii bunurilor culturale leoislatia în •
'
^
* . *—
* " «
~
«7 - (C oppenhaga - 1807;
î
Stockhohu - IS-1M-66) apoi se răspândeşte mai ales, în luiiopa centrală (I3iul:i|icsla şi l’raga - IN19, Bucureşti IN64) Conceptul de inu/eu naţional se leagă pi in inleimcdiui proceselor generale de care s-a amintit mai sus, de constituirea naţiunilor burgheze, de lupta lor pentru libertatea naţională In acest context c) ne apare ca un instrument dc politica naţională ţi de constituirea unor culturi naţionale aţa cum aceste entităţi au fost definite de dezvoltarea istorică din sec al 19-lea Intr-o anumită măsură, pentru majoritatea ţărilor europene, idcca dc muzeu naţional este astăzi, nu perimată, în sensul că muzeul naţional apare ca una dintre piesele importante ale ţinui sistem sau re|cle de muzee, dai' depăţită, în măsura în care reţeaua, sau sistemul sunt compuse, în primul rând din numeroase muzee locale şi specializate. In schimb, muzeul naţional - ca instituţie şi ca idee, - este încă foarte actual pentru acele popoare care acum se constituie ca naţiuni - dc exemplu, pentru popoarele din Africa - ţi este interesant de remarcat cri muzeele naţionale suni folosite în politica de constituire a unor culturi naţionale africane, caracterizate atât de depăşirea cadiultti culturilor tribale, cât şi de reacţia faţă de cultura de origine europeană pe care în per ioada colonială aceste popoare au împrumutat-o, pe care acum n-o abolesc, dar pe care o folosesc ca sa şi constituie propriile Jor cuburi naţionale, pe calea unei sinteze cu tradiţiile locale
F. Muzeul în lumea contemporană. In lumea modernă muzeul cunoaşte o evoluţie extrem de interesanta în măsura in care, în raport direct cu dezvoltarea raporturilor sociale, devin mai vânate şi mai complexe, rolul muzeului ca instituţie culturală devine din ce în ce mai important şi tnai multilateral Este semnificativ faptul că, de exemplu, muzeele din Amenca au o organizaţie foarte puternică, o largă accesibilitate, un coeficient important de democratizare şi - desigur, aici trebuie surprinsă tendinţa generală - sunt toruri de manifestări progresiste; antisecregaţioniste, împotriva oricăror discriminări, de răspândire a umanismului, împotriva prejudecăţilor dc ordin religios, social, cultural chiar. Acest fapt exprimă tendinţele societăţii amcncane, care cunoaşte o dezvoltare rapidă şt adesea în direcţii antagonice. Este interesant de remarcat că aceste tendinţe antagonice sc reflectă şt în muzeografia Angliei şi Franţei, ţări de asemenea, cu tradiţii muzeografice man şi 1 glorioase. In Amenca, Mexicul cunoaşte, dc exemplu o dezvoltare muzeografică excepţională, Canada arc câteva unităţi foarte importante, dar S.U.A., în primul rând, are cel mm înalt coeficient dc modernizare şi democratizare al activităţii muzeale. In acest cadru a par acele tendinţe de desacralizare a muzeului, care au căpătat pe alocun
9
■ , , fiind con side rat un adăpo st şi o ofic,nA , jjH a fost bombardat cu pietre , I aspecte violente - celebrai muzeu Guggc
«
^
a culturii burghez» exclusiviste, elibstc. Lucrul
ca, dacă într-odevăr acest muzeu cop iiIo r lui, nu este mai puţin
afinată, a lu' GU68Cnh arc la origine o colec te preţioasa şi no j Occ ident, inclusiv in • , ■ mUZCul' Guggenheim a fost un promotor al a n adevărat că, prin toată politica lui, muzeul gfe ■ ^ nersonalitătile culturii progresiste, de stânga, întotdeauna pnntie person Europa, iar conducătorii lui s-au înscris aproape db. a ™
, promovând 5, în poKtica m en iu l ,doi H —
* ^ lângă iniţiativa publică, d e s ta t sa u comu nală, care
Există, de asemenea, alt aspect foarte interesant: pe , , a d n a « M I M » p ° » “™ aresUî “ '“ ra p m prezintă uneori aspecte contradictoru - [lenlni , .. , ,* te orcu nizez e, au dese ori idei uşor întemeierea sau dezvoltarea muzeelor, în schimb, oamenii de culturii puşi i ■, nnrticulară De foarte mu lte ori aceste divergente faţă de oficialitatea amintită - există şi o puternica tmţraUvă particula , ■ în .irv,ntia lor de un sentiment de purii colecţii publice, datorită iniţiativei particulare, nu sunt determinate, 1 pa t ■ dregoslc £*< dc culturii- E r a ţi si m o b il» mai preemauco. cum mic exonerarea de irep oS .e, prin efectul uno, prevederi legale care spun că acela care face o donaţie culturală este scutit dc impo zit, da că ev iden t, donaţia arc un raport cu venitul pmzumat, sau publicitare. Această exonerare de impozit este adesea dublată dc o publicitate care nu costă, şi de alte avantaje care apar tocmai în condiţiile specifice ale societăţii cu ec on om ie de piaţă lo tu şi, chiar dacă mobilul în ultimă instanţă este acesta, efectul rămâne un efect cultural şi ad es ea, ac ele tendi nţe, acele curente care nu-şi găsesc locul în cadrul oficial se pot manifesta pe această cale. în actuala conjunctură, în lumea contemporană domină două tendinţe anta gon ice: prim a a muzeulminstituţie de stat de tip clasic, am spune academic, în cadrul căreia apar ten dinţe im po rta nte d e mo dern izare a mijloace lor de comunicare cu publicul - care vor mai face obiectul unor discuţii în ac est c adr u; ia r a do ua tendinţă care găseşte răsunet mai ales în rândul muzeografilor tineri şi intr-o anumită măsură în rândul muzeografilor din lumea a treia, ten dinţa de desacralizare şi democratizare a muzeului In ce constă această ultimă tendinţă'? In nrmeinal o , , ^ m principal se merge departe cu modern izarea, concepându-se muzeul ca un centru de activităţi cultur ale şi sociale. De exemnl., „„ . , . . piu, se spu ne - şi, des ig ur că în m ot ivaţia acestei afirmaţii există o doză de adevăr - că nici unul dintre tahlonriu . . . . . prez ente pe p ereţii un ei ga le rii n u a fo st gâ ndit şi creat ca să fie astfel expus, într-un cadru rece si abstra ct ct „ r* 5? abstract, Cl a fost făcut să decoreze fie un m on um en t pub l.c, dar cu
10
aniunilă funcţie, fio o lociiinjâ. Prin scoaterea din mediul său ambiant, iniţial, noi 11 sacralizăm, îi luam o parte dacă nu din valoare - cel puţin din funcţia lui umană. liste necesar su ne reîntoarcem la această funcţie umana In acest se ns se concepe adesea dis pers area colecţiilor la public: îmi place tabloul "Omul cu tichie albastră al lui Van Eyk, mă duc şi-l iau acasă pentru cinei luni, aşa încât să mă pol bucura individual - sau mai corect, în cadrul unei colec tivităţi restr ânse, infime - de el, iar după această perioadă să-l poată lua şi altcineva. Tendinţa aceasta cun oaşte şi o nuanţă mai moderată: există în depozitele muzeelor o mare cantitate de piese care nu numai că stau neutilizate, dar de multe ori nici măcar nu sunt repertoriale complet. Decât să zacă în luzi, inutile şi pentru cultura ' « J
*nirp ^niwfhoji:. oam enilor mai bine să fie împărţite publicului cu titlul de custodie, sau vândute. P o a tc ji
găs ită o asemenea idee în lucrarea lui Guy Rachct L'u niv crs de l'archc ologic. Autorul, faţă de imensele depozite de ceramică grecească pictată din muzeele de provincie dm Grecia, propunea vinderea lor către public, cu scopul de a contrib ui la edu carea acestuia pe de o parte, dar şi, pe de alta pentru a îngrădi comerţul .licit cu antichităţi. Parale l cu aceste dezvoltări o traiectorie interesantă prezintă şi muzeele din fostele ţăn socialiste. Revoluţia soc ialistă a marcat şi mişcarea muzeală. In primul rând muzeul a devenit instituţie de stat inclusă intr-un sistem puternic centralizat Putem compara aceasta revoluţie a muzeului, similară altor fenomene care au loc m toate dom eniile culturii, cu socializarea mijloacelor dc producţie. M ii corect ar li să spunem că tinde să devină instituţie dc stat, să intre sub controlul statului. In adevăr, chiar la noi în ţară, în vremea socialismu lui existau şi colecţii şi muze e care nu apar ţineau statului, de exemplu: colecţiile bisericii. D ar tendinţa era ca şi aceste colecţii să fie controlate, sub mai multe aspe cte, de organele specializate ale statului. In acelaşi tim p însă - şi acesta este un lucru mult mai important - prima trăsătură nu oferă decât mijlocul, instrumentul, dezvoltării muzeelor, activitatea lor devenind o parte a politicii culturale a statului socialist. Ea nu mai este lăsată la vota întâmplării sau la iniţiativa d iferite lor organe locale, ci se însen e în cadrul politicii culturale a statului. Aceasta se realizează atât pe calea unor programe şi planuri penodice cât şi prin înscrierea în anumite directive şi pnn emiterea unor acte normative speciale care reglementează unitar şi acest aspect. O con secinţă directă a acestei centralizări a fost pe de o par te programarea planificată a dezvoltări, instituţiilor, ceea ce în pla n c antitativ a avut un efect pozitiv - constituirea unor reţele de instituţii a coperind atât teritoriul cât şi dom eniile specifice - în schrnib, a dus la stercofiparea şi ideologizarca instituţiilor, folosite d m ce
i n c e m a i m u l t în s c o p u r i p r o p ag a n d i s t i c e. D i s t o r s i o n a t a a c e a s t a a d u s , t r e p t a t Ş l i n p r o p or ţ ii v ar i ab i l la alterarea conştiinţei profesionale a muzeologilor, sau la grave conflicte de conştiinţă, la bla2are chiar la corupţie. Aceste fenomene, nu au fost lipsite de consecinţe în perioadele de tranziţie, actuale c â n d a s i s t ă m l a o a d e v ă r a t ă d e r u tă p r o fe s i o n a lă . De aici au decurs o serie de reglementări cu caracter organizatoric-administrativ, dar şi o gerje de forme de manifestare şi de modalităţi de acţiune cum sunt sesiunile anuale, dezbaterile periodice a p a r i ţ i a u n u i o r g a n d e p r e s ă c o m u n a l m u z e e l o r , d e z v o l t a r e a p u b l i c a ţ i i l o r d e m u z e u , î n s f â rş i t stu di i cu caracter central, cu privire la activitatea muzeelor şi implicaţiile ei socio-psihologice.
G. încercare de prospectivă. Acesta este istoricul instituţiei muzeale privită în ansamblu l ei. în p e r s p e c t i v ă t r e b u i e s ă n e a ş t e p t ă m l a a n u m i t e m o d i f i c ă ri s u f i c i e n t d e î n s e m n a t e î n s t r u c t u r i l e ş i f or mel e d e a c t i v i t a t e m o ş t e n i t e , p e m ă s u r a s c h i m b ă r i l e , pe c a r e v i a | a c u l t u r a l ă a s o c i e t ă ţ i i v i i t o a r e l e v a ac ce pt a. U n a d i n t r e m o d i l tc ă ri l e d e p e r s p e c t i v ă im e d i a t ă e s t e c o n s t i t u i r e a u n o r s i s t e m e d e m u z e e , ş au a un ui si ste m de m uz ee. Cu alte cuv inte a unei reţele rorîtnM-:-,r -x. ’ ‘ e tento na,e div ersi ficata nu nu m ai sp aţial, teritorial, ci
I
ş i pe profile, nivele şi funcţii în care diferitele unitătî «a „ , . . ■ u ireriteie u nităţi s a s e c o m p le te ze Şi s ă s e c o r el ez e în tre ele în v e d e r e a a c e l u i a ş i o b i e c ti v e d u c a ţ io n a l ş i de ocrotire a patrimoniului. Se pune, de asemenea, problema fnrwiiu- _ m u z e u u i în s o c i e t a t e a c o n t e m p o r a n ă , s a u mai p r e c i s , î n s o c i e t a t e a v i it o r u l u i. E s t e e v i d e n t c ă mU2eUl PU P°ate să 3 publicului vizionarea agreabilă a unor valori. Este nmh-h-i ' Ca va deveni un loc de învăţământ, loc şi cad ru pentru împlinirea unor preocupări secund are (hob bv-uri.eî , y ), l o c ş i c a d r u p e n t r u o r ie nt ar ea p u b l i c u l u i î n a s p e c t e l e c u l t u r a l e a l e v i eţ i i c o t i d i e n e
! i ii Es,s incontestabil că, de ezempiu, educaţia estetică
m
■vi : ţU 1
lţ i■! i
c u n o ş t i n ţ el o r a b s t ra c t e ş i n u i zb u t eş t e s ă i nf lu en t
.
r6me ^
d a r p e c a r e r ă m â n e c a m u z e o g r a f i a v i i to r u l i
-
^
m a s u r ă l e p u t e m i n t u i î n c ă d e p e ac um .
U u i s ă l e i n v e n t e z e . Ac
12 \ s
fam âne
28 PraCtlCa S0Cială- viaîa de zi cu zi, mediul ambiant m care trăieşte fiecare dintre noi, rămâne o actiui. „ a<~wvnate gr atu ită T ♦ ° 3 6 a c e s ^ e f u n c ţ i i v o r c o m p o r t a . incon testabil, noi form e organizatorice, p e care înt
p e r s p e c t i v e g e n e r o a s e ş i i n t er e s an t e .
I
.
- e a s t a î m p r e j u r a r e d e s c h i d e n iş te
. G definiţie a muzeului . Indife rent însă de aceste perspective trebuie să abordăm muzeu) ca instituţie cum e! cstc constituit şi funcţionează în prezent. Once încercare de definire a muzeului ne dă o formulare care se apropie mai mult sau mai puţin, de aceea acceptată de IC OM , "Muzeul cslc o instituţie cultural-ştiinţifică cart are drept obiectiv colectarea şi conscn-arca (definiţia spune "a bunurilor artistice"), a bun unl or cultura le ş valorificarea lor prin expunere în scop de instruire şi agrement a publicului .
B.
^
Analiza def iniţiei muzeului. Prim ul element este cel instituţional: muzeul este o instituţie cu alte
cuvinte, un ansamblu de elemente şi de interacţiuni cu o funcţie precisă şi conştientă în cadrul vieţii sociale, cu comportamente specifice, exprimate pnnlr-un statut juridic propriu. Această instituţie, pn n însăşi elementele sale are un dublu caracter: ştiinţific şi cultural. D esigur că orice valoare ştiinţifică este in acelaşi timp o valoam Vr
culturală, aşadar această subliniere a caracterului dublu al muzeului urmăreşte mai degrabă să discrimineze doua aspecte distincte ale activităţii muzeului: aspectul ştiinţific pe care se fundamentează activitatea lui şi aspectul cultural care defineşte finalitatea "comportamentului" muzeului. Cu alte cuvinte, chiar dacă activitatea muzeului are caracter ştiinţific, scopul în care este realizată are caracter general cultural, educaţional: muzeul există ca să difiizcze informaţii - şi poate mai mult decât atât, atitudini spirituale în rândul pu blicului larg. Această difuzare de informatic specifică se realizează nu gratuit sau în seopun economice, productive, chiar dacă, indirect, poate sa ajute dezvoltarea economică sau general-socialâ; principala raţiune de a fi a muzeului ca ins titu ţie este formarea conştiinţelor, intelectelor, sau mai bine zis o anumită contribuţie la formarea lor şi la constituirea identităţii culturale a grupurilor şi indivizilor umani. Finalitatea generală a muzeului este, deci educaţională şi trebuie insistat asupr a faptu lui că are două izvoare, In primul rând disciplinele de care sc ocupă muzeul au cuprinsă în natura lor această finalitate educaţională. Astfel istoria, istoria artelor, etnografia, istoria tehnicii, nu in teresează colectivitatea decât în măsura
r" c' ,ru “ “Hrihuie 1, de/votlarea proprie, ci conştiinţe, la definirea propriei identităţi m ansam blu. prccum ^ acw n n ,n
( . fun cţiil e specifice muzeului priv ite ca ans am blu core lat. Afară de ace astă finalitate generali
dis tingem funcţiile specializate ale muzeului, în cadmi cărora diferenţiem tuncţiile specif ice care sunt proprii num ai lui. de luncţulc generale pe care le are în comun cu alte instituţii de cultură, sau cu alte institu(i] pur şi sim plu. Intre fiuncţ.ilc specifice distingem trei, cele mai importante, la care pot fi reduse o nc e alte funcţii secundare: iuncţiu de cercetarc-constituire şi dezvoltare a patrimon iului, funcţia de conservare -restaurare a acestuia ş. funcţia educ aţională - de valorificare cultural-educativă. fe lu l în care muzeul îşi realizează aceste iimcţn. constituie însuşi studiul muzeologiei.
D. R ap ort ur ile dintre cele trei funcţii sner in™ ..m , . ,, un iţi, sin ul,CC .,1c muzeului Este cert ca « I c trei fi,„ c|ii ex.sli ia strânsa cortfIa|ie. in in.crdependeniă ţi ca „„ se poale stabil, „ ,crafhle Bbs0]u|1 a- F u,,c fia de
şi dezvoltare a patrim oniu lui
Şi corelaţiile sale cu celelalte fu n c ţi i Astfel,
cercetarea culturii materia le şi a naturii în scop de colectare de onstituire şi dezvoltare a unui patrimoniu cultural. este o activitate esenţială: Iară colecţii muzeu] nu poate exista Cu cât colecţiile sunt mai sistematic alcătuite - cu alte „ .v î , n e, au un criteriu ştiinţific la bază - îri consecinţă presupun o activitate de cercetare şi i n v e s t i a ' EaPC' de0are“ activitate dile tant ă - cu alâl muzeul îşi îndeplineşte mai eficient celelalte fu
5*in|ilic nu sc poate realiza pnrur-o i . . clu. In adevăr, cuno aşterea sis tem atic
a colec ţiilor condiţionează atât conservarea o- , ... • « «■ v a l o n a ™ . ,or educatiM a li t
14
a f w de ^
^
^
io
domeniul culturii materiale, orice cercetare care nu este insolita de colectare, arc un aspect efemer, caduc. Cu alte cuvinte, ducă rezultatele cercetării. observaţiile ştiinţifice efectuate în decursul investigaţiei nu sunt însoţite de păstrarea probelor, a dovezilor materialo - deoarece în aceste discipline expcnmentul-conlrol nu este posibil - orice clement de dovadă sau demonstraţie, orice posibilitate în domeniul ştiinţelor care se ocupă de cultura materială şi doar intr-o anumită măsură de biologie; există nişte ramuri ale biologici - genetica, biochimia ş.a - care aparent nu comporta această colectare, dar există alte ramuri - zoologia, botanica, paleontologia ctc. care o implică în mod necesar şi evident Este vorba desigur, că cercetarea nu este completă dacă nu se sprijină pe colectarea şi păstrarea dovezilor materiale: ea presupune aşadar constituirea unui muzeu. Prin absurd se ponte concepe o cercetare arheologică (ară institute de specialitate, dar nu şi Iară muzee; în mod recipioc, o cercetare arheologică sau etnografică sau mai ales de istoria artei, poate fi efectuată de muzee Iară un institut teoretic, dar muzeele Iară cercetare nu poL trăi Aceste implicaţii arală importanţa cercetării corelată cu colectarea.
_ __
b. F uncţia de conservare a patrim oniu lui ş i corelaţiile sale cu celelalte fun cţii. Pâră conservare
muzeul dispare Dacă nu conserv colecţiile, cu timpul nu le mai am. Este astfel cunoscută - se dă acest ex mplu doar pentru că este ales dmtr-un domeniu unde degradările se produc mai uşor - dispariţia - eventual parţială - a unor importante colecţii enlomologicc de la noi din ţară. datorită lipsei unor măsuri elementare de conservare, înuo perioadă în care era dificil a se asigura până şi naftalina. Dar dacă aceste dificultăţi justifică oarecum întâmplarea, nu este mai puţin adevărat că lipsa măsurilor de conservare le-au făcut să dispară, cu alte cuvinte au diminuat patrimoniul şi valoarea muzeului insuşi. Tot aşa, confraţii arheologi, scot metale din p ământ şi acestea, neconservatc imediat se distrug în proporţii de masă. Din acest punct de vedere deci, conservarea este la fel de esenţială ca şi cercetarea. Dar chiar şi pentru cercetare este necesară conservarea; execut cercetarea, adun probele materiale, colectând bunuri şi nu le conserv' - urmarea: ele se degradează şi nu mai pot li folosite ca dovezi concrete şi baze de analiză pentru obser vaţiile tăcute şi comunicate. c. Activitatea educaţională şi corelaţia ei cu celelalte fu n cţ ii Este un adevăr evident că neexpunerea
valonlor colectate şi conservate de muzeu are un aspect absurd atât din punct de vedere al muzeului ca institu ţie care, astfel devine o arhivă, fără rolul social al acesteia, ci servind doar o minoritate restrânsă de cercetători - cât şi
’ns*'îi naturii bunurilor culturale, nl căror caracter social derivă direct din aspectul spiritual t| ,
Puriili[,vire
nJ° Unui nwsaJ general, al valon. lor. In
această irespectivă, este evident că atât cercetarea sub aspectul analizelor şi remodelăriJor îi
serv a a , i, îndeosebi prin restaurări, viu să adauge valoare bunurilor de muzeu. Prin aceasta ele imp|JC;Pc bi.ită[i, respectiv noi obliga|ri de valorificare educaţională. La rândul ei, activitatea educaţională nnn ’ r l,Mpcnercj icuitul public al valorilor, sub aspectul lor concret de bunuri muzeale, iscă în rândul publicului întreb-. ■“ 'creaz‘* P1oblematici şi prin aceasta determină dezvoltatea cercetării. In sfârşit, valorificarea în ne n^i b ucrai ş, ^ ' rp^cial valorificarea expoziţionulă creează noi probleme, specifice conservării, obligând-o să dezvolte anllI71 ( ramuri ale preocupării. (f-
echilibr ullor. In ansamblu,
rlnc am bhil fun cţiilor şi
c-w solu corci,a, airaomos, păstrând un echilibru oscilant, între limite precise. Este tirievârjt că, de la o fază Je I'
dezvoltare la alta, u n. dintre Urnei - sau componcncte ale unuia dintre fttneli, - pot căpăta o tcn poraa priori», det c m imita iie de logtca internă a cvol„,,e, nutri,upei, fte de faeton extrinseci . dar corelaţi - cum „r fi con,„o, socială
E. Umerii,e «
Fmtotttie comune „c i„sri,„tiei muzeal, sun.,
conducere şi planificare o .la m urii; fimoţia de asigurare financiară
„,m ar * tei; puncjla dt
şi de contabilizare a activităţii; funcţia de
formare, perfecţionare şi promovare a personalului. C ™ *™ ™ şi planificarea naivităţii - este îndeplinită de
organele dc conducere ale instituţiei;
consiliu de administraţie, compus din responsabilii principalelor 1 compartimente funcţionale; ştiinţific, compus din competenţe, din interiorul instituţiei şi/sau cu statut de c o ln h ^ t ■ bonto n extern, ai muzeului, pe principalele profile de ii’ !
specialitate ale muzeului; - de împuterniciţi ai principalilor finanţam ■ nan!at0n Ş* orSanizolpri ai activităţilor muzeului; şi director(i). Atribuţiile de conducere, respectiv decizie * mpart între aceste două ins tanţe conform prevederilor statutare ale fiecărei instituţii, în normă generală atribuţiil e se Part lăsând consiliului deciziile dc principiu ş. directorul ui (-lor) p e cele operaţionale.
16
Activitatea
i r . ikM'iliiizi nană la nivelul subunităţilor organice. Şel'ui fiecăreia dintre acestea i de conducere se
iint l activitatea proprie; în subunităţile de specialitate aceste decizii, i mplicând competenţă trebuie si m decizii pn'inu r ■ t ih . i(i comportă consultarea tuturor specia liştilor din componentă; in subunilălilc funcţionale decizia se ta în limitele disciplinei ndmin,strat,ve, fine seama de competentele stricte ale fiecăruia şi de profilul postului şi nu pol f, atacate decât pe cale administrativă şi pe baze juridice. Planificarea activităţii se tace pe baza stabilirii finalităţilor, a evaluării stărilo r de fapt şi a activităţii unterioarc, pe termen lung
(programe) sau anual
(plan) precum şt pc obiective precis definite (proiecte).
Planurile de activitate ale muzeelor pot fi: tematice - care ţin seama dc enteni de specialitate aşa cum ele se desprind din analiza finalităţilor şi profilului muzeului pe termen lung; de priorităţi - care ţin seama de starea patnmomului - virtual sau real - şi de comanda socială - opţiuni şi interese culturale ale publicul ui In stabilirea planului (anual) se ţine setima şi de iniluienţele induse de mijloacele dc finanţare, de numărul şi calificarea personalului şi de natura şi puterea mijloacelor tehnice. b. Asigurarea financiară a activităţii se face din trei surse: subvenţii - centrale sau comunale
venituri
proprii - dm activitatea dc profil sau din prestări de servicii -; sponsorizare. Toate muzeele, indiferent de regimul lor juridic, pol solicita subvenţii in măsura in care, ca in stituţie publică, asigură servicii specifice pentru întreaga societate. în cazul muzeelor de stat subv enţia trebuie sa asigure funcţionalitatea curentă, cel puţin, dezvoltarea, eventual, putând fi lăsată pe seama altor surse de finanţare. în c.izul muzeelor particulare, dar cu statut de instituţie publică, acestea pot, dimpotrivă, ce re subvenţii mai ales pentru dezvoltare dacă proiectele lor scot în evidenţă faptul că acestea constituie un folos social general. Veniturile proprii, cu excepţia acelor instituţii care, prui latura spec taculară a activităţii lor, atrag un flux de public continuu şi foarte mare, nu prezintă o importanţă deosebită. Totuşi, în cifre abso lute ele pot deveni considerabile şi nu trebuie să fie neolijate. Aceste venituri se constituie din taxe (bilete) de intrare în muzeu, vânzări de bunuri culturale de consum corelative domeniului de activitate al muzeului; laxe de concesionare pentru unităţi comerciale dc servicii pentru vizitatori (bufete, cofetării, restaurante, lib rării), prestări de se rvicii de specialitate pentru terţi.
Conform principiului după care muzeul,
.. Taxele de ii i It .hu nu |M>( constitui o sursă tic \ciniun im|
^ idc'J ar li ca asemenea taxe să nu se perceapă cn î' biblioteca, (jcliine 3ă fie egal accesibil celui mai larg public.1 . ,a i0r este normal să fie modice, accesibile iJacă tuluri, datorită circumstanţelor economice, se admite perccper' , surjc de cXCCpţii totale sau numai parţiale posibilităţilor financiare curente ulc majontăţn publicului Şi să şuier ’ (reduceri) copii, bătrâni, şcoli, specialişti, protocol. . ■ , Bunurile culturale vândute: cărţi poştale, broşuri şi volum , . , diapozitive, casete video, produse artizanale pot ii produse de muzeu.
a,, nooularizare, afişe şi fotografii. nn fprţ ne riscul său - coz în care pot
decurge drepturi dc reproducere pentru muzeu -, de un terţJa comanda muzeului şi comerci. '
*
'
terţconcesionar, sau de muzeu contra rabat comercial. Serviciile alimentare sunt oneroase pentru muzeu fiste mai rentabil ca instituţia să concesii ncz.e sj. ţnlc - amenajate sau nu - unui comerciant specializat, eventual unui "lanţ" dc asemenea instituţii comerciale, condiţionând adecvat ţorc de funcţionare, interdicţia băuturilor alcoolice, ş.a.m.d.). Prestările dc servicii pot fi: expertize, consultări, cercetări de teren pentru degajarea teritoriului dc sarcină istorică. In general, în cadnil acestora, muzeul vinde produse intelectuale care nu generează cheltuieli materiale sau acestea sunt mici - iri schimb au valoare marc. Intr-o societate dinamică, instituţia care angajează astfel de operaţii trebuie să aibă mare viteză de reacţie şi mare fiabilitate Sponsorizarea sc poate realiza fie pe calea donaţiilor, fie pe calea fundaţiilor, în contrapartidă eu exonerări fiscale şi cu avantaje publicitare şi de prostimii. Donalnlc au un cuantum fix ţi suni tăcute,
de
obicei, cu adresă fisă Contraprcslafia muzeului cslc dc
ordm publicitar Si dc presfigiu ,, sc poate ,calota h diferite fonuc: patronaj mediatizat, meufiuni pu elrchclclc d. expot-a,,,. meufiuu, pc ripUritori, publicitate gratuita in publicabila muzeului, dupi, caz. Exonerarea fiscala, r nn lege. a sponsorilor încurajează donaţiile. Fundaţiile, urinare a unor iniţiative personale sau de transfonnându-le în bunuri publice. Beneficiile rezultate din şi activităţi stabilite în tcmieni expreşi în statutul fundaţiei
18
^ruP* schimbă statutul unor bunuri productiv1e.
activarea acestor bunuri sunt destinate unor instituţii
,v
1divizateu
formare, perfecţionare fi promovare a personalului începe cu recrutarea
jK'ISOIlfllului. JV b'>.â '■ll' studii s]>ccilioc şi. în general, prin testai ea competentei - concurs, test suu perioadă de
piol’-l l onn.ue.i şi |>crfcvţiouarea se tace prin programe speciale, lie organizate în cadr ul instituţiei, fie alese din ofeit.i unor institut» specializate, lie comandate special unor aslfcl de instituţii. Decizia în acest sens trebuie să alb i la bază un proiect cuprinzând: planul de învăţământ, programele analitice, lista profesorilor şi, după caz, lista mijloacelor de învăţământ, Promovarea personalului se realizează ţinând seama de vechime şi de volumul activităţii depuse, dar, în primul rând. pe baza demonstrării competenţei prin calitatea activităţii, rezultate obţinute In cursurile de perfecţionare, teste teoretice şi probe practice, după caz. Promova i!e constituie obiectul unor decizii de principiu, pe baza unei judecaţi de specialitate a unei
comisii spcci.il constituite din experţi din cadrul muzeului, sau după caz, din afara lui.
Structurii muzeului o
ine lari i constitutivi O anumită structură cum este muzeul, poate accepta diferite forme
orgiuii/nloricc-admmistrnlive, de la ţară la ţară, de la o structură politico-administrativă la alta, dar arc şi o serie de elemente comune, în primul rând factorii constitutivi ai muzeului. Primul factor constitutiv important este patrimoniul specific al muzeului, colecţiile, fondurile sale, condiţie determinantă, sinc-qua-non Al doilea factor este dotarea telmico-mulerialâ necesară - local, instalaţii şi amenajări. Prin absurd, putem accepta un muzeu lî'iră personal, dar nu putem accepta un muzeu fără local. Iară vitrine, fără stelaje de depozit, ş.a.m d Al treilea factor constitutiv este personalul de muzeu care asigură activitatea. Al patrulea este definit de mijloacele economrcofinanciare de care dispune instituţia şi care-i condiţionează activitatea. în sfârşit, ultimul factor constitutiv îl reprezintă publicul, în cadrul căruia distingem publicul stabil, important ca structură socio-profesională şi opţiuni şi cel flotant, reprezentat mai ales de turişti şi care reprezintă, de fapt, o categoric statistică de "consumator’' mediu
Acest, facturi sunt înirunil- l,llr'° A. Organigrama muzeului Acoş
rl)durj, cxprini-i'*1P''nH o or-n.nigi,^ sil : de o prute, planul organizării
cibernetică (big 1), Din pune! de vedere al organi/ăni s| mulcnale cu dotăn specifice diferenţiate - dcpo/Jlc,
Je lucru: laboratoare ţi birouri, j„
săli du cxpo/-i||U- npoi * P ^ ' .c j*lc sc grupează din punct dc birouri administrau^-
slaîrţit spaţiile administrative. magazii, garaje, ateliere şi a| De asemenea, circuitul muzeal sc vedere teoretic în două circuite distincte - circuitul muzeal şi ' ’ tura! Este de dorit ca circuitele şi subcircuitcle '
segregâ în două subcircuilc: subcircuitul expoziţional şi cel rnfra. să fie despărţite şi lude.
PĂ R Ţ I COMPONENTE
PATRIMONIU
Conslituirea
ACTIVITĂ ŢI:
şi
PERSONAL
DOTARE TEHNICOm a t e r ia l ă
Cadre de specialitate
- biblioteca
dezvoltai ca
- cercetare
- birouri
patrimoniului
- achiziţii
-aparate şi instalaţii
-conservare
- laboratoare
l’Ultt.ICUI.
ASIGURARE e c o n o m ic a
FINANCIARĂ * planul dc achiziţii
-public
cav e laic
specializai
,
- amatori - pioleMonidi -tineri
- evidenţi
specializaţi Conservarea
ACllM 'l A11.
- conservatori
- ateliere
patrimo niului
- conservare
- restauratori
- laboratoare
- restauram
- fizicieni
- depozite
- investigaţii
- chim işti
- aparate şi instalaţii
planul rin.inci.il de 1 conservare
*
restaurare
-tineri
- laboranţi
sp ec iali/.iţi _____
• specialişti
- s5li cxpoziţionalc
- plaji dc actriitaţi
patrim oniului
- cxpoziţionalc
- psiho-sociologi
- săli servicii
cultural-cducalive
- cu publicul
- public rclalions
- cabinet
- plan editorial
- publicaţii
- arhitecţi
- rruLtt-mcdia
- pbn
-
-
- propagandă
publicul cel nai Iau;
- ateliere
1
Fig.l. Organigrama cibernetică a muzeului
O f\
- amatori
- biologi
ACTIVITĂ Ţ I:
—
specializat
- profesionişti
Valorificarea
- popularizare
-public
_ _ _ _ _
. .
mia An i
i, î i ] [ ' i rnrte discriminăm structurile ucli\x;, care se diferenţiază şi clc pe mai
c. Structuri şi turtit,
i >- ov 'uu r
•
, „ , , .,nmLI| rând nivelul de conducere al muzeului, în al doilea rând personalul de multe nivele. LJisungun “ t . , .ci,|u lte in care distingem trei submvelo: personalul de specialitate cu activitate operativa, personal de
, în de ‘ se ele
specialitate tehnic şi personal de prestare;altfel spus cu studii superioare, studii medii şt muncitori Dar aceste categorii nu corespund întotdeauna exact celor trei etaje de activitate autonomă de care s-a vorbit. Al treilea nivel
osie al personalului administrativ organizatoric in care se distinge, de asemenea, personalul cu atribuţii dc coordonare, cel cu aurbuţu de execuţie şi, In sfârşit, muncitorii care efectuează prestările cu caracter curent, comun, nu de specialitate. Din punctul de vedere al profilului funcţional al activităţii lor, distingem activităţile de cercctare-coleclare cu specific propriu: istoric, arheologie, istorie de artă, etnografic ele. de evidenţă ştiinţifică şi de documentare, de asemenea cu specific diferenţiat, apoi activităţile dc conservare şi restaurare, din nou cu specific, dc data aceasta discriminat pc alte criterii şi anume - pe materiale: metale, textile, ceramică ctc. - în ;d treilea rând personalul specializat în activitatea cxpoziţională şi în cea cu publicul, sub dublul aspect: dc cunoaştere a structurilor şi opţiunilor publicului şi de relaţii cu publicul şi difuzare a valorilor muzeale spre public: editură, publicitate, servicii specifice; în sfârşit, activităţile nespecifice, generale de conducere şi planificare a activităţii şi cele cconomicogospodărcşti d. Determinarea mărimii organigramei Dimensiunile organigramei sunt determinate, evident, în
primul rând dc dimensiunile activităţii. Parametrul fundamental, care dimensionează toate aceste elemente implicate, rămâne mărimea colecţiilor. Urmează apoi ca parametru determinant volumul şi diversitatea activităţii mai
cu publicul Cu alic cuvinte, este normal ca într-un oraş mare, unde există un public numeros şi divers, sa funcţioneze un muzeu mare, cu personal numeros implicând o activitate bogată, adresată către această masă a populaţiei. Dar, chiar într-un oraş mic, unde există însă un trafic turistic mare, este normal să existe un muzeu de oarecare importanţă. Situaţiile concrete sunt, de fapt, mult mai complexe. Acestea la rândul lor pot să determine dezvoltarea cu precădere a uneia sau alteia din ramuri, în raport, de exemplu, cu specificul colecţiilor. Astfel, colecţii man de p.ctură sau de metal, implică o activitate de conservare mult mai complexă şi mai mare, decât, să 11' C° 1l M1i1l de petrografie. In raport tocmai de aceste mărimi, s-a conceput şi o gradare administrativă a ’&
fe <'art‘ U|Ma ln toate
Trebuie spus că în determinarea mărimii organigramei muzeelor mai
irllnmoniiil virtual & P« ,cn,oriul do ^prindcn-al ... care se numeşte 11 mtciunc tui aspect al laettvulin P‘,lr,nl“ . cun0SCUic sau necunoscute de io,. ^cuc ansamblu] bunurilor dc inu/ciilui I’nn acest termen se iniei1 •alică cu acesta Acest patrimoniu virtual este . . i nj o corelaţie spec genurile, cxiilenle in teritoriul respecţi' Şi • ' „i indirect. Implic»'ţl,ltcl CS"J allmcl canJ P"“ si«nni] unciiii implicai direct în activitatea muzeului, .iHern „ a|e s,„„ |ul, mu»ul răspunde dc oc»..rcu, « juridic şi pnn structurile organizatorice acestui patrimoniu virtual. Asemenea organizări
P
»
şi W W f l»
s„ , cunoscute în ltelta. G r e c , i » precum 51 I. noi. In lulu
.
HeiIc Aniiclutr şi Superintendenze deîlo Belle-
c\is(ă niNie organizaţii lerilonalc - uşa-numilcle Supcnn en c
i pe un teritoriu dat. Aceste instituţii relativ centralizate sunt cele care Arte - c.ire nîspund de ocrotirea patrimoniului pe un te organizează şi conduc activitatea muzeală. In Grecia sunt
organizate aşa-nunutele Eforate arheologice care sunt
circumscripţii tcntorialc cu organizaţie propne, în a căror dependenţă intră şi muzeele. La nor muzeul judeţean, pnn oficiul pentru patrimoniul cultural naţional asigură ocrotirea întregului patrimoniu de pe tente nul judeţului formula este deci mixtă, funcţia de ocrotire a patrimoniului apărând ca o atribuţie p ropne instituţiei muzeale.
CONSILIUL DL. ADMINISTRAŢIE _______
DIRECTOR
Speciali talc
Specialitate
- biologi - tehnicieni - laboranţi. COLECŢII
1 _
---------
Specialitate
Conservare
- arheologi - tehnicieni - laboranţi
- etnologi - tehnicieni - laboranţi
C01.ECŢ1I
- conservatori - restauratori - fizicieni etc
COLECŢII
Tehnic pi oleetare Desen-foto
- laboranţi
Adm ini s tra tiv
IntrcUnere
Conlabll. financiar
Intendentă
1 1t 1!
1i
Flg- 1 0 r? amgnuna administnitivă
22
a muzeului
pază- s u praveghere
TT^ir»necesar
’UIc
-a facem distincţia între structura. organigrama funcţională ţi organigrama administrativă a f t descrisă organigrama funcţională. Sigur că idealul este ca organigrama funcţională
:stc
niuzcului. Mai sus cele determinate pe baza parametrilor amintiţi şi organigrama administrativ ă -
nu l
rea
Llia
cuprinzând numărul de postun şi nive
, i ™ch,n prinzând numărul real ue posuu
CU!
dc k -
nivele ierarhice, să coincidă (fig.2). Dar, evident că situaţiile reale nu pot
. 1 TV ,.vCmnlu în activitatea de specialitate distingem u n nivel creativ, u n nivel de decât să tindă către acest model. LX- cximpiu, m i
asi jtenţfi tehnică, un nivel dc prestări. Teoretic, acestor trei nivele le corespund nivele dc studii super ioare, medii !eşt muncitori, dar nu întotdeauna total, pentru că adeseori pot să apară excepţii, de exemplu, un tehn ician cu studii ir e
medii, un restaurator, datontă experienţei şi calităţilor Iui personale poate ajunge să ducă o activitate cu caracter ani
creativ, după cum foarte bine poale apărea un restaurator licenţiat care să se mărginească a fi un birocrat dc muzeu. an.
Cu alte cuvinte, intervine nu numai nivelul de pregătire şcolară, dar şi personalitatea respectivului lucrător de ui.
muzeu, cu tot ceea ce a putut să acumuleze şi să desăvârşească în decursul activităţii sale. E xistă funcţii care necesită pregătire superioară dar care nu întotdeauna implică o activitate creativă: de exemplu, în cadrul oficiilor pentru patrimoniu există un resort de topografie arheologică care poate fi acoperit dc un i nginer topograf. Inginerul acesta topograf da ci nu este dispus să înveţe arheologie, rămâne un factor de prestare, face lucrările topografice pe care i le dau arheologii, dar nu arc iniţiativă, nu este creativ. D upă cum este cunoscut şi cazul opus, gw OŢ&QjiiirrnjTMi odinuiistrativă* Organigrama administrativă a muzeelor noastre era, in trecut, r determinată dc un text de act normativ - Decretul nr, 427, cu H.C.M.-ul şi anexa cu criteriile de constituire ale
organigramelor pe bază dc număr de colecţii. (Fig.2) Această organigramă administrativă nu privea decât n umăru l personalului de specialitate şi tehnic. Ea nu ţinea seama decât de una dintre mărimi - de num ărul colecţiilor - care însă fusese în aşa fel calculată încât să acopere prin marja pe care o lasă şi celelalte mărimi care intervin şi determină activitatea muzeelor, dar a căror exprimare (cuantificată) ar fi mai dificilă. Astfel, desigur, se poate estima volumul activităţii cu publicul, dar pentru aceasta trebuie cel puţin doi ani de sondaje şi de studiu socio psihoJogic. Această situaţie făcea ca între organigrama administrativă stabilită pe baza criteriil or can titativ e d e determinare a acesteia şi realitatea activităţii muzeelor să apară uneori discrepanţe. D e fapt, soluţia, în condiţiile actuale de autonomie locală şi instituţională, este, pe de o parte, cuantificarea, pe b am unui stud iu critic, a
-
.1 ,,nC de îiic;iiir;trc dinamice; cuprinzând în
J")]<.>siroîi ii noi Svjivui
ncccsilulilor de personal specializat .ile mn/eiil
t
■
. . ,orari a . conduci, Lvidc.it, şt aceasta soluţie este
afara posturilor pemianentc ţi nil număr de ung j I dependentă de sursele de finanţare.
■ de muzeu 1 cu un subgrad IA, apoi . f Gradarea instituţiilor muzeale. La noi in (um LN)S,J i’'' n ' i'irt* .. instituţiilo r în ra port cu necesităţile 2, 3 şi 4. In principiu, aceste grade administrative urmăresc o si t * .. i ■iiisnir. «I rn cadrul adm inistrativ asigurat, colectivităţilor în cadrul cărora activează, o corelare a sarcinilor cu posi i . . „ ^rn'inior'imei nnn num ărul colecţiilor, anulează Dar, apare un fenomen interesant: pe de o parte, delcmunar < D A . , , . iv ,i(. niH mrtc din punct dc vedere adm inistrativ, apare importanţa categoriei dc grad din acest punct dc vedere. J e de t p ■ J ■• mic cu 0-3 oameni de specialitate apare din ce în ce mai clar că muzeele mici nu sunt viabile, intr-un muze , alternativa: a asigura un cadru administrativ care nu se justifică, pentru că se prevede un contabil (un economist) şi un administrator care nu-şi acoperă timpul de lucru, sau privarea de orice asistenţă administrativă, p rin ataşarea pc lângă organismul de administraţie culturală local, caie n-are nici el cadre administrative, aşa încât administraţia merge lărâş-grăpiş, dup.îrcum "se descurcă" muzeograful coordonator In aceste împrejurări, forma de concentrare administrativă pe mutate teritorială apare drept salvatoare. Deci, se manifestă tendinţa de dis pariţie a categoriilor inferioare care nu sunt eficiente pe filau organizatoric şi economic. Alte implicaţii de ordin economic, cum ar fi concentrarea sau dispersarea mijloacelor materiale, determină, dc asemenea, apariţia aceleiaşi tendinţe. Astfel o subunitate mică dintr-un muzeu mare, poale beneficia de sprijinul economic al acestuia. De exe mplu dacă subunitatea vrea să scoată o ilustrată, deşi n-are venituri suficiente - încasările de la intrări şi vânzări de ilustrate sunt mici, nu pot acopen un tiraj de ccl puţin 6 000 de ilustrate - muzeul mare are p osibilitatea s-o crediteze. Mai mult, chiar dacă ilustrata respectivă se vinde în trei ani, pe când, pe ciclu bugetar subunitatea trebuie s-o vândă într-un an, ca să-şi recupereze banii, pe ansamblul muzeului mare, balanţa se compe nsează, iar sub uni tate a în discuţie beneficiază de această compensare şi, în aceiaşi timp, îşi face activitatea de pop ularizare în bune con diţii Viceversa, când cu slă muzee reiat, v m,ci c» v«Muri man, cu care n-au ce face, dacă sunt înglob ate într-o unitate nta, mare veniturile acestea oare dc „bice, trebuie vărsate la bujelul statului, folosesc întregului muzeu. Dar fomtulele centralizatoare prezurtă neajunsul imporian, că î„ab nţe W „ adva şi
24
^
^
,1 în pnmuJ rând, pe per sona lităţi. Li alte părţi, toc mai pen tiu aces te mo tive s-a - ,s activitatea de muzeu se înte m eia t > t
. ia ft,nue federative de organizare ins titu ţion ali R ămân e să de sco per im şi noi formu lele adecvate.
G. Muzeul şl lo cul lui în sistemul instituţional t
lo c u l muze ului iu sistemul instituţiilor culturale. Instituţia m uzeală nu există singură, ca este factor
component al reţelei de instituţii cultu rale şi ştiinţifice. î n codrul insti tuţiilo r cult urale muzeu l urc locul lui specific: aşa cum instituţiile muzicale valorifică creaţia m uzica lă, i ns titu ţiile de spectacol valorizează cre aţia dramatică sau cinematografică, muzeul este cel care pune în va loare creaţia în d omen iul culturii mate riale, incl usiv al artei plastice. In acest domeniu, muzeul nu se întâlneşte decât pe un sector destul de redus cu altă sene de instituţii: sălile de expoziţii, care valorifică creaţia contem por ană. Desigur şi muz eul valorifică crea ţia contemporană Dar nu în aceeaşi măsură cu sălile de expoziţie. în unele cazuri - muzeele d e artă contem porană îşi asumă şi sarcina valorificării creaţiei curente. La noi exis tă o disjuncţic clară: m uzee le nu vin cu valo rificarea creaţiei curente decât până la nivelul retrospectivelor dc autor. Exp oziţiile de grup , perso nale şi expoziţiile te mat ice de nivel judeţean, interjudeţean, naţional sunt dc resortul un iunilor de creaţie s au al or ganizaţiilor special constituite. Num ai în mod excepţional, pe baza unor protocoal e dc colaborare , a par expoziţii dc acest fel şi în muzee. Privite în ansamblul lor instituţiile culturale pot fi clasificat e în: in stituţii de spectacol, ins titu ţii d c difuzarea informaţiei culturale, uniuni şi asociaţii de creatori sau interpr eţi, într eprin deri de produ se c ultu rale , în sfârşit, instituţii de patrimoniu, biblioteci, arhive, muzee - fiecare cu dom enii şi spec ifice prop rii de activ itate dar şi cu intersecţii de sferă uşor de sesizat. &
b- Locul muzeului în cadrul sistemului instituţiilor ştiinţifice. In cadrul in stitu ţiilor ştiinţifice, muz eul
are de asemenea un loc propr iu Astfel, după cum s-a mai amintit, se poate con cepe existenţa unei cercetări specifice într-o serie de domenn cum ar fi: arheologia, istoria culturii, istoria artei, chiar anumite ramuri ale biologiei, fără institute de specialitate, dar nu se poate con cepe aceas tă cerc etare fără muzee. Q ujd te cu vi nte mu^ l _51tE Jf is ^ţL a specifică, în -primul, rând, de cercetare empirică în domen iul tu turor acestor d iscipline. Institutul poale fi, fie un for de coordonare metodologică, şi d e difu zare a inform aţiei d e aces t tip, fie un for car e
25 -
■ ■- -—
—
fecţionarc şi specializare | rcţHi!';
.... dc cadre sau de perle
din didactică, dc îormarc uncşic aceste două funcţii cu func şi interferenţe adesea supărătoare |) Ui avem de-a face cu p a ^ ^ i\prtn!inre, spus că neapărând această dileicnţicr , alle cuvinte institutele de specialitate ale Academiei nu-şi v pacte , la noi in (tui încă « - « • * " * — ^ “ . . .. . - şi metodologică, ci funcţionează fie ca man unităţi dc cercetare îndeplinesc tocmai funcţiile de coor o ■> riolo ■ ă p .• . De altfel, funcţia dc îndaun um mctf.dolog,ca face ob,Mn, empirică, lie îşi arogă ionelii de polmco cerce ■ . . . . - „ „ n i dar din P » şporird.c şi M " * * - * ° ■— preocupărilor unor specialişti din aceslc in . ' a, paralelisme dar cluar s.tua li. eoitfl.e wale care « latică. Din această pricină apar adesea, nu numai sistematic; blocând colaborarea şi cooperarea ştimţifieă şi ceea ce concretizează de cele mai multe ori la nivelul indivizi , este mai grav, constituind o piedică în circulaţia informaţiei D a,
jŞsSW *
51
conservarea mărturiilor materiale, aşa Încă, să pemniă rciicalc analize p remodelăn, în fu n d e directă c u siadml atins de gândirea „iin fi M spcclîcă, precum ş, ec cda rea ap lic® * dc muzeologie. Primul vector determină ş, contribui,a importanlă a oereetării dc muzeu la consnWirca imtrumemcto^dscriiDLdiDemcetarc: cataloage. repertorii c. Reţeau a instituţiilor muzea le. In sfârşit, muzeul ca unitate îşi are un loc în reţeaua instituţiilor # ‘ muzeale. Aceasta se compune din instituţii cu un coeficient de diversificare important. In rap ort de specificul profilului distingem două mari grupuri: muzee tradiţionale şi muzee netradiţionale. Profilele tra diţionale sunt: istone naturală, ană. arheologie, etnologie, istoria tehnicii. Profilele net tradiţionale nu pot fi epuizate, întnicât pot apărea continuu: cele mai importante sunt: muzeele de istoric, muzeele de istorie literară şi de istoria cărţii, muzee dc istoria spectacolului, muzee dc istoria ştiinţei sau ştiinţelor ş.a. Din punct de vedere al cuprinderii teritoriale pot fi distinse cinci nivele: muzeul de
sit sau dc
monument, respectiv casă-muzeu; muzeu local - sătesc, comunal, orăşenesc; muzeu judeţean, muzeu provincial, muzeu naţional. Ultimul tenmen se pretează la confuzii pentru că atât în limbajul colocvial cât şi în cel administrativ , sunt denumite naţionale şi muzeele care nu au cuprindere terito rială na ţion ală da r al e cărui patrimoniu şi activitate sunt de importanţă naţională. Dacă ţinem seama de d iversitate a de profile şi dc cuprindere teritorială, precum şi dc faptul că există tendinţa, - în mare parte realizată la noi în ţară - ca institu ţia mu zeală să
26
corespiuidă fiecărei uniluU
c c o so c . j i l ,
cu -iile cuvinte licoare structură teritorială şi fiecare localitate să ailiă o
de muzeu, ajungem la conceptul de reţea ţi - dacă e cazul - de sistem de muzeu Din acest punct de vedere. C„
miti'ite trebuie să se însene mai întâi intr-o reţea - în perspectivă. Intr-un sistem - eu funcţii specifice, fie de fiJ flc dc )()C Ln acc:it punct trebuie spus', de exemplu că funcţiile muzeelor naţionale în rapod cu re ţeaua nu
sunt-încă suficient de specializate şi de precis stabilite, muzeele naţionale ar trebui să fie cele care să constituie modele dc activitate, să centralizeze şi să difuzeze informaţia specifică. In momentul de faţă încă nu o fac, decât intr-o mică măsură Ceva mai bună este situaţia muzeelor judeţene, care devin centre de ocrotire a patrimoniului Fc ana administrativă de care se ocupă. Dar, aici apare altă implicaţie: dihotomia dintre muzeu şi oficiu, care în multe cazuri devine polemică. Oficiul nu ar trebui să fie altceva decât o funcţie o muzeului; o specializ are a atribuţiilor este necesară, dar nu se poate vorbi de o subordonare sau de pasarea unor activităţi de la o su bunitate a muzeului la alta. Muzeograful nu poate fi scutit nici de sarcini de evidenţa nici de sarcini de conservare pentru cu acestea sunt îndeplinite de colegii de la oficiu, după cum nici muzeografii de la oficiu nu pot ti scutiţi nici de sarcini do cercetare, de muncă expozitională sau dc muncă cu publicul. Tre buie ţinut seama, evident în fiecare caz in parte, de doi factori: dc încărcătură şi de specific, dar funcţiile rămân aceleaşi. în această ordine de idei, oficiu! tre buie sa insiste mai mult pe ocrotirea şi pe popularizarea patrimoniului în general, în timp ce munca cu publicul la muzeu ar trebui să popularizeze mai degrabă colecţiile constituite şi realizările muzeului în d omen iul cercetării, dur, practic, formele de acuvilate sunt aceleaşi, şi această diferenţiere este o diferenţiere interna ; cele dou ă sub unităţi ale muzeului nu simt organisme autonome într e care se stabileşte o relaţie oarecare Problema e sen ţială in acea stă discuţie rămâne aceea a constituim sistem ului de muzee Atâta vreme cât nu asigurăm această divers itate funcţională şi coordonare raţiona lă a diversităţii, n u se ajunge la o reţea sistemică, ci se obţine o s imp lă reţea, încă neajunsă la nivelul de sistem. llj
d. Mu zeu l în cadrul reţelei locale de instituţii culturale. Muzeul se inserează intr-un cadru complex,
acela al sistemului socio-cultural în care el există; al localităţii, de exemplu. In această pe rspec tivă, el este una singură dintre instituţiile culturale ale localităţii sau chia r ale circ umscrip ţiei teritoriale, ale judeţului . Ca atare, are funcţii spccificejjaLare şi raporturi cu celelalte instituţii.
o c a n n e a Dy o a m o c a n n e r
O circulaţie do informaţii şi există
te M M » M M
“ “
**
'* *
„ ,m a . t e c. « t e l M i | M * ■ «* — m * .« colaborare ţi cooperare. In practici, problema cscnpai ... . . inirctiilc şi specificul lui. Deci. a!iita vreme cât muzeiil nu aceste activităţi, loc propriu care este condiţiona - -—
•-i Hr nntrimoniu, nu-şi realizează f u n c ţia ,eventual, suplineşti organizează activităţi cxgoaţipnulc^sau cu elemente— p— ------------ --funcţii pe care altcineva nu Ie îndeplineşte.
-
k pte pi,,. Jte cip ™ « te lu ij » vicJatewalUpailil pnnmijloacejpecificc, pl t e a J t e u t e r d te l.M | i. A ş t e p t a i o ul te le u n i ta un « M ° M » c M a f e topoitm le * r nu totdeauna izbutesc să focalizeze şi si spccificizeze satisfăcător ;i eficient locul muzeului. Aceasta nu este atât vina organelor de coordonare, care dispun de mijloace operative limitate, cat a
co
muzeelor însele: a conducerii muzeelor, care, fie că nu ştiu să-şi impună punctul de vedere, fie că nu au ce impune,
ac
pentru că un punct de vedere este rezultatul unei activităţi specifice, care face tradiţie, care dă dos udă de iniţiaiisă
pu
şi care găseşte ecou la public. Dacă nu are aceste atribute, instituţia se zbate în zadar să se afirme.
ca
în trecut, apărea relativ curent cazul în care muzeografii erau simpli lectori care repetă, adecvând
ce
specificului local, conferinţe sau lecţii difuzate dintr-un centru unic. Este evident că, în aceste împrejurări, nu erau
da
folosite tocmai posibilităţile specifice de exprimare ale muzeografilor - cele cxpoaţionale. Dar cunoaşterea
tk
sistematică şi din vreme a obiectivelor activităţii cullural-educative pe plan local de către conducerea muzeului poate determina fie apariţia unor expoziţii intincrante sau foto - pe temele de interes actual, fie îmbogăţirea
cc
lecturilor cu imagini adecvate bazate pe patrimoniul şi documentarea muzeului.
ai b
n P
n î
»>o
X.K)
TKA A II-A PAR
ANALIZA
F U N C Ţ I IL O R S P E C I F I C E A L E M U Z E U L U I
C a p ito lu l 1 - GENERALITĂŢI ŞI DEFINIREA CONCEPTELOR DE BAZĂ
j ]_ Trăsăturile patrimoniului muzeal
A.
Pa tri mon iul mu zeal - tezaur de bunuri - tezaur de informaţii. Intr-ade văr, colecţii Ic unui in u/ cn
constituie în primul rând un patrimoniu de valori de cultură concretizat sub formă dc bunuri materiale, Dur toate aceste bunun dc cultură au o anumită valoare specifică pentru că poartă o an umită info rmaţie. Dis tinge m din <.ce.,t punct de vedere informaţia intrinsecă sau inerentă şi informaţia contextu ală, Informaţia intr ins ecă este ace ea pe care obiectul o poartă pn n atributele lui specifice, informaţia contextu ală este aceea pe c are nu obie ctul , ei cercetătorul de muzeu, o relevă în raport de cond iţiile dc de scoper ire s au de acliiziţie ale o biect ului ctc., de toate datele pe care le poate culege cu privire la obiect din mediul în care el a existat funcţional, înain te de a deveni bun dc muzeu. Din patrimon iul muzeal, fac parte atât informaţia intrinse că cât şi cca contex tuală Lips a infor maţiei contextuale poate ajunge până la anularea întregii valori a obiectului. Este cazul pentru multe piese fragmentare de arheologie, ale căror condiţii de descoperire sau măcar de colectare sîn t nec unoscut e, ca şi pentru rriuJle pies e d e biologie a căror prove nienţă, condiţii de biotop, sunt dc a sem enea ignorate.
lî. M ărim ile p atrim oni ulu i Al doilea aspect corelativ este acela dc cantitate şi valoare. Fără îndoială, manmea patrimoniului este determinată dc numărul de piese cuprins. Dar fiecare piesă este caracterizată şi dc alt parametru acela al valorii specifice, există domenii în care ave m o anumită con stantă de valoare. To luşi, nic i aici nu trebuie operat cu o nivelare a valorilor; în etnografie, în arheologia preistorică, constanta de valoare este des întâlnită, piesele oscilează în juru l unei medu. Dar nu trebu ie exclu să niciodată apa riţia pi esei dc ex cep ţie, c are
- rostc piese sunt mai ,,,rc 0Xlstl1 ,iscu' plunifiuân,
IM imii( peste această medie ţi constituie ui L‘
Pentru ca accsit p»
v
ari
.» nnrc si ma* Ircexciiin.
iticiatc a oscibUci valorii I« artă de exemplu, fluc tu-l* valoni este nu» * ‘
« „ţi * * * * * C. Ce rec (a ren ştiinţifică
* * * * * <
•
, ,..1,-1 rdc nccen a locului cercetării în - * » • * * “ ,0
•
- racem ţi aici o paranteza: în tr;icliţia, mai
endru! funcţiei de constituire şi dezvolt are a patrimoniului. Tr ebu i’ . .
,
marilor muzee nu fost colecţiile
ales occidentală, a mişcării muzeale, principalul mijloc de const i u ■ Anstituirii marilor muzee, şi aceasta particulare Cu alte cuvinte, activitatea de amator, de diletant, a stal a aza i i, «. iu conservat vreme îndelungată în condiţionată de doi factori: în primul rând de faptul că bunurile e c ura l ,,iP societăţii şi culturii uu căpătai mediul lor natuial, şi abia o dată cu Iranslormârile revoluţionare burgheze <
calitatea de bunuri de colecţie. In felul aecs.a, colectarea Tăcută de persoane particulare cu posibilităţi mnlcnale mari
a devenit
un fenomen
curent, la un moment dat, şi intr-un anumit cadru social. Cel de ,il t
"
'
cunoaşterea ştiinţilică prin cercetarea izvoarelor naturale, ale istoriei şi culturii naţionale, La noi în ţară muzeele s-au constituit mai ales pe bază de cercetare. In momentul de faţă există o tendinţă generalizată în cătinii căreia cercetarea capătă o pondere deosebită în conslituiica şi dezvolta rea colecţiilor de muzeu. Aceasta pentru că necesităţile de cunoaştere a patrimoniului, cu finalitatea de consolidare şi dezvoltare a identităţii culturale a grupurilor şi indivizilor, predomină faţă de funcţia de agrement pe care muze ul, şi mai ales colecţia particulară, o aveau în trecut. Nevoia de a clasifica sistematic piesele componente ale patrim oniului, nevoia de a putea organiza expoziţii tematice care sa instruiască în egală măsură, nu numai să placă, duc la o dezvoltare deo seb ită a cerce tăm în domeniul muzeului. In sfârşit, trebuie spus că până şi domenii cum este arta, unde s-ar părea, calitatea gustului muzeografului este mai importantă decât munca de investigaţie, începe din ce în ce mai m ult să tindă către forme de cercetare sistematică, nu numai cu caracter istoric, dar şi cu caracter socro-psihologic sau antropologic atât a publicului cât şi a creatorului. Evident, în acest context, cercetarea capătă o oondere rWok;.* * , . . . . . . . p o ponaere deosebită in cadrul activităţii de con stit uire a patrimoniului.
30
muzeului precum şi ciiilc pnn care nccslca se lndcplmc.se, i icu necesara (; 1,05. ML Analiza liincliilor
.
ta.am en.n lc speciC,co. privind ta c, iil e nw xul.u ,i
delimitarea catorva c
#^
pc
I
in t o r n i . Ide po. .
.
,
.
r
. h.,_
„ „ „ p t a c cordele. O prind, scrie d ei en n nw n d , osie aceea de P o n t a u , eoiecp c. fond. . . .
exponat, achiziţie, colectare.
1.2. Termeni fundamentali
A.
Termeni generali
. fl. Termenul de hun un'u ans mise şi tnmsmisibile, în tn rc â ^ m alicnabilc. In domeniul muzeologiei se înţelege pnn Patn mon iu ansamblul bunurilor culturale ale unu, mtizeu, ansamblu care arc aceste calaţi de inalienabil, transmisibil, stabil ^
nu i constant, pc ntn i^c ăjedKVoltâ continuu. Evident, conceptul de patrimoniu este corelativ celor de bun
cultural (v. l 7 ^ ) *
Pnn extensie, se vorbeşte - şi - a u elaborat chiar concepte cu valoare juridică - de
"patnmoniu virtual" şi "patrimoniu naţional". Dacă patrimo niu! u nui m uzeu este definit aşa cum l-am d ch mt mar sus, pnn patrimoniul virtual sc înţelege ansamblul bun urilor care pot deveni patrim oniu de m uzeu pe un ten torn, dat. Termenul corelativ antinomic este cel de patrimoniu real în marc măsură sinonim cu cel de patrimoniu muzeal. Patrimo niul naţional este, implicit ansamb lul pa trim oni ului virtual sau/şi real de pe terito riul naţiona l. In acest sens trebuie avut in vedere că Legea 63/1974 a ocro tim patrimoniulu i cultural naţional, folosea termenul de patn moniu cultura l-na ţ.onal intr-un sens restrictiv; int r-ade văr, patr imoni ul cul tural-naţional inc lud e ansa mb lul bunurilor cultura le, inclusiv cele imobile de pe toi teri toriul naţion al, şi nu num ai de pe terito riu l naţion al ci şi legate de teritoriul naţional, dar numai cele de valoare deose bită. Această definiţie face o discrim inare de valoare aşa încât conceptul comun de patrimoniu naţional nu se s uprapu nea peste cel jurid ic de cât parţial. Sleia conceptului comun este mai largă decât sfera conceptului jurid ic. Pro blem a are deoseb ită importan ţă pentr u elaborarea viitoarelor reglementări juridice privind acest domeniu. Pe de altă parte, patrimoniul ansamblul său arc o sferă mai largă decât patrimoniu] muzeal propriu-zis, din el făcând parte şi b constituie obiectul activităţii altui tip de instituţii, cu m sun t ar hivele şi bibliotecile. Dacă a ceste d in urm ;
in care
anumită comunitate originară, chiar dacă nu şi originală. Aspectul concret al acestei com unităţi, po„te diferi. Există şi o accepţie administrativă a termenului de colecţie. Accepţia administrativă este unitat ea de măsură a patrimoniului". Ea poate fi definită ca o mulţime închisă de obiecte în raport de domeniu, gen şi matcnal, deci relativ unitară tipologic: 50 de sculpturi de piatră, 500 de monede ş.a.m.d. în această accepţie colecţia est e unitatea de măsură a patrimoniului în vederea normării organigramei. c.
Mai con fur este termenul de fo n d In ansamblu, ai trebui să considerăm că termenul de fond înseamn
un ansamblu de colecţii având un factor comun. Dc exemplu, colecţia Orgliidan şi documentele Or ghidan, de la Cabinetul de numismatică al Academiei, formează fondul Orghidan. Nu este inai puţin adevărat că term enu l de fond a cunoscut o anumită specializare. Se foloseşte mai ales atunci când este vorba de fond arhivistic. <£ 1emienul de oim cultural nu are o accepţie generală şi stabilă. In general, se consid eră b un cultural orice produs cu trăsături de relativă creaţie originală, expresie a unei personalităţi. O trăsătură imp ortantă este aceea că bunurile culturale au semnificaţie de mărturie istorică privind comportamentele - tehnice, sociale estetice, religioase, mitologice, de viaţă cotidiană - ale unei societăţi determinate pe un anu mit palier cronologic. Dar ca atare, bununJe culturale pot avea caracter concret şi existenţă materială - obiec te - s au p ot fi ab str act e l *
cântece, scheme organizatorice, circuite tehnologice - şi atunci au nevoie de d.e.) sau dinamice (proces tehnologic în desfăşurare).
32
suportun materiale stabile (partitură
SC refera Ia activitatea de coiiscnmrc -rcslaurar c: păstrare, „ ,v„ii scrie * tenecple , UfllarC( stabilizare, restituire, întregire, integrare, degradare; depozit, conservele’, ivsuiunec. securitate, prevenire carantină. atelier, laborator.
mediu ambiant, micro-climat.
se înţelege ansamblul de nasuri Iunie In vederea p tt in i - « Jc
«
* « " «
Cu alte c ri m e . es,e conceptul cel mai larg pnvrn d «elivtrilrle de păstmre ale pobrnronrulur. ,,
emrsercare se ialelege ansamblul de masuri urmând pâslrurea nealterala a aspcclulu, obreelelur.
,, p„„ r e s , ^ se în,eleg= ansamblul de M
i
M
W
redobândrrea aspeerului mip.l penbu
obieelcle care au sulcnl un proces de alterare. Trebuie Benin aie, drslrnelra între modifrcânlc pe care obieclele le suferă cu pierdere de valoare, şi care
sunt desemnate cu termenii de alterare - când este afecurt aspectul - sau
degradare, - când este afectată structura - şt modificările cu caracter istoric care, dacă nu sporesc totdeauna
valoarea, nu o diminuează şi, de cele mar mu lte on, îmbogăţesc aspectul. Restaurarea înlătură consecinţele alterări, şi ale degradării dar, de ob.eer, nu înlătur ă acele modificări cu \aloarc istorică. d.
Securitatea: ansamblul de condiţii, măsuri şi mijloace vizând prevenirea şi combaterea d istr ugem,
spolierii, substituirii sau sustragerii bunu rilor de muzeu, deci a unor accidente de tipul incendiilor şi inunda ţiilor, calamităţilor naturale sau înstrăinării forţate şi a furtului. t Prevenirea: ansamblul do măsuri care tinde să facă imposibilă, să împiedice înainte de a se produce, o alterare sau degradare a bunului de muzeu, disLrugerea, substituirea sau sustragerea lui.
f . Tratare: lucrare tinzând să înlăture efectele unei alterări sau degradări Iară să modifice aspectul
bunului de muzeu. g. Stabilizare: lucrare care tinde să oprească un proces de degradare în curs, fixând aspectul bunului de
muzeu la cel atins în momentul intervenţiei.
;
.. nuDă cum Si curăţirea este un caz particula . rticular al tratării, u v Stabilizarea este, de obicei, un caz pa pre cum şi poate genera, cu ^ tratării, în măsura în care murdăria alterează ea msăşi asp* secundar, nltc modificări atSl de aspect cot şi *
toote elementele însă dispuse fa, ' bun muzeal care axe
fu Restituire- revenirea Jn lonna iniţiala a
, Bran dc exemplu, este expus
-
“ d” ‘ * * “
"*■ * t
o
_
un pot mo num ental. Patul acesta
* , * * * . «
* »
* - * * * - *
monumental este de fapt, a o asamblare forţută de elemente originară, integrându-le probabil in mai mul te obiecte. ,
, ■ v i a nu numai prin redispunerca elementelor este readucerea bunului muzeal la fot ™ miţrală, nu num P
lui în ordinea ongmară, ci şi pnn completarea dementelor sau pă^Ior lipsă. ,
, .
, dem ent printre alte membra disiccta - n u numa i la forma P
j. întreg irea: este readucerea bunului muzml
iniţialii, dar şi în ansamblul iniţial. A
i
« . operajia oaie s u p ta ,* sau înlocuia,!» parfile lipsi sau atât da desntdatc to â t nu
mai pot să-şi îndeplinească funcţia. I D ^ J c r e a : este procesul de modificare structurală, ireversibil, care afectează atât stmetura cat şt
valoarea. m.
Alterarea este procesul de modificare a aspectului obiectului. Ea poate fi determinată de agreg
unor substanţe străine (murdărie, cruste), sau de procese de modificare a c ompo nentelo r obie ctel or (oxid ări, migrări de săruri). tu Patina - strat superficial format pe suprafaţa obiectelor drept urmare fie a un ui proc es fizic (lus trui re
prin fiecare - pictură murală; impregnare - sculptură în piatră; migrare a săruri lor mi nerale - silexuri paleo litice ), fie a unui proces chimic (oxjdare) având drept rezultat o dispunere superficială şi fiagilizantă (patină malignă bronzuri). Amatorii confundă adesea patina cu murdăria. In acelaşi conte xt, patin a se falsif ică, pri n murdărie, i
impregnare şi oxidare artificială. i o.
Fals - reproducere identică sau numai apropiată, a unei lucrări anum e, d e un aut or sa u de o
cunoscute, p ropu să drep t autentică, de obicei p e piaţa de artă.
34
-rc cunoscute, propusă ca atare - şi obligatoriu, marcată în „ ., 1,,-•■-re identică a urci op»-* ‘ ' ’ p . R e p li c i - reproducere i
,, ' c
,:« J W * * ^ tî „ ă
“ *“ ^
"
“
*
depozitul special în care sunt păstrate temporar obiectele do muzeu recent intrate. Trebuie
spus că jn cadrul carantinei, in obiectelor, pentru a putea
afara activităţilor obişnuite dc conservare, se efectuează şt observaţii asupra stăm
fi cunoscute,
combătute şi oprite procesele dc degradare active care pot contamina alte
obiecte. A .e lU r :spaţiul
special amenajai, < * * cu ins tala * Si unelle. d,spuse în raport do un flux leltnolopto
determinat, in caro sc execută lucrai. dc restaurare cu « C M de mit est m. 5. L a h c rm o r: spaţiul specul amenajat, dota, cu instala* ,i aparate, dtspusc in raport dc un llux tehnologic determinai, in care sc execută luctănlc dc investigaţii 51 tratamente Mediiiumtiont.
ansamblul condiţiilor în care sc păstrează un bun muzeal, ăcţtominj ca fecior dc
inllucnţă asupra stării lui de sănătate. r. M ic r o c l i m a t
ansamblul condiţiilor climatice din spaţiul dc păstrare şi expunere al bunurilor muze ale
temperatură, umiditate relativă, compoziţie chimică a acrului. Sfera microclimatului este subordonată celei de ambiant.
C.
Te rm eni juri dic i Folosiţi în pra ctic a şi teoria mu zeolo giei. O serie de alte concepte care nvţ sunt
specifice muzeologiei, nu vor fî delm ite în mod special pentru că pot fi găsite în dicţiona rele de sp ecia litat e. \ or fi enumerate totuşi pentru că intră în vocabularul muzeologiei: re gim ju ridic , p roprietate, deţinere, cus todie , administrare operativă, blocare, sechestrare, confiscare, transfer, împ rumu t, gestiune , tran smitere , do naţie, legal sau moştenire, spoliere, substituire, sustragere,restituire, asigurare. Sunt termeni cu caracter jurid ic, pot fi găsiţi în dicţionarele juridic e, nu com portă decât aplic ări la ţ domeniul nostru, fără a fi nece sare măca r nuanţe de înţeles difer it, da r corecta l or înţeleg ere scu teşte de o s crie întreagă de neplăceri.
t instruire, formare, participare, propagandă, d if u z i^ ^ comunicaţiei şi limbajelor: educaţie, informare emiţător, cannl, mesaj, semnificat, scmmficant, senm
\
, supersemn, identitate culturală, identitate etnică, idenij
naţională.
E. Termeni şi concepte de socio-psihologic. Altă scrie face parte din domeniu] Iar 0 al cunoaşte publicului: psiho-pedagosie, psilio-socioJogie, test, observaţie liberă, anc het ă, co m po rtam en t, experiment eşantion statistic, opţiune, structură de pub lic, te ndinţă culturală, modă.
1'. Te rm en i şi concepte din a ctivitatea expoziţia»IfilU. 111 rfJMl.pjl activitatea expoziţională: exponat, expoziţie, sală, galer ie, vitrină, panou, ilum inat, fo nd , p ol iţă, s up ort, simeză public, ghidij-înd mm are, activităţi metae xpoziţionale, octivituţi parae xpoaţion ale , muz co tc hn ic ă. în continuare sunt delmiţi pe scurt termenii de muzeologie propriu-zişi, în ordine alfabetică. a. IV,n exponat se
înţelege on cc obiect - bi- sau tridimensional - prezenta t pu bl ic ul ui in tr- o expoziţie
S fa , exponatului « a , mu, largă dacă, sfera bunule, da ■
*
. accasu, fiind echivalent au e xp on atu l au ten lic - s, «ECSi - :
_
. _
cuprinde, de asemenea exponatul auxiliar şi - complementar.
Exponatul nruUiur K,a un „bice, produs aciuai in muzeu sau U i„i,,a„va muzeului şi care expnmă o,.™.,,,, « -
pu p
«
prrxmd expo nat au,c„f e . p.anun, hăr,,. modele
^
ş, orgamgrame
fotografice sau d e c a lc (drapoa fivc, casam vadeo) şi avănd ,a bază dam au,e„t a mmode.are In aces,
scop.
Exponatul complementar este, de obicei, o
imagine analogă cu un proces sau o
secv enţă de proces
mmodelat corelativ unor exponate autentice, dar provenind din alt co ntex uu lm ra l decâl cel al l e a l e l o r fotografii după reliefuri egiptene pentru piese din
ţdc.
epoca bronzului european).
b - E x p o ziţ ia este ansamblul spaţiilor, instalaţiilor şi
pieselor de muzeu, în scopul vizionării lor de
36
amenajărilor, destinate să faciliteze expunerea către public.
>r,
dcoscbirc de Galerie care arc la
d.
un
tune accepţia de spaţiu ex poziţional, perm iţând, mai a les, o expunere
Ic d
: sională Cu timpul însă, "galcric" a căpătat şi o accepţie spec ializată: ans amblul de săli de expoziţie de
pictură In acest sens se foloseşte termenul de galerie naţională, galerie universală ele. e Vitrina-, piesă de mobilier specific permiţând expun erea bunu rilor muzeale mici şi m obile. f
Panou: piesă de mobilier specific permiţând expune rea exponatelor bidimensionale. Soclu: piesă de mobilier specific, permiţând expunerea liberă dar într-o relativă izolare şi protecţie, a
g.
bunurilor de muzeu tridim ensionale, d e mari dimensiuni şi greu amovibile. k Suport: detaliu de mobilier, permiţând diferenţierea în expunere, a bunurilo r de mu zeu şi o anu mită
l
protecţie a lor. i Poliţă: detaliu de mobilier permiţând organizarea interioară a spaţiului unei vitrine. j. Ilu minai: ansamblu] mijloacelor care permit folosirea luminii în expoziţie, în v ederea puner ii în
valoare a exponatelor. k.
Fond: detaliu de mobilier pe care exponatele sc conturează, contribuind la punerea în valoare a
acestora. L Public: ansamblu] vizitatorilor muzeului, fără discriminare de vârstă, pregătire, strat social, sex ş.a. tn. Ghidaj-îndruinare: activitatea de explicitare a exponatelor; se disting: ghidajul oral (sau viu),
ghidajul sens şi ghidajul automat. rt. Activităţi metaexpoziţionale: toate activităţile care au loc în expoziţie ghida j, spec tacol de m uze u, seri
muzeale, activităţi didactice de muzeu. o. Activităţi paraexpozJţionale: toate activităţile muzeului care au loc pe lân gă exp oziţie şi sunt
complementare acesteia: conferinţe, simpozioane, se siuni, procese literare, m ese rotund e, l ectora te ş.a. p. Muz eo -te hn ică: ansamblul procedeelor şi mijloacelor tehnice folosite în m uzeu cu finalitate specifică.
Aceasta cuprinde, mobilierul d e muzeu, mijloacele video şi audio, instalaţiile automate (s au nu ) d e cl ima tizar e şi alam ă, precum şi mi jloacele, amenajările şi instalaţiile de orice natu ră implicate sp ecific în org aniz area m uzeul ui.
Capitolul 2 -
Constituirea şi dezvoltarea patrimoniului
Pornind de ln funcţia de constituire şi dezvoltare a patrimoniului, o încercare de a defini luturile e fundamentale sesizează iniţial câteva aspecte corelate:
2.1. Activităţile componente ale funcţiei de constituire şi dezvoltare a patrimoniului muzeal I uiKţia de constituire şi dezvoltare a patrimoniului muzeal cuprinde următoarele activităţi com ponente: cercetarea ştiinţifica a patrimon iului, colecţionarea patrimoniului, evidenţa ştiinţifică a patrim oniului, documentarea ştiinţifică de muzeu. Cercetarea ştiinţifică a patrimoniului este ansamblul de acţiuni, operaţi, şi procedura, precum şi nuj toacele tehnice aferente, având drept finalitate cunoaşterea ştiinţifică a patrimoniului muzeal şi drept rezultate serii sistematice dc date analitice şi propuneri de remodelare funcţională şi cont extuală, c ons emnate în documente specifice şi folosite la organizarea expoziţiilor. Colecţionarea pa—
oi mureai « . ansamblul de acţiuni, operaţii ,i mijloa ce eu earac ţer aţii
profesional ci , S, ad mrmsţrauv jurid.c.având drep, scop ţransfeml de bunun euiiurale în prop nc ta,ea cu a„e cuvinte uansformmea pu—
ui vinua, în paţrimomu rea,. C o ro n ar e» se realizează pe *
difeite
care
„ n u eoicclarea „bem com piemente c er ca te in ţeren, donata ,i l^ ţu i, a c ^ p a (cum pterea) de bmţuS culturale.
Ev,den,a s a l i c ă a paţnmomului muzeai co„s« dţn ansamblul acţiunilor si operabil
„
Ş o per aţiilo r de inventariere
individuală, p e t o d . descriere analitică 5i prin com pl ete de documente adecvate - registre-inventar şi fişe
analitice - a bunurilor muzeale
38
,l,„ .„„li, m ii ». * “ ............. ................. . .
ndecvltc
.....................
saîiicvidcn|uşinn|ilicii
, , , * * « . « "
...........................................
......
* COmp,CmCnt3r* "
* * * * *
/ mi
3 !,,jm,I,IUl. ‘ C m '
—
„hm,
.......
Hi:.cci.1||,J1'
1
*
â - arhiva de
"
—
....... hle
.I.................. ;i St ‘
. .. ..f|CC mhivu dc conservare 5i arhiva dc cxpo*ii - .
- .....- ....................... ■«
W * * foloKca-iilinoh»-'.
.
(topografic, biografe, dc informatori)
al. Distingem tra căi jrnnaptde. ®2.2. CMC O consliluirc ii denotam . (.a.rimoniului , «
iî cu cercetarea. Dar, pe de altă actailJde. dona(iile, coiecurcii in ţ * . Nici p a t t , co ce a™ cslc „.plic ea in lineare clin ele comportând g r a * ii m o d e M l i d if cn K '
.
a
. Achi/iţia.
Distingem trei tipuri de a c h iţi: a c lm ja li to , achiziţia I b r ^ c h m jia condiţională.
, a. A chkif iu libe ră îmbracă totdeauna forma unui contract între părţi: x - vinde, y - cumpără; sau invers; X muzeu, cumpără şt y - deţinător particular, vinde. Parteneri i se înţeleg asupra preţuim: dacă vânzătorului î. convine, cedează bunul, nu ii convine, nu vinile. t
b. Achiziţia forţa tă este consecinţa unor îinprejuiări în cate legea intervine, constituind o servitute a
dreptului de proprietate. In normă generală, în tot dreptul internaţional, este cunoscută achnaţin forţată a pie selor care se exportă. In general, achiziţia forţată implică rir niiup Aia r^ ăV ăcl ui ltt preţul p ielii. fiUilfilu. pnnJieiUUre-sau vx
Extinderea abuzivă, legiferată sau nu. dar cu încălcarea dreptului de proprietate, generează fenomenul de
spouere. In Legea din R.S. România (63/1974, a ocrotirii pauim oniului cultural naţional) se preve dea achiziţia forţată în vederea mai bunei conservări a bunurilor de importanţă deosebită pentru patrimoniul cultural naţional. Această achiziţie forţată nu se aplica automat ci, de la caz la caz, în raport dc inte resele culturale ale stalului ţi de capacitatea de conservare şi valorificare pe care o dovedea deţinătorul. Iniţial a fost aplicată în două-trei cazuri, ca un procedeu de excepţie. Dar în ultima perioadă a statului socialist a degenerat în abuzuri curente determinând, pe
k ut.a complic la nivelul organelor însăre,,,^ IralW
nscita . eu bun" 1
de cultură, pe
dcoprt|,L-' ar',,](,;l unul
. ■. fic cumpararc a stalului în cazul în care deţinătorii] Ui| y •nea dreptul .priorihJf— " H » * » * » * " * * • • , „ ci ro m u lu i - do lip s^ ia lis t-pormilca , po :s(c să-l vândă, ? 1 ^ • cultural najionnl do.cş'c bon iim patnimonail v-birocratic stabilită prin lege. De fapt, era un t aplicarea legii-
iroccilura de cvalu
arbiironuliii pnn pre
particular al achLd|iei lor pite.
aplire contractul intre păr! dar sc realizează nune,. ,i este aceea în care apuc o c. A ch iv ţiu condiţionată D-utile rcvenmd la vechea situaţie. De o b.e e, o achizaţ, □numite condiţii, altfel contractul devine ca , P , ■ ..mnotrivă este rezultatul unor masuri de clemenţă faţa 4 condiţionalii erccaa.1 * » « W* » * * “ d mSsun de achiziţie forţată, sau de penalizare, acord ându- i-se o înlesnire
\ ănzător, care cădea sub imperiul unei
e ale achiziţiei este proc edu ra d e achiziţie, < * d Procedura de achiziţie. Unul dintre clementele importante ale ac hiziţie a ceas ia p e n 'I ^ c h iz if .a generează împrejurări în care specialistul din muzeu este pus m situa ţia să manipulez, fonduri publice ş, valon In general, indiferent do cadrul juridic speciile, procedeul com portă câ teva etape general acceptate. Prima etapă oslo oferta, document scris. întocmit de deţinătorul bunului, în ca ic acesta prezintă bunel cultural accentuând elementele permiţând motivaţia achiziţiei şi fommlundu-ţi pretenţiile băneşti corespunzătoare ~j. Accsi act scris sc depune oficial la achizitor şi urmează circuitul normal al cor espon denţei administraţi'.,'
înregistrare, comunicare forului de decizie de nivel corespunzător, repartizare factorului operaţie' dc rezolvare aici z
se inserează etapa următoare pe care o realizează operatorul - specialistul - desemnat dc forul de decizie' A doua C!a^ estc i^e nt ane rc a (rcpertorierca) şi expertiza - stabilirea valorii cultura le şi a auten tun tâţii obie ctului, adică autentificarea şi atribuirea - operaţii care comportă studiu In ţările cn economi» ■ . . ____ _ — U AlX 111 cu bo no m ie de piaţă, expe rtiza este efectuată _________________
-----------------
---------
de experţi .adică de persoane caic au experienţa traficului, cunosc cursul v-dnr-ii ■ , valonlor, cunosc artiştii şi opera lor, principalele colecţii şi muzee. Experţii nu au totdeauna, neapărat cu nnmm» ■ . . . ,P , cunoştinţe siste ma tice , de multe on au cunoştinţe empirice, dar, datorită experienţei lor, au căpătat o mare îndem* • , 1 anare, rapiditate de decizie şi pc această bază, un anum it prestigiu, oferind o certă garanţie. In general însă tendinţa ■ ţa este ca expertiza să se facă cu mijloace ştiinţifice şi anume, nu numai pe baza unui studiu tipologic si stilist!» • , " . ar şi cu ajutorul investig aţiei str uc tur ai a
radiografii, analize chimice, datări cu mijloace pozitive ş.a m d
40
A U(J]-a i;.1Ai a procedurii este evaluarea: stabilirii
nominale ţi a pieţului dc achiziţie Evaluarea, in
general se Tace tot de către cN|>ert. In vechea procedură şi lege românească, apăreau câteva implicaţii: în prunul rând, diferenţa intre valoarea nominală şi preţul de achiziţie Valoarea nominală era şi este raportubilă la cursul \f * ,, rr . i ' internaţional al valorilor de cultură, aşa clini el apare la licitaţii internaţionale, în marile magazine de antichităţi ctc. Preţul de achiziţie era raportabil la cursul intern al bunurilor culturale, adică la preţurile practicate de maoazincle de specialitate - Consignaţia, Fondul plastic
dc muzee, precum şi la scările tarifare pentru diepturi
de autor aşadar era într-o măsură importantă determinat de stat. Pentru asigurarea controlului fluctuaţiei valorilor, ' i > ’ 'ti 1. ■. sc organizase chiar o procedură strict centralizată de achiziţie, la care se adăuga şi un control financiar riguros şi dc fond. Discriminarea aceasta urmărea să stabilească diferenţa valorică de o parte, între cursurile comerciale din exterior unde existenţa pieţei libere ca atare, permite unor particulari să manipuleze valori uriaşe şi, pe dc alta, nivelul veniturilor şi posibilităţilor persoanelor particulare intr-un stal socialist unde unica sursă de venit este salariul. Evident aceasta face ca singurul achizitor posibil de valon excepţionale să fie statul. Fără îndoială există o logică intimă a acestor interacţiuni economice deoarece, într-un stat socialist, tendinţa este ca once valoare excepţională să nu devină bunul exclusiv al unui singur individ. . - J
-;
,
Procedura de evaluare era stabilită, de asemenea, prin lege Pentru bunurile din patrimoniul cultura! naţional valoarea era propusă da oficiul patrimoniului cultural judeţean în raza căruia avea loc tranzacţia, era verificată şi omologată de Direcţia economică şi a patrimoniului cuiLural naţional şi, în sfârşit, era acceptată de Comisia centrală de stat a patrimoniului cultural naţional. Această procedură, căzută în desuetudine, este. în prezent, înlocuită cu expertiza, în general efectuată de persoane abilitate în acest sens - experţi - sau de oficii de expertiza In perspectiva, este posibil ca, pe baza unei organizări corespunzătoare şi a unei specializări a profesioniştilor respectivi, oficiul de patrimoniu să-şi asume şi atribuţii de oficiu de expertiză. Trebuie spus însă ca, fura a neglija statutul juridic pe care trebuie să-l acorde legea, calitatea dc oficiu de expertiză va fi consacrată de pială şi de competenţa dc care oficiile vor da dovadă în condiţii de piaţă. Este necesar să se adauge că perioada dc tranziţie actuală, caracterizată dc oarecare instabilitate şi de comportamente prădalnice în economic, a generat un curs destui dc bizar al valorilor de cultură precum şi amestecul unor persoane de calificare şi competenţă discutabile. Eridcnt, penuu delemrinama „„o, valon îi preturi convenabile ,1 juste, in prezent, sc pune problema
ii|1)ljcal IllU-a scrie întreaga de rcvisi,
......... —
....
.........................................................
............. . ..
— .................. ................................................................
.........
'.......................................................„ ........... ................ ...... —
- * i“
...... —
‘
~
msabili econom*00 ■ i:.*; dur ţi din rcslx n' . ■ p c baza acestui avi; ...... . evaluare compusă din s^-cudiţt., (Jur ş . instituţie. 1 c Oaza .■cnabilu pentru ins aceasta este con« , 1/ l i n pauu. decizia, care se conc retizez justeţei evaluării, dar ţi asupra măsuri, in care iei. Urmează apo*. preţul de achiziţie este stabilit do conducătorul urs _ _____ _ si ;n ordo narea p lăţii 5< a partenerul, precum şi în acte formale - ordin intern şi contract de vânznrc-cumpărarc cu P . . . . c s c p c M c SimU t a c u p ^ r r c , u W c o n ^ . p e c 3 .r « .W cincea - transferul jundic şi nralcna) al piesei, care ,n
t e
,
„ ^
rcsp c „ , U cu CC,
— n w c strictei,.«
— -
■ j * —
—
GM « « * " * » * "
cOT,
»— ^
—
•
* * * * * *
*
patrim oniu trebuie
.
,s,o" a ,chnW i- E a “
^
“
d~
l 0
pcuuu + * + * pcntni şliinţclc
mai ales la colecţii întregi, Tic exotice, fie comportând un num ăr nu
Ho mese cum sunt cole cţiile cnto mo logj ce, P
malncologicc sau geologice care au la bază o îndelungată activitate personală de teren. Alt aspect este faptul că intre achiziţii şi celelalte forme de îmbo găţire a pat rim oniul ui cxi. ta D
'
De exemplu , achiziţia este forma concretă în care se realizează colectarea în teren pentru et nogra fi. Etnograful lacc cercetare de teren şi colectează material, achiziţionăndu-i prinU-o fo nnă sp ecială de ach iziţie, cu pl ata p e loc şi cu omologarea preţurilor de către comisia de evaluare, ulterior In această privinţă trebuie sp us că e xis tă pr oce duri deslul de diverse, de la muzeu la muzeu, după cum au fost cunoscute şt restricţii la proce dura ex pu să m ai sus . P lin faptul că obiectul achiziţiilor îl constituie cultura populară, cate di spare d estu l de r ep ed e d in tere n, pn n dezafectare, prin rcutilizări, achiziţia pe loc devine o necesitate pr egnan ţă. Totu şi, în măsur a în ca re şi aici apar ,
.
.
.
,' h
ii
i
implicaţii care pot pune m joc buna credinţă a muzcogralu lui, de m ulte ort a fost pre fera ta s ec ur ita tea oper aţiilor financi are şi respectarea disciplinei, unei operativităţi mai mari. '
i rit !:
42
- şi este închis fte-acceptul-său mfuz-uL în circumstanţă devine donatar - şi ceda un hun de cultura muzeului - carcjn stc determinat de balanţa favorabilă dintre valoarea nominală a donaţiei teului şi care nu trebuie să depăşească un coeficient egal cu rata chine, în care avantajele de ordin cultural dobândite prevalează, chiar dacă balanţa nu este favorabilă. Din punctul de vedere al sarcinilor materiale ale muzeului distingem, de asemenea două feluri de donaţii: donaţiile (legalele) libere şi donaţiile (sau legatele) condiţionate. f-
u. In cazul donaţiilo r libere, sarcinile materiale ale muzeelor se reduc la păstrarea şi punerea în valoare a v,
bunurilor culturale donate acceptate, aşa încât problema balanţei nici nu se mai pune. Evident pot apărea şi cazuri limită în care bunul donat acceptat să fie atât dc degradat încât să comporte o restaurare costisitoare iar rezultatul să fie un bun în excesiv de mică măsura autentic. Dar şi în această împrejurare, decizia nu sc poate lua decât de la cuz la caz, apărând ea hazardat să se dea o reţetă-seniinţă absolută şi defini tivă. ,
h. Do naţia (legatul) condiţionată poate comporta fie condiţii materiale, fie condiţii m orale, fie ambele
genuri In cazul condiţiilor materiale distingem sarcinile limitate cu caracter tempora r şi închis (plata unor despăgubiri parţiale, construirea unui local, amenajarea unor instalaţii), cele n elimitate cu caracter continuu, sau nedefinit, deschis (plata unei rente, a unei cbini sau întreţinerea unei entităţi) şi, în siărşit servituţile (angajarea unui anumit - număr şi persoane - personal, garantarea unui anumit regim de folosire a pieselor, organizarea unei expuneri speciale ş.a.).
■
fn toate aceste cazun trebuie lacută balanţa, iar hotărârea trebuie să ţină scama de nivelul valoric al sarcinilor şi scmtuţiJor în raport cu rata rentei sumei reprezentând valoarea nominală. Şi în cazul condiţiilor morale care pot genera servituti1 (organizarea unui anumit mod dc
expunere,
asigurarea unui anumit regim de păstrare) sc face balanţa ca ş, în cazul condiţiilor materiale. In plus, sc apreciază
Ekjf
t,lCl sc m tegren/ă în ţelurile <, ,,il,it«' t'lc 11111 J.ieu aceste eondi|ii nu
, contra' m sCoinifil"i i
coordonnlclcc.luu ..... o * * * » * - ' ..... * .....
|nliu|u
-sc;i determinată de cntcrii (le,ml). cr:l adcsC
fiţii Acest co mp orta me nt a avui In trecutul apio| .... .... ........... - .............- ........ .................. ........... .:'IW " A“ rcduiiiinuiil extracul turale extiacconojmee | 1.1, 111 cuniihtuil4drept rezultat pierderea unui număr importa»» de «».-'" .
iolutA ourcclilrii- Uneori
- ca
în
caz ul
săp ălu nlo r
1,1 C. Colectare în teren este, în noimă gi iu ndă. ............................... .„ „ „ i , c„ « « .I ştiinţelor naturii şi etnogra fici - cS,c arheologice - sc realizează chiar în cudiul tetulătil ■( ( |(,|en 0i,icclului. repcrtoricrea lui - inclusiv marcarea complementară acesteia. Ea comportă identificai ca şi u| 111 ■ . inventarierea de teren . . prorizorie
. ,. . ... i-pnseivjmî - inclusiv ambalarea adecvată şi depozitarea asigurarea coiuli|ulOi t» i •
. - i , i,,ri.,i 1obiectului, precum şi al documentaţiei de teren în sfârşit, transportul şi triinsleiiil jiu alto ţi iii.iU 11< • m
către muzeu. Aceste aspecte erau reglementate prin lege ((>3/11)7'!) ?i probabil vor constitui, în continuare, obiectul unor reglementări juridice - deşi excesul de icglemonltire poale aven clcct inhibitor - , iar icspc ctar ca pr oc ed urii de colectare constituie, totodată o latură eseu|iulă ;i clicii prolcsionalc. Aceasta din urmă implică şt abţinerea de la colectarea de bunuri culturale în scopuri personale, in eadutl şi în timpul ncţituiii de colectare pe ntru m uzeu.
i \
A (
6
2.3. Ce rce tare a ‘Ic muzeu A Aspecte generale. Aşa cum ca s-a dezvoltai până în vremea noastră, c c r c c .n .c a _ d c m ^
*
.......... *
* o«
c
^ „ . c , c.irc „ » ţc « * n'5te c n ,H i * P * * * * * «
*
“ * 1,1
\
ştiinţifice ţi, de cele mai mullc ori, in primul rând in raporl de n ec es ita se de clasificar perioada actuală a căpătai un caracter mult mai sistematic, denvand dintr-o serie de teme, t anumite criterii şi prioritari. In practica mu zeo logie i atât naţională cât şi internaţională, cere etarea p inţifica ocap* un loc im po rtant,jţâţea volum de activitate cât şi ca inj g r ţk l D j m s a i i ^ adevăr, ea intervine cu ponderi varia bile in toate acestea; constituie calea cea
—
a patrimoniului muzeal; constituie b a z ţn ^ cnţci ştiinţifice jmiccştuilg fu n d ^ e m e n z ăr a ^ ^ cnnsnnnre-restaurare a a c ^ i patrimonii.- nrientează în raport cu stnjctura_J?i _^pţlunile pubb criln.i. activitatea de valorificare a patrimoniului muzeal. In conlextul raţiona lizării şi optimizării activităţii cultura le, al folosirii eficien te şi econom ico,!..e
a mijloacelor şi forţelor specializate, se pun întrebările: în ce măsură această dimensiona re şi prolife ram a cercetării ştiinţifice în muzeu este justificată sau nu? Care sunt specialităţile, care reclamă o cercetare de muzeu? Până la ce nivel se poate ridica această cercetare? Ce modalităţi poate cuprinde şi, in c onsecinţă, ce mijloace şi dotări trebuie să i se asigure.
B.
Problem atic a cercetăr ii de muzeu. Aceste întrebări pot fi, în esenţă reduse la o dilexnă;există
o cercetare specifică muzeului, care este efectuată cu precădere în cadrul şi cu mijloacele specific muzeale? sau cercetarea de pe urma căreia beneficiază muzeul poate şi trebuie să fie făcută de instituţii cen tralizate, concentrând forţe şi mijloace specializate, rezultatele acestei cercetări urmând a fi preluate, num ai pen tru -
V .
-
difuzare, de către muzee? a.
D is c ip li n e le s p e c if ic e . Fără
îndoială, pe de o parte, între termenii extremi ai acestei dileme
poate fi cuprinsă o gamă întreagă de variaţii, ■ , pe altă parte, dacă luăm ca bază de discuţie aspectele
iiidifccn* în CCdiscipUnlî sc *
..............> ■ .... —
_
................ * *
.... .......
"
*« * > »
W
lM
indiferent * camctcnil ectcetă-ii * — . „aUirU *
'
istoric teluricii, biologie, chimic. fizic. psi
............ - ............ .......................................................................................................................a c c en tu at , de ni u/en
...
......
*
......
'
^
.
.... ...... ^
c„ wida,„ absurdă propoziţia care afirmă că "cercetarea pal».
ricbuie să f t « ă
- * esc, ■• ” ' fel (led senminare şine „
........ ......... ...
„ *
în nruaeu" 5i aceasta încă mai evident dac» ,
,a aceas, formulare roarie generală,
problematic, apare cu mut, mai puUn absurdă o propoaitie otno.oaga ,
coiilort"1căreia "cercetarea arheologică poate şi trebuie Şă fie «cu lă în muzeu".
............. ^
cară diferenţă catttadvă ,n„c două p ro m p t te .e e format
.......... ancă
o deosebire csc„„a!ă. în cadrul ^
» retevă. la » ^
“ “
.............o speciliec ntuWMilui Si aspecte speciftc musca,e ale uno, discipline comune, Sepatăntl. mai itt.ăi empiric, disc,plinele specifice - arheologia, omologia, tslo na cult urii, « a r i a ,(|
iaorla loimidi cu arheologic industrială, istoria naturală, ecologia - apare clar că toate au cel pu ţin o
„ :,,,;„„ră majoră asemănătoare: toate operează cu mărturii materiale, cu alte cuvint e toate au dr ep t obiect patrimoniul muzeal • ea atare 5i in specificitatea lui, h D is cip li ne! ,: com u n e cu a p li c a ţi e m u zeală .
Această trăsătură însă apare cel puţin în parte
rjl|An ll0rirc cu alta proprie aspectelor muzeale ale disciplinelor comune - chimie anorganică şi organică. f
fpjcrobiologic, micologie, entomologie, botanică, rezistenta materialelor, cliinatolog ie, - care dj;|/jţ 0i,icctclc lor specifice sub aspectul patrimoniului muzeal. Fără înrlm oIm n raflm-în
si surprindă discriminarea dintre patrimoniul muzeal ca obiect de studiu şi, de exemplu, transformările chimice ale materialelor din care sunt făcute bunurile muzeale. La o examinare superficială, însă, confuzia este oricând posibilă, Mai tranşantă este deosebirea dintre obiectivele celor două serii de discipline. în adevăr, în timp cc disciplinele specifice au ca obiectiv cunoaşterea tipologică şi valorificarea e duc aţiona lă a patrim oniul ui muzeal, cclc comune au ca obiectiv cunoaşterea proceselor transformationale ale materialelor din care simt făcute bunurile muzeale, în scopul - primordial - al asigurării conservării lor.
46
iii marc teologic.
. psilioI11U/CU
Dar o diferea,* îndi mai profunda separ! ct.se,pln.de specifice de cete ........... . «='dezvoltări, lor în mu/cu disciplinele specifice cuprind în organigrama l ~ t u m lor eon.cn.u ! - - rin/vnlmrca ccrcctîlrit. fie c.i observate. în timp ce acelea comune nu cunosc o asemenea clapa necesara i individualizat;! sau considerat! pe ansamblul disciplinei (fig !)
psihoinc3 nu
ong! ţi
ă. Ia o e intre
istoria pupn o obiect
parte Fig.3.
O r g a n i g r a m a c c r c c tă n i d e
muzeu
mică, care iţeşte
-ini faptelor disciplinei specifice deriv* din c o c i l e determinante ale
iări!e
.
—
--------------------------------------------
:
fuzia ibalcri
de b
mclodologia non„alS
a « « a n . , c are
.nn-c
" * «
Limp iului sunt
..............
ale lui Abraham Moles - până la ni ve lu l la care permit genera 17
^
- o muzeelor, cart- pi m „ r e /
■idem a este s“rl’ri"si a‘C1 ° '
l.n cln al, lor cor fac decât să
si co aw tv »" 3 =ccstm a’ pa *
n»
paliative afl u» *» I°îU ^
aplice cele două P
:dun.or SlHetificc M tt l« ,
<* îi
„ _ nrEanisra mci ProC! ,i.,: ia cele dou ă etape specific . j » «j deivoliare a pa tn m o'u Ju 1. I
P c a c a lU p ^ . v - “ r f r J I C a
8
S
detaliul ci araiă c i îm ăţi «.« H» <* coOS,,“ ale sale - selecţia rap id » şi rcperloriema W
în formele ei de manifestare, i„ ’ C
EOuă obţinută la n iv e l*
ciflee prin interacţiune inversa. procedurile ci metodice sp ec m „, v 0 ex am ina re a acestei " , tr(v ar a. D„„ i observaţii se mrpun de la sute succesive, începând chiar cu con. m0{} sistem at ic şi eficient,
până la nivelele superioare ale reconstituim (rciuodclaro) ş 8 procesul de constituire ţi dcrvoilase a - m i A m o n i u adecvat; i u t i» * . —
nou ă ,a mvcW
conservării se obţine mai ales prin aportul disciplinelor comune, urm ează dl, ace stea - cel pu ţin rcAM,.,-a lor ■ se integrează ccrcctilri, specifice, dându-i aspect Inlcidisciplinar. Reciproc, disciplinele specifice, contribuie prin informaţia pe caic o oferă, ca şi prin întrebările pe car e le pu n dis cip line lor comune, la dezvoltarea unui aspect particular al acestora, respectiv la diversificarea ansamblului, contribuind !a specializarea în cadrul ştiinţelor de bază. Pe această calc se explică geneza şi ap ar iţia un or domenii u graniţă, interdisciplinare precum este arbe oractria, apărulă, iniţial c a interve nţii s po ra dic e şi punctua l, ale disciplinelor pozitive în domeniul arheologici şi istorici artelor, iar in prezent se prezintă ca un corp coerent de cunoştinţe constituit, cu sisteme proprii de referinţă. c-
O r g a n i g r a m a c e r c e t ă r i i s p e c i f i c e .
Organigrama demonstrată anterior constituie un aport
relativ recent, datorat aplicării unor noi forme de analiză - teoria sistemelor, sem iotica, an aliza structurală
- la corpul central al disciplinelor specifice a n u m e m ai sus. adică la an sam blul p rem iselo r teoretice • explicite sau implicite - şi al mstmmcntelor metodice de care aceste disc iplin e dispun.
Accesa organigramă implică unele detalieri analitice semnificative: este analogă dar nu identW celor aplicabile m general cerartârii din disciplinele h in in o t^ sociale; , - , prezin . tă particularitatea . a(de .?aa v nfizice a ce *0wl°gice,
constitui atât un model general valabil pentru istoria fiecărei discinline
48
JU.t
* .... *
nu
disciplinei; cu alic cuvinte ele model rciicrabil,
d . c , Si pc»„» n—
... ........ * -
"
1
—
............. -
10
. c,,c cardclcri/Jli p„n nun,an,I ma* „ tovc nl» n.licaia a iw » * .'» » '» ' im -o» . * * * * * “ Şi ies în .....
ci
rcmodclarc sistematică a tuturor tiparelor procedurale sau cxcyel.cc Acest aspect m a rc a t al cercetării spccif.cc, precum şi desele re cure nt rcilcrăr. şi rc adea-ân ale modelelor eonstum.c in etapele anterioare a avut drept consecinţă, pe de o parte, o dim inuare accentuată a interesului pentru aspectele teoretice ale acestor discipline, pe de alta o ştergere - sau cel pu(in o estompare - a «raniţelor aparente între cercetarea fundamentală şi cea aplicativă în cadrul acest or discipline,
ni, Ua cu iul :1c :e. la ia de de
C. Cercetare fundamentală şi cercetare aplicativă în muzeu. Lăsând la o parte pentru un moment importanţa corpului central, teoretic al acestor discipline, precum şi inlcresul dezvoltării lui, ca o temă de reflexie mai aspră şi mai complexă tolotdată. analiza aspectelor fundamentale şi aplicative ale disciplinelor specifice muzeului - arheologie, omologie, istoric de artă, istoria tehnicii cu arheologie industrială, istona culturii, istoria naturală cu ecologie - apare atât posibilă cât şi necesară. Dacă se acceptă ca premise definiţiile curente ale cercetării fundamentale şi aplicative, în general, se pot uşor discerne cele două aspecte - fundamental şi aplicativ - în toate disciplinele specifice muzeului dar. în acelaşi lunp, apare cu claritate o trăsătură particulară a acestora - faptul că cele două aspecte amintite se intcrpcnelrcază în grade difente, la toate nivelele procedurale ale cercetării. In adevăr, prin cercetare fundamentală se înţelege, in cazul accsior discipline, ansamblul
rp preocupărilor care stabilesc principiile şi criteriile de selecţie, analiză, reconstituire şi interpretare a faptelor specifice, care construiesc, detaliază şi clarifică postulatele de bază, sistemele de referinţă, metoda :rt de cercetare. în sfârşit care organizează şi coordonează întocmirea instrumentelor colective de cercetare dă (fig 4) Este evident ca etapele primare al e acestei activităţi - constituirea eşantionului reprezentativ - în principal prin cercetarea cu caracter tehnic şi empiric, de teren - rcpertoricrc ana litică a m ărturi ilor - adică a bunurilor culturale muzeale - şi rcmodclarca acestor mărturii - respectiv a bunurilor culturale şi a ;că ansamblurilor de bunuri culturale - constituie tot părţi ale cercetării fundamentale. :a
în
Fig -f, Cercetarea fundamentală în muzeu
Prin cercetare aplicativă se înţelege aclixitatea concretă de selectare, c on serv are şi valorificare în primul rând expoziţională a bunurilor culturale formând obiectul acestei cercetări - sau a ansam blu rilor dc
asemenea bunuri. In med evident, această activitate implică raportarea la principiile şi criteriile amintite în definirea cercetării fundamentale, raportare caracterizată dc interacţiunea inversă (fced-back) şi dc adecvarea modelelor generale la cazurile particulare. Cu alic cuvinte această raportare nu sc face pe baza c^nrâ nge ri logice imanente principiilor, ei prin reducţii pe cale de com paraţie reile raiă. Cercetarea a ^ j ţl i c a r i ^ s t c ,
la rfodul ei, generata dc Jmnlttatea cercetării fundamenride
nT^litllc
csen|ialmenlc culturalo: cunoaşterea patrimoniului cullural şi accesul la valorile acestuia constituind factori substamtnli in constimirea idenliiapi culnrralc - a grupurilor şt irtdivirilor - şi deienrit^td ia dezvoltarea ci, de carne,eru, soc ia lei contemporane in a s* c ,„ , ei m o s c a t şi cu mob ilitatea et. Este suficientă analiza oricărui caz concret de cercetam W n • ,* teistă pentru a de mon stra cu evridenţii acest adevăr. După cum, pe dc altă parte, analiza oricăruia d i W ; ^ instrumentele colective de cercetare corporn, repertorii - evidenţiază faptul că acestea cuprind, în afară de un s istem dc orga niza re raţională 51 dc regăsire a iiiforma|ic, speciflce, ce se mscrie i„ |lmiu.lc , spectulut de cercetare iund am enta U. şi foarte mullc date analntce, cu caracter concrel-empinc ce nm fi ■ , pine , ce pot fi incluse d ire ct şi masiv î i ’în activitatea aplicativă. 50
ră încercare;! de discriminare î',lrc as|KCtul °^ ‘ „ 1
Di a a ce , panel de vedere, a l* H * " * Pc riinil:micnlnl ţi cel aplicativ al cercetăm
* ......... -
... ...... _
- P - P ..... —
c to l,
^
c , «,
poaK, msi ^
s,
«
in
, . - qnecificc muzeului csic Ş. proprietatea termen discip i” c, „
*
-* ^
.. ....... —
. - — —
—
«—
insm c,,v.
.......... .... * ~ «
-
-
l , „
* ap“
,ar8—
specifice „e muzeu, pnu
^
care'
* Pe oWe«e,
P -» a—
meiul
si 7
— *
le
—
*
*
"
concretele materială (fig. 5).
1
3
a c
Fig 5. Cercciarc fundamentală şi cercetare aplicată în muzeu.
d
n Ca un pandant-corolar al acestei trăsături apare o caracteristică opusă; corpul teoretic prezintă un nivel li
înalt de abstracte, încât chiar concepte de un grad dc complexitate, abstracţiune şi specificitate nu foarte \
înalt - cum este acela de cultură arheologică - sunt greu înţelese de publicul nespecializal şi chiar de 5‘
te
specialişti din discipline înrudite.
Jf*.
i I). Locul şi rolul muzeelor în
-------- ~ •'
ce redării fundamentale - enunţarea postulatelor de b ar, .
Alia,i2flnd canicicrislicilc fiecărei ramuri „ e sislcmC]0r de refe rinţă, elab orar ea ?i
instrumentelor colective dt
■ mni7 irca îi coordonarea elaboram i dezvoltarea mclodoiogtci, precum şi orS'
.
acave Jn donlCniu ar rezulta următoarea
cc rcd arc , în raport cu specificul instituţiilor centrale ş repartiţie de sarcini: Enunţarea (precizarea şi
dezvoltarea, respect,v dezbaterea Si «o log are a, p o ^ o r de baza,
nrprmmire nriniordialâ institutelor de prec um şi constituirea instrumentelor de referinţă ar reveni, ca p specialitate. Pe lângă acestea a, « . să activeze iabo-a.oarel. na(ioaale, comportând instala ţii de mate randament ,i cu valori de invoslitie mari. în Sfârşit, lot institutele ar trebui să centralizeze informam comparativă - parte cu caracter concret a sistemelor de referinţă - după cum tot lor le ar
"
"
e
orie ntar e a cercetării pe baza unor studii critice privind stadiul cunoaşterii ştiinţifice a d ife rit el or d omen ii de patrim oniu raportat Ia exigenţele societăţii, precum şi elaborarea prog ram elor de p ers pe ctiv a priv ind aceste domenii. Este evident că în această viziune planurile nu ar mai putea apărea ca o simplă înşirarc de t formule tematice foarte generale şi atotacoperitoare. la care s-ar subsuma un număr de mărunte obiective de cercetare individuală, ci ar îmbrăca aspectul unui material complex, fundamentat pe o apreciere critică a stadiului cunoaşterii, periodic reiterată, care să localizeze lacunele, dubiile şi controversele şi care, pe baza ac est or crit erii, să formuleze teme la obiect. Cât despre alegerea obi ectivelo r de tere n în ca drul fiecărei teme, aceasta ar trebui să fie rezultatul aplicării criteriului eşantionului reprezentativ îmbinat cu urge nţele g ener ate de transformările teritoriale şi demo grafice proprii fiecărei societăţi. Metodologia ar fi, în mod firesc, preocuparea predilectă a su buni tăţilor de pro fil ale univ ersităţilor. Fără îndoială nu se poate elabora şi dezvolta o metodologie ştiinţifică în af ara sis tem el or de refe rinţă ale discipline! în discuţie şi reciproca. Această interferen ţă cons tituie ma i d eg ra bă u n avan taj
H
decât o servitute în măsura în care promovează aspecte interdisciplinare şi obligă la o depăşire a i specializării înguste a operatorilor. . I mil!Ura in “ re 5tiinnr.ee
“ “
'C dc cercetare sunt rezultam! centraltzârii
a patrinroninlui cultural, acestea revin ca streină. i„ mod Cresc muzeelor na(ionale - eventual
zonafe - pe speeifte de probi. Desigur. o r g a n i c * coordonarea unor asemenea iucrâri nu po, fi concepute fără imp bea rc m e t o d e i „ a sistemeior de referinţă si reciproca. Aceasta consritme îneâ
52
( |)( '
(
' "
lut
benefice, împiedicând transform;.ren ierarhie i de nivele logice i metodolog.ee m tr-o hjroc.iallt;1 i. de aici, drept consecinţa, instituire a unor mon opo luri de Inform atic.
r n l M
nu ’.C
j„ măsura în care patrimoniul se găseşte dispersat teritorial - prin natura 5> func' in L,nc c|nborarea instrumentelor colective de cercetare fără colaborarea d.rccla ş.
te concepe
dom
. muzeelor
.....
...... " ,. . itiil/ci'lnr c mc u
locale (judeţene, db localitalc, de ntonumc».). La rândul ci această contribuţie a
sa genere,c, prin inform:.,ia nouă pe care o aduce, mod ificări în metodolog ie şi în •
SI»temele de referinţa. )tl sl;kşit. muzeelor locale le revin. în afară de contribuţia specifică la elabo rare a instrum entelor |rUni du cercetare, investigaţia în teren, precum şt valorificare;, imediată, pe plan educaţional, a .„I,
|(dol acesteia, ca şt ale cercetării de profil în general, aceasta con stituin d, aşa cum s-a e nunţat |.,pccttil aplicativ al activităţii muzeelor. De aici rezultă că tocmai teor ia patrimon iului şi a
/n ih ij î|( general, precum şi în particular, diferitele ci aspecte specializate - d rep tul de muzeu şi al iniNiiiotiiuliii. teoria conservării, teoria expoziţiei - aşadar muzeologia, constituie ştiin ţa aplicati vă
I
.iivj îndoială, în cercetarea de teren caic, pe calc de interacţiune invers ă, poat e gen era mo dific ări
metodologice sau în sistemele de referinţă, sunt interesa te şi uni tăţile ce ntr ale - institute , u ni ve rs ităţi şi muzee naţionale Din aprecie rea sumară a tuturor acestor interfere nţe rezultă că nu se pot dis ting e do m eni i exclusive de activitate pe instituţii şi că ierarhia de nivele a cercetării arc un ca rac ter logi c n u organizatoric. In altă ordine de idei. dacă ţinem scama de m ultiplicitatea şi com ple xita tea inte rfe re nţelo r pe de o parte , iar pe de alta, de ma rca varie tate a obiectului cercetării, re zu ltă că per so nal itat ea operatorului devine determinantă in dezvoltarea cercetării. Aşadar nu atât determinarea riguroasă a domeniilor şi nivele lor cercetării este esenţială, cât mai ales gradu l de liber tate a l si ste mu lui, co nd iţie indispensabilă pentru promov area pers onalit ăţii crcalo arc a cer cetătorului, 1,1 sfârşit,
mai există un aspect care nu trebuie niciodată neglijat. Finalitatea cercetării de muzeu
tămănc, oricât de specializată ar a , o fina litate educaţională. Şi, de aici, ann m ite imp licaţii: ce rcetăto rul nu trebuie numai să consemneze observaţiile intr-o forată cât m ai riguroa să, ca re s ă-i po ată ser vi la interpretări - analize, comparalti - ulterioare, e, si in modalităţi care |i „ de alte form e de activ itate, avâ nd
s .A
. , r h) cr cn .m l public , fie m cndrul ,* , crvi l:i Punc rca
- ..... rd in câ t să P°:,w s . . ...... .
* .* . „ « * * » • ' * e vjw iltilo r. «c pn n « * * > »
comunicare
irrLlsC {acute Pc
OO « M
*
, ni ir ,r,c un film etnografic »
• material ţliinţific 51 „„
« ”* *
"' ^
i„ acclnş. » »
«
'
coinplclal de o b s e s ie nguroare instrument de populannre
f„stu, dimc.or al
"«.ze ului di n Rc8hin
..... ..... * ■ * constituie realiza" ecemplare. u, « *
c*c=Pl»™» de
reuşit îmbinate, incit filmele au valoare de document $1 s
1
muzeală. Distingem mai multe up urt de cercetare: E. Tipuri de cercetare i primul rând. trei tipuri mari pe care le vom mat analtza ulteno r. rie care la râ ndul său:
cercetarea specifică, investigaţia paleolehnică şi de conservare - sau. cu un termen mai nou şi cupnnzător: arheometria ,1 cercetarea psihosociologică a pnblicnlui de muzeu şi = pub liculu , in ge ne ral £ a. CERCETA REA SPECIFICĂ . In cadml cercetării specifice distingem ca teva
f cn un
importante care şi-au conturat deja un profil metodologie propriu. - Is to ri a
nat ura lă.
Pnma, în ordinea convenţională de mult stabilită, este cerce tare a de biolog ie.
Distingem în cercetarea biologică de muzeu: cercetarea de teren, geologică, paleontologică, ecologică şi clologică. In ansamblu, din vasta gamă a disciplinelor biologice constituie discipline specifice muzeului cele subsumate sub denumirea de istoric naturală; celelalte oricât de interesante ar fi - cum c de exemplu, genetica - au caracteristici mai degrabă apropiate de ştiinţele pozitive, mt em ein du -se pe exp erim ent reiterat, i ar rezultatele lor pot forma, la rigoare obiectul unor expoziţii, dar nu se c on stitu ie î n ans am blu ri de obiecte cu calitate de mărturie materială, adică în patrimoniu de muzeu. In vi zi un ea mo dern ă, cercetar ea se execută mai puţin pe specii (deci zoologic, biologie, entom ologi e et c.) ca t p e sisteme ecologice şi pe ctologie. Ce sunt sistemele ecologice şi etologia? Sistemul ecologic este un ansamblu de vieţuitoa re caracterizând o zonă circumscrisă cu caracter relafiv unitar (biotop, e cosis tem ). Et olo gi a este disc iplin a ca re se ocupă cu comportamentul vieţuitoarelor
54
Muzeul este interesat in aceste dotei
~
- * * ' * - ...... -
hm»
*
ce d ar ea sis,eoet,iei , corectarea
-
- c e p ,e a de « —
- « re , i„ tdUrca
i r , c a i de and, —
aspccrc scul «
.
—
* ' “ """
care are dotei aspeete pnnetpa,-
Ai - e a * de corectate * * * • ~
bl„, c .a —
* " * * *
ti —
—
■o ,
^
„„de
Pr .e d e e de —
tu —
* —
-
— ^
discipline speediee „„acului, dar genepnd aspecte specifice precaut Si > * ™ *
^ ^
munca .
in caruri h * dedtdtc - dc cacmpiu in bouuucd - c o î ^ e dc muncu cu au, ic ic c g ic c cametcr
c
ansambluri dc cianurii unicat şi pot f. înlocuite sau împrospătale şi chiar pot cornetul obicei dc schi . „
- c
,
A doua ram ură, c er ce ,a rc a d c a r h e o l o g se î mp art e în ti c. m m ur i p r in c ip a ic h ,
primul rân d ccmelarca to pog rafic a care un câ re şlc s â depiste ze, sâ circum sc rie şi sâ co ns em ne ze m at em at ic scp cc le arheologice, evident. d u c a t e in tapet. de nalum lor. Al doilea tip cslc « * • • » al cârei caracter pmdonucan, esic acela dc stmtigrafie şisicmaticâ şi cane tinde sd recupereze bunun de naturii arheologică şi informaţia coclerduală aferentă acestora. în sfârşit, cerceta rea d e cabin et, car e a re de cele mai multe on caracter tipologic urmărind interpretarea re cit ate lo r şi obiectelor obţinute p rin celelalte două forme - interpretarea istoricâ-antropologicâ - şi care, in ultima vreme, capătă o alură nouă datorita tocmai analizei dc sistem de care vorbeam. In g eneral, se poate vorbi dc o tend inţă de in teg rar e a arheologiei în orizontul mai larg al antropologiei.
-
Ist ori a. Cercetarea
istorică de muzeu - a treia ramură - este încă la începuturile ci. Profilul
cercetării istorice în muzeu apare încă nehotărât. In principiu, cercetarea istorică în muzeu are caracter local şi concret. In marc m ăsură ar trebui să fie o cercetare de instituţii, d e pe rso na lităţi şi d e o bie cte cu valoare istorică, de istoria culturii. O rientarea ace asta nu se face simţită decât tim id şi m ai a les p en tru Evul- mediu. Pentru istoria modernă şi contemporană, cercetătorii din muzeu se situează încă pe planul generalităţilor, al istoriei politice şi pragm atice.
. I
- Is tor ia
artei . Cercetarea
o putem, numi aşa - şi anume:
de istoria artei în muzeu cunoaşte trei tipuri de cercetare de teren - dacă
n
ic Silii sLfiii,lM* 1)
cercetarea pe nionutaciu sau în colcc!10'
2) cercetarea de creator, PrcclIin 5 3)
cercetarea de arhiva.
{ c|cijmi(ezc nişte forn,c . cercetare care abia acum tzbuteş Cercetarea pe momunent este o ' 1nJClivc şi cu restituirea forme|0r « i.,i rw fieLeniiinarca riguroase. Astfel analizn monumen u , dircfcnţiale fu nc ţiona l şi formal Cu
succesive ale
ca « I n * » « M * * . nl. fiecărui ansamblu este rezultatul amplelor definirea caracteristicilor tehnice ale fiecărei faze, sau a . j a,„vT rol dc-al doile a războ i mordisi campanii de restaurări ştiinţifice iniţiate în toată lumea e p‘ '
.............. . Extinderea comunicării informaţiei ştiin(ificc cu 3 ju
. mjjioicelor lelmice mo dem e, a dus pe de altă J 1
pene. ta targirea em.Ci.or „m pr.ta.ive detamunând CasificSn 5i corelări mai rieu ro as e 5i M cuprinzaioare.
In
generai, cercetarea de monument era tasală pe scama arheologu lui ia r '
mulţumea să facă doar comparaţii între monumente. Cercetarea "în colecţie" este o cercetare care, dc asemenea, ab ia acuin începe să dep ăşea sc ă cadrul empiric şi va avea încă destul drum dc parcurs până să-1 depăşească complet. In general, cercetarea in colec(ic este o cercetare comparativă. Ceea ce intervine nou în cerce tarea în colecţie - ca şi în aceea po monument - este investigata arhcometricâ, colaborarea dintre istoricul de arta şi investigatorul arheometrist ceea ce permite să abordeze structura însăşi a operei de artă, pe planu ri m ult ma i rigur oas e. Una dintre cele mai pasionante cercetări, extrem de delicată este cercetarea dc creator. Pentru că acesta nu numai că este viu, dar, ipso facto. cu cât este mai însemnat, cu atât arc o personalitate mai pute rnic a, nu poate fi tratat ca un subiect de cercetare psihosociolog ică, bom barda t cu ch est io nare şi supus la interviuri insolite. Cercetarea pe creator presupune o îndelungată fam iliar izar e cu lum ea cr ea tor ilo r şi raporturi de com unitate spirituală între muzeograf şi aceştia d in urmă. Es.c evident cn m ie r ia „nor creatori. mai alea dacă « n i interesat! de nspcc.ele teoretico ale artei, poate să devină extrem dc interesantă, iar consemnarea ei s k t ^ t v s ematica, însumarea unor asemenea mărturii , observaţii, făcute în decursul procesului de cr eaţie
„ amureasca foarte mu lte eleme nte din
î-
’ mecanismul psihologic al acestui proces.
Desigur , toate aceste proceduri Drcsumm « P P 0atire psihologică adecv ată şi o cu ltur ă artist ică cel pu ţin ega lă. -
56
"
, , re , , ca
.
„
* * mv —
. K rcc b rc ,„ . , , . * * a
' Cercetarea ,n « t t * -
o—
*
—
» w * .« —
—
' —
—
* «
*
caracter
°
~
~
*"
~
‘
^
viaţa creatorilor, la desfăşurarea procesului lor de creaţie, la destinul creaţiilor. 1 „
taterraac .
considerate si
, c , r „ea.
—
-
~
“
^
;b aspectul frecvenţei unor detalii sau situaţii
- E tn o lo gia . Cercetarea etnografică (etnologică) trece şi Există două forme dc cercetare tradiţională: cercetarea de te ren şi
mu * . ccrcclaretl In,em u sG « b « d
« M
ea printr-o perioadă de vii dezbateri cercetarea în colecţie. In mo me ntu l de
* * * * * —
Concluzia ). care «
după „„ număr „tare do am do cercetare emoP afica este * nu se po. în,o.cgo auumite pspccte ale culn mi Populare daca nu cunoaştem itureg.,!. Cu alte cuviule, viziunea şcoli, monografice a lui Dimirte Cuşti şi
RH. Stahl. completată, evident, cu elemcnie mat noi, cum sunt analiza structurală. semiotica şi analiza de SIS
icm, este ceea ce constituie o bază metodologică singură şi solidă de plecare. Al doilea element nou care apare in cercetarea etnografică este interpretarea faptelor şi a
obse rvaţiilor de teren. Intr-o măsură predo minan tă tradiţia etno grafiei noastre este descriptiv ă. A bia in
ultima vreme se fac încercări de a depăşi acest stadiu descriptiv' şi de a g ăsi explicaţia fapte lor în no rm e cu caracter general
abstrase prin metode moderne, statistice, din masa de fapte, precum şi în î nl ănţui ri
cauzale de lapte şi mişcări isto ncc , de forme de cultu ră în interacţiun ile lor. Ambele tendinţe împing cercetarea etnologic ă spre integra rea în amplu l şi cupr inzăto rul c ur en t al antropologiei, iu raport de care etnologia - ca şi arheologia de altfel - apare ca o subdiscrplină specializată.
- A li c ti puri . In afara acestor tipuri principale de cercetare este incontestabil că muzeul mai abordează şi alte tipuri. Există o cercetare m em o ri a li st ic ă ş i de m u ze o lo g ie li te ra ră . Această cercetare este mai strict legată dc caracterul aplicativ, concret, şi poate fi efectuată pe două genuri de materiale: pe mărturiile creaţiei: manuscrise, schiţe, eboşe, lucrăn prelim inar e etc., şi pe obiecte do uz pe rsonal. Aceste
aii,.,.» crca.0*
.
„p ortu rile o, cu personalitatea un a,,
>"
r' 1
„ ,ă c o r n u l P ='î 0" cercetări tirmaiesc
f i . Cercetarea d MIC dc istoria tehnicii. Cercei. . Există de asemenea o cerce . ■ d n a , , tehnicieni W * curent efectuata de către t
de istoria tehnicii este mult m;i
acCCSibilc o sc rie dc no ţiun i şi —
* -
“ "
fiecvcol ta vuita c o t , duma. In cadnri corectării do iste,
: îi întâlnim mai puţin „ ,h n o lo eia in d u st ri a lă , care se ocnps termeni specializaţi pe care m ' extrcru dc interesantă: a rh eo lo g producţiei agrare, în perioada tehnicii s-a detaşat m ultima vreme o r '
cu mărturiile privind dezvoltarea producţiei materiale, cu excepţia k
■
p a r p d .a P
ctiiniifică contemporană. R e v o l u t a i n d u s t r i a l a se P°
cup rinsă în tre revoluţia ind u strială şi revolu ţia tehm co-şttuiţlficâ o
, • « XVIII Revoluţia teluiic^tiinliflcriS conte mpor ană o tra ta plasează Ia sfârşitul sec. XVII - începutul s . Este votau, in primul tund. de ntiloje şi instalării, In 1 d d le . rund de forme dc otg an iritre a locuiri, » teritorială 0 . în al doilea rând dc produse. Şi-a deferit 0 metoda care consta în dep ,stare, repenonerc, conservare şi reconstituire. Arheologia industriala constituie o preocupare destul do susţinuta ut (feric anglosaxone şi în Belgia. b) LWESTIGAT1A STRUCTURALA. Al doilea tip dc cercetare prac tic at în muzeu este investigaţia structurală de conservare sau, cu altă denumire, cercetarea de arheom etric. In principiu,
investigaţia structurală se realizează in cadrul laboratoarelor de restaurare, în sc opu ri d e conservare şi restaurare. In realitate, rezultatele ei sunt mult mai importante, ele putând fi folosite şi de cercetătorii de specialitate pentru precizarea a nenumărate aspecte ambientale sau structurale ale obiectivelor. - In cadrul investigaţiei distingem, în primul rând, im’estigafia fizică, şi aici, in ve stiga ţii de structură cum sunt radiografiile şi radioscopiile, măsurători de vârstă: de C14, în primul rând, pe baza magnetismului terestru, prin termoluminiscenţă ş,a.m.d. dar şi - investigaţii cu privire la compoziţia chimică prin mijloace fizice: spe ctog raf ic, spe ctog raf te în gaze, sondă clccrionică ş.a.m.d. cu impiicaţie corespunzătoare: cerc etările d e z on are , cu al te cuv inte, de determinare a zonei de provenienţă a materialelor din care 'sunt produ se p ies ele de
muzeu, pe baza, in general, unor caracteristici fine. - Alt tip d c investigaţie este imesUgaţia chimică. generai, inv estig aţia ch im ică urmăreşte sâ
stabilească compoziţia chimică calitativă şi caudiarivă a obiectelor, b, mo m entu l de faţă, analiz ele chimice 58
,m ajuns la o marc fineţe, cu procedee ncdistruclivc
iar în cadrul laboratoarelor apar specialişti cmc s-au
specialist în acest sens.
Un loc aparte it ccupâ investigaţia biologică.
Biologii determină natura materialelor organice din
m c sunl B C , bunurile de cu i.u rt 5t urmămsc diferi,ele tipuri de degradare ale acestora da to riţi asenji: microbi, ciuperci, insecte, rozătoare. Dar investigaţia complex. Astfel biologii pot face şi determinări de vârstă, prin
investigaţia arc un caracter interdisciplinar şi, cu
n n;ifru
lor capătă un caracter din ce tn ce mai procedeele dendrocronologiei. In generai.
cât procedeele sunt mai fine şi mai puţin dis tructive , cu
atât rezultatele sunt mai interesante pentru studiul obiectelor de muzeu. c) CERCETAREA PSIHOSOCIOLOGICA A PUBLICULUI DE MUZEU. Ultimul tip de
cercetare de muzeu este cercetarea psiho-sociologică a publicului. Atingem şi aici câteva tipuri de cercetare: cercetarea cu caracter statistic a structurilor de public şi a opţiunilor publicului, cerc etarea de comportament, iu sfârşit experimentul. In general, cercetările dc structuri se bazează pe anchete făcute cu ajutorul unor chestionare, a interviurilor. Cercetarea dc comportament sc bazează în mult mai mare măsură pc observaţia liberă în ranzeu, iar experimentul este. de obicei, o cercetare combinată care îmbină mijloacele anchetei şi ale observaţiei libere şi. mai ales, foloseşte forme de activitate mu ze ală s pecia l organizate. In general, cercetarea psiho-sociologică a publicului este efectuată de acei specialişti care au ca atribuţii profesionale rela ţiile cu publicul. Evident, este de dorit să aibă o pregătir e sociologică sau psihologică, dar şi specialişti în alte domenii, cu un antren ament oarecare, pot să efectue ze ase me nea cercetări. Le este mai greu să interpreteze datele. Revenind, cercetarea structurii publicului este o formă de cercetare care se poate generaliza. Cu alte cuvinte, nu cerc la nivelul fiecărui muzeu nişte specialişti, ci reclamă aplicarea disciplinată şi sistematică a unor procedee de investigare a publicului, procedee destul de simple, între altele înscrierea vizitatorilor într -un registru cn o rubricaţie destul de sum ară, da r care permite o clasare a vizitatorilor pc grupe de vârstă, de sex, de grupe socio-profesionale, pe loca lnic i sau străini de localitate ş.a.m.d. Această cercetare de structură este foarte importantă, pentru că semnalează cOc.enţa activităţii muzeale în raport de diferenţierile di n cadru l publicului. O cercetare de felul acesta, pe un eşantion statistic dc 10-12 muzee, a fost efectuată în 1971-1973. Rezultatele ei au fost pu blic ate p aiţinl "> Rcvisa muzeelor. Cercetarea a scos în evidentă lucrai destul de mtemsante, de exemplu, faptul că
■\, ’ '
, .S|, lotuşi publicul şcolar; că ex istă a anu m ită varia( s(a|,i|. nu liinslic este loiuşi P publici' col m.n ,UIIU ■ doua tinerele. Tinerii Intre 2 - . „ . „ „ . n ! » : . , 1- ' " " » ..... rl,lra '" " 'M /' C * .
consuma m \ars(a '
ÎS de ani \ in mai rar in ntuzee. .
..... .
b C C tC C ^ 10 SltUCUtrâ <» P * * .... .
«
10 * 0 1 0 1 —
s* „constă formă 5i sub formă * clicsrionarc-sondaj ' * * ' I» d » *
* *
>«
*
«* «
^
cal.mt. de csnnuot, slalislic, * « * » »
—
»
« S
*"* -
** *
efortului coordonat de căue unul dintre muzeele na|ionale cate are in acest sens o aclivitale mo, bogat, sau de către organismul central al muzeelor. Asemenea ccrcclarc sistematică, aplicata an de an. ar Ireb» să semnaleze curba de evoIu|ie a interesului faţă de muzeu, să ara te către ce d om en ii de public trebuie să se îndrepte aten|ia.
Programare-a şi planificarea cercetării. Dacă ne întoarcem acum la demersul ştiinţific în muzeu încercând sa-i definim traiectoria, primul nivel care se impune eslc acela al programării cercetării. Toate muzeele au un program de coronare. Acest program de cccclare in trecut se întocmea, de obicei, plecând de la propunerile individuale ale specialiştilor, deci de la interesele pro fe sionale pe care le arc licoare. Amoc, când spcctali*! nu aveau propuneri, direcont! repartiza lome 5i obiective picotind de la Viziunea sa. pe ,™ ă „dapm ioaiâ accaslă propunere la bage,. S is te m , acesia. care d e ob iec t se b az a ,oba5, pe o oare care cunoaştere dm praeiteâ a siadiniui cerc eâdi in zona respeeiivă, răm ân e to ,u 5, un proce de u empirte s, rc la t, O piandieare sismtnaiieâ disiinge bei .ve le : programa, iemaiio. pro gr am a, de " 5‘ ^ 5' . a , planificării p e ob.ee,n . ............ ptoiectul (lig. 6 , 7, 8). Primul elemen t car e Irebuie stabil,! I ' , , ... bll,‘ ln m ateK * s a m a r e a c e r c e i i este
tematica cercetam - programul tematic.
prelim inar care nu necesită ani şi mei lun i d ■, . PnmU ra il d’ Un stu dlu r uc at e, dar care trebuie ' ■ ** PrCCI2e2e niv elul, stadiul de cunoaştere al domeniului rcspecliv Demn, P <™ *narespc cttvă,subttou ăa , . inform aţiei, sub aspe ct teoretic. în al doilea ' h Pnm u rând sub aspectul rand sub.asp ect practic, cel al -
Deoarece putem să ştim foarte multe desnrp .......
LU j C;-t
‘
pu.
* ,0 ta r- .
j fa
’
m
Patrimoniului de muzeu.
*de exemplu, neolilic sau păstorit î, ’, 11
-J
*.* i
m 20na respectivă, dar să nu ,
" 60
' ■-
' ilu
1 \
cbicc(c> pios, dc rnu, cu. concludente: sau. chia r dacii ele există, să Jie răspând ite în ma i mu lte
'(ic -5-
m m c
na ţion ale şi ţmutale dar să lipsească intr-un anu m it muzeu. Plecând deci de la coordonatele generale ale disciplinei respective: istoria, arheologia, istoria dc
'ra
-u UI ă. ii
ă
artă, etnologie, biologic ele., trebuie sa se delimiteze clar ce ştim şi ce nu ştim în domeniul respectiv, ce
putem ilustra în muzeu şi ce nu pu tem ’ ilustra în muzeu pentru zona respectivă. Cu alte cuvinte, Bă se delimiteze lacunele şi carenţele atât de cunoaştere cât şi de patrimoniu muzeal. In raport de aceste lacune şi caren ţe trebuie definită tematica. Aceasta trebuie să urmărească a acoperi lacunele şt să completeze şi să detalieze acele ansambluri de informaţii care sunt încă incomplete, vag, imprecis cunoscute. La acest stadiu teoretic mai intervine încă un element: teritoriul şi localităţile suferă modificări continui datorită procesului de urbanizare şi de dezvoltare economică, datorită proceselor de ameliorări şi de modificări funciare. Aceasta creează o scrie de priorităţi în măsura in care comportă: mutări dc
i
localităţi, modificări ale fermei localităţilor, afectează teritoriul, presupune modificări ale suprafeţei şi regimului solului ş.a.m d. Toate aceste stări de lucruri se reflectă în situaţia patrimoniului etnografic, în situaţia patrimoniului arheologic şi în situaţia patrimoniului biologic. Evident, însă, ace st fa ctor cu caracter practic, nu este dc natură să modifice formularea temelor, ci numai să orienteze cercetarea
aplicativă către anumite zone - obiective - preferenţiale. b.
P ro g ra m u l d e p ers p e cti vă
Programul de perspectivă constă în concretizarea temelor pe
obiective şi în estimarea unor durate şi a necesarului de ordin teîmico-material global. Cu alte cuvinte după cc am stabilit temele pe care vrem să le abordăm, concretizăm obiectivele prin a căror cercetare putem rezolva aceste teme şi estimăm cât va dura cercetarea fiecărui obiectiv şi cât va costa, nu numa i ca bani ci şi ca efort, ca număr şi specialităţi de cadre, ca mijloace tehnice. Un program de perspectivă se întocmeşte dc obicei pentru o perioadă mai lungă: cinci - zece a n i, chiar şi mai mult. Un capitol special al programului de perspectivă trebuie să prevadă finalizări muzeale ale cercetării. Pentru că, efectele şi consecinţele abordării unor obiective pot să fie foarte im portante şi să obhge la amenajarea unor muzee în aer liber, la operaţii de restaurare şi amenajări m uzeale ale unor monumente sau ale unor ruine, la multiplicarea patrimoniului într-un domeniu, şi să ridice, deci, noi probleme de reorganizare a expoziţiilor ş.a.m.d. . . „
j
.
,
j i
u a ;/! o ‘"'I
1.
DOCUMENTA REA a.
^
SP EC IFI CE
STA BIU RE A N IV^^
"
* patrimoniu
. dcliinitarcaJacimcI^ILP0 P^ E ----- —
?. e l a b o r a r e a v a r i a n t e l o r p o s i b i l e a TEM A DE CER CETA RE _ _ _ _ _ — ---- “ - formulare generală rnn iim rra nroblcmnlicii . > b n n r F .n i v u l ------------------- ■--------- formulare oncrclă - entitale con cretă • - determină o calitate din teren — 3. ALEGEREA VARIANTEI OPTIME - în funcţie de coma nda socială a. NIVELE IERARHICE ALE FORMULĂ RILOR POSIB ILE 4.
FORMULA REA DECIZIEI a.
ENUNŢARE
b: FORMA DE PLAN 5. EXECUŢIA a. EFECTUAREA CERCETĂ RII 6.
CONTROLUL
a. COMUNICAREA REZULTATEL OR
b. PUBLICAREA .>
-
’
,
c. EXPUNEREA
F,g 6 Pl3nificarea cercetării ştiinţifice în muzeu
l
62
.................................................. —
; —
rcln.i, precise. M
,—
**»
-
ta « * •* » 5‘
*
*
r
r
r
.
' r
r
.
r
*
obiectivele în raport de priorităţi. Pnma priorilale -
„ cidcnlc
aceea a ob iecta,o, - > * M » * "
natut a , r,e ca cfccl a, —
* W—
prioritalea a fc o io , * doaa P—
c-
* “ ~
N
~
........
aceea a o bie cta i» . "in —
ai in —
—
"< ^
*' " " " *“
*
“
“ ^
■» *
oda,ă abordat, ta o ie epoi,,. Usarca ,ui ,a P -, a ,c dc d„„n cric « — provoace pierderi , d e d ă r i a
:
*
pentr,, că nsca -
*"
* ““
propriu-zise. A treia p r i o r i * este aceea a lactne lor tematice ,i de pairi,„oaia, ia ntdsara în care cclclaitc priorităţi nu o acoperă, p nn efectul legii probab.listice a numerelor mari. Aaa cam spta.eaaa plaaul treba.c să de , determinări c a . d t . t a relativ p,caise, ea alte eaviate s i specifice obiectivele, obiectivele, sa să amic arale eui cal um din obiective se propune să se •epuizeze io carnal ănula, specifice r-
respectiv, ce
operaţii comportă această epuizare, ce cadre, ce fonduri, cc finan ţăm ce mijloace tehnice se angajează. In felul acesta planul capătă un aspect raţronal şi concret şi nu rămâne doar un exerciţiu dc disciplin ă administrativă economico-financiară. In general, aceste planun anuale trebuie stabilite înainte de acordarea bugetului, centralizate şi susţinute la buget. Procedeul invers, în care se aşteaptă întâi bugetul şi pe urmă se face plan ul, este cel mai nefericit, deşi este încetăţenit; lasă lucrurile la voia sorţii. Aici se află unul d intre factorii determ inanţi pentru care muzeele nu-şi pot îndeplini sarcinile de salvare de patrimoniu.
Nivel PLAN '_____________ _ - o secţiune din PROGRAM în care datele sunt concretizate pe acţiuni şi estim are
________________________
materială . - se compară cu PROGRAMUL şi preia eşalonarea din PROGRAM, adccvand- o - preia temele şi obiectivele din PROGRAM şi se compară cu acesta
_ _______ _
_______________
Fig.7. Planificarea cercetării ştiinţifice în muzeu
*
-■ ci cercetarea propriu. „r-rct ^ 11 5* ale cercei
. de proSranrI‘
.r r..rC si din cercetare.
.suiadi..pi=nincdJ , k P r o U c t. tU “
“
^
rnc. parte i" cSa13 “ '
l> ~
WC'a k a d fcd
^
- * «
«
*
*
acum s-au făcui fără proiecte. Frecar FC t o
to . * * , -
.
t t
" ^
fipt 0 « . * ■ * - . p
1:1
’* rS0“ te *
^
ă 3 "
‘
rigoarca operati°a a li-
V
& P ro iec tul te hn ic pl ea că de
*p-H 1tehnic şi proiectul v •
la câteva repere esenţiale. Evident ca dc Ja discip
j
d0p‘
" “" ti»
mai important: bazele disciplinei de cercetare, care asigu r
Un pro iect cuprinde d ouă părţi-
. re I« tir U = de pîia
cerceta** a
p - - * * *
comportă nu numai previziuni cantitativ
5
----------- "
~ ,îcx aitfel. In
in disciplină acestea se aplica .
^ ci « « nu este necesar sa se
primul rând
pre7j nte ca un
trebuie să cuprindă un memoriu care justifică ccicctar ■
ri cât™ «W»ri. Et justifica cercetat» ta adevărat volum, ci poale fi concentrat în numai _ programul tematic $i dc priorităţi. In al doilea rând. trebuie sâ cuprindă o te ^ o r ^ ţP 2 a ţ o n ^ a ^ ^ ^ ce anume ^ d T c ^ t a t »
aaumiK caruri
*
~
“
# j
g
"
defuurc a o b ie ct iv i comporta «a t e m » * desemnat m 5 î i c r ® r ^ p t a
topografic de situaţie, fie o tortă, fie un rdevcu de □ mr.umcat.carc constituie, practic, baaajxrceţini J c . acest document se aplică codul-cadru, sistemul de referinţă al cercetării. Nu totdeauna este cazul, dar pentru multe cercetări de Ieren este necesar un sistem de referinţă teritorial, la care se raportează descoperiri, observaţii, bunuri recuperate. Acestea se fixează de la început; în general, se poate ajunge la !
standarde, cum sunt toate convenţiile cartografice, în aşa fel încât consemnarea observaţiilor şi rezultatelor să se facă în mod riguros şi unitar în continuare. Pentru arheologi codul-cadm este caroiajul de bază al staţiunii; pentru etnografi şi pentru naturalişti de obicei este caroiajul hărţii, evident la o scară convenabilă; există chiar propuneri privind folosirea coordonatelor zecimale.pentru monumentele istorice, m raport de dimensiunile şi dc gradul de complicaţie al monumentului se poate folosi codificarea membrelor de arhitectură.
ato ” *
64
!r!;r" i r ,
un caroiaj, sau
, , .....
« r n folosite ş. a modul», cum ele vor fi adecva. Corespunzător, proiectul
in cndral co rodăm de
cupnt.de enum er ate, formelor
carurile există o anumită disciplină care trebuie respectata,
^
^
folograB„,c. In toate
f
In general, documentul sens este preferabil s o—
(expunere „ a r a d . , Un s u ,„ r document —
-
^
fotnicls de cercetare; turnă,u, de cercetare, in cate se conscmnca* 4 * —
“
detnersufut.
Ultima parte a pro.cc.ulu, trebuie să prevadă formele de valonficate ale rezultatelor cerce,an., „lât cele de valorificare ştiinţifică cât şi muzeală. I ntre aceste forme de valor ificare intra ma sun lc, 1 ,„cm de conservare a descoperiri.». mobile sau rmobrle, a obi,cern,or colectate, organizam» «„sportului la sediul muzeului, precum şi evidenţa tuturor acestora in teren. Opera,,unea de ev,den,a începe iucă de pe teren. Muzeologia romaneasca esle încă la sladrul in care fiecare cercetător stabileşte aceste măsuri InU-un mod individual, în tnpori de ceea ce 5,rc. sau după cum Ic-a moşteni. ,mm.d. In rcalrmte ele se po, normaltzn , —
za. Erdslă Umile de vanabilitale
pcnmj fiecare disciplina în cadrul cărora-se po, slabrl, că.eva fonne de consemnare-inregistrare a rezultatelor şi do cvrdcn,â in teren, pe care să le folosească toată lumea. Cu cat aeesle fonne vor fi mai unitare, cn a,ăl valorificarea lor .medială şi punerea informaţiei ta circuit, tared ra, după term inarea cercetării de teren, cu posibilităţi largi de compara |ie. la un grad de esdgen,â opcra fiona l relativ ridreat. vor fi mai uşoare.
,
Se explică astfel de ce tendinţa cercetării mod eme este tocmai puner ea inform aţiei m circuit. imediat după terminarea cercetării, în aşa fel încât interpretările să nu depindă de publicarea acestor informaţii, ci să se facă la diverse nivele, din diverse punc te de vedere, ceea ce, evident, m ăreşte foarte 44 I£1, . mult, dinamica cercetării. r ’tp IU .
latj
f
t'-A
ţ; j/v „ .
n' j «HL. ■’
............c„ , con<,MUCŞU r c b u ^ c 1|nn,crc;Wl||i| rU.r «rcaniwionc
»* < « • « - » * *
"
5' lcu"
.
* c««,a,c pc
..
sim ialiM ,c; m ijloM « * ”* * '
,
'd ""C
F ‘”“ 11; d„,r,,ilc curente; ro tiril e Si»» *™ .« » » * s
specifică, de înregistrare şi
prelucrare, cât şi consen * • •cK’Clili ii, inclusiv eşalonarea pe campanii-
in sfârşit, să stabilească durata şi Clipul
Nivelul PROIE CT
I. DOCUMENTAREA
PROGRAMUL şi PLAN UL - justificarea C ANTITATI VE DESCRIEREA OBIECTIVULUI - CUPRINDE DATE - documente tehnice - baza aprecierilor - efort - tehnică - timp
b. APRECIEREA FORŢELOR DISPONIBILE - forţe de specialitate - forţe telurice - forţe economice (baza materială) 2. STABILIREA VARIANTELOR POSIBILE a. SISTEMELE DE REFERINŢA LOCALE b. PROCEDURA DE CERCETARE c. EŞALONAREA IN TIMP - mărimea şi specificul forţelor de specialitate - mărimea asigurărilor tehnico-mnlcriale 1. EXECUŢ IA PROIECTULUI - întocmirea de planuri anuale 4. CONTROLUL - publicaţii - comunicări
Fig-8. Planificarea corectării ştiinţifice în
uzeu
, ,. . G.Cercctarea de cabinet. După terminarea cercrt^r-îî tăm m teren, urmează etapa cercetăm de
cabinet, interpretarea rezultatelor de teren valahii--. ....
'
VaidbUa aProaPe ^ n t n i toate disciplinele. Studiile de
interpretare însă nu sunt la fel de avansate în toate domeniile j . . . . c. Metoda, in toate disciplinele ca şi ,!1 m
ştiinţele naturii, nu este, evident, unitară, dar prezintă n o ™ ,
-
instanţă, pe clasificări după criterii raţionale. Aici intervine de fapt
66
.
,
de asemănări. Ea se bazează în ultimă problema esenţială. Dacă, în ştiinţele
, . „ w
on.cn, nlionolo do « W d o * . —
U - ido, t o r t - * * » » < « • - * « - « * * »
nu m construit inc3 un astfel do in ^ m o n .. începând n , « t e * * * c « » Z
« M * clasificare ..pologică - c re p in c , Si ^ t e l » W - * >
«
" m d i "=
^
4
d ca istoria aric i, u nd e u n iu tn .c a
cra„ei majore, in principi» „ercpdnbill /ace foarte diBcili o obs,floare, peste tot criteriile rSmSn empirice. Se pare Iod ci in prezent se tnanifesta tend,n|a cifle o ieşire din acest empirism, pe baza unei metodologii generale, anume analiza dc sistem.
Forme dc valorificare ştiinţifică a cercetării. Principalele forme de valorificare a
VL
jezullaiclor
cercetăm ştiinţifice în muzeu sunt raportul, monografia, repertoriul şi ca talo gu l In tim p ce
primele două reprezintă modalităţi com une tuturor genu rilor de cercetare, ultim ele do uă sunt pre pru disciplinelor specifice muzeului. Pentru acest motiv, în cele ce urmează, se va insista mai mult asupra metodologici repertoriului şi catalogului. Raportul-privgştp. mai ales cercetarea în teren, se întocmeşte periodic, la sfârşitul fiecărei campanii sau grup de campanii şi are dimensiuni relativ reduse. Cuprinde descrierea desfăşurării cercetării, enunţarea princ ipalelo r observaţii cu valoare dc repere de referin ţă şi enu merarc iij ir jnc ipa lele r
Monografia are ca lei remodelarca unui obiectiv sau a uniu ansamblu coeren t de d e men te specifice fiecărei discipline (creaţie a unui artist, gen de creaţie culturală, instituţie, habitat, sistem sau ecosistem, specie sau gen etc.), pe baza analizei sistematice a tuturor elerueutdor şi reinodelării subansamblurilor şi sistemelor parţiale componente şi a restabilirii interacţiunilor specifice. Este însoţită dc cataloage sau repertorii după caz şi se întocmeşte Ia sfârşitul cercetării unui obiectiv sau unei teme. i
a. M et o do lo gia ca ta lo gulu i ş i re pe rt or iu lu i 1.
Defîmţii. Catalogul
şi repertoriul sunt forme scrise, multiplicabile, de valorificare a cercetării
ştiinţifice de muzeu. Prima problemă care se ridică în legătura cu aceste forme este aceea a diferenţei dintre repertoriu şi catalog. In terminologia curentă apare adeseori confuzia între unul şi celălalt. Dacă însă încercăm să facem o distincţie între cele două modalităţi, putem aprecia că repertoriul epuizează o mulţime închisă; catalogul inventariază o parte dintr-o mulţime Închisă sau o mulţime deschisă. Există un
.
r /!nd
, «Jia ustiv . c.» . ^ u l catalog“Jl,i CN confunda- căzu ca/ limită in care cele doua sc ■ ~ cî informaţi3' mulţime, cu condiţia să cpuirn? ’lccând de In această
,
a m s , v ^ &
<'|C C M ;I c p , , i ^ ! l / ‘1 t , , l r c : i l5i
-
si cîitaloii »1 siml f()ri"c de
«, m
je Z S ^
.
metodologia re)’crlnr"
1
-
evidentă ştiinţifică. Deci atnbelejm
jitii ca Hiiul mai z
* * « * . * - £ « -
*
m
—
cuprinzătoare. Prima întrebare - câte tipuri CCtepe
„lar iticâ ci itr iâ |i Icr ilor nllc : sta|iimi
tn primul rând ■ repertorii teritoriale sau topograŞ f^,
‘
arheologice, momuncritc, biotopuri.
rezemata de repertoriile
"***1
Cea de-a doua categorie de repertorii este repre
. rii de genuri, spec ii ş.a.m.d . tipologic sau, pentru biologic, determinatoarelc care sunt tot repe
• » i n s t i t u i e 'repertoriile de unitaţU'de "item-uri", In sfârşit, cel dc-al treilea tip de repertoriu d const —ET—-— —— “ .
nrtcfactc sau indivizi. ■
o,
;
Repertoriile pot fi întocmite la două nirele de detaliere. Primul nivel - repertoriile de semnalare cuprind în fişe doar acele informaţii care permit recunoaşterea' şi re găsi rea itc iu ur ilo r im cnlariate. Exemplul clasic de asemenea repertorii îl constituie cartea de telefon. In muzccelc de artă se practică o evidenţă sumară cumu lativă a co lec ţiilo r - co ns ide ra te acestea ca nişte mulţimi închise - organizată pe autori - ateliere, şcoli, provincii - ca re su nt de nu m ite tot repe rtorii, şi care se deosebesc de cataloagele de colecţii care sunt, aşa cum s-a a m int it, ca zu ri lim ită - repertorii complete şi cataloage exhaustive totodată.
68 -
•
«t (L
Scanned by CamScanner
/.R ep er to riul to po »r cf ,e . Care
este problematica fiecărui lip de repertoriu
51
care este
metodologia lui de reali « r e ’/ in princip,... baza licean ,i repertoriu este fişa ana litică ind ivi du ali In cazul repertorii lor topografice, cc anum e comportă această fişă? in afară de o s en e de d et e rm in a re caracteristice ale unită(ii topografice, trebuie să mai cuprindă un document cartografic care, de la caz la „z. poale să fie o hartă, un plan topografic sau un rclevcu arhitectura]; in sfârşit, un inventar al elementelor care compun obiectivul. în cazul Urnită, repertoriul se poate trans for m a în tr-u n atlas, în soţit de obicei, de un comciituriu conceptual.
II .R ep er to ri ul t ip ol og ic. In cazul repertoriului de tipuri, prima problemă care se nd.că este aceea
;! determinării tipurilor, prob lem ă fundame ntală pentru toate disciplinele cc se ocupă de c ultura inatcn ala. Există o metodă modernă, bazată pe statistică, a determinării tipunlor. în aşa fel încât să se poată teşi din impasul pe care determinarea tradiţională, cu caracter empiric, îl genera. In această viziune m o d e rn u lu i se defineşte ca o populaţie de a rtd nc ic av ând un nu măr mare de atribute asem ănătoare şi îndeosebi atribute esen ţiale şi atribu te nu prez intă în m ed necesar toate atribute le asem ănătoare ; şi reciproc, la toate aiicfactcle. Astfel determ inate se disting subup un - cu coeficient de 60-90% atribu te asem ănătoare, tipuri cu 30-60% atribu te asem ănătoare ; şi grupuri de tipuri - cu 10-30% atribute ase mănătoa re. Aşadar, operaţia de repertorierc a tipurilor începe cu analiza, artefaclelor pe fişe precodificate care preseleeteaza atributele esenţiale şi urm ăresc v ariab il Halea acestora. Apoi, priu însumarea pnn fişe cumulative cu caracter tematic, de statistică, se pot determina tipurile, ap licându -li-sc co eficientul pe care l-am amintit. Ex istă nişte posibilităţi de studiu încă m ai complexe. Orice tip are o dezvoltare, o traiectorie de modificări care se însumează, aşa-numita "curbă ontologică".
’
Dacă ne referim la numărul de artefade cuprinse în tip, începe cu n um ăr relativ mic, ajunge la un număr optim, apoi scade şi dispare. Această curbă ontologică poate să capete un aspect uşor deformat: aceea skeuomorfa, care deplasează vârful curbei către partea finală, către curba descendentă, aşa meat curba ascendentă este mai lungă d ecât curba descendentă. O aseme nea c urbă sem naleaz ă o situaţie de
i curbele acestea capăt;l forme ^ 13
origine. T i p u ! î n c e p e s ă
lotul neaşteptate, cum este dubla curbă care. de obiect, set descen de ntă ■ • ■ r,r. de vârf. începe să intre in faza d esce nde nt, ţl dezvolte preluând datele unui sistem anterior, ajunge în momentul acela, intervine o nouă ascensiune care pleacă dm alta rădăcină. Aceste elemente au o importantă deosebită pentru det cnm na rea tip uri lor * • * ra[ionaIă. Pentru întocmirea repertoriului tipologic, ca a are,
M M
ord on are a lor
nu nii o importantă mai micS
in alta pa ne da ci i in întocm irea pro priu-r isă a repertoriului. Odată determ inate tipurile şt fişate
descriptiv, se pune problema ordonării lor. Aici intervine traiectoria. Ordonarea norma
a
1
ordinei cronologice. Dacă în repertoriu cuprindem mai multe tipuri de origini diferite acelaşi principii, rămâne valabil. Dacă sunt sincrone, iu cazul acesta este normal să dăm tipu rile cu evo luţia no rm ală, mai întâi, şi pe u rm ă cele cu traiectorie modificată. La un număr mare de tipuri eterogene, clasificarea poate îmbrăca şi caracterul unei ordonări arbitra re, alfabe tice, fără să mat ţinem seama de legăturile lor ge neti ce şi de curba traiectoriei. In afară de setul de fişe ordonate într-una din modalităţile amintite mai sus, repe rtoriu l tr ebu ie s ă m ai c up rin dă un capitol introductiv care să precizeze motivaţia repcrtoricrii. metoda de rep erto ricrc şi să just ific e ordonarea fişelor de tip fn cazul unei tipologii sistcnucc. trebuie dată toată pro ced ura de ti po log iza re î nt r-.m al doilea capitol - criteriile de tipologie şi metod-, folosită.
S m
« p u r i in care, pe bazo tu tei tipolo gii
empirice, acest capi,o, poate f, intocut, o, trumtcrca, mso ,i,ă sau nu dc com cM arij „
„
instrumentul de cercetare cotcctiv (reperionu, corpus, diefiouar, pun care a fes, smbUită ctustficatea Upologică folosită. Dc-abia „ ,red ea capi,o, este teperto riu, p ro p riu -* - stoou, de fişe. tn sfârşit, „ patru lea ca p,toi t a fi ap aran d cn be :
de co ncord anţă, indi ci , bi bliog ra fi i, h ă r ţi cr ono lo gii
in
pri nc ipiu, cu ca , e mat ma re var ietatea şi cu ca , e mai ar bi trar ă or din ea in 0 . . . „ ■ am ea m care sunt aşezate fişele upolog.ee, o r am, iu di di mai n e c la ri şi trebuie să fie mai bogaţi.
Fărt înd°a s ' Proble,M acMei to PMiri pe capitule se pune şi pe™ , -
70
~
—
“ -
—
-
-
.ucmrea
Relativ asemănătoare cu rep ertoriile d e tipuri sunt repertoriile de instituţii. Def inite ca an sam bluri «ie comportamente model, ins,,.,,(iile c on,po rtă 5i ele o descriere analitică 5i o sru pa rc pe baz a as em ănări, elementelor, respectiv modelelor comportamentale. Un repertoriu comun de tipu ri şi ins titu ţii poa te căpăta forma unei e nc iclo ped ii ştiinţifice (d.c. PaulyAVissowa'sRealencyclopâdic der AItertumsw issensch aft ).
III .R ep er to riu l de ob iec te. Ln cazul repertoriului de obiecte individualizate, acesta comportă, de
asemenea, un capitol introductiv cu precizarea limitelor şi caracteristicilor comune ale setului repertorial şi cu motivaţia lucrării. Al doilea capitol trebu ie să precizez e metoda de analiză şi cr ite riil e de c lasif icare . Al treilea este constituit din stocul de fişe analitice, ordonate conform criteriilor prestabilite, iar al patrulea este aparatul critic.
JV .R ep sr to rii d biog ra fic . De acelaşi tip cu repertoriu! de obiecte este repertoriul biografic (sau
prosopo grafic) care rep ertona ză pe rs on alităţi care au mflu ien ţat dez voltarea ist orică a un ui do men iu. Sp re deosebire de cbiecte. personali căiţi le nu sun t descrise, ci se inventariază pe de o pa ne , ev en im en tele cruciale din istoria lor individuală (naştere, moarte, şcoală, promovări), şi pe de alta cele pnn care. part icip ând , au con trib uit la d ezvo lta rea do men iului respectiv, ambe le în ord ine cro nolog ică.
V. Repertoriile bibliografice. De acelaşi gen sunt repertoriile bibliografice. Fişele sunt de tipul
universal acceptat al fişei bibliogra fice (nu me. titlu, date de apariţie, date cantitative). Ele
sunt ordonate alfabetic, numerotate şi indexate tematic, ceea
ce pe rm ite
re găs irea an alitică a
problematicii.
3.
Metodologia cata logulu i. Cataloag ele sunt de patra feluri: signaletice (sau de semnalare),
sumare, de colecţie şi exhau stive.
71
, .. , C;ii3l°Su* t tu * * *
, . (.,lc folosii î» P,J,ml1 rr,nd la cxP°zjţii!c sitmalcuc niai fKCVClU la cx po al i'lc dp « i a - «Hc » «COI»
lemporarc tic scurliidliralil ţ! ^ " UU
clras|S din (işc do semn ala re cu pnnz âjt mi $-ar
^
«ii efori ştiinţific şi «i itoiul >"■“ nW c pventual colecţia din ca re provine. Cu a]tî r n .,llil idinica, dimensiunile. ca emu (amorul), denumirea piesei, materia u . ^ inform aţii care nu se pol extrage c u r iu ,,a c e le i,,^ e t a n - " —
' ^
’
direct din analiza piesei
, , dc expoziţii relativ importnnlc. se poale adăuga la S„ „„ele cazuri, .Im d caud esle vo* . de « P « l bibliografică ,a o lu cir e ia care piesa esie pu bl ic a* * ..„d o se re ga sc *
signaietică o trimitere bibliografia mai mult sau mai puţin completa a ei , ■ t tncniiip de obicei de imagini sau cuprind cel mult câteva b Cataloagele signaleticc nu sunt însoţite. ae omeci, r , „ ilustraţ ii■caic definesc specificulr expoziţiei, oenul genui de ut obiecte uuit ^ expuse, i >nivelul teh nic sau, să zicem , artistic,
şi valoarea lor. dar nu dau informaţii despre fiecare piesă. Această ilustraţie poale să aibă ch ia r u n caracter prelucrat artistic ca să atragă, şi nu este obligatoriu să aibă o valoare documentară deosebită. De obicei, un asemenea catalog signalctic arc foarte puţin text în afară de lista de obiecte. Poate sa aib ă o scurtă motivare a organizării expoziţiei, o expunere a circuitului ei, eventu al inf orm aţii ge ne rale despre ansamblul obiectelor. De exemplu, dacă este o expoziţie de autor, câteva date biografice ale au tor ului şi o cara cterizare a selecţiei expuse. Nu comportă aparat critic. In general, cataloagele signatelice Se prezintă sub forma unor pliante sau broşuri reduse ca dimensiuni'; trebuie să aibă două calităţi: să fie uşor de purtat şi uşor de exam ina t. In c adr ul lor fişele sunt ordonate, în principiu, după ordinea expoziţiei. In principiu, cataloagele cgna.cdce au toporiaolă ca io sc ru n »* de inform are ra pjdi , publicului şi pot fi î nca dra te în categoria publicaţiilor de p o p u la riz a , i „ m
, .
c e rau7-cului. In timp însă, odată cu
term inarea durate i expoziţiei şi, mai ales, dacă artistul sau iniţiator,,)
. . .
expoziţiei nu mai sunt în viaţă, catalogul signalctic devine document,
î n m ă s u ra î n c a r e
consemnează u n
Sriipaj efem er de informaţii.
72
j l . C a t a l o g u l s ta t u ii
Există o marc varietate ele cataloage sumare, ele lUslingându-sc prm doua
epaiatari ansamblul obiectelor la care se referă şi nu epatează infor,na|ia cu pnvrrc la
caracteristici: mi cpui
(icc ;iic obiect.
Distingem Intre de : cataloagele cu caracter tematic ale e x p o r t a temporare de mare Întindere 5i jurată: cataloagele selec tive ale m uzeelor, cataloag ele de colecţii. T oate ac este v arietăţi p rezintă adesea diferenţe
notabile Intre ele, pc de o parte, şi ghidul-catalog de muzeu, pe de alta. Cata logul de exp oziţie tem porară . Expo ziţia temporară prezintă
fie că c
'?
retrospectivă, fie că este exp oziţie tematică - o selec ţie totuşi restrânsă dc ob iecte repreze
*
grad înalt. Fişa pentru fiecare obiect trebuie să dea nişte inlorm aţii m ai am ple şi, mai ale s. să j
' P
ţ
aceste informaţii locul obiectului în expoziţie. Cu alte cuvinte, să jus tifice atât de ce a fost ale s pe p * valoare cât şi motivul pentru care este situat într-o anumită subîmparţire tematică a expoziţiei. O deosebită importanţă în aceste cataloage trebuie să se acorde acelor date care nu se pot extrage din examinarea obiectului. In sfârşit, trebuie să sc dea bibliografia esenţială şi imag inea. Problema imaginilor din aceste cataloage este una dintre problemele cheie şi, în general. cu o mare varietate dc soluţii, nu toate mulţumitoare. In principiu, imaginile trebuie să fie concludente pc pi.n documentar şi bine realizate din punct de vedere tehnic, în aşa fel încât să ilustreze e.ccjv nu nam.J caracteristicile generale ale grupei de obiecte ci şi atributele fiecărui obiect în parte. Aşadar, trebuie să fie suficient dc mari, trebuie să fie bune din punct de vedere fotografic şi bine imprima te din punct dc ved ere tipografic, precum şi evident, ori de cate ori culoarea este un atribut esenţial al obiectului, trebuie preferate imaginile color; in asemenea condiţii, un astfel de catalog ajunge să aibă un cost foarte ridicat. Poate cea mai interesantă soluţie d e acest fel, au găsit-o japonezii. Catalogul este tipărit pe un tip de h ârtie curent, cu Pagina plină, ilustraţia este dată la urmă pe alt tip de hârtie specială, şi cuprinde o selecţie de ilustraţii policrome pagină plină, dintre cele mai reprezentative piese, iar restul ilustraţiei este data pe o grila de 6 sau 12 imagini pe pagină. Ceea ce, în raport de mărimea obiectelor, de claritatea imaginii, p oate sa asigure o documentare suficientă. Această soluţie este preferabilă atât soluţiei franceze care dă ilustraţie selectată, cât şi soluţiei p e cârc am adoptat-o noi in câteva cazuri, când, pentru exp oziţii retrospective am
,
fis,.lc de catalog dar sc pierdea . L.,lC ilustraţia urmărea fş . . . . roate spectaculoase »> ^ iIuSlralivc dm imagini do pi
....................... .......... f °
, , , , , c , ! d au f os t —
miuită hârtie scumpă, sau m ■>tc .. ,
Sunt cele două m od ali i
Catalogul selectiv nu po ^
editoriale de popularizare ştiinţifică a muzeelor, m ansamb • ,• „i şi ci de noi dă o descrie re a muzeul^, de italieni ne noi. q scnc de caractcnst]c] 111. Ghidul catalog, formulă practicata de france ^ ^ pes ccţii tc m csăl. vitrine, cu o enumerare sumară a pieselor mtpo a ■ 7j
. individuale sc regăsesc In descrierile generale, totuşi, pe
n nartc selecţia, pe de al ta par te informaţia
i " .ir un cjctenv în s cîun ib tex tul descripţjY sumară, m. permite totdeauna o localizare precisă a ob.cctelor i ’ „ ;n/-iHrare mai largă - istoncă, culturală, general dă o scrie de informaţii complementare care peimi * artistica - a obiectelor.
I V
Ca tal ogul selectiv,
care este practicat mai ales de germani, de englezi şi de bulg
prezintă ca o formă mai analitică decât celelalte forme de catalog sum ar. Şi în acest ca z există scurte introduceri in care se comunică atât cunoştinţe generale teoretice, cât şi irii crm aţii practice : circ uitul sălii, ordinea vitrinelor etc. Apoi sunt cuprinse un stoc de fişe complete, inclusiv ilustraţii ale celor mai importante piese din expoziţie. Este. erident, o formulă care oferă mai m ultă inf orm aţie conc retă, poate uneori neglijând aspectele teoretice. Nu este mai puţin adev ărat că exist ă caz uri câ nd asp ec tele teoretice h un grad prea mare de generalitate pot să apară ca nişte simple clişee. Iară să îmbogăţească cu nimic informaţia publicului.
7- _
,;u
•i
Toate aceste tipuri de cataloage sumare enume rate rrină an ™ _ „ . e pana acum comporta şi o structură generala im capitol introd uctiv în care este prezentată evDoritm
m
.
■
p j a "a 5311 ™ z» l . m otivat sub aspect tema tic şi sub
j jj * 1 Îi
asp ectu l ordo nării gen era le ;i inform aţii practice
mprivirc , uzitare. Tot in această parte introductiva
trebme să apar ă organiz aţiile şi person alităţile implicate în 'o ™ . •
exPO ziţ iei sa u m uz eu lui, adică gamzarea toate acele informaţii de ordin organizatoric utile nnblicnlni ■ • P bl,CUlui 51 specialistului. Urmează, apoi, în cazul
f
74
, idccxp 0,i,ii temporare, al doilea capitol cu caracter tematic general, cate trcbm c sa * * « - » ^
J
lcma ^
iu ca zu l ...... ....... . elemente de istoricul muzeului. In . * * ^
JlS;i3r' ,1,lKn t m alc rh lu,ui a aminti., indiferent de structura maU rululm ,
cum s-
pentru fiecare sccţ.c sau pentru fiec are subdivtziune P
. . . r ,,rG cm areuincnlcze secţia şi tenia. ,.„ntică trebuie să apara un (c.M care sa argi '
^
^
«■ ***, *
• « *
^
»
—
—
*
”
fl5C" “ m p o m °
1» « * * * « * « * - ^ 0 bMi0SraBC eSC’"‘;" S P°alC f‘
fiC d“P]
fiecare capitol, fie generală pentru întregu l catalog. In acest caz apare, mea o data. un oarec are sp al informaţiei din ghidul-catalog. sSrsi, ăsemcnoa cataloage po, comporta « un a p - cnuc sumar. Eventual ,nd,c, ^ g r a f ic i, „bele cronologice genera,c sau ind.ct de gen. adie. mgloacc de regăsire a mforniape. generale, „nand seama de faplul că însăţi «
v.
el
h
C atalogul,la
m
lor » duce călre o informaţie anal.ucă foarte aiînmun tuă.
o , c . a lc e D
data aecasla atom de-a face cu un catalog quastexhaustiv pcnlru ca
epuizează o stare a „ne, mu lţinu deschise, laşa de ca.alog de colecţie esle o lîşă lo turi sam ară. în sen sul
că trebuie să dea leală informaţia esenţială. ,„ do sit bibliografia esenţială, dar un ep uiz eaz ă Între aga informaţie. De exemplu, in tr-u n asemenea catalog nu este necesar să se dea tor istonc ul P -csei. uni deţinătorii pe la care a trecui, .oale formele de valori»» la care a fost supusă 5.a.ra.d. Se va da, eventual, cel mai important sau ultimu l dclmâ lor înain te de a intra m colecţia m u z e u l u i Eti slă un caz când catalogul de colecţie capătă formă completă in fişe: at unc i cănd cata logu l d e colecţie csre parte a catalogului general al muzeului. Evident, informaţia trebuie ep uiz ată pen tru că se înţelege lucrarea intr-o perspectivă contin uă şi completă. Ima gine a. In principiu, un catalog de colecţie trebuie să dea imagini c onc lude nte pe ntru toate piesele care -1 alcătuiesc atunci când natu ra pieselor o cere. O rdo na rea fişierelor. In principiu, pentru un catalog de colecţie se alege ordo nare a sistem atică pe genuri şi tipuri. Când însă p iesele catalogate pot participa la mai multe genuri şi tip ur i se recu rge tot la ° ordonare arbitrară: alfabetică, c ronolog ică sau în ordinea intrării.
/
y
_ Un capitol introductiv ca re să « fc * compăru ,,,. de colecţie ■ ,l6 ,, aa ccatalopilei a i w - de . ilU coîccjici- Un al doilea capi|0l s u u c n pe « P '1»1‘ J 1 ■ |blc al. « » « “" " C . . ci dea dalele -n/rnra de analiză, sistcuiul ţj(1
in an» »!*» » «■ murinde P '« rflirJ oi n'nei1 orid°r- cUPr no ito lul metodologic al mp
dc-al treilea capiio|
. H. , d c „ u » n .— “ toM d0M r . , m vorbit, ordine « r e trebuia JustiSa, referinţa îi grupările realizare, cllKir — | sţ?I*CC3^ îlJTl esr. constituit d t . * - * * * * - * »
10
° rtU”a ‘
, critic complet: indici « p o p * *
^ in capitolul metodologic. Cel deal P*n.ta> ^ . si de concordanţii, bibliografie, lot aparate ândire, tabele cronologice ţ tipologici, iconografici, hărp de răspândire
■ h n ii i materialul catalogatcritic pe care U presupune, pn n na Ilustraţia catalogului de colecţie ndică.
cxp oz iţul or tem po ra re de lungă
şi m căzu . - , - :i„ctrată. Se înt âm plă un eo ri sa a\ cm ovj durată, problema repetiţiilor. In principiu, fiecare piesa tre ui -„a ri SCnermite o abatere de la regulă, face cu piese identice sau quasiidentice. In asemenea imprcj < * , • i„ T-nn-i calitate rea liza tă după un staiidatd 1 In general, ilustraţia trebuie să fie concludentă, ca
,* o s e tu ri lo r ridica te; a tun ci soluţia este ut constant, tipărită bine. Şi aici intervine, deci, aceeaşi problemă
similară cn aceea a catalogului de expoziţie, cu alte cuvinte nu se transform ă ca talog ul m „Ib um,
'
ilustraţie documentară de cât mai înalt nivel. Şi cataloagele de colecţie sunt s u- cc pti bile Ic a ’ într-o formă modeniâ, similară cu aceea a repertoriilor.
VI. Catalogul exhaustiv este acel catalog care epuizează at ât m ul ţim ea de ite m uri cât şi
inform aţia privind fiecare piesă componentă (item). De exemplu, ca talog ul c om ple t al op er ei un ui artist este un catalog exhaustiv, aşa cum este şi repertoriul totodată.
Cataloagele care ar trebui să rezulte de pe urma evidenţei analitice a patrimo niulu i cultural naţional vor deveni cataloage exhaustive; pe genuri, pe tipuri, pe specii etc. Fişa de ca talog exhaustiv ia afiriS de descrierea completa, inclusiv datele cu privire la originea şi provenienţa obiectului, autor, datate, comanditar, trebuie să cuprindă şi datele complete cu privire la circu laţia obiectului şi bibliograf» !
com ptea . In ceea ce priveşte Ilustraţia, in carul catalogului exhaustiv mai in terv ine în că o implicaţie.
»
obiect de cultură materială, poate să aibă «na sau mai multe secţiuni ctuucterisrice. In consecinţă, <*
76
, 0
| in calnloi-Ltl exha ustiv s;'i se ep ui /c /c toate secţiunil e carac teris tice , Dc ase me nea , dac a la s w m K
se poate admite ilustraţie alb-ncgni. pentru obiecte care com porta în a tribute le lor
esenţiale culoarea, la catalog ul ex haus tiv trebuie dală ilustra ţia color, cl alon ată. In ansa mb lu, deci fişa de laj0„ cxlimislis e puize ază docum enta ţia penl ru mom entul in care se întocm eşte catalogul. Ce se întâm plă însă dacă mai apare ulterior informaţie Fişa de catalo g este as ta /i, în mod obişnuit, redactată litera r, u neo ri ch iar narativ: tendinţa. în conse cinţă, va fi către o fişa an ali tic a cc. c lna r dacă îşi păstrează hai na lite rară, codifică foarte mult informaţia, lacân d-o compa rabilă, pr intr-o îm părţire raţională conformă cu desc riptorii analitici, cu categoriile dc analiză şi prin tr-o den um ire o mo gena a atributelor şi a variabilelor atributelor, constantă şi precisă In această perspectivă, evident că întocmirea unui catalog exhaustiv este o lucrare deosebit d„ complexă şi dc pretenţioasă. In princ ipiu, o rd on ar ea fişelor intr- un cata log exha ustiv a r trebui să fie o ordonare sistematică, cu alic cuvinte să respecte fie subdix i/iunilc tematice în care obiectele se înscriu, fie ordinea cronologică atunci când este vorba de opera unui artist sau de un singu r gen artistic Dc ccL mai multe ori însă şi un c a / şi alt ul s unt greu de stabilit Iară discuţii, ch iar atu nci câ nd ave m de -a face cu opera unui artist Cei care au lucrat în acest domeniu ştiu că dc foarte multe ori luciarilc sunt nedatate şi ca de multe ori m ărturiile con tem por ani lor sau chia r ale artistului însuşi sunt dc luat în conside rare cu prud enţă. In acest caz, inte rvine din nou o ordin e mai mult sau mai puţin arb itrară, alfabetica, ordine a in trării, dar aici apare o implica ţie cu toiul spe cifică în momentul in care trebuie incluse texte rela tiv ma ri, ilustrate fiecare cu un nu m ăr de im ag ini, o ruper e a continuităţi, de gen. să zicem, poate să facă rău, ca pa gin aţie, ca redactare forma lă a catalo gului. Atunci dc multe ori. este prefe rabilă o soluţie de com prom is, tot arbitrară în ultim ă instan ţă, ra porta tă la o clasificare sistematică pe criterii de gen. pe c nle rii stilistice, pe criterii tipologice inc om plet e, ad m iţân d nişte interferenţe, sau rez olvând , ma i degra bă cu bun sim ţ decâ t
raţional anumite su prapuneri şi inte rfe ren ţe şi elucidân du-le ra ţion al. în aparatul critic. Acesta din urma trebuie să fie foarte dezv olta t, să epuize ze regăsirea inf orm aţiei sub toate aspe ctele.
m
m
t c îl conslit'i'0 w ia|. . „ f e c c nş3 * p te » i" !»'"= * " * * * * 0 *
*„3. ,„!> formă *
^
"%».
* „ a parte, «
*•
iinportaiil.3. titlurile so repelă de le P«ri> ’ P . „ „ „ „ „ 0 p cn lw speciaUşti- Soluţia * ■ - ■ jjrecii dar. adesea, de marc mg bibliografic generală, de referinţa m internaţion ale şi indexată pc,]lnj niiă după normele bibliogra aceea a unei bibliografii gcner.de mto . AU TO R/an/paginâ) la fişe
nalog exhaustiv arc şi o In sfârşit, un catalog exhausm arc ş
pnvt a ,o —
c o n s i s l c n l ă parte
de
.............................. . — t„ He con stituire, la ist t e c co^ld lOf. ta nfodo, d= ” istonc; „ « * ic m
1
informaţia completă ogia alcătuirii cau.logu.ui, iucluaiv i-otfrclc de M expusă complet metodologia alcătui
W
«■ critica .or, prcc*
şi o descriere aU demersului ueuieiJiiiUi catalogării. -- în acest capitol
Elementele sistemului de referinţă si ale codului trebuie, chiar dacă sun t incluse ii metodologic, ciar specificam aporie, inlr-o formă de dic[ionar care să poala ii uşor consi)
Raportul dinlrc catalogul exhaustiv şi catalogul raţion at. Prin termenul de cata log raţional s-a înţeles catalogul cu clasificare sistematică. Cu alte cuvinte, catalogul care avea la bază un criteriu raţionai de catalogare. Jn perspccliva de care sorbim este evident că. clasificarea raţională este în mult mai mare măsura o problemă de index şi mai puţin o problemă de ordonare a stocului de fişe care trebuie să facă faţă mai multor sislcmc de clasificare. Ia fel de îndreptăţite să se reclame de la un pr in cipiu raţional. Aşa se face că muzeograful este de multe ori obligat să adopte sau o ordine arbitrară sau. chiar dacă pleacă de la un criteriu raţional, să admilă o sene de compromisuri onorabile, ca să zicem aşa. tinz ân d mai mult să dea o unitate de formă catalogului decât o unitate de conţinut. Cu alte cuvinte, cele doua concepte de catalo» rafiomt c; °
, I o îat şi catalog exhaustiv nu se suprapun, ci s>
r . , , intersectează intr-o anumită măsură ca sfere, ţinând semm . ■ * unana seama de faptul că, dacă p rin cipi ul clasificăm
raţionale rămdue un principiu de bază, metodele lui de realizare clasificarea fişelor.
78
• . -nt ^ 1-are nu mai comportă în mod neapăml 1
Capitolul bibliomane a! rcpcrtoriilor ,i cataloagelor. Aşa cum s-a pulul observa la anal.*, rcpcrtoriilor, nu s-a pomen it de loc bibliografia. De fapt, pentru repertoriu, bibliografia este sim ilară a , aceea de la catalogul exhaustiv, adică completă. In general, bibliografia unui calalog cuprinde două gmpun de lucran: un grup care cup rind e pe cele de referinţă imediată, adică pe cele care menţionează mai mult sau mai pu ţin ana litic , ma i mu lt sau mai puţin referenţial, u na sau mai mu lte piese c atalo gate (Hemuri), alt grup care c upr inde lucrări de referinţă generală, tra tând clase ţi ans amb luri în car e piesel e catalogate se încadrează (uncon folosind şi aceste piese ,icnim exemplificare), dar nu au ca obiect de preocupare pies ele ca atare. In pri nc ipiu, bibliografia la fi5ă este com pusă num ai din luc rări de referin ţă imediată şi se citează în ord ine cr onolog ică. Atunci insă când comportă discuţii de atribu ire, de clasifi care. de datare, ca poate fi analizată în indici, sub forma unor tabele cumulative. Aceasta cu atât mai mult cu cât este posibil ca aceeaşi bibliografic să fie valabilă nu numai pentru un W
ci pentru toate, sau pentru
foarte multe. Există, o problemă a citării lucrărilor de referinţă- l ucr ăn de referinţă pot fi: reperto rii ti pologice, nomenclatoare, det erm ina t oare sau c hia r simple cataloage. Raportarea la lucrările de refer inţă în disc,plinele care se ocupă de cultura materială este o raportare analogică, de cele mai multe ori. Evident, dacă este întocmit un repertoriu sau un calalog de tip clasic, raportarea analogică rămâne singurul argument pentru a justifica clasificarea sistematică, tipologică sau stilistică. Dacă însă se adopta o metodologie mo dern ă, şi este con stituit un sistem de referinţa propriu, raţional, pe bază analiticii, raportarea este o inform aţie su plim enta ră care nu este concludentă decât prin compar aţie cu sistemu l de referinţă adoptai. De aici do uă consecinţe: in prim ul caz, trebui e să se opteze pentru un sistem de raportare, căci atun ci cân d pot fi folosite mai multe lucrări de referinţă - de exemplu, mai m ulte pr op un ea de tipologie, mai multe cataloage - se alege cel mai apropiat de obiectul catalogării. In cazul î n ca re s-a ales ipoteza unei metodologii a nalitice cu un sistem de referinţă propriu, trebuie cuprinse (citate) toate raportările, pentm că de dala aceasta au valoare documentară şi nu dc criteriu.
■H,.
iin'cîor ^ ci locul ciU ^o!e,D
. catoIW S 6 “ ’’ClC rCpC" W,i 51 , „jj icOrctîCt: f0!,c* fflaic ria lu lu i p n " o p e m (.j|c * ca tal og ar ea * u tc n
- * *, huriei Io » * « sa" * 13 - *, * k ^ c u d, u a Tg e aI p a ,t ^- , - ®* — mod normaJ ■ „„.j„ .j„ audierea sw d icra disuilaula disuiUuO n o rm al „„ „ „ calalog, an alo g , c„ cMficarc « o ll°S o g,c* -- I» •" cercetare, PP«» S clasificare 5işi de de cercetare „ nu or n ima i,), cco
a
jacrie
icorcticc de ordin isto
,
____ hu i să aparâ începâi cc a r (rebut sil up arâ începând de c3pit olc de c e n d u ^ 1 c
îtneic. is io n co -arn , , _____ * > ** & ^
nM cu atât ar trebui să aibă oişte w ■ cat este rriai conipb-i. cu
,
sura ui carc >■— m ăsu ra w
„i* mate tivite repertoriile. r e In mJb p
Iu catalogul catalogul de t» I, de eclectic şi a etusic <=us.c la » ,M .h„ in general, ccoonndd ur hil Dar în u /»» trage traS= adecvată,lucrul lucruleste este Posl P°OT ’ metodologic metodologie adecvată,
o p e ra to ri i îşi însuşesc
-^
.. e r ^ e ^cu„no şt ştin i m eţele l e Şl gândii d 0 £ ar gândire, ris cul rca, alt* Ai rJ\ există ri,
sistematică necesară. Aşadar capitolul de coucluzu nn-i obllgatonu, cer cet ător să tragă concluziile.
.. -
- j
in s>-r nliii că
b. Corelaţia dintre cataloage, repertorii şi ev i en,
c a n tr a liz s i^
Fişel e d e evidenţă
o
cc .ra lir at f, ea şi întreg şi s t u l d« evidentă analidnă cen na îiralâ au fost concepute în aşa f el în cât să permită regrupări dtferite (Sg 9 şi 10), Cu alte cuvinte, organizare a fişelor d e evid enţă a n a l» » centralizată permite întocmirea de cataloage sau repertorii, după caz. comportân d n um ai o r, ac tar„ din nou a tijelor descriptive. Aceasta presupune, însă un corectiv: se admite că sis tem ul de c \ id eii/ j este complet constituit, nu numai formularul de fişă, dar şi tezaurele şi standardele de reproducere (imagine). A doua complicaţie a corelării între cataloage şi sistemul de evidenţă: în m ăsura in c are sis tem ul de evidenţă se pune la punct şi se trece la memorie mecanicii, adic ă la înscr iere a p e ord in at or , lip ul ds cataloage clasice devine inoperant. Avem aici d^ a face a . cazul formelo r m od em e de cir cu laţie 3 informaţiei care. în speţă, poate să capete două aspecte- ord inatorul . , , , r ua ordinatorul corelat cu un sistem de rep rodu cere al r fişei de bază - există asemenea sisteme optice sau electronic- c P sau electronice, o fişa perfora tă la ca re se lec ţia poate fi comandată electronic, dar poate fi operată şi manual, având o castra in care este fixată o bucată de peliculă sensibilă şi care poate reproduce ambele feţe ale Unei fW , _ , k * e fapt, rntr-o ase m ene a fere astră de peliculă in tră 12 pagini format A l; sau, mai direct, reproducerea fişei p n n ca meră vi de o pe compact-disc . In consecinţă, cel puţin pe plan intern, în momentul când ■ ** i>c ai 2]unge la un sistem complet, nu mai
80
„tcrcscnză
decât obţinerea in form aţiei aţiei dire ct. P roblema va fi aceea a program ării ord inat oru lui in aşa aşa fel
încât să răspundă la toate întrebările posibile. Cel de-al doilea sistem este acela al corelăm ordinatorului cu o imprimantă. In acest caz, programul programul ord ina tor ulu i po ate să cu pr in dă o reelab ree labora orare re a fişei, după du pă alt ă fo rm ă reda re dacţ cţion ion ală dec ât cea m care care a fost fost realiz ată fişa-m fişa-m amă. De fapt, fa ţă de fişa-mam fişa-mam ă. intra tă la origin e în mem oria ca lcul ato rulu i, se adaugă adaugă orice inform inf orm aţie aţie nouă. Aceasta este soluţia soluţia la care se va ajunge. Există calculatoare care reproduc fidel imagin i, inclusiv imagini imagini colorate. Prob lem a nu es te Iar ă soluţie, soluţie, pentru că în mai m ică măsură se va sc him ba şi se va modif modifica ica info rm aţia aţia fot og rafi că şi şi în m ai m arc m ăsură cea conceptuală. Deci, dacă ordinatorul este corelat la o clişotecă, cu reproducerea automată etaJonată, se poate obţine din im pri ma ntă textu l şi şi din cli şotec ă imaginea. Iar dacă imagi nea metric ă şi şi etalon atâ este st oca tă pe disc compact com pact , ea poate po ate fi repr re pr odus od us ă o dată da tă cu textul textu l sau ch iar poate fi folos ită pentr pe ntr u am pl ifi care ca reaa şi adîncirea analizei folosind manipularea digitalizatâ a imaginii. Procedeele sunt costisitoare, iar primul este este şi mai greoi. Dar, este e vid ent că Ln Ln siste mu l acesta se pot obţine obţine cataloage sau reper torii a pro pia te d e tipu tipull clasic, clasic, pent ru că se poate o bţine bţine sim ultan u n set de fişe fişe corelat cu cu un set de imagini. D ar capito lele introductive, de metodologie şi toate celelalte? Acelea, evident, vor fonna obiectivul unor prelucrări anum anume. e. Dar, şi şi în a ceste p relu crări ordi nato rul va putea interveni. Adică Adică foarte foarte multe dintre o peraţiile peraţiile cu aspect de calcul pe care trebuie să le facă acum operatorul uman, le va lace ordinatorul pe baza datelor din memoria lui. Ceea ce va trebui să-i dea operatorul uman va fi noul program. In această pers pectivă analiza de sistem va căpăta căpăta o pondere hotăr hotărâtoare âtoare în întreaga activitate de eviden evidenţ ţă, cataloga re, repe rtorie re. Va fi un a d in disciplinele care nu va putea să lipsească lipsească din formaţia, formaţia, în general, a specialiştilor din disciplinele de care ne ocupăm. Este, dealtfel, şi unul dintre aspectele de matema matematiz tizare are a d iscipline lor biolog ice şi um aniste.
J
di* div ers ita tea t di
... ....................... ........... - ......—
2..J, Constituire
....
,
A1
lui
................
ip u cv A K U I A t m m x i . D * S P E C I A L I T A T E
A M U S C 1 W W . C A L I T A I 1 I S '
a, patrim « » ™
"
“ 'W
E s , , : e v i d e » ' că
. in m o d a a patr imoni im oni ulu i cultura cul tura l al so c, cl ,,l ‘' m ° d “ «». «» . ) .„ „,,, reprezentativă. cea mai tipică ,i de cea mu. malta cal„ale, această aceast ă pane pan e este definită drept partea cea n P , - , dc det enn inările m ul tip le şi diverse al» patrimon patri moniului iului cultural respe respectiv ctiv'.'. Ln realitate, re alitate, daca (n _ patrimoniul patrim oniul muzeal muzeal constituie doar o pa
, ■ - • dr* valoare valoare propri proprii. i. în special special,, reiese cla r că aceas tă calita calitate te de constituirii patrimoniul patrimoniul cultural şi a scani ac vaJoa vaJoa p P eşantio eşantio n reprezentativ aJ patnmon iulu. muzeal este doar tendin ţa dorrun antă în p ro ce su l d e c onstitu ire al acestuia şi şi nu o realitate realitate absolu absolută tă şi consolidată. consolidată. Doar “muzeul ima gin ar” al lui A nd re M al ra ux reun reuneş eşte reprezentative capodoper capodoperee din istoria istoria omenirii. Tendinţa Tendinţa aceasta are, însă în să d ou ă im pl ic aţii aţii prac praclt ltce ce cele mai reprezentative m activitatea de constituire a patrimoniului:
Prima implicaţie o constituie aceea a calităţii intrinseci a obiectului - bun de cultură -
urm ând a li inclus in patrimoniul muzeului {înţeles generic), in a ceastă pr ivi nţă nţă d is tin g em do uă aspecte aspecte şt anu me , acel a al expresivităţii obiectului şi acela al stării stării lui de conservare . A m be le su nt st ări relative şt aritmie, prun a, expresiv itatea, poate fi jude cată numai în raport faţă de o sc ară d e v al o ri de expresivitate expresivitate
m
Cadn adnl1
da K • Upolo polo®că ®că
pertinenta pertin enta nu poate ti deci, âinbumt u n . operam, ^
- * obiecte. obiecte. Este evid ev iden entt că o jude ju de c» corapelcn, corapelcn, ^
componenţilor claie, tetpeoive de bunuri bunuri muzeal muzealee . d„„ă integral, aşadar apare un grad mai mic sau mai mirt*
h „
^
^
ce nu pot fi „ic joda jo da tă în dc pW t u
-
• -
subiectivitate sau de relativitate a judecâpt depinz dep inzând ând atât, pe de o parte, de competenţa - incluzând incluz ând atât formaţia cât câ t şi c a li tăţ tă ţil e " i şi canta ca nta pJe pJ e înnăs în năs cu te h de alta, alta , de informaţ informa ţia operatorului. In ceea ce priveşte priveşte ^
« cat şt, F6
. . . . e C0n5 C0n5er ervar vare, e, co nsta ns tata tare reaa acesteia se întemeiază întem eiază pe o sene sen e de de examene examene obiective, obiective, cu cu caracter tehnic dar ■ C a , de obiecte dio care b u n , m u z e , in d i s e c e face p ane ,■ , a
82
" " " “
“
^
^
^
de conse co nserva rvare, re, să zicem, medie edie a
tujnurilor carc o compun. Este evident ca şi in acest caz intervin - dar in mult mai nucă măsură - aprecieri subiective, depinzâ nd de compe tenţa tenţa şi şi inf orm aţia aţia spe ciali stulu i operator.
Aşadar, Aşadar, ca ca non nâ gen erală de procedură se poate enunţa enunţa principiul că muzeul tinde să includ ă în patrimoniul său specific spec ific bu nuri nu ri de maximii max imii ex pr esi vit ate şi de oplimă opl imă stare de con servar ser vare, e, ev iden id en t jude ju de ca te că
pnn compa co mpa raţie raţie cu ans am blu l clasei cla sei tipo logice log ice şi sti listic lis tic e din di n carc car c fac parte.
u, a Ic
2. Cea de a dona impli caţie se leagă tocmai de reprezenta tivi lalea fie că ru i bun de cultură
susc suscept eptibi ibill de a fi inclus în pa trimo niul muzeal. Această calitate a bunurilor de cultu ră este co ndiţionat ndiţionat ă,
le de la gen la gen de bunuri şi de la etapă cronologică la etapă cronologică de o asemenea multitudine şi il diversitate de factori, încât este extrem de dificil să stabileşti criterii unitare de apreciere a \
e
reprezentatfiităţ reprezentatfiităţii pieselor şi, şi, p n n urinare, de selecţie selecţie a lor, pentru a fi incluse incluse in p atrim oniul muze al. La c modu modull cu cu totul gene ral şi plecând de la trăsătura esenţială esenţială de mănurii sem nificative cultural a b unu rilor culturale, se poate încerca o abordare analitică şt critică a problemei, de oarecare utilitate atât principială cât cât şi pra gm atică. ati că.
.
în această perspectivă şi considerat în ansamblu, patrimoniul muzeal trebuie să fie constituit din i bunuri bunuri care car e să cu pr in dă în co ns tit uţia uţia lor m ate ria lă ele me nte reprez rep rezent ent ând inform inf orm aţii aţii - int r-o măs ură mai i mică sau mai mare originale - privind cultura, mai precis contextul cultural din care obiectul provine. Aces Aceste te informa ţii pot p rivi fie geneza obiectului, ad ică procesul de creaţie creaţie al cărui cărui rezu ltat cl este, atât pc plan ide atic cât şi p e plan pl an teh nic, ni c, fie func fu nc ţiona io na lit atea at ea bunu bu nului lui , adică ad ică felul şi măsu ra in ca re ac esta es ta răspu răs pu nd e exigenţelor socio- cultura le, în ved erea sa tisfa cem cărora a şi şi fost creat. creat. Evident, nu o rice obiect po ate fi o invenţie, aşa aşa încâ t să poar te info rm aţie aţie absolut nouă implica tă în structura lui m ateri;dă. D ar, în societă societăţ ţile cu cu prod ucţie ucţie ar tiza nal ă, fiecare ob iect rep rezin tă fie fie o încercare de mai bună ade cva re la exigenţ exigenţele func ţiona le, fie o so luţie luţie fo rmală n ouă, r elativ origi nală deci, fie şi şi una şi alta, adesea într -o îmbinare îmbinare fericită. De asem ene a, func ţion alita tea u nui obiec t - sau a unei părţi - subansaru blu - de ob icei nu este este nici aceasta ab solu t fixă şi şi con stan tă în toate v rem urile şi în toate părţile părţile lum ii cunosc ute. Fun cţia cţia obiectului depinde într-o măsură cel mai adesea hotărâtoare dc contextul cultural în care obiectul este
a Aprecierea Aprecierea funcţionalităţ funcţionalităţii - P o et ic n cc un os c^. ■■- fie f ie nnn folosire folosir e secundari secund ari..
rincponal. fie de la onsme.
*
* _. „ t ^ n d de la un model de conicxt c u l ^ erţului, fio - plecând1 , Mrea întreg com erţului,
f“ rCm rCm° 1
'
,to ,e . d t inserarea inserarea obiectului obiectului respee respeefiv fiv în âces , c o m e . S1t
in mlomulu curauu de sp
îndis cup e se integrează integrează.. Aşadar, o judecata cnfict
rcniodcjarc.i parpaU a subausamblului in Care Care o ' pe bara „n o, compara,» compara,» largi. largi. plecând de la date aualidee consolidate. , .
de altă parte, . s e u p a d
e
s
^
- —
* * —
•*
^
de rew celor celor autenor autenor cnun cnunpue pue I . schimb schimb.. Secare Secare muz muzeu eu are are o arie de aepune ■ ten tor ial ş. c o „ „ ,o p t . limitata, iar, in cadrul cadrul acesteia, acesteia, o tendinli dominant ă de predilecţie. In primu pri mu l ni nd, nd , in acea ac easta sta ordine de idei, idei, trebuie menţionate menţionate marile marile tipuri dc muzee, muzee, după specialitate: tnuzec de d e ştiin ţele na tu rii, ri i, muzee d; arheologie, de istoric, istoric, dc etnologic etnologic,, dc istona tehnicii, dc istoria cultu rii şi muzee mu zee de d e a rtă. In afa ra ace acesto stor tipuri principale princ ipale corespunzân corespunzând, d, dc dc altfel, principalelor discipline discipl ine specifice act ivit ăţii m uzea uz ea le, dar da r care nu s-nu s-nu constituit constitu it toate deopotriv deopotrivă, ă, nici ca tipuri dc muzeu, nici ca discipl ine dc c erc eta re, sim ult an, an , pot fi luate in considerare o scrie nelimitată dc alte tipuri de muzee "necanonicc": muzee literare, muzee ale teatrului teatrulu i - sau ale unui anumit teatru
muzee ale cinematografului cinemato grafului - altceva dec ât cine ci ne m at ec a - şi şi chi chiar ar
muzee aic baletului, ca să nu mai vorbim de bine cunoscutele "muzee ale figurilor de ceară" Această clasificare este susccplibilă dc o detaliere incS mai mare, comportând mai multe nivele. determ inare dopa « ! pofin pofin două entenr : nnul fiind col al al Sfibdiv Sfibdivimtm imtmflo, flo, siste ma tice a le p atri mo niul ui ia raport de disciplina specifică al cărei obiect îl formează, celălalt încă r • uimu iza, cciatalt insă, insă, fiind de ter m inat in at de preferinţele a
adesea subiective iar, uneori, de-a dreptul idiosincratice ale ooeratnrilnr ~ ., . . nlor care contribuie la constituirea lui pc lui In gene ral, o colecţie colecţie este opera unei unei personalităţ persona lităţi; un muzeu, la ririH,,. * rindul său, este opera mai multor per son alit ăţi, în cadrul grupului grupul ui instaLindu-se o ierarhie iera rhie ret • ’ e 11131 adesea mai mult sau mai puţin determinată de ierarhia profesională sau administrativă a . • m ui, dar totd eaun a inf lue nţată nţată şi de calităţile calităţile şi de forţa personalităţilor personalităţilor care constituie g mpu l de o perato In aceste condiţ condiţii principiul adecvării adecvării modului de c o n s ti tu i
. 3 Pa di mo ni ul ui la pro filul muzeului muzeului
îi asig ură o anu mită coerenţă coerenţă dar este, în acelaşi acelaşi timp un izvor rf rf h • ’ ae diversificar diversificaree aproap e fără limite
84
Ii. I'RINC'IPIIIJE UNICITĂ Ţ II, RARITĂ Ţ II ŞI DIVER SIFICĂ RII ÎN D M A I U
D ^ \
,,r ipinl de baza al constituirii patrimoniului muzeal este cel al semnificaţiei culturale a obiectului, criteriile generale de selecţie sun t rep rezentate de prin cipiul calităţii - eu cele doua aspecte a le sale rCprczcnlnlivitatea şi stare a de conserv are - şi de cel al adecvării la profilu l specific al muzeulu i, ap licarea concretă a accslor două principii prilejuieşte, pe de o pane. implicarea, in procesul de sclecţtc, pa rte <
procesului de constituire a patrimoniului muzeal, a unui coe ficient im po rta nt de subiecliws m şi de relativitate, dar şi oferă temei pentru o analiză mai aprofundată, care să desprindă criterii de detaliu. \izind identificarea unei proceduri mai sigure de selectare a patrimoniului muzeal. înainte de abordarea acestei analize însă, este util să zăbovim un moment şi asupra consecinţelor implicării acelui coeficient important de subiectivism şi de relativism amintit mai sus. In adc\ar o puma consecinţă nu este nea părat negativă, factorul subiectiv în selectarea p atrimo niului do muzeu putând conduce uneori şi la descoperirea unor unghiuri noi de abordare a valorificării moştenirii culturale, a tradiţiei. Iar aspectul relativ al selecţiei constituie, de fapt. temeiul unor viitoare stu dii de an tropo logia culturii, vizând gustul şi înţelegerea valorilor la nivelul unor generaţii, sau mai larg. având ca tema dezvoltarea istorică a gustului şi înţelegerii valorilor în perioada industrială şi poslindustnala. a.
Unicitatea.
In cc pnveşte analiza mai sus-amintitâ. o primă remarcă poate fi aceea că una
dintre proprietăţile cele m ai eviden te şi mat general recunoscute atribuite bu nu rilor muzeale este unicitatea. In
general, unicitatea este calitatea formală cea mai necontestată a operelor de arta precum şi a
obiectelor care pr etind la această stare, chi ar dacă nu întrun esc şi celelalte a tnb ute specifice creaţie, artistice. Chiar şi numai faptul că unicitatea lucrări, artisuce intră în binom cu plagiatul, de altfel sever condamnat, arată că acea stă pro prieta te este resimţită de public - ca de altfel şi de g rupul creato rilor , , „pica te Totuşi. între aceste unicate poate fi drept esenţială. Nu me roa se piese de m uzeu simt, efectiv, ■ „i stabilită o ierarhie: există unic ate în sens ul cel mai prop riu
'
diferind între ele ca material,
i „ki nu nlr- Ch iar si la aceste unicate însă pot formă, dimensiu ni şi det alii, aşa cum sunt, de exem p u. ■ , v j„ r diferind, totuşi prin detalii de formă şi dimensiuni, aparca replici, adică dublu ri foarte asem ănătoare, dar dii cn na , io ş F
85
\
, rp,,,ii j uiiicilSpi creaţiei şi toţi ln rn.it mnil '..in m ii r>”t'" ""I
........
;lvt"
<* r* *
^
Licăr
° |C mKhC,>: .
....
fJ
, ■rCorc,j n,c înlr-una sau mai multe
1 '
,
du,,,,,,. s, alic «Plică,ii »le « « * > —
o,ev", o ..... ,clicilor - copii P—
, ci cxurimc prcfcnnla pentru uiia r
e.
“
cn Po? j (ii
a "replicilor do .Heliu s, „,
^ ' ■„.inir-ile - caz in care sunt marcate„ “ ' sunt H-rcă nu semnalate expres ca replia. inhi
■ cuiiosculc ea atare - (ie iu scopuri lucrative - caz m car , , . . r în c;rculatic constituie escrocherie cahAcaiâ sub indden|;i categorici juridice de fnls, punerea Discutarea acestei cazuistici constituie obiectul unor lucrăn speciale, adesea pas depăşeşte cadrul manualului de foţii, pentru care este suficienta enume rarea aspectelor p '
“ 1■
i
sus. De fopt. examinarea - fie chiar şi superficială * rapidă - a ansamblului bunurilor muzeale, permite afirmaţia că, deşi unicitatea este o proprietate prin excelenţă a creaţiilor artistice majore, loa
p
.s,
artizanale au această trăsătură fonnală. mai mult sau mai puţin evidentă şi caracteristica, tehnici artizanală neperiniţând repetarea mecanică şi absolut stereotipă a produselor, iar procesul de producţie implicând iuterveii(ia, mai directă sau mai medială, a factorului uman, aşadar amprenta producătorului in produs. De foarte multe: on, această amprentă se realizează nu numai prin diferenţe de detaliu în forma, adesea -Strict determinată ergonomie aşadar foarte apropiată de stereotip, dar admiţând variaţii de detaliu în execuţie a produsului, ci şi prin atribute idiosiiicmlicc: mărci (de me şter sau de a te lier ş.a.), semne (uneori cu caracter religios sau magic), îu sfârşit decor, adesea cu sens de probă de măiestrie a producătorului, sau cu valoare de semn de prestigiu social al proprie tarului. Toate aceste expresii idiosincrarice constituie atribute unice al obiectului şi îi accentuează unicitatea, ca atribut cultural specific I Cvi de mai sus poate fi extinsă în afirmaţia că, în general, pe ntru epoca preindustrială ! i
l
toate produsele sunt caracterizate. într-nn imit . • t □ grad mai mare sau mai mic, de atributul unicităţii. Aceasta afirmaţie însă trebuie circum stanţială si hoinară h » i , , * ’ de urmal°arcle observaţii tinzând să stabilească o
' ;
cazuistică specifică a p roduselor artizanale înţelese ca piese de muzeub.
Bunu ri de serie mică si foa rte mică înim rr ^ „ „ i . v7 c mtca. Intre produsele artizanale apar unele făcând parte dintr-
un grup cantitativ (numeric) determinat semnificativ, în cadrul căruia o formă (
86
sau alta se poate repeta, de
ţ
f
u n ,L- un api oap c stereotip Aşa cum re zultă logic din ptcniisn e nu nţată mai su s aceas tă repetare. ... , ut „ 1,11 puţin stereotipa, este sem nificativă Exemplificăm: din localitatea Oveenrovo, B ulgaria nul riru*1 • .,i u,d din neoliticul recent (circa 3000 i e n), provine un set constând din două bazine, trei paravane. j .ij i măsuţe
mici şi o măsuţă mar e, douii jilţur i ma ri. şase jilţuri miei, trei m ini atu ri vase cu cap ac, trei
,luidn i opt figurine - toate de teracota - constituin d componentele unei reprezen tări plastice m iniatu rale „mu sanctuar. Este evident că num ărul p ieselor era semnificativ, că, cor elaţiile num erice din tre grupurile de piese sunt de asemenea semnificative şi că ele indică o structură originară simetrică a ansamblului, de asemenea semnificativă. In acest cadru - şi tocmai acest grup de trăsături este de interes specific pentru discu ţia n oas tră - dif ere nţele - fie şi num ai de detaliu - sau ase măn ările pâ nă la stere otip ie dintre piese apar, de ase menea, sem nificative. Nu este locul şi cazul să se înce rc e aic i o exegeză a des co peririi de Ia Ov ccaro vo. Fa pt ul interesând problematica de care ne ocupăm este acela al repetării unor obiecte în cadrul unui grup semnificativ orga nizat de obiecte, cu trăsături asem ănătoare şi reunite printr-o funcţie - sau u n a nsam blu de funcţii - comtm ă/conmnc. Este cazul în ge neral, pe ntru m ulte grupuri sau seturi de obiecte din sfera artelor decorative: garnituri de mobilier, garnituri de tacâmuri sau de argintărie, seturi de vase sau de covoare, sau de tapiserii. In toate aceste cazuri se instalează un raport specific şi, din nou, semnificativ intre unicitatea şi stereotipia obiectelor. Astfel, intr-o garnitură de mobilier - să zicem o sufragerie - apare în mod necesar o an um ită stcrc olipa re a preselor de funcţie şr valoare egală - să zicem a scaun elor. O
diferenţiere în
cadrul acestora - de exemplu tratarea diferită, dimensional şi decorativ, a unuia dintre
scaune - ii acordă o v aloa re deoseb ită de a celorla lte - adesea cu semnificaţie de prestigiu. Alt caz este acela al com binării uno r trăsături m at mult sau mai puţin imp ortante, asem ănătoare, „ , , im ntm rt He vedere Este cazul sen ilor de tapiserii, de exem plu seria cu altele net diferite, cel pu ţin dr ntr- un p u n ă a e vcocrc. w <-
, „ , niele de cadru sunt asemănătoare, în schimb tematica toprsenei "de Ui Lacome * unde 10(110 elementele ae monografica « le diferi.* de la pieri la pieri. Tomfi, o unitate mai sobrii* - cea srilisucă - Sc afirmă in
toata in ace* ev. raportul diurn urne,taie Si siercoripie cap*,* ferm* cea ura. complex*: stereoripia se afirmă do*r ta acele detalii care s* permrta integrarea pieselor tair-u» ansamblu unitar 5i coercnl, dar en
'
, . . „ « o lo i « K —
«
.
■* —
- * i0'c,“ T « —
icmauch iconografice.
*
" * * *
* * * * •
C* H
^
^
*
sun, -
- *
* * " » -
in afiB a'" b"'d0r "’ln"SCa jj s„blU« clemente de l e # ' " 3 UlUC COmP°nC ansamblu gândit 5. e«m ca elnrc, » «m p • b u„ ansamblu, a p a * i a * Si h allt oriti prin ap^rtcnciiţn Această trăsătură de unicitate spo _ un dc ^ p u l ml ma i re p re a ^ . mnneiarc sau dc obiecte de piestig grupuri dc obiecte - depozite, tezaure in£eiv en it ha zar du l, ia r uneon ^
rezultatul unuiproiecl « « - t e i « » - — " * m „ ,„ « * Acesta din urmă este cazul celebru al du c* , chim întâlnirea inlenpiior mai multor personal p Mm mii orecis repara t în vrem ea împăratului episcopului Patcraus al Tonusului": confecţionat, sau poa . ‘ ’ . ■. lustinian, piesa - dc argint aurit şi decorată cu figuri in
rioc ănit "au repo usse" şi cu in sc rip ţii gravate
- era dcsnnatâ să focă pane, ca vas de cult, din lezauiul catedralei episcopale din Tornis (Constan|a). U începutul scc. VII e.n. a fost luat ca pradă dc război din catedrală, dc către un grup de avari, şi a ajuns. ulterior, in inventarul tumulului funerar al unui şef avar de la M alaia Per şcepina , în Sib eria. Unicitat ea dobândită datorită avatarurilor pnn care a trecut - discului episc opului Pa ternus di n To nu s este excepţională. Dar concluzia cea mai importantă care se poate tra ge di n disc uţia de ina i sus este faptul că piesele dintr-un asemenea ansamblu chiar dacă nu sunt piese unicat pr in or ig in e, ba un eo ri sunt dc-a dreptul seriale, dobândesc unicitate prin participare la un grup cara cte rizat d e a tri bu tul unic ităţii. Este cazul general al depozitelor şi tezaurelor arheologice sau al pieselor
care au făcut pa rte dintr-o colecţie.
ulterior divizată sau dispersată Este si cazul n iw in , „ ■, 5 pieselor memoriale care, ades ea ba na le şi se ria le, dobândesc unicitate pnn corelarea lor cu o personalitate, o
instituţie sau un eveniment bucu rân du-se de
atributul
unicităţii.
,
. .
ta
* “
“ •
, CCI mm np.c de Pr°dus steraodpah „ ^
si concuptu, de t e a u r m ^
y
tapei cu balaa|ier. ta c ^ l monedei, <0 S cei oara au avu, d ,a f
premdustriale, bătute firii balanţier, ştiu că nu oncat dc îndeminatec ar fi fost macctn.i
-
k
e tez aur m one tar . Moneda este cazul
.
^ ^ “ Venlia * “ “ cu monedp \t l • VeCrU’ aPa rfin ân d perioadei
* UCX1Stă de fept douâ monede ahcni. * j 1ldendce, atât pentru c i
m°netar nu Putea să cent^ 35 două ^ P e succesive absolut
d neutru ca matriţa m on eta ri de fier se uza in timp, de unde deosebirea d intre p rimele identic, cai Şi v ,.n„,,r f(e corn" - caracterizate de claritatea şi propnelatea imaginii monetare si cele ulteiioare, emisiuni - Hem ue c i;] cc nuu ^e rsc, Fără să mai vor bim de faptul că gravarea individuală a matriţelor, fără posib ilitatea de a le reproduce mecanic, intro du cea -variaţie de detaliu la fiecare schimbare de ma triţa. In term eni muzeali această variaţie dădea o unic itate specifică de detaliu, produselor mo netare Acest atribu t po ate fi scsi7'it şi în cazul altor genuri ale prod ucţiei a rtistice sau artizanale, din perioada prem dustria la. grav uri şi siampe statuete de bronz şi figuri ne de teracotă, realizate in m atriţe recuperabile sau re prod uctib iie mecanic, dar care, p rin uzu ră, pierde au din c laritate şi relief, determinând fie intervenţii pe p rodu s, ceea ce genera xariaţii de detaliu, ad esea exp resive , totdeauna adăugând un coeficient de unic itate p ieselor, alteori schimbarea matriţei, cel mai fr ecve nt, prin mu tarea ultimu lui produs. Aceasta avea dre pt rezultat d egen erarea m odelului, precum şi intervenţia toreu tulu i sau a coroplastului, de data ac eas ta pe m atri ţă, gen erâ nd vari aţii semnificative şi, adesea, exp resi ve fa ţă de modelul originar. Rezumând, factorii de un icitate - pentru bunurile culturale produse cu tehnologii artizan ale sunt: concepţia, i nteg rarea iniţială, sau surven ită istoriceşte, intr-un ansamblu constitu it, va riaţia de detaliu datorită specificului tclinologiilor artizanale, în sfârşit corelarea cu Tapte avand caracter de unicat, din afara sferei bunurilor culturale. Unicitatea unei piese nu exclude un anumit grad de slercotiparc acesta oscilând inLre includerea piesei in limitele unui tip până la producerea ci prin tehnologii repetitive, adesea mecanic repetitive - între slercotiparc şi unicitate ins.alându-se un raport complex, dialectic. * Rur Uat ea . Spre deos ebire de un icitate - trăsătură legată imediat de condiţiile genezei ob iectului .
,
.
.
. t i : î „ care accstn este integrat - raritatea este o trăsătură dobândită în & 111 care uct-sui
de muzeu însuşi, sau ale ansamblului timp,
în
.
comparabile 5i cel de d e g e r e în to p , da.oniâ onor facrort div e* , rncepăad a . camciisn.dc 5i cu oc.de de vandalism şi ieno ini nd cu fires.iie procese de uzorf si de imbă,rănire. Aşadar, u ăsâ.ura r a r i ^ „ . . . . dc bu nu ri cultu rale com para bile şi im plic a un eo ri şi o exprimă de fapt un raport cantitativ intre categorii a t 1 coaotaţie terito rială. In adevăr, b un uri le cultu rale, ca
^cârmea Dy uam^carmer
nhipMp m^ tcriu lc, cu exis tenţii con cre ţi»
3u
o
, mcrecll, « , SUS pe nn .1 «i.npului nii| CU Cili nicifc a - ţi. ^ :ir >,ulca 1 1 . r , ooa(c n rela tiv frec ven t îmr-alta. h ane de diUi/nme 1 muiata ,..11V rai /onfi 6°°^* ‘ 1,1 -*i*iiiv r;n intr-o ___ nţea ,ea ce cc este reiau reia. ,tur ale car e influe infl uen ţează ză nu nu num,. nui ^ compactă - aţa încât cce\ ' ’ , opricUilc o bunurilor v* |
ciuda accsdii c a - w c , « * * - . « » “ “ ° P caUlăti e xp re siv e d in p une . de vc ** în care o rarita te rne "piaţa de artă" ci şi viaţa muzeala, m 11' 511 _ viz uală sau ide ati vă - cu a]le . rât si Prin 0 corC1J al valorificării sale «po ziţion ale . aiat intri • • categorii de piese de muzeu.
(„ „ trăsătură importanta tot num O ultimă observaţie: raritatea c s ^ ^ ^ sunt
datând din perioada preindustna ^ de faptul că sunt mai rare sau mai &
^
pen tru pro du sel e artizanale a
y
în valoarea lor muzeal,
dccăt în măsura în care însăşi procedeele indus triale prin care »
. „ t i-j nroduc erea lor au sufe rit un proces d;
au fost produse utilajele şi proicctele-designunle care au c - j j m„i muzeului In caz ul acesto r bu nu n produse elim inare din producţie, fund distruse şi/sau luând drumul muzeu Iu . . . , • , „ , HlK ia starea de rarităţi a fun cţion at - î n locu l operatorului industrial, de fapt, filtrul timpului care le » uman conştient - ca un mecanism de constituire a eşantionului reprezentativ.
C
«LINURILE
CULTURALE
SERIALE
Şl
PRIN CIPIU L
EŞA NTIONUU 'l
RE PRE ZENTA TIV. Epoca industrială este caracterizată de apanţia producţiei senaliz ate de bunun şi in mod corespunzător, de eliminarea amprentei personalităţii producătorului pe forma pro dusului. Prezenţa acestei trăsături poate fi lesne verificată mai cu seamă pe produsele reprezentând mijlo ace de producţieunelte şi maşini - din faza clasică a perioadei industriale: acestea au o formă lipsită de orice atribut idiosincratic. determinată strict funcţional şi ergonomie şi nu sunt influenţate nici de conceptul de design şi nici de procedurile de construire a formei utile derivate din el - nudă, aspră, economică, adesea urâtă Anterior, tradiţia artizanală îşi spusese cuvântul fie prin păstrarea unor ornamente şi detalii formale, de fapt idiosincraticc. adesea cu funcţia de marcă sau emblemă a producătorului, fie printr-o prelucrare a formei care transformă detaliile neimplicatc direct în funcţionalitatea obiectului în elem ente decorative Dacă ţinem seama că aceste aspecte idiosincratice ale produsului in dustrial serial sun t caracteristice niai ales fazelor mai vechi ale perioadei industriale, când tradiţiile artizanale erau încă vi i şi de când ni S'aU
90
muzeală este relativ mare şi chiar capătă aspect de unicat. Proble ma se pune in terme ni an alo gi şi pentr u produsele mai noi. influe nţate de conceptul (le design şt de proce deele de p roie ctare d eriv ate din acesta. In adevăr, studiul formei pentru a obţine o structură formală armonioasă şi expresivă prin o cât mai bună adecvare a acesteia la func(ie, impune proiectantului o scrie de opţiun i - am pli fic ate ulter ior şi de înm ulţirea materiale lor din car e fo rm a poate fi confecţionată, p rin a pa riţia celo r sinte tice - o pţiuni c ondiţionat e adesea economic, dar şi id ios in cra tic , de fapt de imagi naţia des igne rulu i. Aceasta duce la o diversifica re a produselor de acelaşi tip şi funcţie care aparţine efectiv aspectu lui cu ltural al pro ducţiei, fi e ea clriar şi de bunuri exclusiv utile, în măsura în care acordă acest ora vir tuţi exp resive. Dacă acest fenomen poate fi observat în producţia de mijloac e de producţie - unde se vorbe şte frecve nt de dcsig nul unu i prod us - el apare cu atât mai sens ibil în dome niul industriei uşoare sau al artei industriale. Aceste două domenii, supuse intr-o măsurii importantă fluctuaţiilor modei, cun osc o d iver sitat e încă şi mai accentu ată de detaliu. Două observa ţii se impun: această dive rsific are de de taliu este totuşi zăgăzuită în domeniu l industriei uşoare de tendinţele m odei, iar în cel al prod ucţiei de m ijloace de pro duc ţie, de con diţionarea funcţională, ergonomica şi tchnicomaterială specifice. De fapt, m ărtur ia c u sem nific aţie istorică, p urtân d informaţii despre gustul societăţii m cad iul căreia careia produsul a apărut, despre nivelul tchnico-matenal al producătorului şi despre creativitatea proiec tantulu i nu este nic t unul dintre pro dusele cc cons titu ie sen a ci proiectul şi, eventual, prototip ul, aşa-
a producătorului concret asupra produsului. Dimpotrivă, această amprente personale cât de însemnate a pm amprentă nu ar putea apărea decât în calitate i. In aceste să comprom ită fun cţiona litatea produsului, ar fi de spectaculos sau de a m ă n u n ţi t nu
este un obiect ci doar imaginea
tehnică a lui, a apărut ideca
sdccuirc;! unui o a n l io » n - pr r/c n t: U iv 1„ ^ accsic domenii P™ reprezentativ poate fi coiisii|uil eai in con^n^nn^.luc armele, acest eşantion ni le sau •ii sunt ninşi a lb]0Sitc. Este cazul pentru locomotiva strKl fiincţionale. cu produsclor ultim sau primii şi 1ia Şi ultima produse, , alc Anicricn. Dar penin. produsele nuci, „ din capete de scrie - Pnr , din Statele Unite cu aburi de pe una dintre manE â condiţionată idiosincratic - cum ar fi y marc măsura cu vanaţicc de detaliu, m frecvenţă marc. dar şi , constituie o problemă mult mai compl^ irca eşantionului reprezentativ tabilirca cş; zicem, pantofii de dama - s nivelul de bogăţie, materială ş, modei; el trebuie să ilustreze şt el trebuie să ilustreze toate tendinţele tcliruc al aceleiaşi societăţi, dar mai ■el trebuie să ilustreze şi niiveluJ culturală, al societăţii producătoare. dijentclor modele. Este evidcnl câ docâ se dorcSK «, trebuie să ilustreze şi fluctuaţiile cantitative al h-1 chiar si a altora care nu au mai fost consemnare materială, cu obiecte, a tuniror acestor asp r htn cu alte articole de îmbrăcăminte, sau tendinţele de kitsch care se enumerate mai sus. cum ar fi corelaţia cu alte arucum mmifcaa io limita de vonape dacnomaiă de moda timpoloi. se ajuogc la o masă de obiecte imenşi determinând cheltuieli indirecte udase Aici. eşantionul reprezenumv se con stituie pe ba ze statistic e şi este
completat cu documentaţie vizuală şi sensă - cantitativ consemnată cu mijloace mo dem e. Problema eşantionului reprezentativ apare. în aceste împrejurări, mult mai complexă decât la prima vedere, este d; fapt o problemă corelată cu cea a patrimoniului "contemporan" al muzeului, sau chiar cu întrebarea "Cum poate arăta un muzeu al vremii prezente?" - de fapt doar parafrază didactică a problem ei muzeului contemporan intrat in concurenţă cu mijloacele de consemnare şi cu memoriile colective de tip modem. In concluzie, problema constituirii patrimoniului muzeelor rămâne o problemă deschisă nu numai pentru că un bun scclor al acestui patrimoniu nu are încă o metodologie fermă de constituire, ci şi pentru că patrimoniul corespunzător epocii industriale şi mai cu seamă celei post-mdustriale. cu trăsăturile sale specifice, dar şi in perspectiva apariţiei memoriilor mecanice determ.rss . mecanice determina o prob lem atică ale cărei articulaţii 1 nu pot fi încă definite.
92
CORJ'.I.AŢIA DINTRE STRUCTURILE DE 1WTU1MONLU f>I HÎ’LRIJ J- 1 |»c:\ un aspect al problemei constituirii patrimoniului muzeal şi «» stnKt
'
Ml]ll şi anume, acela al coicla (iei dintre aceste stmeturi şi tipurile de muzeu. In adevar, mu i -inct criz ate de un patrimoniu compus din bunuri cu aspect
de unicat, în cele de
3rt;lsunl Ll' d taliu în -mo ’nifie vor predomina seriile tipologice, în cadrul cărora fiecare bun reprezintă o vanJ!lC d ( cu un icii-tip - construcţie mentală sintetizând atributele specifice unei clase de obiecte cxdUdă unicatele; cele de istoria tehnicii şi de istorie vor fi caracterizate de un patrimoniu
; P
scrii tipologice, din eşantioane reprezentative şi din bunun comune urucizate pnn corela m a l di»
afon, patrimoniului cultural. In cec» cu priveşte muzeele nccmmice sau tpec,uitate, atet
sma„ra „e patrimoniu se dezvătuie drept mut, mai comp,«a şi depinzând într-o măsură hotăra,cant de concepţia şlând la baza muzeului şi/stiu de personalitatea specialistului care a general concept.» f „ ţt a l muzeul. Este evident că u» muzeu de accs, fel - şi nu numai - cu o îndelungată ca s,c» ,ă. de cateta generaţii sintetizează amprentele mai multor concepţii şt ale mat multor perso o ......... problemă este aceea a —
ti
de organizam a,o patdmonmtm. Cnmnt. pentru
desemnarea acestom snu, fotosiţ. do, tem em: cn,eetie ş, fond. Pnn « * c * se iaţetog gmpunto ~ având origine comună - Ho aparţinând aceluiaşi gen. eventual acclmaş, autor, sau ateher (do
P
. , i i i Haos Parter), fie adunate de acelaşi colecţionar, tic colecţie de cositoare de Niirnbcrg, din atelierul lu . provenind din acelaşi sit sau monument,
„ d o c o ^ e ş t o ^ M « i colecţionar
.n ^ l o ^ o o - P - —
^
şei,in,b. terntcnu, do fond şem n M ptovemeo,» comuna - de eacmp
, imolicâ şi unitatea do loca,,o a bunurile, - un fond poate fi du tzat Capidava - iar folosirea termenului nu i p inuc mai mulţi deţinători, el,tar dacă faptul nu este. în general, de dom.
...i
2 =,. ;
liilcnia |>
-
este
( J||llI0 ,Ki,wi '!'Ic componente ale f,.ilq,Ct , 11,1:1
Mlic..,,;i.iieu bunurilor care Uc parte tini p.ilrunţ)n|
unmoiuuliu mu,c.,l I u con
s , faca mipt'sibilâ sustragerea ş.Aau subsl,,,,,^ .irtc. > nC(ICOP' - Joi il.uc caic. pe niu/cal. cu conscnm.irca acs v n_j ;1bunurilor însele ci şi a udom, m nlpid;i nu constituire i 1' llr
n
unui bun
istonc-culfurale pe care acestea o poarta, pentru
\
, ştiinţific sau cultural. indiferent ce scop :
clH activităţi sune registrul inventar; fişele on.iJiiiCc d, ^
, n s JKIIMENTELE necesare aceste, act.vitaţ
. r. ,unialc]e dc restaurare. Toate acestea sunt documente dirKlt ,J schimbările survenite in cadrul acestora - obiectului Trcbu,t consemnând atributele formale şi starea - sau folosite şi alic lipun de consemnări, dar acestea menţionat că. in afara acestor documente. în muzeu sur!
obiect; fişele de conservare ale bunuri
mm
ne
«
mmm
-
„„.,1,,,,. radio"nfii. « * do M M » - « p* * » » * « * " a. Re gis tru l inven tar este unul
' r,c
' *
****
* * * “ *W >**«*!*
dintre cele nun comune instrumente de evidenţă gestionară ş. a
fasi folosit încă de la inccpunlc consliltum colecţiilor sistematice Iniţial, lolosil do:u în scopttn •idministraliv-gcstioiiare. destul de repede operatorii-inuzeografi au 'ealizat importanţa linei inregtstrîn minuţioase, analitice, a obiectelor, cu consemnarea tuturor atributelor semnificative, in lumini clasificărilor şiunţiiicc curente la dala respectivă. ba chiar şt pe calea imaginilor desenate mclnc, aşa încât acest document să fie un mijloc nu numai de control gestionar dar şt de regăsirea informaţiei cu valoare Ştiinţifică Ultenor, o dată cu apariţia fişei analitice şi cu dczsoitaica tehnicilor fotografice, registrul inventar a pierdut din importanţa ştiinţifică, rămânând doar principalul document de evidenţă gestionară. h.
b iş a an ali tic ii. Apărută
la sfârşitul secolului trecut, prin adaptarea fişei analitice de evidenţă a
circulaţiei mărfurilor, folosita in marile antrepozite americane, utilizarea ci nu s-a generalizat decât după cel de aJ doilea război mondial, până anine, acest tip de document rămânând un apanaj al puţinelor muzee man ş, puternice. Adaptarea fişe. anal.ltce la ncccsifăţ.le informaţionale ale muzeului a determinat şi modificări ale formatului şi formularului. Pe de alta pane, pe măsură ce procedurile de analiză formală se
94
"
.
- tehnică, matcrinl - formă - ornament
r e s pe c t a r e a u n e i a n u m i t e p r o c e d u r i
. D EO SE BIR EA P Ă R Ţ I L O R C O M P O N E N T E A L E P I E S E I : - părţi activ e, fun cţion ale - părţi de s priji n şi fixa re STRUCTURA DE INFO RM AŢ IE PRINCIPALĂ 2. -ORIGINEA: - autor - situare cronologică - situare într-un ansamblu tipologic - comanditar - PROVENIENŢA - cond iţiile în c are piesa a ajuns In colecţie - ISTORICUL PIESEI - deţinători succ esivi - modificări succesive ale stării ci fizico - INFORMAŢ IA DESPICE PIESĂ - ce e publicat despre piesă - STAREA FIZIC Ă A P IESE I - stare de conse rvare - integritate - procese active; s imp lom e ţa localizarea lor - procese pasivate; simplotnc şi localizarea lor - operaţii d e cons ervar e - operaţii de re stau rare -COREFERINŢE - nr. de inventar -valoare -colocaţic - Rubrică de trim iteri la alte informaţii - EVIDENŢA CO M PLE TĂ RII FIŞEI - ___ - cine a completat fişa? când? _________ _____________ Fig.9. Struc tura gener ală a unei fişe de evidenţă
e.
Fişa de conservare este tot o fiş/analitică, specializată şi ca şi aceasta, arc caracter deschis. Ea
rcPetă, în marc măsur ă, i nfo rm aţii din ptşa an alitică. \ f măsura în ca re se poate concepe o fişă unita ră, este
i
-i presupune lllLcl
'
...... ... ...... .................................................................. I“ r e , ic " cl "...... ...................... ' l " ...... ............... „ „„ c , ciiracicr do .............. »■= '» ...... . ” « “B . .
•' ^
*
“ 7
r ,i n li r t, K ^
in cc,o nu.............. - ■
»
-
-
«
"............. ‘ k . s-[ păslrccc nn grncl suficicn , dc mnrc do lib iiccisln onlonnrc ncbuic s.i pj sl ic /c nn g r , in în stnrşu. cf îrs it j» jur nalu l este şi documentul diversificate, n |m,c.i |icrnmc imcjcînrcn nuci inforînnlii noii pulcmicdiv „„ „i.ptimiri de documente c specifice consem nate prim ar pe a P tic Ki/ă C.uc concentrează şi informaţiile s|
...............
............. , , , „ M ........ ..
............................................. ""
„ nevoie
.............. aees.ea
se i„,oc„,c5,c înlr-uu
^
-
—
se poc „
c r a s e . s„b d.rcca p o n d e r e a resp on s*„ n„ „ de gcsdnnc 5i se po, .rage cop,, .
cendipa ca „ceas,a opera.,c să n„ „„plice dcen,c ăr a re a N o c W rc gis .nr h, De a,„o. pn rra pn
general obs enale pen.n, or,ce reg ism r-im em ar de gcslnmo şi n„ ea scop
împiedicarea tentativ ei de fals. corelata cu sustragerea de bunuri din gestiune. Pentru o unitate nu,/cal,, nu se întocmeşte decât un registrn-iuventar. Şi acesta este un principiu vcnein! care ar putea li formulat astfel: pentru o gestiune nu se întocmeşte decât un singur rcgistruinvenim. Scopul acestei prevederi este de a nu prolifera redundant instrumentele de gestiune, aşa meat. incă o data. evid enţa aces teia sa fie clară şi univocă. împi edicâ nd astfel sus trag erile sau substituirile şi co nlu /ia s crip tică care le poate înlesni, in ca/.ul m u/ee lor trebuie să se ţină seam a de specific ul acestor ins tituţii şi anum e. s,î nu se confunde rcg istnil- invcn tar şi gest iune a de patr im on iu cu rc gislr ul-i nvc ntar şi , c-umncM de bun uri utile comune. De altfel nici gestiunea c elor două ca tego rii n u po ale G încredinţată îcriciaşi persoane (sau. în ca/ul în care personalul este atât de restrâns încât nu se poate proceda altfel, se vor .’estioua separat lîccare fond - cel comun şi cel al patrimoniului muzeal - după regulile propm fiecăruia). M ai mult, d acă muzeul, după formula muzeelor integrate, t eritoria le, (judeţene), cuprind e mai mu lte se cţii s pec ializa te - de exemplu, secţii de arheologie, istorie, etn ologie, artă, ştiinţele naturii - cu fonduri absolut separate şi constituite din genuri de bunuri clar diferite, atunci se pot instaura tot atâtea (ju nj c;-,ie secţii spec ializa te are m uzeul, cu tot atâţia g estio nari. Ge stion aru l unu i muzeu (secţie de
o/,
lioi,ar general şi. ea pregătire, trebuie să fie un conservator şi anume, în cadrul muzeelor mari. se recomanda un conservator cu studii superioare, în cazul celor mici, cu colcc|ii puţin numeroase, poale fi rolosit î* un conservator cu studii medii, dar cu deosebite calităţi de ordine şi disciplină in activitate, in adevăr, gestionarul general are controlul şi răspunderea de gestionare integrală asupra patrimoniului,
aşadar şi din punct de vedere a! stării de conservare al pieselor ce-1 compun. (Este evident ca intr-un muzeu specializat şi unitar - să zicem un muzeu de Arte decorative - indiferent cât de marc şi diversificat ar fi patrimoniul ac estuia şi câ te secţii a r avea, se instaurează o singură gestiune generală, se întocmeşte un singur rcgislru-inventar şi este numit un singur conscrvator-gcstionar general al muzeului care răspunde integral pentru tot patrimoniul). Operaţional, gestiune a poate fi împărţită pe mai multe sub-gestiuni topografice - săli de expoziţie sau depozite - sau specializate, dar sub răspunderea gestionarului general. în mod reciproc, acolo unck gestiunea este organizată pe secţii, cu câte un registm -inventar separat pentru fiecare, nu se mu întocmeşte încă un rcgislru -inv entar unic pentru întreg muzeul, iar gestion am fiece ra iccţu <>u competenţă şi răspundere de gestionar general pentru secţia respectiva. î„ «
context organîxotoric, o f e r e a
conseivatoniltii-geslionar-gcneral. Acesta
-« «
*
care te co m p o t con,pic,arco competentă a doc—
lui. i» coasccuHă. este necesară « “
general Ş. sp ee ra t,,. Aceasta se Foa,e rcafira pe « *
* urarea „arc
că,: pnma este cea a « ia b o r, ,
sub îndrumarea S, controlul conserva,orului-gcstionar.
operaţionale - fieca re specialis t, complete.. . . „ „ inlră ,u general, registrul-itiventar pentnr pn-s. c • domenii de competenţă este o atrmuţi
“ *“ *
competenţa sa. Distribuirea palnmo, oului pe coastă „ A „X « 7 a şefului de sec ie. In aceasta n directorului său, după caz. a şm in
-ofesionale ale fiecărui specialist, dar nu lasă mei un
distribuire, conducătorul ţine sca ma de ime
ar fl greşit să se procedeze la normarea numen ne ■ p e asemenea, ar n ‘ segment al patrimoniului descoperit. - * __ consecinţe negative: ' . ... „„ ce da t în nrnaeistrca romaneasca, cu gra evidenţă - cum cândva, în trecut, s a p
.
blazar ea specialiştilor faţă de a documentelor şi ui
n ir,u, cj ncDcrtmcnta completarea formalistă, supe rlicia ? poate elimina orice dimensionare - i ; dar nici nu se ştiinţific ă a patr imoniului actiritatca de evidenţă
.................................. ........ ................. o....... . o * * . ■ * -* > I* S I * * " * .
.
.......... .............. ...
.....
a, .,5ln,lm-„.vc,«:,,. si dc a controla M li a n » » * » l>,c' c,l'-rl' C“ 1"""“d
I w a doun C'ile de colaborare, între conscrv.iionii. ■ite. - I I, in II.Hi- ImI mia cu camelor permanent şi deschis. A doua .'Vilei.Il e,
ş,i, de .«ivesc profile. în completarea reg istndui-inventar cs.c aceea dc a prcîua
inlo,iii :i| i,i in-ee ai.i din linele analitice, completate de aceştia din onnfi. Această formulă presupune întf -"■ ■hi,CUM „no. coiul iţii prealabile: fie existenţa fişelor analit.ee pcntni întreg patrimo niu) vecin 3] .
.....oilm ^1 :isi„itraiea uimi dispozitiv de organizare a activităţii de specialitate aşu încât să se asigure
11 a rea imediata a oricărei noi intrări de bun muzeal; sau asigurarea unei activităţi de fişare ritmică 51
I,
1 ai aulică .1 palimmmnliii vechi şi de fişare imediata paralelă a noilor intrări; totodată în ofici
II,
11 o iiomtni genei.il trebuie organizai un "secretariat'1 care. fără să fie compus din cadre specializate
1 * 1,1 *’" ■ 1 mfotmaţia din fişe şi să transfere adecvat in rcg istml-invcntar.
^ I
oul inventar se prezintă ca un bloc de cnrtc. cu pagini de format 2 x A4. rubricalc. cu
I uiiinuniuie unen i şi parafat pe ultima pagină cu consemnarea numărului dc pagini şi a datei
n , -fi fi'i ni.ilii i| o miii ( obligatorii şi ele se justifică prin necesitatea de a preveni orice Substituire i I '} ! .î
1 tMiki.ţu gestionară (corespunzătoare, fireşte, unei sustrageri sau s ubstituiri din
.
........... ..
K,,hnc:,|fi'cuprinde următoarele subîmpărţin:
snmmK.i olmuului, 4.
Descriere
I. Numărul de inventar; 2. Data completării:
sumară; 5. Materialul şi tehnica; 6 Autor/Hpocă/Cultură/Zonn. 7
h,>' e,liCn'”' " S';,rU dC C° T O : 9 P' e<* achiziţie; 10 . Valoare; I, Colocnlie. 12 . Operator. 14. D' U' nKm‘ ll‘‘ ldC " I,!i'' "
0b “ n 'aţii- ACCS,C nibrici sc im pie tea ză doar cu datele analitice esenţiale,
de'alule Inud .nsate pentru lişa analmcă corespunzătoare după cum urmează:
,Y „ ™ , * «
se
f.
, ■
I: li H H -i
licee mm,an d de mvc n.ar al obiectului; in normă generală această n,t ‘ , aceasta nibn ca se comp letează pentru întreg rcgis tm l-im entat, în ordinea curentă crescătoare a numerelor fără « ■ ara sa se repete sau să se sară (oiniD) \ iemi numa i; in cazul în care. prin diferite mişcări de m m mn / PJtn mom u {contop.rc de unităţi m uzeale, preluare de patrim oniu , tran sfer mtcnnn zcal) pe obicei apare şt alt (alte) număr
, de inventar, ace sta este menţionat.
împreună cu o indicaţie abreviată a fondului originar fie intr-n . K . . ’ suhrubncă anum e, fie împre ună cu numărul de i nventa r actual, despărţit de primul p nntr- o bară a . -v , < de exemplu, MINAC 14235 /CAP 1352 ar
98
,ilsty„n.i cu obiectul arc numărul du inventar al Muzeului de Istoric Naţională şi Arheologie Constanţa 1;'P
ţi luiinănil de inventar al şantierului arheologie Cnpidavn 1352 2.
l(Kj
Oohi co m pletam
este data efectivă a completării rcgistrulm-invcntar la nunianil rcspectii. şi
lil-
ăct ap:irc implicaţia dnUi intrării în muzeu, precum şi, uneori, pentru obiectele arheologice sau
ua
etnografice, a datei descoperirii, sau. respectiv, a achiziţionării piesei; acestea însă nu sunt menţionate în
să
ijeastâ rubrică ci la rubrica - 7. Provenienţă.
aj
j Da mn ar ea obiectului, cuprinde determinarea tipologică completă a piesei (rubricile - 5 lip
rc
categorial şi 6. Tip specific din F.A.E.) precum şi numele propriu sau tilJul obiectului când acesta poseda
Şi
un asemenea determ inativ.
ji
4. D e s c r i e r e s u m a r ă
tehnica
se intersectează atât cu 3. D e n u m ir e a
o b ie c tu lu i
câl şt cu X
M a te r ia lu l st
Pentru a evita repetiţiile şi redundanţa. în această rubrică se vor consemna determinativele
părţilor de formă, sau, după caz, tipul iconografic, sau repertoriul de motive decorative şi ordonanţa decorativă, precum şi dimensiunile obiectului. Acestea din urmă \or fi consemnate, pentru ticcarc tip. cele determinând forma caracteristică - ca şt în F A li. şi cu aceleaşi sigle
v M a t e r ia l u l .>•/
tehnica
uaiisfomi.inlc şuier,te de « W
-
consemnează materialul, nu materia prima (sau materiile prime şi
iu « k m . * ( '« , “
1 <, tehnicile csc»|inlc. IM de,albie
tehnice, u căror dc.cnpinare, dificila. adesea probabilistică. face obiect,...... .
M
« * *
K
consemnate analitic. 6.
1u t o r / F . p o c ă / C u l t u r n
Ionii
mde informaţii cu privire la originea obiectului - rubrica cupr
, autorul - în toate cazurile în care este cui ■
•
cn indicarea străduim de certitudine a cunoaştem (sigur. •
m nnni Fnoca sau mai coreei perioada tipologică sau probabil, atribut; cre aţie sigu ri- de atelier, d,„ .coala) apo, Epoca Hr* asemenea, Cultura, atunci când încadrarea « 0 7 1 stilistica; în carpi bttnunlor arheologice se „tenponeara. de asene . , . . r-rtitudine- în cazul bunurilor etnografice se indică şi este sigură sau probabtl.i, cd ntarearcă gradul"' de cort,lud,ne. ■ niă care este consemnată in nibrica următoare) cu aceeaşi Zona etnografică de o o ^ntr iJ m cea de prox em enţ,, X X j ^ i finformator, ambmrc pe baze comparative, atnbuire pnn marcare a gratţjffm de certi tud ine al incadran ( excludere)/
/ 4
y
. ■:
;ia i dala miram I
mu/cu
,ulicfl dam u
notci dc ,1,vcnlar pril>c,r(
, , cV „urnele uium ului deţinător şi i,u]) precum Şi. <*»PJ C‘ ’
Proveni*»!». mcnliunC
obiectul este inclus in p a™ * n,ul
^
deţinerii (atunci când acesta este cunoscut), d. (întâmplătoare sau sistematică), coordo
d^ opcriril. numele descoperitorul ut, untura cJc sco p^ ^ stratigiaficc ale descoperirii, când este v0rba
^
^
t-1(orliliji etnograf, num ele pr op rie tar ulu i amCri0t
de o piesă arheologica, data ach iziţionam 5' 1,1 obiectului (cân d este cuno scut) m,mq . ,,ccstuia titlul proprietăţii asup ■ şi funcţia în contextul gospod‘in * . Documentaţia priv in d eta pe le a n t e r io r când este vorba de o piesă etnografică achiziţionam m CQ Itimului deţinător de la care a intrat m muz eu, se co n se m n ^ pro prie tari şi funcţii/folosinţc - anterioare u in fonduri documentare speciale ale muzeului. şi păstrea ză separat, în primul rând in FAE. precun ş' scurt in form aţiile e se nţia le priv ind acest 3 de conservare, Ucbu.c si consemneze pe n„ Maca este fragmentar, sau num ai parte , sau suba nsam bht, sac domeniu: daca obiectul este întreg sau nu (da *■ J i Arvivrir\r'\rr actua lmen te închi s, sau d acă e ste afectat în element), dacă a fost afectai dc un proces de dete ‘ . v~ i - i, oAnft.nnt roti restaurat: on cc mo dific are survenita in pre zen t dc un proces deschis, în sfârşit, daca este conş -i . .
,, r.sLi rnncpititrii'i Dniitur in mbnea, tiebute de ascn.^jtcit
starea dc conservare, aşa cum aceasta a fost consemnau p me nţiona tă, fişa fiind (mută la curent imediat.
Pre ţul de achizi ţie - consemnează, num ai în cazul bunu rilor a ch izi ţio na te, pt cţul cu care
9.
ace stea au fost efectiv achiziţionat e cu precizarea datei de achiziţiei în fo rm ula, dc e xe mp lu: 23 456 Ici/1989. Valoarea - constituie o rubrică dcscliisă, comportând consemnarea valorilor succesi
10.
apreciate pentru bunuri la diferite nivele cronologice, la care s-au efectuat reevaluări ale patrimoniului, aşada r, co mp letare a rubric ii se va înfăţişă ca o succesiune dc fracţii, din ca re nu m ărăto ru l re pr ez int ă data reev alu ăm, iar numitorul valoarea corespunzătoare, d.c.t 05.10.1969/1.325 lei* 25 07 1979/12 768 lei 12 .11 .1985/17.86 8 Iei ş.a.m.d. în această rubrică nu se m ai trece şi preţul de achiz iţie, ace sta regăsiudu-se în cea precedenta. 11.
Colocaţie - rubrica îidesncşte regăsirea obiectului m5t în U1> aiat m sco pu n
informaţionale; în consecinţă, ea se completează cu toate datele
100
ges tiona re cat Şi
-z, • , necesare regăsim rapide şt precise a
1
.„Im l’ic in expoziţie. 11c în d epo zit (Jic. să semn aleze că se află deplasat în afara muzeului); pentru obicei" 11 ■ 're
-cL-uŞi motive, rubrica rămâne deschisă, consemnând, la data respectivă, m ice schimbare de colocn|ic.
ui 'II '•■I )r
12. Operator - rubrica consemnează numele celui care a completat. în clar, complet şi in foi mula
,
t.,rc civilă; ca şi rubrica prec ede ntă arc caracte r deschis, consemnând, cn menţionare a prea labila a
^iţcj numele tuturor celor ca re ada ugă informa ţie la registru. în continuarea me nţionării " 'în v operatorul este obligat să sem neze, asum ându -şi re sponsabilitatea informa ţiilor consem nate in registru.
.1
13. Documente ele referinţă - rubrica trimite Ia documentele privind obiectul înregistrat, cupn
în diferitele fonduri docum enta re ale muzeului: fotografii, desene, hărţi şt planuri, bulet ine de anal. în acest scop fondul do cum enta r al muze ului este organizat pe subunităţi un itare ca suport im tehnică, şi inven tariat s istem atic ; me nţiona rea în această rubrică a diferitelor dccunu. ntc
sl
, '
face c
■, .
fondului urmată de numărul de inventar al documentului. Se poate stabili o ordine de fondurilor, dar aceasta devin e inutilă, în măsura în care şi această rubrica est. dcsc l
,
primească noi consem nări , ori de câ te ori apare un nou document de referinţa. , 4.
Observaţii - in « M
n * r i c* * m c m e n i r i l e cxc =p|ic„rjc . cum a r fi
distrugerea prin incendiu) a unui bun şi trecerea lui la valoarea de un leu. sau
c
,
privind obiectul, de asem en ea cu men ţiona rea datei.
» F işa a n a M c i * _
^
^
^
^
Ce C V I * * sliinl ific â. * * ^
^ - i „ h n m î de identificare a elementelor formale semnificative. în formă analitic ă, adiea comportan o w n|n r Hin1re ve ste a, după un model structural dctenm nat. componente ale obiectului, prec um şi ale raportu * . ,■ , Hczr-oltarea şi îmbogăţirea mode lului pr in însăşi folosirea Această def iniţie nu exclu de, ba ch iar im plic a. , — ■ „ n i l a c a r e m o d e l u l t re b u i e a d e c v a t , c e e a c e d e t e r m i n a l ui , c a şi p r i n a p a r i ţi a a l t o r e x e m p l a r e c u t r a s a t u r i , r a h i i a s ă i n t e g r e z e p e r m a n e n t i n f o r m a ţi e n o u a . I n g e n e r a l . caracterul deschis al fişei, care trebuie să fie cap , . H a le e l e m e n t a r e , p o a l e f i g n . p a t ă î n c â t e v a m a n c a t e g o r u , l a a c e as tă i n f o r m a ţi e d e s c o m p u s ă a n a l i t ic i n . - - H r u b r i c i l e f i şe i . î n p r i n c i p i u a c e s t e r u b n e t t r e b u i e s ă f i e rândul lor divizibile în subgrupuri, deternnnan
—
..........
...............................................
încât s:1 nu fie adecvate dccal unui sinfeu
—
...........................................
..........
P
_
. . din cc în cc mai amănunţit defin ite pciurn
e d e mm detaliate n.vcle ,.,fonnnlio„a,c presupune m odele dm « ■
' >*
„ rubrică, ci prin tezaurul d e term eni ţi ^ adecvate obiectelor, dar această adecvare se ob|,nc nu prl , , nsci O re n ,Iu rămâne valabilă pe ntru ţoale gru pu rile, mai mari disciplina folosim lorin completarea Jişu. u , „un mici. de obiecte asemănătoare: un grup de ob.ee,c trebuie fişat (d escris) păst rân d p en tru toate acelaşi nivel de detaliem, altfel descrierile nu sunt comparabile între ele. Principalele grupnn de n*ncj ale fişei analitice sunt: 1. rubricile descriptive, în cadrul cărora este analizat formal obiectul, inclusiv starea Iui de conservare; 2. r u b r i c i l e p r i v i n d o r ig i n e a o b i e c t u l u i , cuprinzând dale relative la autocon textu l cultural sau/şi artistic în care obiceiul a fost creat, ţara (zon a g eo gra fică) de ori gi ne şi epoca in (data la - ) care obiectul a fost produs; S. a l t r e i l e a g r u p d e r u b r i c i c u p r i n d e d a t e d e s p r e p r o v e n i e n ţ a
o b i e c t u l u i , sub toate aspectele, con diţii în care a fiinţat, fun cţion alita te, re gim ju ri d ic , star e fizică. ■)vararuri prin care a trecut - ante rior intrării în muzeu, precu m şi - în caz uri ex ce pţion ale - şi dup ă această eatj,
4. u l t im u l g r u p d e r u b n c i es te c e l a l c o r e l ă r i l o r ş i r e f e ri n ţe l o r ', valo are (p reţ de a ch iziţie
-
când este
c r.-.i/ţ, n um ăr de inventar, coJocaţie. clişeu foto (sau "adresa" oricăru i a lt d oc um en t v izu al) , "adresele" .-Iilor docum ente analitice - radiografii, buletine de determ inare sa u d e an aliz ă, b ibl iog ra fie ele. Fişa trebuie sem nata de opera,ontl care a completa,-o pnmar, precum şi de cc, care, u lterio r au
redus date
no,, iar «anele acestora trebuie scrise ş. in dar: semnătura se datează. Fişa trebuie să cuprindă şi „ imagine, forma optimă a acesteia fiind fotografia colo, metrică, de forma, „uitar, aşa încă, să fie comparabilă cu altele similare. fişa analitică arc şi o variantă informatizată (computerizată) P m in ,
)•
.
entru com ple tar ea ace steia sunt
fo lo s it e tezaure de termeni foarte complexe şi bogate precum si mnH„i
P
™ Ş1 niodeIc structurale de analiză foarte
complexe, concretizate în instrucţiuni de completare. Ftşa informatizată fFAPx uzaia
AE ) pe rm ite prelucrarea
aut om ată , adică selectarea şi listarea după o multitudine de criterii ci u Ş cni ar după ma i mu lte criterii sim ulta n, a datelor analitice, în scopuri gestionare, culturale sau şt ii n ţi fi c î *ulnPrice. In acest fel se uşurează munca de pregătire a expoziţiilor, de editare a materialelor de popularizare ci w
102
Scanned by CamScanner
c u ti e
şt întormare, se editează cataloage şi
rcpcrlciii- sc pot lacc. cu marc economic de efort calific; n. studii comparative şi critice, in mu/.cislica românească este î n f olo sin ţă o Fişă co mp ute riz ai? 1
CU 0 slruc l*Jră cicsiţiJ de adecv ată desc rie rii a na litic e în
scopuri de cer ceta re ştiin ţific ă - adic ă răsp un zân d celor
mai înalte exigenţe Com pletar ea ci. în trecutul
apropiat, a fost condusă fără discernământ, impunându-sc o seama nici de specializarea, nici de interesele profesionale decât pn m a faţa a Fişei, cupr inz ân d d ate u tile
normă cantitati vă oblig atorie , ncţinân du-sc
ale operatorilor. în sfârşit, nccomplctându-sc
pentru scop uri ges tion are, ceea cc a prov oc at o rea cţie de
respingere din partea specialiştilor pe baza aceste, fişe s-a constituit începutul unei baze generale de date. a cărei con tinu are şi dc sa sâ rşirc poa te a duce o contribuţie substanţială atât la cuno aşterea ştiinţifică a patrim oniului cu ltur al naţio na l, cat şi la ceea cc s-ar putea numi "exploatarea lui cu ltu ra lă". Analiza acestei fişe poate fi util ă m uz eo log ilo r car e vo r fi chem aţi şi să le completeze. Rubricile dcscnpiiv-anahticc: Dom eniu, 5. Tip categorial, 6. Tithu Tip specific. 12. M ate rial,
tehnică,
D im en siu ni, 14 In s c rip ţii, 15. M arc ă, Semn, 16 Nu mă r piese componente, 19. Stare
conservare, 26. T eh nic i de pr e pa ra re , 27. M o d de conserva re, -13. Resta urare, -14. Con sum are, 33. ( minte chete, 34. Descriere decor-
reprezintă un decupaj al descrierii analitice, în linii mari.
corespunzând metod olog iei ştiinţifice d e analiz ă formală a obiectelor atât din domeniul c ulturii mate riale indiferent de ca tego ria tipo log ică sau de \a lo ar c, de origine sau de stil - cât şi din cel al ştiinţelor naturii de asemenea ind ifer en t de faptul că se referă la m ărturii ale naturii neînsufleţite sau ale celei vii. Intre obiecţiile care po t Fi adu se a cestu i d ecupaj sc poate am mu redundan ţa celor cinci rubrici p rivind starea de conservare n obiectului: 19. Starea de conseivare - care comportă un răspuns nesemnificativ şi care. conform instr uc ţiun ilo r de com ple tare , im plică o judecată de valoare a operatorului (ncsatisfăcătoarc, satisfăcătoare, bună şi foarte bună); 26. Tehnici de preparare şi 27. M od de conservare - p nm a putandu-sc Estima celei de a doua, în care pot fi cuprinse şi 19. mai sus amintită, 43. Restaurare şi 44. Conservare. °e fapt, in rubrica 27 M o d de conservare, cu câmpul amplificat de spa(iijc de La 19. 26. 43 si 44. sc pot succint şi succcstv: intcg ritalca sau ftagincniariM tta obiceiului, faptul «â
« * » alc umu
« * stins sau iiidici aic unu. atac activ, in sfârşi,, pot « enumera,c o p e ra re de conservare „ restaurare suportate de obicei în ordin ea lo r cro„o loSică şi cu irimi.crca la d o c u m e n ta specifică; de asemenea po, fi
riic unturii. n'.iKuncnlclc şi modalit;nj|C(j consemnate lot in ordine
cronologică pcnlru oh^-clclc d e ştiinţe
acc-isin se poale întregi cu localizarea atat a s i m p t o m , ^
c o n s u n a m efectuate pe obicac. Liumiciiiic.
conservarea şi sa faca im pe ca bilă^ asa încât fişa să cuprindă loală i.Mbnnn|.n privind şi a intervenţiilor aş de conservare. formală, 5. Tip categorial şi 6. T:,!w7ip In ceea ce priveşte rubricile conţinând date de descriere Ion a, , - nn de O rnrtc ar putea fi contopite, pentru că rep rea ^ P specific 7emu/ Sinonimii/ Denumire populam, pe ac o pe.
difcnic de detaliere ale aceleaşi gntpăn de daic fundamentale, iar pe de alia. ■ ia nivele, * inslnic|iuni şi tezaur-este necesar să fie mai amplu şi mai precis articulate. Astfel T, p C -U freprezintă io dona [reP!e de determinare tipologică stabilite em piric şi Iară ca în res tul completăm si
se asigure, pentru toate datele înregistrate, o aprofundare a analizei pana la acelaşi (al dotica) rii\el de detalier e. De fapt, teoria analizei sislcmicc - care plea că de la definiţia tipului ca o pop ulaţie de artcfactc cu un coeficient marc de atribuie asemănătoare, aşa fel distribuite încât, nici toate atributele nu se regăsesc în fiec are artefact şi mei. la rândul lor. toate artcfa ctclc nu prezi ntă fiecare atribu t ase m ănăto r - stabileşte o ierar hie a tipurilor după cum urmează: grup de tipuri: 10-30% atribu te as em ănătoare: tip (propnu-zis) .în-60% atribute asemănătoare; subtip: 60-90% atribute asemănătoare. Această clasificate tipologică completă ar trebui să fie înscrisă in rubrica 5 al cărei titlu ar trebui să fie Clasificare tipologică nu Tip categorial. Există o singură problemă şi anume, pentru reprezentările plastice figuralc, aceea a locului
und e tre bui e men ţiona tă tema iconografică, element co nsti tutiv "formei" obiectului de ar tă .şi. ca atare. pa rtic ipân d
g c c i s j v
la tipologia acestuia. Cum îrisă tema iconografică a unei reprezentări plastice figuralc
csle direct şi adesea strâns corelată eu "Udul" acesteia, pare mai adecvat ca "tema iconografică" să fie me nţiona tă in rubrica 6 (despre denumirea căreia, urmează să se discute in continuare). Nu tot in aceiaşi termeni se pune problema pentru temele decorative care apar Pe un obiect de artă decorativă sau pe unei util cu deco r. în adevăr, formula "Vas ceramic cu decor Dictat « -4 , . . . , j. jjmuii Ocomt_tnc sau ca pi te l d o n c cu registru de ov e şi săgefi pe e chină" reprezintă o dctcnnin arc tipologică completă care „ u se leagă, î n o rei u n fel de an eve ntu al "titlu" al obiectului, in consecinţă, aceste date este normal să tic înscri se in ru bric a 5. Clasific*' „ p o l o n ă . Ca t priveşte rubrica 6, aici fot f i înregistrate datele care, de la caz la caz, so adaugă clasificări'
104
J . irttncc, individualixxuîd - un icizâ nd cum am discutat .„ni ,,
lip0 J
.
s '
"****'h i a i
titlul (atunci când acesta
oo ic cl u I:
, u tema iconografica - co nfo rm unei clasificări sistem « „v „ , • sistematice, nelimita tă num ai in iconografia religioasă
eşti® '1
crc5^! '
ci cuprinzând şi pe aceea a altor religii, în i}rimni r,^n,i _.„A . cl^ P^gânisra ul antic, şi ch iar teme le laice *
^ -t.virea la un ansam blu dete rm inat. - uantitnrâ p3iliciP‘ir u fi n u *i sau se m en i, tezaur, depoz it, tru să ritua lă sau funcţionala. Alt element important îl constituie deniunirea, alta decât cea curentă a tipului (care în med nornwl este menţiona tă în c ad ru l clas ificării tipologice): in limbi antice, în limba de origine a obiectului (atunci când ac eastă de nu m ire c on sti tu ie o in form aţie specifică) - sau populară, şi anum e, aceea din zona de origine a o biectu lui. Rubrica 12. Material. Tehnică - tre bu ie să epuizeze informaţia priv ind aceste aspecte ale structurii obiectului, şi an um e pe niv ele corelative: materii prime şi tehnici ds obţinere a acestora din sursele naturale, material şi tehnici de preparare/pregătirc a acestuia din materiile prime şi de formare a obiectului din material, în sfârşit, tehnici de transformare - după caz, a materialului odaia cu definitivam,! formei. Mu lte din aceste etap e ale pro ces ulu i tehnolog ic nu pol fi decât inferate din oescrvnţidc p„ or .. u dar o parte dim ie ac este o bse rvata pol fi corobo rate prin analize de diferite feluri ţi prin determinări. Cmr. cric greu de oblinut analize şi determinări simultane sau, măcar, corelate monologic, este multei completeze mu ace le d ale ca re p ol fi ob ţin ute p rin observa ţie directă, cu men ţiona rea o bservaţiilor care tcmeinicesc identifica rea date lor şi in term eni de un nivel de generalitate sau d-iubcm
P
corespunzător exa ct nive lul ui d e cer titu di ne şi detaliere al observaţiei, urm ând ca pe măsură obnn eru ano. date 5i altor precizări, a c e st a să fie, la rdndu, lor, î m e ^ . e , cu
noi,or teme,uri ş, cu
trimiteri la docum entul de bază.
Rubrica f ,
—
—
-
“ - *
^
"
definind proiecţia verticală şi orizontală a obiectului, lnsmcţiunilc de completare prevăd un
^
~
c
—
—
. —
« —
-
proiecţie verticală şr orizo nta lă, este îns ă necesar să se măsoare 5. Prin
, „ s m c P u n f .
la
rândul
lor acestea
fiind
notate cu
rigle,
c
^ 6p
^
^
^
prin
, (1|I 111C siabilese pci'tni d i a m e t r u r i g l a D. F » * " ' d , a m c l r u m a x i *«. sig,,
,v oc«ni>lu . l M',lMR I
)VHN f a să definim însă profilul unui vas simt n ecesa re diam etru l bazei d & P.VI.W Şt peiitni vel
diaiiKlnil umărului
au DMAX?). diamclrnl galului I)G şi diamclrul gurii (diaiiiemil maxim) UU
(s
*ot
|X ; |t . ciudal ca Sigla. M m H .->.nplific.irc .1 "i.mA rulu, sig le lo r po a.e duce ,, DG7 - cu repetiţie - sau
nj llcc confuzii îu op operaţiile c o m p o rt a te . Este probabil că solu(ia c « induce confuzii în repeţi (ii cc, la rândul lor, pol u dimensiunile principale * sau, mai bine zis, categorii proprie ar li folosirea unui cod alfan um eric. în care do dimensiuni - sa fie nolaic cu lucie - iniţiale sau grupuri de in iţiale ale d en um iril or dim ens iun ilor - iar pentru ind ica rea detaliului măsurat să se folosească un nu măr, codul num er ic varii nd de la lip la lip. Rubrica M Nu măr pie se co mpo ne nte - ridică o problemă specifică, pentru grupuri coerente originar de piese - depozite. tezaure, garnituri, truse - nu este prevăzută alt Lip de fişa decât FAE, în acest caz num ărul de piese componente este normal să fie menţionat în rubrica
6,
aşa cum a fost nedefinită de
noi mai sus. şi chiar în accaslă rubrică este. de asemenea, normal să şi enumere piesele, individual, sau pe gru pur i de ptese relativ stcrcolipc. Pentru piesele care fac parte di ntr -un a sem en ea a ns am bl u şi sunt fişate ind ividu al pe o fişă FAC. i nformaţia AV. p ie se co m po nen te este irclcvantă, semnificativă fiind poate cea care ar puica fi denumită: A r. de
ordine
in cadrul ansamblului , care. de asemenea, îşi găseşte locul ir.
rubrica 6. Aşadar, rubrica 16 este, practic, inutilă şi poate dispărea. Rubrica 17. Semnificaţia patrimonială - este, în lumin a in struc ţiunilo r, d e a se m en ea , o rubrică inutilă, pe ntru că trebuie să consem neze frecvenţa piesei. Ori, într-o evid enţă com pu ter iza tă, cu caracter ricschts şi con tinuu, frecvenţa variază perm anen t şi se află prin îns um are a fişelor şi p rin com par aţie între tipuri. Aşadar, încă o dată. această rubrică reprezintă spaţiu ch eltu it inutil
................... Rubrica 14 Inscripţii - este o rubrică semnalând în termeni n n h n ti .s „ 4 can titativ i p re ze nţa u ne i inscripţii pe
obiect. Atât spaţiul destinat completării, cât totuşi pro ble m a fişăr iiu insc ripţiilor , co ns id er at e ca entităţi• î ans am blu ri de inform aţii - coerente şi existân d relativ autonom morii* . , . na discutarea detaliată. în principiu. in sc rip ţiile pot fi foar te bine fişate pe fişe de lip FAE , cu con diţia
1
.
a se emită Instrucţiuni de completare
adec vate, car e să elim ine repetiţiile şi redu ndan ta si în crhirm,
-
.
’ sa Pn n dă cons em na rea informaţiile rev elato are din pun ctul de vedere al specificului m ărturiei ne '
*■ "iscnpire . adică, detalii palcog rafice - fon»
.
106
şi dim ensiuni de litere, reprod uceri
po sibilit ăţi de ra po rtar e di re ct ă, im ed ia tă la scări cronologic;
j,i m d.
P
t info rm aţion ale ' ' L auton ome . Evident, această fişare are drept scop întoc mir ea sau
completarea „„ or rc pu lorii de m jrc i 5i sclmlc. Cele rn.it IIIIIKJIiniuc nilmcr descriptive ale fisei FAE sura:
C u v i n e c h e i e şi
Des cr iere .
decor. In aceste două intră n u rr i
‘
"
1
, ' lliaJu r|talc a datelo r descriptive. Desc riptorii standa rdiza ţi, univoci,
s C0ll's c nin an d det erm inările specifice ale părţilor de form ă disc rim inate după toiul ' I
' e al ac esto ra, sun t folosiţi pen tru comple tarea rubricii 33. Cuvinte cheie, pentru că
fiecare din tre aceşti term eni . r r t ■ ■ p oa le ti folosit ca punc t de plec are pe ntru o a na li ză c om pa ra tiv ă, aşa da r “
1
‘
) t j .3,
tipo logi ce şi func ţion ale , sau z onal e (evident, corobor aţi de alţi term eni cu valoa re de
i c l c j cc pm cştu rubrica a-/. De scriere, dec or - nu este greşit să se considere drept o extensie a afec tată dez voltării analiz ei decorului. Amândouă pot fi comple tate fructuos şi folosite
' fi iu r p en au cum păniţii şi re me delări, doar dacă ia baza completării stau modele analitice suficient de ‘ Prcfimdaic şi tcz m nc -di cţion ar cu inst rucţiuni de folosire nccchivocc. Asemenea modele analitice au un urad accentuat de adecvate aşa încât nu pot li generate decât pentru câte un tip - nu pot fi folosite modele f.viicrale - aşadar conipoila muncă de înalta calificare intelectuală şi de accentuată specializare. Rubricile referitoare ta origine sunt: 7. Auior/şcoaiă-areiier 9. Emitent/Epocă, cultură S. Provenienţâ/Atelier 'nonctar şi 9.Datare îna int ea o ricăre i disc uţii este necesară o precizare de terminologie şi anume: cum
fierte multe din bun uri le m uze ale au fost aduse în muzeu (sau Intr-o colecţie - muzeală dar nu şi, automat. Publică, ci personală, sau de circuit închis) din alt loc decât acela în care au fost produse, pentru o bună cunoaştere ana litic ă a bu nur ilor , este nece sară o distincţie clară între al doilea - care a r fi locul de origine $] cel de prov enie nţă, ad ică ce l d e u nd e bu nurile au fost aduse în muzeu. D istincţia între cei doi termeni arc un oarecare temei etimologic, deşi spiritul limbii româneşti modeme tinde să le confunde. Pentru Unjvocitatca com pletării, prop une m, aşada r adoptare a acestei distincţii term inologice atrăgând după sme
♦
corecturi m nomenclatura şi completarea m
„„cilor
- «
*
"**» 4
monetar In Autor^coalâ -atcii ci
2.6. Documentarea ele nm/cu Documentarea de muzeu este cea de a p atra activitate comp onen tă a fon eti ci con s,itUlril patrimoniului muzeal. Activitatea muzeala - adică. în primul rând. având ca obiect pa tri moniul de niuzeu produce continuu informaţie pertinentă ce se concretizează în următoare le fonduri: bib lio tec a, fişierul muzeului, arhiva documentară, cartotcca, fotoleea şi fonoteca, fiecare cuprinzând documente semnificativ^ şi fiind împărţit pe mai mul te subfonduri. Slocarca şi organizarea interioară a fiecărui fond
constituie
tocmai obiectul activităţii de documentare, ca ascultă de regulile specifice dome niu lui, dar regăsirea informaţiei arc şi unele trăsături specifice
A- BIBL IOT ECA, se organizează pe două fonduri - cărţi şi perio dice - şi pc f0rma,c ( " 0t-,mcns,0,1Jtl- CSlC stoca,a m rafturi metalice, conform regulilor bibliotc con onn cc.
Regăsirea
d°“ “ PCn,nl "'f0™" !i:l r ™ 1"*1 P ' ® * « . P « ri,n on iu l m l r a , „ u ; . lic c, c s,c ur cci pertinentă, fie de referinţă a ' SCFCg;1SCŞ,C Pnn inte™ CdluI « c e de evidenţă; pentru iu ,rea-, info rma ţie cuprinsa în biblio,cc*. mstnimentu. de regăsire este ce cel comun tut uror ins tit uţiil or de acest fel Şi 'Um,ne fiî,crele - ^fabeţie, pe ma.cn, sau cel de i ndexarc analitică, pe tezaur de cuvinte cheie (Uniterm) Fişierele pot fi computerizate ceea ce înlesneşte considerabil regăsirea.
.......
in loale „T Oclc ^
f .
anal itică a patrim oniulu i şi cel de conservare, amândou-" d ^ CC' de cvid cnlfl uiscuiatc anterior H ’ CapitoIe corespunzătoare. La aceste fişiere mai pot fi adăugate un fi« Rr , u" hşter topografic (la muzeele de a rt , h natu rală), de acelaşi tip cu cel de evidenţă analitica d, etno grafic e, m onum entale , biotopurile sau staţiunile f0si) f artă, de istorie sau memoriale) având ca obiect n,
-
108
,
c°'°S ie, etn olo gie , şi istoric
^
S'allUnilC teologice, centrele 10gr^ c (in muzeele etnografice, de
ect personalităţi - informatori din teren ci ’ creatori, personalităţi
alcvicl" ...... ....« • r al " ,n fc l * ™ » .
> * * ’ m
x d c
dc
i s , orie
, u de
is lo n n
**» *
dc cvam iKm c | o . i k
tel,n i c i Stoc;,,™ *
m m * « • * * * P31™ '0™"1"’' * “ itsenetrc) sa„ elftbetic (lop„eranc, b,es, anc s, (k:
^
KS.isitc.1 sc n a lu e a n Pnn mtcrmcdi.il fişei analitice tic evident! unde trebuie inserată trimiterea h ,„-,lc njelc dc alt lip pertinente la pics.l-obiect-1,l-B5ci-ana],ticc-dc-e,idcn|ă1 sau prin inter,„etlntl unci illdcsari analitice pe tezaur dc icnncni realizata fie pe fişe Uniterm, fie pe computer.
C ARHIVA DOCUMENTARĂ : cuprinde patru fonduri - arhiva de corespondenţă, arhiva de ■ cercetare, cea de coa servare şi cea de expoziţii.
* ÂThiva
Documentele se
arhivează: se îndosariază pe fonduri şi pe ani, dosarele se leagă, li se numerotează filele se sigilează, se paraicaza şi se opiscaza. conform norm elo r arliivisticc, apoi se stochează în rafturi meta lice grupate pe fonduri şi pe ani. Regăsirea informa ţiei se realiz ează pe trei căi: prin intermediul fişei de evident a analitică pentru toate inform aţiile re feritoare direct la piese din patrimoniu: pri n intermediul opisului arhivei, sau pnn intermediul unui index analitic pe tezaur dc tennem, concretizat intr-un fişier Uniterm sau computerizat.
b. Arhiva cercetării cupnndc materialul documentar produs de cercetătorii muzeului in timpul -T-
- --
’
investigaţiilor din teren (săpături arheolog ice, cercetări pe monumente, campa nii de cercetări etnografice, cercetări în colec ţii, pe creatori sa u în arhi vă), d ar şi toate formele documentare gene rate de inve stigaţiile rL?J « , d um ice sa u biologice - buletin e dc ana lize, determ inări şi încercări. Prima ca tegorie cupn ndc un înntcrial extrem dc variat şi eterogen - documente scrise, fişe standardizate, desene şi fotografii. în arhivă SUul cuprinse numai materialele scrise, pentru celelalte - fişe, desene, fotografii - se întocmesc liste
„ocular.
« *
m
..... ..
pre pr i,-»* - fişck. - f ....................
. ’ *1,
ce ramau i.i arhiva documentară. «ar ma.cr.mce f
i . „m,S|lle c o ^ u ^ t o r c (fişiere, « M C A W * * » '" C“ ‘"
** '*
.„line se po, include, de „se,nene. cop,, d„pd dounnc.clo desenide a . « * « * < * * "*■ * * i ca,,
niiniudirieule, Doa,,„cn.de sense SC i H M A a ş. cele de c o r e s p o n d a , Bn.pnrco Io, t» dosJIf (Ticândii-sc pe obiective de cercetare - constituind fonduri definite - şi pe cam panii (
)■ Regăsirea se
realizează prin intermediul fişierelor - de evidenţă analitică, dar şi topografică sau de inform,itoii
prm Ce|
nl opisului de arhivă, sau pnn indexare analitică pe tezaur de termeni, de preferind computerizată (sau pe fişier Uniterm). Buletinele de analize, determinări şi încercări, precum şi diagra mele sau grafunle incluse, sau care Ie înlocuiesc sau le însoţesc, se stochcză în fişiere; în ordinea intrării, sunt inventariate, pe tipuri, intr-un registm-invcntar-spccial. Regăsirea se realizează pnn intermediul fişelor de evidenţa analitică sau
ciur de topografică - după caz - pnn cel al rcgistrului-invcntar propriu, sau prin index analitic pe lezai termeni;
■
c. , lrhîvti de conservare cuprinde toate documentele privind conservarea şi restaurarea grupate ^
u0.... °
fi' IR0£1 obligatoriu in aceste dosare se \o r regăsi copii după buletinele de analize şi
t ,-i a fi ■•■ie dk, conservare. Dosarele se arhivează şi se stochcză pe fonduri corespunzând genurilor a oloi
în
c jt l
pic.,ele de muzeu se clasifică (lemn. metal, pictură tempera, pictură în ulei ctc. ).
Regăsire a informaţiei se realizează plecând de ia fişele analitice, de Ia opisul fondului şi de la indexul analitic pe (czur de termeni;
r/. A rh iv a de ex po ziţ ii se constituie din dosare coresnnnzânH iw-,™ , iuic cu res puni ina licoare cate unei expoziţii. Fiecare
“ Pr'' ,‘IC P? eC"'1 * ^
i5ti,0r U
dc pres4
* * 31 expoziţiei,
d a le le documenure distribui,,.
* « * « » • « P o a U d , alte « a c n * de ghidaj f a e .s po z.fe - p i , -
gludaj scris ctc.-. cuvântările de ia vernisai fconiil
J
( 0pu)’
-
extrasc de Presa - cronici, anunţuri publicitare.
me nţiuni -, registrul dc vizitatori şi cartea dc impresii a exnozitip; r w „ , , . presii a expoziţiei. Dos arele se arhive az ă şi se stochează pe
IJO
,nr0nn:i(i.'i se icgăsuvlc pun intermediul fişierului de evidenţă analitică şi -prin ce! iepo, prin opisul de fl,ivl picciiiii şi prin indexul analii ic pe tezaur de termeni.
), ( ARI O II,C A cuprinde harţi, planuri şi desene metrice după obiecte sau ansambluri de
1
obicclc din teren. Piesele se grupează pe formate şi sunt stocate în mape - conform normelor de depozitare ţi conservare n graficei - sau in containere speciale, mai ales desenele pe calc, in care desenele sunt suspcndalc vertical, perlect întinse. în ricpozitul-cartotccă se Întocmesc inventare topografice, conform normelor muzeografice. Regăsirea informaţiei se face plecând de la fişierele de evidenţa analitică şi topografice, de la inventarele topografice sau de la un index analitic pe tezaur de termeni.
E. FOTOTECA - cuprinde fondul de fcfcrcprccuccri unicat, clişotcca, clişotcca in roze X, diaicca, film oteca, video tccn .
a.
Fotu lu i d e f o to r e p r o d u c c r i u n ic a t se
stochează cu stampele (grafica) şi urmează intru totul
procedura specifică pentru acest gen şi descrisă, in linii generale, mai sus, pentru cartotecă. Totuşi, după fiecare
foiorcprcdticerc unicat se face un clişeu de format corespunzător (aproape de mărimea
fotoreproduccrii) caro se tratează ca şi celelalte clişee. De asemenea, toate reproducerile unicat sunt tratate ca şi celelalte piese de muzeu - inventariate în registrul-invenlnr, fişate analitic, conservate. De fapt fondul de fotoreproduccri unicat este un fond de piese autentice nu un fond documentar şi a fost menţionat aici tocmai pentru a se evita confuzia posibilă da.orita suportului comun - liulia fotogxancă.
b,
c li ş o tc c a concentrează
toate clişeele muzeului - nu numai cele atentate de personalul acestuia
de fotografi exteriori pentnt muzeu, ci şi stocuri achiziţionate, lucrări ale unor fotografi reputaţi şi teteresând tematic muzeul. Clişotcca se organizează pe formate şi în ordinea intrăm. Clişeele se păstrează !n Plicuri de hârtic-pergament de format adecvat, grupate pe verticală în dulapuri cu sertare de l u n i l e formatului, Pe fiecare plic. în exterior, se aplică o parafă cu următoarele rubrici; număr de
/
. 1llTniiUi ap aratu l cu ca re a fost cxcc,, 1 lilm. sensibilitatea la cîiMîiii. marca de I inventar, dcnunurca mi lfirul dc inventar de campanie (daca cs,c Ca, r„ fii îlra°ma, timp- 1111111 fotografia. condiţiile de expuncr ■ . dal a execuţiei, d al a dev elopării. Se întocmeşte, J; so.....» d c d e v e n i i ilimpui im p ui tiv dc dc vc ioipo rc .o ni or .d af i , formale si cu num ere le da te în ord ine a m tra rn, cu rcla|(v asemenea. » ree ism -inv c» al e l* * * . pe fonnnle 5 f „ nlic pentru regăsire se poa te pom., de la fişele dc Lv,dcn,z aceleaşi mbnei ca şi cele din parafa de pe p r a exista o mbn că pentru clişeele piese lor dc muzeu, sau pentru cele * . . . . . analitică sau topografice, unde exista o nionc. V i..i de la rcms tru l-inventar al clişotecir , in sTarşit, pen| obiectivelor din icrcn aflate in evidenta muzeului, de la registru . mnii se întocmesc album e de forma t A4, prin gruparea fiecare clişeu se execută o copie contact; cu aceste cop , imaginilor pe criterii topografice, cultural-tipologicc, s
... Clifoteca f,i race X, deşi nu este decât o parte a clişotccii. se buc ură dc un regim special ş, anume: clişeele se clasează şi se stochează pe formale dar în ord inea numerelor d c in ve nt ar ale pieselor fotografiate, iar regăsirea se realizează prin raportarea la fişa dc evidenţă analitic ă, u nde trebui e sa apari menţiunea corespunzătoare, precum şi prin indice ana litic pe tez aur dc termeni.
cutii - speciale, se inventariază intr-un registru-inventar special. în ordinea intrării şi se stochează in moduh - stclnje, - speciali Pentru regăsirea informaţiei purtate, film ul se index ează ana litic p e materii in raport dc un tezaur de termeni sau dc fişierul de evidenţă ana litic ă, pe segm ente rap ort ab ilc la lungimea , 0.;,lă
3
filmului, determinate cu ajutorul contorului metric
Prin int erm ediu l fişelor a na l,l, ce sa»
topogr afice sau a indexului do materii - pe fişe Uniterm şnu comput eriz at , inf orm aţia p oate fi lesne regăsită.
c.
Videoteca este constituită din vidcocasctc si viHrwU,.
• casete şi videodiscun compacte. Ultimile sunt dc preferat
pe ntru du rata lungă dc conservare asigurată pnn însăsi vm r- h,r, 1 F msaş. structura matcnalului. Stocarea şi conservarea docum entelo r, precum şi regăsirea informaţiei ascultă de rcculi ■
112
arc ccl° r enunţate în cazul filmului-
1
Li!
u
'
,.uM iioi.--' m rc etalmiaiea nU ne .i a vas :|ei ,;m ‘I*-tuJui magnolie Hiciită p. un
m i c i i*
nl i^ncio'>o(>|K contoarele diJcrmd de l:i .M».u;il I:i fipni.il
f. {'în ţo le ai o;,Io constituită din cilindri fonografici, cnsctc ţi compactdiscuii pe cnrc suni
imprim iic doaimonlc sonore - mărturii îllc mior mim maiori, infemuri cu personalităţi, imprim au ,iU unor evenimente importurile. în general. se Unde In irtinspunercn tuturor imprimărilor pe compactdu.cuii cele m:ri rezistente, aşadar cele mai sigure din pune! de vedere al conservării imprim ărilor. Sloearcn ţi
conservarea acesto r materiale precum şi regăsirea informaţiei purtate se supune unor reguli similam u'.lor enunţate pentru film. vidcocasctă. vidcodisc. Problema b u l g ă r i i analitice- pe Ic/aur de termeni este una dintre cele mai complexe probleme
alc inform atici, mu /ea le în măsura in care o proporţie marc de lermeni-chcie este comuna pentru m.n „mile calc ;1,orii de documente, este nul să se realizeze un singur index analitic, desc his şi pcm aiu-nt extensibil şt diversilicabil. dar eu înregistra re diferenţială a diverselor tipuri de documente - document pIopriu-zis. harta desen, clişeu, film ele. Evident. inlonnatizarea documentăm de muzeu rezolvă mipln U * » » pmbk mc. dar p o m « c a m « * necesar .,n pro.ee, cnprinrarcr şi .«cin ic studiai.
C a p M u ! 3. K uncU , ^
p SS. - r c , i c
o
n
^
3.1. Gcnernlitiiţi -
n n i v n l l ' SI C L A ii li 'l CA J lK
A. ACTIVIIĂ ITLE SPECIFICE CONSERVĂ RII - D E H M M -5
. . ■ o; Structura funcţiei de conservare a patrimo niu ui rw . • patrimoniului muzeal concentrează, ca faeton componcj |
f-tînclin specific ă dc conservare i
(n,,|A nriivit/Slifc avâ nd c«i f in ali ta te pastr^ren 1
r zt ra informalic intrinsecă sau contextuală i . . . . , ,lt • ncalicrnt«a a acestui patrimoniu, atat in fiin(a sn matcriaJ.i, cat şi c i
Ansamblul acestor activi ti ji - cu subjctivUăţilc aferente - constituie un sistem diversific ai Şi 1cmrlu2.1t cuprinzând;
.
- ac tivi ta te a de as igur ar e a se cu ri tă ţi i muz eu lu i, la rândul ci constituită din activitatea de evidenţă gestionară, generală şi topografică, pe subunităţi de păstra re a pieselor (ex poziţie, depozite, '!raIO;irc. transport). activitatea de pază şi supraveghere, cuprinzând atât paza aniiinccndin, cu P il ', cn/r^a şi combaterea incendiilor, cat şi paza generală şi supravegherea vizitării expoziţiilor; activitatea
de organizare şi supraveghere permanentă automată cu instalaţii antifurt, a nltagresiunc şi aniiinccndin; - activitatea de conservare a patrimoniul», cuprinzând atât conservarea pasivă, constând din *
0P" ' " 'a,C *- * '* «
■« • * » ■ 1» * * > m , din microclimat, ilnmJ„a, şi m u l t o r * ; ,
51 ** * • * ” * * * « de currîţirc, de consolidare şi de protecţie
P W r . la rândul io, rUvorsificulc î„ ,rn,.w„,=
- a c ti vit ate a de re st au ra re , cuprinzând nu numai întregirea s, in te r. ■ , , b rea Şt integr area pieselor dar Şi organizarea laboratoare,or ş. atelierelor, precum şi a activităţii de res taurare. h) Corelaţia dintre starea fizic ă şi vah area
.
.
tU Ul muzcaL Una dintre problemele r . fundame ntale este aceea a corclaţte, din.re s .r e a fizacă Ş1 valoarea obtectc .or dc p uicctcior de muzeu. Problema nu este totuşi aceea a unui raport simplu. S-ar părea intr-adevăr că
starea fizică este mai bună, cu atât
114
•ilc1,
csl>-‘ mal I1!arc' Această piopoziţie este valabila în principiu. ;ilun« i c.liifl
^.■ tnnr.'i.
t-.i liz.icâ cric s I.i k
pentru că modific ările care asigura o sănătate fizică a obiceiului dai alicica/ă larma Im
„narii. cu alic cuvinte, care ii iau din aulcmidtalc. în Ioc să îi păşireze sau sa i creasta valoarea, mi lac decât să o diminueze. Cu alte cuvinte, corelaţia dintre starea fizică şi valoare, este condiţionala d. autenticitatea aspectului formal al obiectului.
15,
CO NSER VAR EA
IN DIVIDU ALĂ
Şî
CONSERVAR EA
DE
ANSAMB LU
A
BUNURILOR MUZEALE Alt aspect este acela al păstrării împreună a bunurilor sau nlllcl spus. al corelaţiei clinti pâ ur ai -a bunurilor şi a entităţilor complexe cu carac ter abstract. Despre cc este vorba: distingem doua ■'SP-C>'- d ai diferenţiate: pe de o parte, bunul indi\ idnalizat. iar pe de alta. bc fondul um caic iace part- - de e... na.li. o piesa dmlr-un ansamblu arheologic (un depozit, sau un tezaur) fie colecţia (eventual particulara) în can. fost iniţial inclus şi care. ca ansamblu.constinuc o mărturie despre gustul Şi capacitatea inu.l-ctu.ilu a
u i .l .i
personalităţi, a unei epoci, a unui grup social: de exemplu, la etnografic, amaml.lul imediat de cultura materială din cere face parte obiectul - gospodăria, sau atelierul, sau instalaţia l.lii u.. In n.i...- c. t • această entitate cu carac ter spiritual, abstract, poate fi pastrata ca atare, deci fi, ic. In alte caza . | ’ păstrarea co m po ne nt el or colecţiei este vorba numai de păstrarea informaţiei care permite reconstituirea ci în orice caz. conservarea numai a bunului des pnns de contextul lut originar sau secundar, dar care tl integrează, ridică, de asemenea o problemă.
LFără îndoială, informaţia conceptual izală nu
a. Păstrarea, conservarea ţi circulaţia informaţiei.
comportă decât forme de consemn are organizate şt, eventual, pastrama ace.,tor foi mc pu
'
,e. Când este însă vorba despre informaţia de imagini, desen sau fotografic. conhi/ji sau interpretări eronate. să. echivalente cu problemele pe care le n,ai ales aici se ridică şi probleme de conservare fizica, propriu zisa. ridică conservarea ob.ectclor de muzeu. Filmul, banda magnetică, fotografia, calcul pe care se întocmesc
Aj)nrc deci clar ca o primă soluţie csle aceea a f0|0. 'ni via nuri si dcscue telmicc se degradează în H'»P p , ,„ C.IÎCIJ| p:în/at, hârtia foio cu bază plaslicâ ş.a.m.d. pc tlc unor ina icriale cu proces ele degradaic le . • r de coiLScnarc: microclimat, salubritate n localului c. pane. este necesară asigurarea mior condiţ • ~ corespunzătoare.
b. L ocu l cercetării în cadru l conservării Rămâne de arătat ca şi în cadrul funcţiei de conserv^
cercetarea, sub aspectul investigaţiei structurale, îşi găseşte un loc specific, In adevăr, ca şi în medicina unde nu există boli, ci există bolnavi, fiecare obicei de muzeu prezintă un caz de degradare unic. care trebuie cunoscut in specificitatea lui cu mijloace ştiinţifice, cu alte cuvinte, cu mijloace care să permu măsurători, comparări. Astfel se acordă un loc important investigaţiei structurale şi de materiale fi vederea restaurării şi conservării Conservarea, ca activ linte sistematică, chiar dacă nu arc caracter creativ, are totuşi u n caracter vamiijic cat se ponte de bine conturat. Observaţia permanentă, sistematică, consemnarea precisă a condiţiilor de ambient şi de microclimat, csle baza oricărei activităţi de conservare.
T. ACTIVITATEA DE ASIGURARE A SECURITĂ Ţ II MUZEULUI a. Generalităţi Securitatea pairii
********* » « * M
* " " * * *
măsurilor, * cţiuniior, «
mijloacelor şi dotărilor menite să sa prevină şi să combată distrugerea suctn™ ™ . • gerca sau substitu ire a bunurilor de muzeu şi cuprinde: organizarea pazei şi supravegherii; organ jganizarc a ev iden ţei gestionare şt ins tala ţiile autom ate antifurt şi antiinccndiu
h.
Org an iza re a p a z e i ş i su pra ve gher ii l
reprezintă activităţi care, cu ajutorul unui personal . . . . . imediat on cc act intenţionat sau întâmplător de distnm™,
S,,praveXht’rea generală în cadrul muzeului
. ' n ăru it, urmăresc să prevină şi să combată 1
^ A g e r e a bunurilor muzeale.
116
p.-sponsabilitl ac estor ac tiv ităţi este du cc loml iim/cnhii ajutat fiind do un specialist, polips t sau iniIi,ar de formaţie. Personalul
caro înd epl ine şte func ţia de pază şi supraveghere este grupai intr-un corp o- P
’
pravegheve cu funcţie spe cial izmă excl usiv ă, org aniz at militârcşte. Acest corp este s pecia l inst ruit p-~
păzi şi,e ventual, înarmai. Aceste activităţi se grup ează în dom enii d istincte j P aza-c ontr olu l ac ce su lui şi îm pie dic are a pătrunderii factori lor p nnicj dio şi in muzeu II
Supravegh erea - con trolu l prin vedere al expoziţiilor
IU. Paza contra incendiilor - controlul respectării prev
ederilor, existenţei şi funcţion alităţii
mijloacelor de prevenire şt combatere a incendiilor.
c. S e r v ic i u l (l e
po :
M ş i s u p r a v eg h e r e
este organizat pe postum un
post repre zentând aria şt
obiectivele înc red inţate p en tru paz ă şi sup rave ghe re unu. individ , , ., ;; . n~ nunei când sediul acestuia se află într-un punct fix şi Fosturile pot li de dou - c.itcg oni ' • ra -,rie (ox. patrularea pe timpul mobil, caz în care postul nu arc un sediu fix. spcct ica 1111 ‘
Dopţii). Fiecarca post se organi/eaza pe baza
cmnului, acesta fund ansamblul sarcinilor de paza şt consc o
supraveghere atribuite unui post, cons em nate in -
;
, re-,,, I-, tonte accesele, dacă sun t mai mult de se disp un la accesul in muze ■ . . , păstrează patrimoniul muzeal, dacă muze ul este unulj. la accesele fiecărui corp de clădire m care . ... , ,c si l3 m vc, de secţie (CX. Tezaurul de la Muze ul Naţtona. de pavdionar; une ori acestea tre bu ie sa ex is ş . la , . r^ nt Dna intrările respective al vizitatorilor la 1. P o s t u r i l e d e p a z ă
taorie a Rom anei). Posturile de p u d co nm ilraa a ■ , ^ intrai ca în ex poziţie, al sa lar ia ţilo r sau a
in
*
* "* *
>» —
“ “
■■ ™icul Păstrează clicile încăperilor muzeului atunci funcţională a mu zeulu i. La in trări le de s erviciu, pa Cânt, „„ * ter as oa râ a c t i v » . sau do undo IrpscS.c personala, in scol momcnl
.? Po stur ile
„
v W W . « « — ' d?
tte sup rav egh ere coilir.
intenţiile dc diiinij'.erc {
Pa za contre
special instruită, pe bază de post, ------------------------------------ *
lncendn,or sc rcaJizca/ă p ri n ., o subunitate spcc.m -
consemn, si dotată cu mijloace specifice cum ar i
fi . afişarea planului dc evacuare; - semnale colorate 5j
combatere a incendiului (stă la baza instruirii pompicnlor, .
luminoase de evacuare; - plan dc prevenire 51<
instalaţii şi mijloace dc luptă împotriva incendiului Jiidranţi,
fu nune, uşi etanşe, extinctoare.
Instruirea personalului de pază şi supraveghere se va face dc către ierarhia formaţiei sub supravegherea directă a conducătorului instituţiei. în cadrul instruirii. în .dara clem entelor generale comunicate tuturor, se va face şi comunicarea consemnului, sub semnătură. Se pot tealiza cxcrercijii de prevenire şi de stingere a incendiului (simulate).
mvcnlar şi organizarea completării acestuia, aşa cum a fost descris;) la capitolul privind evidenţa patrimoniului muzeal. ■Sarcinile celui cc primeşte gestiunea sum de control şi de iiiLrclinerc a existentului din cadml expoziţiilor, depozitelor sau în timpul transportului. !n acest scop se întocm eşte o evidenţă gestionară topografică operaţională pentru fiecare unitate de spaţiu (săli de expoziţie, depozit ş.a.). Evidenţa gestionara topografică trebuie să fie un instnnncnt operativ, care să permită sesizarea rapidă a lipsurilor sau degradărilor şi este reglementată dc ee normative internaţionale, după caz sancţiona te juridi c in cadrul legislaţiei naţionale
1 Organizarea evidenţe, gestionare topografice de exDO~itie V, - , / - de. Se întocmeşte pla nul expoziţiei şi
se codifică toate sălile şi toţi modulii cxpoaţionali; pentru fiecare sală diagramă (cu obiectele siluetate); pe fotografie sau pe diagramă
i 18
sau modul se face o fotografie sau o
se trece cu tuş alb numărul de inventar al
:C;mii exponat Apoi. sc înloc înl ocuie uiesc sc lislclis lc- invcnl inv cnlnr nr cu piesele, e ficc Il! se alcătuiesc stocuri de copii xcrogiaficcc cc M *
flŞC flŞClC a,,ali!i a,,al i!iCC CC dC CViC!C iC!CIlţ Ilţ5' 8mp:UC PC S:lh şi pc
<10 sus în jo s Şi de la stâ st â ng a la dre dr e apta ap ta .
Atât Atât listele cal şi şi copiile d upă fiş fi şele de evidenţ evid enţă ă anal ii,ca se îndos ari a/a inlr-un inlr- un dosar dosa r cu file numerotate şt sigilat, avand drept p run ă pagină un proces verbal penuane nt. însoţit de un borderou în care
sSul ni consem nsemna nate te,, în ordi ordine ne crono cronolo logi gică că,, miş mi*-.ii şcări căiirile le ude n-i n-itri trimnn; mnn;.. (pie / ■ se care ies ■ sau intra dm/in expoziţie *-. ne expoziţie l patrimoniu (piese sau depozit). Dosarul de inventar topografic sc sigilează şi pa ra fe az ă.
i
...
Organizarea evidenţei gestionare topografice de depozit. în normă generală, depozitul este
organ organiza izatt tipodime tipo dime nsion al, în conta inere, ine re, rafturi r afturi,, dulapuri, dulapu ri, serta re - pe materiale şi şi mărim i. Evidenţ Evid enţaa gesti gestion onară ară topografică topogra fică de depozit are la bază planul depozitului cu ampl asarea modulilor codificaţi, codificaţi, dulap dulapuri uri,, slclaje. slcla je. raftur raf turi, i, coloan col oane, e, sertar se rtare, e, casele; c asele; codul se afişează, afişează, Modulii şi şi subunităţ subun ităţile lor vor apăre a ct un ansamblu de casete grafice. In interiorul fiecărei casete vor apărea numerele de inventar ale pieselor; ele sc vor regăsi în dosarele cuprinzând listelc-invcntar sau stocurile de fişe analitice xeroxate pe moduli şi subdiv subdiviziu iziuni ni ale ace stora sto ra in aceiaş ace iaşii ord o rdin inee ca şi şi în cazul caz ul expoziţie. expoziţie.
3. Mişcarea pieselor din expoziţii sau depozite. Orice piesă de muzeu nu se deplasează din locul
de colo coloca caţ ţLc dec ât pe baza un ui docu d ocume ment nt apro a probat bat de conduce con ducerea rea muzeului. Când obiectul obiec tul se scoate scoat e din expoziţ expoziţie sau depo de pozit zit sc întoc înt ocme meş şte o fişă cu trei tre i sau patru pa tru părţi; fişă şi două sau trei tr ei taloane talo ane.. Fişa Fişa împre împreun ună ă cu prim ul talon plea că cu piesa; flşa-act flşa-act de identitate. însoţeşte eşte permane nt piesa, ia r primul talon va rămâne la destinatar; al doilea talon rămâne in locul piesei; al treilea, eventual, rămâne la fişă. F'işa 'işa cuprinde denum den um irea ire a şi şi numărul nu mărul de inven i nventar, tar, colecţia, colecţia, data şi scopul scoaterii, scoaterii , locul und e plcaca, plcaca , data intrării şi ieşirii din acel loc, data intrării înapoi. Odată cu revenirea piesei, fişa şi talonul vor intra Intr-un dosa dosarr special de mişcare mişcar e a pieselor. piese lor. Dacă piesa este tran sferat sfe rată ă definitiv în altă colocaţic. colocaţic. Ia dosarul dos arul special sp ecial râmâne numai talonul.
1
,
|a rubric ru bric a observaţ obser vaţii, ii, intrar intrare; e; :i 5i
......
IVI..!: ...... .opoyn.r.c SC
al-
1 . 1 mcn|i cn|ion on:it :it** ies.ren piesei. piesei. Dup., cum s •> " ■ ” * * ' ’ „ „ ord ordine ineaa pr prod oduc ucer er ii- mişcăr mişcările ile de pr prdr drmr mro, o,,,, ,,,,, ■ nmc'i/â sistematic sistematic şi m u permanent-borderou iu cam se coi.se coi.se dcsc dc schi hidc dcic ic a do dosa saru rulu lui, i, se mod odiD iDej ej ,c f:lCC f:lCC un proces-vei proces- vei nai u
diagra dia grama, ma, nurncroiarcJ, nurncroi arcJ,
■*
...........
, Arcasta se întoc meş me şte, sub fo rmă rm ă de de lis liste, te, Aceasta se ,
ve de transport. 4 O rg an izar iz ar ea ev iden id en ţe i ge st io n au
............... .. jingur modu modull de ambalaj ambalaj sau conta,pe r; pem n, pres* pentru un ansamblu de piese piese care se nşcaz nşcaz , -j „ ,. t x s, copii după acesica; pe măsură cc se am bale ba leaz azaa piese pi esele, le, se fac face care au întocmite întocmite fişe fişe de de evidenţ evidenţa se *J ■. P i . ,. „rer-u „rer-utn tn si evidenţa eviden evi denţ ţa generală gene rală prin însumarea listelor pe ambalaj p . , - . .„.^ nm nire ni re material material,, dimensiuni. Pe fişele de evidentă gen erală ‘ codurile lor şi cu determinările descriptive. Evidenta am bala Jj cup rind lista *şi mbalajului. D v.acnţ de ambala . e lista - copii xerox după cele analitice - se notcaza- codnual aomiv.hinlm , , , ■ , ; c, iic iicr- Tmliticc Tmliti cc sau liste inven tar în cinc ci ncii exemp exe mp lare la re;; pentr pentruu diagrama fi.xatc pe capacul ambalajului şi iişc ana rtrr.iv rtrr.iv,n ,n grupa primatec în dosare, dosare , având avâ nd expeditor expe ditor,, pnn utor, uto r, pemnj cui,■ic. wm< wm
în de sc hide hi de re lista de
ambalaje. ambal aje. Evidenţa Evidenţa gestionară gesti onară de transport nu va fi fi folosită ca evidenţ evid enţăă gestio ges tionar nară ă de e xpo xpoziţ ziţie. ie.
^ In I n s ta la ţi il e d e p r e v e n ir e ţ i combatere a distrugerilor, sustragerilor ş i substituirilor I In st a la ţi i co n ve n ţion ţi on al e pe n tru tr u p re v e n ir e a fu rt u ri lo r. Ferestrele trebuie prevăzute CU gratii sau
grile, cu aspect estetic, încastrate fie direct în zidărie, fie în Jocul ferestrelor (asigurat la rândul lui în zid); dacă grila gri la este montată ulterior tâmplăriei, tâmplăriei, plantarea se va face prin în lăun tru l fer f eres estre tre i, spr e a nu Fi smulsă; sm ulsă; inaleria inal erialul lul preferat este oţelul; pot pot fi prevăzute cu sisteme de ala rmă. Uşile vor fi trainice, solide, compacte, cu încuietori solide, de tipul broaştclor de siguranţă, de tip yalc sau broaşte cu cifru, cu cod magnetic sau electronic. Preferabile sunt uşile blindate sau/şt cele cu sisteme de alarmă încorpor încorporate. ate.
,
Aces Aceste te siste sisteme me nu simt simt invu invuln lner erab abil ile, e, mai mai ales ales când când avem avem . . . , . . ,• u a' cm dc“a dc“a face cu spărgător i profesion profesioniş işti. ti. Rolul lor este de a întâr zia acţiunea acţiunea acestora, ca să lase răgaz nentn.
.
J 20
.
K pen pentru tru lntcrvenţ lntcrvenţia organelor de ord ordine ine..
_ __ Ins I ns talaţ tal aţii convcnfi conv cnfi()()it(jlc it(jlc 1pentru *t)n,viini t)n,vii tinin rirn,n ___ ____ ___ ia _
j l.
>/
r. .
.
t nu nu mf mf n/ n/ or or , Miclmnln cu furtunc, amplasaşi
convenabil în raport de ariile de :ic|iunc şi de posturile de paza, supiaveghcrc şi pază contra incendiilor, precum şi pu nc te le te h ni c e pr e văz ut e cu se ule ul e - târ năc năcop op,, lopată lop ată şi gălea găl ea tă - şi m ijl oace oa ce - lad ă de nisi ni sipp antiinccndiarc sunt cele ma i cur en te in stala ţii convenţionale convenţionale antiinccn diu. La acestea trebuie adăuga te extinctoare extinctoare chi m ice (COZ - zăpa dă carb onic ă, precum şi şi alţi inhibitori mai pute rnici), care pot fi amplasate mai de s dec ât h id ra nţii, nţii, î n rap ort d e structura spaţiului spaţiului şi şi de necesităţ necesităţi.
3.
Instalaţii con venţion ale pentru protejarea protejarea pieselor pieselor de nnceii de eventualii agresori. Acestea
po pott fi de tip ul - v it ri ne pe nt ru p ro te c ţia pies pi esel elor or,, interdic inte rdic ţii de atin at inge gere re,, une uneori ori ch iar ia r ba rier ri eree prot pr otec ecto toar aree (cazul (cazul exp oz iţiilo iţiilo r de cov oar e); b ar ier a r epr ezi ntă mai degrabă un semn. decât un obstacol.
4.
Insta laţii auto ma te de alarma contra incendiul incendiului ui ţi de combatere a incendiilor. incendiilor. Insta laţiile laţiile de
alarmă se baz ea ză pe folosi rea un or senzo ri
(ma terial e sensibile la modificările condiţiilor condiţiilor e.xîciioare). e.xîciioare).
aceştia sunt de două feluri - chimici sau termici. Senzorii termici marchează modificări la o temperatura peste 40°C, 40°C , ia r cc. cc . ch im ic i re a cţio cţio ne az ă la creştere cr eştere a bioxidu bio xidu lui de carbon car bon din comp co mpoz oziţ iţia ia a c u lu i La început se foloseau senzori sim pli, care ave au dezavantajul dezavantajul că că provo provocau cau afu m a p~ unipul unipul
'ur ii. când se
ridica ridica tempera tura, sau, în cazul celor c himici, la aglomeră aglomerările rile mari de vizitator i când creşte creşte proporţia de , i ui cuplând ^-.i ^-.inni'în i'înrl rl pe no cei cei cei termici termic termicii ş, i pe cei chimic chimici. i. Instalaţ Instalaţiile de alarmă C02 -îa aer. Sen zorii m odern i■ sunt dubli, i cei
.
autom automată ată contra incen dii lor pot fi folo site nu nuni.
•
p
ricr ricrla lans nsar arca ca alar alarme meii la apar apariţ iţia simp simpto tome melo lorr de 1
a * ci încerca incendiilor. incendiilor. Acestea constau din tuburi incend incendiu iu ci ci şi şi pe ntru dec lanşarea inst alaţiilor alaţiilor autom ate de stingerea mccn
. . , c » h vitrine - legate prin conducte cu o instalaţie instalaţie de pompare aspersoar aspersoaree instala te în zon ele ope raţ raţiona iona le - sau. • r r W ii ii i n m om entul în c a r e senzorii sun t ac tiv a ţi, p nn nn tr tr - u n releu şi un rezervor de substan ţe inh ibito are a a rde r .
, . . nnmnclc In cât eva secunde instalaţ ins talaţia ia începe încep e sa aceş aceştia deschid duzele asp erso are lor şi şi activează pon p , . . , . rc ieului se poate selecta zona de acţiune, acţiune, funcţ fun cţionez ioneze. e. Mai mult, prin tr-u n montaj adecv at al ’
A
/
/
iu t l o m a t e
.
, .. , ,
t ic ic l u n t h n U
„
DC <*'«» <*'«» i"“ '" liilC i,p i,p',r
* 4.
, . , )/irc fic cn sunt puse in mod voit. Cele nia. multe m ulte p,Cs p,Csc ds (î‘ lvL|mm ;ilc inslalnjici electrice sau tic jn c ; > » , . , nc ard ard la temper temperatu aturi ri ridicate ridicate.. Apa nu este este incl incliC iC;j ;jţţmn/cii mn/ci i sunt sunt din materiale materiale care fie fie între întreţin ţin ar d e ii , ■ Hr- o mrte este este insufici insuficientă entă,, mai ales m cazul tablouri|0r tablouri|0r ^ pciuru .stingere .stingereaa incendiilor, deoare deoarece, ce, pe de o p. . J . n > , p n,la distruge piesele. Se folosesc extinctori extinct ori cliin,icj cliin,icj coii co ii|u |uii materii materi i grase 5.1 alimentează arderea, arderea, iar pe de . • emu ar fi zăpada carbonică sau inhibitori generali generali în butelii de metal. r-nrtinele de fier, com and ate automat a„ Pcniiii izolarea incendiului sunt eficiente porţile şi k inslala|iiîc de alarmă.
o R e un un ii ii P C I
In toate toate state statele le au fost fost emise emise acte norm ative cu c ara cte r obliga obl igatori toriuu - legi, decr decret ete, e,
' nlim nl im ordona nţe - privind privind preveni prevenirea rea şi şi combaterea combaterea incendiilor. Orice Oric e măsură m ăsură în ac est sens s ens trebuie să sce( ’nt.uJiL/e în prevederile acestor acte normative. Acţiunea de combatere combatere a incendiilor incendiilor se se desfăşoară desfăşoară pe baza unui pia n de com bat ere a incendiilor incendiilor P* P*;in de evacuare, cu amplasarea ieşirilor de urgen ur genţţă, a hirir hi riran anpi pior or şi extin ex tin ctoa ct oare relor lor şi şi cu cu
1
1111
'
de evacuare, precum precum şi o enumerare, în ordinea succesi unii lor cronolo cro nolo gice gic e a operaţ opera ţiilor de L" incendiilor in cendiilor şi o siabilirc a atribuţiilor fiecărui fiecărui s alaria t în cadrul cad rul ace stor acţ ac ţiuni. iun i. în momentul momentul
declanşări, unui incendiu, cel care îl descoperă: arma Jn pompieri, pompieri, poliţ poliţie, la responsabilul P.C.l sau/şi la director dire ctorul ul muzeu mu zeu lui; - daca este public în muzeu, nu va produce panică; - evacuează publicul, confonn planului de evacuare; - evacuează piesele de muzeu; - m ncearcă să localizeze mcendiul (închiderea uşi,or); numai dacă es(e { a este instruit şi are mijloace.
ac ţioneaz ion eaz ă la stingerea incendiului.
>22 >22
- Rcleul cslc un dispozitiv caic Icnim n,i .cai,a pc un circuit toate deschiderile; soneria da alarm a in momentul când, prin forţarea vicuncta din ele se i . se descinde cucuilul. pentru deschiderea mu/eulm se deconectează rcleul. acest sistem este cel mai sininlu ci m-a , , > , „ . piu şi mai uşor de deconectat Soneri a releului alcrtcaza postul central şi d irec toru l muzeului ttacasâi pv- ^ ,, 1 poliţia, instalaţ , ia permite localizarea forţării. Un tip K - J, excntual de rcleii perfecţionat cons ta din filam ente de wolfram înot^Kir i c . . . uc woimam înglobate in geamurile ferestrelor şi terminate cu una sau două pastile, metalizate, aflate în contact cu rcleul - îîa ri cr el e i nvi zib ile sunt de dou ă feluri: cu releu; cu radiaţi, reflectorizante. Barierele cu rele u constau din clape mascate de covor, plasate în faţa uşilor; ac eastă clap ă fie presează un resort care cedează Ia călcare, înc hizând un circuit ce determină funcţionarea soneriei de alarma, fie ca este ţinu tă in contact iar la presarea ci prin călcare se deschide circuitul, cc acţione ază sonem Barierele cu radiaţii reflec tori zan te constau dint r-un emiţător de radiaţii şi un sistem de oglinzi combinate; orice între rup ere a unei radiaţii prin in terpunerea vreunui corp. declanşează soner ia de alarm ă. - Cele mai eficace sisteme antifu rt sunt me diile sat ur ate cu ultrasunete sau microunde Aceste instalaţii presupun perfecta etan şeita te a spaţiulu i asigurat şt constau dintr-un emi ţător şi un receptor de ultrasunete sau m icround e, cc realizează un echilibr u de radiaţii care se strică la orice trecere prin spaţiul respectiv; în caz de spargere, tot em iţătoru l este cel care dă alarma. - Pentru s paţiile desch ise
(expo ziţii de pictură) se folosesc relee pe care le în chide o placă
metalică fixată pe spatele piesei; pe peretele la care este adosată piesa (tabloul) sunt fixate două plăci metalice formând capetele unui circuit de releu; încercarea de a detaşa piesa din loc provoacă alarmă, deschizând releul. - O insta laţie mod ernă este şi te lev izi un ea cu c irc uit închi s (amplasarea a două camere de luat 'ede n Intr-un spaţiu); a cest sistem este ma i deg rabă util pentru supravegherea supraveg hetorilor (Ia noi Slsiemul este folosit Ia tezaurul Muzeului Na ţion al de Istoric).
11•,: 11:: 1111oi. pi corni şi un moliilor cciilnil un tablou cu Jurniiti şi soncniE M tn k l. ,u„ „,u vi * :isij;ur;i(C , securiM|ii bunurilor de - »
sun, .,rn,iHoarde «teme».
- factorul imun. care poale face faţă niliiror problemelor, - m c/a de ac(ionnrc in cazul descoperirii unei tentative de spargere, furt ctc. - activi laica de prevenire csic foarte importantă şi orice rabat Ia activitatea de organizare a securităţii se resimte; - masurile se aplică corelat şi simultan: ncaplicarca lor duce la scăderea şi prejudicierea patrimoniului cultural-naţional. / Securitatea patrimoniului mureai este, de asemenea, con diţionată de so lidita tea şi stabilita;:, b-iului de muzeu, precum şi de amenajările antiseismice ale spaţiilor, mo bilie rului precum şi aţe i
ii\Llor de acroşarc şi etalare a pieselor în interiorul modurilor.
3-2 Activitatea de conservare
patrim oniului muzeal
■V Ge ne ra lit ăţi
~ a' and (lrcpl scop păstrarea ncinodiJîcatâ a ţlrarl
- ......-
-
^
w.
ac |i„ „ilor, ,,„j lr a c d or 5, ,cll„,ci|or ■ .
~
“
p sn a Şt conservare activă.
-
—
- —
-
Conservarea pastvn reprezintă ansamblul mâsunlo
acţionează asupra ambientului pieselor de muzeu
' aCtlUml°r’ ™J loac elor $* tehn icilor care
K P K Z i m ansa ,,,Wul măsurilor, acţiun ilor ™ m ■ acţionează direct asupra pieselor de muzeu ’ niIjloacclor Şi tehnicilor care
Formele de a cţiune se numesc tratamente
124
f
confectioriiUc piesele de muzeu.
b. Structura internă.
Orice material este
supus In diferite solicitări, det erm inat e de con diţiile in
chiar prin n cfu ncţion arc) . Consolidarea coeziunii inlcmc şi conservarea pasivă presupun înlăturarea factorilor de solicitare
întăresc, sporesc sau protejează coeziunea internă Procesu l de îm bătr ân ire este a ccele rat de o seric da factori, după cum aceeaşi factori s au alţii de altă natură intervin pentru a deteriora materialele în structuri lor. Factorii de deteriorare a bunurilor culturale sunt: - factori amb ientali, adică, pe de o parte microclimatul (temperatura, umiditatea şi compoziţia chimică a atmosferei), iar pe de altă pa rte me diu l lum inos (na tura spectrului elec tro mag ne tic şi
intensitatea luminii); - factori mecanici: presiuni, tensiuni, frecări - cu alte cuvinte, uzura prin folosinţa a obiectelor, - factori chimici: acizi şi substanţe caustice în emanaţii difuzate în atmosferă, - factori biologici: bacterii, alge, ciuperci, vegetaţii soprofite, insecte (molii, carii, termite). rozătoare;
l ..(;iiiiofcn;i!uralc: aiir omu .c. uunxin{ii. "îccii
.îciiuuc.i omului: intenţională (Urniri,
di i.
substituiri, distrugeri) sau incompetentă (nirinip1Jf
iri
păstrări sui d in i lucrări de conservare şi restauram inadec\ ate).
C) Am bien tul reclamă
o activitate de optimizare; acesta trebuie cunoscut analitic şi sistematic. E|
se poate defini ca ansamblul condiţiilor exterioare capabile .să influenţeze star ea unui obiect. P r i n c ip ^ condiţii sunt. ! Microclimat ul,
reprezentând un ansamblu de trei fa ctori - te mp era tura, umiditatea şj
compoziţia chim ică a aerului, 1- Te m pe ra tu ra acţionează asupra materialel or direct şi indirect. Dir ect, a pro ape în toate cazurile, prin efecte de dilatare şi contractare. De exemplu, efectul direct al temperaturii asupra pietrei este foarte mic, apr oape nul; în schimb, toate materialele organice sau a nor gan ice cu a pă în compoziţie, au un nu n . coeficient de modificare. Dacă piatra are apă intiam oleculară, sub acţiun ea temperaturilor joase, care dilată molecula de apă, piatra crapă. fi
Acţiune a indirectă a temperaturii se manifestă prin:
i I : ]i
- infliiciijn ci asupra e o c fi d « uM de « M i a * d,„ materia! (astfel, ia tempera turi ridicate scade coeficientul de „mtdttate prin ,,o v a p o a re a c c e n t ; „ temperaturi scăzute acest coeficient crc5,c,. » - P™ rapm, c i tot indirect temperatura oferă co„di,ii propice pu it o a r e lo r pa rări,arc.
I
Pentru prevenirea efectelor nefaste ale modifieănlor de temperatură e s t, ^ peratura, este necesar să se studieze în prim ul rând efectul asupra materia lelor ci ^ -o .
' “e" ,a Vana|ill0r Vmpcr atiirit Astfel, se ştie că tem pera tura valori absolute este mai p„|m dăauătoarc dec* variaţia b . rusc a cald -rcc c, care produce relata rea sau contractarea brnscă a coeriaai, i m ™ a malcnalclM Măsurarea
01
temperaturii se face cu ajutorul termometrelor R ,
de unele muzee este mai difiefiă datorită n ^ e C o r t r a ^ d ' . ‘ “ n<“ | U‘C * * ţon ale de înc ălzire fcv coum . . _ . , sist em de con trol şi regl are este termostatu] C C ’ C£ mai e^ clClU
126
*
f l lîmi Jidntca cuc procentul de vapori de f u o "
.......
.
''r
,
- ,n3i importantă pentru ji,. Iuin lric
organice, dar nu c de neglijai mei pentru materialele anorganice pentru el r , , * ■ , >P-ntru ca uvonzează instalarea unor procese nocive (ex. in cazul metal elor ap ar procese eletrochjmice- em e r i t . p CC- corodare. oxidam; la piatra moale de tip calcar sau gresie, dilata rea apei intram olcc ular e produ ce rrin nr , .. -\ , c picGuce crapnrea ei). In cazul materialelor de natur a uran ică, um iditate a provo acă dia liza acestora- scăderea urmVit^m i , . , 0c ’ Qcrca Um!ultaţu, duce la pierderea apei intra molcculare, * “ 11 c a a a x a ta C£,U,d0r 5i la Pfcrdcra elaSUci.a(i, te ruperea coeziunii interne. Ce 5i in cazul
(croperaturii. i n u t i l e roari şi bntşto tic umiditate ele ncnlu, « , p e r i a t a . Nu 1M1C ,M C |bld e reacţionează Ia fel, as tfel ca
mimai
pnn studii se po ale sta bili un
microclimat
ideal, instalat pe parametri
medii. Umiditatea se măsoară cu ajutorul higromclrclor; cele mai simple ascmcanca aparate se bazează pe proprietatea fir ului ce pa r do ca! de a se contr acta sa u dil ata proporţional cu umiditatea; un fir spira lat LH'.^că un. ac indica tor p„ u n c adr an, se măsoar ă astfel umidita tea relativă, care reprezintă raportul intre
volumul spaţiului şi umiditatea absolută, Ia o temperaturii dată, după fonnula; Ur = Ua V % pentru temperatura t, ţinând scama că pentru orice temperaturii t o anumită cantitate de U a/m3 satură volumul, au’ică vaporii de apă precipită, atingând punctul de rouă In această formulă V% n este coeficientul punctului de rouă, egal cu ulOO, în care u este cantitatea de vapori de apă pe m l pentru ca ia temperări:r, t, vaporii $ă înceapă să precipite, u este egal cu 64.3 mgr. vapori de apă pentru 28,317 dm3 (un picior cubic) tic aer uscat. iar relaţia d intre temperatură şi U.R. se poate stabili cu ajutorul hărţii psihromatricc şi a măsurătorilor ca un higromctru-praşiie (cu bulb umed şi bulb uscat). Pentru măsurarea umidităţii absolute se foloseşte un procedeu complex; o cantitate de aer măsurabilă este încălzită intr-un spaţiu perfect închis; trecută apoi prir.tr-o retortă de rărire, apa precipitată este măsurata în litri. Coeficientul optim acceptat pentru umiditatea relativă este de 55-65% la T=19-2i°C; depăşirile trebuie să fie cât mai mici posibil.
I
Scanned by CamScanner
127
/
.
,, .ru|tli . in ,i;,„ constituenţilor principii- oxigenul
J!î . Co m po zi ţi i chm*JiM *i *•*
. , Iinll, fll m a k i s c nochc atât pentru om cât şi pentru ina.erjatj i. ,tenii cupnndc şi unele cinai - ţ fc secundar nl arderilor, toxic şi acid, provoacă c o r o * ^ (CO), toxic, mini).i oxigenarea . H7 SO4 , rezultat - sap emanaţiei accidentale a uno r gaz e toxice se p„nc etc.J fa cn/ui depăşii ii conccnlra(ici de noxe admise \;ipon i de
.1
problema purificării acrului.
IV. lală câteva din soluţiile posibile pentru reglarea factorilor mic roc limatului:- Observarea continuă a nucrocliinatului. cu ajutorul unor mijloace tehnice, cum ar fi pentru temperatură, termometrele, pentru umiditate, higromctrclc, iar pentru compo/jţica chimică a acrului, reacţii i chim ici (turnesol pentru depistarea acizilor), sau senzori naturali, (cum ar fi muşcatele, [liante foarte sensibile Ia prezenţa în acra noxelor). Există, de asemenea, aparate complexe, cum ar fi Icmiohigromctrcle sau aparatele cu senzori chimici, femiohigrograful măsoară concomitent cei doi parametri - tem peratura şi umiditate a relaţii â j.cm[c cu tuş înregistrând pe un tambur ai hârtie milimetrică, pe două registre. 1 ariaţiile de temperatură şi umiditate - ivfjiloacele de control asupra imcroclimatului: instalaţii autom ate de re glare a temperaturut-rmu. LH. instalaţi, de ventilaţie, locale sau centrale, sensori de noxe (C’0 2) sau de umiditate. - Instalaţia de climatizare care oferă soluţia radicală, este alcătuită di ntr-u n fd tm cu cărbune 5. r!lŞmi aCl,VC Pe,Um rCt,nCrCa
i"S,a,a|“ * ‘"VC,SdC înC5POri C'h
° lnSlalaîic n
^
-
â. pompă de ve ntilare Şi o tubulatură ce .cogă
—
M
»
« „ tra lta ,c. aveau o tubu.auuă «
SC întindea pe sute de metri lungime incomode si a • , . » . comode şt greu de întreţinut; de aceea s-au crea t instalaţii medulare de cameră. aJ căror filtru arc însă o gamă restrânsă iar msnlatm r ■• mr instalaţia term ica e ste limitată Ele se „ro ,,m sub for™ unor modul, (dulapuri, IM) imcramc 9 rclea Ua noi, sin gura instalaţie de clim atiz are cu centrală funcţionează Ia Muzeul Naţional de Arin al p 1 1
“
“
in spaţii ciimatizate ).
128
*
- • . oniantci. du blân d i nsta laţia termică)
« * * (c alc u lato ar ele : nu pot funcţiona decât
.. Climati/arcn muz eelor cu instalaţii clasice, încălz irea cu tobe. cloci*icJ u>» terniuMal)
u
ninilă trebuie compensată cu umidificatoarc, la alegere, cu căldură sau ai rficne. ("ele mai bun jiiutiificatorc sunt cele regla bile pe bază de aion ii/ ar e şi nn pe vapori za re: exişi.i ţi uin idilicam -npiricc (vasele cu apă amplasate in vecinătatea surselor de căldură).
Pentru
pin ilic ajc n acu ihu
foloseşte vent ilaţia sau aeris irea (ora cea rnai bună este la 4 diminea ţa); mai eficiente sunt veniilulom
cărbune activ (un fel de liote inversate), sau filtrarea prin draperii umede.
2.
I I , mimatul
reprezintă o sursă de deteriorare o materialelor datorită componentelor luminii -
radiaţiile infr aro şii şi ultr a-v iol ctc .
Rad iaţiile infr aroşii care de gajă energic calo rică şi măresc temperatu ra (mai ales în zona surse, de lumină - cx lângă un bec temp era tura dep ăşeşte 40°C ), sun t foarte periculoase. Evitarea în călzirii se lae prin
,
- dis tanţarea rezonabilă de su rsa de lumină. - crear ea de ve nti laţie locală (cx un tampon de aer rece sub sursa de lumina); - diminuarea numărului de lucşi ai sursei de lumin i S-au stabili, si plafoane cam.lni.vc ţi « m c !>="•"■
* * * "» *
grafică bu n» ) piafomtl admis este de 70-80 l u d : p c m . mnlcriulclc fote .nscisibde, o ,gaa.ee: plafon , 50 200 lucşi. iar anorganice pană Ia oOO lucşi. , i „ m-,--rvilHe celulo zice sunt foar te sensibile, apare cu picondeie m Radiaţia ultrav iolcla la care ma Rn .i • *. „ib-cnnrpn eRctclor ultravioletelor asupra materialelor lumina ,mu ral ă ţi er a fluorescenta . Solu p. peu ln. mtc ţorar m eiccte.o r u ** ,r » „mir,ic iar pentru lumina fluorescenta filtre, cum ar fi geamurile sunt, pentru lum ina n atur ala perdelele opaiţ. V fumurii, vopsirea tubului în galben, filtre sau grile Tipurile de iluminat artificial sunt: general, local, de garda.
I. Iluminatul artificial general in arhitectura unui muzeu
modern se concepe iluminatul general
i iluminat general unitar şi total se folosesc «M al ţ, combina, (natural ţi artificial). Pen m, asig urarea unu.
(J,: ,»,, spccilicc.
,
cum
uln.nmlcac) sursa (Ic
ar n
m iţii c.lj.'Sili.iK'
. vi(r;,i către nord (lumină săracă singur lx:rt 11(1 t,l'iy djrcc|ion nrcn lum inii pe plafon caro 0
l m » m .„ mUu .i <>
p m - o c ^ l. la rândul sau. pun rJIcc lK.
LlJIllil!3 poale li filtrată pentn. reţinere, P^ ^
^
^
plafonuJ de lumină, cu două
ultravioletelor şi uimi roşiilor. Un succedai l , > T, l)duvl de geamuri, unul superior, în dubla paula, care as.gură formule: lumina torul central, cu doua * . , , „ m,| inferior orizonlai, ou geam mat. pr i» ca re lumina Klc scurgerea apelor pluviale, şi a zăpezii , I „in ,1 local- falsul pla fon de lum ină (fo losit Ia spaţii Cu fiJtraia, această soluţie cere în compielare un 1n ‘ ’ M I M mai mari, iluminam mulai), cons.aml ia M M M suspendate ş. aticoratc.
ÎL Iluminatul local comportă două tipuri: - ta vitrină - spoluri de lumină O vitrină iluminaiă local pre/iniă o .şapă cu capac transparent in cure simL instalate corpurile de iluminai; când capacul osie de geam mat. lumina rezuliată csle difuză. Pentru vitrinele mari, este mai greu de asigurat omogenitatea iluminatului local. Spoturile sunt corpuri de iluminat, cu fascicol luminos direcţional, prinse pe un braţ articulat per m iţând orien tarea , fixate pe vitrină, pe o nl og ă sau pc un ax central. La ac est si st em apare pericolul apropierii pica mnn a sursei luminoase de exponate.
UL lîummatul
;,rtifid:l1 dc Bardă este un iluminat foarte slab, care marchează traseele de
evacuare şi este mlosit când muzeul c închis sau când nu sunt vizitatori în afara acestor tipuri principale de iluminare
există un alt tip - cu corpuri dc iluminat cu
fascicole reflectate, din spate sau dc jos - care se leagă de dori niţa organizatorilor dc expoziţii de a ere*1 unele efecte de lumină deosebite; ele fin de fantezia şi de como etern . ■ _ . h lucjatorilor din muzeu.
â iSi 1/ 1 ■i U ' i n lr » ! ’( i i t m c ampia bunurilor de
si disr0
m u /J " Mml do iciimn alo do in .ialaţiile.
nivele dc claia re.
J \ 15l a dot a “ /.me ne a cale goiii dc solicitam diret n, rf -1■11*11cs , 1 , 1 , , . rezultate din folosirea obiectului sau ficşi 111 numai din structura lui statica. şi indirecte (acestea din imun apar în lipsa unor dispozitive compcnialorii in ca7. de vi lunli i a le 1110,uh er ul ui sau p lanşcelor clădirii sau iii ca/, de mişcări seismice). Pentru co m ba tere a a ces tor solicitări, solu ţiile trebuie gândite încă din faza de organiz are a expoziţiei.
B. CO NSE RVA REA PASIVA IN MUZEU
u.
Co nser vare a pa siv ă în expo ziţie. I Clininlizctreti presupune instalaţii cu reglare automată sau
forme de adap tare a in sta la ţiilo r clas ice dc iermo fienre. uivndificnrc. aerisire, ventilare. Baza sistemului de climatizare corec tă însea m nă ob servarea şi
reglarea factorilor dc microclimat in mod permanent a
continuu: schem a nu per m ite însă întotdeau na supim calici ea si controlul adecvate.
:
I core ei în sea mn ă din pane, de vedere n! conservării po sac cvnoren «c er ni, ,, de
.. . .'din r fie lum ină ma teriale adecvate, iluminatul fluorescent cu filtru ultraviolete şt infr aro şn. reg lare a sumelor (.« nu • ■
3.
i«r He muzeu trebuie sa îndeplinească următoarele I Mobilierulfolosii lo exp un ere a p,ovelor de mn/.eu Irem
condiţii - etanşei,arca; v i,r,„ ele „cOnic C am ei ,u o p enln, ca praful couslrnuc o « a P™
sa
de a fixa particulele acide, sau g er m en i din aimosfc p rjn de tal iil e de con strucţie,
ma teria lele şi secţiunile
~ solidita te şi sta bilita te, ca re Sx. asta vedere ca suaictura să nu
determine tensiuni, solicitam
folosite, proiectarea mobilierului trebuie să aibă "
1a 1
_ ,, OViu Sj CCHIJÂ (fir , ■ unele dc etalai -au aeroT,» d s>u
I'
.
I
, (IjîO MIi-' l lllH>r IIUI.'M j Ic I-
polistucn, plcxiglas),
, I i (Ic exemplu, lemnul este un ni.iio , - cenfccţion.nea Iui din materialo compatibile tl1 cxponat-le, 1 M , v ,noii ad /j) Ci poale 11 dczacidific.it; h.iilia, c:ui0mi| acid (ia special steiarul. care prin uscam eman *,
mii adeziv i pol fi dc asemenea
ad7i M i l e l e care con| i,. aed dorlnd.ie »
anlfurie, l.cbnie
din mobilierul de muzeu . . tn „ depozit, . „r„. „mmc siş aici unele prescripţii: presupune
l). Con serva rea pas iva
I
I ip od im en .t io /ia ru a
, i • - ■ se r face rv depozitam. organizarea depozitam pe m'iipmlr maicii.nc. iv I (intui Si^ pe 1 dimensiuni,
nu pe cnicrii
şiiinjificc sau estetice, trebuie /acut:! economie dc spaţiu Modulele de depozitare şi v am pa lor suni determinate, de asemenea, de itpodimcnsionarc. Depozitul trebuie s.i lic o încăpere solida, compacta, cu înălţime relativ mică, deoarece etalarea modulilor pe înălţime fac dificile Iran.' poitul şi circulaţia.
Caracteristict!e modulilor, Modulii
2
de depozitare suni întotdeauna închişi: pealni p’e:e d.-
tnlptura sau mobilier sunt necesare huse şi platforme individuale:
j
Stocarea materialelor se
face cu ajutorul unor di.spoziiive, amenajuri speciale, adecvate, astfel,
- materialul arheologie în saci sau casete dc plastic; când este coiodnt, sub vid: dv.t este fneiJ i/aL se aşează pe pat dc vată; - fructele, grăunţele, materialul organic se depozitează în casete transparente, tet sub \ ici: - covoarele sunt rulate, cu faţa în sus, îmbrăcate în molton; - stampele,desenele,acuarelele • foiţă japoneză
îp l t c
grafica în in <>enmt „cncnil - i,. in mape special ,confecţionate, cu file de,
h anca
piese, perfect întinse, mapele se grupează nu m .i m „ t> . a nu mai mult
,,
-
de doua, incasete cu pereţi
rigizi: casetele se aşează oriz.onial pe rafturi sau în sertare neadinii-mri <• , - K.idmiţ.md suprapuneri prea multe (limita de rezistenţă a pereţilor rigizi).
132
I > W n* se
.1
« • ..............
......... (,„,Ni,„Unl
2 0
dc pic » î„l, „
t ‘uU''c|iom"! * » carton «■•«•>» (ncadd): îmr-o « « * *
*
ui ■
ei .
pe nt ru ca
F ^ ‘*lc s,i n,! l,tf P,csalc; cnsete,e sc P&lrcazfl în sertare, dispuse pe orizontală;
Piesele de grafică vor avea următorul pospai iu
Pip. 11. Detaliu dc pnsscpartotil - tablourile înrămate - cind sasu
nu este bun se \n schimba; atenţie deosebită sc acordă
proporţionării co lţar do r fală dc dimen siunile şasiului. îiu ămn rcn tablourilor va avea u rm ător ul detaliu - cărţile bibliofile, dc asemen ea in case le cu pereţi r iei /i.
.....“'I"'
‘hLlMSC o n /cntal in sc rta ic special confecţionate, ncadnuţănd decât un nu r ai
icn-rum. dc suprap une ri şi cu bucăţi dc textilă moale , izo lantă între ele; fie pe cin tre sau um eraşe capitonate, acoperite cu huse din textilă moale, fără suprapuneri; - tablo urile pe panouri ve rtic ale, fără să se suprapună sau atingă în pori pe dc acroşa; Cu distribuţie ech ilibra tă a punctelor dc suspensie, - exis tă practi c un num ăr nelim itat dc ca/.uri speciale , pentru care se adoptă soluţii adecvate, bazate pe s tudiu an alitic şi proiectare.
•
- materia lele textile sau din pie le nu se vor indoi; pentru protejarea lor se vor ambala în foiţă japoneză şi se va con uo ia umiditate a; ‘ textilele cusute se aşează pe cinLre sau pe umeraşe. Tablourile se vor acroşa pe panouri glisante (grile dc sârmă, care 'f ra ţii )
pc pa nou n stabiJc (mai puţină econom ic dc spaţiu).
311
dezavantajul că imprimă
j. i,,
,.
i?
Dct.'ilill de
a (n b lo u n lu f
(vdlili'M rlc rjiii/cotclim ai [ , [ / l /. i . 1 A (ACROŞAREA). Piesele de mu a u
pul li
, , , , , , u - , I ; m i p lm . v e rt ic a l s au pr in su s p e nd a r e S ta r ea
........... ..
« u t v w u u e
a piesei depinde în ,ll;il(;
i! ' ,i mat idcevala formă de expunere.
In . " a ,t ," p1 i i ,le i ' h u i " ’ pil
In 1 1Iii II I l
i h
;r/ V l ,
Ml
obiectele c
olum şi masa
uailof m !f alai ccrin|elor deecliilibm cMclii ,
11p i . . i - iiu j'
ji ri nl r im l-M'ia
.
........
:,,7/
viliiiwr po.laumnl liber: cm,sola. polip,
.'naiieino 1/ic sau :-au picior nicior (caic foaie în ca/iii mi /.iihi nu ii i , , . i . ,. ,, l,i U )II l jjv ('eC)IIH 1 n /'" I" u i u cu 1 '-'ic" li pr m .vfiyiu u i un im soclu soclu sau 'an o (
I) 1 . 1 ,1 - / a r a |dni;i. in oa /ui corpurilor geom etrico
iij i i i ; -
ju ni m din u n i um ile dirr:c!j|
a .,l is i. i
«iŞc/tî[
obiecţii! trebuie
b* adâncit IiC cu gheare de
mi
Irobim'
, , 1
" l
' a
*l
':,f;urare am iscism iciUi
f ie i , n j , l n i , . , - ,,',n ,, 1 ,, u '-*ripin i a^ /nr eu i rebuic asigurata
prindere
,
W I I \
"
„i
,
. in c sa să ne fie aintr-iii; dintr -muc .............l'cb
U l" ,P:l01'
(!/ ■/111n i1•nc nt n i nuci /■iii >i 'i de r»\., -, care , sn nu mf|,„ i dimensiuni NI ■luial m u pn|!fi dur 'IH/II | »I,
i i , |,
,
.
1 1 nu M '•.ponaiu! Supralcjclede
|X i/. i Mei «un
1bo cui mai .'-labile, de unde piele, iuta. j n,.„|m , ■ t- n un c om u n ii; <.,-,„,„.1.. . m'u,!C£h in special cuburi, car; ;( , :„Mie co,.(ra pencolclor seismice sau şocurilor dubi,, ", l u / i v i t a l , , 1c e r o n a t u l u i
I! Id i’O/irA RF.A, Stocarea obiectelor în dep0 /i| JJ(J1(r .■ ■ .. . «,uii plin ayvure di obicei cu obiectele prinse/aţc/aic î„ ■ '
'
If'’ pf*Ji prindere pe plan vertical
"v ni po /|(jrj |0 r ,
.
vi ilerc prouldeiiia carimlni de greu late al obiectului r r
^
’ " v ^ n e a /îlctjncfu.cj. ÎTl ,
ncorc»/;i. in a * aşează în în « c« ae rree el se obj( edil st1.'incotc
po/i|ic f
................
1
'
^
'
AlC‘ trCbuJC avilU "
.
"C dc ^ ***»
11R usca, fic r,j .
Prindek 1,1 •* "
.
nşc/.'iic în
" rn;" ‘‘' 1,1 c,cpo/r| Picsele ’ ‘ ‘ c;i/- culcate, Şj aj{.. r * ' ^ PUn probieme flc 5,0 m dn itlualii ni dispozitive antiseismice şi de evita,-, *
i l
, , t a supnipt,„eri|wr p
.
.
»rmt,la cea mai corecta pe:
■•['viizrca
in
scilure tipodimcnsioimic
în
ca ro ţp , „ *,fC U101U0'1^ 1 în d u r i dc poiisin cn Cu Imma O
minţaD ni udăno mc. Obiectele dc tipul vaselor
■
-alislircn tau butci dc nylon. care preiau so m n!,, .Mi
r !
,
-ivcute mai multe pe acelaşi r.ift. cu tampoane tle r ., loalc nialertalelc de stocare trebuie sa tic compatibile
expus^/S toente, piiiuindu-sc" ,iî< 1 rimUL . ' I ■l'-ina evi tam materialelor acide, pr int re care lemnul.
cartonul
şi unii adezivi. Adescoti, excesul de adeziv i în mediu nm . i r um unmd favonzeaza dezvoltarea mucegaiului Piesele trebuie
neaţsarat dezinfectate înaintea depozitării nm im • ■ p.utni a prevem acţiunea agenţilor biologici de deteriorare ca: cinp-icrei, bacterii, insecte, animate rozătoare.
C DISPOZITIV E DE ETAL ARE , PRIND ERE Şl SUSPENDARE. !..i prin dci ca m ate riale lor pe pla nu ri vertic ale, mijloacele dc prindere trebuie sa fie mm puţin dure dc..:t obiectele prinse, sau se pot loiosi tamp oane . La piesele din piatra sau teracotă se folos.'
ştilm nl e cu
adeziv elastic, (cel mai bun fiind cleiul dc peşte, dar şi prcnadczul) şi prinderea cu crampoanc cu şutub. cu tampoane dc plaslic şi nu de cauciuc, care se degradează în timp şi intră in porii pietrei sau ai teracote; (Deşi ştifturilc degradează piesele, previn lotuşi o degradare mai gravă). Materialele plastice trebuie să fie icrmosîabilc. să tubă o foar te bun ă com pa ctr cita le de sup rafa ţă şt o îmb ătrânir e cât mai înceată Pri m : ;c i cu cintru se foloseşte pen tru pi esele con cave , cin trul fabric ândn-s e dintr-un material m ai puţin dur decât piesa, din pl as tic inert dc obicei. La SUS PEN DA RE luc rul cel mai im por tant este evitarea tensiunilor şi a tracţiunilo r Piesele se suspendă fixat e de două părţi cu g ută, la cap ătul opus, guta înfaşurându-se pe rilogâ Ciuta are calita tea de a fi foarte rezistentă, nu rezistă însă la înnodate şi îndoire. De aceea se foloseşte la fixarea gutei dc exponate o bară metali că. Te ns iun ile nu s unt da te însă numai de suspendare ci şi de rame şi şasm n Daca p iti ril e sun t de fectuo ase di n co ns truc ţie , se înloc uie sc. Dacă rame le sun t defectu oase din constru cţie sau m
vechi se fac restaurări sau lonforsăn cu rame metalice, dintr-un metal stabil ca bronzul neutralizai
sau inox-uţ. D acă sunt m ânc ate d e cari se re stau reaz ă şi se
consolidează Rama bolnava se dublează pe
/ ,v.:i .:.H (Ot
; c : o i i nj noua.
I
n< piesele svmtbilc mi u*-1l : u . c s i a r ’ " nf kp C
P“
f:e mai itu rc dec.it (evdla expusă
Kxnisi. a dub’ im fi amciujaru sp..:.i!,
«.,1 broii/
i mii. I k c h 'O *rvil.:K* n< .|
altele j. pi.>11 cîi/o nt .il - si .uimei |,
ca/ul textilelor, leler, de de exemplu. .îa’xteo P"1 u v u i u ie
1 !"
' ' '
,
i
, , jn.'iidu-:’.c pie olc ma pi ll;j ,
f i e p ,’ P l « " ' c r l ! C ' ‘ - J -
, uniu manşon pc lainr.i de
‘
v.ou . I,.,,. Hi In (TMlV .C re licee o bai.l din >,■ i i.scă textila csle foarte lunga, j : r ,
rnnnt; de Uw m'd . -j .-» la capele care se prinde nJo,
1 ■’*
tialat sau inox care :
nu .o irui'a bara, se prinde in mai multe puncte d» iim.,.i
3.4.
Conservarea activă a diferitelor materiale
A .GENER ALITĂŢI:
•
tt. Factorii de deteriorare. Aşa cum s-a menţionat mai sus. între f aeto ni ele detcia
număra
■
factorii ambientali, u/.ura. agenţii dum ici, factorii b 'olo pci, acţiunea distructiv ă . ni;
cal.ic(lamele naturale. / J actorii mecanici intervin sub formă de fricţiuni, îcn.auni, presiuni şi tiacţiuni in f i,. ;; obiccldor. De exemplu, piesele de mobilier şi piesele de piatră sunt supuse permanent solicitărilor. " 1 - um cMc ICV,lli;Uul folosirii şi principalul aspect este cel al deteriorării mecanice ca.o pane in jo c le/islen ţa obiectului ca întreg Cunoscute sunt cn /unle sta tuilor de sim ţi care se toce sc in Icutl a- ll|U
t!-' credincioşi sau a picturilor murale "roase” în locurile de care se sp rip na aceştia J
'’* « "
d “ " " ' L
*“ *
int0ra" !" unci cSnd I * * * f'Miclionca/V într-im nM 1i„ comper,. .,!
emanaţii acide, 4
F a c t o r i i b i o l o g i c i
•
sunt de patru linuri m, rm P ‘ni tipuri, m ic ro org ani sme le (ba ct eri il e) , c iup er ci le şi plantele
sapro iite, insectele parazitare, rozătoarele. Acţiunea ba ct er iil e . , , • r este de altfel general ă, ele juc ând roiul de
catalizator, întreţinând aciditatea necesară mediului, r -u "merulius lacrimans" care preferă lemnul, nu poate fi h ,
.
.
mai virulente sunt ciupercile, dintre care .
-
“ ““ de cu P'i» r°c. Lichenul şi muşchiul gusM
136
1
u» >î-'dlu ll- :il,lor- In du ^ ' !>c metal. pimr;i h , , ,
, 111 I c .M i l c .
l' c n î r u l i u ,
ii c
r lm
"1,111;!
r!
m !v l
p.irjyitnre cin , humei, moli! sau iţândaei. există mai
m,lllc specii, unde extrem de un le.ilx. ui I : 1nicdc p^l trăi vreme Îndelungata in stare larvari Alm ; . ' c insecte, de exemplu, moliile pol ■! .\ :ni rivisleril . la insecticide. 5,
A cţ iu nea om ulu i poale (i - , ni
-
Humala şi atunci avem de-a face cu accese aberante- sau
criminale, sau - neintenţionata, când este vorfvi n,, r a ce incompetenţa specialiştilor sau a amatorilor şi poale fi ■. , prevenită fie prin proliibiieu intervenţiei ainainriinr r, , r 1 atoriloi. fie puţi respectarea metodologici de către specialişti. Acţiunea distructiv ă a omului nu poate ft curnuatuta comhutuiT înr.a ^ , _ pun educaţ . ie. 1 insa îin mod, eficient decât 0 Datorita raritudi
I o t , prevenirea cataclismelor naturale
a scăpat atenţiei specialiştilor. Acestea
sunf seisme,e. erupţiile vulcanice, inundaţiile - şi sunt extrem de periculoase deoarece combina toate tipurile de solicitări. avand caracter anarhic şi p.enc/ă naturală
b. Raportul dintre conservarea activă şi restaurare
Teoretic, limita dintre conservarea acii.a şi
restaurare este clară, uşor de prccî/at. conservarea activa nu modifică forma bunului de inu/eu, in timp c ‘ restaurarea - prin în tregiii şi completări - produce forme noi. faţa de stadiul amu ior al burudui 'm vm t (cultural). Fapt mai important, forma nouă nu este o reconstituire propriu-zisi ci o rcnodelarc m caic personalitatea restauratorului inlcnânc. în măsura variabilă, punându-şi amprenta. Ori. tocmai din accsi penet de vedere, difere nţa dinLre conservare activă şi restaurare se şlcige. îuluicai, la im bun !,|,i ■■ deformat, de exemplu, reducerea deformării, prin tratamente, nu înseamnă aproape mu o dala m .cu starea iniţială, ci aducerea bunului la o stare intermediară, hotărâtă de rcsiaumtoi a .cflect..
■
lui d* înţelegere a formei, co m pete nt lai profesională îi gu tu i lui. Cum insă « g e n * » * * conservam ş, restaurare pot fi discriminate, primele fiind tratamente, celelalte integrări. o esptmac troicltui. poate consacra capitole distincte.
c.
Pri nci pii . Principiile
formulate în Cana de la Veneţia
conservării active şi restaurăm sunt
anexa 1). Cele mai importante pot fi formulate astiel.
; . „ ;M\l |H‘ II !! “I 1'' ' " " " L"M,C
. , ,i tlMî. ^ I'iiiiuJui ciII j |; ,i>IIICSl 1,1
mu
i ipti
/ yf /_ i . , . ;
, , (|, o invcsli-Mlic analiticii nv.îml drept scop t:..,na;!jC i -,..r : mi t vci)|jc trebuie piccul.iM «te •• , . tifir si cronologic, aşa încât să pomiitâ contre!,: - orice intervenţie trebuie consemnata analitic .* ini,*nt miilor ulterioare, documentele de co'i'etv,retrospectiv al procedurilor şi să asigure coc.coţii inlcncii|iiior :cti\.i/restaurare sunt; jurnalul de restaurare; memoriul de restaurare, fişa oe tesla,nare, l
j.
analize şi încercări; fotografii in lumini şi medii radioactive diverse, procese verbale ale eornisiiiot d: a\ i/nrc şi recepţie
pmvipii nu sunt norme ncvarictur ci modele de acţiune care sunt rcspecinte cât mai fidel
vreme ea' salvarea bunului nu cerc îndepărtarea de ele
iL Documentaţia de restaurare. Se întocmeşte de restaurator şi. aşa cum s-u invitat, tiebuic s.i
permită reconstituirea teoretică a procesului de restaurare, atât pentru ca să înlesnească controlul soluţiilor a Procedurilor, c,t şi ca să asigure compatibilitatea unor intervenţii ulterioare. -
de revii, ura re, «
co,„pIeU|
* m M . d c * n a tt i a m a * « M
»
procedurilor ,i f c M f t , » m m m m precisa . mij,«c elo r ,clm,cc 5i „„ .crim elor - respect» ţUbSa,,|d°r •
AC“ ‘ * » " “ « » * *
“ M
m
«. M
l » , p e , folosirea
terivur cr
krmem „„ir od. a „„ci s rntoe de completare coerenta 5i a m,e, robricaţii adecvate. - Fişa de restaurare cuprinde iniţial descrierea - n-,l,ri~' • analitica şi Cu calitate de diagnostic s deterioraţilor şi degradărilor bunului, aşa cum ca rrvmi.* t
. tn examinarea sistematică a bunului din
buletinele de analiză şt încercări, precum şi din studiile de fcslituire a formei originale. în continuare sunt
J38
em an e trata mentele şt proccdiifiK; „„ticn ic in .
,
PTCC,5' c" c a n c e r tehnic ţi F„ succesivă a aplic am I i ,. i se mc h a c c u me nţionarea dalei si ■)«„ ■, ' i e te ri i de rcccpjic. - Mem oriu de re sta ur are cupmido d csm civa siic-n i , , C(" f •* a obiectului cu încad rarea iui cultuial., cronologică ş. stilisticii. Descriere;, slflrii de conservare si h ; 5 fi c io r care justifică. S,uliul .cslimirii formei {ţi struc turii, h , V niClUni) ^ justificarea con,pan,(ivi. a propunerii Soluţ.a de res tau rare eu jnslilicare a ei ţ, eu de sen , ■ esenerca demersului. Devizul de materiale ,1 cheltuieli; aprecierea duratei ţi p ropunerea „„ or term ene de avizare şi recepţie. ' BU,C" M ,C *
‘...... .
" in “ rCa" ...... d~
—
C m to“ Vi — * ~ ~ de restaurare, originale intrând în arhiva de ccicctarc.
e o , c spectfcă, „ lcnntlli e c se
in copie. ,o ^
- fotografiile în lumini şi medii mdioaahc diverse pot fi: imagini in infrareşiu, lumină galbenă "
X
‘'CkL' ';" Q " " ” r " « * * *
»—
* 3 « o r inlcrvcnjii po sK nlB re
i» d „o a„ boouloi După cuc. i„ occl:,5i S„,p „o .iocupicmo Cota.ic i,„rodus s, “
......................
.
^
^
... dc ,cior ă„l» r - in ,c,„,cni nu,; cn„ ,,ia„ v, că, s, * n a„ ra (cliologjCiU
- Proce sele ve rb ale de av iza re şi rece pţie sun, documentele consemnând punctul de vedere al C°iniS,,i0r dC ^
S!,Ca"' COnsti(lli,c * :li ™
« * este obligatoriu pentru executant. Avizul se da pe
memoriul restau rato rulu i, iar recepţia se poale face pe lucrarea finita - recepţia finală - sau la diferite stadn - - p-occsului de res tau rare - .eccpţic parţială. Aceasta din urmă este solicitată de restauratori mai a l, . al,tnCI CaRd prcccsul cî:tc cxîrcm dc complex şi comportă apariţia de informaţii noi in decursul c.ce •ÎJC. impunând mo dificări/ad cc\ ari dc soluţii. icttic documentele enumerate mai sus se asamblează inir-un dos ar de res tau rar e in 0rdm Producerii lor. .se arhivează şi consliluic un document indispensabil - punct dc plecare - în orice intervenţie ulterioară.
Tratamentele. Tratamentele
simt proceduri şi tehnici folosind mijloace şi materiale (substanţe)
CUt ac!'cmează asupra bunurilor muzeale în scopul readucerii la o stare apropiată dc cea originală In
d gno
b 5„ . k , ,
, „ » » i Mc
npl.c,.c do
..... .
........... .
i .n iliiicc 'i ci iop;itoloyicc ;mtctio.irc pc baza unei investigaţii •!,,
_
- dc hidratare sau rchidratare. lubrefiantc (alcool, parafine, gliccrinc): - de consolidare - impregnări, dubluri, transferări (lemn. hârtie, pictura) - deMiifecpc. dc/jufcstaie (materiale organice tratate cu toxice specifice agenţilor biologici corespunzători), prin gazări, vapori/un. aspersic. pulverizare.
B.CO j N S ER V ARE A PICTURfLOR
tuSiipruv ephercu tablourilor şi mediulu i lor climatic.
1 M
#
Principala sa,ană a conspiratorului este să meni,pa im macii,, cl.mnlic 5i „n M M
co ,„ c,labil pentru bunuril e culturale (veri cap,ielele "UMIDITATE ţi TEM PER ATU RĂ ". "ILUMINAT") O tem per atu ra dc 18°-20° C şi un procent dc umiditat e roi-uivn ; , tJtC rcI:Un :1 in J«r tic 50% sunt no rm ele dc realizare a
unui climat convenabil
pentru
pictură.
li revine conservatorului şi sarcina dc a constata alterările i
importante care apar pe lucrau
c ic lu r i, în creţituri, băşici, ndicălun , mucegai, deteriorări accidentale
J 40
timpul co"lra;i!do , con. m ai or ul , „ llc „ ijlw|i, ,,
---------
Ai,.,.c, când no cm M c mm c o n s a * . cmsOT.,nlonll va J dacă e ca/u i si e.vtnu'â In, . -r ... ,i„ , ~ '' ' " cc su” 1nflucn{;i sursei de degradare (incendiu. inundaţie. j-,iomejic climaterice anormale); cel •
, '• ^ ;ca intervenţia va eoni,la in restabilire-a condi|ii!or clunalicc
poirii itc. ii m ca/ de căderea stratului pictural, să pună tabloul la orizontală şi să m.-J mai mişte; labloul nu poate Jî transportai înaint e să Q fost refixat de un specialist; Iii. să alertc/c restauratorul sau serviciul de restaurare. ‘ uj ra ‘-cestui osp.ct nu
sl
\, i mai insista: orice inlc ni nţii pe suportul sau suprafaţa picturală a
unui t..i lou prezintă nseuii atât de grnvv, încât nu pot !î efectuate decât de un specialist. Intervenţii sumare, reparaţii îiuainpiâtcare şi tuăsuri improvizate sunt interzise cu desăvârşire !!
*" / icl.trti pe h mn. Dacă panoul e.stc forţat, mai ales de traverse lixc sau blocate in sens contrar, riscurile de cr.ipare sunt mari şi se recomandă supravegherea îndeaproape a regimului higromeiric. Li apariţia unei crăpături sau a unei dezasamblări, trebuie restabilit progresiv procentul de umiditate nontial şi alertat serviciul de restaurare. I.n panou curbat trebuie menţinut în cadrul său într-o manieră suplă pnn cepuri flsale pe pilită. Puoerca Li.ivcrselor sau a cadrcîor-şasiu, dublajele mobile sunt procedee delicate, de a căror efectuare se ocupă restauratorul Dacă sunt observate slîmmnpin ale lemnului sau găuri vizibil recente, trebuie badijonai reversul cu xdofen; se aplică de către specialişti tetraclorură de carbon. Picturile, în general, şi pictnnle pe lemn, in special, sunt sensibile la curenţii de aer; trebuie cedata plasarea lor in câm pul de per turbape al sistemelor de ventilaţie.
I /
„uu-c'ţ „uu-c' ţaiuliii aiulii i p : p:m/c ; o \cmiiji.:
, L. , Cu ,a/a lonnmc.i imia
, o alte ă.l. ă. l.ll 111 1,1
.......
llc
d m n c r d c cn c n ..m mu d .b u ,,, P -" -. nd «
............. ..................................................................'
t^tr ăm ăn grave U rev enire en ire a nivelulUl
l,>î.;:..i/i l,>î.;:..i/ip!iuiiKninsh» p!iuiiKninsh»’’n ,
Nu uJ n ie apu apusul sul
... ,,1 - d c v is iu pentru ca se risca
'-..u '-..uu u uc ,
»
-
lu ’jomelru.. p in/elc tiebuic lăsate să-ţi revină singure .. scurgerile scurgerile de apa. suni suni mai pu .u no us c p- rcv. rcv.rs rsm m vv-lc lc j,- notai că umezeala ţi mai a c.
f Ok. dai deo deoar arec ecee pe faţă faţă este protejat prote jat cu un verni ve rniuu , - , , |nr se .iscă ataca rea celuloz ei, treb trebuuie Na 'rebu 're buic ic pulverizaţ pulveriza ţi dc/jii dc/ jiifcc fcctan tanţţi pe spat sp atc. c.ee pai u consultat restauratorul. . nniiproa nniiproa nassp artout- ului care protejea/a protejea/a T. ibu ic apelat apelat la se ni nu l de restaurare pentru punere, p P . , „vi-.r „vi-.rritn ritn n tracţ tra cţiun iun e pe ric uloa ul oa sa as up ia stratului stratului i" n ".nule lipi lipire reaa gr greş eşit ităă ar putea incrc ncrcţţi panz panznn sau sau c • ■ pit p it i ural.
-
}> }>H ::ir ::ircc. p e metal. Dacă Dacă un şoc a cauzat def orma rea metalului nu trebu ie a tin s o biceiu l ţi Ud n:e n:e wi’t ;.vj t cr uc iii l de rul r ul au mic Acest tip de alte i, iro este ade sea irem edia bil.
A i'utura muralii detaşată Adese Adeseaa consolidate cu ipsos, picturile mu rale d etaşate impun o suprav eghere speciala a climatul climatului ui pentru a împiedica împiedica acţiunea acţiunea s ărurilor diu pict ură, activ ate de umiditate umiditateaa relativ â.
picturilor Toate operaţiile de întreţinere sunt de competenţa restauratorilor A. întreţinerea picturilor c. Prezentarea 1 Înrămarea In general, tabloul treb uie să fie i
mramat iar rama să poarte numărul de inventar al
lucrării. Tabloul Şi raama originală formează un ansamblu care n-ar trebui disocia.
142
trebuie sa lic perfec t aju stată dim ens iun ilor tabloului, Ş nsiul nsiul trebuie să să se im crc /c în f.il f.ilţ ţ. t , , , ltc f] mărit s m redu s, cu excepţ excepţii» caz ului în c are acea* acea* la u pe raţie raţie risc ă s.i s.i p i a lil c/ c o ia ma u C i- ■-•eres Tablou! nu trebuie să se mişte niciodată in rama. Tabloul se fixează cu cârl ige susţinute susţinute in ra ma p rin două şuruburi. şuruburi. Niciodată nu nu se h'.m . ■ Ul -uie
Belciugele de suspendare vor fi totdeauna Jixatc pe rama, niciodată îu şasiul tabloului sau m P"nml panouluii de lemn lemn şi şi evita evita d Jtn m .m .e c Şasiul-ramă metalic asigu ră o mai marc stabilitate a panoulu
-iticseă se adaptează prost la lipul de lucrare, numai un specialist îl poale pune. Trebuie evitată spălarea ramelor, trebuie şterse de praf cu grijii, nşa lei im it sa nu . ornamentele. O ram ă este uu ob iect pr eţios eţios pr in ca însăşi, deci. trebuie resta urata de un ■-i--1' ■-i--1'
in „ f a ,/c
3
Trebuie veri verifi ficn cn!. !.", ", solidilalca solidilalca
*
sr.spc.dr.rc sr.spc.dr.rc
F o lo sii cârligelor cârligelor iuov iuov nu Ob Oble rcco.nan rcco.nandab,, dab,,:. :.,, se pol pol M od l l j * o . cul cul.s .sor or,, pe că că, P« fW
»
închizătoare de securitate. în ca/, ca/, de greuta te m arc trebuie prevăzute o schela sau un soclu soclu '
Trebuie avut in in vedere ca lucrările lucrările sa nu f,c supuse condiţiilor condiţiilor Ci materia: anormale. pi ct u rile ri le M
scn.ibi.c .a curca,Hde a e r : ........ cb n ic a c r » „ , i n , , ...... ..
~
~
de
*
• , . . , iv, c-a n nro'i nro'i cald; tablourile nu aer; aerai aerai exterior nu trebuie să intre brusc în saîi. saîi. mai ales ales can c ■ ■ . • . . , ,vl,or a nUrilor de încălzire: înainte de acroşare dcuu ie tre trebuie suspendat suspendatee deasupra radiatoarele., radiatoarele., a ţe • verificat dacă nu sunt încastrate în /jd tc *1 ■ c,nrondate c,nrondate tabl tablou ouri ri în în faţ faţa feres ferestr trel elor or însor însorit itei ei Trebuie avu, în vedere Si Si .luminatul, nu ircnu.e ircnu.e »v ,.e n d .., f treb trebuie uie să se pre vad ă jal uz ele , nicio da tă nu tre
fm 1 e pe tablou reglatoare de Umm.a Umm.a cu tuburi -
incandescen incandescente, te, deoaTcce aceste disp ozit ive ard pnrv.a supei ,
P
]p. trcbuic contro late a . grijă fotografierile conlo nn regie,nu,Unu
P e n t ru a e v it a „ r n . u n a t n p e n c u . . ^
^ ^
^
d c a s u p r a „ a c â r u , t ab l ou . d e o a r e c e
inter internaţ naţional ionalee cdictală în IM S. Sunt permise numai s iluminatul incandescent ridică temperatura ambiantă. substanţ substanţă pe sup raf aţa aţa pic tată.
^ {^ Trebuie
mu
a .
M
^
m pună vrc0
J
, j, - de rcj'.iilîimcnlul inte interio riorr Al l decât in ct in dU.. ^ . i c | « c . . mu -ui -u i ii" Pn‘l,c Pn‘l,c !l ,nl ,nlU U" t mu/ccler
, ,
irduii irduiicc Iu Iunie dccâ dccâll câte umil
................... .......................................... ..... .......... .............................................................. .
Un oblou oblou ale ale c.m* Amc O pictură in slarc bi.n.l se
.... .
,
.
cm I \ Im
0 „iclnr.l care se cojcslc cojc slc se Irnnspotu Irnnspotu i in în „ -„ e vernu vernu . P
poziţie orizontalii cu multă grijă
, hi ne fi.Naţii. Dac Dacă ă nu nu c bine fixata trebuie Ducii tabloul este este înrămat, trebuie trebuie asigurat daca r.i •
supravegheat să nu se atingă suprafaţa picturală. Trebuie c m lat să se pună mâna între între şasm şi P'!M P'!MAI, -n r„ii , nbloul nblo ul de partea mai marc. menţinându-l in Pentru lucrăril lucr ările e care nu nu depăşesc depăşesc I.M> m.. se ridic ri dica a Uibiom I .ie. a.. a.. nuri dimensiuni înlr-u n carul. în po/.itic po/ .itic \crticnl.;. uş uşor i i i r.ie sus. Se recomandă să se transporte transporte tablourile tablouril e de de mau ciuncnsm. ciuncnsm. , ■ . Niciod Niciodată ată nu se tran transp spor ortă tă moi multe ulte tabl tablou ouri ri inir inir-uiclin.i uicl in.it. t. partea partea cea mai mai lunga sprijinmdu-sc sprij inmdu-sc pe căru căruţ. ţ. n i c i o u .u .i i t un căruţ. Trebuie c\ urile cu grijă şocm ile in timpul manevram
D e p o z i t a r e a
J. Tablourile. Se preferă ca depozitele de picturi să comporte panouri care să permită suspendarea tablourilor inrămalc unul lângă nilul. Pentru a câştiga Joc se pot folosi sisteme de glisare. Altfel, tablourile sunt aranjate in casete clasate după lbrrnat. Trebuie evitată aşezarea unui tablou mic lângă unul mare Partea pictată a primului tablou este orientata spre reversul următorului tablou (partea cu şasinl): fiecare pretură csie izolată de următoarea printr-o piele de căprioară ignifugată Pânzele mari trebuie rulate pe rulouri de lemn de rol r,,ii„ nn . . , ' m c u Pu!,r>70 cm dia me tru , cu faţ fa ţa pictata spre spre exterior, exteri or, acoper a coperită ită cu un molton Ruloul trebuie trebuie suspendat de aV„i aV„i - k , , . r i 1JUIU,U ac a-^ul a-^ul sau. sau . N um ai un sp ecia ec iali list st poate face face aceast ace astă ă operaţie.
144
SU-.M..U -.M..U1d= O
r CONSERVAREA CONSERVAREA SCULPTURILOR ...
•i-'- su d p ai n le ■•u ■•unt înto tdeauna tdea una tnigile. tnigile . în pofida aparen ţelor. De aceea pun
'W C de conser conserv v arc şi şi între ţiner e specif ice
a. Prezentarea lucrărilor. Trebuie evitată expunerea ia ploaie.
Ram te de a instala o sculptura, trebuie asigu rai de rezistenţa rezistenţa solurilo r cate o pninca c. în -
' rare cu arhitectul. arhit ectul. In jurul eidpttirii eidptt irii trebuie creai un spaţiu protecto r suficient ir :, ne permisa circu laţia laţia acrulu i în vitrine sau sub husele de proiecţie
Op eraţiun iunile ile nu trebuie încr edinţate edinţate dee.it persoanelo pers oanelo r avizate o. Conservarea şi întreţinerea. Operaţ ■e; v ’c următoare următoare suni aplicabile în orice ca/ pa rte a lucrărilor lucrăril or de sculptură trebuie cu icgului na te ştei ştei e ! Inire.'uii're mvmm/n. Cea mai mare parte - ■■ t cu o r . a e nu o pânza moale. moale. Trebuie evitată folosirea penelor penelor Nn se folo'folo'-X' X'C C cârpe pentru pentr u dcsprăfiiirea dcspr ăfiiirea lemnu lui pictat ţi pietrelor cu asperităţ aspe rităţi nefinisate. >c in tc rr ce cnrăţ cnr ăţ'rea 're a cu cârp ă udă a lemnului pietar, cernit, cerni t, sau natur precum şi şi a bronzur bron zurilor ilor ; i • :: n'ctale. din pneina pericolului de oxidarc. precum şi a pietrelor şi murmurelor, astfel încât să se :rc nscu l depozitării murdăriei m urdăriei în anum ite goluri din material, (fisuri, porozitâţi porozitâţi etc.). he interzice folosirea cârpelor îmbibate cu grăsimi pentru evitarea aceloraşi nscun. Sculpturile nu trebuie spălate la voia întâmplării. Se interzice in special spălarea alabastrului care J - '-'Iubit in aţxi
145 145
/
,
N,
; p i mi
.
..... . ‘
.
>U'
.... ■ m l . u i
Trebuie evimiPal
u i r p a ■ !'
u n b ’t u' .o m n c i j
A u ,,, ,
U
ciu;.|.i de rr.it -.'dl m«i" I' cv^nU'. a,5 Eypr.iJ.iln
o
: dc o m eniu. I 1 tp .i î. iî bieţii I de .special,M; py
teracotelor iiuiiitc
asemuia deteriorări ' colii,
figuri datorate arderii iu diferitelor şocuri,
i i premiile sub i.m|c care si na
1alcool de 90° l-ildcşiinle mi se Spală cu apa C1cu
. nml„nfc cu Huse. dar care sn permită aerisirea. Ceara nu trebuie PU'.i Modelele de ceară trebuie protejai in xurine Iară aerisire şi mai ales Ia căldura. T,cbi„c supruvcglicala «arca obiectelor din plimib 5i cosi».. «ildnd apropierea dc k„m,„ „cin, , „„„„,1c brujic de icmpcrnlnr.i in scopul prcvcmrii aparilici dec od ării 5, « M e n i ciume, cositorului, respectiv a plumbului Trebuie supravegheaţii starea lemnului in scopul prevenirii mucurilor insectelor şi mucegaiului, Lcmnul poale fi tratat cu xylofcn, xylamon solid, silicon sau polimeri prin impregnare dc ba/j prin i n arc in Jocurile accesibile şi difu/uarc de capilaritatc. sau prin r.i/c i.vnia jn \ ederej execut«ini nccstor opereiLii se inu ninn precnulii în cec*! cc priveşte lemnul pictau Tratamentele sunt rezervate specialiştilor
2. \ f u s u r i d e î n t r e ţ in e r e c a r e n e c e s i t ă p r e c a u ţ i i s p o r i i : :
- Ciuntirea prin unersiuiie sau prin jet dc apă a marmurei şi a anumitor pietre ncpiclnlc. poate fi
prevăzută iu urma deciziei unui specialist. - Uncii lucrarea presing, un slrat piem, „u Ircbu.c aduse fragmentele dc pelicula coji,a. „„ „eburc
deplasate aţchulc că/uie in apropiere (infraauoaiag ale operd). Accslca Irebuie adunate cu grija, astfel încât sa se permită o refi.xarc tic către specialist.
- Bucăţile sparte sau detaşate accidentai trebuie adunate înlr un , .. intr-un pachet care se ataşează lucrăm
e. Deplasare f i transport. Recomandările ce urmează n« ■ . * pcrijut conservatorului să supravegheze
operaţiunile, care i or fi încredinţate antreprizelor specializate orbi , CCChjPa!c cu materialul necesar.
146
'1
' /V 'W" p .« i^
man-
’n Plc'":,b" trebuie studiata consum,,a fzică a luciăm eu scopul do a prolei i
(n su ii Vl/ibl1" V Pro fun de, părţi subţ.ri, suduri ale pieselor de taţalc sau fixate prm
cr:m;,ne- /,<)I1C corodalc, oxidate. m ăcina te) l.uermle mari trebuie ridicate sau deplasate numai ratând apel la tehnicile de ridicare pe dedesubt (palete de lemn) Pentru ridicarea lucrării pe palete se s folosesc levierele de fer, dar înlcrpunând mici sprijine de lemn. Stabilitatea lucrării se asigură prin corzi care nu au contact direct cu opera datorită pernelor (tampoane de fibră sau de burete plastic). Lucr area urc ată pe paletă se depl ase ază cu ajutorul unor rulmenţi sau a unui căruţ electric Nicio dată nu trebuie ap ăsat pe părţile pro em ine nte nici chiar pe colţuril e soclulu i. La trecerea peste scări se con stit uie punţi şi planuri înclin ate din bârne, scâ nduri asigu rate de cale Lucrarea trebuie anc orata cu corzi d in două părţi, ca la doborârea unui arbore. în timp ce urcă sau coboară Se asigină nivelele necesare pentru transport şi pentru prezentare prin adaugarca alternativă de planşete sau de ba ghete care se bagă pe sub lucrare : se efectuează glisarea lucrării pe scânduri oblic e şi .săpunite. Atunci când este necesară ambalarea: - Lada se cons truieşte în jur ul lucr ării in poziţia sa normală. - în ladă se instalează pe orizontală tablete culisante şi capitonate, cu conturul lucrăm, marcanduse reperele de montaj la plec area şi la sos irea în exp oziţie.
■ Trebuie evitate bavunlc de de maraj cu creion»! cu OM de sticlă, pe obieeie. în momentui trasării gabaritului. - Se vopsesc în culori vii traversele superioare ale lăzii. - Se respectă riguros sensul lăzii, marcat \azibil. lada nu se
răstoarnă nici nu se culca.
-
.
.. ;j
,. .l d.
’i
/d t '1
'• pv’ " " loc C0 ,*- J)i'n/.jU(|
Vt;. , - —JJ
,
ar ar ua /i practr-abilcJc, sc vopsesc panourile. se
:: , . . .... n : c; sculptură .. r..r.z se - ja ca zâ in iJxilc; adaptate Ja piese, pentru întoarcerea de la expoziţie. /.i.ev yr mijlocii. Cea mar marc pane a prescripţiilor mai sus prc^cniaic .
-.r.cvrsrec . «Ln: .rea metalelor, Icrac/tclor ţi alabastnirilor
.. dimensiuni sc planii cu ambele mâini, una sub obicei, iar cealaltă ţinând un punct rai lateral. .
i frac;!:, din cauza materialelor sau a stării de conservare sc prevăd Ifldiţe • cel:
aajfcmn prin polistircn sau burete plastic, in lada exterioară
protecţie Irtlei; adaptate !;: lipul de piesă transportată, având in vedere ca prin ■ i-i r.. -■ ezc epidermele, sau. cedând, să nu dea joc ţi să compromită fixarea
- ■ -A OBIECTELOR DE ARTÂ DECORATIVA
atcazj cons.rvarc.i, prezentarea, manevrarea şi întreţinerea principalelor I'
■• decrete,-a expuse in muzeu mobilă, tapiserie, vitralii şi diverse obiecte de !r:-n
- '-Z&y.'in. ilîdc-un; - ■ ••
V-.SW,«
* ■ ‘
:
i , * * * c . « m * - • » - deplasau; daca
■si *
,
" fc“ dc“ "'“ i n,e,odaia
executarea acelei raanr.rc trebuie
1
C,,[L. p,m„„d
“ *“ ■‘M c a ld '~’ “ “m J “ 5” 1* ™ a r a m intre 50 şi «,%
.......... “
I4S
f i m « * * b variaţiile * tempera,,™ ţi
«
! - « * « , „ a r ,„ara „o cs,t consI„ uiia dm
fM, , , ^
^
^
Pc01nl
s . ^ o .i u pru t alun ecare înainte . evitând nunţun i phif.ijnlm de nmrchvi.iii
e.nz iu ni
secţiunea super ioară. . Sii se pună În piciopic pe porţiunea de cam 51 * i tic uanspcn.il.i separai. ţm.inJu-:
de can t. m
T-,| evitării spargerii sub efectul propriei sale greutăţi Pcnini întreţinerea marmurei, vc/.i capitolul "Seulplun" - \ ; v ij il d e p e p ic to n n -, birouri, mese. com ode, ele., trebuie transportate in plase înainte ... a ■, . nc înch ise eu che ia sau blocate sertarele ; scoase clicile, asigurat că bro nzu rile nu ninioarcv. no
1
■
j . sau să se spargă In tim pul deplasării; la rid icare nu trebuie niciodată lăsate să alunece Mobilele de lemn natural uebu ie cernite din când in când. Dacă apar păun de cart. t i ^ u „ ,,.iat xvlofen imediat. Trebuie supravegheată hrănirca cu regularitate a pielăriei de birou /j P en tl u h . Ar
trebui menţinută o umiditate relativă medie de 50% pentm pendulele cu caseta de
Iemu şi sub 50% in cazu l în ca ic nu au lemn
■
ta in ic de , mişca un pendul, trebuie desfăcu, balansienrl. asigura, ca geamul csro luau f « . H jniănt cu o cru ce de lia rlic lip ita (scocij e. Tapiseriile
c t a . r v m Tapiseriile sun, în specul sub.cclc alo pagubelor provocauc de Irunina, « « * » - • • „sece....... căldură.
Asupra
accsror
difer,,c ...... ce vei capac,Ce ................
- ..... »
"Temperatură" , t o » , .
Niciodată tapiseria
paionul sau nu
trebuie bătuic in cuie Ta pise ria Ueb uie in
51
. . „ h prinir-o Chingi de suspendare. Confonn unui cbreci vechi încă in întregime dublată şi inf ant a la Cill ■ 1 • . , ,-n Fn m a du ng a poate fi fixată pe o planşetă cu ţinte. Adesea i se cos vigoare la ivlobilicrul Naţioii.il dm ■ 1-• _ i j » ,v- "Vclcro" care permit. în caz. de urg enţa, sa aşa,.ion. Acum cslc recomandabilă M o şiră, ben elor ade . facem să cadă rapisena uăg ănd de un col, in fono r pcp cn d.c ula r e, pe zid. ' , .., „ „.iiu a marc pe un mlou care se suspen da, dar m 3. a ro .-m .ee . O tapiserie se poale rula ea o pa.ua P acest caz. ocupă loc mai mult.
M J . ,v.:.k li mduilă Inlâi î»
<>"
/onl.il. :ibllV! in— 1( la
Cb c a w w m l cdric
intimtuiiD. apoi in it'irs \ci 1 ic:il de In cM)
î-rc,lt:ilc:i
mijloc, astfel intri,I ta M im te s» «c «â* mu, , (
, i.-.Hi 11 îndoituri peni ni evitarea rupe rii fibrelor. IVnln/ pic- :Je nuci se poale interpu ne hârtie la nuioui i , u-ici cu fala astfel în câ t să se cv ilc ur m el e de n> „ . Nici odată njpil.iloiilc mi trebuie puse m contact cu i.iţ.i, .« r ni;ţJn..
sau agăţatu rile . 'r- stochează acoperii;! şi adăposti la dc praf. cu insecticid con tra m ol iilo r în in te rio r Tapiscna esie poale singurul tip dc piesă despre care nu se şlic sigui daca so conserva mai binc >P'.‘ă sau depozilală Piesa nu trebuie să rămâ nă îndoită lot timp ul de oa icc c plie re a p cm ian en lă jj Csî* ne/ăsiă. De asemenea, piesele din depozit trebuie să fie periodic desfăcute, inspectate, tratate cu insecticid —'i!r , mol iil or .şi ap oi rcâ mp ăturite, urmărin d alt tra seu a! pl ierilo r. ■' întreţinere. Orice tapiserie trebuie dccro şală cu reg ulari tate, cel pu ţin o dat ă Ia coi ani. pentru J fi cu răţită d e praf, rccto şi verso. spira toru l, tară jieric. trebuie mânu it în sensul ţesăturii ad ică pe or izo nt al ă în cea mai marc .
-
-.i /u. jj >i. Daca piesa este fragila trebuie fixat un filtru de m use lină pe ori fici ul asp ira tor ulu i TJupu dcsprâfuirc piesa poale fi pliată punăndu-sc în interior insecticid (cristale sau praf), timp de
~
' în ai nt e de a fi agăţată.
!'a ‘ m k
m k m
r""‘‘ "K i vc in "P CM
datoria acizilor pe care ii vehiculează. este « t e a
n c c c tr ca M ă r i i l e să Ce spălate. Trebuie asigura, iu prcuiabtl cu părţile restaurate s a m , se desprindă, caz iri care nu se poate recurge dec.it „ curii,,rea uscata sau cu u ta u , Altfel, se preferă in.bn.erea: aceasta sc realizează intr-un recipient destul de
,narC PCmm cvi,arca m°lotolirii firelor şi î„ apă demineralizată. A se amina că c tapiserie murdară este in pericol.
Dacă se observă plesnituri inir-o tanienrir, , ‘P‘ SLl ‘rcbuic dcc roşată; dacă este vorba despre cusătun între părţile ţesute, este de ajuns să se rccoasă n, a . ‘ ‘ os , aca este vorba despre rupturi în ţesătura este necesară restaurarea; dacă aceasta nu poate fi Drevă711l* r . • n curând, piesa trebuie pusă în depozit căci suspendarea ar agra va considerabil starea piesei Pentru orice intervenţie pe o tapiserie, trebuie apelat la un w ■ ,• . . , P cialist şi ferit dc improv izaţii.
J 50
I
Trebuie transportate şi co n* ™ ,,- î„ ])idllarc
fe
,ilr L t a
i orizontală. iJnc.i mărimea
,,,, slăbiciunea plumbului le îndoaie, trebuie consolidate intre doua p!a„uri Dnci sliclcjc sunt sparte, trebuie să se ceara unui sticl .r “• tradiţional' 1 0 rame de plumb caic desfigurează opera si rar,' CNŢUS i n
. . le lipească, mai degrabă, decât să pună
„
u Slml necesare decât dacă vitraliu) este
vânt.
C.
Ob iectele de vitrină (eenera iituti)
■ •
Pzntfrn
. . p asarca unui obiect de vitrină trebuie întotdeauna
(imit cu ambele mâini, de jos. şi de un punct Torte niciodm-i 1 1 ’ UCI0Uata riu trebuie ridicat de una din părţile înalte sau de o ansă; dacă c vorba despre o statuetă sau de un n h i ^ - t ■ ■ , c F un 0DlcU c" socî» niciodată nu trebuie apucat fără să fie ţinut de soclu.
,
P e tr a curâ jirc se u d lia w â piele.-, de căprioară sau perii de mătase naturală; a se etala folos,rea penilor metalice sau de nylon. înainte de a aranja o vitrină trebuie să i se verifice starea de curăţenie şi stabilitatea; trebuie să se asigure capacul contra riscului de rabatarc bruscă; niciodată nu trebuie deschise concomitent două părţi. f M e ta le le .
Trebuie ţinute în mediu uscat (UR mai mică de 50%); in vitrine trebuie puse cristale
de silicagel care absorb umiditatea. .
/ ir ” i n t u i .)'/ a r g m .
t n i
a u ri t
Aceste metale se oxidează din cauza poluţiei atmosferice sub efectul
acidului sulfuric şi adesea în contact cu lemnul tratat utilizat pentru vitrine şi cu ţesăturile de protecţie Pentru evitarea înnegririi. obiectele trebuie ţinute în mediu uscat; a se fen de iluminatul cu incandescenţă care poate provoca, prin încălzire, condens în vitrine. Este necesară o curăţire regulată pentru a împiedica alterările caic, pe o perioadă îndelungata, devin aproape iremediabile. Argintul se curăfă cu fierturi pe bază de aib de Spania sa» tuni simplu cu ptelc de căprioară. Argintul aurit nu trebuie frecai pentru că: se urează pelicula de aur, dar poate fi folosit tm produs j
special de tip "argint aunt". apoi şters. Argintul şi argintul aurit se manevrează cu mănuşi.
i
151
, , ...... „ , e
in contact cu mediul I,»wl 1*1 a .r * i "cn,c
cumănu*,.
iu c a , , l aling erii cu m ăn a. « N u c * . » o
,.* ,0 de
Trebuie
Scc|
căprioară.
flr0M 1, aim . «U trebuie „ic,oda,u c, „ă|,„ cu nn produ s decupa u,; tre buie s păla, cu m săpunită şi uscat imediat de exemplu, în rumeguş C m
se utilizează
5.
candelabre sau b,a|e de lumină trebuie să li se monteze bobesc.
An ima .Umiditatea
este periculoasă pentru obiectele (le mama. pentru că produce o
recuno scută, cocleala. Mti se manevrează arama cu mâinile goale. Trebuie curăţate periodic cu un produs obişnuit de drogh erie. Or ice pete treb uie scoa se imediat ce apar. Dacă coroziunea este veche nu trebuie atins obiectul. încredin|ându-se unui specialist. 4. Cositor şi plumb . Aceste metale se deteriorează la frig, sunt subiectul unei boli numite "cium
pen tru a l este tra nsmi sibilă intre obiecte puse în co nt ac t şi se po ate exti nde până la dis tr ugere a (ol.-ţi» a pies ei co nt am inat e. Dacii ac eastă boa lă ca re arc as pe ctul un ei muc cg ăie l. alb e a p are pe ob ie ct, trebuie ca comedii sa fie izolat, (trebuie dus la un laborator specializat de tratare a metalelor). Piesele nu trebuie lăsate niciodată în contact cu lemnul de stejar care se parc că joacă un rol d
:lc rm ;nn nt în declanşarea
acestei boii. Cos,m ari „• plumbul se curn|ă cu a,cu,ie, folos.,,d o foaie m oaie de piele d e c ăp o s ™ , sau piele mo ale. Pri ntre alte procedee se poate utiliza ş. ap a caldă cu săpun. Ob iectele n u trebuie frecate prea mu lt şi nici curăţate nrc a p 011 de cizelare.
H p
deoarece se pot esto m pa detaliile
Porţelanuri J a i a n ţ e ş i cc ra im cu . Aceste obiecte se conserv ă " , " J m ' rin n a , la ad ă p o s t d e praf, bine fixa te 5, stabile. O biectele se deplasează doar atunci ctind este necesar.
'
Spălarea sau cură|irca necesită multe precauţii-
IV. Ct utilizează niciodată detergent abraziv.
numai apă cu săpun. Obiectele nu se cufundă îm P
provoca săr ir e a em ai lulu i.
deoarece o dilatare bruscă a m a t e r i a l u l u i p o ;llc
««.-tei Trebuie «i la tc, în special, varia(iilc * tem peratu l. pcu.ro ci pol „„.rene dilataţii V contracţii ale suportului metajic, Ia care em ailul n-ar rezista în ceea ce priveşte emailurile pe aram ă, dacă metalul apare gol pe o porţiune, tre buie supravegheat să im se oxiceze, pentni că cocleala intră sub email caro se poate desprinde. Dacă totuşi se formează trebuie răzuit cu gnjă şi metalul uns cu ulei, in vederea izolării de umezeala din aer. ;. c:! d eş; tn !e . Uscăciunea prejudicia ză mai m ult decât umiditatea. Astfel, trebuie e vitată creşterea temperaturii în vitrină, ca şi iluminatul incandescent. Suprafaţa fndeşurilor fiind fragilă, se recomandă fixarea pe suporturi de ma terial plastic, evitându-sc acroşajclc în metal, ceea ce provoacă zgârieturi.
E. CONSERVAREA TEXTILELOR ŞI COSTUMELOR J extilele au o structură şi o ţinută specifică. datorită modului de fabricare, proprietăţilor fibrelor ccnsulutno şi du erselor tratamente care le-an fost aplicate: albire, vopsire, aprctarc. Lac:i sunt depozitate, utilizate sau expuse, aces te proprietăţi originale suportă transformări mai mult sau mai puţin profunde, mai mult sau mai puţin vizibile: îmbătrânire, decoloram, uz ură, rupere, rigidiza re, rugozitate, mucegăirc ctc.
.
Conse rvarea ţesăturilor vechi şi preţioase nece sită două tipuri de tratamente: acţimiea profilactică, singura discutată aici şi acţiunea cura tivă care revine specialistului. O bună conservare presupune: - prote jarea ţesăturii d e cri ce riscuri «ale mediului înconjurător: lumină, umiditate, temperatură, aimosferâ, praf, poluare; - utilizarea metodelor adecvate de curăţire, depozitare şi manipulare.
a. 1.
P ro te ja r ea îm p o tr iv a ris cu ril o r il u m in a tu lu i ş i a tm o sf ere i P e ri c o le .
Fac torii care com prom it conse rvarea fibrelor sunt complcxi şi încă incomplet
făt a ţi. Totuşi anu mite princ ipii au fost determinate:
- 1: »
oricare
■■ .„„siiaiei decolorează orice textila, orice coloram natur i ar f* sursa ş> intcnsilaic .
artificial. Dccolorarca este proporţională cu intensitatea luminii; i decât formele obişnuite de ilmmnat artificial (cxccpfc .Ivniina naturală este mai periculoasă dec. , î pn , cele mai periculoase sunt radiate ai lungime de unda nucă * * ilin rarului ilnorcscent). în genei a . . , rf/icientc sunt în ordine descrescătoare: poliacrilonitrilii, ^ spec ial ultmvioleteie. Fibrele cele mai —- ■ , , ■ - .( « c a Fibrele groase sunt în general mai rezistente decât cele vjscoza, bumbacul, îcnlcna, nylon-ul, rn.ila.--. ■ ■ , 7 0 i,;i,n(n fibrei medifieându-i comportamentul In lumină. în acelaşi c subţiri Vopsirea poate afecta durabilitatea îiorei, timp, natura fibrei poate să modifice reacţia colorantului la lumină, - dccolorarea. însoţita de slăbirea structurii fibrei, sunt accelerate printr-un exces de umiditate. Acest aspect este foarte important: lumina singură nu este agent distrugător, ca devine asacl. combinat:! cu umiditatea, căldura şi agenţii atmosferici: - g azd e şî acizii atmosferici decolorează ţesăturile în aceeaşi măsura, atacă fibre lc_şi alterează coloranţii. Din acest punct de \cdcrc, fibrele sintetice sunt mai puţin fragile decât cele naturale. Printre n a ica din urmă. lâna este mai puţin sensibilă decât bumbacul şi inul, la atacurile acide şi ortidante; * deg r.idarea celulozei p,*.n agenţii atmosferici se accelerează proporţional cu căldura, mai ales în prezenţa umidităţii; - praluiile sporesc alterarea fibrelor şa a culorilor; - uscăciunea antrenează o scădere a elasticităţii fibrelor, provocând ruperea în timp. 2
Re me du-
Eslc indispensabil controlul riguros al procentului de umiditate relativă şi a
temperaturii (veri capitolul "MICROCLIMAT"). în ce priveşte protecţia împotriva radiaţiilor, vezi capitolul "ILUMINATUI " - Metodele tradiţionale de p ro te ic a textilelor, cum sunt expunerea în vitrin ă sau în cadrul vitrat constituie o metodă eficientă de apărare împotriva prafului murdărim , îne f , ane,>a insectelor
. , , de asemenea, a
51
varia ţiilor procentului de umiditate relativă. Ele simt mitin , _ • î __ pnţm eucoce împotriva radia ţiilor şi a pericolelor mai
subtile provenind din agenţii poluanţi ai atmosferei. - Praful trebuie aspirai periodic (curăţat cu muselină)
15 4
l
- Amimilc produse ehmuce pei asigura o p,o!, ,,. ,. l Icmpor.jM dcxinii.i şi glucoza caic pol li m
m
p" “ S|’al " C 1,1« “ *
m
<•"'"*»- « M c consuna im 5pccia ,s,
I,) Protejarea împo triva inse ctelor y „ „wliU<)r I i'e nco l,• Principalii ditsnnm c,,„, ’
fjlenclc re
. 'gumsnielc care se hrănesc cu material textil moliile.
şi ciupercile pe bumb ac si celuloză a i , .i • AlteL suni periculoase prin afinitatea cu materialele
care se găsesc în contact sau in anroninr^n ■ I • mior. insectele ale căror larve parazitează lemnul, putând să penetreze şi in lexiile dispuse in apropiere Luna este materialul cel mai viilnonivi i-, ; , • ■ „ ■■btl la insecte ui tnnp cc bumbacul şi celelalte fibre de celuloza sunt mat vulnerabile la microorou ncmn n . , . garusme. fibrele sintetice nu sunt subiectul acestui tip de degradare. Moliile sunt luci fuge şi acţionează m.ii ales in inluncric: ele nu atacă mătasea 2 Rcmcdu- ’n t e l u r i cu insectele, este de preferat ca textilele să fie conservate In un prag de umiditate relativă d„ 5 0/o şi o tem peratură de 15°C. Aceasta pentru cu sub această temperatură larvele nu se pot dezvolta O atmosfera uscată p revine tu general atacurile datorate microorganismelor; curăţenia .;i Verificarea regulată a localurilor previn atacul insectelor şi rozătoarelor Jeleai ar fi crear ea une i bar ier e inerte între ţesătura şi atacanţi (ambalaje sterile, vitrine sub vid sau umplute cu gaze inerte) Textilele pol fi protejate prin fungicide (impregnaţii cu salicilanilidc) şi prin insecticide (D l I ^dan. în fmmgaţn) Aceste tratamente trebuie aplicate de către specialişti. Parndicloibcnzenul (naftalina) nu cslc atât de eficace pe câ t se crede. Trebuie să fie utilizai in ambalaje închise de preferinţa şi la o temperatură mai mică de 2U°C. Doza trebuie să fie destul de ridicată (lOOg/mc) şi rcânnoita la fiecare şase luni. c Curăţirea. îna int e de a se trece la curăţire, trebuie studiata rezistenţa materialu lui şt natura 'WcrveDţiilor suportate
iM , . :mil 'ncicd^'ic m ...... .
,>,„„,,„0
m
m
*
m
« M
„ u jcsumâri 5* existenţa occMorn licbu.e sen ...... ■ i r,„ i,i ,1,1, - iu ;in.i cum c.xlc iiiiit>T-c
c
» * *
'
'
j 1lL.blllc ,m il ele p iod usc noul ic de prcfcri/i|:i ;-i cu r.urc,i uscata este smgui.i indicata. I e ,
,
V c mc
bim
,
, „.„i., „.r tiim sau albire. în ca/, de nesiguranţă se face o încercare
consulte un specialist inamic de a se IrLU. I.i cu i.,
-■
, ulir.isunetc i ml -rcsnill'lmai lll.lia.llCSi pCIltfU. ţesăturile CU flT llICI.lti. X Curăţirea pini emitere de parc mloresanu recomandă încercări; nu se recomandă poniru Icxlileic fragile Pr eze nt ar e f i de po zit ar e. Textilele
d.
cu coloranţi organici vor avea o con servare mai lunga dv.:
se pun inii-o nlinosferă uscată, curată ţi puţin Încărcata cu oxigen şr acid. Dat o atmos fe ra prea nşc.a.î reduce umiditatea fibrelor, le diminuează supleţea şi provoacă rupturi - Manipularea ţesăturilor cu mâinile curate sau mai bine cu mânuşi şi cât mai rar posibil - Protejarea textilelor de atingeri şi frecaţi, caic accclcrca/â u/ma şi provoacă pete şi auo/mni - fesul urile sunt mai bine protejate, mai ales inipoliha microo rgan ism elor, ut pachet; axiale decât in saci de plastic. - Piesele toarte fragile pot f plasate intre doua plachete de ple.xiglas daca dimensiunea Iot o permite -I
« P« « « in H M * speciile, « c a «c
* M.
„
nniiiurci
orizîikl lotoc/iita $i conserv;)ren.
' R °SC|Cdc COStuni
umplute cu hârttc. cârpe i .„elină , , r L » sa u \ al ii Pentru costum ele complete se recomanda folosirea manechinelor şi puncr ■. lor în , . , . ‘ u n "J 'ilrmcJc \o r fi dotate cu o perdea care se manipulca/n pentru vizionare Părţile dm metal sau dm , . , mn a c suportului de c ostum trebuie să fie acoperite pentru . evua contactul nrntenalulm cu suprafeţe „o a se eu lîn l • . « «
. Trelwk' « w
« —
S,„v,r a ^
- M
, , Bonilor m c, „ cc ’ ' ‘ ..... .. PenC'" “ SC " • ‘“ pentru a evita rugma pn„
umeraşe moi şi pe forme.
J5 6
‘
*
micşorarea riscurilor dc ruptură. Dacă nu se PW Punc
"
Pl
posibil trebuie evitată şi plierea, pentru
c ' 11
pip.d e dc i "ub râc am intc, p ot fi agăţate pe
t
ii
m
in categ oria d oc um en telo r grafice: arliixe. hâr tii, cărţi, fcrccălurt. desene, gravuri eic Conserv urca acestor documente presupune: - cu noa ştere a m ate riale lor cc intră in com poziţia lor, pentru a putea identifica eventualii factori
t'j deteriorare; - pievcdcrcu şi punerea în aplicare a mijloacelor de păstrare şi liaiament adecvate fiecărui aven! distructiv,
- observare a pr ecau ţiilor necesare pentru depo zitare şi m anipulare;
a. .'riitfi riale!,' şl fa ct o ri i Iar de degradare - Papirus: este atacat de insecte şi nu rezistă la umezeală
ai rezistente dec ât hârtia, dar sunt foarte influenţate - Pergamentul şi velurul sunt. pe ansamblu, mai rezistent d- umiditatee .şi şi m ai si sen sibi le dec ât h ârtia la var iaţiile atmosferice. mai - Textilele pentru scriere sunt în -■'-lentilele co nţin ân d c elu loz ă se co ns erv ă în b wiw“
'Microorganisme.
157
■■ r , i„ i;
,1
;;iuv.c- toate Li* bi le de scris erau fabricate clin cârpe; erau stabile. neiUi^
îi (le
bii.'ia cablate
- Hăuiilc rirdenie sunt mai pelin stabile şi pol reacţiona chimic unele asupra celorlalte, prccţJ , ; cu cernelurile pe care le superbi. fn Juncţic de condiţiile de mediu hârtia poate sa fie dctcrioraiă căldurii şi uscăciune, - cate pulverizează literalmente cărţile - de lumina solară şi lunară, excesul de umidi: .ie, praful. insectele, rozătoarele, microorganismele, agenţii atmosferici, produsele chimice. - Cernelurile de carbon fabricate pe bază de negru de fum şi funingine suni durabile şi n-ni rnc
e ee:e nccr.e asupra materialului suport. Cernelurile pe bază de săruri de fier sau de cocoaşă d> (rerndurile de stilou) sunt mai mult seu mai puţin durabile. Cerneala de stilou cu bilă nu se consună Cernelurile de imprimerie sunt permanente. - Calitatea tăbăcim este feciorul decisiv în conservarea pielăriei. Pielea este sensibilă la condiţiile C ' ,1: “ C;' !CmC •' h p°,uarCa atraosfcnc;1 0 ? icic «ciralatct se conservă prost, m u c e g ăi te şi suferă din cau/n umidităţii. ce sunt un c. m ce mai mult utilizate pentru a înlocui pielea din ferecaturi "
^
- —
*
*
ca ^
, sc dKCOn,p m m
c‘°* -' U1c,oruri nocive pentru dccumcnlc. - C iclurile utilizate p a ® . legSmri atrag insectele 5i rod totaclc.
L
P r av 'v d r c u & to t o n e n t o t a g i l o r d e d e te r io r a r e
f el n;ai adesea degradările s £!înt k m s r.ceen trebuie o vigilenţă constantă.
in ^
lor iniţiala. Ele riscă si ' scrtP- unei examinări, de
7. De te rio ră ri da tor ate mi cr ov eg ctafjci L SimpîODîC
' Ci,lpcrciJc descompun celuloza, pătează legătu cernelurile, pielea şi materialele plastice. Infestarea
nIt:'
sc ^ducc printr-o
158
pigmentare în pete galbene, negre
sau brune. An,imilC S,5CC" formca/ii colonu incolore, odată cu aparţin celor
mai
lujere urme (urme
prăfoase la suprafaţă) tre buie să se verific e um iditatea ţi tem peratura; - pclelc brune ade sea const atate pe hâr tiile ve chi rezult;, dintr-o rcac|.e chimică între impurităţile, pe ba/a de fiet pr ez en te in hârtie ţi an um iţi acizj orga nici clibcra(i de către ciupercă.
f!. Kcnicdii - Păstrai ca localurilo r înlr- o s tare de pe rfectă curăţenie; asigurarea procentelor de um iditate ţi temperatură adecvate; - menţinerea unei circulaţii de aer caic împiedică formarea unor zone favorabile dezvoltării microorganismelor; - volumele şi cărţile nu trebuie puse prea aproape unele de altele pe rafturi, plasate prea aproape de plafon, de zid uri sau de sol.
-
- hârtia poale fi tratată cu fungicide: . orllio fenil fe no lu l sau sa rea de sodiu (lepa mil) este de slabă toxicitate şi polivalent. Foi de foiţă japoneză i m pre gnate cu o soluţie de 10%. pot li utiliza te fie intercalate, fie pentru învclirea do cumentelor depuse pe stclaj c, sau dea sup ra docu me nte lor. (H ârtia imp regn ată poale fi folosiţii de la 6 la
luai), in
soluţie de 5% se p oa le folo si şi pentru piele Porii suni distraşi pnnlr-o expunere la vapor,, de Fi,„ol. dar acest produs nu asigură o protcc|ic pomancnlă şi poal e să altera re cer ne ala, să a,ac e cu lo ar ea ş, ve ni iunie, să dclc,acresc perga mcn lul ş, cleiul. Se poate Împiedica dezvoltarea mucegaiunlor plasând foile de Harpe iu,re file de foită japoneză
miprcgn.ilă eu o
soim,c alcoolizală de fi,noi de 10% sau prin pulverizarea in sălile infestam a acesle.
sluţii cu ajutorul unui pulvcrizator (uşile şi
ferestrele trebuie să rămână închise cel puţin 24 ore).
încercările de utilizare a razelor ulUaxiolclu ş
a radiaţiilor gama s-au dovedit periculoase.
riiravioicielc atacând materiile organice. Toate aceste procedee trebuie aplicate cu precaut,e de un personal spccialrzat.
2 l ' - w ie m i n >!*'
tinin-nlii
I. Insectele
I rnxip iln duşmani simt pcşlişoru de -ifi,ml.
Ijbârcilc. temutele. vicitim de Ij i i i .i şi >.r.ir;î_;iiţ.;>
- Depozitele trebuie uscate, vcritilnlc şi curăţite
- ImpoLnsu termitelor se pot plasa sub slclajc şi dulapuri de lemn recipiente metalice con|in.-, ereo/ot sau coaluir Căile de acces, îmbinări, fisuri, crăpături, trebuie astupate cu cinicul - Documentele infestate şi noile achiziţii se dezinfectează întotdeauna, supuse la fumiga.,, in cartiere sub xid (cu aldelndă fornucă) Aceste procedee se realizează de specialişti - Pentni tratarea unui volum nuc de materiale se pot utiliza dulapuri etanşe şi kilopcLra La im dulap de 2 mc se pune un liiru de amestec, timp de 21 de orc. la o temperatura constantă de 2-1 C O aîta mclodu simplă cărţi, documente, se etalează pe slclajc perforate intr-un dulap metri]i clan,,, paradiclorbcn/cmil se pane la ba/a dulapului inir-o proporţie de lkg/l rne iimp de lă zile Pnradtclorbcnzcjiul şi kilopcLra distrug larvele, dar nu ouăle Trebuie ca documentele s i < păstreze sub observaţie timp de un ari şi să se repete operaţia dacă este necesar. - ' c pol aplica insecticide cu pensula sau in aerosol II. Ko/ătoarclc Campaniile de deratizare constituie mijloacele de luptă cele mai eficace Produsele folosite nu trebuie să fie periculoase pentru oameni Produsele repulsive sunt naftalina, fioatca de pucoasă. varul , ideml de abraz.se. gudronul de huilă, creozotuJ, gudronul de ceda. Celelalte produs
arte tox.ee nu pot
fi utilizate decât de specialişti. a
D e te r io ră ri de or ig in e fi z ic ă
Pentru a le limita, mc. nr, document grafic nu trebuie expus în permanenţă. Toate fibrele îşi pierd treptat rezistenţa alunei când „ , I >ne. când sunt expuse la lumină solară sau artificială bogată în ultraviolete. Hârtiile de înaltă calitate se albesc şi devin franlr , . £ '■ dl" PM > mecanică, mai ales harfa de ziar, se îngălbenesc şi se alterează in continuare Ideii -ar r » n a Sc dispună de încăperi I M t o e m .
160
]
iJ.iinin.-Hc cu lămpi de putere mică. fn sfih!r m r iC ci‘ 'c ic sl re sunt Ilcccs;ir documentelor în înnpc înch ise
Teoretic c Cllc- «P une rea direcţi h i
luminoasă redu sa. Filtre optic e Sp ccn Ic cIlJt]J. . b r . d f , prezintă sub form a de iolic de pla sti c)
•ma
m
‘
'
,
.
. iltrc sau pastrama
m,m' ^
in,cnsilatca
............ .........ullruviolctc ftlc exemplu. Perspex, cure se
- Căldura şi timiditatea (vezi capitolul "MICROCLIMATUL"! f -,i ■ ■, 1 UL ). îngălbeni rea şi f ria b il ii rea creşte odată cu ridicai ea temperaturii Influe nta nocivă a fac,ni„ , ‘ luct oni or climaterici este de altfel cu atât mai m arcată cu cât calitatea chimică a hârtiei este mai slabă
4 . Dete rior ăr i de or ig ine chim;,ca
m
Poluarea atmosferică. Materialele îm-Mun • . ^ ■ roiiscnabi) şi ava/id o cantitate de umiditate noim ii,: nu se alle ica zâ. Urm ele de fior cm plin ri, , . ,. , i r ni pre/ en te in hârtie sau piele pot cataliza transformarea în - iiidndc suJfuron.se,> in ncid su lfuric Accsi acid arc mv» un î,,» cfcci, extrem , , nociv . asupra hârtiei. ^ U Minune. de n.
Pr af ur ile . Acţiunea nocis-â a compuşilor de sulf se agravează în prezenţa p rafu nlor ¥i
impurităţilor. în gen er al mi crosc opic e, ele m enţin pe supraf aţă un grad de umiditate superior celui normal. L>k. nece sară o ctira ţcn ic pe rle cta
Ae nil care p ătrun de în localuri trebuie să fie epurat intr-o soluţie
UcUin.! in timpul trecerii sale prin aparatele de cîiînnlizaic. Localurile care adăpostesc documente unficc Irebuiesâ fie frec ven t desp răfuite. Res taura rea întreţinerea , curăţirea şi îndreptarea documentelor necesită adesea recurgerea la procedee foarte elaborate rezervate specialiştilor. Se va veghea ca legăturile sa se execute cu grijă şi dm materiale neutre e.
Ara njarea şi manipularea. în ceea ce priveşte amplasarea, materialele şi metodele de
C'pozitarc. clini a uzarea , ma nipu larea şi consu ltarea documentelor, măsurile de salvgaidarc iinpotii\a Ca nt ităţilo r
natu ral e
(inc end ii,
in un da ţii,
c utrem ure),
directivele au fost stabilite de
Consiliul
In'Urnaţional ai Arhi velo r: - presc ripţiile re gula m ent are imp un pune rea documentelor pe stclaje din materiale ncinflamabiie; - pentru reducerea riscurilor de degradare legale de frecvente manipulări este de preferat să fie
c°nsolidalc. Prioritate se di pe riod ic el or , în ve de rea păstrării colec ţiilor complete.
kM n.V!
1
, , . f ll ir „ , vertical. gieiilatca volumului sprijinindu-sc pe coperţi, sau se ^ Volun:.1.- legale se ' . - m onecen/s „ s-,i mi rj. i jx-on/onl ila "u se se supr . i apun i ă mai mult de 3-4 volume. , Volumele nu trebuie
, n, nrcn îngh esui te pe rafi. La scoate rea din raft se su s|m pe o supiaf ne prea uig • ‘P
sj
c.u mai marc. m foarte erele se recomandă dotarea etajerelor cu un mlou care să p1V01c Pentru documente toane grue se 'V c , « , , n k g t M i în con,ne, « ernjera. PonU»
■
< * * * '
f' " ™ " « " » * * • ‘Icbulc K « * W ».
de foiocopial « * 0 pe™»» reproducerea Orâ 0 zicete* legii,unic. Nn trebuie 0 se c a , „
rmeraecrcn reproducerii Iucrăcilor prea fragile: este preferabil 0 se realizeze de la boa începu, nume,*, după c.irc să se tragă copii.
- Pe cât posibil trebuie evitată plierea afişelor, a ziarelor şi documentelor de mari dimensiuni - Foile i/olaic ţi dosarele trebuie dotate cu coperţi protectoare sau cu cămăşi, apoi plasate in murionil unei cutii de carton de bună calitate. Aceste cutii sunt în generai dintr-o singură bucată şi pot lî aranjate uşor pe o etajeră
Pastelurile şi desenele în cărbune trebuie încadrate sub sticlă cu o mică bandă de lemn sau d; urton care să înconjoare lucrarea, pentru ca aceasta să nu vină in contact cu sticla, - Desenele şi grauinlc
trebuie montate simplu pe uri carton formând o ramă cu marginea oblică, (pospăitul cartonul trebuie să fie cestul de gros pentru a evita frecarea unui desen cu celălalt. Desenele şi gravurile montate trebuie aranjate ’ ’’ ' n 'omi de /c>.c pana la maximul le în mape sau cutii. Mapele sau cutiile trebuie puse în dulapun ii,, cu cocij. ne
un platou orizontal, fie grupate două- trei în sertare sau rafturi
- Pentru dcpoziiarea hărţilor şi a dosarelor
Se folosesc mobile plane. Hărţile mari pot fi tăiate in
cucă ţi şi aranjate murise în aceste mobile. Se i recomandă ca mobilele să fie plasate aproape de masa de
lucru Dacii se conservă rulate ele
pot ii agaţatc pe sup ortun speciale, fix ate in ir zid sau suspendate în
dula puri. Personalul trebuie să vegheze consultanţii să nu , se spn jinc pe docum ente pentru a sene Folosirea cernelii trebuie interzisă în sălile de conservare Documentele rare 5i pre,i„a5e se păstrează separa, * Kle
^
şi frecvent
162
3.5. Restaurare
3.5 ... G en era lităţi. Principiile restau rării suni aceleaşi cu cele amintite la C onservarea activă. Aşa cum s-a amintit, limita dintre prima şi cea de a doua nu poate fi trasată, în activitatea practică, ai precizie. M ai mu lt, pro ces ul de re sta ur ar e inc cpc , de regu lă, cu operaţii din sfera co ns ervării active . Sp ic deosebire de conservarea activa, în centrul preocupărilor restaurării stau problemele restituirii formei originale a bunului cultural supus restau rării. ■
-
j. o.2 . R e sti tu ir e a fo rm ei or ig in ale . Pr oblem ati ca restituirii nu este sim plă - in prac tic ă - şi prezintă im po rtan te im pl icaţii tcorcLiee - s-a r pu tea spune ch ia r filozofice, cum ar fi c er tit ud inea res titu irii formei sau det aliilo r pn r. com para ţie cu forme cu un grad oarecare de asemănare da r nu stereotipa ; sau identitatea unei forme recompuse dm
membra disiecla
cu cea originală din care amintitele membre
proveneau; sau măsu ra în ca re operaţia de reco mpunere, fie şi ideală, este o restitu ire sau o rcm odcla rc, în care personalitatea restauratorului este implicată înu-o măsură apropiată de cea în care a fost implicată per son alitate a cr ea toru lui orig inal - şi de a ia mai de parte . în ce măsu ră restitu irea nu este o rc crc cre şi ca alare este sau nu jus tific ata. Rev enin d la pian ul pragm atic, fără a cdicta reguli ferme şi cu caracter obligatoriu, este clar că orice propimerc de restituire angajează profund personalitatea restauratorului, toată sens ibilita tea aces tuia, cu gustul, cu d isce rnăm ânt ul şi cu puterea acestuia de ob\ crea ţie In egală măsură , pro pu ne rea de re stitu ire t rebu ie să se sprij ine nu n uma i pe argum entaţie strălucito are ci şi pe o analiză tehnolo gică aprofu ndată, pe o com para ţie cu prinzătoare, incluzând nu num ai criteriile pozitive ci Si pe cele neg ativ e precu m şi cons ider aţii ca ntita tive , iar avizare a trebuie să se întem eieze pe discuţia controversată, cei im plica ţi trebuie să-şi asum e rolu l de
advocatus diaboli
pentru a controla astfel
163
J , A
l irc l.i temeinici;» propi . j pcci/jn cu pnvi " T
J
Z
Z
* * —
" * ^
merii
de
icstituire
nu
Ponte n
rt5,,,",
* - * • *
...... .............................
C.1A1 Din aceste motive, al ai ipoteza de resliu,,,,. _ linc Mpe cea a specialiştilor ca.c o u \i .^ c «I Ş. r c irc o propune ^
^
_ .....- ........ £
,
„« .,,0 *
* - ..... • * * cin,c si
imagini ,„c,n=c C , n , «—
rc“
a , c , c r m a " * »<>
P - ........ * o * « « « *
adecvată.
3.5.3. Organizarea laboratorului de restaurare. Laboratorul de restaurare se compune din m:„ multe subunităţi ţi anume: o unitate de investigaţii fizico-chimtcc ţi de deter minări biolog.cc, care contribuie la determinarea tehnologiilor folosite originar pentru producerea obiectului, precum şi |a aceea a rnodificărilor suferite de bunuri în decursul istoriei lor individuale, la identificarea agenţilor ţi proceselor de dctcriorarc/dcgradarc. respectiv la precizarea diagnoslicultii. la datarea şi zonarea bununlor, atât p, baza identificării particularităţilor tehnologice cu semnificaţie cronologică sau zonală precum si ţa selectarea tratamentelor şt a procedurilor de rcsfituire cele mai adecvate. Laboratoarele de acest fi! reclamă. îndeobşte, stabilitate şi optimizare microclimatică. protecţie faţă de vibraţii şi influente electromagnetice, precum şi utilaje adecvate. Desigur, instrumentele de mare fineţe, precizie şi randament, nu pot fi inslalalc in fiecare laborator de acest fel, ele fiind concentrate, datorită costurilor ridicate, in cele *
" * " *
* r""C|C' *
5i “ * ”SiSUră SCIVici,lc «
“ “ it,,0SiCC S' *
* * m * * m
0
pcn lni imr eaga rctoa, asumând,,-* Miel
* • « t e * instrumente 5i ,„stala|i, - microscop
balanţe de înaltă precizie, instalaţii de determimrr. . 1 tiucimmarc rapida ncdeslmcLivă şi nu numai calitativ;! a compoziţiei chimice, sunt necesare în fiecare laborator mai important.
ii;
In afara laboratorului de investigaţii afiv om,, ~ 1 ni atc absolut indispensabilă este depozitul de
tranzit, spaţiu special amenajat în care sunt depozitate h,,n„rii de muzeale venite din afara muzeului î1 infesta [c/infcctalc sau «urna, suspecte de asemenea pcnc ole, a u dclcrior; ive de rate, eventual cu procese active dclcriorare/dcgmdare. precum 5i cele adese din m u M flc cd picziniă simptome de dclerionirc gravă care le pune în pericol pentru celelalte piese din " ’ '' ~ ‘ a
' CC," ăla,K>
164 Nj
Aceste bunuri, în w
» .
»
\ V
jîjoccsiiic dv'
((r»]tii'TicjUc)-rcslrîunirc. sunt slooitc
111
spaţiu de (r;m/i[ in condiţii dc
i/oiarc ţi du inhibare provizorie a pro ceselor de deteriorare Aceste doua elemente comune, in principiu obligatorii ,v,„ ■ . I ru 0r,cc Jaboralor de resta urare suni completate de un laborator de conse rvare, dotat cu mii ,ir‘ UUI'1JC dc maS'>ral temperatura, umiditatea relativă. caracteristicile chimice ale atmosferei precum si nCmn. im ^ , ■ ■, ' Pemm inlcn 'e,it" rapide - cameră de climatizare, pompă de vid, etuvă, cameră dc gazare. In sfârşit, de Ja caz la caz sunt ni-p-m;-»!» ,„i , , ' £' ^ o Inboratoarc/alclierc de restaurare pe materiale şi tehnici. Lista spec ia lităţilo r poate fi în nrinoinhi . .r T ■
P
.
.
p i . urmatoaiea: piatra şi sculptură: metal, arnnireric,
ceasornicărie; ceramică, faianţă, *porţelan’ buuJi sticlă iciim. temn sculptura m lemn şi mobilier; textile, tapiserii, . .. broderii, daniele, piele, hârtie, cart e- tDcrmamenr nnim e grafica, r - pict ■ ,ura. pe lemn. , . . m . ulei , . pe oljmcnt, papirus, pictura panou, p icur a murala. Dc la caz la caz. în raport dc caracteristicile şi dimensiunile patrimoniului fiecărui liiu/cu, precum şi de calific are a fiecărui restaurator, se pot cupla unele specialităţi d.e. ceramică, metal. siiclâ. sau hârtie, carie, grafică de cane; după cum şi. dimpotrivă se pot adânci ca specializare d.e. arniurărin sau ceasornicăria. Din puitcl de vedere al teh nolo gici o peraţiilor de restituire se pot distinge operaţii de întregire c.îud obiectul este întreg dezagregat In membriî ihsiecln, dc integrare - când lipsesc părţi distinct determinate din obiect, care pol fi înloc uite cu alte noi confecţionate ad-hoc, dar cu un grad dc certitudine; m sfârşii, completare - când lipsesc segmente nedclcnninnlc care pot fi reconstituite numai prin analogie sau prin empatjc stilistică.
3.5.-1 Procesul tehnologic. Restaurarea începe prin izolarea bunului muzeal in depozitul de trmnzit Urmează investigaţia anali tic ă, în scopurile menţionate mai sus, apoi tratamentele de conservare m sfârşit, oper aţiile de în treg ire, inte gra re şi com pletare. Ordine a dc mai sus este cea logică, faptele iasă o pot răsturna, în c ursu l o per aţiilo r p utând interveni unele situaţii şi descoperiri neaşteptate care să ■aipună cu necesitate nu n umai scliimbarea soluţiei dc res taur are ci şi inversarea ordinci logice a °P-rnţiilor dc resla urar c în rap ort cu s tarea bunului. Şi î n acest dom eniu reiese cu prisosinţă importanţa
;
„„porta
■
"
* °
~
T
i ch i u ci lo r , a l i m cs ti ga lJ C
1
pu
«
»
I» « * ““ * * C' 5i
d°TO"“ l '
iT c u alte cuvinic inlcrdiscpltapre. c fw tu !1 1â p »
i n l c n p c d . p l a c e l e a ş i c o m . s i i,
Procesul se încheie cu - r a stf el a s ig u r a tă c o n ti n u it ate a com no ncn ja ca sa fie astfe • b
o t m v M . c o n . ro , p i n i p rc c c s p lu i. f t * *
^
. . , r 3 i « „ d c traseu, printr-im proces v erb al, d oc u m en t ob iectiv şi detaj-a, concretizează - ca şi avizele, Jiutiai S a pe
M ărturie cu
■ ■ i a- ,r ci t eh n ic ă p r iv i nd c o r e c t i tu d i n e a valoare istorică da r şi term ica p
pro cesu lui, m
c n n o a şl c r c c o r e sp u n z ă to r e t a p e . c r o n o l o g i c e î n c a d r a . c ă r a i a a c e s t a s - a d e s Q s n r n . .
l i m i t e l e n i v d u l ui ,j ce
Capi»»»! I. AC TIV ITA TEA » E VA LOPJ MC ARE CULTURAL-li
DUCATIVA
4.1. Aspecte corelative ele funcţiei ,1c v e ri fi c a re » „a t.im on iC n d 0," CI,iUl ^
Cd" “ !i° " * * " » » « W a pa r o s e,ic de aspecte coroiate care c a ra c tc n r cc *
„ccasl.l acu t,ta ie. Pri m a e ste ace ea a co relaţiei d intre educaţia prin muzee şi educaţia pentru muzeu.
EDUCAT IA PRIN M UZEU ŞI EDUCAŢ IA PENTRU MUZEU Dud o
.a . .
ic m ire as ă c^. cun oştinţe şi de atitudin i cultu rale pot fi difuzate in rân durile pu bliculu i
jran in u /u i, în ac ee aşi n ^ s o râ muz eu l tre bu ie să se facă cu no sc ut şi trebuie să de term ine o an um it ă atuudmc de opinie, faţa de in stitu ţia m uzeală, de patrimo niul cu ltural. Câtă vreme publicul rămân e un consum.iloi ^răbit şi inconstant, neinteresat de activitatea muzeului, de dezvoltarea şi progresele acestuia, nu consiliu;- un public receptor capabil sa stimuleze această activitate şi s-o sprijine. Accnsta are şi alte Implicaţii * tn pr im ul rând , a nu lai ca edu caţiei p rin muzeu. Publicul nemteresat de muzeu nu vizitează muzeul, ca alarc , nu a rc n ici pri leju l sa recep teze inform aţia pe care muzeul o transmite.
B. INFORMAŢIE ŞI FO RMARE Cel de-,al do ilea as pe ct cor ela t al func ţiei edu caţiona le a m uzeului este acela dintre informţic şi forma re. Desigur, a i cât o rg an iza rea ac tivităţii de difuz are a cunoştinţelor prin forme specifice cum sunt expoziţiile, capătă un car acte r m ai sistem atic, cu atât can titatea de informaţie este mai marc, cu aile cuvinte, transm ite un număr mai m arc de d ate c onc rete şi stabileşte un n um ăr mai ma re de corelaţii între ele. Dar aceasta prive ază în p a rte pe ac el as pec t de car e vi zitato ru l ve ch iului muz eu di sp un ea ma i lesne: de ca pa citatea de trăire emo ţională, î n pre ze nţa unu i obiect de muzeu. Aceasta formă de prezentare avea un efect formativ •niportant. Pe de altă p arte , ca racte rul specific al informaţiei de muzeu, pu rtată de obiecte tridimensionale, concrete comp ense ază a cea stă in tclcc lualiz arc ex cesivă a informaţiei pe care o transm ite muzeul,
Din aceste motive expoziţia dc m u/cn. oricât c on tinu i iernatic ar avea, nlâla vre me cât nu Sc depărtea ză de esenţa sa şi operează cu imag ini şi, mai ales , cu obiec te, a rc o mate ca pa cit ate d e influenţare afectivă, deter min ă atitudin i şi trăiri. De altfel, ace asta este şi cond i[ia I ran sm ilcr ii u nei ca ntit ăţi mai mari de info rmaţie. Sc ştie astăzi că n n ciul 'capac ităţii de re cep tare î nt re i nfo rm aţia c u ca rac ter conceptual transm isă oral sau în scris, pe de o parte şi inform aţia cu ca racte r plas tic, dc i ma gine , transm isă prin imagini artificiale, sau cu ajutorul unor obiecte concrete, pe dc alta , ex istă un raport d e la 1 la 3. Intelectul omenesc este capabil să asimileze dc trei on mai m ultă infor ma ţie pe acc asală din urm ă at ic decât pe prima . Deci, cu cât expoz iţia are o valoare pl astică mai ma re. cu at ât inform aţia tra ns m isă e ste mai bogată cu atât şi structurile de idei sunt mai uşor asimilabile Apare aşadar un metalimbaj de muzeu, metalimbaj caic construieşte imagini complexe, din obiecte, im agi ni şi texte scurte - etichete şi titluri - pre cum .şi din rel aţiile viz ual e di nt re ele. In stabilirea acestor relaţii v izuale un rol primordial il joac ă poziţia în spaţiu a obiectelo r şi etich etele pentru a tran sm ite inform aţia intelectuală privind obiectele şi rap ortur ile cu ltural- istoric e di ntr e ele. In acest domeniu inl cn iiK rcmod cinrc» pl««lcS, consimţim mediala importau!,! in cadn,l limbaju lui de murea I" SCl,i" 'b
*
umbicnlul obiecielor) ţi ca m ătilo cţiclice ale ob iectelor»
nud n to valoare afectiva, ele ev,de,.„ard ca lin,! imrimcc i ale obieeielor. co ninb uie la sUibilirco „no, valo n şi d eterm ină apa riţia trăirilor şi atitudinilor co lorate emoţional. Greşelile în ceea cc putem numi limbajul dc muzeu pot avea ra ^ i „ , ■ I i m ea co nse cin ţe ma i grav e şi mai extinse de di le -am dori Ca să dau un exemplu: toţi copiii din ţara ro mâ ne asc ă si 1 ' , i jur uan uis că şt-1 unagtneaza pe Deccbal cu coiful dc la Poian a Coţofeneşti greşit reconstituit, pentru că au va™, r , , p u ca au văzut film ul "Da cii". D ar implicaţiile nead evărulu i în limbajul dc muzeu şi mai ales ale linsei rt~ . PjC1 tlc luuita esicucă sunt extrem dc grave şi trebuie evi tate cu o rice preţ.
se re
A GENERALITĂ Ţ I Expoziţia este -sic principala formă dc majiifc^larc culluml-cducalivă a
ri
muzeului şi. totodată, cea specifică Prin expoziţie. muzeul
nu numai că difuzează informaţia cuprinsă in
mesele care îi constituie patrimoniul, dar expoziţ înseamnă pentru nnnin, muzeu, forma r r _ dc , expresie PJt 1 1 ia uisumina specifica l
echivalentă cu alte fonne. la fel dc obişnuite, cum sunt publica ţiile - a rezultatelor cercetărilor ef ectuate de
i colectivul muzeului. Acesta este un lucru foarle important, dc obicei, neglijat, şi într-o măsură hotărâtoare, tocmai conformismul şi prelucrarea unor adevăruri gala confecţionate din manuale şi tratate fac ca expoziţia să fie denaturată şi să dorină un lei de ilu strate a ac estora din urm ă iar nu o expresie a unei gândiri creatoare. Accasă atitudine este nu atât o formă dc conformism cât mai ales. o formă dc comoditate spirituală în general, nimeni nu poate împiedica pe muzeograf să-şi expună propriul punct dc vedere, mai
.
ales atunci când vine cu materiale noi şi cu rezultate obţinute din cercetări proprii sau ale colectivului din care face parte.
a. Definiţia şi componentele expoziţiei
Priu expoziţie se înţelege o formă de comunicare a unei informaţii complexe şi specializate în acelaşi timp, folosind drept mijloc de comunicare expunerea ordonau! a obiectelor şi imaginilor după o schema adecvată scopului comunicării. Expoziţiile simt dc mai multe teluri: de_muzeu, comerciale, de propagandă, didactice. Expo/i)ia de muzeu se compune din trei grupuri de clemcmc conslilucnlc: exponate, predea şi ■ M
s»~-
M
... _
.
Prin exponat se intele;c orice obicei sau imagine prezentata in cadrul expozipei şi —
se
disting trei categorii de exponate: autentice, auxiliare ş, complementare. Prut proiect se in|elegc ansamblul de măsuri ş, preve den de ordin de special,laie. .clime şi economic, nec esare penrin organiza rea expoziţie,. ■ t ■ . . , i t i j p miiloace tehnice Pnn muzcolchiucă se înţelege ansam blul de mijloace mi * c
p
?i ctichetaj necesare amena jării expoziţiei.
! !
-
mobilier, iluminat, mijloace audio-vizuale
Exponatele
,|C ori»,1Jflif. cu ' nlonrc realii, piese de muzeu, cu allt uiilcnliee unii bunuri cullumie ong» <
o selecţie Muzeele mari ţi cu patrimoniu bogat cxplln ai uu le Pentru expunere se Mec totdeauna o «iccpt. I I „r In iceasta perspectiva sunt alese exponatele autentice cele mat îndeobşte. irt-20% dm patrimoniul lor. In aceasta p j , ... finiţii valoare estetică şi cele ntai bine conservate, reprezentativ e păuni tema expo/i|tei. cele eu cea mat malU valoare * rir
obiecte) cu caracter de constnicţic intelectuală,
Exponatele auxiliare sunt imagini (mai rar ootecte;
. muzeului i ■de unităţi specializate, sneeializalc snuei sintetizând informaţ de produse in muzeu sau Ja comanda ' ia autentică vşi umultc on. parţial sau integral inedită. Ele trebuie să Do tcn.cmicitc ştimţ.nc. prezentate într-o formă accesibilă ş. într-o ţinuţii estetica corespunzătoare. Principalele exponate au.xtltarc sunt: planuri, hărţi. reconstituiri grafice sau in modei miniatural, organigrame funcţionale, fotografii Ele ridica probleme de mărime şi scară, de prelucrare grafică şi plastică, de stilizare (imaginile naturaliste apar adesea simpliste şi lipsite de gust), de accesibilitate şt de claritate, care (rebute rezolvate atât în raport de tematica expoziţiei cât şt de contextul c.xpo/jţional. Planurile trebuie sâ fie claie şi să sugereze exact dispoziţiile plănuiteiricc. In cazul unor planuri critice sintetiz ând mat ntiillc faze constructive este de preferat decât un singur plan prea încărcat, mai multe planuri pe fn/c succesive şi o schemă sintetică generală. Ele au la bază rclevee critice, ştiinţifice. Hărţile trebuie de asemenea să fie clare. Este o problemă de scară şt de legendă. O liană de muzeu (rebute înţeleasă dmtr-o singură privare Hărţile sunt de două feluri: sinteLice - grupând un conţinut divers raportai la o singură bază teritorială: de . fiarta descoperi iilor preistorice din România - şi în acest caz. ca să nu devină prea încărcată haita (icbuie tratată redacţional, punându-sc accentul pe aspectele canmnuvc, nu pe diversificarea calitativă; analitice - detaliind un singur argument prin raportarea adccv ală Ja teritoriu - d.c. itarta răspândirii bolţilor pe arce încrucişate. Reconstituirile grafice şi modelele plastice miniaturale, trebuie să reproducă fidel, detaliatspaţiile existente şi sâ sugereze, prin convenţie grafică sau stilizare plastică, părţile reconstituite şi nivelul de certitudine al reconstituirii.
170
*#■ Orjwnigrcmiclc r,mc|i<,,,„c ,i c ,»fi„ ile
^
caracter nbslmcl şi. în forma lor nudă, rebarbativ * « , * m * a ‘ l0r
In , , ■ ln •u.ir,i do coordonate de m ărime şi scară
c°"‘" |i0,,'u l si * > » — «■» r. d » t ,;„c
Fotografiile trebuie şi ele selectate din clarităţii. Tre buie rep rodu se la o scară
'
sa„ crm„n,irt,
pune! de şedere al semnificaţiei, repre zenta tivi lăţii ţi
on.jbil.i
t li privitor, sunt do preferai cele color şi, după caz.
cele aeriene. Tn general, toate exponatele nirviiim* ■ ■ ’ ‘ ' 1niagiiu pot fi concentrate într-im punct audio-vizunl (proiector, monilor) care le afişează îmr ^ ' '
'
11111 ,l ordlIlc- Numai unele fotografii mon umentele pot fi
folos,IC ca fond e x p l o r a i sau drept cap ac de pcrspeclhS in „moca Hxponmcle comp leme nt.™ pe, fi folos,,» ra
ar alr ae c „ p0| fi n= fo(ograf], dl]pi
moimmcnlc sau după piese di„ al, c e le s t c , d „ s tr5nd piesele Incnmplclc expuse; fie rccons,,,,,!,, grafice - model plastic - de nroccse - monrmi t ■ , , P - ■ \cntu al tehnologice. La acestea din urmă stilizarea este esenţială, naturalismul producâ nd contraefccte supărătoare.
h. Tipologia expoziţiei
Expo ziţiile sun t de mai mul te feluri Cea mai impo rtantă manifestare de acest gen este expoziţia de bază, sau perm an en tă (există o oa reca re d ife ren ţă între expoziţia de bază şi expoz iţia perm anentă). Urmează apo i expo ziţiil e tem por are te ma tice , sau expoziţiile de colecţie, expoziţiile it inerante, foto* expoziţiile sau ex poziţiil e de panou. / Ex po zi ţia de bazei şi ex pozi ţia de co le cţ ie Ex poz iţia pe rm an en tă cuno aşte o ma i m arc varietate şi o mai marc licenţă în alcătuirea ei. Poate sd aibă structur ă tem atică d ar po ate să fie şi o sim plă expoziţie de colecţie şi alunei tot ceea cc trebuie să respecte este o oarecare ordine sistematică.
Ambele sunt perm ane nte. E xpo ziţia de bază trebuie să fie
reprezentativă pentru profilul
muzeului, expoziţia perm anentă poa te să nu fie reprez en tativ ă pentru profilul mu zeu lui - sa fie expoziţie ds coleqie. Aşa, de exe mp lu, este ex poz iţia d e pipe şi curioz ităţi a muzeului d in Co nsta nţa (e xpoziţie de
/
■kvtic de piese (Ic imi/cu icprc/cni:iinc pcilltl
. sf| cuprindă o sc i i , .1 -îs id;ir. lichide o bf sp \noo/i /i !'l :i c'c ^‘1A1 colecţie) nr e/ iii tV trebuie sa aibn o tem atic ă ţi trebuie ;11C O * în d e re ca şi P ^ ' " specialitatea pe c aria cie cujJi sclc or iBinalc autc nlic c. câ t şi e xpo nat e auxiliare Şl udent. folosind atât pic ilustreze ideile acesteia, conc complementare E \p o /i U f t *
' rm singur cmc
co ,=c,ic « * 5, * o ^
(la
*
M
P i« . »
......*
nrl
.
1
*
—
00
* * *
c^
*
5 5 1 “"
cri,c ri,: b o a r e a - , „ «
*
vedere al idei. temati ce). Cons eci nţele sun t importante. De
capacitatea reprezentativă a piesei din p , , - nlK.-. . „ ics5 „vti prost cons erva tă, ca te se c iteşte mai greu şi exemplu, intr-o expoziţie de baza poate f p 1 , ■ care, in conse cinţă, arc o valoare intrinseca
.
expo ziţia de colecţie nu mai există motiv pen tm
mică dar care este ilustrativă pentru o tem ă. în timp ce in 1• n insera o asem enea piesă, ca re nu se \n inserre cu succes
aase "în sine" fie din punct de vedere artistic, fie al în scria de piese foarte bine conse rvate ţi valoroa cuno/-il.11ii lor. I„ rcalilaic. „„ se poolc spune că cxpozi|in de colcc|ic es.c lipsi,â de orice (c,amică. că m, „c o idee. dar aceste ulei din exp e di a de colec|ie (nu de bază) suni pn |m c şi simple. Din accsl motiv, de mu lte ori, o expoziţie de colecţie este m ai uşor accesibilă. 2 Expo ziţiile temp orare iernatice sunt caracterizate în primul rând de folosirea materialului
aute ntic. Deosebirea din tre ele şi expoziţia de bază este. în general, de di me nsi uni, pre cu m şi p rin faptul ca tema se p rezin tă ca un ansamblu de idei cu lunile temporale sau de o rdi n ştiinţific . Nu îşi propune să repr ezin te în treaga istoric n unui judeţ, ci un moment din ca, nu îşi pro pun e să reprez inte toaic des co per irile arheo logice ale unui judeţ, cu numai o staţiune; nu îşi p ropu ne s ă rep rez inte cu ltur a populară m
unui jud eţ, ci a unui sat. sau numai un anumit gen de manifes tări. To tuşi. în e xpo ziţiile temporare
tematice sunt prezentate totdeauna ansambluri, cate, chiar dacă nu sunt general reprezentative, suni lotuşi rep rez ent ativ e pentru o tem ă limita tă în timp şi spaţiu. $, expo ziţia tem porară îşi poate permite folosirea unor exponate au xili are şi com plemen tare, ba chi ar îşi p oate permite, intr-o măsură mai mare decât expoziţia de baz a. şi folosire a un or mijloace muz eolehnic c mai dezvoltate; proiecţii, muzică de fond cabină de proiec ţii sep ara tă. In rapo rt de temă,
172
f. aine tuj.ită chiar ca un adm Arai spccinco! dz sunet şi
DOcori o expoziţie tem pora ră le m n li a lumină.
!n general, expoziţiile lemj orar - Anixcrs.iri, fcstivilăţi cultu r.il'
mnu.mir importantei cu alte cm .ntc . un criteriu de
oportunitate; - Realizări deoseb ite ale mu // ului care trebui
1 fie popularizate ţi care nu încap decâ t prea
îngust in expo ziţia d e baz a, - Caren ţe de cun oaştere a le pu blic ului care suni in felul acesta compensate. N iv elu l ac e sto r e xpoziţii te m p o ra re es te , d e as em enea, diferit . Ele me rg de la expo ziţia te mp ora ră o rgan izată Ia sediul muzeului sau. uneori. Iu alt sediu din locali Lite, până la m ar ile e xpo ziţii t em po ra re t rim ise pe ste graniţă, sau internaţionale. Pol li orga niz ate de un singur muzeu, sau de mai multe mu/ec laolaltă, in care caz se constituie o echipă de lucru ad hoc. Jn unele cazuri, aceste e xpo ziţii rep rez intă o iniţiativă ce ntrală.
3.
E x p o zi ţi a d e colecţie urmăreşte să popularizeze un fond valoros care prin natura lui nu este
decât extre m de îngu st rep rez ent at în ex po ziţia d e bază. In acest scop este prezentat publicului acest fotul, îii cadrul unei e xpo ziţii spe cia le şi i nt r-o form ă a d ,;c\ .:tâ. ( are suni condiţiile organiz..n i nuci asllcl ne expo ziţii? In primul rând să prezinte valon uşor «cec .bile şi care să se adreseze publicului i m mimai pe . . . . . . . r . U',r-ă c vorb'» de nisie piese foarte interes ante di n p unc t de a i.o.i v plan in te le ctu al ci şi p e p l a n afe cti v. A lt lc l. d uca c \ o iu . i ue i >■ , „ , ... , ; „ nir 'ir iii ' cot*/-ti cu Iară o ase men ea expoz iţie riscă să eşuez e, vedere ştiin ţific da r ca re nu ofe ră pu bl icu lu i o air.ic ţm . ptv . •
,.vro/itii este relativ simplă. Ea nu scuteşte totuşi de o De obicei, org aniz area unei asem enea expoziţii csic re . , . , ......... tinolottidi sau stilistică a ansamb lului, să nu anumită selecţie şi, în pri nc ipiu , treb uie sa ilustre c . ■ . ,,r,r iihil itatc în mod pregna nt, vizibil. In sfârşit, ca ^pete elemente s t e r e o ti p e şi stă m a r c h e z e e t a p e l e d e v i a b i l i t a t e m n p _
W te fi completata cu «p en ale auxiliare şi co m p le m e n t de un anumil fel. 4.
< n r ă c i rc ca păt ă uu m od s pe cia l d e o rg an iz ar e. In Expo ziţia itineran tă e st e to t o e x p o z iţi e t em ţ - -
. -.„va c-irc trebuie să întrunească mai multe Primul rând, selec ţia de piese autciUice e ste foa rte restrânsă.
fie inir-o bniifl stare de sănătate şi rezistente la călită)i:
m fie valoroase,
să fie fente reprezentam c. u ■...... .. transport. Numărul de exponate auxiliare şi comp ei e ■
ex pu şii. care
de ob.ee, o exporti,,e
cslc foarte marc. iar o parte specifică a accsict
, .„cci al: mobilier modulat, demontatul şi « te mobilierul « « * 1 ..... j :., mecanisme complicate cât din simplitatea
ruwmtabil. cu condiţii de securitate caic provin nu > < 1
soluţiilor şi din soliditatea lor. De obicei, acest mobili;
nctr nrnicclat în aşa fel încât să se adapteze unor P
. .• , „vnn,;t ,r p-,71 snccialc. containere, vitrine care pol fi 1 mijloace de ambalaj C3 re fac parte integranta dm cxpoziţ • închise sub forma onor cutii ele. 5
.
{pioexpoziţule sau expoziţiile de panouri. Fotocxpoziţiilc nu sunt decât un caz, cel
frcc\cnt şi cel mai simplu al expoziţiilor de panouri. Expoziţiile de pano un pol fi fo tografice sau tipărite tn unele rare cazuri pol îmbina fotografia cu unele obiecte autentice care pot fi expuse plat pe panou. Folccxpoaţiilc şi expoziţiile de panou au structură temati că, au o instalaţie extrem de simplă, panouri modulare demontabilc, cu mijloace de ambalaj apropiate şi sunt destinate unei inan circulaţii Eficienta lor este, totuşi determinată de calitatea imaginii şi de parametrii ei de realizare pe panou. O expoziţie cu imagini multe, mărunte şi proaste, are toate şansele să treacă neobservată. c. Proiectul expoziţiei. Proiectul cuprinde: Iernatica sau proiectul de idei, proiectul tehnic,
compus, la rândul lui, din două părţi, proiectul de mobilier şi proiectul, de graf ică şi proiectul economic sau dc\ izul. Tqinalica este proiectul de idei al expoziţiei prevăzând ordinea în care exponate le sun t grupate dar nu in m ed necesar şi soluţiile curcnlc, spaţiale. C l trebuie sa conţină o tematica şi cum se alcătuieşte? O tematică de expoziţie trebuie să
cuprindă: definii,vmca temei care, uneori, se în|clegc uşor din titlu aşa încât o simplă explicitate este suficicnla. Alteori, are nevoie de nişlc explicaşi mai ample: in primul rând este vorba despre delimitări in trmp şi teritoriale, apoi de puricare a priucipalelcor ide, pe care expedia urmăreşte să le demonstreze, ia sfârsiu a principalelor grupuri de obiecte pe care expoziţia înţelege să le princip alelor mijloace cxpoziţionalc.
174
.
folosească
şi, în cele din urmă. a
I AI'i'l E TEMATICE! ALEGEREA TEMEI ÎNTOCMIREA TEMATICEI DE JDi - documentare - elaborarea variantelor posibile de
articulare tematică
- alegerea variantei optime AVIZARE 3. ÎNTOCMIREA TEMATICEI DESFĂ ŞURATE (ca la tematica de idei '
+
docum entare -doc iiincnta ţic tehnic ă privind localul
- elaborarea variantelor posibile = lista exponatelor postbilc - alegerea va rian tei o p(im c-do cun ienta |ic cu martori cotaţi, repartizată pe artic ula ţii tem atice cu varia nte de grup ări de detaliu - caietul de sarcini AVIZARE Eig.Jă Etapele tematicei
După această expunere urmează întocmirea tematicii propriu-zise. Cn alte cuvinte, stabilirea articulaţiilor ma ri - cap itolelor - pe ntru fiecare capitol al grup urilor de piese care urinează să fie cuprinse, corespunzând câte unei idei, în acest punct mergând cu detalierea până la numărul de inventar al piesei.
r ~ —
'
d e sf ă ş u r a t ă
COMPONENTA pî UL in ll-'bl
nx?
i.
_-----------------
—
-
,
—
-
-------
- Justificare teoretică - Nivelul informaţiei specifice - Nn ciul paLnmoniului corespunzător - n'nifrlivp rvliimlionalc
2.
Lista de exponate posibile
Expunerea variantelor tematice - Idcca
principală
-
obiectiv
educaţional
fundamental - Variante
dc
articulare
tematică:
teme,
sublemc. rcinodclări dc ansamblc 3.
Justificarea alegerii variantei optime in raport
- întoc mire a docum entaţiei muzeale pe
dc:
artic ulaţii tema tice, liste
- eficienţă educaţională
program e pen tru expona te auxiliare şi
- posibilităţile patrimoniului
complem entare, martori cotaţi
- economi a talc
- Cu variante de detalii tematice
(criteriu de inini-mnxi)
-
dc
exponate,
Caietul tematic pentru proiectantul
tehnic Fig. 14 Componenţa tematicei
în practica muzeelor noastre, dc foarte multe ori o tematică se prezintă ca un grup gr°s manuscris in care este expusă, pc scurt, dc exemplu, istoria României, după care urmează un corp mult mai subţire dc manuscris în care sunt dale listele dc piese. Fără îndoială, există ne cesita tea unei justificări, dar această justificare nu trebuie să însemne repetarea paradigmelor general e d , dimpotrivă trebuie să7 1
176
-
i
......
..... gCIlC
.................................................................................................................
...................................... ..................... .
* ' ■ « .......... * . « ..... t l e .
pc pinii local, dii'ccfiile către care '
, , ll(Ji captă uiiioasicrci-i
accsîc;, suni cele caic dau nota si,ccillc-!.' , ............... ......... Lis tele de p iese fi, principiu, acestea
------- paragrafe de expoziţie. In accsic Im i i -- -------- ---------- —
"ll ,L ‘pcci/icc, siaditil curioşdnţ . clor ,
,
iluc" «"'"l'l'cll, . . .
■ * *
si
Hcbuic să «c
'" rlU“r"CU,al: “ pi,olc- subcaPll0,e-
Ms ,L l ' e l n n c n re v fi y ni r.
modul general: "Se va face o In r
?l “ "V'cmcn'aic. dar ,ot la
. . . » _ j. ‘ ^ ,,,l°C,ni- '' 111 CMC necesar ca accs.c materiale să fie elaborate mea din momentul întocmirii iernaticii î„ , „ . ' ‘ *' Lvar' ‘Iacă nu exista nişte studii preliminare care să Preoţeasc a accsic materiale auxil hm si , l1rc eoniplcmcmarc. ele vor ti ,tiatc. in momentul organizării expoziţiei, de acolo de unde se găsesc cu n v-u . ' ’ mvcl de cxcc ulic. do od e mai iim ite
•* " —
M minună,
de obicei toi generală ţi cu un
Cxp0/J|jd
1» sfdtţit, „ o„ i,„ă probiemă: in m se dea m ar m r^ ro lo gm nd ai
'
o , că„d tomabca cs,o gaia pca.m ptoiccianiucbuio să ,
r piosclor de c«p„zi|ic. diinensional, ţi cod,r.c„(i: gmp, p,„vc„ic„,3.
- i compoziţie, dimensiuni ele nrecuni si n i *ii»i rin Cor^■>■ s-----s ' dc s‘lrc,m cuprinzând mai ales interdic|iilc şi scmtiiplc.
den iat e dm cerinţele conservării patrimoniului obligatorii în execuţia expoziţiei. Proiectul de mobilier constă din câte un proiect de execuţie, cu toate detaliile tehnice, cu extras
de materiale şi cu s oluţiile dc îmbinare, pentru fiecare tip de modul cxpoziţional. Proiectul de eralică. cuprinde planul spaţiilor cxpoziţionalc, cu amplasarea modulilor cxpoziţionali şi cu marcarea traseului dc vizitare, precum şi din veden dc perspectivă şi în elevaţie - proiecţie orizontală - a spaţiilor şi desfăşurării pereţilor cti am pla src a fiecărui exponat în modnli. Devizul cuprinde antccalculaţia fiecărei piese confecţionate şi a fiecărei operaţii de montaj cu materialele, forţa dc muncă şi regia consumate, recapitularea pe capitole - însumarea tuturor costurilor individuale- şi calcularea - dacă este cazul - a beneficiului.
f u m t n n . i ' t f f l ' ™ 1" '
r
(PROCES
a - DOCUMENTARE
DECIZIONAL
REITERAT)
-■
- comanda sociali - structura ţi starea generală a palii montului b - FORMULAREA TEMELOR POSIBILE c - ALEGEREA TEMEI OPTIME - răspuns la comandă - posibilităţi tcoietice şi materiale AM ZA RE 2. ÎNTOCMIREA TEMATICEI a - DE IDEI comportă variante generale AVIZARE b - DESFĂ ŞURATE
! i
comporlă variante de detaliu AVIZARE 3. ÎNTO CMIREA PROIECTULU I TEIINIC
d e e x e c u ţ ie
a - PROIECTUL DE MOBILIER b - PROIECTUL DE GRAFICĂ - stabilirea circuitului - repartiţia exponatelor şi muzcolehnicei pe circuit c. PROIECTUL DE INSTALAŢII
________ d DEVIZUL ECONOMIC __________ _ _______ ___ Fig.15 Proiectul de expoziţie
178
o u a m m u u y o a m o u a im tM
exponatele, se d isting , aşa cum s-a amin tii trei categorii: cxpooalcjuuciiUcc - piesele de mu/cu - cxpon;itc auxiliare - exponate cmc pleacă de la un document autentic - clişeu, rclcvcu - prelucrat pentru expunere, fotorcpr oduccrc mărită, diapo zitiv de forma t marc, hărţi, plan uri şi perspective, reconstituiri grafice sau in model miniatural. La aceste categoni se adaugă exponatele complementare, care cxplicitcază exponatele autentic e, ele î nsele apa rţinâ nd celo r mai variate categorii - obiecte, scheme grafice, re constituiri ş a nul . Folosirea exponatelor auxiliare şi complementare este limitată de trei factori: - un anumit echilibru oblig atori u în tre aspectul autentic, em oţional al expoziţiei şi cel didactic; veros imilitatea şi calitatea ştiinţifică d ar şi arti stică a do cumen tării care stă la baza întocm irii aces tor exponate şi în sfârşii, calitatea artisti că a p reluc rării lo r expo aţion alc , cai c trebuie să prezin te calităţi de discre ţie şt stilizare remarcabile o. Etapele organizării expoziţiei. Orice orga nizare de expoziţie se desfăşoară ca un proces
deciziona l reiterat comportând ntai multe etape necesare. (Fig.16)
*
- prima etapă este aceea a alegerii temei. In cadrul ci se disling mai multe faze. Prima dintre faze este aceea a ad unării infon naţici. care poate fi grupată în câteva scrii determina nte: info rmaţii privin d com and a soc ială, info rma ţii privind opţiunile publicului, inform aţii priv ind cunoaşterea teoretică a problem elo r de spe cialitate, informaţii priv ind patr imo niul muzeal. A doua fază este aceea a for mu lării ideii t em atic e fu ndam ental e, c are dă şi titlul expoziţiei. Această fază îmbracă cel mai adesea forma aleger ii variantei celei mai bune dintre mai multe elaborate;
‘
179
i i u*i i i o m .
\
/ \
m
im i
\
i m»
/ 1 1i i
U'ltm l'S Ol n/IONAI Ml I II MA I ) * l'KO U ( 11 t
dtvunieiit.ne i eljlnn .in i dc u/i e
'■ 1 Al t ! | 1\ | \ |* o / | ||) ] CVeCuţle
‘
N l:» M S
\.îl 1 , I \ l ' o / j
i u i
irmlml
" N<'MO\VUKAl \ l ' o / | | II
1 1 IM)S:V»n. 1ACO /I II II
1
'
k
.............. . ..........
a,;,
..........
r
.......
: , ; ; 7
■'
" "
ln 1'npcle orpni/jlrii expoziţiei
........
.
.......... ......
- *
..
..................■“ |,,0iK' >” ..........
•
..............
>• =-P ri.«â«l. elaborară
<
........
■
.................................................. .....................................................—
....... ........................ ......................................................m ...... : .................—
... -
. *
......
...........
" b'niairea „ r , J , , . , , , s .’“
■ - l , Po , , v o * olaboe
^ ^
^ ^ ^
*
'" d° *
'
a..
pr aci co - .„ob.bcr.
..........
acestora,
1
■*
.....
*U ‘ ">JuSIV ,,la,c*falele, tehnicile şi costurile
- următoarea etapă este evouijin exjxvi„ei. ""
.....
. Ctapi' CS,C î, ,, w n'' »vn dosantl ui e\p o/J|ici cu pri nd
.
Cu pnv “'c i;i *-^pozi|ie. materialele de
kni:illC:l- ProicciuJ. reportaj foto m d e
' I ‘
p o p u l a r i za r e e d i i n r .
CNIS|;U 1,1 sr;"î" - extrasele de pros t m ' » in;lutisciiselc c„vâ„li1riior dc ,a M-'tiaton şi cartea de impresii ale c x
.
i v î h .m
n
*' accsl pntcJ- catalogul (dacă . . 'USaj> cv cm ual registrul dc
1X,,Vlc 50 ',0PUn 'a arhri-a documentară a muzeului.
I so
I M'iU implic,uc nvi ziri ide unor foruri coinpctcnlc, ut mărind să ■r , , ‘" h ......
i .ipo /iîivc, liliti - de S mm iu. l . k po ll\i 'mm .
jH,|
monitoare video în circuit
^ 111 Mu ...m mimai un si ngur ti)), fie dispersate pe parcursul inlr cgii
o\js» «ţii şt nn ipp ,, ,tl. | ( n 1u ■11 i *
i m h ., vn ce
‘
mi
pun efo
I
,
iW iccnpitulnrc.
* In general potiviziunea şi televiziunea în circuit
11, ţ.lV m deveni picdomiiumfo.
1 ’•
iii itaţile im tiu’spu rijlnnn le
'"''la cxpo , iţioualv • simt acele activ ităţi care an loc în cadrul expoziţiei. Primele ca '
h i I ! , 1 tu - \mi ţă iltnliv' aceste fictivit;\|i suni îndruma rea şi ghidajul,
11
'
1 1
"
I. JI-'M
im
Mi 1 \ c t e ansamblul m ijloacelor folosite pentru a comunica vizitatorilor informaţii
i 1' , |n>diil de oipaiii.'.ire şi conţinutul expoziţiei: ghişeul de informaţii, semnalizări, aftşaj şi
«in liotat, loi v ola nte cn infor maţii soi isc despre expoziţie. <»î' isoni do iu l.o mafii, existent numai la inu/ecle foarte mari, trebuie sa fie în măsură să micul,- c . on lo im opţiunilot lot şi să le poală furniza, liber sau contra plată, scheme de orientare în muzeu (p lăn uii ale exţxv iţuloi) In ona gliişeului trebuie afişată o astfel de schemă generală la o scară foarte ■nai o N om na liz ăHIe se icali.v.-i/ă |>nu mijloace curente - panouri cu săgeţi şi titluri de săli - şi trebuie să marcluve ttasnil de vizitate Afijnjul cuprinde titlurile de vitrină, textele de vitrină, etichetele colcctise (pe grupuri de obiectu) şi etichetele individuale (jx; obitvlc).
'*
• im
l ut ur i * M l rM
ac
pun iilimci când vor,na cpr.n dc m ic c a i e t e
np.i.|..u„,l „ne.
subdiv i. iiim iernatice coerente
I e\le de vitrină se întocmesc atunci când piesele expuse cer explicai» care nu se cpui/e.i/.i mei pnu (iţimi mei prin etichete. Textele de vitrină trebuie să fie scurte ţi
clare, s.t nu prezinte met
redundantă şi nici încifrarc Se afişează pe fondul vitrinici, vizibil dar discret le xt el e colec tive definesc identita tea colectivă (semnificaţie, origine, provenienţă) unui grup de piese constituind un ansamblu tic aur. depozit, garnitură ele ) sau a unui grup de piese relativ stercotipc. I lichelele individuale dau informaţii despre funcţie, onginc şi prove nienţă, mai rar despre Jorm.t şi clasificare tipologică, a fiecărui obiect. Lsle nul ea etichetele să fie scrise m.irc şi citeţ, dar necesităţi de estetica ambientului cxpoziţional lac adesea sa nu se poală amplasa eticheta lângă obiect (etichetare directă). In acest caz, se procedează la etichetare indirecta, se amplasează etichetele grupat intr-un spaţiu apropiat, neutru din punct de vedere expo/iţional şi se numerotează obiectele.
R. GHIDAJUL este, în principiu de trei tipuri automat, oral şi scris. l '" ld "'11
13 ™ul11'
«le realizai cu douA tipuri de aparate Hac ;i portabile
..lud :,iu l cu ap ar at Ita « r folosi, ,ua, ales la monomanie sau, io muzeu, pom™ piese esscp,,on.de (4 c. Ciocondn la Loiorc) Oi coosl.î, i„ e ene,al. dim r-„„ difuzor, couecla, la no easc.ofoo ICf "
b,,d3 ' ... .......*« * "
« “ «* « « w
OCA inserţia ,„„„edei declanşează corisio care se
derulează până la sfâişit Ghida jul mobil se realizează printr-un casctofon n!n w ... casctoioo piajer cu comanda nranuală si drspoziltv . loc I de piele eu cure., de „m ă, - de pun arc Apa,and se inchrnaza la „o SIa„d specia,, u„ de * s, predă la slărsmd
viztlci.
Vizi la rămâne „cconsrrăosă de ghidojol an,orna,. Daloritf comenzii.
poate fi op nt şi reluat ori de câte ori este necesar.
„rfonoaileoal
ici
Chi<..>j>i| ar jl eatc activitate a de îiulium src «ala p„ care n r Moşul publici.... ...
-
CCI,:m1 “
io
Ci b , , ,
c
,
‘ *
" ra '™ *
18 'LU,V'"'C- '"
Pdm" ^
Ci' d° * " *
*
m" '10 0ri
^
* “
* ~
* • OU
*“ ** “ * »* « » * ™ Sliopla a unei Ucb,“s *
dc
corato „
poetul unei dlmilii undo domuul convoca
Cil audito riul ncMtiu f;;. j
'
u nccc^ n l pentru a verifica gradul de accesibilitate al informatici pe care o
transmite. '
’ c *3 Ccu^n3 ghidajul? Evident nu acea informaţie de Jn sine transmisă de obiect, ci, in -eteri sticilc grupului, în primul rând informaţia general;! care este posibil să lipsească in ' ’ tj~ ° nSl!iC’ C,Cc:irnctcrclc socio-profcsionaic. In al doilea rând trebuie să transmită acele
cm . de corelaţie care nu pot fi sesizate direct fi care, eventual, duc la integrarea exponatelor într-un '
;
1
ce i m um ie in.orn.ngi cu caracter teoretic. De foarte multe ori este necesar să se
omijfu privind cercetarea care a dus la dobândirea pieselor şi moi ales la stabilirea '
"
n--Io,.! de ctaifinurul gliidajulis, al doilea element specific este acela ăl limbajului
f°,0$it: inf0nEa|ia trCbUk 53 * * * * * * - -p o rt de nivelul general de cultură al grapunfon îatr-unfcl copiilor, in alt fel se vorbeşte adulţilor, a i un anumit spccflc profesional fi in alt fel sa vorbeşte turişti!or străini, mai ales când vin din ţări îndepărtate, care no se integrează în istoria şi cultura Europei, dea nu au elemente de c e r e r e directă. Desigur că şi volumul de informaţie se modifică în raport de aceste considerente.
Ghidajele pot fi efectuate şi de specialişti străini de muzeu Astfel, profesorul poate să iacă ghidaje ori de câte ori vine cu clasa la muzeu în măsura în care e profesor de specialitate; cu o condiţie: sâ cunoască muzeul. Cu alte cuvinte, să vină din vreme la muzeu, să frecventeze muzeul să aibă relaţii a i Muzeografii în aşa fel încât să capete o mare cantitate de informaţie suplimentară cu privire Ia exponate, la îl*J£hd de amenajare, de organizare a expoziţiei ş.a.m.d. Dacă aşa cum se întâmplă de foarte multe ori,
..... . „c ..................... . ..... „ cxpo,,,,:,
........... « »
*
ii„r-o tlisciilic caro a «
™ 11 d K " ' » ^ M
‘ ................. ' .
fcl “ =
acelor C e,„ c u c s p e c i i » 5i « m c l rr d c c . P c „„ „ accs,
Ic» ac„„ r™
două,-ce, do ard la R e * »
-jo rd ar ca
niu/.cogmlllor s-a„ r romr„|:r, pcm™ i n c e d , , , ^ glu dajulu , exclu siv pcrso na lul u, de muze». Accs, pune de vedere exprimă o deforma,ic profesională: profesorul de sp ecial ,late poale foa rre bi ne să fac ă glu daj ul cti condiţia s.i se pregătească, să fie in temă b. Aceiaşi problema se ridică şi pentru ghidajul turistic Ghidul turistic este avantajat in ghidajul în muz eu de cunoaşterea grupului. Cum, in general, gluz ii sunt gru paţi pe lim bi ap ar d e aic i î ncă două avantaje: frecventarea unui con de grupun, in al doilea rând cunoaşterea limbii, a jargo an clo r respective şi a subtilităţilor de expresie. Dar şi ghidul turistic, pentru a face un ghid aj efic ient, î n m uze u trebu ie să cunoa scă foarte bine muzeul
în general, pentru ghizii turisti ci se orga nizea ză cur sur i de către
între prin deri le de specialitate, la care sunt chemaţi şi specialişti d in m uzee şi sp ecia lişti in mo num ente istorice Aceste cursuri nu dau decât cunoştinţe generale iar dacă ghidu l nu vine dup ă aceea, d in p ropria iui in iţiati vă, la fiecare muzeu, să-şi îmbogăţească informaţia specifică, ghid ajul răm ân e nu numai foarte gen eral, d ar neinteresant, plat Tristă şi cazuri ia care frecventarea asidu ă a unui muzeu per mit e ghizilo r să facă ghidaj eficient, cel puţin la nişte grupuri care nu au decât interese foarte gen eral e î n p arcu rge rea
muzeului, aşa încât de obicei atât ghicajul făcut de profesor, cât şi ghidajul făcut de ghizii turistici, trebuie şti fie supr aveg heat de către personalul de muzeu, cu in sensul unei poliţii per man ente pe urm ele ce luilalt ci a uno r sondaje, d in când iu când. exalând să se comunice en ormităţi sau bizar erii
c Ghidaje d e specialitate Ghidajele specializate sunt de mai multe tipuri: în p rimu l rând gludajul tematic Muzeul este uzitat de un grup care este interesat de o anum ită problem ă. Problema ace asta po ate fi urm ăntă pe o seepe verticală pn n întreaga expoziţie, sau poate fi cu pri nsă num ai in tr-o pa rte a acesteia pe câteva săli. Ghidul, evident, trebuie să se adapteze ccn nţei gru pului. De foarte multe ori, în asemenea împrejurări dacă există un specialist din personalul muzeului care poate să răspundă este
184
' :A
y
un) un) g /ic im itat it at cl să fac; fac;ll jiliidijul. mi să să-1 lai i rli«hil rli« hil ilo sm ricin pviuiu a
sig,ui. sig,ui. vu vu da mai puţină
satisfacţ satisf acţie ie grupulu gru pului. i. Al doilea lip de ghidaj ghidaj specializai ghidajul lecţie
P'«,1 '«,1'Wr 'Wr e l'Me o forma forma c u c se
mi i
programează din vreme. vreme. De obicei obicei csie •cup •cuprin rinsă să inii un cu'ln ţi «c|>rc/.ir .ir«ă o lo.mă caraclcriM caraclcriMca ca de activitate cultural-cducalivă. Un asemenea ghidaj lecţie sau pielcgero
[iii [iii >a sun pe i
I. I
restrâns dc piese, tinde spre epuizarea informaţiei, informaţiei , liebuic lieb uic să uili:i ili:i mi nî\cl niadeimo. d.n d.n u i
.1
m
av i /.i pi
u
accesibi acce sibill Ghidajul Ghida jul lecţie sau sau prelegere poale li l i de asemenea, tijulul tijulul sun sun i:on i:oni]» i]»lct:U lct:U pnn pio p ioiec iecţn ţn sau prin elemente spectaculare: muzică, muzică, audiţie audiţie în timpul ghidajului sau după ghida ghidai, i, nni/uă r e t
'
film, sau cluai spectacol dc teatru în raport de cnrnclcrul exponatelor, di humele e.ue j I muzeu ţ.a.ni.d. Realrlatca csie că un ghidaj prelegere, bine oigani/nl |)oa |)oak k
''
' -
mai înalt nivel şi de mare rafinament
d A lte tipuri dc ghid»} ghid»}.. In sfârşit, in af.nî de aceste upun lundamenl.ale dc ghida,, mai apar ...
rapo rt şi şi de cerinţ cer inţele ele unu. public care csie extrem dc va.ml va.m l şi alic "P " P ‘" ' dc !’!,k !’!,kli''' li''' Cl,m Cl,m ar *' >']u ib 'v]c luleer. Dc exemplu, când
vine
inlr-u inl r-un n muzeu, ea Muzeul Naţional Naţional de Isioric a Romanici, cu c ca
n r de expu nere , cu un u n grup care ar vrea să să vadă intr-o ora tot ce este este mai mai important, atunci ghid sa facă o selec ţie - să treacă treac ă in marş prin pri n sălile sălil e muze m uzeului ului şi sa se opieascu opiea scu la acele piese şi şi la ac ele \
expr imă real r ealităţ ităţi deosebit dc imporlantc. Evident că aici cxislâ diiicullalca aleg e ii ş n care exprimă
" '
criteriu. Criteriul este acela al disciplinei dc speciali.a.e şi a. reprezentativi^ii deosebite din punctul de \ede re al discip linei. De exemplu. exemplu. în Muzeul Naţional Naţional dc Is.one trebuie mălaie mălaie elementele elementele esenţiale esenţiale pentru istoria noastră. In alic muzee, trebuie prezentate .cmc şi piese în raport dc profil şi dc ceea ce sc expune i i ■ \ r»^ nimi cil surorindă, surorindă, cvcnlu.'i cvcnlu.'ilcle lcle intere se sie mai import important ant.. In In acela acelaş şi timp timp,, ghidul ghidul trebui trebuiee să - ■ ■' ' vizitatorului şi să le satislacă pe loc.
-»
/ (•. (Jhidiijil
pa letele let ele suni stocate coicspunzâtotire. Tex cad rulu i fiecărui modul cxpoziţional.
C.SPECTACOLUL DE MUZEU In expoziţ expoziţie, in afara ghidajelor, se pot organiza şi o scrie de m anifestări public e. Cele mai mai frecvente şi cele mai eficiente sunt spectacolele de muzeu. Şi mei se pot distinge două tipuri de spectacole Mai întâi spectacole de sunet şi lumină care se pol organiza numai într-un anumit fel de muzeu - acelea car e expu n In spaţii largi elemente monumentale, cum c Pergam oidul de la Berlin şi şi cum sunt de altfel, altfel, doar câteva alte muzee din lume. S-a încer cat un asem enea spectaco l şi şi la Muz eul n aţion aţion al d e antic hităţi hităţi di n Buc ureşti, dar spaţiul spaţiul prea îngus t şi încărcătura excesivă, mai ales în lapidarii), au făcut să nu poată fi frecventat prea mult şi să rămână un spectacol costisitor şi ineficace. Cel dc-nl doilea lip de spectacole sunt ceea cc am putea numi spectacolele de cameră: muzică de cameră, recitări, eventual balet, dar, evident balet cu o echipă restrânsă sau cu un singur balerin cenacluri. Toate aceste manifestări sunt organizate. în principiu, de muzeografi cu concursul unor specialişti în domeniile respective. Spectacolul de sunet şi lumină, de exemplu, este un spectacol extrem de complex şi de prete nţios. nţios. Nici măcar toţ toţi regizorii nu ştiu ştiu să-l organizeze. In orga niza rea unu i ase me ne a speclaco! rolul muzeografului este desfid de important. în măsura în care trebuie să asigure colaborarea cu echipa de specialişti şi, în al doilea rând, să determine elementele de interes, care trebuie să fie puse în valoare pnn jo c u l de lum ini. ini . Da r practi pra ctic, c, rea lizare liz are a spe ctacol cta colulu ulu i aparţ ap arţine ine in tegr te gr al ech ipei ipe i co nd us e de reg izorul izor ul specializat. Celelalte tipuri de spectacol Insă sunt în mai mare măsură dependente de muzeograf. Pentm că el po ate com bina d iferite forme de manifestare scenică, scenică, solicitând direct pe diverşii diverşii execu tanţi. tanţi. In ra port de capacitatea lui de a organiza un asemenea spectacol, care să se integreze în atmosfera sălii, să aibă nişlc leg ături de ord in artistic şi intelectual cu expunerea, spectacolul spectacolul poate II mai reuşit reuşit sau ma i puţin puţin reuşit, reuşit,
186
\ n oncc ^
lui lui » tavmc sarcina, sarcina, destul destul de delicată delicată,, de a arca arc a cu expoziţia. expoziţia. Spectacolele
'
ebuie să se înregist înre gistrez rezee înti -un program, cunoscut cunoscut,, popularizat, trebuie să Iaca seric, seric, (un
singur spectacol d in acesta este un experiment, nu o manifestar manifestaree cultural-cduc cultural-cducalivă alivă efica eficace) ce).. I D. EXPUNERILE ORALE IN MUZE MUZEU U Alt tip de manifestări publice care se mai pot organiza in muzeu sunt formele de expunere orala atunci atunc i cân d pot fi lega te direc d irectt de expoziţie. expoziţie. Ele nu sunt sunt practic decât fie fie simpozioane, fie gliidajc prelegere, prele gere, în care se apelea ap elează ză la nişte specialişti din afină. afină. De obicei, o asemenea manifestare - nun ales când este vorba de manifestări colective de tipul simpozioanelor - ca să fie eficace, csic ulii să se poată deschide vitrinele şi manipula exponatele, ca astfel să se ofere p osibilita osib ilitatea tea celui ce lui care face expunerea să se refere refere direct la nişte elemente din expoziţie. expoziţie. Evid ent, această condiţ cond iţie ie creeaz cr eeaz ă ruşte ruşte implicaţii implicaţii de ordinul securităţii obiectelor şi de ordinul conservării, îns ăşi ăşi m anipul ani pul area are a obiecte obi ecte lor trebuie tăcută cu anumite precauţii şi şi cu o anumită disciplină. Muzeograful treb uie să aibă în vede ve dere re aces te cerinţ ceri nţee şi şi să asigure din punctul de vedere veder e al disciplinei muzeografice întrea ga mani festare . De exem plu, la Muzeul Zambactiau se realizau nişte nişte asemenea combinaţ combinaţii de simpo zioan e cu s pectaco l, foarte interesante, la care erau invitaţi artişti artişti plastici ca re îşi îşi prezentau câte o lucrare sau câte o microexpozifie, simpozioane care aveau un marc defect: publicul, numeros, de altfel şi pas ion at, um plea pl ea sc ările ări le şt sălile, fuma. fuma . în final câteodată se mai consuma şi alco al co ol şi toată toat ă pov pov estea ducea Ia nişte dereglări de microclimat care erau, evident nocive galeriei expuse liber.
E
ACTIVITĂ Ţ I DIDACTICE DIDACTICE IN MUZEU UZEU
Tot în expozi exp oziţ ţie pot po t avea ave a loc o serie de activităţ activi tăţi didactice. In general, genera l, se recunosc trei tipuri tipur i de forme forme de activit ac tivitate ate didacti did actică că în î n muzeu: vizita organizată, vizata vizata tematică şi şi lecţia lecţia de muzeu. muzeu. a) V iz it a o r g a n iz a tă poate
să aibă loc fie în cadrul orelor de specialitate, fie în cadrul orelor de
dirigenţie, fie în ca drul dru l ce rctml rct mlor or de d e studii ale elevilor. elevilor. Acest gen gen de activitate este organizat de profesor profesor
y
.
cu concursul muzeului, dar ghidajul în timpul vi/itei. este, în principiu, asigurai fie de pr of es o r • r
de
mu/eogiaf In ultimul caz, rolul profesonilm nu este insă pasiv. Profesorul trebuie să “
1 ®Urc. rc. in
continuare, disciplina clasei, si intervină de comun acord cu muzeograful ca să actualizeze o
u scrie (j
cunoştinţ cunoş tinţe primite la la clasă în raport de expunerea muzeografului. muzeog rafului. Desigur Des igur aceasta aceas ta presupu pres upune ne o 0arccar 0arccar,, coordonare care se poate face pe loc. înaintea vizitei, dar este mult mai bine când coordonarea aceasta Cstc rezultatul unei colaborări permanente şi îndelungate. h) l iz if u «
« - i m are are un cara caract cter er pre prepnu pnu.. Temu Temu v ia ,ei cs.e cs.e des despr prin insă să din din programa anal,„ a ,
CllS CllSd d ,tS,,eCl,VC Ş' de
*«“ “ •
Profe rofeso soru rull ne muzeogr muzeografu afull cfcct cfcctoca ocazâ zâ ghi ghidaju dajul. l.
co nd db cs,e cs,e accia accias, s,.. pe care care an, mai mai discuta discutat-o t-o:: profesoral profesoral sa sa cu cunoasc noască ă bine bine muzeul şl şl a ^
0
colabor colaborare are în d e lu n g eu muzeografii muzeografii să să-şi -şi asigure asigure ,„ro nna „a suplnneumră suplnneumră ne ce sar i * ved vedem em care sun, coud.pde pe care care „eb uie « ,= îndeplinească muzeog muzeograf rafiei iei a, „a c, cdnd Ta Tace 0anjzală sau ta o v ia ta tematicii. tematicii. Una dintre dintr e primele condiţii condiţii este să cunoasc cunoască ă * programa analitică anali tică şi manualul Pcnim ~-x ■ i r j ■ ndifcrcn, ddee nivelul viz i,ei, ,,rrebuie sa a s ig u re ie gă găn u a cu
cunoş"n|cl cu noş"n|cl c cap aure au re Ia clasă clasă. A doua cerinţa es,e aceea de a , ' a se integra contex tului dida ctic Cu alic alic cuvinte, să folosească uu Imibaj Imibaj adeexat si metode ^ d t ^ o p r o P i v ' Po Po cele folosire la clasă. C u m i„ ştoa lj modernă me todele active suni cele cele care au precădere c s r e d - d inelode aclive ' metode ac„v c - nu o expunere mono,orei mono,orei ş, eo n,m n, m ul ci acestora despre care se porae informa fic „m
^ d° m “ 5‘ mU2K,*r2K,*r-ir ir 'Jl să folosească folosească
^
^
"
cuvu cuvuue ue,, cslc cslc nece necesa sarr să mcapaă mcapaă Casa Casa - grapa, . ,0, til|l til|lpul pul ^ expu expune nere re
— ■*
L 1 “ “crcs S1 de panicipare panicipare la
^
“ “ ** «
“ “ “ - • r m g ău r e aa.erioaril p e o ra , „ ,
.
programa prog rama anali an alidc dcă ă coincide uneia sau mai multor multo r lealii d vXlu ac manual man ual Este utilă i discul.c discu l.c cu profesorul, anterior, ca să cunoască rmvM rmvMnnt , - . ^ manua ma nuatuJ tuJui ui î 1 0 m crasei Lu înţelegerea tem " vizitele tematice temati ce coincid cu lecţiile de recapitulam Cl rcspcctivc- Dc obicei.
c) Lecţia de muzeu.
’iVsor fJc dLa«gure.
*"l o c r w f a —
ira
Lec|ia de
m W m CMC 0 lccl'° obii-n.iii.-i cure. in,O. iu loc să aibă loc î„ clasa.
<■ « ” * * * > . roi..«w
.............. ........... .... .
tc\po/i(i;i. De cele mrii multe
« i daloHia caracterului c*pou|ici c.„c s„ a d re »
0 sene (
:SAI luluJOt vârstelor vl categoriilor socio-profcsionalc,
>oarcca,
cxpozi|ia nu este suficientă c;t material' Hid-.m.- . ■ ■ didactic. In acest ca/, profesorul arc nevoie de materiale
casrj
,„„,1 „ suplimentare: fie de materiale de muzeu r-ir^ •, .„ 1UCU> &lrc’ ,n ,,,od sPCcial P°< «o ase din depozit şi pusc ]a d.spo/afia
es,.
profesorului intr-un mod. evident, apropiat cu respectarea cond,„ilor de securitate şi conservare ele.. fie de africă a
materiale didactice precum diapozitive. hartă ele., pe care profesorul ic aduce cu sine. iar muzeal va trebui ii ofere posibilitatea să le folosească. De cele mai multe on atunci când arc lor o lecţie de muzeu, este
aibă 0
util să se suspende circuitul vizitatorilor, sau să se dea un cr c .i t obligat care stă ocolească grupul şi vitrinele vizate de lecţie. Cu atât mai mult este util să nu se permită accesul ailor grupuri care ar perturba
1 frec
desfăşurarea lcc|ici.
'-JSC.S
Pregătirea lectici de muzeu îi revine, in principal profesorului Darea să o pregătească bine acesta
I cu
alte in
trebuie sa m dm vreme contact cu muzeograful, să aibă o colaborare foarte strânsă cu el, să cunoască bine nu n!1IL';li cxpozifia dar şi materialele din depozit care îi pot (î utile şi sil stabilească cluar aspectele I
i j cc şi tehnice ale desfăşurării Când se desfăşoară astfel, lecţia de muzeu are o clicicn|â foarte marc
că le
4.4. Ac tivităţile paracxpoziţionalc
- .cljwt.ifi pa raex po/i penale sunt toate acele aclivilăp care au Joc în afara c\po zi|ici şt fără ^'tu ră di av iă cu aceasta, conferinţe, simpozioane, dezbateri, spectacole., universităp cultural-ştiinţifice, lectorate, cursuri ş a. Toate acestea trebuie să îndeplinească doua condi|ii pentru a putea figura printre aehrităpie muzeului: -a se înscrie in cadrul specificjtăpi acestuia (deci să intre în profilul şi în aria teritorială a muzeului) şi să reprezinte o preocupare axată pe patrimoniul acestuia; - să nu constituie o expunere pur oraJă ci să folosească forme vizuale de comunicare legate de muzeu, de expoziţia şi patrimoniul Iui.
| , 'i rir|,i'l. sesiunile ştiinţifice. tli în «iccsl caz sunt lin loc special între naivităţile p;)iaexpo/i(ion,ilc d ocup.) , , ',/i-incnl c i sesiunile în ansamblu trebuie orientate valabile cele două condiţii menţionate mai sus, cu iidjosiii c.i ' -• tematic mr comunicările, fiecare în parte, trebuie să aducă informaţie noua, prelucra
care
permită integrarea relativ uşoară în ansamblul cunoştinţelor de specialitate
•t.5.Activitatea de popularizare şi pr opa gan dă a muzeului.
Materia lele complementare expoziţiei Acestea sunt in primul rând materialele de popularizare şi de îndrumare, dar care nu fac pane integrantă din expoziţie
A Al FŞIJI, cel mai frecvent, cel mai des folosit este afişul In nipon de caracterul expoziţiei avem -'fişele şi panounle permanente şi afişele de publicitate temporară. In general, afişele şi panourile permanente trebuie să fie de mari dimensiuni, executate pe materiale rezistente şi nu trebuie să fie înlr-un număr foarte marc, în sclumb trebuie să fie expuse in locuri de marc trafic. Afişele cu durată limitată, pentru expoziţiile permanente, este indicat să fie multiplicate în număr cât mat mare şt difuzate foarte larg, nu numai in locuri de afişaj, dar, în fonnal nuc, în magazine, în restaurante, in toate locurile publice, m aşa fel încât să constituie, efectiv, un mijloc publicita r foarte larg. Evident, condiţiile a fişelor în aceste împrejurări sun, altele. Po, să fie de mărimi drfente în raport de locul de difuzare şi pe materiale de rezistentă limitată. In legătură însă cu realizarea grafică a afişului de muzeu sun. mat multe obs ervaţii de făcut. O compoziţie prea complicată şi prea mărunţilă a afişului este, din capul locului, exclusă. Afişul, ca once
190
insmmicm puDuciiar, irccjic st nio,t c-mmica oc a
şlcti
«1 a
k | mk
.ucuţii si j : a m.aţu
însăşi imaginea pc care o ofcnl. In principiu, este necesar ca nHvul fă aibă o imagine, de obicei, fotei iaii .» - poate să fie şi o imagine grafică - colorată. frumoasă. mate. alraitivâ şi uşor sesizabilă In al dr iL j ram) textul ele pc afiş nu trebuie să fie foarte marc, in schimb caracterele grafice ale textului vi pomii.i o sesizare rapidă şi diferenţială: mai întâi "să izbească" mesajul esenţial, în al doilea rând sâ P -Ifl 1 culegerea unei informaţii practice: ore de deschidere, adresă, eventual localizare pc planul oraşului Iu general noi nu păcătuim pnn foarte multe afişe reuşite Din această pricină aspectul colecţionam de. .di, nici nu c foarte dezvoltat la noi în alte ţâri, unde preocuparea pentru afiş face parte din activităţile im numai publicitare, dar şi cultural-artisticcalc muzeelor, afişele, după epuizarea expoziţiilor şi a mtcrc suim publicitar, devin obiecte de colecţie şi se vând la standurile muzeelor, aşa cum se vând ilusli.il J c cataloagele ş a.ru.d
(.6. Activitatea editorială a muzeului Com pone ntă a funcţiei de valorificare a patrimoniului, activitatea editorială are trei dnccţii majore
editarea,
de materiale de popularizare, cdiiaica de materiale ştiinţifice şi produc erea şi
comercializarea de replici, imagini şi piese artizanale
A. PU BLICA ŢII DE POPU LARIZ ARE a.
C a n e a p a jt a U «n ara i, i.
După afiş elementul (le populan/.are cel nai frecvent ţi cel mai
efiuta, este canea poştali. Ea poate fi prcacma.fi individual sau intr-un re, pmp.ll
intr-un plic
spcctal
ccnfccpouat. De rcgulfi canea poţialfi ilustrată trcbmc ţfi fie color Cartea poţtalfi alb-ncgn. se vinde prost. m i
căuta tă;in al dorica r ăn i trcbmc ţfi a,bă la t a * o « n a * » de foarte bunfi caii,mc
-
cu alte cuvinte, o
fotografic foarte bunfi. In al Ovilea rând. Irebuic să fie escortată la ua nivel tipografic foarte înalt. Degeaba se foloseşte ua el,seu color foarte bum daca tipografia nu ctaloneaan a t a c a , introduce nuan|c lipfiloare iar zincuriic nu se s u p r a p u n bine Si dau imagini de interferare. O astfel de cane poştali este ratfiti «i va fi
/
c u n u n a de fociiie pu tin i Iunie. Acestea sunt cond it.ilc ima gin ii Mai trebuie men ţionată mcă o condiţie cu materialul pe care este tipărită să fie de bună calitate, pe care si se scrie bine. să fie ««steni, chiar şi |a un anumit grad de umiditate, pcnt ni că ilustrata este cum părată ca să fie trimisă E xi şti şi o condiţie de conţinut imaginea trebuie să înfăţişeze uri obiect repreze ntativ. Niciodată nu trebuie uita t că ilustra ta este un nujloc de propagandă, nu numai pentru muzeu, ci un mijloc do propaganda în g eneral, pentru istoria ţi cultura ţării, pcutni popula rizare în slrăinăia ie. pentru lot cc înseam nă propaga ndă cui tu raia. De u selecţia obiectelor rcp rezemate trebuie la cută cu grijă şi cu competenţă. Altă latură a problemei c ărţilor poştale: în general, trebuie asigura tă o varietate destul de marc in raport de varietatea pieselor de muzeu. Dar, în acelaşi timp, este preferabil să se editeze sîocun mari din aceeaşi ca ne poştală, de la 6.000 de bucăţi in sus Pentru că sub 6,000 preţul de cost c prea mare, marja de fer. cric iu a muzeului este in genera l mică, aşa încât, la un n umăr mic, totalul uu prezin tă importan ţă dar la un număr mire,
s u im
totală este considerabilă, mai ales dacă se ajunge In o rulare relativ rapidă a
stocului
(> Plian tul de m uzeu
Pliantul sau broşura-plia nt este un materia l uşor pe care il cumpără
publicul cât de cât inte resat. De foarte multe ori este mai util ca pliantul să fie difuzat gra tuit. In principiu elementul dominant la pliant trebuie să fie imaginea şi nu textul. Imaginea trebuie să îndeplinească ace leaşi cond iţii ca şi la carte a poştală, cu un corectiv: se poate merge pe ima gine alb-negru, sau pe combinarea unui mai marc număr de imagini alb-negru cu imagini color. Dar imaginea mică, de proastă calit ate şi execuţie tipo grafică fac din pliant un material ncvandabil, ncdifuzabil - este inutil să fie editat In afa ră de ima gine, in mod obişnuit, pliantu l trebuie să conţină informaţia utilă: dalele pri vind vizitarea, adre sa şi loca lizarea pe plan ul oraşului, schem a circuitului de vizitare şi dalele ese nţiale despre muzeu: câteva dale istorice, stru ctură şi profil, eventual - ca legendă la schema de vizitare - repartiţia circuitului pe special ităţi şi teme. In ace ste condiţii pli antul devine uUl, intere sam şi este căutat. Altfel, atunci când pl iantul este îns oţit de un text foa rte decla rativ şi poetic, da r lipsii total de eleme nte utile de informaţie iarăşi rămâne neinteresant pentru publicul vizitator. Deşi i se spune pliant, în principiu este mai util să fie
19 2
!" v . -ii ,i ii măreţe costul.
C- A l t e m a te r ia le d e p o p u la r iz a r e ti p ă ri te . In afina pliantelor, afişelor ş, «.„pin, ,,„. i ,1
in|.«
........ ' d ~ ProP-\"aruî:t uşoare, se mai num ără o sen e mn eag ă de elemente llulitr iţi ... ...... .1 «nih *c
accslc materiale trebuie să răspundă unor condiţii pe care le-am diseiitnl «lua prialominaic i -
............
-u caracter publicitar şi cu informaţie utilă cât mai scurt posibil Sig ur« i au i Irelnue •.i.ihibl
otdccuna un compromis rezonabil: să nu scurtezi textul atât încât să nu mai dai nici un lei de intuim un ■ce dea n-ata informaţie încât textul să nu devină supradimensionat. d.
ir
G h id u l m u ze u lu i
Gludu! muzeului este o publicaţie extrem dc pretenţioasă I t in hm ■i
■• cât mai multe informaţii utile înlr-un format cat mai economic şi intr-o formă cât mai aii.r lisă
Giadu ni c editate la noi. la F.dilura Meridiane, ale celor Irci mari mu/ce naţionale.
Hucuieşti la i Glnţ
Gnpoca - sunt din punctul acesta dc vedere, cât sc poate dc nereuşite: (acute cu multa auiiţvlcuţ.i protesrmaiă dar nu muzeografic. Este vorba dc glodurile Muzeului naţional de antichităţi al Muzeului <1. n o n e al Moldovei din laşi - ghidul vechi bineînţeles - şi al Muzeului de istoue al I uinsilvuniei Au texte serioase dar care constituie expuneri ale istoriei României cu referinţă la muzeu
o iluxli iţi
necorcspunzătoarc. măruntă, prost executată tipografic şi având la bază o fotografic slabă, şi mt umţm exact informaţiile utile. Un ghid trebuie să cuprindă. în afară de aceleaşi informaţii mile ea şi Mate celelalte clemente dc propagandă, una sau mai multe scheme de vi/itaie. in taport «le niamnen iun'«ului PC
accstc scheme
dc
vizitare trebuie să se recunoască: spaţiile cxpo/iţiomile amplasarea modulilm
txpo/,|,orali - viirinc, panouri ele - cu o codificare clarii, apoi «
n
a
pc senil a cxponatcl... - rlcci dc
obicei numeroase - cu o comemarc puţin mat delalială a celor remarcabile, pe urinaţi, pc săli. I* vilnnc şi pe panoun. La fiecare sală si. la fiecare secţie sc poale face, ev,dom, o scurta expunere cu privire la conţinutul e,
5,
la ideile pc care Ic ilusmcad. Dar aceasta nu uebuie să se iransfonuc iuir-un curs
universitar sau inir-o lec|ic. Ghidul trebuie să fie resinins ca volum Accaslă expunere „ci ,„ ie xă Ac insolită fie dc ,lus,ra|ic in text de bună calitate, care să premie o scleepc dc piese reproenialive în
..........
19.1
col ni.il înalt, fio (io un set de planşe situat la urma, după fext cu aceleaşi cnnicleristici şi calicii. Prima soluţie este adoptata de englezi şi de francezi, a doua .soluţie este adoptata de italieni. Deci, în principiu, eludat este un catalog signalclic, sau selectiv, de felul celor de care s-a vorbit mai înainte, îmbogăţit eu o sene de elemente in plus.
e Catalogul de muzeu. Ultimul material de popularizare este catalogul de muzeu. In mod obişnuit catalogul destinat publicului este un catalog selectiv, de felul celui despre care s-a mai amintit.
f
M a te ri a le au di o ţ i vi de o. In
afara publicaţiilor de popularizare enumerate imediat anterior, ca
materiale complementare expoziţiei, muzeul mai poate pune în circuitul comercial dar şi cultural şi alte produse: în primul rând, materiale audiovizuale - diapozitive, film pe bandă îngustă, disc. casetă de ir.ugnctcioR sau film cu coloană sonoră specială sau diapozitive şi casetă de magnetofon). <■ '. D ia po zi ti vele pol fi puse în circuit izolate, oferind o marc varietate de alegere şi selecţia lăsată latitudinea publicului vizitator, sau în seturi. Când sunt puse în circuit izolate, fiecare diapozitiv trebuie să aibă imprimat pe ramă nilul piesei şi nişte informaţii sumare: loc de descoperire, şcoală, autor, în orice u
(. and sunt grupate in seturi, nu mai c necesar acest lucru, imaginile pot fi doar numerotate şi
sctit! însoţit de un scurt text explicativ. O problemă deosebită o constituie prezentarea setului ca atare. In ;ram pucurilor obişnuite de plastic, setul trebuie să aibă o anvelopă rezistentă şi onorabilă ca înfăţişare. Cv.oecată pe această anvelopă se poate pune o imagine. De obicei, însă, anvelopele, pentru mai multă trăinicie, sunt făcute din material plastic, şi sunt prevăzute cu un sistem de închidere  B a n da de ca se to f ou - în general, constituie sau comentariul însoţit de fond sonor al setului de diapozitive, sau înregistrarea sonoră a unui spectacol, evident în primul rând sonor, muzical, organizat în excepţional de muzeu: muzica preclasică sau reconstituirea unor forme de muzică demult dispărute, S3 Umuzică populară autentică dispărută, extrasă din arhivele de folclor, care să constituie o raritate, poate si devină nu chiar un monopol, dar un fel de prioritate a unui anumit muzeu: să nu se găsească in magazinele obişnuite de muzică.
194
y
v
c hilimil,
nma
CC poate » fie nim
“ P t o "V «
piu, ii
o
V .
care „„ face ducă, să p,„air6ă * * *, nlMn, ţl „ nc, p, llc
* °
«
*
« * « .
accsl sls.cn,
de p„„e,c
in circi. ..
........
...
Qvamajul că d,femele ele,„cmc componente po, r, comandate separa, 5i c,„apără,c a l poate vedea sa iu asculta numai ceea cc îl mirn-tr-T?*, , , . isează. - Sec jpoale produce şi film sonor, prevăzut cu coloană de sunet, care de obicei, este o cxpunere-gliidaj însoţită de însoţita de fond muzical. în asemenea împrejurări, filmul poate să fie filmul
od
muzeului sau un film cu o anumită temă istorică, de istoria cultura. de artă. realizat cu piese din muzeu. il Cuscra vulva
nu este altceva decât un film cu comentariu sonor irincorporat transpus pe suport
magnetic.
g . P ro g ra m u l de m uz eu .
în nici un oraş din ţară nn există asemenea programe. Acestea. în
general, sunt materiale tipărite sau multiplicate, caic cuprind fie programele tuturor instituţiilor culturale, de spectacol şi. uneori, de agrement din oraşul respectiv, cu adrese, ore de program, uneori chiar informaţii privind conţinutul programului, adesea bogat ilustrate, [n orice caz, atunci când sunt ilustrate, ilustraţia trebuie sa fie de calitate. Alteori, este vorba numai de programe ale muzeelor sau ale unui singur muzeu, în care sunt incluse toate manifesiările cultural-muzcalc din săptămâna respectivă sau dinir-o lună Aceste materiale se găsesc de obicei gratuit in centrele de trafic. Se cunosc şi centre de informare culturală, special organizate în cadrul marilor oraşe.
B. P UBLIC AŢII DE SPECIALITATE - au fost tratate la activitatea de cercetare
C. PRODUSE A RTIZANALE. Ulii mul gen de obiecte cu caracter propagandistic pe care muzeul le poate pune in circuit sunt obiectele de artizanal. Cele mai frecvente sunt replicile, care ridică o dublă problemă: aceea a adecvării la cerinţele publicului, aceea a ţinutei esleticc (evitarea kitsch-ului). Soluţia pentru ambele comportă modificări in structura fizică - reducţii calitative, stilizări, simplificări, transpuneri în alt materiale. în ceea cc priveşte obiectele de artizanat la noi se practică mai ales preluarea In circuit a pieselor de aria populară. In străinătate se oferă şi artizanat artistic, piese de artă aplicată
inspirate de piesele din muzeu mici
tl. >onni do navă ţa m ti Uvuo aceste
P>o m \
e.> -O poulă li puse
ia cir aiit trebuie să aibă fuiiclioiinllliilo. să seivească la ceva celui c.uo Io cumpără. O tio tio dimensiuni convenabile ca să poală ii lesno iriitisjH'iItMo tic \( Minimi
5» să
tto executate la un nivel toLiîn iiull
senstic. ca să 3tragă O experienţă foarte inicrcsuuiă 11 tîlenl IVleşul catw tu paralel cu materialele tio prc'p.uvmdA. pasca in circuit bancuri, batiste
$1 sacoşu 1I0 plnslie
tu mui'im imprimate alo Moţului ţi ale sălilor din
muzeu ce se vindeau foarte bine, O experienţă mai puţin fericită a lăviu Mu.acul Salului când a adus l.i.i pirogravale, crcsiatc, care
iu i
s-nu vflmltil aţuiu|\' deloc, ţvniiu ^â apărea dilioultatca deosebită a
transportului.
4.6. Muzeul şl pulilîcuJ
Dc.ă înţelegem raportul dmlte muzeu ţi public oa un u ţv it do comunicare. atunci comitentă bibteraliute ţi reciprocitnlc: emisie ţi recepţie Este de la sine înţeles că cmiţfltamt Hebuic vi -ţi ditoronţiov atât moscul cât si căile jv oaie le consimte în raport dc receptor Deci o primă r ,ubicua este .uvea a cun wţten, recopierilor, plecând de la promisa că mesajul în esenţa Iui csle dat.
A FACTORII DETERMINANŢI Al MISAJUl UI Ml .-ţ .vi Sunt trei factori care determină conţinutul utcsuiutui lTi'-"iî o.- ., ,
.
,
* oit .ut toctoi crde structural: previi Iul
muzeoJui precum
ţi
natura, volumul ţt caraoicitMioile iMtnmottmhn vi» v , . 1 mmc mutul său Aldettlcvttbcuwcstcnfprenctil.il 1
de comanda socială. Comanda socială nrv două emupmviue
Pnmn componentă este repreaontală de oncnt.uva «vl.ticu cultural -.m-.,
1
obiective şi direcţii ale accslcin
196
ounv.aK\h*„mivc,
dc
pnucijvdelc
<_'c ric-n doua componenta consistă din opţiunile culturalo ale publicului, condiţionale ele 'USC
stniclurilc celui di» urmă, dat şi de felul în care publicul este atras de muzeu, "acomodat" cu mu/cuL
uni
Cu acest prilej, poale fi introdusă ţi noţiunea de relaţii publice, "public rclalions"; aceasta este
ull
ansamblul raporturilor pe cate instituţia ie întreţine cu partenerii sili, raporturi care comportă un beneficiu reciproc, ţi întreţinute, în primul rând. pe calea raporturilor personale. La nivel de conducător de iusii-
11
im
tuţie şi de organe specializate. Relaţiile publice constituie o activiiatc sistematică ţi organizată, no întâmplătoare şi la inspiraţia
s i
fiecăruia. Ea presupune, în afară de întreţinerea activă a raporturilor cu partenerii, prin forme de raport a
iiileruman, informarea periodică a acestora precum şi oferte de servicii cu anumite avantaje pentru ci. Toate raporturile pe care muzeografii le stabilesc cu organizaţii de masă, cu organizaţii politice, cu conducerea unor instruiţii, ca să asigure public organizat la vizitarea muzeelor, intră in această sferă de "relaţii publice" Cu o singură diferenţă: ia noi 3ccstc lucrări se practică la nivelul cel rcai elementar, nu există un material de propagandă care să poată fi difuzat în cadrul unităţii partener, nu există, decât foarte rar, manifestări care să se poală organiza împreună. Tot in domeniul acesta, al activităţii de atragere a publicului, mai fac parte şi alte elemente, de data acesta de ordin organizatoric, şi anume intrarea în muzeu, informaţia pusă la dispoziţia publicului şi. de asemenea, bunurile de consum pe care muzeul Ic pune la dipoziţia publicului. Principiul democratic acceptat de toată lumea astăzi, este că intrarea în muzeu fiebuie să fie gratuită. Jn raport de împrejurări economice concrete, în statul nostru ca şi in alte ţări sau comunităţi s-au stabilit nişte taxe de intrare, minimale de fapt, o zi de gratuitate, precum şi gratuitate pentru tonte grupurile organizate care efectuează
activităţi didactice în muzeu. Veniturile unui muzeu nu se limitează la încasări dm taxe de intrare aşa încât, dacă nu prestează anumite servicii de calitate şi care să intereseze publicul, nu arc foarte multe venituri. Asta înseamnă in primul rând publicaţii de propagandă începând cu cartea poştali de calitate ctc. De ai d se realizează veniturile, aşadar din promovarea unor activităţi secundare, bine făcute de către specialişti, profesioniste şi cu spirit comerdal.
Dar, în r;iporl tic itccsl aspect.
.1
cănii impoitauţă nu iv.ile ti MilH'stimatâ nu trebuie uitai că
muzeul, în principiu, trebuie să asigure iuloimapa idemon tată m mod gratuit. ghidajul gratuit, precum şi materialele de îndrumare.
.
Al treilea factor determinant este'stad iul de dc/voll:u e al cun oştinţclor de specialitate, al ştnnjci respective şi al practicii cu lturale. Chiar dacă acest lactor este col mai pu ţin important ca determinare cantitativii, toţi trei sunt înscrişi în această determinare, nici umil nu poale li neglijat.
B. TIPOLOGIA RECEPTORILOR Dacă acest ansamblu de factori dctenniuaţi constituie asjv ciut fundamental, ce se întâ mplă cu mesajul în raport cu receptorul? In primul rând receptorii aceştia sunt diverşi pnn însăşi natura lor. Receptorul tradiţional, constant, slabii, cel mai iinpoilnnt. este pnhlicul LI apare de fapt, şi în spatele celorlalţi receptori d ar. în (ooie cazurile
cu csccpţia celui al publicului \ i.a ta tor, ap are aspectul de
receptare mediată Jn acest ca/, de fapt, panen cuil mu.cului este mediatorul mesajului, ai comunicării, care influenţează caile de comunieare. mijloacele, chiar şi foima mesajului, dacă nu şi natura lui ti. P u b l i c u l - s t r u c tu r i ş i o/ >( iun i c u lt u r a le .
Ju principul, publicul este complex şi variat. Analitic, putem distinge mai uruite categorii de public. In primul rând publicul stabil, constant, publicul local, în al doilea rând publicul flotant. In prin cipiu, muzeul se adresează, cu precădere publicului local, şi numai iu mod secundar publicului flotant, care e pasager. In realitate, mai cu seamă muzeele nuri. ajung să se adreseze cu precădere publicului flotant, mai b ine zis publicului turistic Chiar dacă au un public local constant, cum este cazul multor muzee mari, ponderea cel puţin cantitativă a acestui public nu este atât d e marc cum este ponderea cantitativă a publicului flotant. Dar, cum spuneam, de cele mai multe ori. muzeul se adresează publicului local. De cc? Pentru că acţiunea lui educativă este orientată mai ales către publicul local. Formarea sentimentelo r de patriotism, formarea înţelegerii ştiinţifice a lumii, formarea sentimentelor de dragoste şi de ocrotire a naturii, de înţelegere a artei, precum şi educarea gustului, toate lucrurile acestea nu se pot realiza prin acţiuni sporadice şi episodice ci printr-o acţiune cu suită, de îndelungată durată.
198
l>. Struc turii public ulu i local. lini i,.A| C;i
Şi
oi
’
' . i .1 iiNtiiineiil dc educaţie, muzeul se adresează.
iu primul rând publicului local Asm mi im , .... ... i . , ii "l.'L.iiim.l ci neglijează publicul flotant Publicul locul, ca şi publicul flotam poate fi la rânduMm imnăriii în < n . t ,■ , , ' * * l‘ 111 ‘i*- \ais(u şi socio-profesionale. Această împărţire se face peni ni a stabili comunicări udei-vito d,. ' '
k 1
.
.
muzeu - ca cmi|:ilor - calic public, cfilrc rcccplor. In
acest sens trebuie anumite muzeul copiilor, activităţi cu publicul şcolar, activităţi pentru cei care au hobby-un, activităţi suplimentare; tonte accslca fac parte loc.,,;,, din acest mesaj diferenţiat. Problema cslc cum pot f, cunoscute nevoile publicului, pentru ca plecând de la „n mesaj esenţial determinat, să fie descoperite şi folosite cele mai polriv ne căi de comunicare. c. C u n oa şt ere a st ru c tu ri i şi opţi u n il or cu lt u ra le atu pu blicu lu i
Cunoaşterea publicului este o problemă de socio-psiliologie şi in acest sens se fac studii speciale. In muzeologia romaneasca s-an făcut sludn sistematice de socio-psihologia publicului infantil la Muzeul Naţional de Arta al României S-a lacul apoi o ccicciarc pe întreaga ţară. cu concursul Institutului de psihologie,
la
care au participat pe lingă ccrcciălori ai institutului,
iu i
grup de muzeografi, dintr-un
eşantion statistic reprezentativ de muzee. Eşantionul statistic este o mulţime comparabilă cu totalitatea. în ansamblul mulţimii anchetate, dai redusă proporţional, la un coeficient de 5-10% din ansamblu. Cu cât mulţimea totală este mai marc. cu atât coeficientul poate să fie mai mic, cu condiţia ca structura acestei mulţimi reduse sa fie asemănătoare proporţional eu cea a mulţimii totale. Conccplul se aplică alai ansamblului de insli(it|ii muzeale cât şi publicului acestora. Deci. dacă ne referim la acesta din urma şi in toată masa anchetată avem 10% intelectuali. 50% ţărani, 30% muncitori. încă
10
% alte profesii, şi anumite procente de vârstă, relativ în acelaşi fel trebuie să fie structurat şi
eşantionul statistic, cti aceleaşi procentaje profesionale şi de vârstă, ca să fie revelator La noi in ţară eşantionul statistic de mtiz.ee, a fost întocmit în raport de reţeaua uitucelor. Au fost alese mat multe muzee mixte, apoi Muzeul Naţional de Artă. muzee locale şi muzee de profile speciale, inclusiv muzee memoriale. S-a aplicat Ia toate aceeaşi metodologic de anchetă psihologică. Ancheta a constat dintr-un chestionar aplicat la întreg publicul vizitator al muzeului la un moment dat; de fapt în trei perioade diferite. Apoi observaţiile cantitative au fost centralizate şi rezultatele au fost formulate sintetic,
urmând să fie publicate l-li jx)i fi t-OiiM.lf.d', - u Ihl't
il
uid Ifilu /mu iI ff'ij’.il
pl’ -Ini1Ini puii],, .1
de nm/cii
Acest up dc cercclare, întrucâtva '.«mphfi<;il *
........... ............. «leii Iii to;.lc
muzeele a urnii registru de vi/ilalori eu o njbrka|i<: relativ simplă f it« bfl »•............ » «'» centralizate periodic. Studiul dă informaţii cu privm
la ft"V
socio-
*,1
profcsionaJe în muzeu, semnalând zonele de populaţie ii' ii-n plivit şl mi'U lnnd ;r t b l Moţiunea de pop ularizare. (1 C e r c e t a r e a
s o c i o - p s i l io l o g i c â
Aşadar, în cadrul funcţiei educaţionale a inii/cului, iiputc
iu i
j;ril di
h ic i
Inie ştiinţifică care îşi
are un Ioc din cc în cc rnai important, feste vorba de eercclairfi hm In |mlliolo/'u fl, At v.’iMn cupr in de o gamă tot atât dc variată dc proceduri şi mijloace, cutii cMe şi publicul de imi/cu, şl di leimliift. pc (lc o parte, căi dc acţiune mai cficacc asupra publicului de muzeu, iar, |ic
Cu alic cuvinic, aici cercetarea vine să determine căi du acţiune, mijloace tic acţiune, care pot avea o importa nţă formativă foarte marc. între alte concluzii desprinse până acum, fără discuţie i'fi etilicii(iii pi iu muzeu a tinerei generaţii trebuie să cap ete o importanţă deosebita, jn all plan - în uliinia vreme im lusi iniţiate c ercetări cu privire la im porta nţa activităţii muzeale - educaţionale in domeniul psihopaţilor; icsociali/Jtrcti psihopaţilor prin rec eptare dc arta. Este o activitate care nu numai că vine in sprijinul unor activităţi te rapeutice extrem de difi cile şi de ingrate, dar care oferă ehei dc înţelegere a mecanismului cut hartic al artei şi, dc aici, ca pa cit ăţii de acţiune ale muzeu lui, pe ca re nici nu le pulcin bănui. Astfel, este doi mit m uz eu l ca factor, ca instrument, de compensare al traumelor la care, în mod obişnuit, individul diu colectivitatea contemporană este supus.
200
■
icului
4.7. Muzeul ţi partenerii sfii
lo.ltc
' mai multe cazuri, publicul de muzeu nu se prezintă ca uu partener colectiv imediat, ci
i!i\ c ciode
organizat prin structuri complementare muzeului - org an o n de masă, şcoli, turism, anuală, organizaţii profesioniste specializate - ca un public deja structurat şi orientat. ' st fapt, pe un plan, simplifică sarcina muzeului, iu măsura în care "cererea de consum cultura]
Şi ă
se prezintă grupat în câteva structuri capabile să concentreze şi să orienteze diversitatea
opţiunilor culturale individuale. Dar pe alt plan, mai profund, acesta implică cunoaşterea structurilor, orientărilor şi tendinţelor partenerilor colectivi, precum şi a diversităţii pe care acestea le acoperă.
A. TURISMUL. (Organizaţiile turistice). în principiu organizaţiile turistice, determinate de nevoia de a umple timpul grupurilor pe care le servesc cu preocupări interesante, le orientează spontan spre muzee şi monumente. în realitate, în raport de caracteristicile de cultură, vârstă, socio-profcsionalc şi de tradiţiile naţionale ale fiecărui grup, opţiunile de turism cultural variază. La aceasta se adaugă capacitatea de a Ie investiga şi orientarea culturală proprie organizatorilor turistici. Pentru toate aceste temeiuri muzeul trebuie să vină în întâmpinarea organizaţiilor turistice specificdndu-şi şi detaiiindu-şi "oferta de serviciu". Nu trebuie exclusă iuci organizarea de manifestări speciale - expoziţii, spectacole de muzeu - ca prestări turistice. Mai ales când e vorba de serii de grupuri, iar manifestările au conţinut bogat şi nivel înalt, reprezintă difuzare de cultură locală de cea mai bună calitate, Referindu-ne Ia un caz limită, dar încă destul de frecvent, muzeul nu trebuie să accepte niciodată să fie exclus din ilinerariile turistice, să figureze doar formal, sau cu rol de rezervă.
B. ŞCOALA. Cele mai importante forme de raporturi cu şcoala au fost analizate in capitolul manifestărilor metaexpoziţionale. Dar ele nu includ decât o parte din activităţile şcolare în muzeu. In afină
dc acestea. muzeul, în colaborare cu şcoala, mai poale organiza maitifcslări fcsMvc. activităţi participativ,. şi activil.i(i în şcoală. Intre manifestănle festive trebuie amintite ceremoniile şi şedinţele solemne, aniversările ş, sărbătorile naţionale şi locale ele. Acestea sunt organizate dc organele şcolare In cadrul muzeului, cu concursul şi asistenţa muzeografilor, care asigură programarea, nmenajeaza cadrul, dau informaţii suplimentare organizatorilor şi. după caz, participă cu modalităţi specifice. Activităţile participative sunt fie legale dc forme dc organizare - cercuri de studii, dc creaţie, cercuri de "prieteni"... şi tabere, fie iniţiate direct dc muzeu. Ele constau în antrenarea şcolarilor, a tineretului în general. în activităţi specific muzeale - gliidaje, organizări de expoziţii, lucrări de conservare şi restaurare, lucrăn de cercetare. In toate aceste activităţi, şcolarii pol fi folosiţi ca mână de lucru auxiliară, necalificată, dar uşor dc instruit. în măsură - în raport dc vârstă şi dc calităţile individuale - să execute clar unele lucrări autonome, de întindere şi complexitate limitate. Pentru a susţine şi dezvolta ml eresul, ataşamentul faţă dc activitate, precum şi cunoştinţele, tinerii - personalităţi în formare - trebuie sa fie trataţi diferenţiat şi să se organizeze şi unele acţiuni speciale fie cu caracter dc recompensă excursii, liber acces - fie cu caracter compctiţional - concursuri, sesiuni de referate, expoziţii personale sau de grup Dc asemenea, arc mare importanţă să se ofere grupului o anumită autonomie de conducere, să li se ceară elemente de auto-gospodărire. care să dea participanţilor sentimentul unei autodepăşiri. în tot acest context arc deosebită importanţă personalitatea conducătorului adult al activităţii, capacitatea lui dc comunicare cu tinerii, prestigiul lui profesional şi moral.
C.
M IJL OA CE LE DE CO MU NIC AR E IN MA SĂ. Problema raporturilor dintre muzeu şi mass-
mcdia este o parte a marii probleme a locului mijloacelor de comunicare în masă în cultura prezentului şi viitor ului. In perspectiva perfecţionării neîncetate a filmului, televiziunii şi miniaturiz ării memoriilor mecanice, este evident că publicul de muzeu va putea căpăta pe aceste căi o informaţie mai cuprinzătoare decât oferă muzeul, dar în forme la fel de adecvate. Desigur însă că aceste mass-media vor trebui, la
202
'|-l lor, să apeleze la muzee ca "memorii'' de informaţie specifică. Pe de altă parte activitate a de muzeu, practicată ca hobbics (ocupaţii secundare) nu va putea fi, decât in prea mică măsură, realizată in afara muzeului
cu ajutorul mijloacelor de comunicare in masă
in sfârşit, trebuie spus că posibilităţile de expresie ale mass-media, înţelese ca mijloc de difuzare a tradiţiei culturale şi informaţiei ştiinţifice nu sunt decât la începutul folosirii lor şi departe de a fi epuizate. Aşadar, raportul dintre muzeu şi mass-media văzul in perspectiva dinamică a ambelor entităţi, este mai degrabă complementar decât antagonic şi depinde, în mare măsură, de muzeu ca acest nemaipomenit instrument cultural care se numeşte mass-media, să-l servească şi să-l ajute.
D.ORGANIZAŢIILE OBŞTEŞTI. Organizaţiile obşteşti, (sindicate, asociaţii, organizaţii de nncret) sunt prin natura lor partenerii permanenţi dar discontinui - în raport cu ponderea in cadrul lor mtem. a activităţilor culturale şi cu specificul acestora - ai muzeului. Datorită faptului că reprezintă segmente de populaţie organizată, constituie pârghii importante pentrn difuzarea activităţilor muzeelor. Tocmai peniru acest motiv muzeul trebuie să întreţină legătura permanentă şi stabilă cu ele, să vină în întâmpinarea preocupărilor şt intereselor culturale ale grupurilor astfel organizate pentru a le atrage şi a le canaliza preocupările de acest ordin Este aici, alt aspect al comenzii sociale, în raport cu comenzile majore, dar de o deosebită importanţă pe plan local. Dar organizaţiile obşteşti, ele însele diverse ca structură şi orientări - sindicate, asociaţii profesionale cu caracter de specialitate, asociaţii de amatori ş.a, - acoperă un public extrem de variat eu structuri şi opţiuni complex diferenţiate. De fapt raportul cu de prezintă două aspecte distincte:
- răspunsul prin ample manifestări colective la orientările majore ale activităţii lor culturalecducative, adecvate Ia planul lor de acţiune; - satisfacerea nevoilor de informare, educaţionale precum şi de activităţi secundare, participative, proprii membrilor acestor organizaţii, eventual restructuraţi pe grupuri mici, în cadrul structurilor generale.
, . . ; , i v v a. . ; U „• •->: V. 4
r. :. u >
• > J ' •■ '':
•• \; î./ r v ' •• ”>r- v '-•
; '' ' *'
’•'
'
’ '• "•'
’ "■'
j
1
t
I
I
I
f
.
1
Jt
*'•■ 1
I
r t
SUMAR
PARTEA 1. SCHIŢ A UNEI TEORII GENERALE DESPRE MUZEU
Capitolul 1. MUZEOLOGIA CA ŞTIINŢĂ
1
LI. Istoricul disciplinei.........
.2
1.2. Este muzeologia o ştiinţă
Capitolul 2. MUZEUL CA INSTITUŢIE
........ 3
2.1. Istoricul muzeului.............................................................................................. A
PREMISELE ACTIVITĂ ŢII MUZEALE........................................................................J
B. COLECŢII ŞI COLECŢIONARI IN ANTICHITATE.................................................. * C
ASPECTE ALE COLECŢIONĂ RII IN EVUL MEDIU................................................:
D RENAŞTEREA Şl PRIMELE COLECŢII SISTEMATICE ........................................... E APARIŢ IA MUZEELOR PUBLICE................................................................................. F. MUZEUL IN LUMEA CONTEMPORANĂ ................ ...................................................
2.2. F o rm e şi s tru ct u ri ale ins titu ţiei m u ze ale ....................-................ -....................................................
A. O DEFINIŢIE A MUZEULUI................................................................................. B. ANALIZA DEFINIŢIEI MUZEULUI................................. .........................................
j c
f u n c ţ iil e
MUZEULUI PRIVITE CA ANSAMBLU CORELAT
........................
D RAPORTURILE DINTRE CELE TREI FUNCŢII ALE MUZEULUI
.....................
,i Funcţia dc constituire şi dezvoltare n patrim oniului şi corelaţiile sale cu celelalte funcţii..... ........................................ ). Funcţia dc conservare a patrimoniului şi corelaţiile sale cu
1
I .1 5
celelalte funcţii........................................................................... i
c. Activitatea educaţională şi corelaţia ci cu celelalte funcţii..
...15
d. Ansamblul funcţiilor şi echilibrul lor.....................................
..16
li. FUNCŢIILE COMUNE........................................................................
..16
.16
i Conducerea şl planificarea activităţii
.1 7
b Asigurarea financiară a activilăţii.... c. Activitatea de formare, perfecţionare
.1 9
şl promovare a persona lului............... F. STRUCTURA MUZEULUI
.19
a. Factorii constitutrii...............................................................
.19
b. Organigrama muzeului........................................................
20
c. Structuri şi nivele..................................................................
.21
d Determinarea mărimii organigramei...................................
.21
c. Organigrama administrativă................................................
.23
f. Gradarea instituţiilor muzeale..............................................
.2 4
F. MUZEUL ŞI LOCUL LUI IN SISTEMUL INSTITU Ţ IONAL........
.25
a. Locui muzeului în sistemul instituţiilor culturale.............
.25
b. Locul muzeului în cadrul sistemului instituţiilor ştiinţifice
.25
c. Reţeaua instituţiilor muzeale.......................
.26
i
d. Muzeul în cadrul reţelei locale de instituţii culturale
20 6
27
.
:
f
PARTEA
ii
AN A U Z A FUNCŢ IILO R SPE CIF ICE ALE MUZEUL UI........................................................... 29
Capitolul I GENERALITĂ Ţ I Şl DEFINIREA CONCEPTELOR DE BA ZĂ ........
„2 9
LL Trăsiitxirilc patrimoniului muzeal...........................................................
..29
A. PATRIMONIUL MUZEAL.......................................................
..29
B. MĂ RIMILE PATRIMONIULUI................................................
.29
C. CERCETAREA ŞŢ 1INŢIFICĂ ŞI COLECŢIONAREA........
„3 0
. . Termeni fundamentali.........................................................................
..31
1 2
A. TERMENI GENERALI............................................................ a. , pa trim on iu...............................................................
...31
...31
b. colecţie...................................................................... •— c. fond ....................................................................................
d. bun cultural..................................................................
32
........ 32
B. ALTĂ SERIE DE CONCEPTE SPECIFICE SE REFERĂ LA ACTIVITATEA DE CONSERVARE RESTAURARE................ a. păstrare.... .................................................................... b. conservare.................................................................... c. restaurare...,.................................................................. d. securitate...................................................................... e. prevenire.......................................................................
.........33 .........33 .........33
.........33
........ 33 ..........33 ............33
f.
tratare.............................................................................
g.
stabilizare...................................................................
............33
.............
34
.............
34
h. restituire..................................................................... I i. integrare.....................................................................
..............
34
j. întregire....................................................................... .............
k. completare..................................................................
34
1
degradare..........
.............................34
rn alterare
..............................34
..........
n. patina
............................. 34
..............
o. fals......... ■
O s' c C
j
p. replici
............................. 35
.............
q. depozit
.........................35
.............
.
r. carantină.......... s. atelier..
......................... 35
...........................35
............
ş. laborator
.......................... 35 ...........
......................... 35 t. mediu ambiant. ......................... 35
ţ. micro-climat......................................... C. TERMENI JURIDICI FOLOSIŢI IN PRACTICA Şi TEORIA ..3.s
MUZEOLOGICĂ ...................................................
.36
D. CONCEPTE DIN DOMENII CORELATE...........................
.36
E. TERMENI ŞI CONCEPTE DE SOCIO-PSIKOLOGIE............ F. TERMENI ŞI CONCEPTE DIN ACTIVITATEA
..36
EXPOZIŢIONALĂ .............................................................
„3 6
a. exponat................. .....................................................
.3 6
b expoziţie............................... .... ....................... ......... c. sală............................................—
..37
...............................
d. galerie...................... ..................................................
„3 7
e. vitrină........................................... -.......... -.................
„3 7
f. panou...................................... ....................................
„3 7
g. soclu
...............................................
h. suport i. poIi|ă
-
..................................
.................................................
...................................................
208
-
.........................
37
...........................................................37 .............................. . .........................
.
37
j . ilu m in a t. .. k. fond
^
37 ........
l.public................................................................. O
..................................... 37
m. g h id aj -în d ru m a re ....................................................................................... n. a c m it ăţi m etae x po zit io na Je ................................................................................. o. activităţi pa raex po ziţion alc ................... ............................................................... . ■. p. m uz e o - te u n ic a ..... ..... ....... ..... ..... ....... ..... ..... ....... ..... ..... ....... ...
"7
37
......................... 3 7
Capitolul 2. CONSTITUIREA ŞI DEZVOLTAREA PATRIMONIULUI MUZEAL ..................................38
2.1. A ctivităţile co m po nen te ale fun cţiei de c on stituire şl de zv ol tar e a pa trim on iu lu i m uze al..................................................................................................
38
2.2. C ăile de co ns tituire şi d ezv oltare a p atr im on iu lu i m u ze a l.........................................................39 A. A C H IZ IŢ IA ............................... -......................................................................................... _ a. Achiziaţia libera.....................................................................................................
39 39
, „ io b. A ch iz iţia . ............................................................................................................... c. Achiziţia condiţionată...........................................................................................39 d. Pr oc ed ur a de ac h iz iţiic ......................................................................................... B. D O N A Ţ IA (Ş I L E G A T U L ).................................................................................................4 3 aD onaţia liberă............................................................................................................ b.
43
D o n a ţia (le g a tu l) c o n d i ţio n a tă..... ..... ....... ..... ..... ....... ..... ..... ....... ..... ..... ....... ..... .. 4 3
C. C O LE C T A R E IN T E R E N ...................................................................................................4 4 i
2.3.
C e r c e t a r e a d e m u z e u .............................................. ;..........................................................................
45
A A S P E C T E G E N E R A L E ......................................................................................................... 45 B . P R O B L E M A T I C A C E R C E T Ă R I I D E M U Z E U ............................................................... 4 5
•>
a D i s c i p l ^ l c sp e c if ic e ............ '
C -
4G
niuzeaJă. L
.48
o
c. Organigrama ccrccctirii spcci/i a pl ic a t iv ă
CERCETARE FUNDAMENTALĂ ŞI CERCE
IN .49
MUZEU
............
.MUZEELORIN SISTEMUL CERCETĂRII D. LOCUL ŞI ROLUL i
. . 52 . .54
E. TIPURI DE CERCETARE MUZEALĂ.
......................
.54
a. Cercetarea specifică
...............................
b. Investigaţia structurală.........................................
...58
c. Cercetarea psihosociologică a publicului de muzeu..................................................................
F. PROGRAMAREA ŞI PLANIFICAREA CERCETĂRII
.....
a. Programul pentru stabilirea tematicii de cercetare.. b. Programul de perspectivă
........................................
c. Planul anual
........ .............................................
d Proiectul de cercetare.......... ...................................
G CERCETAREA DE CABINET H. FORME DE VALORIFICARE ŞTIINŢIFICĂ A CERCETĂRII a. Metodologia catalogului şi repertoriului I. DefimpL.... 2
. Metodologia repertoriului I. Repertoriul topografic 11. Repertoriul tipologic.... m Repertoriul de obiecte.. IV. Repertoriul biografic
,
59 .60 ...60 .61 63
.6 4
b.
M etodologia catalogu lui
71
...............................................
I. Cataloagele signalctice...................................................................................72 II. Catalogul sumar
.................
............................................................... ................
73
III. Ghidul catalog..................................................................................................74 IV
Ca tal og ul se le ct iv ......................................................................................... 74
V. Catalogul de colecţie VI c.
..................................................................... ................
75
Ca ta log ul ex ha us tiv ....................................................................................76
Corelaţia dintre cataloa ge, repertorii şi evidenţa analitică
centralizată............
......................................................................... .......
2.4. Constituir ea şi structura patrimoniului muzeal în raport de diversitatea lu i
................................. ..................................................................... .....................
A. PRINCIPIUL CALITĂ ŢII Şl AL ADECVĂ RII LA PROFILUL DE SPECIALITATE.....................................................................................
82
a. Patrimoniul muzeal, cşadon repre zentativ al pa tr imon iu lu i
cultural.....................................................................................
.82
1. Calitatea intrinsecă a obiectului - bun de cultură...
82
2. Reprezentativitatea fiecărui bun de cultură ...........
.83
b. Patrimoniul muzeal pe specialităţi.......................................
.83
B. PRINCIPIILE UNICITĂ ŢII, RARITĂ Ţ II ŞI DIVERSIFICĂ RII IN DETALIU................................................................................................ a. unicitatea .............................................................................
b. Bunuri de serie mică şi foarte m ici................................. c. Tezaure.................................................................................
d. Raritatea.
.......................................................................
„85 ...85 ...86
„ 88
„89
C. BUNURILE CULTURALE SERIALE Şt PRINCIPIUL EŞANTIONULUI REPREZENTATIV
...............................................................
9°
D CORELAŢIA DINTRE STRUCTURILE DE PATRIMONIU ŞI TIPURILE DE MUZEU...........................................................................................53
2 5. Evidenţa patrimoniului muzeaL
.94
...........................
A INSTRUMENTELE
...94
.................................
a. Registrul inventar
.94
........................
b. Fişa analitică...............................
...94
c. Fişa de conservare.......................
...95
d. lumalul de restaurare
..96
.
..................
2 .6 . Documentarea de muzeu
.....................................
A BIBLIOTECA
........................................
B FIŞIERELE DE MUZEU.......................... C. ARHIVA DOCUMENTARĂ
....................
a. arhiva de corespondenţă.
.............
b. arhiva cercetării
..108
.108
.108
..109
..109
......................
..109
c. arhiva dc conservare
..................
d. arhiva dc expoziţii
.....................
...110 ...110
D. CARTOTECA
................................
..111
E. FOTOTECA....'.
...............................
.111
a. Fondul de fotoreproducen unicaL, ...111
b. Clişoteca...........................
c. Clişoteca in raa X
...111
........
d. Filmoteca........................
...112
....112
e. Videoteca................. ....112
■ "• :JK T’| 212
r
f. Fonoteca.
1 12
Capitolul 3. FUNCŢIA DE PĂ STRARE ŞI CONSERVARE.........................................
.114
)
) 3.1.Generalităţi................................................................................................... 93
A. ACTIVITĂ Ţ I SPECIFICE CONSERVĂ RII. DEFINIŢIE ŞI CLASm C ARE....................................................................................
94 >4
t
....114
a. Structura funcţiei de conservare a patrimoniului..............
...114 ....114
b. Corelaţia dintre starea fizică şi valoarea patrimoniului muzeal....................................................................................
...114
i
B. CONSERVAREA INDIVIDUALĂ ŞI CONSERVAREA DE ANSAMBLU A BUNURILOR MUZEALE......................................... a. Păstrarea, conservarea şi circulaţia informaţiei................. b. Locul cercetării în cadrul conservării................................ C. ACTIVITATEA DE ASIGURARE A SECURITĂ ŢII MUZEULUI a. Generalităţi........................................................................
115 .116 11 6 .116
b. Organizarea pazei şi supravegherii....................................
.116
1. Paza şi supravegherea generală................... ........
.116
I. Faza.......................................................
.117
n. Supravegherea.......................................
.117
III. Paza contra incendiilor........................
.117
c . S e n i c i u l d e p a z ă şi s u p r a v e g h e r e . .. 1. Posturile de pa ză ............... 2. Posturile de supraveghere. 3 . P a z a c o n t r a i n c e n d i il o r . ... d. Evidenţa gestionară..........................
117
117
118
.118
.118
expoziţie................................. (
2. Organirarea ond enţe. gefflonara topografice de
a
119 depozit-
......................... ..................
3. Mişcarea pieselor din expoziţii sau de po at c .............. 4. Organizarea cviden|ei gestionare de transport ..........
119 .120
c Instalaţiile de prevenire şi combatere a distrugerilor, sustragerilor şi substituirilor................................................ 1. Instalajii convenţionale p e n tr u p r e v e n i r e a f u r tu r i lo r . 2 ,Instalaţii
120 12 0
conven ţionale pe ntru pre ve nirea
i n c e n d i i l o r . .................. . .......................................................
121
3. Instalaţii convenţionale pentru protejarea pieselor
.
dc eventuali agresori .......................................................
121
4. Instalaţii automate de alarmă contra incend iului ..... .
.121
5
. Instalaţii automate dc combatere a incendiilor .........
.122
6
. Reguli P.C.! ................................................................
.122
7. Instalaţiile autom ate a ntifu rt ........................................
.123
Portul central de supraveghere al instalaţiilor .........
.124
9. Securitatea patrimoniului muzeal..............................
.124
8
3.2 . A cti vi tate a de co n se rv ar e a p atr im on iu lu i m uz ea L.......................................................................124
A. GENERALITĂ Ţ I..........................................................................................................124 a îm bătrâ n irea şi re z istenţa m ateriale lor ............
125
b. S tr u c tu r a i n t e r n ă. ..... ..... ....... ..... ...
12 5
c. A m bientul.........................................................
12 6
1. M icro clim atul ................................
214
12 6
ţ
I
1. Temperatura 11 Umiditatea
.
........................................
.................................................................
126 127
III. C om poziţia ch im ică q acrului ........
12S
IV. Soluţii posib ile pentru reglarea microclimalului .. .. .. .
12X
2. Iluminatul...........................................................
.129
I. Ilu m inatu l ar tificia l ge ner al ............................................................
. 129
II. Ilum in atul lo ca l...................................................................................................170 UI . Ilu m in atu l artifi cia l de ga rd ă......................................................................17 0
3. Solicitările mecanice asupra bunurilor..........................................179 B. CONSERVAREA PASIVĂ IN MUZEU............................................................... 171 a
Con servar ea pasivă în e x p o z iţ ie ...........................................................................171 1. C lim at izar ea ...........................................................................................................171 2. Iluminatul
.
.............................................................................................................1 ’ I
.
3. Mobilierul.........................................................................171 b. Conservarea pasivă în de po zit .......................................................................
172
1. Tip od im en sio na rea dep oz ită m ......................................................................172 2. Caracteristicile modulilor................................................................................172 3. Stocarea m aicr ialclor.........................................................................................132 C. Problemele m uze otch m cii ..................................................................................................................1 34 .
A ETALONAREA (ACROŞAREA)................................................ 134 B. DEPOZITAREA.................................................... ........................134 C. DISPOZITIVE DE ETALON ARE, PRINDERE Şl SUSPENDARE...........................................................................134 l i
3.4. Conservarea activă a diferitelor materiale............................... ............................................^
A GENERALITĂŢI
................
■ ■136
a Factorii dc deteriorare. 1 Factoni mecanici.....
................... 136
3.Agcn(ii chimici...................... 4.
Factorii biologici..................
................ 136 ................... 136
5. Acpunca omului.................. ................
R rnNCPDVJDCi m en ro n
........... ..................................140
o d
a. Supravegherea tablourilor şi mediului lor climatic.................. .................. 140
..... ............ 140 2. Pictura pe lemn.......................................................... ..................141 3. Pictura pe pânză......................................................... ..................14 2 4.
Pictura pe metal..... ......... .......................................... ..................142
5. Pictura
murală detaşată
..................142
b, întreţinerea picturilor c. Prezentarea
142
1 înrămarea. 2. Suspendarea în sala dc expoziţie 3. Manei Tarea $
4. Depozitarea........
i
,.,
I. Tablourile..
..,
n Ramele...........' ................
, 4s
C. CONSERVAREA SCULPTURILOR. ..
>
, t
I
a. Prezentarea lucrărilor.
b. Conservarea şi întreţinerea.....
216 i
■
„
1. în t re ţin e re g en er al ă........................................................................... 145 2
, M ăsu ri de în treţine re care necesită preca uţii
sporite..................................................................................................... 146 c. D ep las ar e şi tr a n sp o rt ............................................................. ........................ 146 1. Piesele m ari........................................................................................147 2. Piese de d im ensiun im ici şi m ijloc ii ................................................. 14 8 D. C O N SE R V A R EA O B IE C T E L O R D E AR TĂ D EC O R A TIV Ă . ...................... ....... 14 8 a. M obilele..............................................................................................................148 b. P e n d u le ....... ..... ..... ....... ..... ..... ....... ..... ..... ....... ..... ..... ....... ..... ..... ....... ..... ..... ....... .. 149 c. T apiseriile.......................................................................................................... 149 1. C onservare......................................................................................... 149 2. Prezentare...........................................................................................149 3. D ep ozita re .................................................................................. ........ 14 9 4. Întreţinere ........................................ . ................................................ 150 d. V it ra lii le ............................................................................................................ 151 e. Obiectele de vitrin ă (ge nera lităţi) ...................................... . ............................151 f. M eta le le .............................................................................................................. 1. A rgin tul şi arg intu l aurit ................. .................................................
15 1
151
2. F ier ul şi b ro n zu l.,.............................................................................. 152 3. A ra m a ............................................................................ ..................... 1 52 4. C ositor şi plum b....................................................................... g. P orţelan uri, faia nţe şi ceram ică .......................................................................
E.
15 2
15 2
h. E m ailu l p e m eta l ............................ !...................................................................
15 3
i. F ild e şur iie ..................................... . ........................................................................
15 3
C O N S E R V A R E A T E X T IL E L O R Ş I C O S T M E L O R ................................................ 153 a. P rote jarea îm po triv a ris cu rilo r ilum inatu lui şl atm osfe rei..........................153
l.Pcncolc 2. Remedii....... ........................................... b. Protejarea împotriva insectelor şl a moliilor ........ 1. Pericole.............................. .................... 2
. Remedii.......................... .........................
c. Curăţirea................................................................ d. Prezentare şi depozitare......................................... F PĂ STRAREA DOCUMENTELOR GRAFICE ................... a. Materialele şi factorii lor de degrad are.................. b. Prevenirea şi tratamentul agenţilor de deteriorare. 1. Deteriorări datorate microvegctaţiei........ 1. Simptome.................................... U. Remedii...................................... 2
. Deteriorări de origine animală............ I. Insectele............................ .
0. Rozătoarele................ 3. Deteriorări de origine fizică....... 4. Deteriorări de origine chimică..... 1. Poluarea atmosf erici ..... Q. Prafurile............ c. Aranjarea şi manipularea.......
■ .... 154 155
..... 155 ...... 155
..... 155 ...... 156
..... 157 ..... 157
.... .158 ..... 158 ..... 158
.... 159 .... 160 .... 160 .... 160 .... 160 .... 161 .... 161 ....161
.... 161
C ap ito lu l 4. A C T IV IT A T E A D E VALORIFICAM CULTURAL-EDUCATIVA ....
167
1
4 1.
A e pco .rt.u v 4 ale fiu ^ c i & valorifica* a p a fr i*» ,*,^ ...... ts c
.V EDUCAŢIA PRIN MUZEU ŞI EDUCAŢIA PENTRU MUZEU
218
.167 .167
li
4
2 Expoziţia ................................ ................................................................................................169
A GENERALITĂ ŢI..;.-..:........................................................................................ 169 a. Definiţia şl componentele expoziţiei. ....................................................169 b. Tipo logia expoziţiei.............................................. ........................................ 171
I. Expoziţia de bază şi expoziţia de colecţie.................................. 171 2. Expoziţiile lemporarc tematice................... ......................
.1. Expoziţia de colecţie................................................................... 173 4, Expoziţia itineranţi
173
...........................
5. Fotoexpoziţiile sau expoziţiile de panouri.....................................174. _ c Proiectul expoziţiei.......................................... d. Clasificarea exponatelor şl folosirea adecvată a diferitelor clase
...............
174 ^ _ _—
-----
........................................................................ 179
c. Etapele organizării expoziţiei.................................................................179 4.3 Activităţile rnctacxpoziţionale........................................................................................... 181 A. ÎNDRUMAREA.................................................................................................... 181 B. GHIDAJUL.............................................................................................................182 a Ghidajul grupurilor şcokirc.................
183
b. Ghidajul turistic.........................................................................................184 c. Ghidaje de specialitate................................................................................184 d. Alte tipuri de ghidaj................................................................................ 185 c. Ghidajul scris........................................................................................18 6 C. SPECTACOLUL DE MUZEU........................................................................... 1 86 D EXPIJNERILE ORALE IN MUZEU.....................................................................18 7 E. ACTIVITĂ ŢI DIDACTICE IN MUZEU..................- ........................................18 7
-
ist
a Viata organizată..
i&s
b Viata tematica....
c. Lecţia de muzeu.............
4 4 Activităţile paraex poziţionale ....................................
4 5 Acmuntea de popularizare ţi propaganda a muzeului. A AFIŞUL............................................................
4 6 Activitatea editorială a muzeului............................... A PUBLICAŢII DE POPULARIZARE............... a. Cartea poţtală ilustrată................. .... b. Pliantul dc muzeu.............................. c. Alte materiale de popularizare tipărite, d Ghidul muzeului................................. e. Catalogul de muzeu........................
f. Materiale audio ţi video.................... a Diapozitivele
..........................
b. Banda dc casetofon.............. c. Filmul................................. g. Programul de muzeu................. I. PRODUSE ARTIZANALE:.......... .....
4.6.
Mu zeul ţi publicu L...................-n
•.
A. FACTORII DETERMINAN Ţ I AI MESA JULUI MUZEAL B. TIPOLOGIA RECEPT ORILOR . ......
2 20
.........
IS9
