cgARII (fROMANTICE --------------------- ti$ k -----------------------
Serena decide sa-si indeplineasca dorinta sa fie libera, sa calatoreasca si sa guste o vreme aventurile vietii angajandu-se ca dealer in cazinoul unui vas de croaziera. Acolo nimeni nu ii cunoaste familia bogata, educatia aleasa si mai ales pe Daniel MacGregor, magnatul linanciar care ii este tata. Insa jocurile au fost deja facute, caci MacGregor, care isi doreste stabilitate si o casnicie pentru fiica lui, nu ii lasa nici o sansa cand il trimite dupa ea pe Justin Blade partial indian comans si jucator desavarsit - intr-o croaziera pe Marea Caraibilor. MacGregor isi pune mari sperante in legatura cu urmarile intalnirii dintre cei doi, dar firile lor pasionale si independente fac lucrurile mult mai complicate decat era de asteptat. Insa, in acest pariu pe soarta, fie ca vor castiga, fie ca vor pierde, Serena si Justin sunt meniti sa fie impreuna, dovedind fara doar si poate ca, in cazul lor, norocul la card nu inseamna ghinion in dragoste. Nora Roberts a sens peste 200 de romane de dragoste, si majoritatea au intrat in topurile de vanzari realizate de New York Times. Carple ei au fost publicate in 35 de tari, in peste 400 de milioane de exemplare.
Playing the Odds N ora Roberts Copyright © 1985 N ora Roberts
Lira si Card romantice sunt marci inregistrate ale G rupulu i Editorial Litera O .R 53; C.P. 212, sector 4, Bucuresti, R om ania te l: 031 425 16 19; 0752 101 777 e-mail:
[email protected] N e puteti vizita pe www .litera.ro/lirabooks.ro
Un pariu pe soarta N ora Roberts Copyright © 2016 G ru p M edia Litera pentru versiunea in lim ba rom ana Toate drepturile rezervate Editor: V idrascu si fiii Redactor: M ariana Petcu Corector: M aria Popa C operta: Flori Zahiu Tehnoredactare si prepress: Ioana C ristea
Descrierea CIP a Bibliotecii Naponale a Romaniei ROBERTS, N O R A U n pariu pe soarta / Nora Roberts; trad.: Graal Soft - Bucuresti.: Litera, 2016 ISB N 978-606-33-0569-6 I. Soft, Graal (trad.) 821.111(73)-31=135. 1
Un pariu pe soarta Seria Familia MacGregor Traducere din limba engleza Raluca Mot/Graal Soft
Lira®
capitolul 1 O mare agitatie, un si mai mare zgomot si un strop de panica dadeau intotdeauna savoare sosirii pasagerilor pentru imbarcare. Unii erau deja obositi de drum dupa zborul pana la Miami, altii erau manati de adrenalina nerabdarii. Imensul vas alb, Celebration, astepta in port - biletul lor catre distractie, relaxare, idile. Dupa ce treceau pasarela, din contabili, secretare sau profesori se transformau in pasageri cocolositi, hraniti, rasfatati si distrati pentru urmatoarele zece zile. Brosurile garantau acest lucru. De la balustrada puntii de observatie, Serena privea fluxul de oameni. De la acea distanta se putea bucura de culoare §i de zgomot, lucruri care nu-si pierdusera niciodata farmecul pentru ea, fara sa se lase prinsa in imbulzeala inevitabila a o mie cinci sute de oameni care incercau sa ajunga in acelasi timp in acelasi loc, Bucatarii, barmanii, stewarzii incepusera deja urgia muncii care avea sa continue, aproape fara intrerupere, de-a lungul urmatoarelor zece zile. Dar ea avea timp. Se bucura de moment. Acelea erau momentele ei de relaxare - inainte ca vasul sa piece din port. I§i amintea prima experien^a pe un vas de croaziera. Avea opt ani, cea mai mica dintre copiii magicianului finan^elor Daniel MacGregor §i ai doctoritei Anna Whitefield MacGregor. Avusesera cabine de clasa intai, unde stewarzii ii servisera chifle fierbind si sue la pat. Serena se bucurase de toate la fel cum se bucura de cabina minuscula pe care o avea acum in aripa personalului. Ambele erau o aventura.
6
Nora Roberts
Serena isi mai amintea si ziua in care le marturisise parintilor despre planul ei de a Candida pentru o slujba pe vasul Celebration. Tatal ei se plansese ca isi arunca educatia pe apa sambetei. Cu cat se plangea mai mult, cu atat accentul lui scotian devenea mai pronuntat. O femeie care absolvise Universitatea Smith la frageda varsta de douazeci de ani, care apoi isi continuase studiile obtinand diplome in limba engleza, istorie si sociologie, nu era facuta sa spele podele. Iar in timp ce Serena isi asigura tatal ca nu asta era intentia ei, mama ei rasese si ii spusese lui Daniel sa lase copilul in pace. Intrucat la cei un metru nouazeci inaltime si o suta de kilograme ale sale, Daniel MacGregor era neputincios in fata femeilor sale, dupa cum le numea el, se supusese. Serena primise slujba si scapase de sirul nesfarsit de ani de studiu. Lasase apartamentul cu trei camere din conacul familiei situat in Hyannis Port pentru o debara de serviciu cu un pat ingust intr-un hotel plutitor. Nici unuia dintre colegii ei de munca nu ii pasa care era coeficientul ei de inteligenta sau cate diplome avea. Nu stiau ca tatal ei ar fi putut cumpara vasul cu totul, daca ar fi vrut, sau ca mama sa era o autoritate in domeniul chirurgiei toracice. Nu stiau ca fratele ei mai mare era senator, iar cel mijlociu, procuror. Cand se uitau la ea o vedeau pe Serena. Asta era tot ce isi dorea. Ridica fruntea si lasa vantul sa i se joace prin par. Dansa odata cu briza, o masa blonda, cu o nuanta aurie bogata pe care o regaseai in tablourile vechi. Avea pometi inalti §i oblici si un maxilar ascutit si ferm. Pielea refuza sa se bronzeze, ramanand de culoarea delicata a piersicii, in contrast cu albastrul violet al ochilor. Tatal ei spunea ca bat spre mov; alti cativa romantici sustinusera ca erau violep- Incapatanata, Serena spunea ca sunt albastri si incheia discu^ia. Barbatii erau atra§i de ei datorita unicitatii lor, iar de ea, datorita sexualitatii
Un pariu pe soarta
7
elegante pe care o emana fara sa vrea. Dar ea nil prea era interesata. La nivel intelectual, Serena considera ca b&rbatii sedusi de culoarea irisului erau naivi. La urma urmei, era o chestiune de genetica si nu avea nimic de-a face cu persoana ei. Ascultase laudele aduse ochilor ei vreme de douazeci si sase de ani cu un fel de mirare detasata. In biblioteca tatalui sau se afla o miniatura a strabunicii ei, o alta Serena. Daca intreba cineva, ar fi stiut sa explice procesul genetic din care a rezultat asemanarea, pana la structura osoasa si culoarea ochilor - si faimosul temperament. Dar barbatii pe care li cunostea nu erau, in general, interesati de explicatii §tiintifice, iar Serena nu era, in general, interesata de ei. Sub ea, muldmea care traversa pasarela incepea sa se rareasca. In scurt timp, orchestra calipso avea sa cante pe puntea Lido pentru a distra pasagerii, in timp ce vasul se pregatea sa ridice ancora. Serena era bucuroasa sa ramana pe punte, ascultand muzica metalica ritmata si rasetele. Vor avea parte de un bufet incarcat cu mai multa mancare decat ar fi putut manca cei peste o mie de oameni, bauturi exotice si agitate. In curand, balustradele aveau sa fie asaltate de cei care doreau sa priveasca pentru o ultima oara £armul, inainte ca totul in jur sa se transforme in intindere de ape. Privi cu nostalgie ultimii pasageri urcand la bord. Era ultima croaziera a sezonului. Dupa intoarcerea la Miami, Celebration avea sa ramana la docuri vreme de doua luni. Cand va ie§i din nou in larg, Serena nu va mai fi la bord. Se hotarase deja ca era timpul sa mearga mai departe. Cand acceptase slujba pe vas, cautase un singur lucru - eliberarea de anii de studii, de asteptarile familiei, de propria neliniste. Stia ca realizase ceva in anul petrecut pe cont propriu. Serena gasise independen^a pe care si-o dorise intotdeauna si scapase de ni§a
Nora Roberts
spre care atat de multe dintre colegele ei se indreptau hotarate: o casnicie buna. Si totusi, desi gasise libertatea si independent, nu gasise cel mai important ingredient: scopul. Ce voia Serena MacGregor sa faca tot restul vietii? Nu isi dorea cariera politica pe care o alesesera ambii sai frati. Nu voia sa predea sau sa conferenpeze. Voia zbucium si provocari si nu mai voia sa le caute intro sala de curs. Toate acestea erau raspunsuri negative, dar stia ca orice avea sa ii umple restul vietii nu se afla plutind in deriva prin Bahamas. „E timpul sa cobori din barca, Rena“, isi zise ea cu un zambet subit. „Urmatoarea aventura e intotdeauna chiar dupa colt.“ Faptul ca nu stia ce anume era facea cautarea si mai incitanta. Primul suier lung si puternic al sirenei era semnalul pentru ea. Indepartandu-se de balustrada, Serena se duse in cabina ei sa se schimbe. Treizeci de minute mai tarziu intra in cazinoul vasului imbracata in smochingul ajustat care era uniforma ei. I§i prinsese parul la spate intr-un coc lejer la ceafa ca sa nu ii' mai cada pe fata. Mainile ei aveau sa fie in curand prea ocupate ca sa mai aiba grija de el. Candelabrele erau aprinse, raspandind lumina pe covorul cu rosu si auriu in stil art deco. Ferestrele lungi si curbate dadeau spre puntea acoperita Promenada, apoi asupra unei fasii verzi-albastrui de mare. Restul peretilor erau ocupati cu aparate de jocuri de noroc, la fel de tacute precum soldatii in asteptarea unui atac. Jucandu-se cu papionul pe care nu reusea niciodata sa si-1 potriveasca, Serena traversa catre supraveghetorul ei. Ca orice marinar, nici nu simtea ca vasul se legana sub ea. -Serena MacGregor, prezenta la datorie, domnule, spuse ea hotarat. Intorcandu-se cu un clipboard in mana, el o privi din cap pana-n picioare. Constitutia de boxer de categorie
Un pariu pe soarta
9
usoara a lui Dale Zimmerman ajungea doar pana la aproape un metru optzeci. Avea o fata neteda si chipesa pe care o bronza sarguincios, castigand riduri in jurul ochilor de un albastru-deschis, si par decolorat de soare care se carlionta tumultuos. Isi promova asiduu reputatia de amant minunat. Dupa ce o inspecta scurt pe Serena, pe fata ii aparu un ranjet. -Rena, nu reusesti niciodata sa nimeresti chestia asta? Dale isi puse clipboard-ul la subsuoara si ii indrepta papionul. - Imi place sa-ti dau de lucru. - Stii, iubito, daca te gandesti serios sa renunti dupa tura asta, este ultima ta sansa de a ajunge in paradis, Aranjandu-i papionul, isi inalta privirea si o fixa ranjind. Serena ridica o spranceana. Ceea ce incepuse cu un an in urma ca o vanatoare inflacarata din partea lui Dale se diluase intro gluma buna despre refuzul Serenei de a se culca cu el. Devenisera prieteni, mai degraba spre surprinderea lui decat a ei. - Voi uri faptul ca imi va lipsi, ii spuse Serena oftand. Micuta roscata din Dakota de Sud a plecat acasa fericita? il intreba ea, zambind inocent. Dale isi miji ochii. - Ti-a mai spus vreodata cineva ca vezi prea multe? - Tot timpul. Care e masa mea? - Esti la masa doi. Dale scoase o tigara si o aprinse dupa ce pleca Serena. Daca bar fi spus cineva cu un an in urma ca o femeie cu clasa precum Serena MacGregor avea nu doar sa il £ma la distanta, ci si sa il faca sa se simta ca un frate, i-ar fi rea> mandat un psihiatru bun. Se intoarse la clipboard-ul lui, ridicand din umeri. Ii va parea rau sa o piarda, isi spuse Dale, si nu doar din cauza sentimentelor personale. Serena era cel mai bun dealer de blackjack pe care il avea.
10
Nora Roberts
In cazinou erau raspandite opt mese de blackjack. Serena §i ceilalti sapte dealeri aveau sa se roteasca de la una la alta tot restul dupa-amiezii §i serii, cu o singura pauza scurta pentru cina. Daca erau putini jucatori, cazinoul avea sa ramana deschis pana la ora doua. Daca erau jucatori multi, cateva mese puteau ramane deschise pana la trei. Prima regula era aceea de a le oferi pasagerilor ceea ce isi doreau. Ceilalti barbati si femei in smochinguri se dusera la mesele lor. Langa Serena, la masa doi, statea tanarul italian care tocmai fusese promovat crupier. Serena ii zambi, amintindu-si ca Dale o rugase sa il supravegheze. - Distractie placuta, Tony, spuse ea privind multimea care astepta deja in fata usilor de stick. Va fi o noapte lunga. „Toata lumea pe pozidi“, adauga ea in gand cand Dale facu semn sa se deschida usile. Pasagerii dadura buzna mauntru. $i nu cu tar^lta arareori erau putini in prima zi a croazierei. Multimea se va risipi in timpul cinei, apoi reveneau pana dupa miezul noptii. Erau imbracati lejer - pantaloni scurti, blugi, desculti - uniforma pentru jocurile de noroc de dupa-amiaza. Odata cu deschiderea usilor, Serena auzi efectele sonore muzicale ale aparatelor de joc alimentate deja pe puntea Promenade. In cateva minute sunetul fu inabusit de clampanitul regulat al aparatelor. Serena reusea sa distinga jucatorii de „amatori“ §i amatorii de „privitori“. In toate seriile de pasageri erau intotdeauna din fiecare grup printre ei. Vor exista si cativa care nu mai pusesera niciodata piciorul intr-un cazinou. Acestia aveau sa se plimbe pur si simplu pe acolo, atrasi de zgomot §i de echipamentul colorat, inainte de a-§i transforma bancnotele in monede pen tru aparate. Unii veneau pentru distractie, fara sa le pese neaparat daca pierdeau sau castigau. Ace§tia erau amatorii;
Un pariu pe soarta
11
ei veneau pentru joc. De obicei, privitorilor le lua putin timp sa se transforme in amatori. Strigau atunci cand castigau si se vaitau cand pierdeau, la fel cum reactionau si dependents de aparate. Dar intotdeauna existau si jucatori. Acestia bantuiau cazinoul pe durata croazierei, transfer mand jocul de-a victoria si infrangerea intr-o arta - sau o obsesie. Acestia nu aveau trasaturi specifice si nici un mod aparte de a se imbraca. Aura mistica a jucatorului de noroc de vapor putea fi zarita intr-o bunicuta draguta din Peo ria, la fel de bine cum putea fi zarita la un director de pe Madison Avenue. Pe masura ce mesele incepeau sa se umple, Serena ii categorisea. Le zambi celor cinci care alesera masa ei, apoi rupse sigiliul de la patru pachete de card. - Bine ati venit la bord, spuse ea si incepu sa amestece cardie. Dupa numai o ora, se simtea in aer mirosul jocurilor de noroc. Acesta impregna fumul si mirosul usor de transpiratie care plutea in cazinou. Era un miros impetuos, tentant. Serena se intrebase intotdeauna daca nu asta ii atragea pe oameni, mai mult decat luminile si postavul verde. Mirosul si zgomotul monedelor zanganind in bolurile aparatelor de noroc. Serena nu juca niciodata la ele, poate pentru ca recunostea jucatorul din ea. Decisese cu mult timp in urma sa nu riste nimic decat daca sortii erau de partea ei. In prima sa tura schimba masa la fiecare jumatate de ora, facand incet inconjurul incaperii. Dupa pauza de cina incepu din nou. Cazinoul deveni si mai aglomerat dupa apusul soarelui. Mesele erau pline, iar roata ruletei se invartea fara incetare. Oamenii erau imbracati mai elegant, ca si cum se impunea o anumita stralucire pentru a juca jocuri de noroc seara. Intrucat cartile si oamenii se schimbau mereu, Serena nu se plictisea niciodata. Alesese slujba ca sa intalneasca
12
Nora Roberts
oameni - nu oamenil croiti din aceeasi stofa pe care ii intalnise in facultate, ci oameni diversi. In privinta asta, isi atinsese scopul. In acel moment avea la masa un texan, doi newyorkezi, un coreean si un georgian, identificandu-i pe toti dupa accent, Pentru ea, acest lucru facea parte din joc in aceeasi masura precum cartile pe care le insira pe postavul verde. Si nu se satura niciodata. Serena imparyi cea de-a doua carte, se uita la cartea de pe masa si se multumi cu optsprezece puncte. Primul newyorkez ceru inca o carte, isi numara totalul si mormai dezgustat. G atina din cap, semn ca nu mai dorea alta carte. Coreeanul avu o mana falita, cu douazeci §i doua de puncte, astfel ca se ridica de la masa bombanind. Cea de-a doua newyorkeza, o blonds, zvelta intr-o rochie de seara neagra, ram as e in joc cu un noua si o dama. - lau o carte, zise taraganat georgianul. Numara opt sprezece puncte, o privi ganditor pe Serena si ramase in joc. Texanul nu se grabea. Avea paisprezece puncte si nu-i placea optul afisat de Serena. Luand in considerare posibilitatilef isi mangaie barbia, sorbi din whisky, apoi ii facu semn Serenei sa ii mai dea o carte. Ii dadu una cam mare, un noua. - Papusa, spuse el sprijinit de masa, esti pur si simplu prea draguta sa iei astfel banii unii barbat. - Imi pare rau. Zambind, intoarse cartea din fata ei. Optsprezece, anunta ea inainte sa imparta potul. Serena vazu bancnota de o suta de dolari pe masa inainte sa realizeze ca cineva ocupase scaunul lasat liber de coreean. Ridica privirea si intalni doi ochi verzi netulburati, inexpresivi, directi. Se uita fix, prinsa in acea clipa a contactului vizual fara sa mai vada nimic altceva. Un verde rece, cu margini chihlimbarii in jurul irisului. Un fior de gheata ii aluneca pe sira spinarii. Fortandu-se sa clipeasca, Serena il privi pe barbat.
Un pariu pe soarta
13
Avea fata uscativa a unui aristocrat, dar nil era un prin^. Serena simti asta numaidecat. Poate era gura prelunga, lipsita de zambet sau curbura aspra a sprancenelor negre. Sau poate era doar semnalul de alarma interior care se declansa in creierul ei. Bra un co n du c tor, da, dar nu era de familie regala. Era genul de barbat care planuia lovituri necrutatoare si reusea. Parul i se revarsa peste urechi, bogat si negru, pana la gulerul cama§ii albe de matase. Pielea intinsa peste oasele alungite ale fetei era la fel de bronzata ca a lui Dale, dar Serena nu credea ca muncea pentru culoare asemenea supraveghetorului ei. Acest barbat infrunta vremea fara a se gandi la moda. Barbatul nu statea intr-o rana ca texanul, nici nu lenevea ca georgianul, ci mai degraba §edea asemenea unei pisici elegante si rabdatoare, intotdeauna pregatite sa sara. Abia cand una dintre sprancene se ridica intrebator, isi dadu Serena seama ca se holba la el. - Se schimba o suta, spuse ea repede, enervata pe sine insasi. Cu miscari abile impinse bancnota in fanta din masa, apoi numara jetoanele. Dupa ce se plasara pariurile, imparti cartile. Barbatul newyorkez privi decarul expus de Serena si ceru carte la 14 puncte. Pierdu. Jucatorul cel nou ramase la 15 puncte cu un gest al mainii. Newyorkeza si georgianul pierdura si ei inainte ca texanul sa ramana la cele 19 puncte primite. Serena intoarse un trei alaturi de decar, mai trase inca un decar si pierdu cu 23 de puncte. Omul cu chip periculos scoase un trabuc subtire si continua sa joace in tacere. Serena §tia deja ca era un jucator. Numele lui era Justin Blade. Stramo§ii lui calarisera cai rapizi si vanasera cu arcuri si sageti. Serena avusese dreptate in legatura cu clasa aristocrata, desi descendenta lui nu era deloc regala. O parte din mo§tenirea lui provenea de la simpli emigranti francezi
14
Nora Roberts
si un strop de la mineri galezi. Restul faceau parte din tribul comans. Nu cunoscuse rezervatiile si, desi avusese parte de saracie in tinerete, era destul de obisnuit cu atingerea matasii pe piele. Suficient de obisnuit incat, asemenea celor foarte bogati, arareori era constient de asta. Prima miza o castigase in camera din spate a unui salon de biliard la varsta de cincisprezece ani. In cei douazeci de ani care urmasera, jucase jocuri mai elegante. Era, asa cum simtise Serena, un jucator. Si deja calcula sortii. Justin intrase in cazinou cu gandul sa petreaca vreo cateva ore intr-un joc usor. Atunci cand iti permiteai sa pierzi, te puteai relaxa cu mize mici. Apoi o zarise pe ea. Privirea lui alunecase peste alte femei in tinute elegante, peste stralucirea aurului si a bijuteriilor si se oprise asupra blondei in smoching barbatesc. Avea un gat delicat, accentuat de coafura si de jaboul camasii, §i o postura care ducea cu gandul la reproducere. Dar, mai mult decat atat, ceea ce simtise el in vintre fusese o sexualitate fatisa care nu necesita miscare sau cuvinte din partea ei. Era genul de femeie pentru care implora un barbat. Justin ii urmari mainile in timp ce impartea cartile. Erau splendide - subtiri, cu degete lungi, vene albastrii delicate la suprafata pielii laptoase. Unghiile erau ovale si perfecte, stralucind de la lacul de unghii incolor. Erau niste maini potrivite pentru cescute delicate §i produse de patiserie frantuze§ti. Genul de maini pe care un barbat ardea sa le simta pe piele. Ridicandu-si ochii de la ele, Justin o privi direct in ochi. Serena il privi la randul ei cu o usoara incruntare. Oare de ce acest barbat brunet si tacut, se intreba ea, ii cauza atat disconfort, cat §i curiozitate? Nu spusese nici un cuvant de cand se asezase - nici ei, nici altcuiva de la masa. De§i castiga cu o consecven^a profesionala, nu parea sa ii provoace vreun fel de placere. Nu parea nici
Un pariu pe soarta
15
macar sa dea atentie jocului, remarca ea. Nu facea decat sa o priveasca tinta, cu o expresie calma §i vigilenta. - Cincisprezece, rosti Serena netulburata, indicand cartile din fata lui. Justin facu semn din cap ca doreste inca o carte si primi sasele fara nici cea mai mica schimbare de expresie. - Sa fiu al naibii daca n-ai noroc, fiuie, spuse jovial texanul. Aruncand o privire gramezii sale mici de jetoane, facu o grimasa rapida. Ma bucur ca are cineva. Icni cand Serena ii dadu cartea care ll scoase din joc cu 22 de puncte. Afisand 20 de puncte pentru banca, aduna jetoanele, apoi ii impinse lui Justin doua vouchere a cate 25 de dolari. Degetele lui le acoperira pe ale ei. Atingerea fu usoara, dar suficient de puternica pentru ca ea sa il priveasca in ochi. Scrutand-o staruitor, nu facu nici un gest sa isi indeparteze mana de pe a ei. Nici o presiune, nici o strangere insinuanta, dar Serena simti strafulgerarea reacbei ei ca ?i cum trupurile, nu degetele lor, s-ar fi atins. Adunandu-si toata stapanirea de sine, isi retrase lent mana. -Dealer nou, spuse ea calm, observand cu usurare ca tura ei la acea masa luase sfarsit. Va doresc o seara minunata. Se indrepta spre masa urmatoare, jurandu-si sa nu se uite inapoi. Bineinteles ca o facu si ca ii intalni privirea. Infuriata, isi permise sa scuture usor din cap. Exp resia ei deveni provocatoare. Pentru prima data in acea seara vazu gura alungita curbandu-se intr-un zambet usor, care abia misca unghiurile si suprafetele chipului lui. Justin inclina capul, ca §i cum ar fi acceptat provO' carea. Serena ii intoarse spatele. - Buna seara, spuse ea cu voce senina noului grup de jucatori.
16
Nora Roberts
Luna era inca sus pe cer, aruncand o brazda de lumin& peste apa intunecata. De la balustrada, Serena vedea crestele albe ale valurilor iscate de vasul care inainta cu viteza pe mare. Era trecut de ora doua a diminetii, si puntea era pustie. Ii placea acel moment, cand pasagerii dormeau, inainte ca echipajul sa mceapa tura de dimineata. Era singura cu marea si cu vantul §i se putea imagina in orice epoca isi dorea. Respira adanc, inspirand parfumul sarii si al nop^i* Ajungeau la Nassau imediat dupa ivirea zorilor, iar cat timp se aflau in port cazinoul era inchis. Avea intreaga dimineata libera sa faca orice dorea. Prefera noaptea. Se intoarse din nou cu gandul la ce se intamplase in tura din acea noapte, la jucatorul taciturn care statuse la masa ei, castigand si privind. Isi spuse ca era un barbat de care femeile se simteau atrase, dar nu era surprinsa ca fusese singur. Un barbat solitar, medita Serena, si neobisnuit de captivant. Atragator, recunoscu ea, aplecandu-se si mai mult in afara pentru a lasa vantul sa ii biciuiasca fata. Riscurile se puteau calcula, procentajele puteau fi masurate, si totusi... Si totusi, Serena nu eredea ca barbatul urma calea simpla a teoriei. - Iti prieste noaptea. Mainile Serenei apucara strans balustrada. Desi nu il auzise vorbind pana atunci, desi nici macar nu il auzise apropiindu-se, stia cine se afla in spatele ei. Facu eforturi mari sa nu scoata un strigat si sa nu se rasuceasca brusc. Cu inima batandu-i cu putere in piept, se intoarse sa il priveasca aparand din intuneric. Dorind ca vocea sa nu ii tremure, astepta un moment, in vreme ce el se opri langa ea in dreptul balustradei. - A continuat norocul? intreba ea. Justin nu isi lua privirea de la chipul ei. -A sa se pare. Ea incerca, si nu reusi, sa ii identifice originile dupa accent. Avea o voce grava si calma, fara inflexiuni.
Un pariu pe soarta
17
-E sti foarte bun, spuse ea. Nu intalnim des profesioni^ti in cazinou. In ochii lui aparu o scanteie efemera de umor inainte de a scoate un trabuc subtire si de a-1 aprinde. In aer se simti mirosul intepator al fumului, care se risipi apoi in vant. Serena isi relaxa degetele pe balustrada, unul cate unul. - Iti place calatoria? - Mai mult decat ma asteptam. Trase lung si ganditor din trabuc. Dar tie? Serena zambi. -E u sunt la serviciu. Justin se sprijini cu spatele de balustrada, punandu-si mainile langa ale ei. - Nu este tocmai un raspuns, Serena, remarca el. Intrucat avea ecusonul la rever, ridica doar o spranceana cand il auzi rostindu-i numele. - Imi place, domnule... - Blade, spuse el incet, plimband un deget de-a lungul maxilarului ei. Justin Blade. Tine-l minte. Serena refuza sa se retraga, desi fu surprinsa de raspunsul trupului ei sub atingerea lui. In scbimb, il prb vi staruitor. -A m memorie buna. El incuviinta din cap, zambind usor. - Da, de aceea esti un dealer bun. De cat timp faci asta? - Un an. De§i el isi retrase degetul, sangele ei inca fierbea. Surprins, Justin trase un ultim fum din trabuc, apoi il strivi sub talpa. -A s fi crezut ca de mai mult timp, judecand dupa felul in care manuiesti cartile. Luandud mana de pe balustrada, el o studie, apoi o intoarse si se uita la palma. „Fine“, isi zise el, „si sigure. O combinatie foarte interesanta“. Ce-ai facut inainte de asta?
18
Nora Roberts
Cu toate c& ratiunea ii spunea ca ar fi in^elept sa se retraga, Serena i§i las5 mana in mana lui. Simpse forta si abilitate in atingere, dep nu era sigura de caracterul lor. - Am studiat. -Ce? - Orice m-a interesat. Tu cu ce te ocupi? - Cu orice ma intereseaza. Ea rase, un sunet jos, erotic, care susura pe pielea lui. -Cum va cred ca spui asta in sens literal, domnule Blade. Dadu sa-si retraga mana, dar degetele lui i-o retinura. -A sa este, murmura el. Spune-mi Justin, Serena. Ochii lui scrutara puntea parasita, apoi marea intunecata si nesfarpta. Nu e un loc potrivit pentru formalitap. Bunul-sim^ ii spunea sa fie atenta, instinctul o indemna sa provoace. -Exista reguli pentru personal in privinta interacpunii cu pasagerii, domnule Blade, spuse ea calm. Am nevoie.de mana. Cand el zambi, lumina lunii straluci in ochii lui de felinS. - La fel §i eu. Ridicandmi mana, isi apasa buzele in mijlocul palmei ei. Serena simp efectul sarutului in fiecare por. - Eu iau ceea ce am nevoie, murmura el pe pielea ei. Respiratia Serenei se accelera fara ca ea sa-si dea seama. Pe puntea pustie si intunecata, el era doar o umbra cu o voce care ar fi putut fi filtrata prin miere si cu ochi periculosi. Simtindu-p trupul tanjind dupa el, Serena se stapani cu o rabufnire subita de temperament. - Nu de data asta. Ma due inauntru, e tarziu. Pastrandu-i mana ferm in a lui, Justin se intinse sa ii scoata agrafele din par. Cand parul se revarsa peste
Un pariu pe soarta
19
umerii ei, le arunca in mare. Uimita de indrazneala lui, Serena il privi manioasa. -Tarziu, conveni el, trecandu-§i degetele prin coama deasa §i blonda, din crestet pana la varfuri. Dar e§ti o femeie pentru ore intunecate. Asta mi-am spus in clipa in care te-am vazut. Cu o miscare prea rapida si prea lina pentru a fi masurata, o imobiliza pe Serena intre trupul lui si balustrada. Parul ei flutura inspre mare, batut de vant, iar pielea-i era ca marmura de pura in lumina lunii. Justin descoperi ca o dorea mai mult decat crezuse. - Stii ce mi-am spus eu? intreba Serena, straduindu'Se sa nu-i tremure vocea. Mi-am spus ca esti grosolan si enervant. El rase - un sunet scurt si amuzat. -S e pare ca am avut amandoi dreptate. Sa stii ca aproape mi-am distras atentia de la joc, intrebandu-ma ce gust ai. Serena incremeni. Singura miscare era a suvitelor aurii bogate care ii dansau in jurul fetei. Apoi ridica barbia; ochii ei se intunecara provocatori. -Pacat, spuse ea incet, strangand pumnul. Pasager sau nepasager, se hotari ea, avea sa il loveasca rapid, asa cum o invatasera fratii ei. -S e intampla rareori sa-mi distraga cineva sau ceva atentia. Se apleca mai aproape in timp ce vorbea. Serena isi incorda muschii. - Ai ochi de vrajitoare. Sunt un barbat superstitios. - Arogant, il corecta Serena netulburata. Ma indoiesc ca esti superstitios. Ii vazu zambetul din ochi doar cand fata lui se apropie de a ei dominand-o. - Tu nu crezi in noroc, Serena? - Ba da. „Si intr-o lovitura de dreapta buna“, adauga ea in gand. Ii simti degetele alunecand pe sub parul ei ravasit de vant si prinzand-o de ceafa. Gura lui cobori catre a ei. Cumva, tremurul cald al respiratiei lui facu buzele
20
Nora Roberts
sa se desparta si sa-§i piarda din sovaie. O mana inca o mai tinea pe ei si ii desena cercuri cu degetul in palma, ca §i cum ar fi dorit sa-i aminteasca de felul in care ii similise buzele pe piele. Luptandu-se cu slabiciunea crescanda, Serena se dadu inapoi, tintind spre stomacul lui expus si lipsit de aparare. La mai putin de doi centimetri de tinta, pumnul ii fu oprit intr-o strangere ferma. Frustrata, se zbatu sa scape, insa ii auzi din nou rasul incet. -Ochii. te dau de gol, ii spuse el, tinand-o pe loc. Va trebui sa lucrezi la asta. - Daca nu imi dai drumul, voi... Amenintarea lua sfarsit atunci cand buzele lui le atinsera pe ale ei. Nu era un sarut, ci o tentatie. Isi umezi buzele cu limba ca §i cum ar fi asteptat ceva misterios de dulce si absolut interzis. - Ce? sopti el, atingandu-i din nou atat de usor buzele incat sangele incepu sa ii pulseze in tample. Isi dorea sa striveasca si sa devoreze aproape la fel de mult cat isi dorea sa savureze. Buzele ei erau umede si miroseau vag a mare si a vara. Cand nu primi nici un raspUns, Justin ii trasa conturul gurii cu limba, intiparindu-si'O in memorie in timp ce absorbea aroma si astepta. Serena simti placerea profunda, fluida insinuandu'i-se in corp. Pleoapele ii erau prea grele si se incbisera; muschii i se relaxara. Pumnul inca strans in mana lui se lasa moale. Pentru prima data de cand isi aducea aminte, mintea i se goli complet - o pagina goala pe care el ar fi putut scrie orice dorea. Simti durerea usoara si atatatoare cand el ii musca buza inferioara plina, iar mintea ii fu cotropita din nou. Dar nu de ganduri. Trupul lui era lipit de al ei, ferm si zvelt. Gura lui era atat de moale, mai moale decat isi imagina ea ca ar fi putut fi gura unui barbat, ca o perie de matase fina pe piele. Era un iz slab de tutun, ceva bogat si strain,
Un pariu pe soarta
21
si mirosul lui neamestecat cu vreun parfum. El ii sopti numele, asa cum nu-1 mai auzise rostit vreodata. Vasul se inclina, dar el se balansa odata cu acesta la fel de usor ca ea, tragando mai aproape de el. Fara intentia de se mai impotrivi, Serena isi incolaci bratele in jurul gatului sau, lasandu'si capul pe spate ca o invitatie. Justin simti o dorinta aproape salbatica s o posede si-i prinse parul in mana. - Descbide ochii, ii ceru el. Sub privirea lui, pleoapele grele se ridicara, dezvaluind ochii incetosati de placere. - Priveste-ma cand te sarut, murmura. Apoi gura lui o strivi pe a ei, neiertatoare, pustiitoare. Isi auzea propriile batai ale inimii intetindu-se in piept cand se afunda si mai adanc. Descoperi gusturi, arome nesfarsite, in cotloanele pe care le explora, in vreme ce limba ei ii raspundea la fel de insistenta. Ochii lui erau doua fante in timp ce privea placerea confuza mocnind de pasiune din ai ei, apoi devenind opaci. Cu un geamat inchise pleoapele, iar vederea i se incetosa la randu-i. Serena simti cum dorinta o cuprinde de parca ar fi avut gheare. Trebuinte, nevoi, secrete, toate erau expuse intro explozie tumultuoasa. In timp ce el se lacomea sa i le indeplineasca, ea realiza ca barbatul acela o putea despuia pana la suflet. Iar ea nu §tia nimic despre el. Speriata, se zbatu sa se elibereze, dar el o tinu strans, buzele lui insistand pana cand termina. Partea rationala a creierului ei o facu sa inteleaga ca el avea intotdeauna sa ia fara sa ii pese daca celalalt voia sau nu. Cand se elibera, Serena isi trase sufletul. Justin o privi din nou cu acea abilitate ciudata pe care o avea de a ramane absolut nemiscat si tacut. Nu i se putea citi nF mic in ochi. Din obisnuitul instinct de aparare, Serena transforma spaima in manie.
Nora Roberts
22
-D aca o sa citesti cu atentie brosura, vei vedea ca biletul nu include si seducerea unor membri ai echipajului. - Anumite lucruri nu au pret, Serena. Ceva din tonul lui o facu sa tremure. Ca si cum deja ar fi insemnat-o drept a lui, un semn pe care nu va putea sa il inlature cu usurinta. Ea se indeparta in intuneric. - Stai departe de mine, il avertiza ea. Justin se sprijini cu spatele de balustrada, cu privirea atintita asupra siluetei ei. - Nu, spuse el cu blandete. Am impartit deja cartile si sortii favorizeaza intotdeauna banca. - Ei bine, nu sunt interesata, suiera ea. Asa ca scoatema din joc. Se rasuci pe calcaie §i tropai in jos pe scarile care duceau la puntea urmatoare. Varandu'Si mainile in buzunare, Justin zornai monedele si zambi. -N ici gand.
capitolul 2 Serena isi puse o pereche de pantaloni scurti kaki, apoi se tari pe sub pat in cautarea sandalelor. Potrivit calculelor sale, majoritatea pasagerilor care debarcau pentru restul zilei in Nassau plecasera deja. Erau mici sanse sa fie prinsa in aglomeratie sau sa isi croiasca drum printre taximetristii si ghizii care asteptau pe chei. Intrucat avea sa fie ultima ei excursie in acel loc, Serena isi dorea sa faca si ea pe turista si sa cumpere cateva suvenire pentru familie. Blestemand sandaua care se ascunsese cumva in coltul cel mai indepartat, se undui mai adanc sub pat. - Ai crede ca am invatat sa fiu ordonata dupa ce am trait un an intro debara, mormai ea iesind de sub pat. Daca statea intinsa, putea atinge ambii pereti laterali ai cabinei. In cealalta directie mai avea vreo
Un pariu pe soarta
23
cincizeci de centimetri liberi. Langa pat, era o masuta de toaleta minuscula cu oglinda, prinsa in podea, si o nisa care se voia a fi dulap. Isi spusese intotdeauna ca avea noroc ca nu suferea de claustrofobie. Stand inca pe jos, isi puse sandalele in picioare, apoi incepu sa verifice continutul gentii de umar pe care urma sa o ia cu ea. Un portofel si ochelari de soare. Nu mai era nimic altceva de care sa aiba nevoie, reflects Serena ridicandu-se cu usurinta in picioare. Pret de o clips ii trecu prin minte sad roage pe unul dintre ceilalti dealeri sa ii tina companie, apoi respinse ideea. Nu era in cea mai buna dispozitie, si cineva care lucrase cu ea indeaproape ar fi observat asta numaidecat si ar fi descoperit motivul. Ultimul lucru despre care Serena voia sa discute era Justin Blade. De fapt, i§i spuse ea repede, punandu-si pe cap sapca de tenis kaki, ultimul lucru la care dorea pans si sa se gandeascS era Justin Blade, cu ochii lui verzi reci, gura alungita lipsita de zambet si fizicul nemilos de atrSgStor. Dandu-si seama ca se gandea la el, Serena iesi din cabina intr-o dispozitie si mai proasta, Inca noua zile doar, isi aminti ea, ignorand ascensorul si luand-o pe scari in sus. Putea suporta orice vreme de noua zile. Cu un suras, Serena isi aminti de vanzatorul din Detroit care ii bantuise masa pe tot parcursul unei croaziere din primavara precedents. Mersese atat de departe, incat o urmase pana in aripa personalului si incercase sa o convinga sa il primeasca in cabina ei. II expediase pretinzand ca iubitul ei era inginerul-sef, un italian oache§ cu bicep§i impresionanti. Surasul Serenei disparu. Nu i§i imagina ca o asemenea tactica ar fi funcponat in cazul unui barbat ca Justin Blade. La etajul superior, carpeta jerpelita de pe puntea personalului era inlocuita de modelul indraznet in rosu si auriu care impodobea restul vasului. Aplicele decorative
24
Nora Roberts
luminau palierele mai degraba decat paravanele de sti ck de la etajele inferioare. Ajungand la nivelul princi pal, schimba cateva cuvinte de salut cu alti membri ai personalului aflati inca la bord. Doi barbati leneveau de fiecare parte a pasarelei unul in uniforma de secund alba si apretata, celalalt in tinuta lejera de croaziera. Ca de obicei, discutau aprins, dar fara sa se certe. Serena surprinse mai intai privirea directorului de croaziera, un englez marunt cu par de culoarea nisipului si energie fara margini. Ii facu semn cu ochiul, apoi se planta intre cei doi. - C e diplomat v-a pus impreuna de serviciu la pasarela? intreba ea cu un oftat prefacut. Presupun ca iar va trebui sa fac pe arbitrul. Despre ce e vorba de data asta? -R ob pretinde ca doamna Dewaiter este o vaduva bogata, incepu Jack, englezul, pe tonul sau afectat. Eu spun ca este divortata. -Vaduva, incepu din nou secundul, incrucisandu-si bratele. O vaduva frumoasa si bogata. - Dpamna Dewaiter, medita Serena. - Inalfa, spuse Jack. Cu par roscat scurt si sculpturala. - Bine facuta, adauga Rob. - Filistinule, spuse Jack cu blandete, apoi se adresa Serenei. Cu fata de strengarita. -Bine, spuse Serena incet, amintindu-si imaginea unei femei pe care o vazuse in trecere in cazinou cu o seara in urma. Vaduva sau divortata? intreba ea, obisnuita cu ciorovaielile dintre cei doi barbati. Ati vazut vreun inel? - Exact. Rob se agata de intrebare cu un ranjet catre asociatul sau. Purta inele. Vaduvele poarta inele. -L a fel si secunzii cu creierul cat o nuca, remarca Jack aruncand o privire inelului cu sigiliu de pe mana lui Rob.
Un pariu pe soarta
25
-Ideea este, ii intrerupse Serena inainte ca Rob sa raspunda. Ce fel de inele? O verigheta de aur? Un inel cu pietre? - Un diamant mare cat un ou de gaina, ii spuse Rob, zambind din nou satisfacut catre Jack. Vaduv& bogata. - Divortata, il contrazise Serena, trezindu-1 la realita' te. Imi pare rau, daca ne luam dupa procentaje, Rob, acesta e cel mai plauzibil raspuns. Ouale de gaina sunt arareori purtate pentru valoarea lor sentimentala. Dupa ce il batu pe obraz consolator, il saluta scortos. Cer pen misiunea sa cobor la £arm, domnule! - Pleaca de aici. O impinse usor. Du-te si cumpara o rogojina de paie. -Exact asta planuiesc. Razand, salta pe treptele inguste de fier ale cheiului. Soarele stralucea, aerul era umed si parfumat. Se rena se targui cu cativa baieti care hoinareau pe chei vanzand coliere din scoici §i decise ca, pana la urma, nu avea sa fie o zi rea. Avea ore in sir la dispozitie sa faca ceea ce dorea in unul dintre cele mai dragute locuri din Bahamas. - Trei dolari, ii spuse baietelul negru cu picioare slabanoage, intinzandu-i o multime de coliere din scoici inchise la culoare. Purta doar o pereche de pantaloni scurti si un medalion care incepuse sa se oxideze. Tovara§ul lui tinea un radio mic portabil la ureche, miscandu-se mladios pe ritmul muzicii reggae. - Piratule! zise Serena amuzata. Un dolar. Baiatul ranji, simtind spiritul unei persoane care stia sa se targuiasca. - Oh, frumoasa domnita, incepu el cu glas ascutit si melodios. Daca a§ putea, ti-as da colierul doar pe un zambet, dar m-ar bate tata apoi. Serena ridica o spranceana. - Da, vad cat de abuzat esti. Un dolar si 25 de centi.
26
Nora Roberts
-D oi si jumatate. Am adunat chiar eu scoicile si le-am insirat pe a£a la lumina lumanarii. Serena clatina din cap, razand. - Acum o sa-mi spui si ca te-ai luptat cu un banc intreg de rechini. -N u sunt rechini langa insula noastra, spuse el cu mandrie. Doi dolari americani. - Un dolar american si jumatate pentru ca iti admir imaginatia. Cotrobaind prin geanta, isi scoase portofelul. Intr-o clipita banii trecura din mana ei in buzunarul de la pantalonii baiatului. - Pentru tine, frumoasa domnita, voi risca o bataie. Serena isi alese colierul, apoi se surprinse dandu-i inca 25 de centi. -Piratule, murmura ea, in timp ce baiatul ranjea spre ea. Atarnandmsi geanta pe umar, dadu sa piece. Atunci il vazu, stand singur pe cheiul din spatele ei. Serena nu fu atat de surprinsa pe cat crezuse ca avea sa fie. Dar cumva ?tia ca avea sa il vada. Purta un tricou bej simplu, care ii facea pielea sa para aproape de culoarea aramei, si-o perecbe de pantaloni scurti care ii accentuau coapsele lungi si musculoase si constitutia desirata. Desi soarele ardea cu putere, nu purta nici ochelari de soare, nici vreun alt fel de protectie. Nu parea sa aiba nevoie. Chiar cand se gandea daca ar trebui sa treaca pur si simplu mai departe, porni catre ea. Se misca usor, cu gratia unui vanator - un barbat mai obisnuit cu nn sipul si cu iarba decat cu asfaltul, isi zise ea, fara nu motiv anume, -Buna diminea^a. Justin o lua de mana ca si cum intalnirea fusese aranjata. -Buna diminea^a, raspunse ea cu raceala, refuzand sa ii dea satisfactie tragandu-si mana. Nu te-ai inscris la nici un tur? - Nu, Nu imi place sa mi se dea indica^i.
Un pariu pe soarta
27
Porni la pas catre oras, cu Serena dupa el. Inghitindu-si cuvintele furioase, ea vorbi pe un ton calculat de placut: - Multe tururi chiar merita. Sunt cel mai bun mod de a vedea insula in timpul scurt cat ne aflam in port. -T u ai mai fost aici, spuse el firesc. De ce nu mi-o arati tu? -N u sunt de serviciu, raspunse ea taios. Si merg la cumparaturi. - Bine. Intrucat ai inceput deja, spuse el, uitandu-se la colierul pe care inca il tinea in mana, incotro vrei sa mergi acum? Ea decise sa renunte complet la diplomatic. -Vrei, te rog, sa pleci? Am de gand sa ma simt foarte bine azi. - La fel si eu. - Singura, rosti ea apasat. Oprindu-se, se intoarse catre ea. -N-ai auzit niciodata ca americanii stau impreuna pe pamant strain? intreba el luandu-i colierul din mana si punandu'id la gat. - Nu, raspunse ea, dorindu-si s& nu-i fi venit atat de tare sa zambeasca. - Iti explic cum sta treaba in timpul plimbarii cu trasura. - Ma due la cumparaturi, li reaminti ea, in timp ce el o conducea spre oras. -Vei avea idei mai bune de locuri pentru cumparaturi dupa o plimbare. -Justin. Serena mergea in pas cu el, caci era mai bine decat sa fie trasa de mana. Nu accepti niciodata un refuz? El paru sa se gandeasca o vreme inainte sa clatine din cap. - Nu din cate imi aduc aminte.
28
Nora Roberts
-A sa ma gandeam si eu, bombani ea, apoi il privi cu raceala. - In ordine, sa incercam asa. Daca e cap, mergem la plimbare, iar daca e pajura, mergi la cumparaturi. Baga mana in buzunar si scoase o moneda. -Probabil are cap pe ambele fete, spuse Serena, incruntandu-se suspicioasa catre moneda. - Nu trisez niciodata, o asigura Justin solemn, tinand moneda intre aratator si degetul mare pentru ca ea sa o inspecteze. Ar putea sa refuze si sa piece pur si simplu, isi zise Serena, dar se trezi incuviintand din cap. Sansele erau egale. Cu o rasucire exersata a incheieturii, Justin azvarli moneda in aer, o prinse, apoi o intoarse pe dosul mainii. Cap. Ea stia ca asa avea sa fie. - Nu paria niciodata impotriva bancii, mormai Sere na, urcand intr-o trasura. Dupa ce calul incepu sa tropaie pe strada serpuitoare, Serena sa gandi sa pastreze o tacere demna - pret de vreo treizeci de secunde. Cunoscandu-se bine, se vazu silita sa admita ca daca nu ar fi vrut sa se urce in trasura, nu s-ar fi urcat. Nu fara a face scandal. Astfel ca in locul tacerii demne, Serena isi arunca geanta pe podeaua trasurii, ignorand farmecul stradutei inguste, si se uita fix la tovarasul ei. - Ce faci aici? Barbatul isi arunca un brat peste spatar, jucandu-se cu degetele in parul ei. - Ma bucur de plimbare. - Fara raspunsuri istete, Justin. Ti-ai dorit compania mea si o ai, daca nu decid sa strig ca ma ataci si sa sar din trasura. O privi o clipa, mai intai cu curiozitate, apoi cu admiratie. Ar fi fost in stare sa o faca. Degetele lui coborara in zona gatului. - Ce doresti sa stii?
Un pariu pe soarta
29
-C e faci pe Celebration? intreba Serena, schimbandu-si pozitia ca sa se desprinda de placerea pe care i-o provocau degetele iui. Nu pari genul de barbat care sa mearga intro croaziera tropicala de relaxare. - Mi-a recomandato un prieten. Eu eram agitat, el a fost convingator. Degetele lui ii mangaiau din nou ga rni. Tu ce faci pe Celebration? - Sunt dealer de blackjack. El ridica o spranceana la auzul acestui raspuns. - De ce? - Eram agitata. Serena zambi fara sa vrea. Vizitiul isi incepuse monologul despre atractiile insulei, dar observS. ca cei doi nu erau interesab de nimic in afara de persoanele lor. Dadu semnal calului sa mearga la pas, apoi ramase tacut. -Bine, de unde esti? intreba Serena, cautand un punct de pornire. Am obiceiul de a plasa oamenii pe regiuni, iar pe tine nu reu§esc sa te ghicesc. Justin zambi enigmatic. - Calatoresc. - De loc, insista ea, mijind ochii in fata escbivei lui. - Nevada. -Vegas. Serena incuviinta. Ai petrecut ceva timp acolo. Imi imaginez ca este un oras bun pentru cei cu abilitati potrivite. Cand Justin se multumi sa ridice din umeri, Serena ii studie profilul. Si asa iti castigi traiul? Jucand jocuri de noroc? Justin intoarse capul pana cand privirea lui o intalni pe a ei. - Da. De ce? - Au fost doar doi jucatori la masa aseara, spuse Sere na. Tu si cel din Georgia, desi el era ceva mai slab. - Si ceilalti? intreba Justin curios. - Oh, texanului doar ii place jocul; nu ii da prea mare atentie. Blonda din New York crede ca este jucatoare. Pentru ca leganatul molcom al trasurii era lini§titor,
30
Nora Roberts
Serena zambi usor si se relaxa. Dar nu poate tine pasul nici cu cartile, nici cu §ansele. Va sfarsi prin a pierde tot sau prin a castiga din pur noroc. Celalalt barbat din New York urmareste cartile, dar nu stie cum sa parieze. Tu ai acea concentrare care separa jucatorul de amator. -O teorie foarte interesanta, reflects Justin. Cu van ful degetului ii trase Serenei ochelarii de soare pe varful nasului, ca sa se poata uita direct in ochii ei. Tu joci, Serena? - Depinde de joc si de sanse, raspunse ea, impingandu-si ochelarii la loc. Nu imi place sa pierd. Judecand dupa privirea din ochii lui, Serena isi dadu seama ca nu vorbeau despre jocul de card, ci despre unul mult mai periculos. Zambind, el se lasa din nou pe spate, facand semn cu mana spre dreapta. -A u plaje frumoase aici. - Hmm. Ca si cum ar fi primit un semnal, vizitiul isi incepu din nou discursul, turuind despre insula pana cand ii ad use inapoi la locul de unde pornisera. Strazile erau acum pline de lume, in marea lor majoritate turi§ti cu sacose mari de cumparaturi si cu aparate de fotografiat. Pe ambele margini ale drumului erau insiruite magazine mici, unele cu usile deschise, toate avand vitrinele ticsite cu marfa. - Pai, mul^umesc pentru plimbare. Serena dadu sa coboare din trasura, dar Justin o cuprinse pe dupa talie §i o ridica usor. O tinu la doi centimetri in aer pre£ de o clips, iar ea il apuca de umeri pentru a-si menflne echilibrul. Fu surprins de cat de usoara era, dandu-si seama ca sexualitatea si stilul ei il facusera sa nu vada cat era de mica. Degetele lui devenira brusc blande, coborand-o inapoi pe pamant.
Un pariu pe soarta
31
-Multumesc, reusi Serena sa zica dupa ce isi drese glasul. Sa ai o zi frumoasa. -A sa intentionez, ii spuse el, luand-o din nou de mana. -Justin... Serena inspira adanc. Venise momentul, decise ea, sa ia o atitudine ferma. Acea clipa efemera cand el o tinuse in brate ii amintise cat de naiva fusese sa se relaxeze chiar si pentru un moment. Am fost la plimbare cu trasura, acum merg la cumparaturi. - Bine. Te inso^esc. - Caut suvenire, Justin, spuse ea descurajant. Stii, tricouri, cutii din paie. Te vei plictisi. - Nu ma plictisesc niciodata. - De data asta o vei face, ii spuse ea cand el porni de-a lungul strazii, cu degetele impletite cu ale ei. Iti promit. - Ce-ai zice de o scrumiera pe care sa scrie „Bun venit in Nassau"? sugera Justin curtenitor. Serena i§i inabusi vitejeste un chicot. -E u intru aid, spuse, oprindu-se brusc la primul magazin peste care dadura. Si, se hotari ea, avea sa se opreasca la fiecare magazin de pe Bay Street, pana cand reusea sa ll innebuneasca de-a dreptul. In vreme ce geanta ei se umplea cu brelocuri muzicale, tricouri diverse si cutii din scoici, Serena uita ca intendonase sa scape de el. O facea sa rada - cea mai inteligenta forma de seductie. Pentru un barbat pe care din instinct il catalogase drept singuratic, Justin era o companie placuta. Nu trecu mult pana cand Serena inceta sa mai fie iritata si chiar si precauta. -O h , prive§te! Lua o coaja de nuca de cocos care fusese sculptata intr-o fata zambitoare. - Elegant, afirma Justin, intorcand-o pe toate partile in maini. - E ridicola, prostu^ule. Razand, Serena isi scoase portofelul. Si perfects pentru fratele meu. Caine este si el ridicol... Adica nu tot timpul, adauga ea scrupuloasa.
32
Nora Roberts
Aleile Pietei de Paie erau pline de oameni si marfuri, dar nu atat de aglomerate incat Serena sa nu se poata strecura printre acestia in cautarea comorilor. Zarind deasupra capului o geanta mare tesuta, arata catre ea. Indatoritor, Justin o cobori pentru ea. - E aproape la fel de mare ca tine, decise el cand Serena i-o lua din mana. - Nu e pentru mine, murmura Serena, studiind-o cu atentie. Mamei ii place sa brodeze; geanta asta ar trebui sa fie utila ca sa o ia lucrul de mana cu ea. - E facuta manual, rosti vanzatoarea. Serena se uita in jos la femeia cu piele inchisa la culoare care se legana intr-un balansoar, fumand dintr-o pipa mica maro. -E u am facut-o, adauga ea, batandu-se pe pieptul generos. La standul meu nu gasesti nimic facut in Hong Kong. - Lucrati foarte frumos, ii spuse Serena, desi femeia deja o interesa mai mult decat geanta in sine. Ridicand un evantai mare din lemn de palmier, localnica incuviinta maiestuos din cap si incepu sa agite aerul sufocant. Serena era fascinata de inelele pe care le avea pe fiecare deget gros. - Ati cumparat ceva frumos pentru doamna astazi? il intreba ea pe Justin, dezvelindu'Si dinpi albi. - Nu, nu inca, spuse Justin inainte ca Serena sa apuce sa vorbeasca. Ce imi sugerati? -Justin... -U itati. Femeia o intrerupse pe Serena, intorcandmse ca sa dea la o parte o draperie din dreapta ei. Respirand astmatic si mormaind, scoase o tunica dashiki crem, cu bordura din cusaturi in culorile curcubeului. Speciala, ii spuse ea lui Justin, impingandu-i'O in mana. Mult violet, ca ochii domnitei dumneavoastra.
Un pariu pe soarta
33
- Albastri, o corecta Serena, si nu sunt... - Sa vedem. Justin puse tunica pe langa ea, observand efectul prin ochii mijiti. Da, ti se potriveste, decise el. - Sa o porti pentru barbatul tau diseara, o sfatui femeia, impachetand-o deja intro punga. E foarte sexy. - O idee excelenta, conveni Justin incepand sa numere banii. - Stati asa, Serena arata spre el cu mana in care inca mai tinea geanta. El nu este barbatul meu. -N u e barbatul tau? Femeia izbucni in hohote de ras, leganandu-se inainte si inapoi in balansoar pana cand acesta incepu sa protesteze prin scartaituri. Draguta, acesta este cu siguranta barbatul tau, nu po^i pacali a saptea fiica a celei de-a saptea fiice. In nici un caz. Dore§ti si geanta? - Pai, eu... Serena se uita la geanta de paie ca si cum nu avea idee cum ajunsese in mana ei. - S i geanta. Justin mai numara cateva bancnote. Multumesc. Banii disparura in mana ei imensa in timp ce continua sa se legene. - Sa va bucurati de insula. - Asteptati... Dar Justin o tragea deja dupa el. -N u te poti contrazice cu a saptea fiica a celei de-a saptea fiice, Serena. Nu stii niciodata ce blestem arunca asupra ta. - Prostii, spuse ea, dar privi precauta peste umar in directia femeii din balansoar. Iar tu nu-mi poti cumpara haine, Justin! Nici macar nu te cunosc. - Dar am facut-o deja. - E i bine, nu trebuia. Si ai platit si pentru geanta mamei. - Complimentele mele mamei tale. Serena ofta, strangand din ochi cand iesira din nou in lumina zilei.
34
Nora Roberts
- Esti un barbat dificil. -E i, vezi? Ma cunosti. Luandu-i ochelarii de soare din varful sepcii, i-i puse la loc pe ochi. Ti-e foame? -D a. Colturile gurii ii zvacnira, iar Serena se dadu batuta si zambi. Da, mi-e foame. Cu privirea fixata in ochii ei, ii desena cercuri cu degetul in palma. - Ce-ai zice de un picnic pe plaja? Nu era usor sa ignore fiorii care ii cuprindeau acum tot brand, dar reusi sa ridice indiferenta din umeri. - Daca ai avea mancare, un mijloc de transport si un cocteil rece, as fi interesata. - Altceva? intreba Justin, oprindu-se sa se sprijine de capota un Mercedes. - Nu imi vine altceva in minte. - Bine, sa mergem atunci. Scotand cheile din buzunar, Justin dadu ocol pentru a deschide portiera din dreptul pasagerului. Cu geanta atarnandu-i in mana, Serena se holba la marina. . Vreisa spui ca asta este masina ta? - Nu, este masina pe care am inchiriat-o. Are o lada frigorifica in portbagaj. Ip place puiul rece? Cand Justin arunca saco§ele pe bancheta din spate, Serena isi puse mainile in sold. - Erai al naibii de sigur de tine, nu-i asa? -Im i jucam doar sansele, afirma el, apoi ii prinse barbia in maini si isi lipi buzele de ale ei. Doar imi joc sansele. Serena se lasa pe scaunul pasagerului, nestiind prea bine daca ii admira sau detesta tupeul. - As vrea sa stiu ce card mai are in maneca, mormai ea in timp ce el inconjura masina pentru a i se alatura. Observa ca Justin conducea la fel cum facea orice altceva, cu usurinta aroganta a celui stapan pe sine. Parea
Un pariu pe soarta
35
obisnuit sa conduca pe partea stanga a drumului, ca si cum a§a ar fi condus in fiecare zi. Trecura pe sub frunzele carnoase ale migdalilor, pe langa strugurii verzi mari care aveau sa fie sangerii intr-o luna de zile. Crengile incarnate cu flori portocalii, tip ice insulei, dansau in briza pe masura ce se apropiau de mare. Justin nu vorbea si, din nou, ea ii remarca acea capacitate stranie si admirabila a lui de a pastra tacerea. Doar ca nu era linistitor, ci incitant. Isi dadu seama, in timp ce treceau pe langa gratioa' sele case coloniale ale celor bogati catre plajele publice, ca, in preajma unui barbat ca Justin Blade, arareori aveai parte de o relaxare adevarata. Apoi gandul veni repede - prea repede - cum ca relaxarea era ceva ce ea arareori cauta. Rasucindu-se in scaun, Serena dadu frumusetea tropicala din Nassau pe trasaturile chipese, aproape ca de vultur, ale lui Justin. Un jucator, medita ea. O cuno^tinta de pe vas. Serena avea prea multa experienta cu cele doua tipuri pentru a crede in vreo relatie profunda si de durata. Totusi, se gandi ca daca avea sa fie atenta, s-ar fi putut bucura de compania lui pret de cateva zile. Ce putea fi rau daca-1 cunostea mai bine? Daca-si petrecea o parte a timpului liber cu el? Nu era ca unii dintre colegii ei din cazinou care se indragosteau si se desparteau unii de altii sau isi dadeau inima unui pasager, doar ca sa ajunga nefericiti si devastati la finalul unei croaziere. Cand o femeie reuseste sa isi pastreze inima intreaga vreme de douazeci si sase de ani, nu o sa si-o piarda in doar zece zile... nu-i asa? Justin se intoarse si se uita calm la ea, fara sa zambeasca. Serena simti fluturi jucandu-i in stomac. Avea sa fie foarte atenta, decise, ca si cum ar fi traversat un camp minat. - La ce te gandesti?
36
Nora Roberts
- La bombe, raspunse ea mieros. Bombe mortale, camuflate. Ranji scurt si inocent. Mancam curand? Mor de foame. Cu o ultima privire fugara, Justin opri pe marginea drumului. - E bine aid? Serena privi in zare peste nisipul alb catre albastrul intens al oceanului. -Perfect. Coborand din masina, inspira adanc parfumul florilor, al marii si al nisipului fierbinte. Nu fac asta des. Cand vasul se afla in port, de obicei dorm, sau citesc, sau incerc sa ma bronzez pe punte. Nici nu mai stiu de cate ori am acostat pe aceasta insula. - Nu ai acceptat slujba pe vas ca sa calatoresti? Justin lua o lada frigorifica si o patura din portbagaj. - Nu, pentru oameni mai degraba. Am vrut sa aflu cate tipuri de oameni exista in lume. Serena isi scoase sandalele ca sa simta nisipul cald sub picioare. Avem peste cinci sute de oameni in echipaj si numai zece americani. Ai fi uimit de varietatea de oameni pe care ii intalne§ti. E ca un sediu plutitor al Natiunilor Uni te. Luandu-i patura de sub brat, Serena o intinse pe nisip. Am impartit carti oamenilor de pe fiecare con tinent. Se aseza turceste pe marginea paturii. Imi va lipsi asta. - Iti va lipsi? Justin se aseza langa ea. Iti dai demisia? Aruncandu-si sapca langa ea, Serena isi scutura parul. - E timpul. Vreau sa mai stau o vreme cu familia mea inainte sa ma apuc de altceva. - Ai ceva anume in minte? - Ma gandeam la un hotel-cazinou. Isi framanta buzele, ganditoare. Era un proiect pe care intentiona sa il discute in curand cu tatal sau. El avea sa stie cea mai buna metoda de a finanta proprietati si constructii.
Un pariu pe soartd
37
-A i experienta, spuse Justin, crezand ca se gandea sa-§i caute o slujba de dealer. Singura diferenta ar fi ca te-ai afla pe uscat. Ii incolti o idee in minte, dar decise sa astepte inainte de a o aborda in acea privinfa. Unde este familia ta? -Poftim? Oh, in Massachusetts. Privirea ei se opri asupra lazii frigorifice. Hrane§te-ma. Cand deschise capacul, observa ca servetele si tacamurile erau de pe vas. Cum ai reusit? intreba Serena. Bucataria are o poli tics de a nu organiza picnicuri de pranz. - I-am mituit, spuse el simplu si ii intinse un copan. - Oh. Lua o imbucatura zdravana. Bine gandit. Ce ai de baut? In loc de raspuns, Justin scoase un termos si doua pahare de plastic cu emblema vasului. - Cum e puiul? - Minunat. Mananca! Lua paharul cu lichid roz-inchis pe care i-1 intinse el si sorbi cu grija. Avea o aroma puternic fructata amestecata cu rom local. Oh-oh, specialitatea de pe Celebration. Arunca o privire neincrezatoare in directia bauturii. De obicei nu ma apropii la mai putin de un metru de licoarea asta. - Esti libera pe tarm, ii aminti Justin, luand o bucata de pui. - S i vreau sa supravietuiesc ca sa povestesc despre asta, murmura ea. Pentru moment se concentra asupra puiului si a placerii de a nu avea altceva de facut decat sa se bucure de briza oceanului. - As fi crezut ca plajele vor fi mai aglomerate, comenta Justin. -Mmm. Serena incuviinta din cap si bau din nou. Majoritatea turistilor care nu sunt la cumparaturi sunt in tururile organizate sau fac scufundari pe partea cealalta a insulei. Suntem si in extrasezon. Facu semn cu osul de pui inainte sa il arunce pe un servetel. Plajele nu sunt atat de linistite in sezon. Dar sunt multe
38
Nora Roberts
de vazut si de facut in Nassau, in afara de a inota si a te bronza. - Mmm. O privi cum isi scutura nisipul de pe coapsa. Asa spunea si vizitiul trasurii. -Sun t surprinsa ca nu ai luat feribotul spre Insula Paradisului si cazinourile de acolo. -Chiar asa? Se apleca si ii prinse parul in mana. Nu e singurul joc din oras. Justin isi lipi buzele de ale ei, intentionand sa o sarute usor, sicanator. Dar intentia se evapora cand simti gustul cald, copt. Cum am putut uita cat de mult te doresc? murmura el, apoi ii mabusi raspunsul apasandu-i gura cu putere, neinduplecat. Limba lui se strecura printre buzele pe care le departa abil, impingand-o pe patura. Simtind conturul muschilor trupului sau lipit de al ei, Serena dadu sad respinga, dar bratele ii erau deja in jurul lui, tragandud mai aproape, gura ei explora deja miscandu-se avid sub a lui. Razele soarelui se filtrau prin frunzele palmierului sub care stateau, trimitand o lumina tremuratoare peste pleoapele ei inchise pana cand nu mai vazu decat o ceata rosiatica evanescenta care dansa. O saruta asa cum nu mai fusese sarutata niciodata, cu buzele, dintii §i lim ba, ciugulind §i devorand, seducand, apoi posedand. Gura peste gura, cu un gust mai puternic decat romul pe care il incercasera. Un pescarus zbura catre mare cu un tipat prelung §i tanguitor pe care nud auzi nici unul din ei, apoi cu o fluturare de aripi disparu ca si cum n-ar fi existat nici odata. Cand Justin ii mangaie bratele, Serena ii simb atingerea pe fiecare particica a trupului. Sanii o dureau, coapsele ii tremurau. Tanjind ca imaginarul sa fie real, ea gemu si se misca sub el, invitandu-1. Smulgandu-si gura de pe a ei, Justin o saruta pe gat, in timp ce ea incerca sa se agate de muchia fina
Un pariu pe soartd
39
a ratiunii. O dorea, voia sa ii simta pielea fina incalzindu-se si umezindu'se sub mainile lui. Voia sa atinga fiecare curba si forma subtila, sa simta fiecare bataie a pulsului §i sa guste, sa guste pana cand turbau amandoi. Dorinta puse stapanire pe el cu o forta pe care nu o mai cunoscuse niciodata cand mainile ei ii mangaiara spatele, apasand si framantand in timp ce el se straduia sa i§i aduca aminte ca nu erau singuri intro incapere intunecata si linistita. II mai dusese vreodata o femeie atat de departe doar cu un sarut? Nu se putea gandi decat la cat de departe il va duce atunci cand va fi liber sa o aiba cu totul. Muscand usor si sarutand, gura lui ajunse la urechea ei. -Vino la mine acum, Serena. Ii linse lobul urechii, apoi id prinse cu dintii. Vino la mine in cabina. Te doresc mult. Cuvintele lui parura sa ii pluteasca in constiinta, aproape disparand inainte ca semnificatia lor s-o patrunda. - Nu. Auzindu-si propriul protest slab, Serena se chinui sa il confirme. Nu, repeta ea, zbatandu-se sa se desprinda de el. Ridicandu-se, i?i d nu genunchii la piept pana cand respira^ia i se calma. Nu, spuse ea a treia oara. Nu ai nici un drept sa... sa... - Sa ce? intreba Justin prinzandud fata in maini si tragand-o din nou spre el. Sa te doresc sau sa ip dovedesc ca tu ma doresti? Privirea lui nu era calma acum, ci aprinsa §i manioasa. Serena i§i aminti prima impresie de om neindurator si isi reprima un fior inainte sa ii indeparteze mainile. - Nu-mi spune tu ce doresc, raspunse ea. Daca esti interesat de o aventura pe vas, du-te si cauta pe altcineva. Nu ar trebui sa ai probleme. Sarind in picioare, pasi furioasa catre mare. Justin o prinse de brat ?i ° intoarse.
40
Nora Roberts
- lar tu nu imi spune ce ma intereseaza pe mine, re plica el taios. Nu stiai nici macar unde eram, Te-as fi putut avea pe o plaja publica in plina zi. - Serios? Serena i§i scutura capul spre spate, infuriata de adevarul pe care el il rostise. Si atunci, daca e§ti atat de sigur de asta, de ce n-ai facut-o? - In mod normal, imi place intimitatea, dar daca mai intinzi coarda, s-ar putea sa fac o exceptie. - Si porcii zboara, rosti ea sec, Intorcandu-se din nou spre mare. Abia apucase sa isi ude degetele de la picioare cand el o prinse din nou. Pentru o clipa Serena crezu ca isi facuse calcule gresite. Nu era de jucat cu furia din ochii lui, dar ea nu prea reusea sa isi controleze temperamentul atunci cand se trecea de o anumita linie. Cand Justin o trase catre el, il injura. Voia sa striveasca din nou gura aceea fierbinte si furioasa. Dorinta ii era la fel de apriga ca temperamentul, si unul il hranea pe celalalt. Stiind care ar fi fost rezultatul daca s-ar fi lasat prada primului sentiment, Justin il alese pe cel de-al doilea. Serena ateriza pe fund in apajnica.: . Mai intai, pe fata i se citi socul, apoi furia dezlanpiita. - Animalule! Ridicandu-se, se repezi spre el, intentionand sa se razbune. Dar cand o prinse de brate sa o opreasca, el ranjea. - Iti vine sa crezi ca esti frumoasa cand e§ti furioasa? Balaceala in apa nu o potolise. - O sa platesti pentru asta, Justin Blade! Cu bratele imobilizate, incerca o lovitura de picior, dar nu reusi de cat sa ajunga din nou in apa, agatata de el. Ia-ti mainile de pe mine, nesimptule! Il impinse, intra cu capul sub apa si iesi vuind. Nimeni nu impinge o MacGregor si scapa nepedepsit! In incercarea de a o impiedica sa ii inece pe amandoi, mana lui ii atinse sanul. In clipa urmatoare gura lui
Un pariu pe soarta
41
o acoperi din nou pe a ei, in timp ce mainile lui o mangaiau prin tricoul ud, lipit de corp. Desi simtise geamatul ei drept raspuns, Serena continua sa se zbata, ajungand amandoi sub apa din nou. El simti gustul sarii si al buzelor ei; simpi coapsele suple presandu-se pe ale lui cand se rostogolira odata cu urmatorul val. Cu un hohot de ras inabusit, o auzi injurandu-1 din nou, incercand sa respire. Apoi apa ii facu din nou sa cada. Valul stropi si se retrase, miscand nisipul si scoicile de sub ei. Ramasera intin^i, pe jumatate acoperiti de apa, respirand cu dificultate. - MacGregor? repeta el brusc, scuturand din cap sa-si revina. Picaturile de apa din parul lui o stropira pe Sere na pe fata. Serena MacGregor? Ea isi dadu la o parte parul ud din ochi, incercand sa gandeasca. Trupul ii pulsa de un amestec de furie si de dorinta. - Da. Si in clipa in care imi voi aminti niste minunate injuraturi scotiene, le voi revarsa pe toate asupra ta. Pentru prima data vazu o expresie cu adevarat surprinsa pe chipul lui, care avu efectul de a-i atenua furia si a o inlocui cu mirare. Apoi ochii lui se mijira, studiindu-i intens trasaturile. Gafaind inca, Serena il privi la randul ei, devenind si mai nedumerita atunci cand un zambet larg ii aparu incet pe fata. Lasandu-si fruntea peste a ei, Justin chicoti, apoi izbucni in ras. Sunetul era atragator, dar cand incerca sa raspunda, Serena se concentra pe movila incomoda de nisip si scoici care o deranja la spate. - G e e atat de amuzant? intreba ea. Sunt uda leoarca si plina de nisip care ma zgarie. Nu ma indoiesc ca toata pielea imi este julita de scoici si nici macar nu mi-am terminat pranzul! Razand inca, el isi inalta capul, apoi o saruta frateste pe nas.
Nora Roberts
42
- Intreaba-ma alta data. Haide, sa ne clatim si sa mancam.
capitolul 3 Serena MacGregor. Justin clatina din cap, intinzandu-se dupa o camasa in dulapul ingust. Pentru prima oara, dupa multi ani, se simti complet naucit. Cand un barbat isi castiga existenta bazandmse pe inteligenta, nu i$i permite sa fie prea des luat prin surprindere. Ciudat ca nu observase asemanarea cu familia, dar fizic, avea totusi prea putine in comun cu masivul ei tata, cu trasaturi puternice si par roscat. Era mai degraba o versiune moderna a miniaturii pictate pe care Daniel o $mea in biblioteca. De cate ori fusese in fortareata aceea din Hyannis Port de-a lungul anilor? se intreba Justin. Rena, asa cum ii spuneau in familie, fusese intotdeauna plecata la scoala. Nu se stie din ce motive isi cladise imaginea unei scolarite sfrijite, cu ochelari, avand parul invapaiat al lui Daniel si demnitatea excentrica a Annei. Da, Serena MacGregor era o adevarata surpriza. Ciudat, se gandi el, ca acceptase o slujba care abia ii platea camera §i masa, cand era renumita pentru un coeficient de inteligenta care rivaliza cu greutatea tatalui sau si destul capital sa cumpere un vas de croaziera pe post de iaht pentru propria relaxare. Totusi, familia MacGregor era un clan de ciudati si incapatanati, inclinati spre gesturi neasteptate. Pentru o clipa, Justin ramase gol de la brau in jos, cu camasa atarnandu-i uitata intre degete. Corpul ii era incbis la culoare si suplu, cu pielea intinsa pe pieptul care, in partea stanga, era mutilat de o cicatrice de cincisprezece centimetri. Isi amintea. Prima oara cand il intalnise pe Daniel MacGregor, Justin avea douazeci si cinci de ani. Un dram de noroc
lift pariu pe soarta
43
ii adusese destuibani sa cumpere partea partenerului din hotelul de pe Strip in Las Vegas. Justin voia sa il extinda si sa il renoveze. Pentru asta avea nevoie de finantare. De obicei bancile nu prea erau dispuse sa imprumute sume mari de bani celor care isi castigau existenta cu un pachet de carti de joc. Oricum, lui Justin nu-i placeau bancherii, cu mainile lor moi si vocile seci. Si indianul din el avea putina incredere intr-o promisiune pusa pe hartie. Apoi auzise de Daniel MacGregor. In stilul propriu, Justin il verificase pe vrajitorul bursei, omul de finante. Isi construise imaginea unui Scoti an dur, excentric, care-si facea propriile reguli si castiga. Justin il contactase, pierduse vremea la telefon si cu scrisori mai bine de o luna, apoi facuse prima vizita la fortareata din Hyannis Port. Daniel lucra de acasa. Nu ii placeau cladirile de birouri unde depindeai de lifturi si de secretare. Isi achizitionase terenul de langa mare cu averea castigata mai intai prin munca fizica, apoi prin munca intelectuala. Daniel isi daduse seama din timp ca putea castiga mai mult, chiar foarte satisfacator, muncind cu mintea. Apoi isi construise casa si imperiul - pe gustul sau. Era o casa imensa, cu coridoare vaste si camere enorme. Lui Daniel nu-i placea sa fie inghesuit. Prima impresie a lui Justin despre el, cand fusese condus in camera din turn ce-i servea drept birou, fusese de marime... si inteligenta. - Deci, tu esti Blade. Daniel batea darabana pe suprafata unui birou sculptat dintr-un arbore de sequoia. - Da. Si dumneavoastra sunteti MacGregor. Un zambet ii increti fata lata. -A§a este. Ia loc, baiete. Daniel nu observa nici o schimbare de expresie la folosirea acestui termen si isi incrucisa bratele la piept in timp ce Justin se aseza. Ii placea felul in care se misca Justin; judecase oameni
44
Nora Roberts
§i pe considerente mai marunte. Deci, dore^ti un imprumut. -O fer o investitie, domnule MacGregor, il corecta Justin calm. Scaunul era proiectat sa il inghita pe cel care se aseza in el. Justin sedea in el cu o usurinta care doar ii accentua graba de a sari din el. Cu proprietatea mea drept garantie, desigur. - Hmm. Daniel i§i impreuna mainile continuand sa-1 studieze pe cel din fa^a lui. Nu era un barbat obisnuit, conchise el, observand trasaturile aristocratice. Calm, controlat si, posibil, sange de comans violent - sange de razboinic dar nu un scandalagiu. Daniel se tragea si el dintr-un neam de razboinici. Hmm, spuse el din nou. Cat valorezi, baiete? O replica furioasa ii veni in minte lui Justin, dar o lasa deoparte. Aplecandu-se, ridica o servieta. - Am actele financiare, evaluarile si asa mai departe. Daniel rase furtunos si facu semn ca nu are nevoie de ele. - Crezi ca ai fi ajuns pana aici daca nu stiam toate cifrele p,e care le ai acolo? Eu intrebam despre tine, spuse el. De ce ti-as imprumuta tie banii mei? Justin puse servieta inapoi pe podea. - Imi platesc datoriile. - Nu ai rezista mult in afaceri daca nu ar fi asa. - Si va voi aduce multi bani. Daniel rase din nou, pana cand ochii sai albastri incepura sa lacrimeze. - Am bani, baiete. - Numai un naiv nu i§i doreste mai multi, spuse Jus tin incet, si Daniel se opri din ras. Lasandu-se pe spate in scaun, incuviinta din cap. - Ai dreptate. Apoi zambi larg, plesnind cu palma in birou. Ai dreptate. Cat iti trebuie sa repari gaura aia a ta din perete?
Un pariu pe soarta
45
-Trei sute cincizeci de mii, raspunse Justin fara sa clipeasca. Daniel cauta in dulapiorul biroului si scoase o stick de whisky si un pachet de card. - Stud poker. Jucara o ora, vorbind doar pentru a anunta miza. Justin auzi gongul reverberant al unei pendule vechi de undeva din interiorul casei. Cineva batu la usa o data. Daniel striga si nu mai fura deranjati a doua oara. Mirosul trabucului lui Justin se impletea cu aroma whisky-ului si cu parfumul trandafirilor infloriti de pe pervazul ferestrei. Dupa ce pierdu 1 500 de dolari, Da niel se lasa din nou pe spate in scaun. - Vei avea nevoie de actionari. -Tocmai am scapat de un partener. Justin strivi trabucul in scrumiera. Nu doresc altul. - Actionari, baiete. Daniel impinse cartile la o parte. Vrei sa faci bani, trebuie mai intai sa ii rasfiri imprejur. Cei care joaca a§a cum o faci tu stiu deja asta. Cu privirea de un albastru-deschis atintita asupra lui Justin, reflecta pret de o clipa. Iti voi imprumuta banii si voi cumpara zece procente. Esti istet, pastrezi 60 si ii rasfiri pe restul. Roti paharul cu bautura, apoi ii goli continutul dintr-o mghititura si ranji. Vei fi bogat. - Stiu. Rasul vijelios al lui Daniel facu sa tremure fereastra. - Ramai la cina, spuse el, ridicandu-se din scaun. Justin ramasese la cina si devenise bogat. Isi redenumise hotelul Comanche, apoi il transformase in unul dintre cele mai bune hoteluri-cazinou din Vegas. Cumparase o proprietate aflata in paragina in Tahoe si repetase succesul. In zece ani, ajunsese la cinci hoteluri prospere si actiuni la o varietate de companii din £ara §i din Europa. La zece ani de la lntalnirea lor in camera din turn, Justin fusese in casa lui MacGregor de zeci de ori, ii gazduise pe Daniel si Anna in hotelurile lui
46
Nora Roberts
si fusese la pescuit cu fiii lor. Dar nu o cunoscuse niciodata pe fiica lor. - Fata isteata, spunea despre ea Daniel din cand in cand. Dar nu vrea sa se aseze la casa ei. Are nevoie de un barbat bun - ar trebui sa va cunoasteti. Iar Justin se eschivase de la incercarile nu foarte subtile de a-i combina. Sau cel putin asa crezuse. - Diavol batran, murmura el, ridicand din umeri. Daniel fusese cel care il imboldise sa faca aceasta croaziera. Insistase, incurajandu-1 sa scape de tensiune. „Nu e nimic mai bun ca aerul de mare si femei pe jumatate dezbracate pentru a relaxa un barbat. “ Intrucat fusese agitat, Justin se gandise la propunere si apoi nu mai avusese scapare cand Daniel li trimisese biletele impreuna cu solicitarea unei cutii de whisky de la duty-free. Deci, batranul pirat inca mai tragea sforile, isi zise Justin, amuzat. Daniel §tiuse ca Justin avea sa petreaca timp in cazinoul de pe vas si lasase restul in mana sortii. Cu un raset scurt, Justin incepu sa i§i incheie nasturii de la camasa. Soarta, reflecta el, §i niste carp aranjate. Ce ar fi avut de spus batranul daca ar fi aflat ca prietemil si' partenerul sau de afaceri se luptase cu fiica lui in acea dupa-amiaza, incercand sa o faca sa se culce cu el? Exasperat, Justin isi trecu mana prin par. Fiica lui Daniel MacGregor. Dumnezeule mare! Justin isi lua jacheta din dulap, apoi il inchise trantind u§a. Diavolul grijuliu ar fi primit ce merita daca i-ar fi sedus fiica. Ar fi meritat ca el sa o evite tot restul calatoriei si sa nu spuna o vorba despre faptul ca o intalnise. Asta 1-ar fi facut pe scotian sa se urce pe pereti. Justin isi surprinse imaginea in oglinda, un barbat slab cu ten masliniu, imbracat in negru §i alb. - Si daca ai impresia ca poti sa stai departe de ea, esti nebun, mormai el. Cand intra in cazinou, Serena sedea langa monitorul mic alb-negru, vorbind cu barbatul blond despre care
Un pariu pe soartd
47
Justin §tia ca era supraveghetorul ei. Serena rase la o remarca de-a lui, apoi clatina din cap. Justin miji ochii cand Dale o mangaie cu degetul pe obraz. Stia cum se simtea - fina si rece la atingere. Dale zambi, apoi ii in drepta papionul, vorbindu-i in soapta. Cu toate ca recunoscuse sentimentul drept gelozie meschina, Justin nu reusi sa il controleze. In cateva zile Serena il facuse sa simta dorinta, furie si gelozie - sentimente pe care in mod normal le tinea intr-un echilibru perfect. Blestemandu-i tatal, se indrepta catre ea. - Serena! Observa cum i se crispara brusc umerii inainte sa se intoarca. Nu lucrezi in seara asta? -Tocmai am revenit din pauza. Serena se gandi ca ar fi trebuit sa stie ca ragazul de 24 de ore nu avea sa dureze. Nu te-am vazut aici aseara, am crezut ca poate ai cazut peste bord. Auzindud pe Dale pufnind in ras, Serena se intoarse din nou catre el. Dale, acesta este Justin Blade. Cand am refuzat sa cedez farmecului sau pe plaja din Nassau, m-a aruncat in apa. - Inpdeg. Dale ii intinse mana. N-am incercat asta niciodata. A functionat? -Tine-d gura, Dale, spuse Serena suav. -V a trebui sa o scuzi, ii spuse Dale lui Justin. Viata pe mare ii face posaci pe unii. Va bucurati de sejur, domnule Blade? - Da. Justin ii arunca Serenei o privire. A fost o adevarata experienta pana acum. - Va rog sa ma scuzati, spuse ea cu o polite^e exagerata. Trebuie sa il schimb pe.Tony. Intorcandu-se, se indrepta spre masa cinci. Pentru ca o dureau falcile de la scra§nitul din dinti, Serena isi forta muschii sa se relaxeze. Le zambi profesional celor trei jucatori de la masa, dar zambetul deveni glacial cand Justin ocupa scaunul liber. - Buna seara. Carti noi.
48
Nora Roberts
Rupand sigiliul, Serena facu carple, straduindu-se sa ignore privirea staruitoare si calma a lui Justin. Acesta puse jetoane in valoare de aproximativ doua sute de dolari, din cate isi dadea ea seama, intro gramajoara in fata lui, apoi isi aprinse un trabuc. Terminand de amestecat cartile, decise sa vada daca putea sad scoata de la masa. - Taiati? Justin lua folia subtire de plastic pe care io oferi. Cand Serena puse cartile in suportul lor transparent, Justin impinse un voucher de 25 de dolari. Ea verifi es masa sa vada daca toate pariurile fusesera plasate, apoi incepu. La un moment dat, Serena il aduse pe Justin la doar trei jetoane si simh o satisfactie macabra. Apoi ii dadu doi septari, pe care el ii impar^i, ajungand la 20 de puncte la o mana §i 21 la cealalta. Incet, el inmulti cele cinci jetoane, ajungand la zece. Cand veni vremea sa treaca la alta masa, o infurie mutandu-se dupa ea. Serena isi reinnoi juramantul de a-1 scoate de la masa. In urmatoarele douazeci de minute, Serena abia daca ii dbserva pe ceilalti jucatori. Nu vedea decat ochii verzi impenetrabili ai lui Justin sau mana lui atunci cand refuza sau cerea carti. Cu toate ca era decisa sa il bata, jetoanele lui se inmulteau gradual. -A m facut blackjack! Strigatul unui student din celalalt capat al mesei ii intrerupse concentrarea. Serena se uita la el $i il vazu zambind. -A m castigat trei dolari! spuse el in gura mare in intregul cazinou, tinand cele trei jetoane albastre ca pe un trofeu. Era putin cam beat, conchise Serena. -Acum... Arunca cele trei jetoane inapoi pe masa, apoi isi freca palmele. Sunt gata sa pariez. Razand, Serena se intinse dupa carti, dar ii intalni privirea lui Justin. Observa umorul, prima expresie
Un pariu pe soarta
49
pe care o citi in ochii lui de cateva ore, si se inmuie. Pentru o clipa ii veni sa se intinda peste masa si sa il atinga, sa isi treaca degetele prin parul moale si des care ii inconjura fata uscativa. Cum se putea ca simpla Ilimina a zambetului din ochii lui sa il faca sa para atat de important? - Hei! Studentul ridica berea in semn de toast. Sunt pe val. - Da, in deriva, remarca sec prietena lui. Intreruperea o ajuta pe Serena sa-si limpezeasca gam durile. Ridicand barbia, se intinse dupa card. Un singur zambet nu avea sa o faca sa uite ca se afla acolo ca sa il bata. -Posibil blackjack, spuse ea, afisand un as. Asigurare? Prietena studentului arunca un jeton. Justin nu se mi§ca. Intorcand coltul cartii de pe masa, Serena fu multumita cu treiarul. Ii oferea destul spatiu de manevra. -N u este blackjack. Se uita la cartile lui Justin, satisfacuta ca ii daduse card proaste. $aisprezece. Cereti carti sau va opriti? Justin abia schita un gest cu aratatorul pentru inca o carte. Serena isi inghiti o injuratura, intorcand un patrar. -Douazeci. Justin trecu cu mana peste card, indicand ca era multumit. „Ar fi si cazul“, se gandi ea indignata, intorcand un valet si scotand de la masa urmatorul jucator. „Noroc chior“, isi spuse ea, aducand punctajul studentului la 18. - Patru sau paisprezece, anunta ea, intorcandmsi cartea. Cu privirea atintita asupra lui Justin, trase inca o carte. Sase sau saisprezece, spuse ea, ca si cum i s-ar fi adresat doar lui. I§i inghiti o noua injuratura cand vazu treiarul de trefla. Dealerul se opreste la 19, spuse ea, stiind ca Dale ar fi aruncat-o peste bord daca ar mai fi cerut o carte. Castiga 20.
50
Nora Roberts
Adunand toate jetoanele, cu exceptia celor ale lui Jus tin, ii impinse apoi inca un voucher de 25 de dolari peste masa. I se paru ca zareste din nou o urma de veselie in ochii lui cand li puse voucherul in fanta, dar de data aceasta nu o mai inmuie. Fumul plutea in aer, prea gros pentru a fi absorbit complet de sistemul de aerisire. Serena nu avea nevoie sa se uite la ceas ca sa stie ca statea in picioare de aproape zece ore in sir. Treptat, sunetul jetoanelor incepu sa se rareasca, primul indiciu al faptului ca tura de noapte era pe sfarsite. Cuplul din capatul mesei, cu pleoapele grele, incepu sa discute despre oprirea in Puerto Rico de a doua zi. Inainte sa piece, cei doi primira impreuna cinci dolari, contravaloarea jetoanelor castigate. O privire rapida ii confirms Serenei ca numai la trei mese mai existau jucStori. La masa ei mai r&mSseserS doar doi jucatori, Justin si o femeie pe care o identifies drept doamna Dewaiter, cea care le atrasese atentia lui Jack si Rob. Atentia roscatei era indreptata mai degrabs spre Justin, decat spre cartile ei. Inciudata, Serena decise ca diamantul pe care il purta era vulgar si aproape ca ii veni sa ranjeasca atunci cand o scoase din joc cu 23 de puncte. - Cred ca nu e jocul potrivit pentru mine, spuse roscata cu o expresie bosumflata. Se intoarse catre Justin, astfel meat decolteul sau generos sa fie in prim-plan. Tu pari sa fii extrem de norocos. Ai un sistem anume? Zambi, trecandu-si un deget de-a lungul manecii lui. Serena isi spuse ca i-ar fi placut sa-i turteasca fata de suprafata verde a mesei. Amuzat de tactica evidenta, Justin isi ridica privirea din abisul adanc al corsajului ei pana la fata. -N u. -Trebuie sa ai un secret, murmura ea. As vrea sa il aflu... la un pahar?
Un pariu pe soarta
51
-N il beau niciodata cand joc. Sufla un fir de fum peste umarul ei. Cele doua nu merg bine impreuna. - Pariuri? intreba Serena, putin cam taios. - Cred ca am jucat destul pentru seara aceasta. Frecandu-si coapsa de a lui Justin, se ridica, apoi arunca in poseta jetoane in valoare de o suta de dolari. Serena avea satisfactia certitudinii ca incepuse seara cu patru sute. Voi fi in salon, ii spuse lui Justin cu un zambet staruitor inainte de a se indeparta. -M ai mult noroc data viitoare, spuse Serena, neputandu-se abtine. Se intoarse si il vazu pe Justin zambindu-i. - Pot sa incasez? - Desigur. Apoi o va urma pe roscata cu personalitate de marimea 38 C, i§i spuse ea furioasa. Stivui §i numara rapid jetoanele. Sapte sute cincizeci de dolari, calcula ea, devenind §i mai furioasa. Dale e ocupat, ma voi ocupa eu de asta. Privind-o cum se indeparteaza, Justin incerca sa isi aminteasca de tatal ei. Nu era usor. Serena se intoarse cu un teanc de bancnote noi si cu o foaie alba atasata pe un clipboard. Numara banii repede, apoi ii intinse peste masa. - Ai avut o seara profitabila. Dupa ce puse hartia in compartimentul de sub masa, se intinse dupa carp. Justin o prinse de incheietura mainii. - Inca o mana? intreba el, delectandu-se cu accelerarea rapida a pulsului ei sub degetele lui. - Ai incasat deja, remarca ea si incerca sa se desprinda. El o stranse mai tare. - Un alt fel de pariu, intre mine si tine. - Imi pare rau, regulile nu permit jocuri secundare cu pasagerii. Acum, daca imi permiti, trebuie sa inchid masa.
52
Nora Roberts
-Fara bani. Privi cum ochii ei se mijira furiosi si zambi. O plimbare pe punte daca voi castiga eu, spuse el calm. - Nu ma intereseaza. -N u ti-e frica sa joci unu la unu, nu-i asa, Serena? Mana care incerca sa o indeparteze pe a lui de pe incheietura ei se opri. Ai inca avantajul bancii, spuse el incet. - Daca voi castiga eu, incepu ea, indepartandu-i mana cu grija, ma Iasi in pace tot restul sejurului? El reflects asupra intrebarii. Era, la urma urmei, un scenariu mai intelept decat cel pe care ll urmarea el. Tragand un ultim fum din trabuc, ll stinse. Nu era prima oara cand isi lasa soarta in voia cartilor. - Asa facem. El se uita la cartile din fata lui, un doi si un cinci, apoi la zecele afisat de Serena. Incuviintand din cap pentru inca o carte, primi o dama. Primul gand fu sa se opreasca, dar privind-o pe Serena isi dadu seama ca aceasta arata mult prea multumita de mana ei. Ar fi pariat pana la ultimul ban pe faptul ca avea un opt sau mai mult cu fata spre masa. Fara sa o scape din ochi, facu semn pentru inca o carte. - La naiba! Serena arunca un patru de cupa si ll privi manioasa. Jur, Justin, intro zi am sa te bat. Dezgustata, ea intoarse valetul pe care il avea pe masa. - Nu. Se ridica, punandu-si mainile in buzunare. Pentru ca ineerci sa ma bati pe mine, nu cartile. Te astept afara. Dale se uita spre ei §i vazu cum cel mai bun dealer de blackjack scotea limba pe la spatele unui pasager. Sprijinindu-se de perete, Justin o privi pe Serena prin usile de sticla ale cazinoului. I se parea ca aproape reuseste sa distinga combinatia de iritare si frustrare mocnind in ea. $i el se simtea cam la fel. Cu o ridicare din
Un pariu pe soarta
53
umeri isi aminti ca se lasase in voia sortii. Ar fi putut la fel de usor sa piarda pariul. Nemi§cat, se juca cu jetonul de 25 de dolari din buzunar. Unii ar fi spus ca avusese un noroc neobisnuit. Si totusi, medita el, poate ar fi fost mai norocos daca ar fi pierdut ultimul pariu. Continuand sa se vada cu Serena, viata lui nu va fi lipsita de complicatii. Ar fi putut ignora sentimentul ca Daniel MacGregor ii sufla in ceafa, daca s-ar fi putut convinge singur ca daca reusea sa se culce cu ea si-ar fi pierdut interesul. Dar asta era destul de dificil. Era prima femeie pe care o cunoscuse Justin vreodata care ameninta sa devina par te constants a gandurilor sale. Si ce-ar fi zis ea, se intreba el, daca i-ar fi spus ca fa tal ei aranjase intregul scenariu din fortareata sa din Hyannis Port? Un zambet ii arcui colturile gurii. L-ar fi jupuit pe batran, atarnandu-i pielea la uscat, conchise el. Privind-o pe Serena indreptandu-se spre usa, Justin decise sa pastreze mica bomba pentru alta zi. -Presupun ca ai dreptul sa zambe§ti, spuse Serena rece, las and usa sa se inchida in urma ei. Chiar esti pe val. Justin ii lua mana §i, cu un gest de curtoazie neasteptat, ii saruta degetele. - Am de gand sa profit de el cat mai mult inainte sa se sparga. Esti cu adevarat frumoasa, Serena. Deconcertata, il privi fix. - Cand sunt furioasa, completa ea, straduindu-se sa nu se lase prada farmecelor lui. Ii intoarse mana si o saruta in palma, privind-o. - Cu adevarat frumoasa. - Nu incerca sa ma dai pe spate cu amabilitati. Incon§tient, isi impreuna degetele cu ale lui. Nu gasesc nimic amabil la tine. -A sa e, conveni el. Sa iesim. Imi imaginez ca ti-ar prinde bine o gura de aer proaspat.
54
Nora Roberts
- Am fost de acord sa facem o plimbare. Incepura sa urce scarile impreuna. Doar cu asta am fost de acord. -Hm m , Si luna este aproape plina. Cum ti-a mers seara? -L a cazinou? Cand deschise usa, vantul se napusti inauntru, incantator de cald si de curat. Mai bine ca de obicei. Functionam in pierdere din primavara. -Prea multe locuri pentru maruntis - va erodeaza marja de profit. Isi petrecu bratul in jurul taliei ei, iar Serena ridica privirea spre el. Ati face mai multi bani la mese daca unii dintre dealeri ar fi mai ageri. - E greu sa ramai ager cand muncesti pana la 60 de ore pe saptamana pe bani putini, spuse ea cu tristete. Oricum, cifra de afaceri este constants. Majoritatea fac instruire cel mult sase saptamani, promovand de la easier pana la crupier, si o mare parte din ei nu stau mai mult de doua sejururi, pentru ca isi dau seama ca nu este vacanta plutitoare pe care si-o imaginau. Fara sa-si dea seama, i§i puse bratul in jurul taliei lui, potrb vindu'Si pasul cu al lui. Asta este partea mea preferata. - Ce anume? -Noapfea tarziu cand e liniste pe vas. Nu se aude nimic in afara de sunetul marii. Daca a§ avea un hublou in cabina, Fas lasa deschis toata noaptea. - Nu ai hublou? Mana lui incepu sa se mi^te ritmic in sus si in jos de-a lungul spatelui ei. - Numai pasagerii §i ofi^erii au cabine spre exterior. Se arcui sub atingerea sa, suspinand in timp ce muschii obosip i se relaxau. Totusi, n-as da pe nimic anul care a trecut. A fost ca si cum mi-a$ fi gasit o a doua familie. -Familia este importanta pentru tine? intreba el, gandindu-se la Daniel. - Desigur. Intrucat intrebarea i se paru ciudata, Sere na isi lasa capul pe spate sa-1 priveasca. Cand el inclina capul spre ea, buzele ei aproape ii mangaiara maxilarul. Nu face asta, murmura ea.
Un pariu pe soarta
55
- Ce? Si cuvantul, moale si tacut, fu soptit peste buzele ei intredeschise. - Stii foarte bine ce. Lasandu-si bratul jos, se indeparta de el catre balustrada. Familia mea, spuse ea mai calm intorcandu-se si sprijinindu-si bratele pe portiunea de lemn, a fost intotdeauna cea mai importanta parte din viata mea. Loialitatea este uneori incomod de inversunata, dar necesara pentru noi toti. Dar tu? Parea absolut uluitoare, cu rotunjimile ascunse, dar puse in evidenta de smochingul barbatesc, si parul, adineauri aranjat, fluturand in bataia vantului. Avea capul dat pe spate, astfel ca o raza de luna ii marmora chipul. - Familia mea... Facand eforturi sa reia conversatia, el se opri in fata ei. Am o sora, Diana. E cu zece ani mai mica si nu am fost niciodata apropiati. - Parintii? - Au murit cand aveam saisprezece ani. Diana a fost luata de o matusa. Nu cred ca am mai vazut-o de vreo douazeci de ani. Valul automat de simpatie din partea Serenei fu inabu§it imediat. - E rusinos! - Matusa mea nu a fost niciodata de acord cu profesia mea, spuse el sec. Desi nu refuza niciodata banii pentru intrepnerea Dianei, adauga, trecandu-si mainile pe nasturii de la sacoul Serenei. A fost mai usor pentru Diana ca eu sa nu intervin. - Ce drept are matusa ta sa fie sau sa nu fie de-acord? intreba Serena, prea iritata pentru a observa cat de abil ii desfacea Justin nasturii. Este sora ta. - Matusa mea crede cu ardoare ca jocurile de noroc sunt mana diavolului. Se trage din Grandeau, latura franceza a familiei. Serena clatina din cap la auzul acestei logici. - Si tu ce esti? - Blade. Isi tintui privirea asupra ei. Comans.
56
Nora Roberts
Fata lui era foarte aproape, mai aproape decat realizase. Desi Serena simtea cum ii flutura vantul prin materialul subtire al camasii, nu intelesese inca ce anume facuse el. Inghiti in sec, in vreme ce privirea lui o sustinea pe a ei. Oare fusese o amenintare in cele douS cuvinte sau fusese doar in imaginatia ei? - Trebuia sa stiu, reusi ea sa spuna. Presupun ca m-am las at vrajita de ochii tai. -D in picaturile de sange francez si galez care s-au strecurat. Tatal meu a fost aproape pur, iar mama mea se trage din spita unui comans curajos si a unui colonist francez. Cu miscari lente, fara sa o slabeasca din priviri, ii desfacu papionul de la gat. Serena inghiti din nou, dar nu se misca. Povestea spune ca unui dintre stramosii mei a vazut o femeie cu par auriu, singura pe malul unui parau. Avea un cos cu rufe si canta in timp ce spala. El era un razboinic feroce care ucisese multi oameni din neamul ei pentru a-si proteja pamantul. De cum a zarit-o, si-a dorit-o. Justin ii deschise nasturii camasii, unui cate unui. A§a ca a luat-o. - E barbar, reusi ea sa ingaime in ciuda gatului uscat. A rapit'd, a luat-o de langa familia ei... - Cateva zile mai tarziu, ea i-a infipt un cu^it in umar, incercand sa scape, continua Justin cu voce joasa. Dar cand i-a vazut sangele pe propriile maini, nu a mai fugit. A ramas si 1-a ingrijit si i-a daruit fii si fiice cu ochi verzi. - Probabil i-a trebuit mai mult curaj sa ramana decat sa foloseasca acel cutit. Justin zambi, observand tremurul din vocea ei si staruinta din ochii ei. - I-a dat un nume care se traduce in Premiu de Aur si nu a mai luat niciodata o alta femeie. Asa ca este o traditie, cand unui din neamul meu vede o femeie cu par auriu ,pe care o vrea, o ia.
Un pariu pe soarta
57
Gura lui o strivi pe a ei, prinzand-o rapid in vartejul pasiunii. Mainile i se afundara in parul ei, inlaturand agrafele care dansau in vant inainte sa cada in mare. Serena il apuca de umeri, aproape speriata ca avea sa le urmeze, plonjand in apa intunecata si agitata. Cu siguranta, asa trebuie sa te simti in interiorul unui vartej - neajutorat, tras dintr-un punct inalt catre necm noscut. Inima ii batea cu putere inca dinainte ca palma lui sa o acopere, contactul carnii tari cu cea moale barbatul si femeia. Cu un geamat, se prinse si mai strans de el, ca si cum el ar fi fost un colac de salvare pe marea care devenise brusc agitata. Uitand cat de mica era, el o lua in maini, abandonand atat blandetea, cat si ratiunea. Nici un barbat nu mai indraznise sa o atinga astfel; poate de aceea ii si permise. El indrazni, fara sa ceara, fara cuvinte mestesugite care sa o seduca. Era o forta care ii consuma pe amandoi - un impuls prea vechi si prea primar pentru a fi negat. Trupul ei vibra la atingere. Cu gandurile incalcite, prelua controlul, aratandu-le amandurora de ce avea ea nevoie. Saruturile salbatice, neinduratoare care ii acopereau gatul o faceau sa-si doreasca mai mult. Briza calda si linistitoare a marii semana ni§te flacari mici care o incalzeau. Inspira aerul umed in plamani si simtea ciim se transforma in foe. Mana lui ii framanta frenetic sanul, in vreme ce pe cealalta o strecura pe spatele ei gol, ca sa-i gaseasca un punct anume de pe sira spinarii. Cu o simpla apasare cu degetul, picioarele ii devenira neputincioase. Suspina si se arcui lipita de el, cuprinsa de valuri incredibile de placere. -N u. Vocea Serenei se auzi slab si indepartat. Nu, opreste-te! Dar el isi apasa buzele peste ale ei, devorand protestele tremuratoare. Gura ei era prea infometata pentru
58
Nora Roberts
a da atentie avertismentului pe care i-1 dadea ratiunea. Gura ei, incle§tata cu a lui, savura gustul slab de sare. Magia degetelor lui o domina. I-ar fi dat orice ar fi cerut, numai sa mi inceteze sa o atinga. Infigandu-§i degetele in parul lui, il trase mai aproape, fara sa observe valul de umezeala care il acoperea. Cand buzele ei se eliberara, ale lui fiind adancite in gatul ei, nu mai reusi decat sa ii ofteze numele. Umezeala de pe fata ei trecu neobservata; toate simturile ei erau concentrate asupra a ceea ce le puteau aduce mainile si buzele lui. Apoi el se misca, iar ea se legana cand o lua de langa balustrada. Slabita de dorinta, Serena se sprijini pe el in timp ce el ii mangaia parul. -Te uzi toata, murmura Justin, dar nu-si putu impiedica buzele sa ii mangaie crestetul umed al capului, nu se putu abpne sa nu ii inspire parfumul. Sa intram. - Poftim? Ametita, Serena deschise ochii si vazu perdeaua subtire de stropi de ploaie. Ploua? Clatina din cap in timp ce apa rece o retrezea la viata. Se simtea de parca traise intr-un vis si trezita de o palma brusca peste fata. Eu... Indepartandu-se de el, isi trecu o mana prin par. Eu... -Trebuie sa dormi, completa el. Fusese atat de aproape, descoperi Justin, de a o poseda ca un maniac, acolo unde se aflau. -D a. Simtind stropii de ploaie pe pielea dezgolita, Serena isi stranse sacoul pe langa corp. E tarziu. Cu privirea inca incetosata si confuza se uita la punte. Ploua, repeta ea. Ceva din vulnerabilitatea ei il facu pe Justin sa o doreasca si mai mult decat cu cateva clipe inainte si il lasa in imposibilitatea de a o avea. Isi vari mainile in buzunare si stranse pumnii. „La naiba cu Daniel MacGregor", isi spuse el inversunat. Scotianul intinsese o capcana excelenta cu o momeala de calitate. Daca o lua acum, si-ar fi distrus mai mult ca sigur relatia cu cel pe care ajunsese
Un pariu pe soarta
59
aproape sa il iubeasca. Daca nu o facea, nu ar fi incetat sa o doreasca. Daca astepta... ei bine, acesta era un rise. - Noapte buna, Serena. Ea ramase o clipa indecisa, dorindu-si sa alerge inauntru catre normalitate, dorindu-si sa cada in bratele lui si in nebunie. Inspirand adanc, isi tinu strans haina. -Noapte buna. Serena pleca repede, stiind ca ar fi durat doar o clipa sa se razgandeasca.
capitolul 4 Stiind ca avea sa fie pustie, Serena alese puntea Veranda. Toti cei aflati inca la bord ar fi optat cel mai probabil pentru piscina mai mare, aproape de Lido Bar and Grill, ca sa stea la soare. Majoritatea pasagerilor aveau sa viziteze San Juan, plimbandu-se pe strazile de caramida din partea istorica a ora§ului, explorand forturi, fotografiind muntii din jur. Oricine s-ar fi intors in timpul zilei probabil ca nu ar fi deranjat-o pe puntea lini§tita din spate. Aproape ca se trezise prea tarziu, uitand ca era programata sa il ajute pe Dale sa calculeze castigul serii precedente. Pentru ca adormise abia dupa ivirea zorilor, Serena avusese parte de doar patru ore de somn inainte ca alarma sa o trezeasca violent. Dupa terminarea treburilor de dimineata, se dusese sa se intinda sub soarele miezului de zi si sa-si alunge oboseala din corp. Serena nu voia sa se gandeasca, asa cum facuse pe parcursul orelor lungi si tacute intre ora trei a diminetii si ivirea zorilor. Stia ca era prea obosita sa mai mediteze la ceea ce intamplase in seara de dinainte, dar chiar si intinzandu-se pe sezlongul de pe punte, totul li reveni in minte, acaparandu-i gandurile. Ce i se intampla de fiecare data cand buzele lui Justin le atingeau pe ale ei? Orice ar fi fost, Serena jurase sa nu mai permits
60
Nora Roberts
sa se intample. Ce avea Justin de o tot tragea dupa ei, tarand-o tot mai aproape de marginea unui abis fatal? De fiecare data ii era tot mai greu sa isi aminteasca sa se indeparteze. Serena desprinse bretelele costumului de baie si se lasa pe spate. La urma urmei, decise ea, ar fi mai intelept sa reflecteze serios la toata tarasenia, decat sa tot danseze in jurul ei. Daca exista o trasatura comuna a clanului MacGregor, aceasta era realismul. Infrunta problema si rezolvo. Acesta ar trebui sa fie mottoul clanului, isi spuse Serena cu un zambet. Asadar, problema Justin Blade. Era periculos de atragator. Periculos, concluziona Serena, pentru ca atractia o lovise din prima clipa si nu cedase nici macar un pic. Si nu era vorba doar de cum arata, se gandi ea, aranjandu-si ochelarii de soare. Infatisarea fizica putea fi usor ignorata. Era vorba de putere, de sexualitate §i de stilul dominant taciturn. Toate cele trei aspecte o provocau sa ii tina piept, unu la unu. Era, pur $i simplu, o combinatie irezistibila pentru o femeie care arareori alegea calea usoara. II placea? Serena pufni instinctiv, apoi cazu pe ga.nduri. Ei bine, se intreba ea din nou, il placea? Raspunsul veni odata cu amintirile unei dupa-amiezi linistite in Nassau, cu gluma rapida Impartasita in cazinou, cu modul firesc in care mana ei se potrivea cu a lui. Poate ca intr-adevar il placea, recunoscu fara tragere de inima. Putin. Dar nu asta era ideea, isi zise ea, impingandmsi ochelarii mai ferm pe nas si inch6 zand ochii. Ideea era ce avea sa faca in urmatoarele cinci zile. Nu se putea ascunde. Chiar daca ar fi fost posibil din punct de vedere fizic, fiind amandoi pe acelasi vas, mandria Serenei nu ar fi permis asa ceva. Nu, trebuia sa ii faca fata... si sa-si faca fata siesi. Ideea de a petrece timp cu el, de a-1 cunoaste mai bine, nu mai putea
Un pariu pe soarta
61
fi considerate inofensiva. Daca era sincera, Serena trebuia sa admita ca stiuse de la bun mceput ca nu era nimic inofensiv in legatura cu Justin Blade. Si astfel cercul se inchise, ajungand din nou la atracpa primara. lar asta nu rezolva nimic, decise ea, intorcandu-se pe burta. Mai avea doar cateva zile de stat la bordul vasului Celebration inainte de a se intoarce acasa pentru o vizita prelungita. Stramband din nas, se tot aranja pana cand se simti confortabil pe bucatile groase de plastic ale sezlongului. Avand de luat decizii cu privire la tot restul vietii, problema unei intalniri cu un jucator itine' rant nu avea de ce sa aiba prioritate in gandurile ei. Se intampla doar pentru ca permitea ea asta, concluziona Serena. Acum ca recunoscuse ca il considera pe Justin atragator si interesant, povestea era incheiata. Planul ei era cat se poate de simplu - sa il trateze as a cum trata orice alt pasager. Politicos §i cordial. De fapt, se corecta ea, aruncandu-si ochelarii de soare pe jos, nu prea cordial. Si fara pariuri neoficiale, adauga Serena cu fermitate inainte sa inchida ochii. Tipul avea un noroc fenomenal. Iar soarele era mult prea fierbinte, puntea mult prea tacuta ca sa se gandeasca la complicate. Oftand, isi puse mainile sub cap si adormi. Cald si linistitor... Aceste senzatii li strabStura trupul, facand-o pe Serena sa ofteze din nou. Ganduri incetosate despre cum plutea goala pe o pluta in vreme ce soarele ii mangaia pielea ii adusera pe buze un sunet slab de placere. Ar fi putut pluti la nesfarsit, fara destinatie. Avea un sentiment de libertate - nu, de abandonare. Era singura pe marea albastra sau, poate, intr-o jungla verde deasa. Un loc secret, solitar, unde nu existau restrictii. Acolo soarele ii mangaia trupul ca mainile unui iubit.
62
Nora Roberts
Ii simtea mangaierea, aducand o placere fierbinte, somnolenta... degete moi de lumina solara... starnind lenes... seducand delicat... Zbaterea unui fluture pe la urechea ei o facu sa zambeasca. Serena ramase nemiscata, nedorind sa il deranjeze. Moale ca roua, zbura pe obraz, odihnindu'Se o clipa, ca si cum ar fi gasit o floare parfumata. Cu o ultima bataie din aripi ii sopti numele aproape de coltul gurii ei. Ce ciudat, isi zise ea cu un geamat slab de placere, ca un fluture sa li cunoasca numele. Miscandu-§i umerii sub mangaierea blanda de pe spatele ei, Serena isi forta ochii sa se deschida, vrand sa vada culorile acelor aripi moi. Nu vazu decat verdele rece si superficial al ochilor lui Justin. O clipa, Serena privi fix in ei, prea satisfacuta ca sa fie confuza. -A m crezut ca esti un fluture, murmura ea, inchizand din nou ochii. - Chiar asa? Zambind, Justin li atinse a doua oara cob tul gurii cu buzele. -Hmm-hmm. Se auzi ca un suspin lung. Cum ai ajuns aici? - Unde? Delectandu-se cu felul in care ea se intindea sub palma lui, continua sa o mangaie pe spate. - Oriunde suntem, murmura Serena. Ai urcat pe o pluta? -N u. Stia dupa ritmul respiratiei, dupa privirea scurta in ochi ei intunecati si incetosati, ca era deja excitata si suficient de dezorientata ca sa fie complet maleabila. Vulnerabilitatea ei absoluta ii starnea deopotriva dorinta de a o poseda si de a o proteja. Cum fiecare se lupta pentru suprematie, Justin ii saruta umarul gol. - Ai visat.
Un pariu pe soarta
63
- Oh. Serena nu intelegea de ce conta asta, atata vreme cat acele mangaieri minunate si calde continuau. E foarte bine. -D a. Justin ii trecu un deget de-a lungul spatelui. A§a este. Atingerea ii provoca un fior rapid, o excitare mai com centrata. Serena deschise ochii. -Justin? -Da? Serena se trezi tresarind §i se ridica pe coate. - Ce cauti aici? Privirea lui trecu ca din intamplare peste bucata mica de material care abia ii acoperea sanii. - M-ai intrebat deja asta. Cu tenul tau, nu ar trebui sa stai la soare fara protectie. Mana ii aluneca de-a lungul spatelui ei, intinzand erema pe care o aplicase. Cand degetele lui apasara langa baza coloanei, Serena isi tinu respiratia. - Inceteaza! porunci ea, furioasa ca vocea ii tremura. - Esti foarte sensibila, murmura el. Dorinta din ochii ei palpai rapid, intunecandu-i si marindu-i chiar impotriva vointei ei. - E pacat ca nu suntem niciodata in locul potrivit la momentul potrivit. -Justin. Serena se trase de sub mana lui, abia amintindu-si sa isi tina sutienul ca sa nu cada. Chiar mi-as dori sa ma Iasi sa ma odihnesc. Ridicandu-se, isi potrivi meticulos bretelele in jurul gatului. A trebuit sa ma trezesc devreme azi-dimineata, iar cazinoul se deschide de indata ce plecam diseara din port. Intinzandu-se din nou ii facu semn sa piece. Vreau sa dorm. - Vreau sa vorbesc cu tine, spuse el §i se salta usor pe calcaie, apoi se ridica in picioare. - Ei bine, eu nu vreau... Se opri, privirea ei masuram du-1 de la picioarele lungi musculoase pana la soldurile inguste acoperite de un sort negru, spre toracele ferm
64
Nora Roberts
si zvelt. Trupul lui sugera putere, forta si agilitate. Sere na isi feri brusc privirea, intinzandu-se in spate pentru a ajusta spatarul sezlongului. Nu vreau sa vorbesc cu tine, incheie ea, punandu-si ochelarii de soare lnapoi pe nas. De ce nu mergi sa vizitezi San Juan ca toti ceilalti? -A m o propunere. - Sunt sigura ca ai. Fara a a§tepta invitatia, Justin ii impinse picioarele si se asez& pe capatul sezlongului. - Afaceri. Serena isi trase picioarele si mai mult, pentru ca pielea sa nu i se atinga de a lui si sa ii distraga atentia. -N u ma intereseaza afacerile tale. la-ti alt sezlong. - Nu exista o regula cu privire la personal si la politetea fa^a de pasageri? - Depune plangere impotriva mea, il invita ea. Este ultima saptamana de lucru. -Despre asta vreau sa-ti vorbesc. Justin ii mangaie coapsele cu palma unsuroasa de la lotiunea de soare. -Justin... - Bine. .Zambi vazandu-i expresia furioasa. Am parte de atentia ta. - O sa ai parte si de un nas spart daca nu ma Iasi in pace, ii spuse ea exasperata. - Intotdeauna ti-e atat de greu sa te concentrezi la discutii despre afaceri? intreba Justin bland. - Nu cand este una legitima. - Atunci nu ar trebui sa avem probleme. Lasandu-se pe spate, Serena il privi prin lentilele colorate ale ochelarilor de soare. Ii zari cicatricea zimtata de-a lungul coastelor. - Pare sa fi fost grav, spuse ea cu un zambet rece. Cadou de la un so£ gelos? - Un habotnic cu un cutit. Raspunsul lui fu la fel de rece ca intrebarea ei, lipsit de orice emotie.
Un pariu pe soartd
65
O durere ascutita si neasteptata strabatu trupul Serenei. I se puse un nod in gat, vazand cu ochii mintii cum lama taie in carne. - A fost o prostie din partea mea sa spun asa ceva. Imi pare rau. Se uita din nou la cicatrice, simtindu-se rau din cauza propriilor cuvinte. Trebuie sa fi fost grav. Justin se gandi la cele doua saptamani petrecute sub tratament in salonul de spital si ridica din umeri. - A fost cu mult timp in utma. - Ce s-a intamplat? Nu se putu abtine sa nu intrebe, poate pentru ca o parte din ea ii impartasea durerea fara a cunoaste cauza. Justin o studie o clipa. Nu se mai gandea la incident. Nu se mai prea gandise nici la el in ultimii cincisprezece ani. Totusi, asemenea cicatricei, era parte din el. Ar fi fost mai bine ca ea sa stie. Luand un prosop de pe punte, isi sterse mainile. -Eram intr-un bar in estul Nevadei. Unul dintre obisnuitii locului nu voia sa respire acelasi aer cu un indian. Aveam de terminat o bere, asa ca am sugerat sa respire aerul de altundeva. Un zambet rece, lipsit de veselie, i se ivi pe buze. Eram destul de tanar sa gasesc placere in perspectiva unei incaierari. La 18 ani lupta cu pumnii calmeaza multe frustrari. - Dar asta nu e o cicatrice dintr-o bataie cu pumnii, murmura ea. Justin incuviinta ridicand o spranceana. - Majoritatea lucrurilor tind sa scape de sub control cand intervine si alcoolul. Omul era beat si pus pe scan dal. Aproape absent, i§i trecu degetul de-a lungul cica trice i intr-un gest obisnuit, de care crezuse ca scapase cu ani in urma. A inceput destul de previzibil - vorbe, inghionteli, pumni -, apoi a scos un cutit. Era probabil prea beat ca sa-si dea seama ce face, dar 1-a infipt in mine.
66
Nora Roberts
- Oh, Doamne! Automat, Serena se intinse si il lua de mana. E oribil. De ce nu a chemat nimeni politia? Lui Justin li trecu prin minte faptul ca, in ciuda bunastarii, a educatiei superioare si a calatoriilor, Serena dusese o viata ferita - poate din aceste cauze. - Lucrurile nu se intampla intotdeauna asa, spuse el simplu. - Dar te-a injunghiat, spuse ea cu un amestec de logi cs si de repulsie. Ar fi trebuit arestat. - Nu. Privirea lui Justin ramase la fel de calma si de stabila ca si vocea. L-am omorat. La auzul acestei afirmatii, mana Serenei deveni inerta intr-a lui. In spatele sticlei colorate a ochelarilor, Justin vazu socul din ochii ei. Simp cum se retrage instinctiv. Apoi, la fel de repede, degetele ei ii stransera din nou mana. - Autoaparare, spuse ea cu o urma de tremur in glas. El nu spuse nimic. Cu multi ani in urma avusese nevoie de acea incredere simpla, indiscutabila - in timpul durerii din zilele de spitalizare, frica rece si solitara din celula in asteptarea procesului. Nu avusese pe nimeni care sa aiba incredere in el. Nimeni care sa ii redea vreo farama de speranta si de incredere, pe care le pierduse in acele zile nesfarsite §i pustii. Cand ea ii prinse mana intre ale ei, ceva se misca in launtrul lui si iesi dintr-o ascunzatoare de mult inchisa. -M-am intins dupa cutit, spuse Justin in final. Am cazut. Urmatorul lucru pe care mi-1 aduc aminte este ca m-am trezit la spital, acuzat de omor din culpa. - Dar era cutitul lui. In vocea ei se simtea revolta si certitudinea. El te-a atacat. - A durat o vreme pana sa se dovedeasca asta. Justin isi amintea fiecare ora, fiecare minut de asteptare - mirosul celulei, fetele din sala de judecata. Frica si furia. Cand s-a intamplat, am fost achitat. „Cu cate alte cicatrice?" se intreba Serena.
Un pariu pe soarta
67
-Nim eni nu a vrut sa depuna marturie pentru tine, spuse ea instinctiv. Ceilalti din bar din acea seara, - Nu eram unul de-al lor, spuse el sec. Dar s-au limb tat la adevar cat au fost sub juramant. - Cred ca a fost o experienta infricosatoare pentru un baiat. Cand Justin se multumi sa ridice o spranceana, Serena incerca sa gaseasca un zambet. Tatal meu ar spune ca un barbat nu e un barbat pana la 30 de ani sau, poate, pana la 40. Nu este intotdeauna consecvent. „Cat de bine stie el“, se gandi Justin. Fu tentat sa ii spuna pe loc despre relatia lui cu Daniel, dar se forta sa ramana la planul initial. Justin Blade era consecvent. -Ti-am zis toate astea pentru ca, daca accepti oferta mea, probabil oricum vei auzi franturi de poveste. Si prefer sa auzi totul de la mine. Observa ca ii captase curiozitatea, ceea ce era mai bine decat atentia. - Ce fel de oferta? intreba ea precauta. - O slujba. - O slujba? repeta Serena, apoi rase. Ce vrei sa faci, sa deschizi o afacere de blackjack plutitor §i sa ma iei dealer? - Ma gandeam la ceva mai stationar, murmura Justin coborand privirea. Cat de sigure sunt bretelele acelea subtiri? - Destul de sigure. Abia se abtinu sa nu traga de ele. De ce nu-mi spui exact la ce anume te gande^ti, Justin... Direct. -Bine. Brusc, veselia ii disparu din ochi. Erau din nou reci si ii tintuiau pe ai ei. Te-am urmarit cum lucrezi. Esti foarte buna. Nu doar cu cartile, ci si cu oamenii. Judeci rapid jucatorii, si masa ta e aproape tot timpul plina, in timp ce altele se golesc regulat. In plus, stii cum sa tratezi un jucator enervat din cauza cartilor sau care a baut putin cam mult. Una peste alta, adauga el pe acelasi ton impersonal, ai foarte mult stil.
68
Nora Roberts
Nedandu-si seama unde voia sa ajunga si nevoind sa se arate prea incantata de cuvintele lui, Serena ridica din umeri indiferenta. -$i? - $i. Am nevoie de cineva cu talentul tau. Expresia lui nu se schimba cand ochii ei se ingustara. Justin isi aduna picioarele sub el si o privi, semanand, dupa parerea Serenei, pufm prea mult ca stramosul lui care obisnuia sa rapeasca femei. Impingandu-§i ochelarii de soare pe cap, Serena il privi fix. - Pentru ce anume ai nevoie? intreba ea calm. - Sa imi administreze cazinoul din Atlantic City. Avu satisfactia sa ii vada cum neincrederea ii cuprinde chipul. - Ai un cazinou in Atlantic City? Fara sa para ca se misca, Justin isi puse mainile pe genunchi. -D a. Serena se incrunta la el cu ocbii mijiti. El se gandi amuzat, ca nu avea sa-1 creada prea usor de data asta, insa ea expira incet. - Comanche, murmura Serena. Este unul in Vegas si unul in Tahoe, cred. Lasandu-se pe spate, inchise ochii. Deci, jucatorul itinerant se dovedea a fi un om de afaceri foarte bogat si de succes. Trebuia sauni fi dat seama. Si mai amuzat de reactia ei, Justin se relaxa. Prima data se gandise sa ii ofere o slujba in dimineata petrecuta in Nassau. Apoi fusese partial capriciu, partial afacere. Studiindu-i trasaturile puternice si elegante, stiu ca deja era mai mult decat atat, mai mult decat ar fi trebuit. De asta avea sa se ocupe dupa ce se aranjau lucrurile. - Sa stii ca mi-am concediat administratorul chiar mainte sa plec, continua Justin, fara sa astepte ca Serena
Un pariu pe soarta
69
sa deschida din nou ochii. Am avut niste probleme cu incasarile. Serena deschise ochii, arcuindu-si sprancenele. - Te-a inselat? - A incercat, o corecta Justin cu blandete. Nimeni nu ma in§ala. - Nu, conveni Serena. Sunt sigura ca nu se intampla. Isi ridica genunchii, astfel incat sa nu se mai atinga de ai lui, apoi isi incolaci bratele in jurul lor. De ce vrei sa lucrez pentru tine? Justin avea sentimentul incomod ca ea ghicise ca era ceva mai mult decat ii spusese, desi nici cbiar el nu era sigur de toate motivele. Era sigur doar ca o dorea in lumea lui, unde putea sa o vada... si sa o atinga. -Ti-am spus, zise el simplu, prea precaut sa ii mai mangaie din nou pielea. - Daca ai trei hoteluri de succes... - Cinci, o corecta el. -C inci. Incuviinta usor din cap. Nu imi pot imagina ca ip conduci afacerea din impuls. „Sau ca ai conduce orice altceva din impuls“, adauga ea in gand. Cred ca §tii ca administrarea unui cazinou ca al tau este foarte diferita de munca unui dealer pe un vas de croaziera. Probabil ai de doua ori mai multe mese decat noi si incasari care ar face micul nostru profit sa para maruntis. Justin zambi. Era destul de adevarat. - Desigur, daca nu crezi ca te-ai putea descurca... - Nu am spus ca nu m-as descurca, raspunse ea, apoi il mustra. Esti foarte istet, nu-i asa? - Gandeste-te, sugera el, prinzandu-i un deget cu al lui. Tu insati ai spus ca nu ai planuri stabilite dupa aceasta croaziera. Fara planuri stabilite, medita ea. Doar o idee vaga de a-si descbide propria afacere. Inca isi dorea propriul
70
Nora Roberts
local, dar nu era logic sa il administreze pe al altcuiva pana cand mai invata? - O sa ma gandesc, spuse Serena incet, fara sa ob' serve ca degetul lui mare se misca in sus si in jos de-a lungul degetului ei. - Bine. Cu mana libera se intinse si ii scoase o agrafa din par. Putem lua cina in San Juan si sa discutam detaliile. Lasand prima agrafa sa cada, Justin scoase o alta. -Vrei sa incetezi? Enervata, Serena il apuca de incheietura. De fiecare data cand ne vedem, imi arunci agrafele, Nu voi mai avea nici una pana la sfarsitul calatoriei. -Im i place parul desfacut. Isi trecu degetele prin cocul prins lejer si desprinse restul agrafelor. Imi place sa vad cum se revarsa. Impingandu-i mana la o parte, Serena se ridica in picioare. Cand folosea acel ton, orice femeie istea^a pastra distanta. - Nu iau cina cu tine nici in San Juan, nici altundeva. Apuca tunica pe care o purtase peste costumul de baie. $i cred ca m-am gandit suficient la propunerea ta. -Ti-e teama? Desfacandu-si picioarele sub el, Justin se ridica cu miscari line, ca de pisica. - Nu. Ochii ei ii. intalnira calmi pe ai lui, pentru ca el sa inteleaga ca vorbea serios. -Bine. Mulpjmit de privirea hotarata si incapatanata, el isi puse mainile pe ceafa ei. Teama era prea comum si prea usor de invins. Dar gandeste-te cateva zile. Oferta de afaceri este doar atat. Nu are nimic de-a face cu noi ca iubiti. Framantarea ferma a degetelor lui pe ceafa ei aproape ca o seduse sa se relaxeze. Cuvintele lui ii facura ochii sa scanteieze. - Nu suntem iubiti.
Un pariu pe soarta
71
- Vom fi, spuse el, tinand-o pe loc si apropiindu-se de ea. Curand. Amandoi suntem genul care ia ceea ce vrea, Serena. Noi ne vrem unul pe celalalt. -D e ce nu Iasi orgoliul deoparte o vrerne, Justin? Cred ca ti-e tot mai greu sa il porti. Cand mana lui ajunse la spatele uns cu lotiune incercand sa o traga spre el, Serena ramase nemiscata, fara sa se impotriveasca, fara sa cedeze. -Jucatorii cred in soarta. Desi spatele ii era drept si rigid, el ii simti atingerea moale a sanilor pe piep' tul sau. Doar o bucata ingusta de material despartea trupul ei de al lui. Esti o jucatoare la fel de convinsa ca mine, Serena MacGregor. Plecandu-si capul, o ciupi de maxilar. Amandoi trebuie sa jucam mana care ni s-a dat. Cata vreme putea sa reziste acelui ton de miere si gurii abile? Serena simtea deja cum inima ii batea cu putere in piept si simtea slabiciunea fluida din membre. Daca rezista, avea sa piarda. Poate... Mintea incepu sa i se ince^oseze, si ea incerca frenetic sa alunge valurile matasoase. Poate de data asta avea sa joace a§a cum dorea el si va ajunge la o remiza. Impotrivindu-se propriei nevoi de a se abandona, facu un pariu periculos. Foarte lent, ea isi trecu degetele peste spatele lui gol, lasandu-si unghiile sa ii scrijeleasca pielea. Cand gura lui se afunda in gatul ei, genunchii aproape ii cedara, dar i§i musca puternic buzele. Durerea avea sa o ajute s& pastreze controlul. Se freca de el unduitor, in timp ce degetele ei trasau modele la baza gatului lui. Inima lui incepu sa bata cu putere, tinand pasul cu a ei. Gura lui era tot mai flamanda, dar ea se rasucea astfel incat buzele lui nimereau oriunde, numai nu pe ale ei. Daca o saruta, daca o prindea in ospatul acela profund §i irational al gurilor, ar fi fost pierduta. Respiratia lui vajaia neregulat la urechea ei, provocandu-i
72
Nora Roberts
un geamat. Serena inchise ochii strans, luptandu-se sa nu simta toate acele lucruri pe care el putea atat de usor sa o faca sa le simta. Isi afunda buzele in gatul lui, spunandu-si ca nu o facea pentru gustul lui, ci ca era urmatorul pas al jocului. Nu avea sa fie slabita de mirosul lui masculin misterios, de felul in care se simteau mu§chii intinsi si puternici sub mainile ei. De data aceasta... de data aceasta, i§i promise ea, avea sa il puna in genunchi. II auzi gemand, simp tremurul usor care il infiora cand o lipi strans de el. Prea uimita de puterea nou descoperita pentru a se delecta, Serena abia daca se prinse de el. El ii sopti ceva cu voce joasa, intro limba primitiva pe care nu o intelegea, inainte sa isi ingroape fata in parul ei. Inima o indemna sa ramana acolo unde era, cu trupurile calde atingandu-se. Putea sa fie atat de bine daca locul ei nu era acolo? Daca trupul ei nu era facut pentru asta, se puteau potrivi atat de infailibil? Daca gura ei nu era facuta pentru asta, s-ar fi infierbantat chiar $i la gandul unui sarut? Nu. Serena se stapani inainte ca slabiciunea sa se raspandeasca prea mult. Nu avea sa se lase condusa de nevoie... sau de un barbat. Se desprinse de el cu fermitate, §tiind ca se eliberase doar pentru ca il luase pe nepregatite. Incet, rugandu-se sa o tina picioarele, se apleca sa ridice tunica ce cazuse pe jos. Fara nici un cuvant, si-o trase peste cap. Gestul ii oferi o clipa de ragaz - doar o clipa - pentru a-si face curaj sa il priveasca. In ochii lui vazu dorinta - o dorinta necugetata care ii facuse inima sa bata dureros. Si mai vazu si precautia. Se simp incurajata realizand ca el nu fusese mai pregatit decat ea in fata atacului asupra simturilor. Din aceasta cauza ea era in avantaj.
Un pariu pe soarta
73
- Daca si cand voi decide ca vreau sa ma culc cu tine, vei afla. O spuse calm, apoi se intoarse si se indeparta fara sa priveasca inapoi. Genunchii ii tremurau. Justin o urmari din priviri. Oh, ar fi putut sa o traga inapoi, isi spuse el, inclestand-si mana intr-un pumn. Ar fi putut sa o tarasca in cabina lui si sa o posede in doar cateva clipe. Ar fi putut da naibii planul de joc si sa isi potoleasca foamea care parea sa il mistuie din interior. Daca o data, macar o data, ar fi fost cu adevarat singur cu ea... Cu grija, Justin isi desclesta mana. Nu era nicio' data bine sa Iasi emotiile sa iti conduca miscSrile. Acest lucru il invatase cu prea multi ani in urma pentru a4 uita acum. Aplecandmse, lua flaconul cu lotiune pe care Serena il lasase langa sezlong. Fusese intrigata de oferta lui, se gandi el, inchizand capacul absent. Si desi ea incerca sa o ignore, ideea fusese plantata. Dupa un an de urmat ordine, ideea de a da ordine avea sa ii surada. Dupa victoria proaspat obtinuta, ea avea sa se considere in stare sa ii tina piept pe plan personal. Conta pe faptul ca avea suficient sange de MacGregor in ea pentru ca provocarea sa fie irezistibila. Un zambet lent si calm ii rasari pe buze. Justin era la fel de susceptibil in fata unei provocari ca Serena. Anuntase miza, decise el. Pentru moment, urma sa astepte. Cabina Serenei era complet intunecatS cand telefonul de langa pat incepu sa sune. Orbeste, bajbai imprejur, cautand butonul alarmei. Cum astfel nu reusi sa opreasca soneria, il apasa iritata, apoi darama receptorul. Acesta o izbi drept in tampla. - Au, la naiba! - Buna dimineata, fetito. Nauca de somn si frecandu-si tampla, duse receptorul la ureche. - Tata?
74
Nora Roberts
- Cum e viata pe mare? intreba el cu o voce bubuitoare si voioasa, care o facu sa tresara. - Eu... aaa... Trecandu-si limba peste dinti, Serena se chinui sa se trezeasca. - Hai, fetito, vorbeste. -Tata, e... Apasa butonul alarmei din nou pana cand reusi sa citeasca ecranul luminos. Este abia sase dimineata. -U n marinar vrednic se trezeste odata cu zorii, ii spuse el. -Aha. Noapte buna, tata. - Mama ta vrea sa stie cand ajungi acasa. Chiar si pe jumatate adormita, Serena zambi. Anna MacGregor nu fusese niciodata o mama closca, dar Daniel... - Ajungem in Miami sambata dupa-amiaza. Ajung acasa duminica. Angajati o orchestra? -H a! - Un scotian cu cimpoi? - Intotdeauna ai fost obraznica, Rena. Incercase sa para sever, dar sfarsi prin a parea mandru. Mama ta vrea sa stie daca- te hranesc cum trebuie. Serena isi inghiti un chicot de ras. - Primim o paine de orz mtreaga pe saptamana si carne de pore in saramura duminica. Ce face mama? - Bine. A plecat deja la spital sa taie pe cineva. -Alan si Caine? Daniel pufni. - Cine-i vede? intreba el. Mamei tale i se frange inima, caci copiii si-au uitat parin^i- Nu are nici macar un nepot pe care sad legene pe genunchi. - Suntem niste egoisti, conveni Serena sec. - Acum, daca Alan s-ar fi casatorit cu fata aceea dra• guta, Judson... - Mergea ca o rata, ii reaminti Serena raspicat. Alan isi va alege singur sotia atunci cand va fi pregatit.
Un pariu pe soartd
75
- Ha! facu din nou Daniel. E ingropat in munca in D.C., Caine are inca preocupari puerile care ar fi trebuit sa se sfarseasca demult, iar tu esti pe o barca. -Vas. - Biata ta mama nu va apuca sa isi imbrapseze primul nepot. Cu un oftat adanc, isi aprinse un trabuc gros din cele pe care Anna nu reusise sa i le confiste. - M-ai trezit la sase dimineata sa im.i pi prelegeri despre continuarea dinastiei MacGregor? -Nu-i o chestiune nesemnificativa, fetito. Clanul... - Nu spun ca e nesemnificativa, il asigura ea, vrand sa evite un discurs lung si pasional. Si planuiesc sa stau acasa o vreme, asa ca pop incepe sa ma terorizezi de duminica incolo. -A sa vorbesti cu mine? intreba el ofensat. Nu am ridicat niciodata mana la tine. - Esti cel mai bun tata, spuse ea linistitor. Iti cumpar o lada de whisky din St. Thomas. -A§a deci. Satisfacut de idee, se imbuna, apoi isi aminti de o alta lada de whisky promisa si de principalul scop al apelului telefonic atat de matinal. Ai intalnit pe cineva interesant in croaziera, Rena? - Hmm, as putea scrie o carte. Chiar imi va lipsi restul echipajului. -D ar pasageri? insista el. Daniel pufaia din trabuc si incerca sa sufle cercuri de fum. Ai avut jucatori adevarap? - Cand si cand. Gandurile ei alunecara spre Justin, la fel ca ale lui Daniel. - Presupun ca ai avut destul de lucru cu barbatii. Ea pufni indiferent si se intoarse pe spate. „Cu unul in orice caz“, i§i zise ea. - Sigur, nu e nimic rau intro idila din cand in cand, adauga el pe ton jovial. Atata vreme cat barbatul are sange bun si vana. Un jucator adevarat trebuie sa aiba mintea agera.
76
Nora Roberts
- Te-ai simti mai bine daca ti-as spune ca planuiam sa fug cu unul? - Cu cine? intreba el, ingustandu-si ochii. - Cu nimeni, raspunse Serena ferm. Acum, vreau sa dorm. Ai grija sa scapi de scrumul de la trabuc inainte ca mama sa ajunga acasa. Daniel se incrunta la telefon, apoi la trabucul din mana. -N e vedem duminica. Si apropo, te iubesc, pirat batran. - Mananca un mic dejun decent, ii ordona el inainte sa inchida. Ingandurat, Daniel se lasa pe spate in scaunul masiv. Rena fusese intotdeauna dificila, se gandi el. Cat despre Justin, ei bine, daca Justin Blade nu se straduise sa petreaca macar o seara tropicala in compania ei, atunci nu era genul de barbat care il credea Daniel. Stinse tra bucul, amintindu-si sa scape de orice urma inainte de intoarcerea Annei. La naiba daca se in§elase in privinta lui Justin Blade! Daniel MacGregor §tia sa citeasca oamenii. Isi permise o clipa de placere, imaginandu-si un nepot brunet cu ochi Violeti. Un baiat mai intai, decise el. Desi nu urma sa poarte numele MacGregor - iar asta era pacat -, avea sa aiba sange de MacGregor. Urmau sa-1 numeasca dupa bunicul lui. In dispozitie buna, Daniel ridica receptorul, hotarat sa isi cicaleasca si ceilalti copii, daca tot incepuse.
Oricat si-ar fi spus ca nu era treaba ei, Serena nu se putea abtine sa nu se intrebe ce punea la cale Justin. Timp de doua zile nici macar nu il zarise. In tot acel timp nu pusese piciorul in cazinou. Nici nu fusese pe partea dinspre port a puntii Promenade, delectandu-se
Un pariu pe soarta
77
cu jocuri particulare, cel putin nu atunci cand ea trecuse pe acolo in pauza. Ce facea, se intreba Serena, pregatindu-se pentru ultima ei zi libera din croaziera. Un jucator trebuia sa joace, nu-i a$a? Nu era genul care sa se multumeasca cu un joc de bingo in foaier. O facea intentionat, decise ea, inchizand nasturii salopetei rosii. Incerca sa o sacaie. Nu ar fi fost deloc surprinsa daca, in timp ce ea muncea si se framanta, el si-ar fi petrecut timpul lenevind undeva la soare, stiind asta. Revoltator! Probabil acceptase si paharul acela propus de doamna Dewaiter, concluziona ea si apuca peria de par. Pieptanandu-se cu miscari rapide si inversunate, Serena se mustra in oglinda micuta. - Si ce daca? spuse ea cu voce tare. Daca se da la ea, nu se mai da la mine. Ultimul lucru pe care si-1 dorea in ultimele ei zile pe vas era o lupta constanta, verbala sau de alt fel. Deci, numai bine ca isi gasise altceva sa il tina ocupat; nu mai trebuia sa-si bata capul sa-1 ignore. O agita cand era in preajma ei. O agita §i atunci cand nu era, isi zise ea, si arunca peria inapoi pe dulap. Unde era dreptatea? „Nu ma voi gandi la asta“, decise Serena, asezandu-se pe jos sa-si puna sandalele. „Ma due sa fac snorkeling si sa cumpar niste maruntisuri - o lada de whisky - si am sa ma distrez, adauga ea cu indarjire. Nu am sa ma mai gandesc la el.“ „ 0 face intentionat“, i§i spuse ea, plesnind o sanda de palma. „Mi-a fluturat pe la nas povestea cu administrarea cazinoului sau si apoi a disparut. Stia ca asta o sa ma innebuneasca“, conchise ea cu o frustrare reinnoita. „Ei bine, e loc pentru doi in joc“, isi aminti Serena, punandu-si sandaua pe picior. „Ma voi tine departe de el in urmatoarele zile, chiar daca va trebui sa ma prefac ca am rau de mare si sa ma incui in cabina. Iar asta o sa fie o lectie pentru el“, hotari ea.
78
Nora Roberts
Serena inca se mai incrunta cand se auzi bataia in usa. - E deschis, spuse ea scurt. Ultima persoana pe care se astepta sa o vada in prag era Justin. Ultimul lucru la care se asteptase era sa simta placere. „Oh, Dumnezeulew, realiza ea, „mi-a fost dor de el.“ El observa lumina zambetului scurt din ochii ei, inainte de a se transforma in dusmanie. - ’Neata. - Pasagerii nu au voie aici, ii spuse ea pe un ton calm si pretentios. - O h .’ Pasi inauntru, inchizand usa in urma lui. Ignorandu-i suieratul iritat, Justin isi rod privirea prin cab ina minuscula. Ar fi trebuit sa fie banala si lipsita de culoare, cu patul simplu si peretii albi, dar ea ii daduse un straniu aer stilat, cu doar cateva tuse. O pictura cu niste barci cu vele, un bol din sticla verde cu forma neregulata plin cu scoici sfaramate, o perna brodata in dungi indraznete care ii aminti de Anna. Pana si camara din Hyannis Port era mai mare, isi zise el. -N ici un spatiu risipit, indrazni el, intorcandu-si prb virea spre ea. -Este spatiul meu, ii reaminti Serena. Si este impotriva regulilor ca tu sa te afli aici. Vrei, te rog, sa pleci inainte sa fiu concediata? -Ti-ai dat deja demisia. Strecurandu-se intre ea si pat, Justin se uita mai atent la tablou. E foarte bun este portul de aici, din St. Thomas? -D a. Serena ramase asezata deliberat, stiind ca era aproape imposibil ca doi oameni sa stea in picioare in cabina fara sa se atinga. Imi pare rau ca nu iti pot tine companie, Justin, dar tocmai plecam. Cu un sunet absent de incuviintare, barbatul se aseza pe pat.
Un pariu pe soarta
79
- Solid, comenta el, smulgandu-i un zambet stramb. Era tare ca piatra. - Face bine la spate. Ramasera privindu-se o clipa, in timp ce ea se lupta cu simpla placere de ad avea langa ea. Credeam ca am scapat de tine. -C hiar asa? Ridicand neglijeul transparent in care dormise, Justin trecu dantela printre degete. Si-o imagina cu usurinta in el, isi imagina materialul subtire, de culoarea untului, alunecandu-i pe piele in timp ce el i-1 scotea. - Pune-1 jos. Se intinse sa i-1 smulga din mana, aplecandu-se astfel peste el. - Deci iti plac matasea si dantela, spuse el, lasand piesa de lenjerie sa cada inapoi pe pat inainte sa o apuce Serena. Am admirat intotdeauna femeile care poarta asa ceva si dorm singure. Justin privi in jos catre ea, ingenuncheata pe podea si frustrata. Dovedeste o anume independenta a spiritului. Sprancenele i se incruntara. - E un compliment? -A sa credeam. Cu un zambet, el se apleca in fata, infasurandu-si degetele in suvitele ei. De ce credeai ca ai scapat de mine? -A§ vrea sa nu fii amabil, Justin; ma zapaceste. Asezandu-se pe coapse, Serena suspina. Nu ai mai venit la cazinou. - Exista si alte distractii la bord. -Sun t sigura. Vocea ei deveni rece. Cum ar fi sa-i explici sistemul tau doamnei Dewaiter? - Doamna cum? Zburlita, Serena se ridica si incepu sa-si caute geanta. - Roscata divortata cu oul de gaina. - Oh. Amuzat si zapacit, Justin o privi cum cotrobaia pe sub pat. Cauti ceva? -D a.
80
Nora Roberts
Tot sub privirea lui, Serena se tari sub pat pe burta. -A i nevoie de ajutor? - Nu. La naiba! Injura cand se lovi la cap. Cand iesi de sub pat, Justin era asezat pe podea langa ea. Fara sa vorbeasca, zambi. si ii lndeparta de pe fa£a parul ciufulit. -Justin... Serena se intoarse si goli continutul gentii pe pat. Urasc ca trebuie sa spun asta. Obisnuit cu limba ei ascu^ita, Justin ridica din umeri. - Spuneo, chiar si a§a. - Mi-a fost dor de tine. Uitandu'Se la el, Serena citi surprinderea pe fata lui pentru a doua oara. - Ti-am spus ca urasc s-o spun. Cand dadu sa se ridice, el o apuca de mana si o £mu pe loc. Sase cuvinte. Sase cuvinte care adusera un torent de sentimente contradictorii pe care nu le mai incercase. Fusese pregatit pentru iritarea, raceala sau furia ei. Dar nu pentru acele cateva cuvinte simple. -Serena. Ii puse mana pe obraz cu un gest de mare blandete. E periculos sa imi spui asta cand suntem singuri. Ii atinse usor mana, apoi sio lua de pe pielea ei. -N u intentionam sa tio spun. Cred ca nici eu nu mi-am dat seama pana nu ai intrat aici. Suspinul ei fu deopotriva confuz si nostalgic. Pur si simplu nu inteleg. - Ma intreb de ce simtim amandoi ca trebuie sa intelegem, spuse el, pe jumatate siesi. Serena sari brusc in picioare si incepu sa arunce in geanta lucruri de care considera ca va avea nevoie. - Merg pe plaja sa fac snorkeling si sa vad peisajul, il anunta ea. Vrei sa vii cu mine? Nu il auzi miscandu'se - nu facu nici un sunet -, dar stiu ca se ridicase in picioare in spatele ei. Pentru
Un pariu pe soarta
81
prima data intr-un an, Serena simti o usoara panica de claustrofobie. Justin isi puse mainile pe umerii ei si o intoarse cu fata catre el. Ochii aceia, i§i zise el. Acea culoare im po sibil de intensa. Paru ca nu trebuie decat sa-i priveasca pentru ca dorinta sa se raspandeasca in el. - Pace? intreba el. Ea observa cu u§urare ca nu avea sa se foloseasca de avantajul pe care i-1 daduse. -U nde ar mai fi distractia? raspunse Serena. Poti veni cu mine daca vrei, dar nu facem pace. - Mi se par niste termeni rezonabili, spuse el. Cand o cuprinse cu bratul de talie, Serena isi puse geanta intre ei. Justin se uita la geanta, apoi la Serena. Nu e tocmai un obstacol. -Oferta era pentru peisaj, ii reaminti ea. Accepti sau renunti. - Sa zicem. Cu o ezitare atat de firava incat trecu neobservata, Justin isi cobori mainile. Pentru moment. Cum el accepta acest lucru, Serena se intoarse si deschise usa. -A i fost vreodata pe o ambarcatiune cu fundul de sticla? -N u. - Id va placea la nebunie, promise ea, luandu-1 de mana. Pielea ei era uda, calda si scanteia in lumina soarelui. Doua bucati mici de material ii acopereau rotunjimile sanilor si soldurilor. Intinzandu'§i picioarele pe patura, Serena suspina satisfacuta. - Imi place sa ma gandesc la pirati. Ea privi catre apa albastra magnifica si aproape ca vazu steagul cu craniu si oase al piratilor fluturand in briza. Munti verzi si inalti se ridicau imprejurul lor, ca si cum ar fi plutit si ei pe mare. Acum trei sute de ani. Scuturandu-si parul ud,
82
Nora Roberts
ii zambi lui Justin. O perioada insignifianta daca te gandesti de cat timp se afla insulele aici. Cateva picaturi de apa sclipeau pe pielea lui intunecata. - Nu crezi ca Barba Neagra ar fi putin suparat daca ar vedea toate astea? intreba el. Facu un gest indicand oamenii care impestri^au nisipul alb al plajei §i se stropeau cu apa de culoare turcoaz. Rasetele se ridicau in aer impreuna cu parfumul lotiunii cu protec^e solara. Spre deosebire de noi ceilalti, nu cred ca ar considera aceste plaje virgine. Ea rase, revigorata si inveselita de ora de snorkeling. - Va gasi un alt loc. Piratii se pricep la asa ceva. - Suna de parca i-ai admira. - E u§or sa roman^am dupa cateva secole. Serena se lasa pe coate, bucurandu-se sa se usuce la soare. $i presupun ca am admirat intotdeauna oamenii care au trait dupa propriile reguli. - Cu orice.pret? -O h, esti prea pragmatic. Serena isi intoarse fata dupa so.are. Cerul era la fel de albastru ca apa si fara nici un nor. E prea frumos aici ca sa fii pragmatic. E la fel de multa barbarie si cruzime in ziua de azi cum era acum trei sute de ani si nici pe departe la febde multa aventura. Mi-ar placea sa calatoresc cu masina timpului lui H.G. Wells. Intrigat, Justin ridica pieptanul pe care ea il aruncase si incepu sa i-1 treaca prin par. - Unde te-ai duce? - In Britania lui Arthur, Grecia lui Platon, Roma lui Cezar. Ofta, gasind si senzuala, si linistitoare senzatia pe care i-o trezea Justin in timp ce ii pieptana parul. Sute de alte locuri. Ar trebui sa il intalnesc pe Rob Roy in Scotia, altfel tatal meu nu m-ar ierta niciodata. Mi-ar placea sa fi vazut Vestul inainte sa fie descoperit
Un pariu pe soarta
83
de colonisti, dar apoi cred ca m-as fi aflat in prima caravana catre Oregon. Razand, isi lasa capul si mai mult pe spate si se uita la el. Ar fi meritat riscul de a fi scalpata de stramosii tai. Justin ii cantari parul cu o mana. - Ar fi fost o adevarata prada. - L-as fi pastrat si eu, admise Serena. Dar tu? intreba ea. Nu ti-ar placea sa mergi cu cateva secole in urma si sa joci carti intr-un bar din Tombstone? - Cei din neamul comans nu erau bine-veniti acolo. Intinzandu-se pe spate, ii dadu la o parte parul umed de pe frunte. - Din nou esti pragmatic. Privirea lui o sustinu pe a ei o clipa. -A s fi fost in ceata de razboinici care ti-ar fi atacat caravana. - Da. Se uita din nou spre mare. Era o naivitate sa uite cine si ce era el, chiar si pentru o clipa. Era diferit. Lucru care sporea atractia. Presupun ca asa ai fi facut. Noi am fi cautat noi frontiere, tu ai fi aparat ceea ce era deja al tau. Liniile devin incetosate si te intrebi care dintre parp a avut dreptate la inceput. Te simti vreodata in^elat? se intreba ea cu voce tare. De dreptul tau prin nastere? Justin trase pieptanul incet prin par. Pe masura ce se usca, ii vedea toate variatiile subtile de nuanta care se imbinau in auriul bogat. - Prefer sa imi fac propria avere decat sa ma gandesc la mo§teniri. Ea incuviinta din cap, intrucat cuvintele ii exprimau cu exactitate propriile sentimente. -Familia MacGregor a fost persecutata in Scotia, fortata sa renunte la nume, la blazon §i la pamanturi. Daca as fi fost acolo, as fi luptat. Acum este doar o poveste fascinanta. Rase incet, iar dispozitia i se schimba.
84
Nora Roberts
Una pe care tatal meu o povesteste mereu si mereu, cu orice ocazie. O copilita, fugind pe nisip de mama ei, ateriza asemenea unei mingi umflate in poala Serenei. Chicotind, isi incolaci bratele in jurul gatului Serenei si se tinu strans, ca si cum ar fi conspirat impreuna. - Oh, buna. Razand, Serena ii raspunse la imbratisare, apoi ii dadu capul pe spate cat sa vada ochii caprui plini de voiosie ai fetei. Incerci sa evadezi? Fetita prinse in mana parul Serenei. - Dragup - Ce copil istet, comenta ea, uitandu-se peste umar la Justin. Spre surprinderea ei, acesta o aseza pe fetita la el in poala si ii apasa nasucul cu degetul. - Si tu esti draguta. Sub inca o cascada de chicoteli, fetita il saruta umed pe obraz. Inainte ca Serena sa isi revina din surprinderea starnita de usurinta cu care acesta acceptase recunostinta umeda, o femeie intr-un costum de baie negru se apropie de ei cu respiratia taiata. - Rosie! M ama tinea in mana o galetusa si o lopatica de plastic si obrajii i se imbujorara. Oh, imi cer scuze. -Foarte dragut, spuse Rosie din nou, dandu-i inca un sarut lui Justin. De data aceasta Serena incepu sa chicoteasca. - Rosie! Exasperata, mama ii trecu o mana prin par. Chiar imi pare rau, repeta ea. Se napusteste asupra oricui. Nimeni nu e in siguranta. -C and fugi, ai mai mult timp sa te joci odata ce ajungi la destinatie, nu-i asa, Rosie? Serena mangaie parul castaniu, zambinduu linistitor mamei. Cred ca va da de furca. -Sun t epuizata, recunoscu femeia. Dar, sincer, imi... - Nu va cereti scuze. Cu blandete, Justin scutura nisipul de pe mana fetitei. E frumoasa.
Un pariu pe soarta
85
Vadit satisfacuta, mama se relaxa, apoi ii intinse mana fiicei sale. - Multumesc. Aveti copii? Serenei ii lua o secunda pana sa isi dea seama ca li se adresa ca unui cuplu. Inainte sa reactioneze, Justin raspundea deja. - Nu inca. Presupun ca ea nu e de vanzare. Ridicand'O incet pe Rosie pe sold, femeia il privi pe Justin. -N u, desi sunt momente cand sunt tentata sa o incKiriez. E o pacoste. Multumesc din nou. Nu toata lumea apreciaza sa fie atacata de o tornada in varsta de doi ani. Spune la revedere, Rosie. - Pa! Rosie flutura mana plinuta peste umarul mamei sale inainte de a face un efort vitejesc de a se da jos din brate. Serena auzea chicotele ascutite §i incantate in timp ce mama §i fiica traversau plaja. -Serios, Justin. Serena se scutura de nisipul pe care Rosie il adusese cu ea. De ce i-ai spus femeii ca inca nu avem copii? - Pentru ca nu avem. - Stii bine ce vreau sa spun, incepu ea. - Acum cine este pragmatic? Inainte ca Serena sa apuce sa raspunda, isi incolaci bratele in jurul taliei ei si o saruta pe umar. In loc sa se impotriveasca, se sprijini pe el o clipa, bucurandu-se de apropiere. - Era draguta. - Majoritatea copiilor sunt. O saruta pe celalalt umar. Nu au pretentii, nu au prejudecati si au putina teama. In curand mama ei o va invata sa nu stea de vorba cu straini. Lucru necesar, dar mai degraba trist. Serena se trase la o parte ca sa se poata intoarce sa il priveasca direct in fata. -N u as fi crezut ca te gandesti la copii. Justin dadu sa ii spuna ca momentul impartasit cu acea feti^a de ei doi impreuna ii trezise sentimente
86
Nora Roberts
pe care uitase ca le are, ca nevoia de familie. O femeie langa el, un copil care se intinde dupa un sarut. Apoi alunga gandul in timp ce Serena mai scutura nisipul. Era mai bine sa paseasca atent pe un teren necunoscut, isi zise el. - Si eu am inceput la fel, spuse el in cele din urma. Ea ii observa ezitarea, dar propriile-i sentimente erau straniu de incalcite. - Esti sigur? Zambind, isi puse mainile pe umerii lui. - Destul. - Iti voi spune ceva, rosti Serena solemn, apropiindu-se de el. -Da? - Eu nu te gasesc dragut. - Copiii au o perspectiva mai buna decat adultii. - Nu ai nici macar o fire draguta, insista ea, dar realiza ca imboldul de a-1 saruta era dificil de ignorat. -N ici tu. Mangaindu-i spatele, Justin aprofunda sarutul. Pleoapele coborara, la fel §i ale ei, dar nici unul nu inchise ochii. Ea simti cum ceva din interiorul ei iesea la suprafata in, timp ce oasele ii deveneau moi, ceva mic si vital care ii apartinea ei si in clipa urmatoare ii apartinea lui. Serena i se abandona intr-un sarut care purta mai multa promisiune decat pasiune. - Nu am intentionat niciodata, murmura ea. - Doamne ajuta. Brusc, mana lui ii apuca strans parul pret de o clipa, desi gura lui ramasese moale peste a ei. Serena se trase. Ceva se schimbase. Nu exista o explicatie limpede, nu stia ce era, dar ceva se schimbase. Trebuia sa aduca lucrurile inapoi sub control pana avea sa descifreze misterul. Isi simtea trupul moale, slab si strain. - Ar fi mai bine sa mergem, reusi ea sa baiguie. Trebuie sa mai cumpar cate ceva din oras inainte sa ma in tore pe vas. - Timpul §i fluxul nu asteapta pe nimeni, spuse el.
Un pariu pe soarta
87
- Cam asta e tot. Ridicandu-se, scutura nisipul de pe salopeta inainte sa o imbrace peste costumul de baie. - Nu vei avea intotdeauna aceasta scuza. Justin statea langa ea, oprind mainile care incheiau nasturii. -A sa e, spuse Serena, incepand sa isi inchida din nou nasturii. Dar o am acum. Fu nevoie de mult talent la sofat prin traficul din Charlotte Amalie, iar apoi de un strop de noroc pentru a gasi un loc de parcare. Strazile erau pline de taximetre, oameni, microbuze deschise cu acoperisuri in modele vesele. In tot acest timp Justin si Serena ramasera tacuti, ocupati fiecare cu propriile ganduri. Ce se intamplase, se intreba ea, in timpul acelui sarut rapid, aproape prietenesc de pe plaja? De ce o lasase simtindu-se ca de gelatina la interior, tematoare si oarecum incantata? Poate avea ceva de-a face cu emotia de a-1 fi vazut pe Justin cu fetita. Era dificil sa iti imaginezi un barbat ca el, un jucator rece si nemilos, topit dupa o bruneta de zece kilograme cu maini lipicioase §i sarate. Pur si simplu nu crezuse ca putea fi atat de drag&stos. Putea fi si faptul ca, de§i crezuse doar ca il placea, Serena era acum convinsa de acest lucru. Dar precaut, adauga ea, pentru a se linisti. Nu era niciodata intelept sa renunte la precautie in privin^a lui Justin. Si acum ca putea recunoaste ca il placea si se bucura de compania lui, calatoria era pe sfarsite. In zilele care mai ramasesera, Serena avea sa fie atat de ocupata cu turele si cu sarcinile din cazinou, incat nu avea sa l§i mai permits sa petreacS nici macar o ora cu el, daramite o zi intreaga. Tot restul calatoriei se vor afla pe mare, cazinoul fiind deschis saisprezece ore pe zi. Desigur, mai exista oppunea de a accepta slujba pe care i-o oferise. Incruntandu-se u§or, Serena se uita pe fereastra si vazu o masa pe trotuarul din apropierea
Nora Roberts magazinului Gucci, acoperita cu palarii din frunze de palmier. In ultimele doua zile alungase intentionat propunerea din mintea ei - mai intai de ciuda, apoi pe considerentul ca era mai bine sa se gandeasca dupa ce s-ar fi despartit o vreme. Adantic City ar fi o aventura. Munca alaturi de Justin ar fi un rise. Poate cele doua erau unul si acelasi lucru. De ce il ingrijora indulcirea brusca a atitudinii ei? se intreba Justin. La urma urmei, acesta fusese unul dintre scopurile lui. O dorea, la fel cum o dorise in prima clipa cand o vazuse. Totusi, zilele in care avusesera contact, certuri, rasete si pasiune adaugasera un nou aspect la ceea ce ar fi trebuit sa ramana o dorinta primara. Nu mai era la fel de usor sa puna sentimentele lui contradictorii pe seama masinatiilor tatalui ei. In realb tate, nu se gandise de zile intregi la ea ca la fiica lui Daniel MacGregor. Parcand pe un loc liber, Justin decise ca poate ar fi fost intelept sa reinceapa sa o vada astfel... cel pu£in pentru moment. - Alte brelocuri care canta Fur Elise? intreba el, oprind motorul. . In ciuda a ceea ce tocmai isi spusese, Justin o trase mai aproape de el pentru a-i gusta din nou buzele. - Nu ma repet niciodata, raspunse ea, dar nu se feri. - Doar de data asta, murmura el, fa o excepde* Cu un mic hohot de ras, il saruta mai apasat pana cand amandoi uitara ca se aflau intr-o masina parcata in mijlocul unui oras aglomerat. „Diseara“, isi zise ea, in timp ce degetele ii urcau pe obrazul lui catre par. Venise timpul sa nu se mai preface §i sa ia ceea ce isi dorea. - Serena, spuse Justin, pe jumatate suspin, jumatate geamat, indepartand-o. -Stiu. Isi lasa pentru o clipa capul pe umarul lui. Parem destinati sa ne aflam in spatii publice. Inspira rapid si sonor, apoi cobori din masina. Avand in vedere
Un pariu pe soarta
ca am stat mult pe plaja, nu am timp de altceva decat de o runda disciplinata de cumparaturi. Justin inconjura masina pana la ea si li lua mana. Serena zambi, apoi privind dintro parte in alta strada ingusta si aglomerata, remarca: -A r trebui sa pot cumpara suvenirele si bautura de care am nevoie de aici. Inainte sa ajunga la destinatie, o opri vitrina magazinului Cartier. Suspinul prelung exprima apreciere si dorin^a. -O are de ce o femeie inteligenta se trezeste tanjind dupa ni§te pietre stralucitoare? se intreba ea cu voce tare. - E firesc, nu-i asa? Justin se apropie de ea, lasandu-si privirea sa hoinareasca peste stralucirea diamantelor si scanteierea smaraldelor. Majoritatea femeilor sunt atrase de diamante - la fel si majoritatea barbatilor. - Carbon presurizat, spuse ea, oftand din nou. Bucati de piatra scoase din pesteri. Cu secole in urma le foloseam pe post de amulete pentru a alunga spiritele rele sau pentru a atrage norocul. Fenicienii au calatorit spre tarile baltice din Europa pentru chihlimbar. S-au purtat razboaie pentru ele, s-au exploatat tari... si cumva asta le face §i mai atragatoare. - Nu te rasfeti niciodata? Serena se intoarse cu spatele la vitrina si ii zambi. - Nu, astfel am ceva de asteptat cu nerabdare. Mi-am promis ca data viitoare cand calatoresc sa fie exclusiv pentru relaxare. Si atunci ma voi desfata, lucru care s-ar putea sa faca o gaura serioasa in contul meu bancar. Deocamdata, zise ea, aratand spre magazinul de alaturi, trebuie sa mai cumpar niste suvenire traditionale pentru cativa veri si o lada de Chivas Regal. Justin intra cu ea in magazin, unde Serena fu prinsa imediat de febra cumparaturilor, alegand si cumparand. In general nu ii placea la cumparaturi, dar odata
90
Nora Roberts
intrata in hora, o facea lata. Cand Justin se indeparta, ea nu ii dadu aten^ie, ocupata cu o varietate de fete de masa brodate. Cu suvenirele achizitionate §i impachetate, Serena se indrepta spre casa de marcat, unde erau expuse sticle de bautura, lichioruri §i vinuri. O privira rapida spre ceasul de la mana ii confirma ca mai avea doua ore pana sa trebuiasca sa se intoarca pe vas. - O lada de Chivas de doisprezece ani. - Doua. Auzinduu vocea lui Justin, Serena intoarse capul. - Oh, credeam ca te-am pierdut. - Ai gasit ce cautai? - Chiar mai mult, recunoscu ea, facand o grimasa. Ma voi uri pentru asta cand va veni vremea sa imi fac bagajele. Vanzatorul puse cele doua cutii de whisky pe tejghea. - A mea vreau sa fie livrata pe vasul Celebration. Sco tland cartea de credit, astepta ca vanzatorul sa completeze formularul. - S i a mea la fel, adauga Justin, numarand incet bancnotele. Serena cugeta la cutia lui de whisky in timp ce el dadea informatiile necesare. Ciudat, se gandi ea, nu il crezuse genul de bautor care sa cumpere whisky cu lada. Nu bea niciodata cand juca. Fusese unul dintre primele lucruri pe care le observase la el. Pe tot parcursul croazierei, il vazuse o singura data cu o bautura in mana, in timpul picnicului din Nassau. Decise ca probabil o cumpara in loc de suvenire, dar parea ciudat sa cumpere atata sticle dintr-o singura marca. Dupa ce semna chitanta, Serena o puse in geanta. -Presupun ca asta e tot. Luandu-1 de mana, porni catre iesire. E ciudat ca amandoi am cumparat aceeasi marca de whisky.
Un pariu pe soarta
91
- Nu si daca te gandesti ca am cumparat-o pentru aceeasi persoana, spuse el cu blandete. Cu un zambet nedumerit, Serena ridica privirea spre el. - Aceeasi persoana? - Tatal tail nu bea nimic altceva. - De unde stii... Nedumerita, clatina din cap. De ce i-ai cumpara tat&lui meu o lada de whisky? - Pentru ca m-a rugat. O ghida pe langa un grup de adolescenti. -Te-a rugat? Impiedicata de un alt val de cumparatori, Serena trebui sa astepte pentru a putea trece de ei. Cum adica te-a rugat? - Nu am vazut niciodata ca Daniel sa faca ceva fara motiv. Justin o lua de brat §i o conduse pe partea cealalta a strazii, in timp ce ea se uita la el, nu la masini. O lada de whisky parea un motiv foarte rezonabil la acea vreme. „Daniel?“ se mira Serena, observand firescul cu care folosise numele mic al tatalui ei. Pret de o clipa gandurile ei se concentrara pe asta, pana cand alte intrebari incomode si fara rSspuns incepura sa iasa la suprafata. Ignorand muldmea de pietoni, se opri in loc in mijlocul trotuarului. -Justin, ai face bine sa imi spui exact despre ce este vorba. - Este vorba despre a-i cumpara tatalui tau o lada de whisky pentru amabilitatea de a-mi rezerva sejurul pe Celebration. - Faci o confuzie. Tatal meu nu e agent de turism. Justin rase la fel de zgomotos ca atunci cand ii aflase numele de familie. - Nu, Daniel este multe lucruri, dar nu agent de tu rism. Hai sa mergem §i sa ne asezam.
92
Nora Roberts
- Nu vreau sa ma asez. Isi smuci bratul in timp ce el o conducea spre o curte racoroasa. Vreau sa stiu de ce naiba ar avea fatal meu de-a face cu aranjarea vacantei tale. -C red ca se gandea mai degraba la aranjarea vietii mele. Gasind o masa libera, Justin o impinse pe un seaun. Si a vietii tale, adauga el, asezandu-se. Serena simtea mirosul delicateselor proaspete de la patiseria de vizavi de ei, auzea sporovaiala din mica librarie de alaturi. Intrucat li veni brusc sa loveasca ceva, Serena isi incrucisa bratele pe masa. - Despre ce naiba vorbesti? - L-am cunoscut pe fatal tau in urma cu vreo zece ani. Calm, Justin scoase un trabuc si il aprinse. Serena reactiona exact asa cum se asteptase. Previzibilitatea atenua tensiunea cu care se luptase inca din acel moment de pe plaja cand simtise ca ceva ii scapa. Am mers la Hyannis Port cu o propunere de afaceri, incepu Justin. Am jucat poeber si de atunci am tot facut afaceri impreuna. Ai o familie foarte interesanta. Serena nu spuse nimic, dar degetele i se inclestara mai tare. - Mi-au‘ devenit destul de dragi pe parcursul anilor, continua el pe acelasi ton. Tu erai intotdeauna la scoala cand mergeam in vizita, dar am auzit destul de multe despre... Rena. Alan iti admira mintea, Caine, croseul de dreapta. Desi privirea ei ardea, Justin nu isi putu stapani un zambet. Tatal tau aproape ti-a ridicat o statuie cand ai absolvit Smith cu doi ani mai devreme. Serena isi reprima impulsul de a injura §i de urla. Barbatul acesta facuse parte din viata ei de zece ani fara stiinta sau acordul ei. - Ai stiut, incepu ea pe un ton grav si furios. Ai stiut cine sunt in tot acest timp si nu ai spus nimic. Te-ai jucat cu mine cand trebuia doar sa explici... -A§teapta o clipa. Cand dadu sa piece, o prinse de brat cu putere. Nu am stiut ca dealerul de blackjack
Un pariu pe soarta
93
pe nume Serena era fiica lui Daniel MacGregor, Rena, luceafarul despre care auzisem in ultimii zece ani. Ea se imbujora, furioasa si jenata in acelasi timp. Mare parte a vietii ei considerase laudele tatalui sau pe cat de adorabile, pe atat de amuzante. Acum se dovedeau a fi o palma rece peste fata. -N u §tiu ce jocuri faci... -Jocul lui Daniel, o intrerupse Justin din nou. Abia in ziua aceea pe plaja, cand strigai la mine despre cum familia MacGregor nu se lasa intimidata, mi-am dat seama cine erai si de ce Daniel a insistat atat de mult sa fac aceasta calatorie. Aducandu-si aminte de expresia autentica de soc de pe fa£a lui, Serena se relax& putin. -Ti-a trimis biletele si nu ti-a spus ca lucrez pe vas? -T u ce crezi? replica Justin, stingand trabucul intro scrumiera de plastic, cu privirea atintita asupra ei. Cand ti-am aflat numele intreg, mi-am dat seama ca am fost manevrat de un expert. Ranji, amuzat din nou. Recunose ca mi-a creat cateva clipe de disconfort. -Disconfort, repeta Serena, deloc amuzata. Scurta conversatie telefonica avuta cu tatal ei i se derula din nou in minte. O trasese de limba, realiza ea, curios daca micul lui tertip daduse roade. Am sa il omor, spuse ea incet. Ochii ei, intunecati de o furie abia tinuta sub control, se indreptara din nou spre Justin. De indata ce termin cu tine. Facu o pauza, caci simti din nou nevoia sa strige. Ai fi putut sa-mi spui in urma cu zile! -A s fi putut, admise Justin. Dar gandindu-ma ca reactia ta avea sa fie exact aceasta, am ales sa nu o fac. -A i ales, spuse ea printre dinti. Tatal meu a ales. Oh, ce egoisti minunah sunteti voi, barbatii! Poate ca nu v-ati dat seama, dar si eu ma aflu la mijloc. Mania ii inunda chipul. Credeai ca o se te culci cu mine ca sa te razbuni pentru acele clipe de disconfort?
94
Nora Roberts
- Stii bine ca nu e asa. Justin vorbea atat de bland, incat Serena trebui sa isi stapaneasca o noua iesire. Intamplator, imi era greu sa imi amintesc a cui fiica erai de fiecare data cand te atingeam. - Sa-p spun eu ce stiu, spuse ea cu aceeasi voce periculos de grava. Voi doi va meritati unul pe celalalt. Sunteti amandoi niste naivi aroganti, fanfaroni si autoritari. Ce drept aveti sa va amestecati astfel in viata mea? -Tatal tau a instigat intruziunea, ii explica Justin calm. Restul a fost strict personal. Daca vrei sa-1 omori pe diavolul batran, e treaba ta, dar nu iti infige ghearele in mine. -N u am nevoie de permisiunea ta sa il omor! raspunse ea, ridicand vocea suficient cat sa intoarca niste capete. - Cred ca tocmai am spus asta. Se ridica in picioare, cautand in van ceva cu care sa arunce spre el. Intrucat era fizic imposibil sa il ridice pe el §i sa il azvarle prin vitrina de sticla a librariei, ramase in picioare fierband de furie. - Ma tern ca imi lipseste simtul umorului pe care-1 ai tu, reusi' ea sa spuna dupa o clipa. Eu consider ca ceea ce a facut tata este insultator si injositor. Cu toata demnitatea de care mai dispunea, Serena se intinse dupa saco§e. A§ aprecia daca ai sta departe de mine restul CcLlatoriei. Ma tern ca imi este extrem de greu sa ma abtin sa nu te arunc peste bord. - Bine. Daca promiti sa ma anunti peste doua saptamani daca accepti postul din Atlantic City, adauga Jus tin inainte ca ea sa mai apuce sa spuna ceva. Cand ochii ei se marira si deschise gura pentru a mai revarsa un val de ocari, el ridica o mana. Oh, nu. Intelegerea cade daca imi raspunzi acum. Doua saptamani. Serena incuviinta rece din cap. - Vei primi acelasi raspuns atunci, dar pot amana. La revedere, Justin.
Un pariu pe soarta
95
- Serena! Furioasa, se intoarse si ii arunca o privire manioasa. - Transmite-i salutarile mele lui Daniel inainte sa il omori.
capitolul 6 Primul lucru pe care Serena il observa pe drumul dinspre aeroport fura copacii. Trecuse ceva vreme de cand nu mai vazuse stejari, artari si pini atin§i de toamna. Era inceputul lunii septembrie, dar toamna se simtea deja in aer, cu toata forta si toate culorile sale. Chiar si in timp ce admira peisajul, Serena fierbea de manie. Daca nu i s-ar fi intiparit ideea ca trebuia sa termine ceea ce incepuse, ar fi luat primul avion din St. Thomas dupa marturisirea lui Justin. In schimb, isi vazuse de sarcinile ei cu zambetul pe buze si mania clocotindu-i in sange. In loc sa se calmeze intre timp, Serena devenise si mai furioasa si mai frustrata, simtindu-se si mai folosita. Poate pentru ca Justin respectase partea lui de in^elegere si nu se apropiase de ea pe tot restul calatoriei, mania Serenei se concentra in totalitate asupra unui singur barbat: Daniel MacGregor. - Oh, are sa iti para rau, mormai ea, facandu-1 pe soferul de taxi sa arunce o privire in oglinda retrovizoare. „ 0 doamna aratoasa“, isi zise el. „Nebuna de legat.“ Porni pe drumul lin din Nantucket Sound in liniste totala. Faptul ca zari casa ii distrase Serenei atentia de la planurile de razbunare. Piatra cenusie stralucea cu bucatele minuscule de mica in soarele dupa'amiezii tarzii. Fusese construita pe gustul lui Daniel si, cu cele doua turnuri gemene, semana cat se putea de mult cu un castel. Avea balcoane mari de piatra, sculptate masiv, si ferestre inab te cu multe ochiuri. Un strat luxuriant de flori se revarsa
96
Nora Roberts
in semicerc in fata - in locul santului cu apS pe care tatsl s&u bar fi preferat, isi spusese Serena dintotdeauna. De la structura principals porneau douS cl&diri mai mici de piatrS. Una era un garaj pentru zece ma§ini, care era doar pe jumState plin de cand Alan si Caine se mutaserS. CealaltS adSpostea o piscina incSlzitS. Chiar dacS prefera stilul arhitectural primitiv, Daniel aprecia confortul. Taxiul opri in fata treptelor de granit, intrerupand-o pe Serena din studierea casei in care crescuse. Lasand cele doua valize si whisky-ad pe seama §oferului, isi aduna pachetele felurite achizitionate in sesiunile de cumparaturi si o lua in sus pe scSri. Respectand un vechi obicei, se uitS la u$a masiva de stejar, unde blazonul familiei era sculptat in inelul de alama. Sub capul de leu incoronat era scris mottoul scodan care, in traducere, insemna „Sunt neam de rege“. Ca intotdeauna, citindud, zambi. Tatal sau insistase ca ei sa invefe sa il rosteasca in scotiana, cu riscul de a nu invata nimic altceva pe lume. -Pune-le acolo, mul^umesc. Zambind inca, Serena plati ^ofertil, apoi se intoarse sa bata la u§a cu inelul care purta blazonul familiei. Avea sa reverbereze in toatS casa, isi zise ea, asemenea sunetului unui obuz de tun care se apropie. Usa fu deschisa larg, grade balamalelor ei bine unse, de o femeie scunda cu parul carunt si trasaturi ascutite. Ramase cu gura cascata, ceea ce-i accentua barbia ascutita. - Domnisoara Rena! - Lily. Serena o imbratisa cu toata exuberanta tineretii pe femeia mica si osoasa. Pe langa sarcinile de menajera, Lily fusese mama surogat ori de cate ori Anna fusese ocupata la spital. Se ocupase de cei trei copii nazdravani ca o experts, obk> jind rSni $i lSsand certurile sa se rezolve de la sine.
Un pariu pe soarta
97
- Ti-a fost dor de mine? intreba Serena, strangand-o pe Lily o ultima data, inainte sa se desprinda de ea. - Nici nu am observat ca ai lipsit. Lily ii zambi cald. Unde ti-e bronzul? - In imaginatia mea. - Lily, nu s-a auzit cumva usa? Tinand in mana un ac, Anna MacGregor scoase capul din spatele unei usi de pe coridorul cel lung. Rena! Inainta cu bratele intinse. Serena se repezi sa o imbratiseze. Anna era moale si puternica. Ambele senzatii strabatura trupul Serenei, impreuna cu sute de amintiri. Inspira adanc, inhaland parfumul de flori de mar pe care mama sa il folosea de cand o stia. - Bine ai venit acasa, draga mea! Nu te asteptam pana maine. - Am luat un avion mai devreme. Serena se dadu inapoi, inclinand capul pentru a studia chipul mamei sale. Pielea inca-i era catifelata, cu doar cateva riduri fine care sa ii tradeze varsta. Chipul Annei avea o delicatete tinereasca pe care Serena credea ca nu avea sa o piarda niciodata. Privirea ii era calma, reflectand firea care refuzase sa se schimbe de-a lungul anilor petrecuti in sali de operatii, inconjurata de moarte. Parul care se unduia usor avea o nuanta de un castaniu bogat cu irizatii carunte. - Mama! Serena isi apasa din nou obrazul de al mamei sale. Cum faci sa ramai atat de frumoasa? - Tatal tau insista. Razand, Serena se dadu inapoi, prinzand mana talentata si puternica a mamei sale. - Ce bine e sa fiu acasa! - Arati minunat, Rena. Anna o studie cu un amestec usor de mandrie materna si profesionalism. Nu e nimic mai bun pentru ten decat aerul umed al marii. Lily, spune-i, te rog, bucatarului ca s-a intors domnisoara B.ena; vom lua cina de bun venit cu o zi mai devreme. Vreau
98
Nora Roberts
sa imi povestesti despre calatoriile tale, continua ea, in to rcandu-se spre fiica ei. Dar daca nu te dud mai intai sus sa lti vezi tatal, nu o sa mai scapam de gura lui. Brusc, Serena i§i aminti misiunea ei. Anna vSzu cum i se ingustara ochii si, recunoscand semnul, ridica din sprancene. - Oh, chiar am de gand sa merg sus sad vad. - Vrei sa imi spui ceva? - Dupa aceea. Serena inspira adanc, Va avea nevoie de asisten^a medicala cand termin cu el. - In^eleg. §tiind ca nu trebuia sa se indoiasca de fiica ei, Anna zambi tacut. Voi fi in salon. Vom sta de povesti cand termini de urlat la tatal tau. - Nu va dura mult, mormai Serena si porni in sus pe treptele late §i curbate. La primul cot al scSrii, se uita in lungul coridorului din stanga ei. Aici dormeau membrii familiei, iar ca mera Serenei din copilarie era a treia pe partea stanga. Aripa casei era un labirint de rasuciri, cotituri si colturi umbrite. Isi amintea cum fratele ei, Caine, se ascundea in spatele unei urne inalte de un metru, sarind de acolo si speriind'-o de moarte. Serena il fugarise aproape o jumatate de ora, pana cand furia ei fusese infranta de simpla bucurie a urmaririi. O lasase sa il prinda in cele din urma, pe peluza de est, unde o aruncase la pamant sa se lupte pana cand nu mai putuse de ras. Cati ani avea? se intreba Serena. Opt, noua? Caine avea in jur de 11 sau 12. Brusc, i se facu dureros de dor de el. Si Alan, medita ea, continuand sa urce. O protejase intotdeauna cu nonsalanta. Poate pentru ca era cu sase ani mai mare decat ea, nu isi permisesera sa se lupte corp la corp asa cum faceau ea si Caine. In copilarie, Alan era scrupulos de sincer, in vreme ce Caine folosea adevarul in favoarea lui. Nu mintea niciodata, isi aminti Serena cu un zambet usor. Se eschiva doar
Un pariu pe soarta
99
cu pricepere. Si totusi, in felul lui propriu, Alan into asese intotdeauna lucrurile in favoarea sa. Decise ca era o trasatura fundamentals a familiei MacGregor. Uitandu-se la scara ingusta care duce spre camera din turn, Serena jura ca exista un MacGregor caruia avea sa li para rau din cauza asta. Daniel statea rezemat pe spate in scaunul lui, ascultand vocea precisa si plictisitoare de la capatul celalalt al firului. Bancheri, isi zise el rautacios. Era un blestem sa aiba de-a face cu ei. Nici macar detinerea de actiuni majoritare intro banca nu il proteja de ei. - Dade o prelungire de treizeci de zile pentru imprumut, spuse el in final. Da, cunosc cifrele, tocmai mi le-ai spus. „Netotule“, adauga doar pentru sine. Nerabdator, batea darabana in masa. De ce oare nu vedeau bancherii dincolo de doi plus doi? Treizeci de zile, repeta el. Cu dobanda de penalizare standard. Auzi bataia puternica in u§a §i fu pe punctul sa alunge intrusul, cand usa se deschise larg. Iritarea fu alungata imediat de placere. Fa cum iti spun, latra el in telefon si tranti receptorul. Rena! Inainte sa apuce sa se ridice din scaun, ea inainta catre el. Protapindu-se in fata biroului, il izbi cu palmele blatul §i se apleca spre el. -T ap batran! Aranjandu-si spatele matahalos in scaun, Daniel isi drese glasul. Ciorba daduse in foe, concluziona el. - Si tu arati bine. - Cum indraznesti? Rosti cuvintele cu pauza - semnalul urmator al pericolului. Cum indraznesti sa ma fluturi In fata lui Justin Blade ca pe o bucata de came de prima clasa? -Carne? Daniel o privi neincrezator. Fata draguta, isi zise el cu mandrie. O adevarata MacGregor. Nu stiu despre ce vorbesti, continua el. Asadar, 1-ai intalnit pe Justin Blade. Minunat baiat.
100
Nora Roberts
Ea scoase un sunet din adancul gatului. - Mi-ai intins o cursa. Ti-ai elaborat planul chiar aici in incaperea asta, ca un rege nebun care are o fiica in plus. De ce nu ai scris direct un contract? intreba Serena ridicand vocea. Nu ma a§tept la mai putin din partea ta. „Daniel Duncan MacGregor, prin prezenta imi dau unica fiica lui Justin Blade, in schimbul unei lazi de whisky de 12 ani.“ Batu cu palma in lemnul rosiatic. Ai fi putut pune chiar clauze pentru numarul de progenituri pe care te asteptai sa le port in numele familiei. Ma mir ca nu Dai oferit zestre! - Asculta-ma, fetito... - Nu ma lua cu fetito. Ocoli biroul si ii roti scaunul ca sa ajunga cu fata spre ea. A fost josnic. Nu am fost atat de umilita in toata viata meal - Nu stiu despre ce vorbesti. Am convins un prieten sa mearga intr-o croaziera relaxanta. - Nu incerca sa te fofilezi. Ii puse un deget subtire in cosul pieptului masiv. L-ai trimis pe vasul meu, sperand ca vom da unul peste altul de destule ori cat sa merite investitia ta. -Puteai'sa nu il intalnesti deloc! tuna el. E o barca mare. - Vas! striga ea. E un vas mare si un cazinou mic. Stiai al naibii de bine ca sortii erau in favoarea ta. -$ i ce-i rau in asta? racni el din toti rarunchii. Ai intalnit un tanar prieten deM meu. Ai intalnit sute de prieteni de-ai mei. Se auzi din nou sunetul din gat. De data aceasta, Se rena se rasuci pe calcaie. Pe peretele dinspre est era o biblioteca imensa. Calcand apasat, Serena se indrepta intr-acolo §i scoase un volum intitulat Conventia constitutionald, II deschise, dezvaluind golul din mijloc unde erau ascunse sase trabucuri. Privindu-si tatal, le scoase si le rupse in jumatate. - Rena! spuse el cu groaza tacuta.
Un pariu pe soarta
101
- E al doilea lucru mai aproape de otrava, ii spuse ea, scuturandu-si degetele. Cu mana la inima, Daniel se ridica. Trasaturile pro nuntate ale fetei erau invaluite de tristete. - Este o zi neagra atunci cand fiica isi tradeaza propriul tata. -Tradeaza! striga ea, indreptandu-se din nou spre el. Ai tupeul, impertinenta totala, de a-mi vorbi despre tradare? Punandu-si mainile in solduri, se uita la el cu furie. Nu stiu ce parere are Justin, dar iti pot spune ca eu ma simt insultata de aceasta schema a ta. Daniel se supara, dar observa ca il pomenise pe Justin cu numele mic. Poate lucrurile nu stateau asa de rau precum parea. - Astea sunt multumirile pe care le primesc pentru ca imi pasa de fericirea fiicei mele. Nimic nu e mai ascutit ca limba unui copil nerecunoscator. - Cutitul macelarului la care ma gandeam eu este. - Ai spus otrava, ii reaminti el. -Sunt flexibila. Apoi schita un zambet. Ei bine, ca sa nu crezi ca banii tai s-au dus in zadar, presupun ca ar trebui sa iti spun ce am decis in privin^a lui Justin. - Ei bine... Daniel se intoarse la biroul sau, gandio du-se ca avea sa fie mai rezonabila acum dupa ce strigase si i§i varsase furia. Pacat de trabucuri, totusi. E un baiat bun, istet, integru, mandru. Isi impreuna mainile peste stomac, pregatit sa fie marinimos si iertator. ~ Oh, da, sunt de acord, spuse ea pe ton melodios. Este §i foarte, foarte atragator. Daniel zambi satisfacut. -Stiam c§. e§ti fata desteapta, Rena. Am avut un sen timent putemic in legatura cu tine si Justin de ceva vreme deja. - Atunci vei fi bucuros sa afli ca am decis sa devin amanta lui.
102
Nora Roberts
-N u pot... Daniel se opri, confuz, apoi uimit si mai apoi revoltat. Nici sa nu te gandesti! Ziua in care fiica mea se duce sa fie... sa fie intretinuta este ziua in care scot cureaua la ea pentru prima data! Da, cureaua, Sere na MacGregor, chiar la o femeie in toata firea. -Ah, deci acum sunt o femeie in toata firea, nu-i asa? In timpul amenintarilor lui, ea il privi lung si aspru. Tine minte lucrul acesta, o femeie in toata firea decide cu cine se casatoreste, cand se casatoreste si daca se casatoreste. O femeie in toata firea nu are nevoie de tatal ei sa aranjeze intalniri pe nevazute extrem de complicate. Incruntandu-se, el ii studie chipul. - Deci, nu te gandesti sa ii devii amanta? Serena ii arunca o privire aroganta. - Daca aleg un iubit, aleg unul, dar nu voi fi amanta nimanui. Daniel simti tin fior de mandrie, pe langa tresarirea de disconfort. Ii trebui doar o secunda sa se concentreze pe mandrie. Daniel incepu sa se joace cu un set de pix si creion de aur pe masa. - Nu ai uitat de whisky-ul meu? Serena incerca sa se uite din nou urat la el, dar licarirea din ochii lui o dezarma. - Ce whisky? - Of, Rena! Apropiindu-se de el, Serena isi incolaci bratele in jurul gatului lui. - Nu te iert, murmura ea. Ma prefac doar ca te iert. Si sa stii ca nu mi-a fost deloc dor de tine. II saruta pe obraz. - Intotdeauna ai fost o odrasla lipsita de respect, spuse el, imbratisand-o cu putere. Cand Serena cobori in salon, i§i gasi mama asezata in fotoliul preferat, cu goblenul cu model cu trandafiri, lucrand la cel mai recent proiect de broderie al ei. Pe masuta din lemn de trandafir de langa ea se afla un
Un pariu pe soarta
103
serviciu de ceai elegant din portelan, pictat cu violete marunte. Privind scena, Serena se mira din nou ca o femeie atat de fericita cu treburi casnice marunte putea sa fie un chirurg devotat si extraordinar. Mainile care creau modelul fragil cu ac si ata aveau sa manuiasca bisturiul iuni. - Oh, bine. Anna ridica privirea cand intra Serena. Ma gandeam ca am calculat bine cand am comandat ceaiul. Mai pune un lemn pe foe, draga mea, apoi haide si povesteste-mi. In timp ce Serena facea ce ii spusese, Anna puse lucrul de mana pe masa alaturata. Serena privi cum se aprinde bucata de stejar, apoi respirS adanc. Pana in acel moment nu realizase cat de mult ii lipsise mirosul de lemn ars. - Si o baie in cada, spuse ea cu voce tare. Zambind, se intoarse spre mama ei. Nu e ciudat ca abia acum realizez ce lux ar fi sa ma cufund intro cada atat cat imi doresc? Dupa douasprezece luni de stat intr-o galeata care se voia a fi cabina de dus! - $i te-ai bucurat de fiecare minut. Razand, Serena se aseza pe un taburet la picioarele Annei. - Ma cunosti atat de bine. A fost munca multa si multa distractie. Dar ma bucur ca m-am intors. Primi ceasca si farfurioara pe care i le intindea Anna. Mama, stiu ca nu as fi intalnit niciodata atatia oameni, atatea feluri diferite de oameni in viata mea daca nu as fi facuto. - Scrisorile tale erau mereu pline de aceste detalii. Ar trebui sa le cite^ti intr-o zi, sa rememorezi totul. Anna isi incolaci picioarele si chicoti. Nu iti imaginezi cat de greu a fost sa il conving pe tatal tau sa renunte sa porneasca in croaziera pe ocean. - Cand va inceta sa isi faca griji? intreba Serena. -Niciodata. Face parte din felul in care isi manifests dragostea.
.04
Nora Roberts
-Stiu. Serena sorbi din ceai cu un oftat. Daca s-ar relaxa si near lasa sa imi vad de viata asa cum vreau... - De ce nu-mi spui ce parere ti-a facut Justin. Cand Serena se uita fix la ea, Anna zambi doar. Nu, nu am avut nici cea mai vaga idee ce planuia tatal tau. A fost intelept si nu mi-a spus. Dar... discutia ta cu el s-a auzit foarte bine. - Iti vine sa crezi? Indignata din nou, Serena se ridica, tinand ceasca in mana. L-a prostit pe Justin sa mearga in croaziera, sperand sa ma intorc acasa indragostita. Nu am mai fost niciodata atat de furioasa, atat de jenata. - Cum a reactionat Justin? Serena o privi dispretuitor. - Cred ca i s-a parut foarte amuzanta toata povestea, dupa socul initial. Nu a stiut cine sunt pana in clipa cand ne-am certat pe plaja intr-o zi §i mi-am spus numele complet. „S-au certat pe plaja", medita Anna. Sorbi din ceai pentru a-§i ascunde zambetul. -Inteleg. Tatal tau are o parere foarte buna despre el, Rena. Si eu la fel. Presupun ca Daniel nu a rezistat tentat'iei; v ' - E atat de enervant! - Cine? -Justin - amandoi, adauga ea, lasand ceasca jos cu zgomot. Nu mba spus pana cand excursia era pe sfarsite si a facut-o in cel mai indiferent mod cu putin^a. Chiar imi venea sa... Intrerupandu-se, se intoarse sa se uite la foe. - Iti venea sa...? intreba Anna cu blandete. - E foarte atragator, murmura Serena. Presupun ca are ceva de-a face cu expresia neinduratoare si farmecul acela dat naibii care te prinde. Inteleapta, Anna ramase tacuta, speculand. -C hiar si cand ma infuria rascolea in mine sentimente care mai bine ar fi. fost lasate in pace. Nu am mai
Un pariu pe soarta
105
simtit niciodata asemenea pasiune. Nu sunt sigura ca am dorit vreodata. Intorcandu-se, o zari pe mama ei privind-o cu calm. Am petrecut ultima zi impreuna in St. Thomas. M-a§ fi culcat cu el in seara aceea - pana mi-a spus de schema tatei. - Cum te simp acum.7 Serena cobori privirea spre maini, apoi expira lung. -Inca il doresc. Nu stiu daca e mai mult de-atat. Cum ar putea fi cand ne stim de mai putin de doua saptamani7 - Rena, chiar ai atat de putina incredere in instinctul tau? Incruntata, Serena ridica din nou privirea spre mama ei. - De ce ar avea nevoie sentimentele un anumit mo del temporal? Sunt la fel de individuale ca oamenii c&rora le apartin. Cand 1-am intalnit pe tatal tau mi s-a parut un bivol increzut §i cu gura mare. Raspunzand chicotelor apreciative ale Serenei, Anna zambi strengareste. Sigur ca asa era. Dar m-am indragostit de el oricum. Doua luni mai tarziu locuiam impreuna si ne-am casatorit inainte sa implinim anul. Zambi piezis observand socul evident de pe chipul fiicei sale. Pasiunea si sexul inainte de casatorie nu sunt proprietatea exclusiva a generatiei tale, iubito. Daniel voia sa se casatoreasca; eu eram hotarata sa termin intai medicina. Singurul lucru asupra caruia ne-am pus de acord a fost ca nu puteam si nu voiam sa traim unul fara celalalt. Serena reflecta la cele spuse de mama sa in vreme ce focul trosnea violent in spatele ei. - Cum ai stiut ca este dragoste si nu doar dorinta? -Dintre top copiii mei, tu ai pus intotdeauna cele mai dificile mtrebari. Aplecandu-se spre ea, Anna i§i lua fiica de maini. Nu sunt sigura ca le pop separa atunci cand vine vorba despre o femeie p un barbat. Pop
106
Nora Roberts
simti una fara cealalta, dar nu atunci cand este dragoste adevarata, nu cand este dorinta adevarata. Pasiunea care vine repede si apoi se stinge in timp este numai un ecou. Nu are substanta, e doar un rezultat. Crezi ca te-ai indr&gostit de Justin sau iti e teams, ca asa este? Serena deschise gura, o inchise, apoi incerca din nou. - Ambele. Anna o stranse pe Serena de maini. -Nu-i spune tatalui tSu; ar fi mult prea satisfScut de sine. Aceasta remarca ii smulse inca un raset reticent Serenei, apoi Anna se lasa din nou pe spate. - Ce ai de gand sa faci in privinta asta? -N u nvam gandit la asta. Mai degraba, am refuzat sa ma gandesc la asta. Isi ridica genunchii si isi sprijini barbia pe ei. Presupun ca am §tiut ca va trebui sa il vad din nou. Mi-a oferit o slujba. -Asa? Serena isi misca agitatS umerii pe masura ce in mintea ei, incepura sa se perinde tot felul de idei. -S a administrez un cazinou in Atlantic City. Este o coincidenta, pentru ca decisesem sa ma consult cu tata despre posibilitatea de a-mi deschide propriui hotel cazinou. - DacS Justin tha oferit un astfel de post inseamnS cS are multa incredere in abilitatile tale. -Mi-am dezvoltat un talent de a trata cu oamenii, spuse Serena concentratS. - L-ai dezvoltat cand aveai doi ani, ii spuse mama sa. -A m simtul afacerii, continuS Serena cu o urma de zambet pe buze. In anul care a trecut am invatat mai mult decat sa fac cSrple. In esentS, Celebration este unul dintre cele mai bine conduse hoteluri pe care le-am vSzut si, desi cazinou! este mic, toate fundamentele sunt acolo. Nu a existat nici o particica pe care sa nu o fi invatat
Un pariu pe soarta
107
pe dinafara. Ramase din non tacuta, iar zambetul i se largi pe fata. Anna recunoscu privirea. - Ce complotezi, Rena? -M a gandesc sa fac un pariu, raspunse ea. Castig, pierd sau remizez. Dupa ce-i dadu bacsis valetului, Justin se dezbraca si se duse la dus. Menajera avea sa se ocupe de despachetatul bagajelor dimineata, iar cazinoul putea functiona inca o noapte fara atentia lui. Pentru moment, avea sa ia cina in apartament in timp ce dadea telefoanele necesare pentru ceielalte proprietati ale lui. Cu putin noroc, nu existau probleme care sa nu poata fi rezolvate de la distanta. Avea altele pe cap. Ajusta robinetul du§ului pentru ca apa sa curga in jeturi pulsante. „Serena a ajuns deja acasa“, isi zise el. Si, dac& o cunostea, Daniel platea deja pretul. Un ranjet aparu rapid si firesc pe chipul lui Justin. Ar fi dat orice sa poata auzi intalnirea dintre cei doi. Aproape ca ar fi compensat ultimele doua zile lungi, plictisitoare si frustrante la bordul vasului Celebration. Lui Justin ii fusese mai greu decat isi imaginase sa isi respecte partea lui de intelegere. Gandul ca Serena se afla in apropierea lui - impartind carti in smochingul elegant, dormind in patul acela ingust imbracata doar in neglijeul transparent de matase - aproape il innebm nise. Dar se timise departe de ea pentru ca intelegerea era intelegere - si pentru ca recunoscuse ca sub furia ei se ascundea o stanjeneala puternica, care va disparea doar cu timpul. Cele doua saptamani pe care i le daduse aveau sa o imbuneze pentru negocierile urmatoare. Chiar dac& ii refuza oferta, asa cum se a^tepta ini tial sa faca, Justin nu intentiona sa lase lucrurile asa. Calculase ca o putea ademeni in Atlantic City daca era
108
Nora Roberts
necesar si, odata ajunsa acolo, ar fi avut un avantaj asupra ei. Opri du§ul $i se intinse dupa prosop. Avea nevoie de un manager ager la parter. Avea nevoie de o femeie la etaj, Serena era singura care putea indeplini ambele cerinte. Cu prosopul prins in jurul taliei, Justin intr& in dormitor. Era spatios §i sofisticat, ca tot restul apartamentului. Covorul de sub picioarele lui goale era moale §i gros. Jaluzele verticale lungi acopereau usile de sticla catre balcon si puteau fi deschise cu o simpla atingere de buton, dezvaluind privelistea catre Atlantic. Se uita la patul incapator acoperit cu matase albastra. Cate feme! dormisera in el? Justin nici nu stia, nici nu ii pasa. Placeri de-o noapte, nu insemnasera mai mult de^atat. Scoase un halat din dulap, lasand prosopul sa cada pe podea cand il imbraca. Ani de zile traise in locuri mai mici decat acel dormitor. Si tot avusese femei. Daca ar fi dorit una in acea sear&, nu avea decat sa aleaga un numar din agenda si sa sune. Trupul ii tanjea dupa o femeie. Dar stia ca, pentru prima data in viata, n-ar fi fost suficienta orice femeie. Consterhat §i agitat, se plimba prin apartament. Avusese motive intemeiate sa se stabileasca pe Coasta de Est. Afacerea din Atlantic City era cea mai noua, si orice afacere noua cerea multa atentie. Pentru Justin nu contase niciodata unde traia. De-a lungul anilor se obisnuise cu confortul hotelului unde fiecare dorinta a lui se indeplinea apasand butonul potrivit. Acum se surprindea gandindu-se la un cSmin - ceva permanent, cu iarba care trebuia ingrijita si unde aerul nu era impartit cu sute de alti oameni. Trecandu-si o mana prin par, Justin se intreba de ce simtea aceasta vaga nemultumire, chiar daca avea tot ce isi dorise vreodata. Dar planurile lui nu inclusesera niciodata nevoia unei singure femei. Oare din cauza ei simtise lipsa de caldura cand se intorsese in apartamentul lui? Daca
Un pariu pe soarta
109
ea s-ar fi aflat acolo, nu ar mai fi dat peste un spatiu gol, cu ecou. L-ar fi umplut cu temperamentul si rasul ei. Cu pasiune. De ce li daduse doua saptamani? se intreba Justin fu ries, indesandu-si mainile in buzunarele halatului. De ce nu o sacaise sa se intoarca impreuna cu el, sa o traga dupa el ca sa nu fie singur acum, tanjind dupa ea? Avea nevoie de contact cu ea - mScar sa ii auda vocea la telefon. Nu, se gandi Justin mai calm, nu vocea. N-ar fi facut decat sa complice lucrurile. Indreptandu-se spre telefon, forma numarul privat al lui Daniel MacGregor. - MacGregor. -Tic&los batran, spuse Justin blajin. -Ah, Justin! Daniel ridica privirea spre tavan, §tiind ca urma a doua runda de mustrari a zilei. Cum a fost excursia? - Educativa. Inteleg ca Serena a vorbit deja cu tine? - E incantata ca s-a intors, spuse Daniel, uitandu-se nostalgic la trabucurile rupte de pe birou. Vorbeste foarte frumos despre tine. - Sunt sigur ca a§a e. Justin se a§eza pe canapea, zambind trist. Nu ar fi fost mai simplu sa imi spui ca Serena se afla pe vas? - Te-ai mai fi dus? -N u. - Ei, poftim, spuse Daniel rational. $i sunt sigur ca ti-a prins bine. Erai tensionat, baiete, agitat. Se gandi sa incerce sa aprinda un trabuc mutilat. Si nu iti face griji, voi vorbi cu Rena in favoarea ta, sa o calmez putin. -N u, sa nu faci a$a ceva. Tin lada de whisky ostatica, Daniel, pana cand voi fi sigur ca iti vezi de treaba ta. - Hai, hai, nu e nevoie sa faci asta. E doar grija parinteasca fa|:a de voi. Amandoi stiau unde sa-1 loveasca sa simta, isi zise el cu tristete. De ce nu iti prelungesti vacanta cu cateva zile, Justin, sa ne faci o vizita? - Serena va veni la mine, raspunse el categoric.
Nora Roberts
110
- Sa vina la tine? Fruntea lata a lui Daniel se increti. Ce vrei sa spui cu asta? - Ce am spus. - Bine, baiete. Isi umfla pieptul, Ai face bine sa imi spui ce intentii ai. -N u. Muschii lui Justin se relaxara. Satisfacut, se lasa pe spate. - Cum adica, nu? racni Daniel. Sunt tatal ei. - Dar nu si al meu. Tu mi-ai dat cartile astea, Daniel, eu doar imi joc mana. -Asculta aici... - Nu, spuse Justin din nou, la fel de calm. Eu ip spun sa te retragi, Daniel. Eu si Serena mizam pe dublu sau nimic. - Daca imi ranesti fata, te jupoi de viu. Justin rase. - Daca a existat vreodata o femeie care sa i§i poata purta de grija, aceea e Serena MacGregor. - A§a e. Mandria ii facu inima sa creasca si ii distrase atentia. Fata asta e ca un pistol. - Desigur, daca tu crezi ca o sa se faca de ras... -N lei un copil de-al meu nu se face de ras! izbucni Daniel, facandu-1 pe Justin sa zambeasca. - Bine, atunci o sa-ti vezi de treaba. Daniel scrasni din dinti si se incrunta la receptor. - Da-ti cuvantul, Daniel. - Bine, bine. Ma spal pe maini de asta, dar in secunda in care aflu ca ai... - La revedere, Daniel. Justin puse jos receptorul, multumit ca se razbunase pe binefacatorul lui.
capitolul 7 Justin isi tinea costumul pentru birou la parterul complexului Comanche, conectat cu apartamentul lui
Un parin pe soarta
111
printr-un ascensor privat. li convenea aranjamentul, orele lui de munca fiind sporadice si neavand tot timpul chef sa treaca prin aripa publica a hotelului. Ascensorul era practic, asa cum erau si micile monitoare TV din colturile indepartate sau sticla bidirectionala ascunsa in spatele panourilor de mahon de pe perete. Intrucat avea nevoie de intimitate absoluta in biroul sau, Justin lucra intr-o incapere mare fara ferestre si cu o singura intrare. Experienta din celula li crease o puternica aversiune fata de spatiile inchise, asa ca isi decorase spapul de lucru cu grija. Mobila era deschisa la culoare - in nuante de porumb, ovaz, biscuiti pentru a crea un spatiu aerisit. Tablourile erau mari si colorate. Un peisaj desertic surprins in lumina ultimelor raze ale apusului de scare, varfurile sterpe, necrutatoare ale Muntilor Stancosi, un razboinic comans in galop pe un cal de lupta. Culoarea, dar si lipsa acesteia ii dadeau lui Justin impresia de libertate care contracara agitatia pe care o resimtea uneori cand era prins in spatele unui birou. Justin revizuia un raport al actionarilor care avea sa-i multumeasca pe toti cei care detineau actiuni la Blade Enterprises. De doua ori se surprinse citind fara sa re tina nimic §i se forta sa o ia de la capat. Cele doua saptamani de ragaz ale Serenei luasera sfarsit si, descoperi el, la fel si rabdarea lui. Daca nu suna in urmatoarele 24 de ore, va merge la Hyannis Port sa o forteze sa isi tina promisiunea. La naiba, nu voia sa alerge dupa ea, isi zise Justin, aruncand raportul inapoi pe birou. Nu alergase niciodata in viata lui dupa o femeie si deja ajunsese neplacut de aproape sa o faca in cazul Serenei, inca de la inceput. Cel mai bine juca atunci cand adversarul era cel care facea miscarile ofensive. Adversar, medita Justin. Prefera sa o considere astfel. Era mai sigur. Dar indiferent cum se gandea la ea,
112
Nora Roberts
continua sa se gandeasca. Indiferent la ce incerca sa se concentreze, ea era intotdeauna acolo, in strafundul mintii, asteptand ocazia sa se strecoare la suprafata. De fiecare data cand se gandea la vreo femeie, Serena ii aparea in minte, atat de aproape, incat ar fi putut sa o atinga, sa ii simta mirosul. Dorinta pe care o simtea pentru ea alunga complet dorinta pentru oricine altcineva. Frustrat si infometat, Justin se hotarase sa astepte. Acum insa, isi spuse ca asteptase destul. Avea sa o aiba inainte de sfarsitul noptii. Cand lua telefonul sa aranjeze transportul spre nord, auzi o bataie in usa. -D a, Avertizata de tonul monosilabic, secretara vari doar capul pe usa, - Imi cer scuze, Justin. Cu un efort, isi directiona furia in alta parte. - Ce este, Kate? - O telegrama. Bruneta subtire §i mladioasa, cu voce joasa si trasaturi sculptate, intra. Iar domnul Streeve e pe aici de ceva vreme. Vrea sa-i extinzi creditul. Justin Ilia telegrama cu un mormait. - Cat are acum? - Cinci, spuse ea, insemnand mii. Rupand plicul, Justin injura incet. - Idiotul nu stie cand sa renunte. Cine e pe sala? -Nero. - Spuned lui Nero sa-i mai dea o mie lui Streeve, apoi gata. Cu putin noroc va recupera cateva mii si va fi foarte mulmmit. -C u norocul lui va incerca sa isi schimbe acdunile la AT&T pe jetoane, raspunse Kate. Nu este nimic mai rau ca bogatii rasfa^ati care temporar sunt in pana de bani. - Nu suntem aici sa facem morala, ii reaminti Justin. Spune-i lui Nero sa il tina sub observatie.
Un pariu pe soarta
113
-Bine. Ridicand din umeri, Kate inchise u§a in urma ei. Absent, Justin se intinse spre butonul care glisa panoul de pe oglinda bidirectionala. Ar fi fost intelept sa il supravegbeze si el pe Streeve. Inainte sa apese din nou, privirea lui Justin ramase fixata pe mesajul de un rand al telegramei. M-am g&ndit la oferta ta. Ajungjoi dupa-amiazd sd discutdm conditiile. Te rog pregateste cazare corespunzatoare. S. MacGregor Justin citi mesajul scurt de doua ori inainte ca zambetul sa ii apar& pe buze. Cat de tipic pentru ea, isi zise el. Scurt, la obiect si extraordinar de vag. Si la timp, adauga el, lasandu-se pe spate. Era deja joi, trecut de amiaza. Deci, venea sa discute conditiile, isi zise el. Un nod tensionat i se relaxa la baza gatului. Sco^and un trabuc, Jus tin il aprinse ganditor, Conditii, reflecta el. Da, aveau sa discute conditii, pastrand acea zona profesionala. Fusese adevarat tot ceea ce ii spusese cand ii oferise postul. In opinia lui, Serena era calificata sa se ocupe de personalul si de clientii lui. Avea nevoie de cineva care sa poata lua decizii independente, lasandu-1 liber sa calatoreasca pentru restul afacerilor atunci cand era necesar. Sufland un fir subtire de fum, Justin se hotari sa faca postul demn de osteneala Serenei. Si odata ce rezolva asta... Odata ce rezolva asta, isi zise el din nou, ea va trebui sa ii faca fata pe plan personal. Privirea ii deveni opaca, gura lunga si subtire, ferma. De data asta, Daniel MacGregor nu mai avea sa joace rolul tertului binevoitor cu un as in maneca. In acea seara, el si Serena aveau sa inceapa un joc privat in doi. Justin scoase un hohot scurt de ras si privirea i se limpezi. Treaba lui
114
Nora Roberts
era sS castige. RidicS receptorul §i ap&sS butonul pentru receptie. - Receptia, Steve la telefon. Cu ce vS pot ajuta? - Sunt Blade. Angajatul lua automat pozitie de drepti. - Da, domnule. - Va sosi o domnisoarS MacGregor in aceastS dupa-amiazS. Serena MacGregor. Ai grijS ca bagajele ei sa fie duse in apartamentul de oaspeti de la etajul meu. lar ea sa fie condusa direct la mine. - Da, domnule. - RoagS florarul sa ii trimitS violete in camera. - Da, domnule. Un bilet? -N u. - Am sa mS ocup personal. -Bine, SatisfScut, Justin inchise. Acum nu mai trebuia decat sa astepte. Luand din nou raportul actionarilor, ii dedica intreaga lui aten^e. Serena ii inmana usierului cheile de la masina si privi lung botelul Comanche pentru prima data. Justin nu il facuse nici tipator, nici opulent, dar reusise o excelenta cale de mijloc. Hotelul era un turn deschis in forma de V, in nuanta argilei decolorate, aducand un iz vestic pe coasta de est. Serena aproba arhitectura, observand ca aproape toate camerele aveau vedere la ocean. Aleea principals, inconjura un bazin pe doua niveluri ca o gra ta, cu propria cascada in miniatura. Pe fundul apei straluceau monede. Evident, erau destui dispusi sa renunte la niste mSrunti pentru a le aduce noroc. Langa usa principals se afla o cSpetenie comans in mSrime naturals, purtand podoaba capilara autentica. Nu un indian ieftin, isi zise Serena, ci o sculpturS splendida din marmurS albs cu insertii negre. Cedand dorintei de a o atinge, trecu cu varful degetului peste
Un pariu pe soarta
115
pieptul neted de piatra. Tipic pentru Justin sa nu aleaga obi^nuitul, i§i zise ea, ridicand privirea spre fata de marmura. Era imaginatia ei sau chiar exista o asemanare? Daca ochii ar fi fost verzi... Clatinand din cap, Serena se intoarse. In timp ce i se descarcau bagajele, ea profita de ocazie sa priveasca faleza. Nume celebre in litere mari pe panouri albe, firme indraznete de neon, tacute in lumina dupa-amiezii tan zii, hoteluri imense unul dupa altul, fantani, trafic, zgomot. Dar nu era la fel ca in Vegas, decise ea. Si era mai mult decat doar absenpi muntilor si a sunetului marii in urechile ei. Atmosfera parea mai carnavalesca acolo. Era totusi o statiune, concluziona ea, cu o plaja aproape. Se simtea mirosul jocurilor de noroc, dar purta cu el izul sarat, de umezeala, al Atlanticului si rasul copiilor care construiau castele de nisip. Potrivindu-si cureaua gentii de umar, Serena intra in urma bagajelor. Nu exista covor rosu sau candelabre scanteietoare, ci un mozaic mai degraba subtil si ilm minare indirecta. Surprinsa si multumita deopotriva, Serena observa plantele luxuriante imense in urne de lut si decoratiunile agatate pe pereti care reprezentau viata si cultura indienilor de campie. Mostenirea lui Jus tin era parte din el mai mult decat isi dadea el seama, isi spuse ea, indreptandu-se spre receptie. Auzi sunetul familiar al aparatelor de joc, amortizat de sunetul tocurilor sale pe podeaua de gresie. Dandu-i o bancnota usierului, se intoarse catre recepponer. - Serena MacGregor. -D a, domnifoara MacGregor. Ii zambi ospitalier. Domnul Blade va asteapta. Du bagajele domni^oarei MacGregor in apartamentul pentru oaspeti de la ultimul etaj, ii spuse el valetului, care deja zabovea pe Ianga ea. Domnul Blade doreste sa mergeti direct in biroul lui, domnisoara MacGregor. Va conduc.
116
Nora Roberts
- Multumesc. Nervii incepura sa ii joace in stomac, dar Serena ii ignora. Stia ce avea sa faca si cum avea sa o faca. Avusese la dispozitie dou& saptamani sa isi elaboreze strategia. Pe drumul lung din Massachusetts pana in New Jersey, recapitulase totul iar si iar. O data sau de doua ori aproape cedase impulsului de a intoarce masina si a se indrepta spre nord. I§i asuma un rise enorm pentru viitorul si inima ei. Mai devreme sau mai tarziu avea sa sufere. Acest lucru era inevitabil. Dar exista ceva ce isi dorea in Atlantic City - iar numele lui era Justin Blade. Isi apasa scurt stomacul cu mana, incercand parca sa isi potoleasca nervii, cand receptionerul deschise o usa dubla din lemn gros pe care scria „Privat“. Bruneta de la biroul din lemn de abanos ridica privirea intrebator inainte sa dea cu ochii de Serena. - Domni^oara MacGregor, anunta receptionerul. -D a, desigur. Kate se ridica, inclinand capul. Multumesc, Steve. Domnul Blade va asteapta, domnisoara MacGregor, dati-mi voie sa il anunf ca ati sosit. Deci, de asta fusese agitat seful, concluziona Kate, privind'O pe Serena calm, apreciativ, ridicand receptorul telefonului intern. Privi parul auriu lung pieptanat spre spate, prins in dreptul tamplelor cu doi piepteni din fildes, trasaturile ferme si elegante, accentuate de ochii mari violeti, silueta subtire in costum din m&tase naturala cu cateva nuante mai inchisa decat irisul. Foarte stilata, decise Kate, si, cum Serena ii sustinu privirea fara sa tresara, adauga - „si nu e moale“. - A sosit domnisoara MacGregor, Justin. Desigur. Legana receptorul, zambindu-i Serenei aproape prieteneste. Pe aici, domnisoara MacGregor. Poftind-o, Kate deschise o alta u§a. Serena se opri langa ea. -Multumesc, domnisoara... -Wallace, raspunse Kate automat.
Un pariu pe soarta
117
- Multumesc, domnisoara Wallace. Serena apasa singura clanta usii §i o inchise in urma ei. Kate se uita la clanta o clipa, realizand ca fusese alum gata intr-un mod expert. Mai degraba intrigata decat infuriata, se intoarse la biroul ei. - Serena! Justin se lasa pe spate in scaun. Oare de ce se asteptase sa se schimbe ceva? se intreba el repede. Crezuse ca era pregatit pentru navala de sentimente pe care o resimti doar vazando. Fiecare ora din ultimele doua saptamani disparu intr-o clipa. -Buna, Justin. Se ruga ca el sa nu-i dea mana, caci palmele ii erau umede. Ce afacere ai aid! - la loc. Facu semn spre scaunul din fata biroului sau. Doresti ceva? O cafea? -N u. Cu un zambet politicos, traversa incaperea si se a§eza pe scaunul din piele de caprioara de culoarea untului. Iti multumesc ca ti-ai facut timp sa ma vezi numaidecat. Justin ridica doar o spranceana la auzul cuvintelor. isi dadeau tarcoale unul altuia o vreme, Isi zise el, ca boxerii care isi studiazii apararea in primele runde. - Cum a fost zborul? - Am venit cu marina, raspunse ea. Mi-a lipsit sa condue in anul care a trecut. Vremea era superba, adauga ea, hotarata sa continue conversatia banala pana i se potoleau nervii. -Sifam ilia? - Parindi sunt bine. Nu i-am vazut pe Alan si Caine. Serena facu prima incercare sa zambeasca slab. Tata iti transmite salutari. - Deci, inca este printre cei vii? -A m gasit metode mai subtile de razbunare. Cu o placere cruda, Serena se gandi la trabucurile rupte. -Te adaptezi la viata pe uscat? Incapabil sa reziste, Justin cobori privirea asupra gurii ei pret de o clipa. Nu era data cu ruj si era usor umeda.
118
Nora Roberts
- Da, dar mi si cu lipsa unei slujbe. Simti cum o napsdeste un val de cSldurS. Se surprinse dorindu-si sS mearga la el, sa accepte orice ii dadea, indiferent ce condim oferea. Doar ca sa fie tinuta din nou in brate, sa fie atinsa de degetele acelea subtiri si agile. Cu grija, isi impreunS mainile in poala. Despre asta vreau sa discut cu tine. -Postul de administrator al cazinoului este liber inca, spuse el pe un ton firesc, desi nu se grabi sa isi ridice privirea spre ea. Sunt multe ore de muncS, desi nu cred ca le vei gasi la fel de extenuante ca pe vas. In general, nu e nevoie sa fii in sala inainte de ora cinci, dar, evident, iti poti ajusta programul din cand in cand daca ai nevoie de o searS libera. Este si o parte semnificativa de hartogarie, desigur, dar in mare parte vei conduce personalul si te vei ocupa de clienti. Ai avea propriul birou vizavi de receptie, pe latura opusa a salii. Cand nu e nevoie de tine in sala, poti supraveghea de acolo. Exista monitoare, continua el gesticuland. Si o priveliste mai directa. Justin apasa un buton, dand la o parte panourile. Serena se uita prin sticla, privind multimea din cazinou, jucand, vorbind, plimbandu-se ca intr-un film mut. -Vei avea un asistent, continua Justin. Este compe tent, dar nu e autorizat sa ia decizii de unul singur. In salariu este inclus si un apartament. Cand sunt plecat, vei avea autoritate totals asupra cazinoului... in limitele regulilor impuse. - Mi se pare destul de clar. Desclestandu-si mainile, Serena se relaxS. Ii zambi lui Justin, un zambet bland §i prietenos. As fi de acord sa preiau sarcinile administra tive asupra cazinoului, Justin... ca partener al tau. VSzu o scanteiere, doar o scanteiere de surpriza in privirea lui inainte sa se lase pe spate. La oricine altcineva, acesta ar fi fost un semn de relaxare. La Justin parea sS fie o pregStire de actiune.
Un pariu pe soarta
119
- Partenerul meu? - In hotelul Comanche din Atlantic City, raspunse ea calm. -A m nevoie de un administrator pentru cazinou, Serena; nu am nevoie de un partener. - lar eu nu am nevoie de o slujba sau de un salariu, contra ea. Sunt destul de norocoasa sa dispun de inde pendent financiara, dar nu sunt genul care sa nu faca nimic. Am acceptat slujba pe Celebration ca experiment, nu am nevoie de inca o slujba din aceleasi motive. Caut ceva cu o miza putin mai mare. -A i spus odata ca te gandeai sa-ti cauti o slujba intr-un cazinou dupa ce plecai de pe vas. - Nu. Zambi din nou si clatina din cap. M-ai inteles gresit. Ma gandeam sa imi deschid propria afacere. - Propria afacere? Cu un raset scurt, Justin se relaxa din nou. Ai idee ce presupune asta? Serena ridica barbia. - Cred ca da. Tocmai am petrecut un an din viata muncind si traind pe un fel de statiune plutitoare de jocuri de noroc. Stiu cum se conduce o bucatarie ca sa deserveasca peste o mie cinci sute de oameni, cum se asigura curatenia si schimbarea asternuturilor, cum se aprovizioneaza o p iv n it de vinuri. Stiu cand un dealer nu mai face fata §i trebuie inlocuit si cum sa conving un client sa gaseasca alt joc inainte sa se obrazniceasca. Nu am prea avut altceva de facut pe vas decat sa invat. $1 invat foarte repede. Justin cantari tonul ei rece si furios, lumina aspra si hotarata din ochii ei. Probabil ca ar fi reus it sa se descurce cu succes, decise el dupa o clips. Avea curaj, avea determinare si avea bani. - Si totusi, incepu el incet, de ce crezi ca te-as lua ca partener? Ridicandu-se, Serena se indrepta catre peretele de sticla.
120
Nora Roberts
-Vezi dealerul de la masa cinci? Mi se pare ca si-a creat un ritm foarte confortabil fara sa para ca ii grabeste pe jucatori. Locul ei nu e in tura de dupa-amiaza din timpul saptamanii. Astfel de dealeri sunt necesari in perioade de varf, Crupierul de la masa de zaruri pare plictisit de moarte. Trebuie concediat sau sa primeasca o marire de salariu. - Clarifica-mi acest aspect. Intrucat simti o urma de umor in vocea lui, Serena ii zambi. - Marire de salariu daca intelege aluzia ca trebuie sa fie mai prezent. Concediere, daca nu. Personalul cazinoului tau trebuie sa reflecte aceeasi atitudine ca restul personalului din hotel. - Bine punctat, recunoscu el. Si e un motiv bun pentru care te-am vrut ca administrator de cazinou. Dar nu justifies parteneriatul cu tine. Serena intoarse spatele lumii tacute de dincolo de sticla. - Iti mai dau cateva motive atunci. Cand este nevoie de tine in vest sau in Europa, vei §ti ca Iasi la conducere pe cineva care are un interes investit - nu doar in cazinou, ci in intreaga afacere. M-am documentat putin, adauga ea. Daca Blade Enterprises continua sa creasca in acelasi ritm, vei avea nevoie de cineva cu care sa imparti responsabilitatea. Doar daca, desigur, nu alegi sa lucrezi zi §i noapte, facand bani fara a mai avea timp sa te bucuri de succesul tau. Banii pe care sunt dispusS sa ii investesc ti-ar da suficient capital lichid sa licitezi pentru cazinoul din Malta. Justin ridica o spranceana. - Cbiar te-ai documentat, comenta el sec. -N oi, scohenii, nu facem niciodata afaceri legati la ochi. Ii zambi satisfacuta. Ideea e ca nu intentionez sa lucrez pentru tine sau pentru oricine altcineva. Pentru
Un pariu pe soarta
121
jumatate din actiuni voi conduce cazinoul si voi contribui si in alte zone cand este necesar. -Jumatate, murmur a el, mijind ochii. - Parteneri egali, Justin. Ii sustinu privirea. Doar asa voi accepta. Se asternu repede o tacere deplina, si Serena se forta sa isi controleze respiratia, aducand-o la un ritm lent si stabil. Nu voia sa ii arate cat de emotionata era si nici nu voia sa se gandeasca la cat de usor era sa uite de mandrie si sa alerge in bratele lui. Ceea ce incepuse ulti ma data cand fusesera impreuna se indeplinise in tacere in timpul cat fusesera despartiti. Se indragostise de el cand el nici macar nu fusese in preajma ca sa o tenteze. Dar el nu va sti. Nu ii va permite sa afle inainte sa fie ea pregatita. - Rezerva-ti niste timp sa te gandesti la asta, spuse ea in cele din urma. Planurile mele sunt flexibile, continua Serena, indreptandu-se spre scaun sa isi ia geanta. Intern tionasem sa vizitez ni^te proprietati cat sunt in zona. Cand degetele lui Justin i se inclestara in jurul bratului, Serena se intoarse incet. Isi va da seama ca nu vorbise serios - era sigura. Si cand o va face, ea va trebui sa cedeze sau sa se dtta tare pe pozitii. - Oricand, pe perioada primului an, daca decid ca nu merge, am dreptul sa rascumpar actiunile. Serena se stradui sa nu izbucneasca in ras. - De acord, zise ea incet. - Imi pun avocatul sa redacteze contractul. Intre timp pod sa testezi apele acolo. Arata cu capul spre cazinou. Ai la dispozitie o saptamana sa te razgandesti. - Nu am nici cea mai mica intentie sa ma razgandesc, Justin. Cand iau o decizie, raman la ea. Ochii lor se intalnira din nou, intr-o privire prelungita si precauta. Serena intinse mana. Ne-am inteles, deci?
122
Nora Roberts
Justin se uita la mana ei, apoi i-o stranse. O tinu de mana ca si cum ar fi facut un pact, apoi i-o duse la buze. -Ne-am mteles, Serena, spuse el. Desi s-ar putea sa ne para rau amandurora. - Urc sa ma schimb. I§i trase mana din a lui. Ma ocup de cazinou in seara asta. - Si maine e bine. Justin i-o lua inainte la usa, primzandu-i mana pe clanta. -A s prefera sa nu pierd timpul, spuse ea simplu. Daca ma prezinti asistentului meu si catorva crupieri ar trebui sa ma descurc fara probleme, - Orice id doresti. - Atunci da-mi o ora sa ma schimb si sa despacbetez. Vrand sa puna capat contactului, Serena apasa clanta. -M ai avem si alte lucruri de discutat, Serena. Cuvintele parca ii fluturara pe piele. Cu o dorinta care o durea, se intoarse spre el. - Da, spuse ea meet. Dar as prefera sS. clarificam preliminariile afacerii mai intai, ca sa fie clar ca una nu are de-a face cu cealalta. Privind-o, Justin ii prinse gulerul sacoului intre degetul mare si cel aratator. -N u sunt sigur ca nu au de-a face una cu cealalta, murmurs el. Sau ca nu suntem amandoi niste naivi prefacandu-ne ca lucrurile ar sta altfel. Pulsul de la baza gatului ei se intep vizibil. Dar, asa cum observa si el, vocea ei deveni puternica si clara. - Vom afla amandoi destul de curand, nu-i asa? Cu un zambet lent, Justin lasa mana jos. - A§a este. Ne vedem peste o ora. Avea sa fie mult de munca, descoperi Serena destul de repede. La fel de mult ca pe Celebration. Dar, de data asta, isi zise ea rotindu-si privirea prin cazinoul aglomerat si zgomotos, avea propria miza. Isi semna numele
Un pariu pe soarta
123
pe o chitanta de numerar pe care unul dintre crupieri i-o aduse si simti un fior de placere. Parte din viata care pulsa in jurul ei in acea clips ii apartinea. Era nevoie de un timp de adaptare, isi reaminti ea, observand cateva priviri speculative indreptate in directia ei. Cand Justin o prezentase ca partener, Serena aproape auzise cum se invarteau rotitele in creierul fiecaruia. Nu trebuia decat sa isi dovedeasca abilitatile care o calificau pentru. post, indiferent ce se intampla intre ea si Justin pe plan personal. Prima regula era increderea. Regula a doua, tenacitatea. Aplicate impreuna, Serena le considera o combinatie invincibila - la fel ca formula pe care o aplicase in cazul tatalui sau. Asistentul ei, Nero, era un barb at masiv de culoare, care primise vestea despre investitia Serenei in hotel cu o ridicare tacuta din umeri. Serena aflase ca lucrase in primul cazinou al lui Justin, ca bodyguard §i, pe un post sau altul, lucrase in toate proprietatile lui Justin. Cu foarte putine cuvinte, o condusese pe Serena prin cazinou, ii daduse detaliile de baza si o lasase singura. El era unul dintre cei pe care va fi greu sa-i castige de partea sa, concluziona Serena. Observand o problems la masa unuia dintre dealeri, Serena traversa incaperea. Cand ajunse la mijlocul distantei pana acolo, auzi o voce ridicata si furioasa. Dintr-o singura privire isi dadu seama ca barbatul respectiv era extrem de ghinionist si mai mult decat suparat din aceasta cauza. - Ma scuzati. Zambindu-le jucatorilor de la masa, Serena se apropie de crupier. E vreo problems? -Bineinteles, draguto. Barbatul din capatul mesei se apleca §i o apuca de incheietura mainii. Cine esti? Serena cobori privirea spre mana lui, apoi o indrepta din nou spre fata lui. - Eu sunt proprietara. Acesta rase scurt, apoi dadu paharul peste cap.
124
Nora Roberts
- L-am vazut pe proprietar, domnita. Nu arata deloc ca tine. - Partenerul meu, il informa Serena cu un zambet de gheata. Cu coltul ochiului, il observa pe Nero inaintand spre ea si clatina din cap imperceptibil. Va pot ajuta cu ceva? -A m pierdut o avere in seara asta la aceasta masa, spuse el. Prietenii mei pot confirma. Ceilalti jucatori afi§au expresii plictisite sau enervate, Toti il ignorara. - Doriti sa incasati restul jetoanelor? intreba ea politicos. - Vreau o §ansa sa mai recuperez din bani, contracar& el, punand jos paharul gol. Si clovnul asta nu vrea sa extinda limita. Serena se uita la crupierul inexpresiv §i ii citi furia in priviri. - Dealerii nostri nu sunt autorizati sa extinda limita mesei, domnule...? - Carson, Mick Carson, si vreau sa stiu ce fel de afacere e asta unde omul nu are sansa sa ajunga chit. - Dupa cum spuneam, raspunse Serena calm, dealerii nu sunt autorizati sa extinda limita, dar eu sunt. La ce suma va ganditi, domnule Carson? - Acum mai vii de-acasa, spuse el §i facu semn cerand inca o bautura. Serena clatina din cap catre chelnerita care se plimba printre mese. Cinci mii pe mana. Ranji catre Serena. Ar trebui sa echilibreze situatia. Semnez pentru ei. - Prea bine, Adu-i domnului Carson chitanta, Nero, spuse ea, simtind ca statea destul de aproape ca sa o auda. Putep juca o singura mana pentru cinci mii, domnule Carson. Serena il privi calm. Si daca pierdep, incheiati seara, -Bine, draguto, O apuca iar de incheietura, privindun rochia rubinie eleganta. Si daca o sa castig, ce-ar
Un pariu pe soarta
125
fi ca eu si cu tine sa ne ducem sa bem un pahar intr-un ioc linistit? - Nu va fortad norocul, domnule Carson, il avertiza Serena cu zambetul pe buze. Chicotind, lua mapa pe care i-o adusese Nero si apoi semna. - Nu strica niciodata sa incerci, draguto. Oh, nu, adauga el cand Serena se dadu la o parte. Tu faci cartile. Fara o vorba, Serena lua locul crupierului. Atunci il vazu pe Justin, stand pe margine, urmarind-o. La naiba! Ii intalni scurt privirea, intrebandu-se daca isi lasase furia sa stea in calea ratiunii. Uitandu-se din nou la Carson, isi spuse ca meritau cei cinci mii ca sa scape de el in liniste. - Pariuri? intreba ea, privindu-i pe ceilalti jucatori in timp ce numara jetoanele lui Carson. Toti ceilalti prezenti la masa refuzara. - Doar tu si cu mine, spuse Carson, impingand jetoa' nele. Fa. cartile. In tacere, Serena ii dadu un §eptar si un doi. Uitandu-se la cartea ei cu fata la masa, calcula un total de 12, cu noua puncte afi^ate. -Da-mi carte, spuse Carson, intinzandu-se absent dupa paharul gol. Serena ii dadu o dama. Raman, spuse el si ii zambi larg si posac. -Oprire la 19. Serena intoarse cartea de pe masa. Doisprezece... 15, continua ea intorcand un trei. Fara sa se opreasca, scoase un cinci. Douazeci. Carson expira lung si injura. -M ai poftiti pe la noi, domnule Carson, spuse ea, a§teptand sa se ridice. Barbatul o privi o clipa cum aduna jetoanele, apoi se ridica si iesi din cazinou fara nici un cuvant. -Imi cer scuze pentru deranj. Serena zambi spre cei lalti jucatori, apoi ii facu semn din cap dealerului.
126
Nora Roberts
-V-ati descurcat foarte bine, domnisoara MacGregor, mormai Nero cand trecu pe langa el. Serena se opri §i se intoarse spre el. - Multumesc, Nero. Si poti sa-mi spni Rena. Avu placerea sa ll vada zambindu-i inainte sa se indrepte spre Justin. Erai pregatit sa ma legi? il intreba ea incet. Justin o privi, apoi ii infasura incet o suvita de par pe dupa deget. - Stii, te-am dorit aici din mai multe motive. Acesta a fost unul dintre ele. Incantata, Serena rase. - Daca as fi pierdut? Justin ridica din umeri. - Atunci ai fi pierdut. Tot te-ai fi descurcat intr-o situape potential stanjenitoare cu minimum de deranj. Si cu stil, murmura el, studiindmi chipul. Chiar iti admir stilul, Serena MacGregor. - Ciudat. Simtea scbimbarea in interiorul ei chiar in timp ce se intampla - cum se inmuia, cum se incalzea, dorinta. Eu l-arn admirat intotdeauna pe al tau. - Esti obosita. Justin isi trecu degetul u§or pe sub ochi unde se forma o umbra usoara. - Putin, recunoscu ea. Cat e ceasul? - In jur de patru. -Nmi de mirare. Problema cu aceste locuri este ca pierzi §irul zilelor si nopplor. -A i facut deja mai mult decat trebuia, ii spuse el, conducand-o prin cazinou. Ai nevoie de un mic dejun. -Mmm. - Inteleg ca ti-e foame. -N u am observat, dar acum ca ai zis, cred ca mor de foame. Serena se uita inapoi peste umar, in timp ce el o conducea pe usa biroului sau exterior. Restaurantul nu e in partea cealalta? - Vom lua micul dejun in apartamentul meu.
Un pariu pe soarta
127
- Oh, asteapta o clipa. Razand din non, se opri brusc. Cred c a e o idee mai buna restaurantul. Justin o studie o clipa, apoi tsi baga mana in buzunar. -O h , Justin... - Cap, apartamentul meu, pajura, restaurant. Cu sprancenele incruntate, Serena intinse mana. - Da-mi sa vad moneda. Serena o lua si ii examina ambele parti. Bine, sunt prea lihnita ca sa te contrazic. Arunc-o. Cu o miscare abila a degetului mare, arunca. Sere na astepta pana ajunse inapoi pe dosul palmei lui, apoi suspina. - Luam ascensorul, spuse Justin calm.
capitolul 8 - Intr-una din zilele astea tot o sa te bat, spuse Serena cascand, in timp ce Justin apasa butonul pentru ultimul etaj. Si cand o voi face, o sa valoreze mai mult decat un mic dejun. Se uita in jur la peretii cu oglinzi fumurii. Stii, nici n-am observat ascensorul cand am fost in biroul tau. - E o cale de scapare, spuse el, apoi ii zambi cand Serena se uita la el. Cu totii avem nevoie uneori de a§a ceva. - Nu credeam ca tu ai avea. Isi aminti sticla bidirectionala din biroul lui si ofta. Te obosesc cateodata, Justin? Toti oamenii aceia aflati in spatele unui zid subtire? - In ultima vreme mai mult decat altadata, recunoscu el. Presupun ca si tu te-ai simht la fel pe vas uneori. Nu de aceea ieseai pe punte cand toti ceilalti dormeau? Ea raspunse cu o ridicare din umeri. - Pai, va trebui sa ma obisnuiesc daca voi locui aici. In orice caz, intotdeauna mi s-a parut ca traiesc in mijlocul oamenilor. Cand usile se deschisera, Serena pasi f inauntru. Justin, arata splendid!
128
Nora Roberts
Folosise culori mai indraznet;e in apartamentul per sonal, fasii de indigo pe pernele unei canapele joase, stralucire de verde chartreuse in abajurul unei lampi de sticla. Pentru echilibru, avea schite in creta pastel si o oglinda fatetata intro rama aurita. -Te poti relaxa aici, decise Serena, luand o statueta sculptata a unui soim in zbor. Nici nu arata a hotel cu toate lucrurile tale personale prin preajma. In mod ciudat, cand o vazu atingandu-i lucrurile, Justin simpi pentru prima oara intimitate in acea came ra. Pentru el, fusese intotdeauna o incapere de locuit, nici mai mult, nici mai putin. Un loc unde sa mearga atunci cand nu lucra. Avea camere similare si in alte hoteluri. Erau confortabile, private §i, realiza el brusc, goale. Pana acum. - Desigur, apartamentul meu este foarte frumos, con tinue Serena, plimbandu-se nestingherita, atingand si examinand tot ce ii venea la mana. Dar ma voi simti mai asezata cand imi voi imprastia cateva dintre lucruri le personale prin camera. Cred ca o voi ruga pe mama sa imi trimitS biroul de scris si alte cateva piese. Intorcandu-se, il vazu privind-o in felul lui linistit, taciturn in care aluneca atat de usor. Brusc emotionata, Serena lasa jos un mic bol de sticla de un albastru cobalt. Ce fel de priveliste ai? Serena se duse spre fereastra si facu primul pas pe mica platforma ridicata din fata ei, observand abia apoi ca masa de sticla fusese deja aranjata. Ridicand capacul de pe un platou, Serena dadu peste o omleta mexicana consistenta, o felie de bacon si o briosa cu porumb. Inclinand capacul unui ibric de argint, aroma cafelei proaspete umplu incaperea. Langa masa era o frapiera cu sampanie. - Ei, ca sa vezi, murmura Serena, luand singurul boboc de trandafir din vaza de cristal. la uite ce a lasat zana cea buna, Justin. Incredibil! - Si se zice ca miracolele se intamplau doar in trecut. ;
Un pariu pe soarta
129
-Vrei sa auzi un miracol? il intreba Serena, mirosind bobocul. E un miracol ca nu iti torn cafeaua asta in cap. - Prefer sa o folosesc intern, murmura el, traversand camera sa i se alature. Iti place trandafirul? - E a doua oara cand faci aranjamente pentru masa fara sa ma consul^, incepu ea. - Si ultima data iti era foame, ii aminti el. - Nu asta e ideea. - Atunci care e? Serena inspira adanc, frustrate, si fu asaltata de aroma mancarii calde. -Acum un minut stiam care e, mormai ea. Cum ai reusit sa aduci totul aici, cald si pregatit? -A m sunat la room-service inainte sa cobor in cazinou sa vad daca ai nevoie sa fii salvata. Infa^urand sticla. intr-un servet, scoase abil dopul sampaniei. - Foarte istet. Cedand foamei, Serena se aseza, proptindu-si coatele pe masa si sprijinindu-si barbia pe mainile impreunate. Sampanie la micul dejun? - E cel mai bun moment pentru asa ceva. Justin urnplu doua pahare, apoi i se alatura. -D aca decid sa iti tree cu privirea aroganta, spuse Serena in timp ce taia omleta, e foarte frumos din partea ta - intr-un mod viclean. - Cu placere, murmura el, ridicand paharul. Dupa prima imbucatura, Serena inchise ochii intr-o apreciere tacuta. - Si e usor sa tree cu vederea aroganta pe stomacul gol. Ori sunt lihnita de foame, Justin, ori omleta asta este cea mai buna pe care am gustat-o vreodata. - Ii voi transmite bucatarului. - Hmm. Maine va trebui sa arunc o privire la bucatarie si la clubul de noapte, adauga ea, mestecand o noua imbucatura. Am vazut ca il aduci pe Chuck Rosen o : saptamana. N-ar trebui sa fie nici un loc liber.
130
Nora Roberts
- Am semnat cu el un contract de exclusivitate pe doi ani. Justin rupse o brio§a in jumatate. Garantat va juca cu casa inchisa in toate hotelurile. - A fost o investitie inteleapta, zise Serena. Stii... Ridicand paharul, il studie pe Justin peste marginea lui. Esti exact ce am crezut ca esti cand te-ai asezat prima oara la masa mea si nu esti deloc cum imi imaginam ca esti. Sorbind din pahar, Justin o privi la randul lui. - Ce credeai ca sunt? - Un jucator profesionist - ceea ce, desigur, a fost co met. Dar... Serena se opri si bau din sampanie. Justin avusese dreptate, medita ea. Sampania nu avusese niciodata un gust mai bun. Nu te vedeam ca pe un barbat care putea sa construiasca §i sa conduca un lant de astfel de localuri. - Nu? Amuzat, se juca in farfurie privind-o. Atunci? - Cred ca te vedeam ca pe un fel de nomad. Ceea ce, din nou, este partial corect din cauza mostenirii tale, dar nu te vedeam genul de barbat care sa isi doreasca responsabilitatea pe care o implica astfel de hoteluri. Esti un amestec interesant, Justin, de neindurare si responsabilitate; duritate - lua din nou bobocul de trandafir in mana - si dragalasenie. - Nu m-a mai acuzat nimeni de asa ceva pan& acum, murmura Justin, umplandu-i din nou paharul. - De ce anume? - De dragalasenie. - Ei bine, nu este una dintre virtutile tale predominante, murmura ea pe deasupra bauturii. Presupun ca de asta sunt surprinsa atunci cand iese la suprafata. - Imi face o nespusa placere sa te surprind. Degetul lui ii aluneca pe dosul palmei pana la incheietura. Am gasit o oarecare... slabiciune fa^a de vulnerabilitate. Hotarata, Serena lua inca o gura de §ampanie. - De obicei nu sunt vulnerabila.
Un pariu pe soarta
131
- Nu, conveni el. Poate de aceea este cu atat mai satisfacator faptul ca te pot face sa fii asa. Pulsul iti creste cand te ating aid, sopti el, mangaindu-i cu degetul interiorul incheieturii. Putin nesigura, Serena lasa paharul jos. - Ar trebui sa plec. Dar el se ridica odata cu ea, iar acum degetele lui erau impletite cu ale ei. Privirea lui, cand o intalni, era foarte calma si foarte increzatoare. - Mi-am promis ceva in dupa-amiaza aceasta, Serena, ii spuse el incet. Ca o sa fac dragoste cu tine inainte sa se termine noaptea asta. Apropiindu-se cu un pas, Justin ii lua §i cealalta mana. Mai avem inca o ora pana la rasarit. Era ceea ce i§i dorea. Fiecare celula a corpului ei parea sa isi strige nevoia. Totusi, daca mainile lui nu ar fi tinut-o atat de ferm, s-ar fi retras. - Justin, nu am sa neg ca te doresc, dar cred ca cel mai bine ar fi sa mai asteptam. -Rezonabil, incuviinta el, tragand-o in bratele lui. Timpul s-a scurs. Puse capat chicotelilor sale de protest sarutand'O. Nu exista hrana care sa-i potoleasca foamea. Gura lui deveni puternica §i devoratoare inainte ca Serena sa poata raspunde sau sa se poata feri. Dar stia, lipindu-si trupul de al lui, ca de data asta el nu ii va mai permite sa se impotriveasca. Ii gusta buzele si simp nerabdarea. Ii simp liniile lungi si ferme ale trupului si se simti dorita. Cand limba lui o cauta pe a ei, nu o tachina, nu o gusta cu blandete, ci revendica disperat intimitatea. Acum, parea sa ii spuna el. Nu mai e cale de intoarcere. Ceea ce incepuse cu saptamani in urma cu o intalnire lunga si calma a privirilor, avea sa ajunga la punctul culminant. „0 sa se intample", isi spuse Serena ametita, pentru ca nici unul din ei nu voia un alt raspuns.
132
Nora Roberts
Pe parcursul acelor prime vibratii de pasiune, Serena simti o bucurie tacuta. Iubea. Si iubirea, realiza ea, era aventura suprema, Punandu-si ambele maini pe obrajii lui, isi indeparta cu grija buzele, apoi se uita in ochii lui, acum mai calzi datorita dorintei. Voia o clipa, doar o clipa sa i§i limpezeasca gandurile, sa spuna ce voia sa spuna fara ca febra pasiunii sa li pulseze in corp. Cu blandete, ii mangaie cu degetele oasele lungi si puternice ale fetei. Inima lui batea lipita de pieptul ei, in timp ce a ei incepea sa se calmeze. Un zambet aparu pe buzele calde §i dureroase. -Asia, ii zise ea incet, este ceea ce vreau, ceea ce aleg. Justin nu spuse nimic, ci continuS sa o priveasca. Cuvintele simple erau mai seducatoare decat parfumul ei discret de vara, decat gustul fierbinte si vibrant. Cuvintele il slabeau, expunand vulnerabilitati la care nu se gandise niciodata. Brusc, il napadi un val si mai mare de pasiune. Acoperindu-i una din maini cu a lui, i-o duse la gura, apasandu.'si buzele in palma deschisa. - Nu m-am gandit la nimic altceva decat la tine saptamani la rand, spuse el. Nu am dorit pe nimeni decat pe tine. I§i trecu mana prin parul ei lung, apoi isi inclesti degetele intr-un pumn. Nevoie - Dumnezeule mare, cand mai simtise el atata nevoie? Vino in pat, Serena, nu mai pot fara tine. Privirea ei ramase calma atunci cand ii intinse mana. Fara sa spuna nimic, se indreptara spre dormitor. Camera era intunecata, accentuata de lumina slaba care anunta sfarsitul noptii. Si era liniste, atat de liniste incat Serena isi auzi propria respiratie cum se inteteste. Simtindud pe Justin indepartandu-se de ea, ramase nemiscata, coplesita brusc de emotie. Nu va fi bland, isi spuse ea, amintindu-si gura si mainile lui pe corpul ei. Va fi un amant pasional si teribil.
Un pariu pe soarta
133
Auzi un scrasnet ascutit, apoi vazu scanteierea unui chibrit pe care el il apropie de fitilul unei lumanari. Umbrele incepura sa danseze. Privirea ei era atrasa spre el. In lumina galbuie tremuratoare, chipul lui era de o frumusete periculoasa. Parea acum sa aparpna mai mult stramosilor sai indieni, decat lumii pe care o intelegea ea. $i stiu in clipa aceea de ce femeia captiva se impotrivise, apoi ramasese de bunavoie cu cel care o rapise. - Vreau sa te vad, murmura Justin, intinzandu-se sa o aduca in lumina lumanarii. Cu surprindere, simti fiorul care strabatu trupul Serenei. Cu doar cateva clipe maim te paruse atat de puternica, atat de sigura. Tremuri. - Stiu. Inspira adanc si expira repede. E o prostie. - Nu. Justin simti un fior de putere, iute si curat. Serena MacGregor nu era genul de femeie care sa tremure pentru orice barbat. Dar pentru el, chiar si cand focul ii scSpara in priviri, trupul i se infiora. Prinzandu-i parul in mana, Justin o trase inapoi. In lumina schimbatoare, ochii lui scanteiau de dorinta necrutatoare, aproape salbatica. -N u, spuse el din nou, apoi ii strivi gura sub a lui. Ea paru sa se topeasca. Lui Justin i se paru ca simte cum i se inmoaie oasele, cum se lichefiaza, pana cand deveni complet maleabila in bratele lui. Pentru mo ment, va accepta abandonul, dar curand avea sa aiba mai mult, mult mai mult. Cu gura inca avida dupa gura ei, incepu sa o dezbrace. Uitand de materialul fragil, trase, oprindu-se doar pentru a framanta, centimetru cu centimetru, pielea pe care o descoperea. Ea tremura de-a binelea acum, tragand de nasturii camasii lui, iar rochia cazu pe podea la picioarele ei. Stia ca avea sa poarte ceva moale si transparent. Cu varful unui deget, Justin ii impinse bretelele subpri ale furoului de pe umeri. Dar nu il dadu jos - nu inca. Voia sa aiba parte de placerea de a simp matasea intre ei.
134
Nora Roberts
O tachina, acoperindu-i fata cu sarutari fierbinti, in timp ce ea se straduia sa il dezbrace. Atingerea degetelor ei pe pielea lui li smulse un geamat pe care si-1 inabusi pe gatul ei. Apoi ea aiunse sub el pe pat, cu o singura bucata de material fragil care ii despartea. Simti cum innebuneste, simti o nevoie staruitoare de a o poseda repede, pe care trebui sa o alunge. Sanii ei erau mici si fermi in mana lui, tensionandu'Se sub matase in vreme ce el ii acoperea buzele cu saruturi salbatice. Epuizat, Justin o duse fara mila pe prima culme doar cu mainile §i gura. Inghi' tindu'Si gemetele, isi lasa corpul peste al ei, astfel incat miscarile frenetice sa se topeasca in trupul lui. Apoi, neiertator, aluneca mai jos, prinzandu-i in gura sanul acoperit in matase. Straduindu-se sa respire, Serena se arcui sub el. Trupul ei fremata de sute de senzatii neasteptate. Era prinsa intro lume de matase §i foe. Cu fiecare miscare a ei, asternuturile ii mangaiau spatele si picioarele goale, soptind promisiuni intunecate. Pielea o ardea peste tot pe unde o atinsese, ca si cum el ar fi tinut intre degete flacara aurie a lumanarii. Cand ii umezi cu limba matasea ce ii acoperea sfarcul incordat, Serena simp cum ia foe. Ca pe o voce indepartata, il auzi murmurandu-i numele si altceva ce nu mai intelesese. Pierzandmsi parca rabdarea in fata oricaror bariere, Justin ii trase furoul jos pana la talie, ca sa se poata infrupta cu pielea ei dezgolita. Serena il trase mai aproape, mainile ei fiind acum la fel de dornice ca ale lui. Desi gura o ardea de dorinta de a-1 gusta, trupul ii fremata sub cursa disperata a buzelor lui pe pielea ei. Cuno§tea o singura placere in acel moment - placerea ametitoare a pasiunii neinduplecate. Restrictiile si regulile nu mai existau; acesta era abandonul pe care il vazuse in treacat in vis.
Un pariu pe soartd
135
Abia acum realiza ca erau atat de multe lucruri pe care nu le stia, atat de multe pe care nu le simtise niciodata. Clipa de clipa descoperea lucruri noi. Cand gura lui poposi pe marginea matasii, simti o foame mai profunda decat incercase vreodata. Imaginatia ii zburda libera, cu el inauntrul ei, umpland-o, visurile unei pla ced atat de vii, incat ii provocau durere intre coapse. Delirant, se prinse de umerii lui. -Ia-ma, ii ceru ea cu respiratia intretaiata. Justin, ia-ma acum. Dar el continua sa o duca pe culmi tot mai inalte, ca si cum nu i-ar fi auzit porunca. Ii dadu jos furoul, mangaind cu buzele pielea expusa - abdomenul plat, frematand, curba lina a soldului, catre mu^chii tensionap si arcuiti din interiorul coapselor ei. Serena se arcui, strigand, aruncata iute in tumultul pasiunii. El era necrutator, un amant la fel de infricosator precum se asteptase, la fel de captivant precum ii visase. Ea era tot ce i§i dorea el - moale, umed& si dezlantuita. Disperata, rugatoare, se inclesta de ei, zgariindu-i pielea cu unghiile elegante. Ii auzea gemetele, cuvintele incoerente pe care le rostea in timp ce el o conducea mai departe in nebunie. Pielea ii era umeda, imbrobonata de pasiune, iar soldurile ei zvacneau de dorinta din nou si din nou. Acum era a lui, irational a lui. Iar el stia, cumva, ca nimeni nu o avusese mai deplin. Straduindu-se sa mentina puterea inca o clipa, se potrivi deasupra ei. Serena il apuca de solduri, zorindu-1. Sub prima raza a luminii zilei, pielea ei era ca de popelan. Avea ochii inchisi, buzele departate, si fiecare rasuflare tremura printre ele. Pe jumatate innebunit de dorinta, jur5 ca nici un barbat nu o va mai vedea a§a cum o vedea el in acea clipa. - Priveste-ma, ii ceru Justin cu vocea ragusita de pasi une. Priveste-ma, Serena. Ea deschise ochii, satinati de placere, intunecati de dorinta.
136
Nora Roberts
- Esti femeia mea. Se strecura inauntrul ei §i aproape i§i pierdu controlul. Nu mai ai cale de sc&pare acum. -N ici tu. Privirea ei isi pierdu concentrarea cand amandoi incepura sa se miste impreuna. Justin se chinui sa inteleagS ce spusese, dar ea se misca mai repede. Ingropandu-§i fata in parul ei, fremata inspre nebunie. Zorile se ivira prin fereastra lata intr-o revarsare de iumina roz-aurie. Cu capul lui Justin cuibarit inca pe gatul ei, Serena privea Iumina jucandu-i pe tot spatele. ArSta exact asa cum simtea ea, descoperi Serena. Curata, bogata, noua. Exista oare un mod mai bun de a privi rasaritul decat cu trupul cald al iubitului lipit de tine? Somn... Nu simtea nevoia de somn. Stia ca putea sta asa ore intregi, cu soarele devenind tot mai stralucitor si cu sunetul respiratiei lui linistite in urechea ei. Cu un suspin indulcit de satisfactie, il mangaie pe spate. Simtindu-i atingerea, Justin i§i ridica imediat capul. Cu fetele apropiate, se uita la ea, lasandu-si privirea sa hoinareasca pe fiecare trasatura, pana cand nu mai exista nimic in mintea lui in afara de chipul ei, imbujorat si topit de iiibire. Fara o vorba, isi cobori gura peste a ei, cu atingerea ca de fluture pe care o folosea atat de rar. Bland, aproape respectuos, ii saruta pleoapele, tamplele, obrajii, pana cand Serena simti in gat lacrimi neasteptate. Sub trupul lui, ea se simtea fluids, si libera. -Credeam ca stiu cum o sa fie, sopti el, sarutand-o din nou pe buze. Trebuia sa imi dau seama ca, in cazul tau, nimic nu este asa cum ma asteptam. Ridicand din nou capul, ii trecu un deget pe sub ochi. Ar trebui sa dormi. Ea zambi si ii dadu la o parte parul de pe frunte. - Nu cred ca am sa mai dorm vreodata. Nu vreau sa mai pietd nici un rasarit. El o saruta usor, apoi, rostogolindu-se de langa ea, o aduse aproape de el.
Un pariu pe soarta
137
- Te vreau cu mine, Serena. Satisfacuta, ea se cuibari mai aproape. - Sunt cu tine. - Vreau sa locuiesti cu mine, o corecta el, ridicandu-i barbia ca sa ii poata vedea ochii. Asta e. Nu e de ajuns sa stiu ca esti intro camera mai incolo pe coridor. Facu o pauza, punandmsi degetul mare peste buzele ei. Se va barfi jos, se vor face speculate Odihnindu-si din nou capul pe umarul lui, Serena incepu sa traseze o linie cu degetul pe pieptul lui. - Btirfele nu se vor opri cand numele tau va fi legat de fiica lui Daniel MacGregor, ti spuse ea. - Nu. Ea simti schimbarea din tonul lui §i stiu ca daca s-ar fi uitat, privirea lui ar fi fost impenetrabila. Presa ar gasi relatia interesanta, avand in vedere trecutul si repiv tatia mea - spre deosebire de ale tale. -Justin... Ajunse cu degetul pe mijlocul toracelui sau, apoi din nou in partea de sus. Imi ceri sa locuiesc cu tine sau ma avertizezi sa nu o fac? Un lung rastimp el ramase tacut, in vreme ce Serena continua sa deseneze lenes modele pe pieptul lui. - Ambele, raspunse el intnun final. - Inteleg. Ei bine - intoarse capul ca sa il poata saruta nestingherita pe gat presupun ca ar trebui sa reflectez la asta. Simti un fior drept raspuns, in timp ce mana ei aluneca peste abdomenul lui. Sa cantaresc argumentele pro §i contra, continua ea, sarutandu-1 pe tot maxilarul. Schimband pozitia, se puse peste el, cu fata deasupra fe tel lui. Presupun ca nu ai putea sa-mi spui argumentele pro si contra. Cu un zambet, il saruta pe buze. Doar ca sa imi improspatezi memoria. - Cu intentia de a te ajuta sa iei o decizie inteligenta, incepu el, mangaindu-i soldul. -Hmm. Dar chiar cand el fu pe punctul sa aprofundeze sarutul, ea se misca, gasind punctul vulnerabil
138
Nora Roberts
de sub urechea lui. Stiai ca am fost capitanul echipei de dezbateri in ultimul an la Smith? - Nu. El inchise ochii, lasandu-se cople§it de senzapa mistuitoare de a fi sedus. -Da-mi o tema, spuse ea, degetele alunecandu-i pe coastele lui, si timp de... documentare, adauga ea, muscandu-l incet de gat. Si pot argumenta fiecare latura a situatiei. Acum, dupa cum vad eu lucrurile... Ofta de placere, sarutand apasat pulsul rapid si sacadat de la baza gatului lui. Traiul cu tine ar aduce dupa sine multe neajunsuri. Mana lui trecu incet peste soldul ei, furi§andu-i-se intre coapse. Serena aluneca si mai jos pe trupul lui, oprindu-1. - Serena... - Nu, eu am cuvantul, ii aminti ea, in timp ce ii gusta pielea de pe piept cu limba. Mi-as pierde intimitatea si buna parte din somn, spuse ea, delectandu-se sa simta cum i se accelera respiratia pe masura ce ea ii explora trupul. As risca inevitabilele barfe si speculatii ale noilor mei angajati, precum si atentia presei. Pe masura ce muschii lui se contractau si se relaxau sub mainile ei, sub buzele ei cercetatoare, Serena isi pierdu sirul gandurilor. Asemenea sculpturii de marmura a capeteniei, isi zise ea ca prin ceata, cand sangele incepu sa ii pulseze. -A r fi imposibil sa locuiesc cu tine, concluziona ea, pierduta undeva intre propria initiativa si frumusetea salbatica a acelui trup dezgolit. Esti pretenpos, enervant si, pentru ca te gasesc incredibil de atragator, n-as avea nici un moment de liniste. Se ridica din nou catre el, iasandu-si trupul sa se satisfaca singur, frecandu-se si unduindu-se de al lui. Zambetul ei era lent si seducator cand ii vazu ochii atintiti asupra fetei ei.
Un pariu pe soarta
139
- Da-mi un motiv intemeiat de ce, dupa ce am enumerat toate astea, ar trebui sa locuiesc cu tine. Respiratia lui nu era regulata, dar nici nu si-o putea controla. Mana care ii apuca parul nu era blanda, dar nu putea opri nici asta. - Te doresc. Serena isi apleca buzele pana la doi centimetri distanta de ale lui. - Arata-mi, ii ceru ea. Cand gura ei se lipi de a lui, Justin o rasuci brutal, dincolo de ratiune. Se impinse in ea repede, smulgandu-i un strigat care se transforma in gemete sacadate, in timp ce o lua mai dur si mai repede. Cu o lacomie irationala si nestapanita, el lua $i lu3, dar foamea nu pSrea decat sa se hraneasca pe sine insasi, crescand si intetindu-se in timp ce picioarele si bratele ei se incolaceau in jurul lui. Era leoarca de transpirape, prins intre acele membre moi si albe, neputand sa respire, neputand sa se elibereze. Si auzea iar si iar numele ei in minte. Trupul lui p3.ru sa tremure odata cu sunetul, amenintand sa explodeze cu repetarea disperata a numelui ei. Apoi cuvantul se sfarama in fragmente minuscule. Stia ca nu avea sa scape niciodata de ele, apoi nu mai stiu nimic, in afara de usurarea frematatoare a implinirii. Ametit, adormi, cu trupul si mintea impreunate cu ale ei. Telefonul il trezi dupa doar patru ore. Langa el, Se rena se misca si murmura o injuratura. Cu un brat in jurul ei, Justin il intinse pe celalalt si ridica receptorul. - Da? Uitandu-se in jos, vazu ca Serena deschise ochii ca sa se uite fix la el. Ii atinse cre§tetul capului cu buzele. Cand? Vazandu-1 incordat, ea se ridica intr-un cot. -Au evacuat? Nu, ma ocup eu... cobor in cateva minute.
140
Nora Roberts
- Ce s-a intamplat? Justin sarise deja din pat §i se indtepta spre dulap. -Amenintare cu bomba in Vegas. Apuca prirnul lucru care-i veni la mana - o pereche de blugi §i apoi un pulover de ca$mir. - Oh, Dumnezeule! Serena se ridica, cautandu-si lenjeria. Cand? -L a telefon li s-a spus ca bomba va fi detonata la 15.35 ora din Vegas, daca nu le dam un sfert de rnilion de dolari, bani ghea^a. Nu ne lasa prea mult timp, mormai el, punandu-si blugii. Inca mai evacueaza. - Nu ai de gand sa plate$ti. Cu privirea furioasa, Serena isi trase furoul pe ea. Justin o privi in tacere o clipa, apoi zambi - rece $i taios ca o lama de cutit. - Nu am de gand sa platesc. Trecand in camera alaturata, Serena striga in urma lui. - Cobor de indata ce ma schimb. -N u ai ce face. Usile ascensorului se deschideau deja cand ea il apuca de brat. -Voi fi cu tine. Pentru o clipa, trasaturile lui se imblanzira. -Atunci grabeste-te, ii spuse el, dandu-i un sarut ra pid si apasat inainte sa urce in lift. In mai putin de zece minute, Serena traversa grabita zona de la receptie catre biroul lui Justin. El ridica pri virea cand intra ea, dar ii facu doar un semn din cap, continuand sa vorbeasca pe un ton lini^tit la telefon. Kate statea langa biroul lui, cu mainile inclestate, cu fata, de obicei stapanita, acum incordata. -Domni§oara MacGregor, spuse ea curtenitor, fara sa isi ia ochii de la Justin. - imi pop da detalii, te rog?
Un pariu pe soarta
141
- Un nebun pretinde ca are o bomba amplasata undeva in hotelul din Vegas. Spune ca are o telecomanda cu care o poate detona - se uita la ceas - intro ora §i 15 minute. Cladirea este evacuata si echipa de geni§ti inspecteaza locul, dar... - Dar? intreba Serena. -A i idee cat de mare e acel hotel? intreba Kate cu voce tremuratoare. Cat de mica si fatala poate fi o bomba? Fara sa spuna nimic, Serena se indrepta spre barui din capatul indepartat al incaperii si turna un pahar de coniac. 1-1 aduse lui Kate, for^ando sa il ia in mana. - Bea asta, ordona ea. Scuturata de un fior, Kate dadu paharul peste cap si il goli. -Mulpimesc. I§i musca buzele o clipa, apoi se uita la Serena. Imi pare rau. Sopil meu §i-a pierdut un brat in Vietnam - o bomba-capcana. Asta... Expira lung. Asta imi readuce totul in minte. -Haide, stai jos, spuse Serena mai bland, condm c£mdo catre canapea. Nu putem face nimic acum decat sa asteptam. -Justin nu va plati, murmura Kate. - Nu. Serena se uita la ea surprinsa. Crezi ca ar trebui sa o faca? Kate i§i trecu o mana prin par. - Nu sunt obiectiva in privinta acestor lucruri, dar o privi din nou pe Serena - are mult de pierdut. - Ar pierde mai mult decat bani daca ar plati. Intorcandu-se, Serena se aseza in spatele lui Justin. Il atinse usor o singura data, scurt, cu o mana pusa pe umar. Sub privirea lui Kate, el ridica mana si prinse degetele Serenei in ale lui. Gestul ii spuse mai mult decat o mie de cuvinte. „Ca sa vezi, o iube§te“, i§i zise Kate uimita. Nu se gandise niciodata ca Justin ar putea fi vulnerabil in fafa
142
Nora Roberts
vreunei femei. Studiindu-i fata, femeia se intreba daca el stia asta. - A detonat o bomba intr-o debara de la subsol. Jus tin lasa telefonul sa ii cada pe umar o clipa. - Dumnezeule, a fost ranit cineva? O privi pe Serena cu ni§te ochi care nu spuneau nimic despre ceea ce gandea. - Nu. Sunt daune, dar relativ minore. A sunat sa spuna poli£iei c4 acela a fost doar un bonus, pentru a dovedi ca nu glumea. Vrea banii la 15.15, ora din Vegas. Serena ii puse o mana pe brat. - La ce te gandesti, Justin? - Ma gandesc ca e cam grabit pentru cineva care vrea un sfert de milion. Ma intreb daca doar atat vrea. Cand a sunat la hotel, m-a cerut la telefon pe nume. Serena se cutremura. - Mulp oameni stiu ca tu esti proprietarul hotelului Comanche, spuse ea. Sau e foarte posibil sa fie cine va care a lucrat pentru tine sau care §tie pe cineva care a lucrat. Justin muta telefonul din nou. - Va firebui sa asteptam si sa vedem, nu-i asa? Serena recunoscu ceva in cuvintele lui. O amenintare de violenta, o promisiune de razbunare. - Cati oameni au mai ramas inauntru? intreba Justin la telefon. Nu, vreau sa aflu in secunda in care nu mai e nimeni. - Merg s& aduc niste cafea, spuse Serena. -N u. Ridicandu-se, Kate clatina din cap. Merg eu. Tu stai cu el. Serena se uita la ceasul elegant de aur de pe biroul lui. Zece si 45 de minute. Umezindu-si buzele, se prinse de spatarul scaunului lui Justin si astepta. Privirea lui aluneca spre ceas, de asemenea. „Mai putin de o ora“, isi zise el. Si era neputincios. Cum putea el sa explice ca hotelul insemna mai mult decat doar
Un pariu pe soarta
143
beton §i piatra pentru el? Fusese primul lucru pe care il de$inuse, prima lui casa dupa ce ii murisera parin' tii. Simboliza independent^ lui, succesul, mostenirea. Acum nu putea decat sa stea deoparte si sa astepte sa fie aruncat in aer. Oare acesta sa fie motivul pentru care instinctul ii spunea ca amenintarea era indreptata catre el personal? Frecandu-si ceafa, Justin decise ca avea logica - si totusi, intuifia ii spunea altceva. - S-ar putea sa fie o cacealma, se auzi vocea Serenei, calm a si puternica, din spatele lui. Justin simti cum il paraseste valul profund de frustrare. Intinse bratul, asteptand ca ea sa inconjoare scaunul si sa il ia de mana. - Nu cred. Ea ii prinse mana cu palmele ei. -A r fi o greseala sa plate§ti. Faci ceea ce trebuie, Justin. - E singurul lucru pe care stiu cum sad fac. Isi indrepta atentia spre vocea din telefon. Bine. Oaspetii si personalul au fost evacuati, ii spuse el Serenei. Ea se asezS pe bratul scaunului §i amandoi se uitara la ceas. Kate se intoarse cu cafeaua, dar ramase neatinsa pe masa in timp ce asteptara. Pe masura ce minutele se scurgeau, Serena simtea cum tensiunea se revarsa in valuri din Justin. Statea tacut, cu telefonul intr-o mana. Incerca sa I§i imagineze complexitatea unei cautari intr-un hotel de dimensiunea celui al lui Justin din Vegas. Cate sute de camere, se intreba Serena, cate mii de anexe si unghere? Se intreba neputincioasa daca sunetul exploziei avea sa se auda prin receptor. Si de cate alte ori, isi zise ea, a mai depins soarta lui Justin de capriciile norocului? De data asta, isi spuse ea, punandud mana pe umar, soarta va trebui sa ii invinga pe ei impreuna.
144
Nora Roberts
Privindu-i degetele sprijinite pe birou, Serena observa incordarea subita din ele. -D a. Ca sa nu mai puna intrebari, Serena isi mu§ca buza, in timp ce Justin asculta vocea din telefon. - Inteleg. Nu, din cate stiu eu, nu. Da. Vin cat de repede pot. Multumesc. Lasa jos receptorul si se intoarse spre Serena. Au gasit-o. - Oh, slava Domnului! Isi sprijini fruntea de a lui. -D in ce mi s-a spus, ar fi distrus intreg cazinoul si jumatate din etajul principal. Kate, fa-mi rezervare la primul avion catre Vegas. -Justin. Serena se ridica de pe bratul scaunului si isi simti picioarele ciudat de slabite. Au idee cine a fost? - Nu. Pentru prima data observa cana de cafea de pe birou. O ridica si bau o jumatate din continut dintr-o inghititura. Trebuie sa merg acolo, sa lini§tesc lucrurile la hotel si sa vorbesc cu autoritaple. Ma intorc peste cateva zile. Se ridica si o prinse de umeri. Se pare ca noul meu partener va fi supus probei de foe. - Ma descurc. Ridicandu-se pe varfuri, il saruta pe buze. Si voi avea mare grija de hotelul nostru. - Sunt sigur de asta, spuse el si o trase mai aproape. Nu-mi place ca trebuie sa plec tocmai acum. -Voi fi aici cand te intorci. Se intinse sa ii prinda fa^a in maini. Nu-p face griji, doar vino repede inapoi. O saruta lung pe gura. - Du-te si dormi, sugera el. - Oh, nu. E prima mea zi plina la serviciu. Chipul lui era calm, dar Serena ii simtea incordarea. In locul intrebarilor nesfarsite pe care vru sa le puna, Serena zambi §i se retrase. Am o multime de lucruri de facut - sa fac un tur al hotelului, sa inspectez bucataria, sa studiez dosarele din birou, sa aranjez sa imi fie mutate lucrurile in apartamentul nostru.
Un pariu pe soarta
145
Cuvantul „nostru“ ll lovi cu putere, lasandu-1 putin uimit. -F a asta prima data, ii ceru el, luand-o din nou de maini. Vreau sa stiu ca dormi in patul meu, Sere na, eu... - Ai avion in 45 de minute, Justin, ii intrerupse Kate, itindu-si capul pe usa. Trebuie sa te grabesti daca vrei sa-1 prinzi. - Bine, fa-mi rost de o masina. -Justin. Cu o jumatate de zambet, Serena isi trase mainile. Imi rupi degetele. Ceva din privirea lui - par tial precauta, partial impetuoasa - ii sterse zambetul de pe buze. Ce este? Urma sa ii spuna ca o iubeste? se intreba ea, brusc speriata. Urma sa rosteasca acele cuvinte inainte ca ele sa i se intipareasca bine in minte? - Mai poate astepta, zise el in cele din urma. - Bine. Si pentru ca dorea sa ii alunge incordarea de pe fata, zambi din nou. Apoi, aruncandu-si bratele in jurul gatului lui, Serena il saruta apasat. Sa fii nefericit fara mine, te rog. -Justin, masina e aici. - Da, bine. Ii dadu Serenei un ultim sarut. Gande$te-te la mine, ii ordona el inainte sa piece. Inspirand adanc, Serena se aseza in scaunui lui, cald inca. - Am incotro? se intreba ea cu voce tare.
capitolul 9 In saptamana care urma, Serena se familiariza cu rutina hotelului. Isi spuse ca era prima ei investibe majora care nu fusese aleasa cu grija de tatal sau §i una pe care intentiona si o inteleaga pana in cel mai mic detaliu. Nu o deranjau cele cateva priviri banuitoare, cuvintele murmurate ocazional pe la spatele ei in timp ce inspecta
146
Nora Roberts
salile publice sau studia registrele, dosarele si documenttele. Se a§teptase la asta. Isi petrecu zilele invatand hotelul de la un capat la altul, iar serile in cazinou sau in biroul ei, in calitate de administrator. Noptile le petrecu singura in apartamentul lui Justin. In acea saptamana descoperi doua lucruri. Coman che era o afacere condusa cu abilitate, care ii deservea pe cei care aveau bani de cheltuit. Oferea clienplor tot ce era mai bun - contra cost. Si al doilea, absenta lui Justin era o binecuvantare mascata. Nu avea timp sa ii fie dor de el, caci orele ii erau pline de cate avea de facut. Doar noaptea tarziu, cand era singura, Serena isi d&dea seama cat de mult ajunsese sa depinda de el. De un cuvant, de o atingere, de prezenta lui. Dar, singura, avea ocazia sa isi dovedeasca siesi si personalului ca era competenta si serioasa in privinta hotelului. Serena profita din plin. Trecutul ei o ajuta. De-a lungul anilor fusese cli ents obisnuita a unor hoteluri bune si stia ce anume cauta un oaspete, de la preluarea camerei pana la piecare. Anul petrecut pe Celebration ii daduse o alta perspectiva. Intelegea problemele care apasau personalul de la oboseala la piictiseala si la lipsa de asternuturi. In prima zi ii castigase pe Nero si pe Kate de partea sa. In cea de-a doua, ii fermecase pe bucatarul-sef, pe administratorul de noapte §i pe sefa menajerelor. Fiecare era o mare victorie. In spatele mesei elegante de pecan din biroul ei, Serena studia programul crupierilor pe saptamana in curs. Chiar in fata ei, panoul era deschis, oferindu-i o priveli^te deschisa asupra cazinoului. !§i dadu seama ca ii placeau sentimentele ingemanate de izolare si de socializare. Intrucat ziua abia incepuse dupa standardele cazinourilor, planui sa mai lucreze la documente inca doua ore, stiind ca, daca era nevoie de ea, soneria de pe birou avea sa sune, semnalandu-i luminos locul
Un pariu pe soarta
147
cu probleme. Apoi va lucra in sala. Daca se tinea ocupata pana cand se instala oboseala, nu mai era tentata sa ia telefonul si sa il sune pe Justin in Vegas. Era un barbat care avea nevoie de spatiu, care nu fa ce a promisiuni si nu le astepta. Daca voia sa castige la final, Serena stia ca nu trebuia sa uite asta. Daca era rabdatoare, va veni o vreme cand el se va simti confortabil sa o iubeasca. Clatina din cap, razand scurt. Ea nu se simtise niciodata confortabil sa il iubeasca. Si nici nu voia asta. Frecandu-si ceafa, Serena se incrunta la orar. Putea fi facut mai putin complicat, isi zise ea, daca angajau inca un crupier ca suplinitor. Asta ar fi facut programul ceva mai flexibil si... - Da, intra. Fara sa ridice privirea, Serena continua sa se uita la lista. Cu un suplinitor care sa ajute, se gandi ea, ar fi putut jongla cu turele. Apoi, brusc, un manunchi de violete ateriza pe hartia din fata ei. -M-am gandit ca asta are sa-ti capteze atentia. Simtind cum inima incepe sa ii bata cu putere, Sere na ridica privirea. -JustinJ Sari din scaun §i alerga in bratele lui, mai repede de cat se asteptasera amandoi. In timp ce o saruta pe gura, Justin isi dadu seama ca era prima data cand vedea acea bucurie spontana, neingradita pe fata ei. Si era pentru el. Oboseala zborului lung si incordarea de peste saptamana se topira. - Oare ce au femeile, o intreba el, de e atat de bine sa le tii in brate? Zambind, isi lasa capul pe spate. Studiindu-i fata mai indeaproape, se ingrijora. -Arati obosit. Degetele ei incercara sa ii netezeasca ridurile din jurul gurii. Nu te-am vazut asa de obosit pana acum. A fost atat de rau? -A m avut si saptamani mai bune. O trase inapoi catre el, dorind sa se bucure de ea si de parfumul ei.
148
Nora Roberts
Mai tarziu, isi zise el, avea sa ii spuna despre biletul tiparit pe care il primise. O alta amenintare, fara detalii sail motive, doar o promisiune ca nu se terminase. -A m facut ce mi-ai cerut, adauga el, mangaindu-i spatele expus de croiala adanca a rochiei. - Hmm. Ce? - Am fost nefericit fara tine. Nu rase, asa cum se asteptase el, ci isi stranse mai tare bratele in jurul lui. Straduindu-se sa nu planga, il saruta pe gat. - Nu ai sunat. Am asteptat sa ma suni, sopti ea. Ingrozita de propriile cuvinte, Serena se trase din bratele lui, inghitindu-si lacrimile si clatinand din cap. Nu, nu am vrut sa spun chiar asa cum a parut. Stiu ca ai fost ocupat. Ridica mainile, apoi le lasa sa cada, neajutorata. Si... si eu am fost la fel. Am avut un milion de lucruri... Se intoarse sa rasfoiasca hartiile de pe birou. Suntem amandoi adulti si independent. Ultimul lucru de care avem nevoie este sa incepem sa ne punem lanturi unul altuia. -Vorbesti aiurea cand esti emotionata, comenta Justin. v Rasucindu-se, Serena ii arunca o privire suparata, fierbinte si furioasa. - Nu rade de mine! - Ciudat, dar mi-a lipsit privirea ucigatoare, spuse el apropiindu-se. Luandu-i fata in palme, o tinu bland, tim tuind-o cu privirea. Serena simti cum furia i se scurge din trup, lasand-o slabita si tremuratoare. - Serena, ofta el, acoperindu-i gura cu a lui. Sarutul bland deveni rapid lacom. Ea simti cum dorinta se revarsa din el, egaland-o pe a ei, in timp ce buzele lor erau inclestate, despartindu-se doar pentru a cauta noi unghiuri, placeri mai profunde. Dorul de peste saptamana se amplifies, lasandu-i cu doua perechi
Un pariu pe soarta
149
de buze fierbinti, avide, iscoditoare si doua perechi de maini grabite. Cu respiratia sacadata, Justin o lipi de trupul lui. Nici o femeie, i§i spuse el ca prin ceata, nu il mai facuse vreodata sa sufere astfel. -O h, Doamne, te vreau, Serena. Te vreau atat de mult ca nu mS pot gandi la nimic altceva. Ea isi lipi obrazul de al lui, dar miscarile de dincolo de sticla ii atrasera atentia. - E o prostie, recunoscu ea, dar ma simt... expusa. Cu un ras tremur&tor, se trase inapoi, dar privirea din ochii lui ii facu inima sa o ia din nou la goana. Ce-ar fi sa inchizi panoul, §opti ea, si sa faci dragoste cu mine? Bataia din u?a ii smulse un oftat. Cu o rasuflare prelunga, Justin o indeparta, tinando usor de umeri. -A m uitat. Ji-am adus un cadou. - Spunede sa piece, sugera Serena. $i mid dai mai tan ziu. II prinse de maini. Mult mai tarziu. Se auzi din nou bataia in usa. - Hai, Justin, ai avut zece minute. - Caine? Justin urmari cum chipul Serenei fu invadat de uimire si placere. - Caine. Sarutand-o pe nas, Justin ii dadu drumul din brate. - Du-te sa le deschizi. Smucind usa, Serena o deschise larg. -Caine! Alan! Cu un strigat de bucurie se napusti asupra celor doi. Ce faceti aici? intreba ea, sarutandud. Nu se vor prabusi statul si procuratura? - Pana si functionarii publici au nevoie de cateva zile de vacanta din cand in cand, raspunse Caine, apoi o tinu pe Serena la distanta de un brat. Se schimbase atat de putin, isi zise ea. Desi ambii frati mostenisera inaltimea tatalui lor, Caine era subtire §i desirat. Aproape slab, isi spuse Serena cu obiectivita' te frateasca. Dar avea o fata fascinanta, numai planuri
150
Nora Roberts
si unghiuri, cu un zambet fermecator pe care ll folosea in avantajul lui si ochii aproape la fel de intunecati ca ai ei, Parul se ondula liber in jurul fetei - blond cu nuante roseate. Privindud, intelegea cu usurinta de ce se spunea ca talentul sau la femei il egala pe cel de avocat. - Htnm. K-a ajuns rau deloc, nuu asa, Alan? Arcuind o spranceana, Serena se intoarse spre fratele mai mare. -N u, raspunse acesta, zambindu-i usor si serios, pe masura chipului sau intunecat §i ganditor. Arata mai degraba a Heathcliff, decat a senator, isi spuse ea. - Desi este inca putin cam slabanoaga. Ii prinse barbia intre degete, intorcandu-i fata la dreapta si la stanga. Draguta fata, conchise el, imitandu-si perfect tatal. - Poate ca ar fi trebuit totusi sa te casatoresti cu Arlene Judson, spuse ea dulce. Apoi, induiosata, ii cuprinse pe amandoi cu cate un brat. Oh, cat ma bucur sa va vad! Justin statea pe coltul biroului Serenei §i ii privea. Parea foarte mica intre cei doi barbati inalp, dar, pentru prima data, observa asemanarea dintre ea si Caine - forma gurii, a nasului, a ochilor. Alan era o versiune mai mare si mai aspra a Annei, insa toti trei purtau amprenta lui Daniel. Parea atat de clar acum, incat se intreba cum de nu i§i daduse seama din prima clipa cand o vazuse. Poate din cauza ca ii vedea ca familie, si-o imagina pe Serena ca sora, Se gandi la Diana si simp o und5 de regret. Facuse tot ce putuse pentru ea, isi reaminti Justin. Totusi, nu cunoscuse niciodata acel sentiment fundamental de inrudire pe viata, la fel cum nu avea sa aiba niciodata in inima Serenei acel loc care apartinea familiei ei. -C a t stap? intreba Serena, tr&gandu-i pe amandoi in birou.
Un pariu pe soarta
151
-D oar peste weekend, ii spuse Alan, in timp ce Caine ii studie rapid si minudos biroul. - Deci, pana la urma ti-ai luat un partener, ii spuse el lui Justin. Am fost tod purin cam surprinsi dupa ce bai refuzat pe tata de atatea ori. - Eu am fost mult mai convingatoare, explica Serena simplu. Caine ii arunca lui Justin o privire care nu punea intrebari, caci stia deja raspunsurile. Dar purta un avertisment, subtil si totusi foarte clar. -Tot nu mi-ap SPUS ce faced aid, veniti asa, din senin. Se duse langa Justin, in timp ce Caine se aseza pe un scaun si Alan se duse sa se uite pe geamul de sticla. -A m auzit de amenintarea cu bomba din Vegas, ii spuse Alan. L-am sunat pe Justin. Mi-a sugerat ca s-ar putea sa te bucuri de vizita. Si impreuna cu Caine ne-am gandit ca daca venim noi, mai amanam o vreme venirea tatei, adauga el, zambind. - Ultima oara cand am vorbit cu el, spuse Caine, facea aluzie ca i-ar prinde bine cateva saptamani pe plaja. Serena scoase un sunet intre oftat si ras. - Presupun ca ad auzit despre ultima lui intriga. - Pare sa fi iesit destul de bine, remarca Alan, privind mana lui Justin cum se ridica si se opre§te pe ceafa Serenei. - Am fost tentata sa rup mai mult decat doar cateva trabucuri, mormai ea, apoi se uita la soneria de pe masa, care incepu sa sune. Masa sase. Nu, spuse ea, atingand umarul lui Justin in timp ce se ridica. Ma ocup eu. Voi trei merged sus sa va relaxad. Urc si eu de indata ce ma asigur ca e totul in ordine jos. - Este lipsit de etica sa joc aid, acum ca esti coproprietar? se intreba Caine cu voce tare. - Nu, atata vreme cat joci la fel de prost ca de obicei, raspunse Serena iesind pe usa.
152
Nora Roberts
Cu o injuratura scurta, Caine isi intinse picioarele lungi. - Doar pentru ca obisnuiam sa o las sa ma bata la pocher. - O lasai sa castige pe naiba, comenta Alan cu blandete. Te snopea. Nu ai spus prea multe la telefon, Justin, continua el intorcandu-se de la oglinda bidirectionala. Poti sa ne spui ce s-a intamplat la Vegas? Cu o ridicare din umeri, Justin scoase un trabuc din buzunar. - A fost o bomba artizanala. A fost pusa sub una dintre mesele de joc. FBI verifica lista de fosti angajati, obisnuiti de-ai localului care au pierdut mari sume de bani si pe toti suspectii cu metode de operare similare. Nu imi pun mari sperante in asta. Au fost cateva telefoane de amenintare, dar nu le-au putut da de urma si nu am recunoscut vocea. Nu prea au piste pe care sa continue. Aprinse trabucul, apoi privirea lui trecu peste umarul lui Alan spre locul unde Serena statea de vorba cu un client. E imposibil sa ii gase^ti pe toti cei care au pierdut bani,in unul dintre cazinourile mele, daca acesta ar fi motivul atacului cu bomba. -T u nu crezi ca asta a fost? intreba Caine, urmarind privirea lui Justin care se uita la sora lui. - E doar o banuiala, mormai el, apoi se ridica agitat. A venit o amenintare acum cateva zile - nimic clar, dar destul cat sa imi confirme ca va incerca altceva. -N ici unde, cand sau cum? intreba Caine. -N u. Justin ii zambi trist. Desigur, as putea sa imi inchid toate hotelurile si sa a$tept. Trase rapid si furios din trabuc. Sa fiu al naibii daca o s-o fac! Cu un efort, isi controla mania neputincioasa. Era urmarit. Stia la fel de sigur ca si cum ar fi vazut umbra in spatele lui. Vreau ca Serena sa mearga acasa pana se rezolva asta, spuse el scurt. Impreuna ar trebui. sa o puteti convinge.
Un pariu pe soarta
153
Caine raspunse razand scurt. Alan il privi tacut pe Justin. - Va merge daca mergi cu ea, spuse el. - La naiba, Alan, nu voi merge sa caut o vizuina com fortabila in timp ce cineva se joaca cu viata mea. - Si Serena ar faceo? il contracara el. -Are jumatate din actiunile unuia dintre cele cinci hoteluri ale mele, spuse Justin sec. Daca se intampla ceva cu el, asigurarea ii acopera pierderile. Privirea ii fu atrasa din nou de peretele de sticla. Pentru mine e in joc mai mult decat o investitie. -E sti naiv daca iti inchipui ca Rena are doar atat, murmura Alan. Justin se intoarse catre el, descatusand toata mania care se stransese timp de o saptamana. - Iti spun ca am un presentiment rau in privinta asta. Cineva e pe urmele mele, iar ea e prea aproape. Vreau sa piece, sa fie in siguranta, unde nu i se poate intampla nimic. As fi crezut ca vei intelege asta. Pentru numele lui Dumnezeu, e sora ta! - Si pentru tine ce este? intreba Alan incet. Furios, Justin se intoarse la el, cu o multime de blesteme tremurandu-i pe buze. Intalni privirea intunecata, directa, atat de asemanatoare cu a Serenei. - Totul, raspunse, apoi trase aer in piept §i se intoarse spre peretele de sticla. La naiba, e totul pentru mine! - S-a rezolvat, spuse Serena cand se intoarse in birou. Eu doar... Se opri, simtind cum incordarea se ridica asemenea unui zid. Incet, roti privirea de la unul la celalalt, apoi trecu pe langa fratii ei, indreptandu-se spre Justin. Ce s-a intamplat? -Nimic. Silindu'se sa ramana calm, isi stinse trabucul si o lua de mana. Ai luat cina? -N u, dar... Se uita pe langa ea la Alan si la Caine.
154
Nora Roberts
- Comandam ceva sus, asta daca nu cumva preferati restaurantul. - De fapt, eu cred ca imi voi incerca norocul afara. Caine se ridica degajat. Alan ma poate impiedica sa-mi cheltuiesc venitul pe o luna. Ai ceva ponturi, Rena? - Ramai la jetoane mici, spuse ea, arcuindu-si buzele. -C e putina incredere ai, mormai el, tragand-o de ureche. Ne vedem maine. - Maine tarziu, adauga Alan deschizand u§a. Nu o sa-1 pot ridica de la masa inainte de trei. Serena astepta pana cand usa se inchise in urma lor. -Justin, ce se intampla? - Sunt obosit, spuse el luand-o de brat. Sa mergem sus. -Justin, nu sunt proasta. O conduse repede prin birou pana la lift. Parea ca sta sa explodeze o bomba cand am intrat. Esti suparat pe Adan si pe Caine? - Nu. Nu e nimic care sa te priveasca. Raspunsul rece si sec o facu sa ramana nemiscata. -Justin, nu incerc sa ma amestec in problemele tale personale, dar fiindca parea sa aiba de-a face cu fratii mei, sunt indreptatita la o explicate. El recunoscu suferinta si mania. Voia sa alunge ambele sentimente, sa o traga in bratele lui si sa-i opreasca intrebarile intr-un fel care i-ar fi alungat propria framantare si incordare. Dar, in timp ce u§ile ascensorului se deschideau, Justin se forta s& gindeasca la rece. Putea folosi mania si suferinta in scop propriu. - Nu e nimic care sa te priveasca, repeta el indiferent. De ce nu comanzi ceva la room-service? Merg sa fac un dus. Fara sa a^tepte un raspuns, pleca. Prea uimita de tonul lui ca sa reactioneze, Serena ramase privind in urma lui. Ce se intamplase de la acea regasire furtunoasa pe care o impartasisera? De ce o trata ca pe o straina? Sau si mai rau, realiza ea, ca pe o amanta confortabila pe care barbatul o putea avea sau indeparta
Un pariu pe soarta
155
dupa bunul plac. Stand in mijlocul camerei, Serena incerca sa isi starneasca furia, dar nu gasi decat suferinta. Stiuse ce rise isi asuma. Parea ca pierduse pariul. Nu. Strangand pumnii, clatina din cap. Nu, nu avea sa permita sa fie data la o parte atat de usor. Va astepta sa faca dus si sa manance, hotari ea. Apoi... ii va explica exact ce voia ea. Calma, adauga ea in gand, indreptandu-se spre telefon. Avea sa fie foarte calma. Cu o apasare rautacioasa de deget, actiona butonul pentru room-service. - Sunt domnisoara MacGregor. As dori o friptura si o salata. - Desigur, domnisoara MacGregor. Cum doriti sa fie friptura? -Arsa, mormai ea. - Poftim? Cu un efort, reusi sa se stapaneasca. - Este pentru domnul Blade, explica ea. Sunt sigura ca stiti cum o prefera. - Desigur, domnisoara MacGregor. Ii trimit imediat cina. - Multumesc. „Toat& lumea sare pentru Justin Blade“, isi zise ea cu tristete, punand receptorul la loc. Indrep tandu-se spre bar, isi pregati o bautura mare si tare. Cand Justin iesi din dormitor, Serena statea pe canapea, in timp ce chelnerul de la room-service aranja mancarea lui Justin pe masa din capatul indepartat al camerei. Justin purta doar un halat, care se desfacu la gat cand isi baga mainile in buzunare. - Tu nu mananci? intreba el, aratand spre masa pentru o singura persoana. - Nu. Sorbi din bautura. Dar tu pop incepe. Deschizandu-§i poseta, scoase o banenota pe care i-o intinse chelnerului. Multumesc. -Mulpimesc, domni§oara MacGregor. Pofta buna, domnule Blade.
156
Nora Roberts
Cand usa se inchise in urma lui, Justin se a?eza. - Credeam ca nu ai luat cina. -N u mi-e foame, spuse ea simplu. Ridicand din umeri, Justin i§i puse salata, dar nu o gusta. -S e pare ca nu au fost probleme mari cat am fost plecat. -Nim ic cu care sa nu ma descurc. Desi am cateva sugestii personale, mi se pare ca hotelul si cazinoul merg ca pe roate. - Ai facut o investitie buna. Taie o bucata de carne. - Se poate spune si asa. Serena isi intinse un brat pe spatarul canapelei. Jacheta ei. cu margele scanteia in lumina blanda. Justin o privea §i nu-si dorea decat sa i-o scoata. Si sa scoata si matasea neagra subtire pe care o purta dedesubt, sa se piarda din nou in ea, in pielea alba si moale si in parul auriu. Lua o bucata de carne cu furculita. - Hotelul pare sa fi intrat in linie dreapta in ultimul an, spuse el pe un ton firesc. Mi se pare inutil sa ii dedicam amandoi 24 de ore pe zi. Neputand sa mai inghita nici 6 imbucatura, isi turna cafea. Ai putea sa te gandesti sa te intorci acasa. Ea ramase cu paharul in aer. -Acasa? repeta ea posomorat. -N u e nevoie de tine aici momentan, continua el. M-am gandit ca ar fi mai practic sa mergi acasa sau oriunde dore^ti, apoi sa te intorci si sa preiei cand va trebui sa plec. - Inteleg. Orbe§te, puse paharul pe masa in fata ei si se ridica. Nu am nici cea mai mica intentie sa cad in categoria partenerilor din umbra, Justin. Vocea ii era puternica si clara, dar din celalalt capat al camerei Justin ii vedea ochii inlacrimati. Nici nu am de gand sa fiu considerata bagaj in plus. Este foarte simplu sa ne intoarcem la acordul nostru initial si sa uitam o greseala
Un pariu pe soarta
157
de o noapte. Simtind cum mana incepea sa-i tremure, se intinse din nou dupa bautura §i goli paharul dintr-o inghiptura. Imi fac bagajele si ma mut inapoi in apartamentul meu. -L a naiba, Serena, vreau sa mergi acasa. Privind-o cum se straduie§te sa nu planga, simt;i un nod in stomac. Ca sa se apere, Justin se ridica de la masa si se indrepta spre ea. Nu vreau sa fii aici. Auzi cum trage aer in piept, dar cea^a de pe ochi ei se risipi odata cu asta. Privirea uscat& si ranita i se paru de o suta de ori mai greu de suportat. -N u e nevoie sa fii crud, Justin, murmura ea. Te-ai facut inteles. Plec din apartamentul tau, dar detin jum&tate din hotel, asa ca raman. - Nu am semnat contractul inca, ii reaminti el. Ea se holba t5cuta la el. - Esti atat de disperat sa scapi de mine, murmura ea. Greseala mea. Serena se uita la paharul gol din mana. Daca as fi fost mai isteata, nu m-as fi culcat cu tine inainte sa fie finalizat. Infuriat, ii lua paharul si il azvarli in capatul incaperii, unde se sfarama de perete. -N u! Tragand-o spre el, isi ingropa fata in parul ei si injura din nou. Nu pot asa. Nu pot sa te las sa crezi asta! Incremenita de durere, Serena nu se impotrivi. - Da-mi drumul, te rog. -Serena, asculta-ma. Asculta-ma, repeta el, indepartand-o de el, cu mainile asezate ferm pe umerii ei. Am primit o scrisoare inainte sa plec din Vegas. Imi era adresata personal. Cel care a amplasat bomba voia sa stiu ca nu s-a terminat. Ma va lovi din nou - candva, undeva. La mijloc e mai mult decat doar o suma de bani, simt asta. Este personal, intelegi? Nu esti in siguranta cu mine. Ea il privi in vreme ce cuvintele ii alinau durerea.
158
Nora Roberts
-Mi-ai spus acele lucruri considerand ca sunt in pericol daca raman? - Te vreau departe de toate astea. Intinzandu-se, Serena ii impinse mainile de pe umeri. - Nu esti cu nimic mai bun ca tata, spuse ea furioasa. Imi aranjezi viata cu micile tale intrigi si planuri. Stii ce mi-ai facut? Lacrimile amenintau din nou sa se reverse, iar ea se stradui sa le infraneze. Stii cat de tare m-ai ranit? Te-ai gandit macar sa imi spui adevarul? - Ti 1-am spus, replica el, luptandu-se cu valurile de vinovatie si de dorinta. Acum vrei sa pleci? -N u, -Serena, pentru numele lui Dumnezeu... - Te astepp sa imi fac bagajele si sa fug? il intrerupse ea, impingandu-1 frustrate. S& ma ascund pentru ca cineva ar putea pune o bomba intr-un hotel la un mo ment dat? De ce nu imi ceri sa gasesc un balon dragut de sticla si sa ma stabilesc in el? La naiba, Justin, am la fel de multe in joc ca §i tine. - Hotelul este complet acoperit de asigurare. Daca s-ar intampla ceva, nu ti-ai pierde investitia. Serena inchise ochii oftand. - Idiotule! - Serena, fii rezonabila! Cand deschise ochii, erau din nou plini de furie. - Presupun ca tu esti rezonabil. -Nu-mi. pasa daca sunt rezonabil sau nu! ii raspum se el. Vreau sa stiu ca te afli undeva unde nimic nu te poate atinge. - Nu pod sa stii nimic! - Stiu ca te iubesc! O prinse din nou si o scutura. Stiu ca insemni pentru mine mai mult decat orice altceva in viata si nu vreau sa imi asum nici un rise. - Atunci cum poti sa-mi ceri sa plec? striga ea. Oamenii indragostiti trebuie sa ramana impreuna!
Un pariu pe soarta
159
Se uitara unul la altul, fiecare dandu-si seama de ceea ce tocmai se spusese. Justin isi relaxa stransoarea, apoi ii lua mana. - Fa asta pentru mine, Serena. - Orice altceva, raspunse ea. Nu asta. Justin se intoarse si se indrepta spre fereastra. Afara, soarele se cufunda in mare. Flacari de foe si valvatai aurii - la fei ca femeia din spatele lui. -N u am iubit niciodata pe nimeni, murmura Justin. Poate pe parintii si pe sora mea, dar au iesit din viata mea cu mult timp in urma. M-am descurcat fara ei. Nu cred ca m-as descurca fara tine. Pana si gandul ca £i s-ar putea intampla ceva ma ingrozeste. -Justin. Indreptandu-se spre el, Serena isi incolaci bratele in jurul lui si isi lipi obrazul de spatele lui. $tii ca nu exista garantii, doar sorti. - M-am jucat cu sortii toata via^a. Nu si cu tine. -Inca iau propriile decizii, ii reaminti ea. Nu pofi schimba asta, Justin. Nu te pot lasa. Spune-mi din nou, ii ceru ea inainte ca el sa poata raspunde. Si de data asta nu striga la mine. Sunt la fel de sensibila in dragoste ca oricine altcineva. Cand se intoarse din nou spre ea, Justin ii mangaie conturul buzelor cu varful degetului. - Intotdeauna mi s-a parut ca suna atat de comun pana acum. Inlocui degetul cu buzele, cu aceeasi atinge^ re delicata. Te iubesc, Serena. Ea ofta, simtind cum ii da jos jacheta de pe umeri. -Justin, murmura ea cand el o ridica in brate. -H m m ?
- Hai sa nu-i spunem tatalui meu. Urasc cand se umfla in pene. Rase si o aseza pe pat. Avea sa faca dragoste cu ea delicat. I se parea cumva corect, amintindu-si de suferinta din privirea ei. Era valoroasa pentru el, vitala pentru
160
Nora Roberts
via£a lui, parte permanenta a gandurilor lui. Avea sa o iubeasca delicat, insa ea ll innebunea. Mainile ei ii trageau deja halatul la o parte, miscandu-se pe pielea lui. Buzele ei ii acopereau deja fata, muscandu-1 - tachinand, chinuind, cerand. Justin injura, tragandu-i rochia de pe ea, iar sunetul rasului ei aspru si scazut il impinse dincolo de limita. Poate ca o ranise, dar nu isi putea controla mainile. Erau furioase sa atinga, sa posede. Dar ea doar se arcuia sub el, lasciva, abandonandu-se, pana cand sangele ei ii bubui ca un tunet in ureche. El murmura irational in limba stramosilor lui - amenintari, promisiuni, cuvinte de iubire si de razboi pe care nu le mai putea separa. Serena auzea cuvintele tacute si aspre, cuvinte in egala masura primitive si erotice cand erau soptite pe pielea ei. Atunci nu mai avea nimic din jucatorul sofisticat, ci ceva fioros si neimblanzit. Si era al ei, isi zise ea salbatic, in timp ce mainile lui o framantau. Ii simtea mirosul barbatesc puternic, un miros nediluat de parfumuri, §i isi ifigropa fata in umarul lui, voind sa il absoarba. Dar foamea lui nu ii dadu ragaz. Fierbinte si deschisa, gura liii b stfivi pe a ei, cerand nu abandon, ci lupta. „Doreste-ma“, parea el sa spuna. „Ai nevoie de mi ne." Ea raspunse cu un torent de pasiune care le taiara amandurora rasuflarea. Crezuse ca ii aratase tot ce putea sa stie, tot ce putea sa aiba, in prima lor noapte de dragoste. Cum putea fi atat de mult, pe langa alte promisiuni de secrete nedescoperite inca? Parea sa fie o fantana nesecata de energie si de dorinta. A§a cum facuse de la bun inceput, o provoca sa ii raspunda pe masura. O atinse, si o suta de explozii mici si violente erupsera in interiorul ei. In timp ce trupul ii tremura, toate imaginile ei de fata despre actul iubirii, cuvintele tandre, atingerile delicate deveneau neinsemnate. Pentru asta fusese facuta: pentru furtuna si furie.
Lin pariu pe soarta
161
Cu gurile inclestate, se impreunara intr-o singura faptura salbatica si de nepotolit. Cu ochii inca inchisi, Serena se intinse exuberant. -O h, Doamne, ma simt minunat! Ohiar si pentru propriile-i urechi, vocea ei sunase ca torsul unei pisici satisfacute. - Mi-am spus asta adesea, conveni Justin si ii mangaie trupul. Razand, se ridica, intinzandu-si bratele mult deasupra capului. In lumina slaba, el o privi, cu parul revarsat peste spatele gol in timp ce se arcuia. -N u, vorbesc serios... doar ca imi e o foame de lup. - Spuneai ca nu ip e foame, ii reaminti el. Intinzandu-se, i§i trecu un brat in jurul taliei ei $i o trase inapoi pe pat. -N u imi era. Se rostogoli deasupra lui. Acum imi este. Acoperindu-i fata cu sarutari, il musca de buza. Sunt lihnita. - Poti manca restul de friptura. - E rece, se planse ea. Cu un ras cald, il saruta pe gat. Nu te poti gandi la altceva.7 - Id admir spiritul, spuse el, sarutandu-i din nou buzele. Trecandmi o mana prin par, ii culca capul pe umarul lui. Vrei sa sun la room-service? Ea respira prelung, satisfacuta. - Imediat. Te iubesc, Justin. El inchise ochii, iar bratul lui o stranse mai tare. - M-am intrebat daca ai sa-mi spui si tu asta. -A h, nu am mentionat? Zambind, Serena se sprijini pe pieptul lui. Ce zici de asta? Te iubesc, incepu ea, marcand fiecare cuvant cu cate un sarut. Te ador. Sunt fascinata de tine. Tanjesc dupa tine. - Merge pentru inceput. Ducandu-i mana la buze, ii saruta incet degetele. Serena... - Nu. Ii duse rapid mana la gura. Nu mi-o cere din nou. Nu plec niciunde si nu vreau sa ma cert cu tine,
162
Nora Roberts
Justin. Nu acum, nu in noaptea asta. I§i lipi obrazul de al lui. Mi se pare ca am asteptat toata viata sa simt ce simt acum. Totul pana in acest moment a parut un preludiu. Suna prostesc, dar cred ca am stiut de prima data cand am ridicat privirea si te-am vazut ca totul se va schimba. Rase din nou §i se trase la o parte. $i credeam ca sunt mult prea sanatoasa la minte ca sa cred in dragoste la prima vedere. - Sa stii ca mintea ta, ii spuse el, a incetinit lucrurile considerabil. - Dimpotriva, spuse ea cu un zambet ingamfat. Le-a facut sa se miste frumos. Am venit aici cu ideea de a deveni partenerul tau ca sa putem discuta in termeni egali in timp ce te convingeam ca nu poti trai fara mine. - Chiar asa? Ii zambi din nou. - A functionat. - Cred ca esti putin prea increzuta, Serena. Tragand-o de par, se ridica din pat. - Unde mergi? - Sa mai- scot aerul din balonul tau. Justin deschise un sertar si scoase o cutiuta. Ti-am luat ceva din St. Thomas. - Un cadou? Ridicandu-se in genunchi, intinse mana. Triiesc pentru cadouri. -Vrajitoare lacoma, spuse el si lasa cutia sa cada in mana ei. Chicotele ei se potolira cand deschise cutia. Doua moristi de ametist si diamante scanteiau din cutie, luand foe in lumina slaba a amurgului. Isi aminti cum le privise in vitrina insorita unde le vazuse prima oara. Sovaind, atinse unul cu degetul, ca si cum caldura era reala, nu doar o iluzie data de pietre. -Justin, sunt superbi, sopti ea, ridicand privirea spre el. Dar de ce?
Un pariu pe soartd
163
- Pentra ca iti stau bine si pentru ca nu ai vrut sa te rasfeti. Si - ii puse o mana pe obraz - deja decisesem ca nu te voi lasa sa iesi din viata mea. Daca nu ai fi venit aici, te-as fi adus eu. -C u voie sau fara de voie? intreba ea, lncepand sa zambeasca. -Te-am avertizat ca este o veche traditie de familie. Ii dadu parul dupa urechi. Pune-i. M-am intrebat cum lti vin. Serena ii scoase din cutie §i si-i puse in urechi. Asezata inca in genunchi pe pat, isi prinse parul la spate cu mana. - Vreau sa vad. Justin o opri cu o singura privire. Pielea ii era palida si perfects. Parul, cand mana ii dadu drumul meet, se revarsa salbatic. Purtand doar stralucirea bijuteriilor in urechi, arata ca o fantasma exo tica. Flacara dorintei din ochii lui aprinse una in ochii ei. Departandu-f i buzele, isi intinse bratele spre el.
capitolul 10 Serena se intinse si se gandi daca sa se ridice sau nu. Daca Justin nu ar fi coborat deja, ideea de a lenevi intreaga dimineata in pat ar fi fost mai mult decat ademenitoare. Statea in mijlocul asternuturilor mototolite - locul pe care il impartisera, imbratisati strans, intreaga noapte. El era inca ingrijorat, i§i spuse ea. Desi nu ii soptise decat cateva cuvinte naive de alint in ureche inainte sa piece, Serena ii simtise incordarea controlata. Atata vreme cat Justin era convins ca bomba amplasata in Vegas fusese o amenintare directa la adresa lui si preludiul altora, Serena nu putea face nimic sa il lini§teasca. Nu putea decat sa stea langa el, incercand sa il convinga ca nu era in pericol, ca putea sa isi poarte de grija.
164
Nora Roberts
BSrbatii, isi zise Serena zambind usor. Indiferent cat de liberali ar fi, pur si simplu nu puteau accepta faptul cS femeile isi puteau purta singure de grijS. Ultimul lucru pe care avea sa il facS era sa stea in Massachusetts in timp ce barbatul pe care il iubea se afla in New Jen sey. Nu era logic, isi spuse Serena, ridicandu-se din pat. Credea intru totul ceea ce ii strigase lui Justin in noaptea de dinainte - ca oamenii indragostifi trebuiau sa stea impreunS. Era putin probabil ca Justin sa se relaxeze complet pana cand politia nu il prindea pe cel care amplasase bomba, si asta putea dura luni intregi - asta daca avea sa fie prins vreodatS. Poate renuntase de tot cand planurile ii fuseserS dejucate. Sau poate avea de gand sa astepte zile, saptSmani, luni, inainte sa loveasca din nou. In timp ce-si lua un halat din dulap, se gandi la aceasta posibilitate, apoi ridica din umeri, alungand nelinistea. Fie ca il prindeau sau nu, Serena nu impartasea certitudinea lui Justin ca acesta avea sa incerce din nou. Biletul probabil fusese trimis din frustrare dupS ce planurile santajistului fusesera dejucate. Avea mai mult sens de cal o petsoana care sa doreasca o razbunare personals impotriva lui Justin. El nu era obiectiv, decise Serena, prinzandu-si halatul cu cordonul. Hotelurile faceau atat de mult parte din el, incat nu le privea asemenea cuiva din exterior cladiri care valorau o multime de bani. Individul isi jucase mana si pierduse. Trebuia sa stie ca autoritatile investigau incidentul si ca Justin avea sa isi consolideze securitatea. Lasii planteaza bombe, isi spuse ea. Un las nu risca sa fie prins. Cu timpul, Justin avea sa vada logica. Cand auzi bataia in usa, Serena se uita automat la ceasul de pe noptiera. Era prea devreme pentru menajera, reflects ea, intrand in camera de zi. Cine putea fi... Mana i se opri pe clangs, in timp ce cuvintele lui Justin
Un pariu pe soarta
165
din noaptea de dinainte ii trecura prin minte. „Cineva e pe urmele mele. Nu esti in siguran^a.“ Brusc nelinistita, Serena se uita prin vizor. Ei bine, vezi, isi spuse ea calmandu'Si nervii. E doar o prostie. Deschizand usa, ii zambi fratelui ei. - Probabil ai pierdut rapid aseara de te-ai trezit atat de devreme, comenta ea. Caine o privi o clipa, apoi pasi in camera. - Nu e atat de devreme, raspunse el, privind in jur. Am venit sa vorbesc cu Justin. -Tocmai 1-ai ratat. Serena inchise usa si isi dadu pe spate parul incalcit de la somn. A coborat in birou acum un sfert de ora. Unde e Alan? Afectiunea lui Caine fata de Justin se lupta cu faptul ca Serena era sora lui. Sora lui mai mica, la naiba, isi zise el. Iar ea statea in apartamentul lui Justin, imbracata doar cu un halat scurt de matase pe care el id daruise de Craciun anul trecut. -Ia micul dejun, ii spuse Caine plimbandu-se prin camera. - Ei bine, tu erai intotdeauna cel treaz si gata de acp' une dimineata, isi aminti Serena. Am considerat mereu ca e un obicei dezgustator. Vrei cafea? E unul dintre putinele lucruri de baza pe care le am in bucatarie. - Da. Sigur. Inca luptandu-se cu §ocul pe care il resimpse dupa ce realizase ca, pana atunci, nutrise iluzia ca sora lui era exclusiv sora lui, Caine o urma. Bucataria era spatioasa si uimitoare. Podeaua si peretii erau albi, iar dulapurile, de un negru lucios. Serena baga in priza cafetiera, facandud semn cu mana libera spre barul de mic dejun. - la loc. - Pari sa fii in largul tau in apartament, se auzi Caine spunand cu voce tare. Ea ii arunca o privire enervant de amuzata. - Aici locuiesc.
166
Nora Roberts
Iritat, Caine se a§eza pe un scaun de bar. -Justin lucreaza repede, e clar. - Este o remarca misogina pentru un procuror liberal, comenta Serena, masurand cafeaua. Dintr-un alt punct de vedere s-ar putea spune c& eu lucrez repede. - L-ai intalnit abia acum o luna. -Caine! Intorcandu-se, Serena ridica barbia. Ti-1 amintesti pe Luke Dennison? - Pe cine? -E ra febletea fetelor cand aveam eu cincisprezece ani, ii aminti ea. L-ai prins la colt in parcarea cinematografului si Lai spus ca, daca ma atingea vreodata, li vei rupe toate oscioarele vitale din corp. Privi ranjetul de pe fata lui Caine cand isi aduse aminte. - Si nu a facut-o, nu-i asa? -N u. Apoi se indrepta spre el si il apuca de ambele urechi. Nu mai am cincisprezece ani, iar Justin nu e Luke Dennison. Aplecandmse, o apuca si el de urechi, tragand suficient cat sa o aduca mai aproape. -Te iilbesc, ii spuse el §i o saruta rapid si apasat. -Atunci fii fericit pentru mine. Justin e tot ce imi doresc. Caine ii dadu drumul §i se lasa pe spate. - A spus acelasi lucru despre tine. Observa incantarea din ochii ei. - Cand? - leri, cand ne-a rugat pe mine si pe Alan sa te convingem sa te duci acasa o vreme. Caine ridica o mana vazand cum incantarea se transforma in furie. Nu sari la jugular a, Rena. Am refuzat amandoi. -Justin e convins ca cel care a pus bomba urmare§te mai mult decat doar banii. Din cauza asta, i-a intrat in cap ca nu sunt in siguranta cu el. Frustrata, gestf cula furioasa cu ambele maini. Pur si simplu nu vrea
Un parvu pe soarta
167
sa gandeasca nici logic, nici practic cand vine vorba despre toata povestea asta. - Te iubeste. Furtuna din jurul ei se opri brusc. -Stiu. Un motiv in plus ca eu sa raman langa el. Spune-mi, se sprijini de tejghea sa il priveasca - tu ce ai face? - Daca as fi in locul lui Justin, as face pe dracu-n patru sa te conving sa pleci. Daca as fi in locul tau, continua el bland inainte ca ea sa inceapa sa strige, nu m-as misca, -N u e nimic mai rau ca o minte juridica analitica, murmura Serena, in timp ce cafeaua incepea sa curga. Ei bine, de ce nu imi spui ce ai mai facut tu? Vreo doamna fascinanta - sau poate munca iti stanjeneste stilul? - Reusesc sa store pupn timp pentru relaxare, comenta el, iar Serena pufni si scoase doua cesti din dulap. Am decis sa ma intorc in domeniul privat. -Serios? Surprinsa, se intoarse spre el. Nu e totusi cam brusc? - Nu chiar. Primi cana cu cafea neagra. M-am gandit de ceva vreme la asta. Alan este politicianul. El are rabdarea necesara. Ridicand din umeri, Caine sorbi din cafea. Imi lipse^te sala de judecata. Birocratia nu imi lasa destul timp pentru asta. - Imi placea intotdeauna sa te vad pledand, i§i aminti Serena, asezandu-se pe partea cealalta a barului. Aveai ceva fatal in stil, asemenea unui lup care dadea tarcoale in jurul focului, pierzandu-si rabdarea. Caine rase. - Imaginatia bogata a unui MacGregor iese din nou la iveala. -Vorbesti de rau numele de familie? intreba Alan din usa. Serena se intoarse spre el cu un zambet cald. Privirea i se schimba putin, dand cu ochii de barbatul de langa fratele sau.
168
Nora Roberts
- Alan s-a plans ca a fost parasit, comenta Justin. Mai este cafea? - Numai ce-am facut-o. Intins e mana spre el cand intra. Luand-o, Justin ii saruta degetele apoi se indrepta spre filtrul de cafea. - Alan? Acesta se uita la sora lui. - Da, multumesc. -Caine nu mi-a spus cat a pierdut aseara, incepu Serena cand Alan se apleca pe tejghea. - Oh, n-a avut ghinion. Ii arunca o privire smechera fratelui sau, pe care Caine o intoarse sec. Serena ridica o spranceana, -Sper ca nu ti-ai incercat norocul cu vreun dealer de-al meu, Caine, il avertiza ea. - Cu blonda scunda, spuse Alan ranjind, cea cu ochi mari caprui. - Caine! Serena il privit uimit amuzata. Are doar douazeci si unu de ani. - Nu stiu despre ce vorbeste. Calm, Caine sorbi din cafea. Alan a fost ocupat sa impresioneze o roscata intr-o'jutnatate de rochie cu opiniile lui despre politica externa. - Ei bine. Serena se intoarse spre Justin care adusese cafea proaspata. Mi se pare ca nici personalul, nici cliem tii nu sunt in siguranta daca ii lasam liberi pe cei doi. -Ii poti supraveghea in seara asta la spectacolul de la cina. Justin ii dadu lui Alan o ceasca, apoi deschise frigiderul cautand frisca. - Ar fi trebuit sa va avertizez, le spuse Serena fratilor sai, prinzandu-i mana lui Justin. Are obiceiul sa faca planuri fara sa se consulte cu nimeni. Dar eu, una, adauga ea, zambindu-i, nu am nimic impotriva sa vad spectacolui de la cina. Lena Maxwell deschide seara, spuse ea, privindu-si unghiile. Presupun ca Justin ar putea fi convins sa v-o prezinte daca doriti sa venip.
Un pariu pe soarta
169
- La ce ora e cina? intrebar& Alan si Caine deodata. Razand, Serena se ridica. - Demni de mila. Le fluturi o bruneta sexy pe la nas §i te urmeaza oriunde. Trebuie sa fac dus §i sa ma schimb. Se ridica pe varfuri si il saruta usor pe Justin pe buze. Cobor intr-o jumatate de ora. Iesind din camera, auzi intrebarea lui Caine. - Unde mai exact face Lena Maxwell repetipi in dupa-amiaza aceasta? In timp ce facea dus, Serena se surprinse razand. Daca lui Caine i se punea in cap sa ii dea de urma Lenei Maxwell, nu avea nevoie ca Justin sa-1 prezinte pentru a-si etala farmecele intr-o conversatie personala cu ea. Caine MacGregor avea mai mult decat doar farmec. Se gandi din nou la reactia lui cand o gasise in apartamentul lui Justin. Era un gest adorabil, decise ea. Si nu ii scapase privirea lunga si tacuta pe care i-o aruncase Alan cand intrase in bucatarie cu Justin. De indata ce fratii ei aveau sa fie singuri, concluziona ea, vor discuta despre relatia ei cu Justin, probabil certandu-se pe tema asta, pentru ca apoi sa ii ofere sprijinul lor neconditionat. Totdeauna se intampla asa intre ei trei. Pentru o clipa, cu apa fierbinte curgandu-i pe trup, Serena simti un val de regret pentru Justin. Nu cunoscuse niciodata cu adevarat siguranta, apropierea, frustrarea legaturilor de familie. Poate cu timpul avea s-o lase sa ii arate. Poate intr-o zi vor avea copii. Serena isi baga capul sub jetul de apa. Gandea prea departe. Mult prea departe. O iubea, dar asta nu insemna ca isi dorea o casnicie si copii. Fusese un singuratic atata vreme, iar dragostea lor era atat de noua. Copiii ar fi insemnat un camin, insa el nu incercase niciodata sa isi faca unul. Alesese un stil de viata lipsit de permanenta. Iar nomadul din el fusese si era parte din ceea ce o atragea la el. Era naiv sa inceapa sa viseze la schimbari, cand abia daca traisera patruzeci §i opt de ore sub acelasi acoperis.
170
Nora Roberts
Totusi, vorbise despre sora lui de doua ori si in ambele ocazii Serena simtise o urma de regret. Justin nu intorsese spatele familiei, ci fusese format de circumstante sa se descurce fara ea. Daca intr-o zi si-ar fi dorit una, isi promise Serena, avea sa fie alaturi de el. Serena iesi din dus si aprinse lampa de caldura de deasupra, apoi isi infasura parul intr-un prosop si incepu sa fredoneze in timp ce isi hidrata pielea cu lotiune parfumata. Rapid, se uita peste programul pe care si-1 f&cuse pentru ziua in curs §i decise ca putea termina totul inainte sa se pregateasca de cina. Dar nu si daca statea sa piarda vremea in baie toata ziua, i§i spuse ea, punandu-si halatul. Desfacandu-si prosopul de pe cap, se intoarse in dormitor. Cand usa livingului se deschise larg, Serena tresari, surprinsa. - Justin! Trecandmsi mana prin par, rasufla usurata. M-ai speriat; am crezut ca ai plecat. Punandu-si mainile in buzunar, o masura lent din priviri, de la degetele de la picioare pana in crestetul capului. -N u. „Oire cum se face", se intreba ea, „ca desi a vazut si mi-a atins fiecare parte a corpului, inca poate sa ma faca sa ma topesc cu o singura privire?" - Alan si Caine? - Au plecat sa se intreaca pentru Lena, cred. - Doamne, imi pare rau ca pierd asta, comenta ea cu voce tare, indreptandu-se spre dulap. - Ce faci? - Pai, ma imbrac, raspunse ea razand. Ce ti se pare ca fac? -M i se pare o pierdere de vreme, intrucat voi da jos orice i^i pui pe tine. Se uita la el mirata peste umar. - Cred ca lui Kate i s-ar parea ciudat daca as intra in birou imbracata in halat.
Un pariu pe soarta
171
Justin ii zambi lent si calm. -N u pleci din camera asta. -Justin, nu fi ridicol! Razand din nou, Serena incepu sa caute printre hainele din dulap. Am o multime de lucruri de facut inainte de cina §i... Restul cuvintelor ii ramasera in gat, apoi iesira ca un icnet cand el o arunca pe saltea. Stand deasupra ei, el incuviinta din cap. - Imi place cum arati pe un pat in dezordine. -Ah, serios? Serena se ridica in genunchi. Ei bine, eu a§ vrea sa §tiu de unde ti-a venit ideea ca pod sa ma azvarli a§a. Punandu-§i mainile in sold, halatul desfacut ii cazu de pe un umar. Nu este prima data, continua ea, amintindu-si cum o aruncase in ocean, dar daca crezi ca i^i pod face un obicei... - Stiu, nimeni nu imbranceste un MacGregor, murmura el agatandu-si un deget in deschizatura halatului. -A sa este. Ii impinse mana si reusi sa largeasca deschizatura din fata. Adu-ti aminte asta data viitoare cand id mai vine sa ma arunci pe undeva. -A sa voi face. Imi pare rau, Cu un zambet de scuza, el intinse mana. Precauta, Serena accepta dand sa coboare din pat. Intno clipa fu pe spate, tintuita sub el. -Justin! Straduindu'se sa nu rada, il impinse. Vrei sa incetezi? Trebuie sa ma imbrac. - Nu, nu, trebuie sa te dezbraci. Da-mi voie sa te ajut. Cu un gest larg din mana, ii desfacu halatul complet. - Inceteaza! Amuzata, frustrata si excitata, i se impotrivi. Justin, vorbesc serios! Menajera ar putea intra in orice clipa. -N u vine pana diseara. Gasi un loc, in josul coastelor ei si simd un fior de placere cand ea gemu. Am sunat la curatenie. -Tu... Cu o noua zvacnire de energie incerca sa se elibereze. Ai facuto din nou! Reusise aproape sa isi
172
Nora Roberts
elibereze bratele, dar el i le prinse. Nu te-ai gandit ca s-ar putea sa am planuri? Ca poate nu vreau sa imi petrec dupa-amiaza in pat cu tine? - M-am gandit ca am sanse mari sa te conving, o con tra el cu usurinta. - Oh! Dadu din picioare, impletindu-si-le cu ale lui in timp ce se zvarcolea sub el. - Bine, ne luptam mai intai. Trei din cinci incercari. - Nu e amuzant, spuse ea, inghitindu-f i un chicot de ras. Vorbesc serios. - Foarte serios. O rostogoli pana ajunse deasupra lui. Asta e una. Inainte sa apuce sa isi traga sufletul, se trezi din nou sub el. Doua pentru mine. - Oh, sigur. Serena isi sufla parul ud din ochi. E un meci egal cand sunt pe jumatate dezbracatS si tu e§ti complet imbracat. -A i dreptate. Ii acoperi fata cu sarutari scurte, tachinand-o. De ce nu faci ceva in privinta asta? Am mainile ocupate. Ea gemu involuntar cand mainile lui ii mangaiara trupul. - Fault; spuse ea cu respirapa taiata. Justin... - Sa ma opresc? intreba el cu jumatate de gur&, ochii adntid asupra ei in timp ce degetele lui incercau sa o convinga. -N u. Incalcindu-si degetele in parul lui, ea ii trase gura peste a ei. Era intotdeauna la fel, intotdeauna unic. De fiecare data cand buzele lui le intalneau pe ale ei, ea sim^ea socul acela mole§itor de caldura. Oasele ei se inmuiau cu o lentoare deosebita pana cand tot trupul ii era o masa fluida si calda. Dar fiorul era intotdeauna proaspat, ca si cum s-ar fi intamplat pentru prima data, Uitand de cererea lui sa il dezbrace, Serena se lasa moale dupa primul val de placere. Justin simti abandonul, un abandon care stia ca era doar preludiul excitarii ei nestapanite
Un pariu pe soarta
173
si a cerintelor frenetice. Se bucura de puterea de scurta durata si navalnica a controlului absolut. Era a lui acum, o femeie puternica, vitala, care pentru cateva clipe pretioase avea sa fie ca plastilina in mainile lui. Acest gand ll facu sa fie bland, mangaind-o cu mai multa tandrete de cal se crezuse el insusi capabil. Dragostea facea o as ernenea diferenta? se intreba el, conducandu-si degetele lungi si osoase peste pielea ei. Buzele lui le atinsera pe ale ei, inabu^ind sunetul ei bland de placere. Ochii ei intredeschisi ii intalnira pe ai lui. Cand ii trasa conturul gurii cu limba, pleoapele ei se zbatura. Isi freca buzele de ale ei, savurand gustul, apoi I§i dadu seama ca mainile i se oprira. Intreaga lui fiinta parea concentrata pe intalnirea celor doua guri. Puterea pe care o simtise deveni vulnerabilitate, aproape ca abandonul pe care i-1 oferise Serena. Se simtea slabit si neinfricat. - Te iubesc, murmura el deasupra gurii ei. Nu stiam cat de mult. Sarutul fu adanc, lent si mai excitant decat orice cunoscuse pana atunci. Apoi limba ei o cauta pe a lui, trecandu-i printre buze pentru a savura toate gusturile §i aromele. Strafiilgerat de un fior, §tiu ca abandonul ei luase sfarsit. Serena ii trase puloverul din lanii moale peste piept, peste umeri, astfel ca buzele lor trebuira sa se desparta, insa doar pentru o clipa. Mainile ei erau ocupate atingand, framantand, cerand. Le putea vedea cu ochii min^ii, moi §i albe pe pielea lui inchisa la culoare, unghiile lucioase femi nine zgariindu-1 peste tot de excitare. I$i muta buzele pe umarul ei, muscand-o tandru, §i fu asaltat de parfumul ei. II facu sa se gandeasca la noptile toride de vara, la iubirea salbatica in iarba verde inalta. O saruta, din ce in ce mai disperat, in interiorul cotului, unde pulsul rapid intensifica parfumul. Cand isi ingropa gura in pielea palida cu vinisoare albastrii, trupul ei se arcui, strafulgerat de pasiune.
174
Nora Roberts
Serena se rostogoli spre el, astfel ca acum erau unul langa celalalt, apoi isi incolaci bratele in jurul lui. Nu simtea invalmaseala asternuturilor sub ea sau matasea rece a halatului care alunecase pana la glezne. Tot ce simtea era trupul lui puternic §i fierbinte lipit de al ei si cararea umeda, pe care gura lui o trasa pe trupul ei, infiorand-o. Cand el cobori mai jos, ea il imboldi spre toate locurile secrete pe care el le descoperise pentru amandoi. Nimeni altcineva nu mai avea sa ii provoace acea foame torida si lasciva. O umplea, o consuma, ii dadea putere. Cu o izbucnire brusca de energie, ea trecu deasupra lui, cu gura lacoma, mainile grabite si agile. El gemu, prim zandu-i parul lins si umed. Sunetul o facu sa se miste si mai rapid deasupra lui. „E frumos, atat de frumos“, doar la asta se putea gandi in timp ce atingea si gusta din nou. O pelicula subtire de transpirape lucea pe pielea lui maslinie; Serena simtea gustul sarat, colindand peste pieptul puternic si neted, peste linia subtire a coastelor uratita de cicatricea zimtata, peste soldurile inguste cu oase lungi. Apoi mainile lui o apucara, tragand-o in sus pana cand gura lui se inchise peste a ei. Ea inspira aroma amestecata a gusturilor lor pana cand capul incepu sa i se invart&. Trupul ei parea sa se mi§te fara voia ei, alunecand pana il primi inauntrul ei. Senzatia o cutremura, facand-o sa strige si sa se arcuiasca. Dar el se ridica odata cu ea, cu mainile inca prinse in parul ei si cu gura lipita de a ei. Nu putea sa respire, dar chiar si straduindmse sa dea de aer, trupul ei i§i stabili propriul ritm furios. Bratele ii erau inclestate in jurul lui, ale lui in jurul ei. Stransoarea reciproca se inaspri cand ajunsera pe cub mea inalta, rarefiata, apoi ca o singura forma alunecarS inapoi pe pat, ramasi cu rasuflarea taiata.
Un pariu pe soarta
175
- Nu pot sa ma satur de tine, reu§i Justin sa sopteasca. Nu e niciodata destul. - Nu. Serena isi lSsS capul sa alunece moale pe umarul lui. Nu te satura niciodata. RSmaserS intinsi in tScere, in timp ce respiratia li se potolea si tremurul dispSrea. Cu palma pe inima lui, ea simtea cum bataile deveneau lente, puternice si stabile. - Nu existi decat tu, spuse Justin, simtind ferocitatea bruscS a dragostei. Numai tu existi in viata mea. Serena inal^S capul si se uita la el. - „Iubirea care nu e nebunie nu e iubire.“ Zambind, ea ii contura linia pometelui. Nu am inteles asta niciodatS pans acum. Stiu ca nu mai vreau sa fiu niciodata normala. El ii aduse degetul la buze. - Deci, inteligenta Serena MacGregor alege nebunia. Stramband din nas, ea isi indoi coatele sprijinindu-se pe pieptul lui. - Nu e nevoie sa imi aduci inteligenta in discutie. -M a fascineaza, ii spuse Justin. Si este o parte din tine pe care inca nu am explorat-o. Cat de inteligenta esti? Ea ridica o spranceana. - E o intrebare abstracts, ii raspunse ea afectat. -A h, deci esti evaziva. Ranjind, ii dadu parul la o parte de pe umeri. Cate diplome ai? - Prima intrebare nu are nimic de-a face cu cea de-a doua. Tu cat de inteligent e§ti? - Suficient de inteligent sa imi dau seama ca sunt luat peste picior, spuse el bland. Nu ti-ai dorit cu ardoare sa intri in politics sau in sistemul de justitie asemenea fratilor tSi? -N u. Singura mea dorinta arzStoare a fost sS invat. Apoi am dorit cu ardoare sS fac. Acum - isi muscS buza inferioarS - am mai multe dorinte arzStoare.
176
Nora Roberts
- Hm. Isi dadu ragaz sa se infrupte cu gura ei o clipa. Nu simti ca administrarea unui hotel cu cazinou este o risipa a educatiei tale? - Sigur ca nu. Educatia mea este a mea, o voi avea intotdeauna indiferent ce aleg sa fac. La ce bun diplomele daca nu te bucuri de viata? Oftand, se lasa din nou pe pieptul lui. Nu am studiat ca sa adun bucati de hartie bune de pus in rama, ci pentru ca am fost curioasa. Tu de ce conduci hoteluri? - Pentru ca sunt bun la asta. Serena ii zambi. - S i acesta este motivul pentru care aproape am devenit studenta de meserie. Dar devenea prea repetitiv si prea usor. Aici sunt provocari in fiecare zi si o varietate constants de oameni. Si, adauga ea ingamfata, si eu sunt buna la asta. - Nero zice ca ai clasa. Acum zambetul Serenei deveni la fel de ingamfat ca vocea ei-Este foarte perspicace. De ce nu 1-ai facut pe el administrator? -N u a fost interesat. Justin incepu sa isi plimbe mana in sus §i in jos pe coloana ei. Ii place postul de depanator neoficial. II trimit in Malta anul viitor. - A§adar, ai cumparat cazinoul? - In curand. Ganditor, ii studie fa£a. Ma gandeam sa imi iau un partener. Zari lumina unui zambet in ochii ei inainte sa isi curbeze buzele. - Chiar asa? Atunci presupun ca ar trebui sa imi depun oferta numaidecat. Ii prinse ceafa in palma. - Cu cat mai curand, cu atat mai bine, murmura el, apropiindu-si buzele de ale ei. Cand suna telefonul, injura colorat.
Un pariu pe soarta
177
Serena rase si se cuibari langa gatul lui, in timp ce se intinse dupa receptor. -Blade. Ascultand vocea joasa, tremuratoare a lui Kate, se chinui sa isi ascunda incordarea. Serena ar fi simpt. Bine, Kate, cobor. Dupa ce inehise, o saruta pe Serena in crestet. A intervenit ceva jos. Serena ofta resemnata. - Asta e problema cu locuitul la locul de munca. Intorcandu-se pe partea cealalta, se intinse. Ar trebui sa cobor si eu. -N u ti-ai luat nici o zi libera de mai bine de o saptamana. In timp ce se imbraca, Justin se intreba daca era intelept sa o lase acolo sau sa o duca jos cu el. Decise ca ii era mai bine in apartament. Relaxeaza-te un timp, ma in tore curand. Ce-ar fi sa comanzi pranzul? Gandul de a4 avea doar pentru ea intreaga dupa-amiaza era prea tentant. Serena nu se mai gandi la documentele de pe birou. - Bine - o ora? - Da, bine. Preocupat, se indrepta catre ascensor. Kate il astepta la iesirea din lift. Tacuta, ii intinse lui Justin un plic alb simplu. -Steve 1-a gasit la receptie. De cum bam vazut... Se opri, apoi isi recapata controlul. E la fel cu cel pe care bai primit in Vegas, nu-i asa? - Da, raspunse Justin sec, studiind literele patratoase executate perfect care ii compuneau numele. Ii veni brusc sa il rupa in bucati, dar lua un deschizator de scrisori si rupse cu grija o margine. Scotand biletul, il despaturi. NU SA TERMINAT iNCA. TREBUIE SA PIATESTI. -Suna paza, ii spuse el lui Kate, citind cuvintele a doua oara. Apoi expira cu o injuratura violenta. Si politia.
178
Nora Roberts
capitolul 11 Serena isi trase pe cap un pulover negru de angora. Avea sa se simta bine lenevind o zi, decise ea, trandavind in apartament in haine confortabile fara sa faca absolut nimic. Ea si Justin nu mai petrecusera o zi intreaga impreuna din St. Thomas. Isi aduse aminte de cerceii pe care i-i daruise Justin. Avea sa ii poarte diseara, isi zise Serena, deschizand sertarul de sus al comodei ca sa scoata cutia. „Sunt splendizi“, isi spuse ea, uitandu-se din nou la ei. Cu atat mai splendizi, cu cat ii cumparase pentru ea atunci, inainte de a deveni iubiti. Ce barbat ciudat e, reflecta ea. Atat de degajat in unele privinte, introspectiv, si totusi era capabil de asemenea gesturi incredibil de dragalase. Violetele din camera ei in prima zi - sampanie la micul dejun. Si sub toate astea se afla acel element de violenta latenta si conn-da ta. Toate aceste aspecte ale lui o emotionau. „Cat de inteligenta esti?“ Serena rase amintindu-si intrebarea lui Justin. „Destul de inteligenta sa stiu ca sunt o femeie foarte norocoasa“, raspunse ea in gand. Cautand din nou in sertar, scoase o moneda cu cap pe ambele fete pe care o cumparase cat Justin fusese in Vegas. Serena o examina zambind, apoi o puse in buzunarul blugilor. „Si destul de inteligenta sa imi tin un as in maneca“, adauga ea cu o scanteiere rautacioasa in privire. Privindu-si reflexia din oglinda, zambetul Serenei se transforma intro privire inmarmurita. Parul i se uscase ca un mop incalcit si nestapanit in jurul fetei. „Ce harababura“, isi zise ea luand peria. Avea sa faca ceva in privinta asta inainte sa sune la room-service. Justin nu avea decat sa astepte sa vina pranzul, adauga ea tragand dureros de nodurile din par. Aplecandu-se din talie, isi
Un pariu pe soarta
179
lasa parul sa cada in fata, apoi stranse din dinti si incepu sa il perie pe dedesubt. -Au! O clipa, striga ea cand auzi bataia rapida §i inceata in usa. Caine sau Alan si-or fi gasit norocul cu Lena Maxwell, isi zise ea cu un zambet, indreptandu-se spre u§a, periindu-si inca parul. Sa nu te astepd sa te combin cu... oh. - Curatenia. Un baiat zvelt in jur de douazeci de ani ii zambi timid. Probabil Justin decisese sa ii trimita inainte de pranz, concluziona ea. Tipic. Ar fi putut sa sune sa ii spuna. - Pot veni mai tarziu daca... -O h, nu, imi cer scuze. Ma gandeam la altceva. Serena ii zambi, deschizand usa suficient cat el sa poata impinge caruciorul inauntru. Esti nou, nu-i asa? - Da, doamna. Este prima mea zi. Asta explica nervozitatea, decise ea, zambindmi mai cald. - Relaxeaza-te si nu te grabi, il sfatui ea. Nu iti stau in drum. Facand semn cu peria, se intoarse. Incepe cu bucataria in timp ce eu... Ceva ii acoperi gura si nasul. Prea uimita ca sa ii fie frica, Serena apuca mana care o tinea, tragand aer in piept ca sa strige. Inhala ceva puternic si gretos de dulce care ii dadu ameteli. Recunoscand mirosul, incepu sa se zbata mai tare, luptandu-se cu vaporii care ii jucau in fata ochilor. Oh, Dumnezeule, nu. Bratele in cazura grele pe langa corp, iar peria ii aluneca dintre degete. Justin... - Receptionerul 1-a gasit pe tejghea, ii spuse Justin locotenentului Renicki. Se pare ca nimeni nu a vazut cine 1-a lasat. A fost in perioada predarii camerelor, si personalul de la receptie era ocupat. -D a. Ei bine, nu e prost. Locotenentul de politie ridica hartia simpla de un colt si o puse intr-o punga
180
Nora Roberts
de plastic. Trebuie sa predau asta Biroului presupun, dar deocamdata las niste agenti in civil la hotel. - Am propria firma de securitate in hotel. Locotenentul Renicki ridica ambele sprancene stufoase si incaruntite ca semn de confirmare. „Nu ii place sa aiba de-a face cu mine", decise el. „Oh, e calm." II privi pe Justin aprinzandu-si un trabuc fara sa ii tremure mainile. „Nu il ating prea multe lucruri pe acest individ." - Aveti du§mani, domnule Blade? Justin ii arunca o privire blajina. -A sa se pare. - Cineva anume despre care vreti sa imi povestiti? -N u. - Este prima amenintare pe care ati primit-o de cand v-ati intors din Nevada? - Da. Locotenentul Renicki i$i suprima un zambet. Personajele de genul lui Blade il faceau sa se simta ca un den tist care incerca sa scoata o masea incapai;anata. -A ti angajat sau ati concediat pe cineva recent? In loc de raspuns, Justin apasa butonul interfonului. - Kate, Verifica la Personal. Vezi pe cine am angajat sau am concediat in ultimele doua luni. Apoi cere liste §i de la restul hotelurilor. - Mare inventie, calculatorul, spuse locotenentul cand Justin inebise. Am un adolescent de-a dreptul casatorit cu calculatorul. Neprimind raspuns, ridica din umerii sai rotunzi. Voi verifica personal securitatea hotelului. Daca vrea sa plaseze o bomba, mai intai va trebui sa intre. -Poate sa intre, ii aminti Justin, daca declara un nume la receptie. - Adevarat. Locotenentul Renicki privi cum se ridica fumul de trabuc. Ap putea sa inchideti. Singura schimbare in expresia lui Justin fu o u§oara ingustarea a ochilor.
Un pariu pe soarta
181
-N u. -N ici nu ma gandeam. Locotenentul Renicki se ridica din scaun. Oamenii mei vor fi discreti, domnule Blade, dar vom face o cautare de rutina. Revin la dumneavoastra dupa ce vorbesc cu cei de la receptie. - Multumesc, domnule locotenent. Justin a§teptS pana cand usa se lnchise in urma lui, apoi isi stinse trabucul cu o forta care il rupse in doua. Daca inainte simtea ca era urmarit, acum simtea cum cineva ii sufla in ceafa. Era aici §i acum - daca nu in hotel, atunci undeva in apropiere. Asteptand. Serena urma sa se intoarca la Hyannis Port chit ca Justin trebuia sa o lege §i sa o arunce intT'Un avion. Ramase nemiscat o clipa, pana se calma din nou. Nu o convingea pe Serena strigand §i amenintand. Singurul mod ar fi sa ii arate ca prezenta ei acolo il punea pe el in imposibilitatea de a gandi complet rational. Daca ea pleca, ar fi putut gandi destul de limpede §i, poate, isi va da seama cine era si de ce. Justin suna din nou la interfon. - Kate, voi fi sus. Transfera-mi telefoanele acolo. Ridicandmse, se duse la ascensor. Poate pe drum avea sa se gandeasca la cel mai bun mod de a-i spune Serenei ca o dadea afara - impreuna cu ffatii ei - din hotelul lui. Justin intra in living si se uita catre fereastra, asteptandu-se sa o gaseasca asezata acolo, luand pranzul. Fu usor surprins sa vada ca masa era goala - intarziase ceva mai mult decat isi propusese. Gandindu-se ca poate adormise din nou, Justin intra in dormitor. De data asta, patul deranjat nu ii starni dorinta, ci ii aduse un sentiment de neliniste. Justin se indrepta spre baie, strigand-o. O urma slaba a parfumului ei plutea in aer. Cum incaperea era goala, nelinistea lui Justin spori. „Nu fi idiot", isi spuse el. „Nu era legata in apartament. Ar fi putut iesi dintr-o sumedenie de motive. Dar ma a^tepta. Ar fi sunat jos.“ De unde stia? Iesind din nou in living,
182
Nora Roberts
Justin isi aminti ca nu fusesera impreuna suficient de mult timp ca sa fie siguri de obiceiurile celuilalt. Ar fi putut cobori la magazin sa isi cumpere o rochie. Aplecandu-se, Justin ridica peria micuta de pe covor, cu maner emailat. Pret de o clipa, mintea i se goli si nu facu altceva decat sa se uite fix la ea. Clatina din cap, limpezindu-si gandurile. Exagera cu panica - Serena avea sa intre din clipa in clipa. Era stilul ei sa isi lase lucrurile peste tot prin apartament. Sa fie dezordonata, isi spuse el nemilos. Nu neglijenta. Ridicand receptorul, apasa un numar. - Suna pagerul Serenei MacGregor. Tinu peria in mana si astepta. Jacheta ei cu margele era aruncata pe spatarul canapelei. Isi amintea cum i-o daduse jos in noaptea trecuta. Candva, spre dimineata, ea o luase si o aruncase acolo. Atunci de ce si-ar fi lasat peria pe covor? - Domnisoara MacGregor nu raspunde la mesaj, domnule. Justin simti cum i se strange nodul din stomac. Inciesta mana pe manerul periei pana cand ameninf:a sa il rupa/ p -Suna pagerul lui Alan sau Caine MacGregor. UP tandu-se la ceas, Justin observa ca trecuse o jumatate de ora peste ora la care ii spusese Serenei sa il astepte. - Caine MacGregor. -Justin la telefon. Serena e cu tine? -N u, eu si Alan eram... - Ap vazut'O? -N u de azi'dimineata. Era pentru prima data in cei zece ani de cand il cunostea pe Justin, isi dadu seama Caine, cand auzea o urma de panica in vocea lui atat de stapanita. Simti un fior de gheata pe sira spinarii. De ce? Justin se trezi cu gatul uscat si privi la peria din mana. - A disparut.
Un pariu pe soarta
183
Caine sim£i cum receptorul se umeze§te in mana lui. - Unde e§ti? -Sus. - Venim imediat. In cateva minute, Justin le deschise usa fratilor Serenei. - Poate a iesit dup& ceva, spuse Caine imediat. Ai verificat sa vezi daca a luat ma§ina? -N u. Justin se injura si ridica din nou receptorul. Blade la telefon. Domni§oara MacGregor a luat masina? Astepta furios, nerabdator, in timp ce Caine se plimba agitat prin camera, iar Alan il urmarea. Justin asculta raspunsul de la garaj, apoi inchise fara sa spuna o vorba. Masina e tot acolo. - Poate s-a dus la o plimbare pe plaja, sugera Alan. -M a astepta sa ma intorc acum o jumatate de ora, spuse Justin sec. Trebuia sa comande pranzul, dar am verificat, nu a sunat la room'service. Am gasit asta langa u§a de la intrare. Alan lua peria din mana lui Justin. Isi amintea ca ii daruise setul de infrumusetare de epoca atunci cand implinise saisprezece ani. Era unul dintre putinele lucruri ale ei de care avea mare grija. - V-ati certat? Justin se rasuci catre Caine, pe cale sa isi piarda controlul. -Justin, spuse Caine repede, Rena este iute de manie. Daca a fost furioasa, ar fi putut sa piece fara sa spuna o vorba cuiva. S-ar fi plimbat pe plaja pana s-ar fi calmat. - Nu, nu ne-am certat, spuse Justin scurt. Am facut dragoste. Isi baga mainile in buzunar, strangand pumnii. Am primit un telefon de jos. Fusese lasat un plic pentru mine la receptie. Era o noua amenintare. Alan aseza peria Serenei cu grija pe masa. -Justin. Astepta pana cand privirea verde furioasa o intalni pe a lui. Suna la politie.
184
Nora Roberts
Asemenea unui semn de exclamatie la sfarsitul cuvintelor lui, telefonul suna, Justin se repezi sa raspunda. - Serena, spuse el. - O cauti deja? Vocea era inabusita si nu se putea distinge sexul. Indianca ta e la mine, Blade. Conexiunea se termina cu un clic. Justin ramase nemi^cat secunde in sir. Simtea gust de cupru in gura si recunoscu frica. - E la el, auzi pe cineva spunand, dandu-si apoi seama ca era vocea lui. Intr-un val de furie oarba smulse telefonul din perete si il arunca in celalalt capat al camerei. Nenorocitul ala a pus mana pe ea. Locotenentul Renicki se uita prin livingul din apartamentul lui Justin si decise ca era mai plin de caldura decat se asteptase. Barbatul pe care il cunoscuse jos parea facut pentru culori reci si linii drepte. Privirea lui se opri asupra telefonului care ramasese cazut langa peretele dinspre est. „Mata blanda zgarie rau“, isi spuse el. Barbatul blond inalt care privea pe fereastra era Caine,.'MacGregor, avocatul la moda care in prezent era procuror general in Massachusetts. Barbatul brunet asezat in scaun uitandu-se fix la peria pe care o tinea in mana era Alan MacGregor, senator, cu afinitati de stanga si volubil. Locotenentul se uita din nou la Justin. - Ce-ar fi sa-mi povestih din nou ce s-a intamplat. Privirea lui Justin se opri asupra locotenentului Renicki, plina de furie si cu un control de gheata. - Am coborat sa verific plicul care fusese lasat pentru mine la receptie. Am lasat-o pe Serena aici; era putin trecut de amiaza. Planuiseram sa luam pranzul in apartament peste o ora. Am intarziat si cand m-am intors nu era aici. Am fost ingrijorat, apoi i-am gasit peria cazuta pe podea langa u§a de la intrare si i-am dat mesaj pe pager. Pentru ca nu a raspuns, i-am contactat
Un pariu pe soarta
185
pe fratii ei. In urma cu cincisprezece minute, am primit un telefon. - Da, aparent de la un rapitor, completa Renicki, nesigur daca era satisfacut sau enervat de recitalul degajat al lui Justin. Nu mi-a^i spus cu exactitate ce a zis. Justin il privi lung si intens pe locotenent. - Mi-a spus ca indianca mea e la el. Gata sa explodeze, Caine se intoarse brusc de la fereastra. -L a naiba, asa nu ajungem nicaieri! De ce nu o cautati? Locotenentul Renicki il privi obosit si rabdator. - Tocmai asta facem, domnule MacGregor. - Va suna din nou, spuse Alan incet. Ridica privirea de la perie si intalni privirea locotenentului. Trebuie sa stie ca Justin impreuna cu familia noastra putem stran ge orice suma de bani sa o luam pe Rena inapoi. Isi muta privirea catre Justin si ramase acolo. Daca motivul sunt banii. - Va trebui sa plecam de la aceasta premisa deocamdata, domnule senator, spuse locotenentul Renicki pe un ton serios. Cu permisiunea dumneavoastra, va vom instala un microfon in telefon, domnule Blade. - Faced tot ce trebuie. Atunci Caine se uita la Justin, de fapt, se uita la el pentru prima data de cand primise telefonul. - Unde este coniacul? - Poftim? - Ai nevoie de o bautura. Cand Justin clatina aproape imperceptibil din cap, Caine injura. Ei bine, eu imi voi turna un pahar - inainte sa-i sun pe mama si pe tata. Justin simti un junghi in capul pieptului si li facu semn. - In dulapul de acolo. Din capete opuse ale apartamentului, telefonul incepu sa sune. Fara sa astepte acordul locotenentului
186
Nora Roberts
Renicki, Justin se duse in bucatarie sa raspunda. Nu ii venea sa mearga in dormitor, -Blade. Inchizand ochii isi alunga frustrarea, apoi lntinse receptorul. Este pentru dumneata, ii spuse el locotenentului. Cand se intoarse in living, Justin ii gasi pe Alan si Caine stand in picioare in mijlocul incaperii, vorbind incet. - Alan ii va suna pe parintii nostri, ii spuse Caine. Vor primi vestea mai usor de la el. Vor dori sa vina aid. Justin se stradui mult sa nu isi tradeze panica sau suferinta. - Desigur. Cand locotenentul Renicki intra in camera, astepta pana cand toti trei se uitara la el. -Oamenii mei au gasit un carucior de curatenie abandonat in garaj. Laboratorul il va analiza minutios, dar au gasit §i o carpa imbibata cu eter. Se pare ca asa au scos-o fara sa vada nimeni. Privind atent, locotenentul Renicki observa cum incheieturile lui Caine se albira pe pahar, precum si valul de furie ingrozita din ochii lui Alan. Nu zari nici o schimbare de expresie pe fata lui Justin. Avem descrierea domnisoarei MacGregor de la dumneavoastra, domnule Blade, dar ne-ar ajuta si o fotografie. Justin se uita fix in timp ce durerea i se ridica din stomac pana in gat. -N u am poza. - Am eu. Amortit, Alan i§i cauta portofelul. -Vom instala microfonul numaidecat, domnule Blade, continua locotenentul Renicki uitandu-se la poza primita de la Alan. Vom inregistra tot ce se spune. Cu cat il tineti mai mult la telefon, cu atat mai bine. On ce va cere, insistati sa vorbiti cu domnisoara MacGre gor inainte sa conveniti orice. Trebuie sa confirmam
Un pariu pe soarta.
187
ca intr-adevar se afla la el. „Si ca e in viata“, continua el numai pentru sine. - Si daca refuza? - Atunci refuzati sa negociati. Justin se for^a sa se aseze. Daca statea in picioare, se plimba - daca se plimba, isi pierdea controlul. - Nu, spuse el. -Justin, il intrerupse Alan inainte ca locotenentul Renicki sa apuce sa adauge ceva. Domnul locotenent are dreptate. Trebuie sa fim siguri ca Rena se afla la el si este teaf&ra. E vorba de Rena, isi zise el salbatic, straduindu-se sa isi pastreze vocea calm&. Rena noastra. Daca li spui clar ca nu poate fi vorba de rascumparare decat daca ii auzi vocea, ti-o va da la telefon. „Trebuie sa platesti." Cuvintele ii navalira in minte lui Justin. „Nu Serena“, isi zise el cu disperare. „Dumnezeule, nu Serena!" - § i dupa ce vorbesc cu ea, incepu Justin, voi fi de acord cu orice termeni ar impune. Nu ma voi targui, nu voi trage de timp. - Sunt banii dumneavoastra, domnule Blade. Locote' nentul Renicki ii zambi timid. As vrea sa ii ascultati vocea cu foarte multa atentie cand va suna din nou. Este probabil sa fie deformata, dar s-ar putea sa recunoasteti un mod de exprimare sau o inflexiune. Se auzi o bataie scurta in usa, si locotenentul se duse sa deschida. In timp ce acesta vorbea in soapta cu unul dintre oamenii lui, Caine se apropie din nou pe Jus tin, oferindu-i coniac. Pentru a doua oara, Justin clatina din cap. -II vor prinde, spuse Caine, avand nevoie sa auda cuvintele rostite. Incet, Justin ridica privirea. - Si cand o vor face, spuse el calm, il voi ucide. Ametita si cu dureri, Serena se trezi gemand. Dormise prea mult? se intreba ea. Avea sa intarzie la curs daca
188
Nora Roberts
nu - mi, nu, la tura de la cazinou §i Dale... Justin - nu, Justin avea sa urce pentru pranz, iar ea nici nu sunase la room-service. Trebuia sa se ridice, dar ochii refuzau sa se deschida, si simtea o u§oara senzatie de greata de la stomac. Bolnava, isi spuse ea ca prin ceata. Dar nu se imbolnavea nidodata. Cum...? Usa, isi aminti ea. Cineva la usa. Greata reveni din nou si, odata cu ea, frica. Adunandu-si toate puterile, Serena deschise ochii. Incaperea era mica si intunecata. Peste singura fereastra era trasa o jaluzea. Langa perete se afla un birou ieftin din lemn de artar, cu o oglinda plina de praf si un balansoar mic cu spatar drept. Nu exista nici o lampa, doar o plafoniera deasupra capului. Intrucat era stinsa si niste lumina se filtra prin jaluzea, Serena isi dadu seama ca era inca zi. Dar simtul timpului ii fusese afectat, nu avea idee ce zi era. Cineva zugravise la un moment dat peretii intr-un galben aprins, dar culoarea se estompase, astfel ca acum semanau mai degraba cu paginile unei carti foarte vechi. Serena se afla in mijlocul unui pat dublu, peste o cuvertura uzata din janilie. Cand incerca sa-si miste bratul drept, descoperi ca era legata de cadrul patului. In acel moment frica invinse greata. Baiatul de la curatenie, isi aminti ea. Eter. Oh, Doamne, cum putuse sa fie atat de proasta! Justin o avertizase... Justin, isi aminti ea, muscandu-si buza de jos. Trebuie sa fi innebunit deja. O cauta? Chemase politia? Poate crezuse ca iesise doar cu treburi. „Trebuie sa scap de aici“, isi zise Serena disperata si se trase mai aproape de tablie ca sa smuceasca de catuse. Baiatul trebuia sa fi avut ceva de-a face cu bomba din Vegas. Parea incredibil. Arata aproape prea tanar ca sa se barbiereasca. Nu era prea tanar ca sa rapeasca, isi aminti ea cu tristete, tragand inutil de catusele de metal. Cand ii auzi pasii, ramase nemiscata si astepta.
Un -pariu pe soarta
189
*
Planuise totul perfect, isi zise Terry, punand jos receptorul. Fusese riscant sa rapeasca femeia de sub nasul lui Blade, dar meritase din plin. Mai mult decat bomba, decise el, batand darabana pe masa. Fusese nevoit sa le dea prea mult timp si gasisera bomba pentru ca nu dorise sa raneasca pe nimeni. Doar pe Blade. Dar asta asta era perfect. Era frumoasa, isi zise el. Blade avea sa plateasca sa o primeasca inapoi. Dar, inainte sa plateasca, urma sa sufere. Terry avea sa se asigure de asta. Ca sa scape de propria incordare, isi reaminti cat de istet fusese. In timp ce Justin se afla in Vegas, Terry era in drum spre Atlantic City. La acel moment fusese suparat pe el insusi pentru ca nu alesese hotelul de pe Coasta de Est de la bun inceput. Dar totul se potrivise. O observase pe Serena in prima noapte petrecuta la cazinou - atunci aflase ca era partenera lui Justin. Cateva intrebari degajate plasate in locul potrivit il informasera ca era mai mult decat atat pentru el. Atunci Terry isi pusese la cale planul. La inceput fusese speriat. Sa scoata o femeie dintr-un hotel era mai complicat decat sa introduca o bomba. Dar urmarise. Nimeni nu le dadea aten^e celor in uniforme albe simple. Dupa cateva zile in care urmarise miscarile Serenei, ajunsese la concluzia ca exista o intrare privata din birou catre apartament. Probabil un lift, isi zise el. Era felul in care bogatii faceau lucrurile. Fusese rabdator, petrecandu-§i mare parte din timp la aparatele de joc, a§teptand. Cand il vazuse pe Justin intorcandu-se, stiuse cS. era timpul sa actioneze. Fusese usor s& fure uniforma, la fel de usor ca si sa plaseze plicul. Nimeni nu-1 bagase in seama pe barbatul tanar, cu infatisare inofensiva, in haine simple. In secunda in care il vazuse pe receptioner ducand plicul in birou, Terry incepuse sa actioneze.
190
Nora Roberts
Trebuise sa se forteze sa nu se grabeasca. Isi spusese ca trebuia sa ii dea lui Justin zece minute bune sa ajunga jos. La etajul trei isi schimbase hainele intr-o debara, apoi pur si simplu se indepartase cu un carucior de curatenie care se afla pe coridor. Isi aminti cum ii batuse inima cand intrase in liftul de serviciu. Exista posibilitatea ca ea sa nu fie acolo, sa fi coborat cu Justin, si atunci el ar fi trebuit sa o ia de la capat. Cand ea deschisese usa si zambise, aproape isi pierduse cumpatul. Apoi isi amintise de Blade. Restul fusese usor. Ii luase mai putin de cinci minute sa ii acopere am pul inconstient cu o panza si sa coboare cu caruciorul in garaj unde era masina lui. Cu Serena pe bancheta din spate, acoperita cu o patura, plecase pur §i simplu. Dar ea fusese inconstienta multa vreme. Poate folosise prea mult eter sau... Apoi ii auzi geamatul. Terry se ridica sa ii pregateasca o cana de ceai. Cand deschise usa, Serena statea sprijinita de tablie, privindud fix. Dar nu arata atat de speriata pe cat se asteptase. Se intreba daca era in soc. Se asteptase ca ea sa inceapa sa strige in orice clipa. - Daca strigi, rosti el incet, va trebui sa ip pun calu§. Nu vreau sa fac asta. Serena vazu ca tinea o cana §i ca ii tremura mana. Un rapitor emotionat, isi spuse ea repede, era mai periculos decat unul calm. Isi inghiti orice impuls de a striga. - Nu o sa strig. - Ti-am adus ceai. Se apropie putin. Probabil te simti putin rau. O aborda a§a cum ar fi abordat un animal incoltit, isi spuse ea. „Se asteapta sa fiu ingrozita“, isi dadu ea seama. Ei bine, nu era departe de adevar. S-ar putea sa fie in avantajul ei sa nu arate prea multa stapanire de sine. In interior se forfa sa ramana calma. Primul lucru pe care trebuia sa il afle era unde tinea cheile de la catuse.
Un pariu pe soarta
191
-A sa este. Te rog - spuse ea, tremurandu-si vocea pot merge la baie? - Bine, mi i£i voi face rau. El vorbi linistitor, punand ceaiul deoparte si apropiindu-se de ea. Scoase o cbeie din buzunarul blugilor §i o introduse in incuietoarea de la incheietura. Daca incerci sa fugi sau incepi sa tipi, va trebui sa te opresc. Facu o pauza, punand la loc metalul pe incheietura ei. Intelegi? Serena incuviin^a din cap. Era mai puternic decat parea, descoperi ea. Tacut, o conduse in baia mica. -Voi fi chiar langa usa, o avertiza el. Fii isteata si nu o sa pa£e§ti nimic. Incuviin^and, Serena intra. Imediat cauta un mijloc de scapare si fu nemultumita. Nu era nici macar o fereastra. O arma. O cautare grabita nu dezvalui decat un dulap pentru prosoape care nu se misca din loc. Isi mu§ca buza, in timp ce frica si neputinta incepura sa o napadeasca. Trebuia sa gaseasca o alta cale. Va gasi alta cale. Dadu drumul la apa rece in chiuveta §i isi stropi fata. Trebuia sa ramana calma §i vigilenta. Si nu avea voie sa il subestimeze pe barbatul de dincolo de usa. Era periculos pentru ca era la fel de inspaimantat ca ea. A§a ca ea avea sa para si mai inspaimantata, decise. Urma sa se ghemuiasca §i sa planga pentru ca el sa nu stie ca il urmarise, asteptand ocazia sa scape. Mai intai, trebuia sa afle exact care era planul lui. Deschizand usa, Serena il lasa sa ii apuce din nou incheieturile. - Te rog, ce-ai de gand sa faci? -N u iti voi face rau, spuse Terry din nou, tragand-o spre pat. Va plati ca sa te aiba inapoi. - Cine? Ii observa furia din privire. - Blade.
192
Nora Roberts
-Tatal meu are mai mult, spuse ea repede. El... - Nu vreau banii tatalui tau! In fata izbucnirii inversunate, Serena nu trebui sa simuleze tremurul. - E vorba de Blade. Va plati. II voi seca de sange. -T u ai fost... Tu ai fost cel care a pus bomba in Vegas? Terry ii inmana ceaiul. Serena se gandi sa i-1 arunce in fata, apoi se razgandi. Daca era suficient de fierbinte sa il arda, probabil avea sa se dea in spate si nu ar mai fi ajuns la cheie. -D a. II privi. Fata i se colora de furie si privirea din ochii lui ii rascoli stomacul. - De ce? - Mi-a ucis tatal, ii spuse Terry, apoi iesi din camera. „De ce nu suna?“ se intreba Justin, band inca o ceasca de cafea. „Daca i-a facut rau...“ Privi in jos si observa ca rupsese manerul cestii. Punandu-le amandoua pe masa, scoase un trabuc. In spatele lui, la locul de luat masa, doi detectivi jucau gin. Caine se plimba prin camera, in timp ce Alan era deja pe drum spre aeroport sa ii ia pe Daniel si pe Anna. Linia telefonica din living fusese reparata si fusese instalat un aparat de inregistrare. Dar inca asteptau. Se facea tot mai intuneric pe masura ce se strangeau norii. Avea sa ploua peste noapte. „Pentru numele lui Dumnezeu, unde e Serena? De ce am lasat-o singura?“ Justin voia sa isi ingroape fata in palme. Voia sa loveasca ceva, orice. Statea complet nemiscat si se uita fix la perete. „De ce am crezut ca va fi in siguranta aici?“ se Intreba el. „As fi facut-o sa piece daca nu mi-as fi dorit-o cu disperare aproape de mine. As fi putut sa o fac sa piece. Daca i se intampla ceva...“
Un pariu pe soarta
193
Alunga gandul. Daca voia sa isi pastreze controlul, nu tsi putea permite nici macar luxul sentimentului de vinovatie. Singurele sunete din camera erau conversatia sporadica a detectivilor si suieratul brichetei lui Caine care isi aprindea inca o tigara. Daca telefonul nu suna, Justin era sigur ca va innebuni. Cand suna, Justin se intinse sa raspunda. - Tine-1 pe fir cat de mult poti, li ordona taios unul dintre detectivi. Si spune-i ca trebuie sa vorbesti cu ea inainte sa negociezi. Justin nici macar nu confirms instructiunile cand ridica receptorul. Aparatul de inregistrare mergea silentios. - Blade. - Id vrei femeia inapoi, Blade? Era o voce tanara, realiza Justin. Si speriata. Si aceeasi voce pe care o auzise pe inregistrarile politiei din Las Vegas. -Cat? - Doua milioane, in numerar. Bancnote mid. Am sa iti spun cand si unde. - Serena. Da-mi-o pe Serena la telefon. -N ici nu te gandi. - De unde stiu ca e la tine? intreba Justin. De unde stiu ca e... trebui sa se forteze sa rosteasca cuvintele. In viata inca. - O sa ma gandesc. Apoi conexiunea se intrerupse, Serena se ghemui sub pStura. Ii era frig. Speriata, se corecta brutal, Frigul pe care il simtea nu avea nimic de-a face cu puloverul subtire sau cu picioarele goale. „Mi-a ucis tatal.“ Vorbele acelea ii tot reveneau in minte. Oare sa fie fiul celui care il atacase pe Justin cu ani in urma? N-ar fi fost decat un bebelus pe atunci. Daca a nutrit ura aceasta in toti acei ani... Serena tremura din nou si isi trase patura peste umeri.
194
Nora Roberts
Nil ar fi trebuit sa puna la indoiala instinctul lui Jus tin. Stiuse cumva ca cineva era pe urmele lui. „Cat de departe ar merge baiatul pentru razbunare?“ se intreba ea. „Fii obiectiva“, isi spuse ea. „E real.11 li vazuse fa£a. Oare si-ar fi asumat riscul sa-i dea drumul. in conditiile in care il putea identifica? Si totusi, nu parea un ucigas cu sange-rece. Amplasase o bomba intr-un hotel aglomerat, isi reaminti ea. O, Doamne, trebuia sa scape! Inchizand ochii, Serena se concentra complet asupra auzului. Era liniste, nu se auzea trafic. I se parea, dar nu putea fi sigura, ca auzea oceanul. Posibil sa fi fost vantul. Cat de departe de oras erau? se intreba ea. Daca ar fi aruncat cana de ceai prin geam si ar fi strigat, ar fi auzit-o cineva? In timp ce ea-si cantarea §ansele, Terry se intoarse in dormitor. -Ti-am adus un sandvici. Parea mai agitat de data asta sau, poate, se gandi ea mai bine, surescitat. „Fa-l sa vorbeasca", isi spuse ea. - Te rog nu ma lasa singura. II apuca de bra^ cu mana libera si il privi rugator. -Te yei simti mai bine dupa ce mananci, mormai el si ii puse ’Sandviciul sub nas. Nu trebuie sa-p fie frica. Ti-am spus ca nu am sa-ti fac rau, daca nu incerci sa faci ceva. - Te-am vazut, spuse ea, riscand. Cum poti sa imi mai dai drumul? -Am un plan. Agitat, incepu sa se plimbe prin incaperea micuta. Nu era masiv, isi spuse ea. „Daca as putea sa imi eliberez mana, as avea o sansa.“ - Cand le voi spune unde esti, eu voi fi plecat deja. Se gandi la Elvetia cu o placere trista. Nu ma vor gasi. Voi avea doua milioane de dolari care sa ma ajute sa ma ascund confortabil. - Doua milioane, sopti ea. De unde stii ca Justin va plati?
Un pariu pe soarta
.95
Terry rase, intorcandu-se sa se uite la ea. Avea fata pa' lida si ochii imensi. Parul i se revarsa salbatic pe umeri. - Va plati. Ma va implora sa il las sa plateasca inainte sa termin. - Ai spus ca ti-a ucis tatal. - L-a asasinat. -D ar a fost achitat. Justin mi-a spus... Isi inghiti cuvintele cand Terry se rasuci catre ea. -M i -a ucis tatal si ei i-au dat drumul! striga. el. I-au dat drumul pentru ca le-a parut rau de el. Totul a fost politica, mi-a spus mama. I-au dat drumul pentru ca el era un copil indian sarac. Mama spunea ca avocatul lui a platit martorii. Mama lui, isi spuse Serena, se jucase cu mintea lui ani de zile. Cateva cuvinte de-ale ei nu ar fi ajuns sa mai schimbe ceva acum. I-o fi spus mama lui despre cicatricea lui Justin? Ii spusese ca tatal sau fusese beat sau ca acel cutit cu care l-a ucis fusese al lui? Serena studie fa£a imobila §i speriata a lui Terry si privirea lui plina de ura. - Imi pare rau, spuse ea slab. Imi pare atat de rau. - Va plati acum, ii spuse Terry si isi alunga din ochi o suvita de par rebela. As vrea sa imi permit riscul de a te tine mai mult decat doar cateva zile. Rase incet si mirat. Cine s-ar fi gandit ca am sa-1 fac pe Blade sS se tarasca pentru o femeie? - Te rog, cum te cheama? - Terry, spuse el scurt. Serena se stradui sa se ridice. -Terry, iti dai seama ca Justin a sunat deja la politie. Ma vor cauta. - Nu te vor gasi, raspunse el simplu. Nu am inceput sa fac planul ieri. Am platit avansul pentru locul acesta acum sase luni, cand Blade a deschis hotelul. Ma gandeam sa ii mai fortez mana a doua oara, dupa ce ar fi platit pentru Vegas. Ridica din umeri ca si cum afacerea
196
N ora Roberts
din Vegas nu insemna mare lucru. Batranii de la care am inchiriat apartamentul sunt in Florida acum. Nu m-au intalnit niciodata, le-am trimis doar un cec. -Terry.,, -Asculta, nu ti se va intampla nimic. Mananca si odihneste-te. La zece ore dupa ce Blade lasa banii, ii voi suna si le voi spune unde sa te caute. Iesi valvartej din camera, trantind u$a inainte ca ea sa mai spunS ceva. - Ce fac ca sa o aduca inapoi? intreba Daniel, plimbandu-se prin livingul din apartamentul lui Justin. Uita-te la a§tia doi - facu semn cu mana catre cei doi detectivi - joaca card in timp ce un maniac o tine ostatica pe fetita mea. - Fac tot ce pot, ii spuse Alan incet. Telefonul e pus sub urmarire. Nu a stat pe fir suficient ca sa poata depista adresa, Verifica toate amprentele de pe caruciorul de curatenie. - Ha! Lasandu'si panica sa se transforme in furie, se intoarse spre fiul sau. Si ce fel de loc e cel in care cineva imi poate azvarli fiica intr-un cos si sa piece cu tot cu ea? - Daniel. Anna vorbi incet, asezatS pe canapea langa Justin. Ii rosti doar numele, dar durerea din privirea ei il facu sa injure din nou si sa se indrepte spre fereastra. Ea se intoarse spre Justin si i$i puse mana peste mana lui. Justin... Dar el clatina din cap si se ridica. Pentru prima data in cele §ase ore de frica, stia ca avea sa cedeze. Fara nici un cuvant, intra in dormitor si inchise usa in urma lui. Halatul ei era aruncat pe scaunul pe care il lasase. Trebuia doar sa il ridice si sa simta mirosul ei. Stranse pumnii si se indeparta de el. Cutia cu cerceii pe care i-i daduse se afla deschisa pe comoda. I§i amintea cum ii statuse cu ei cu o noapte in urma - stralucind,
lift pariu pe soarta
197
aprinzandu-se in lumina slaba, cand ea ingenunchease goala pe patul lui §i i§i intinsese brateie spre el. Frica si furia se amestecara in sufletul lui pana cand pielea ii deveni uda §i cleioasa. Linistea incaperii il apasa. Se auzea doar sunetul ploii care cadea rece si staruitoare dincolo de ferestre. Cu doar cateva ore inainte, Serena umpluse camera de viata - cu rasete si pasiune. Apoi o parasise. Nu ii spusese ca o iubea, nici nu o sarutase la plecare. Iesise, preocupat de propriile probleme. O lasase singura, isi zise el din nou. - Oh, Doamne! Frecandu-fi fata cu mainile, isi apasa ochii cu degetele. Cand auzi bataia usoara in usa, Justin lasa mainile jos §i incerca sa isi alunge senzatia de disperare. Daniel intra fara sa astepte raspunsul lui. -Justin. Inchise u§a in urma lui si ramase in picioare, masiv - si pentru prima data de cand isi amintea Jus tin - neputincios. Imi pare rau pentru ce am spus. Justin ii intalni privirea, strangand din nou pumnii in buzunar. - Ai avut dreptate. Daca nu as fi fost neglijent... -N u. Apropiindu-se de el, Daniel ii prinse ambele brate. Nu e nimeni de vina aici. Rena - daca a vruto pe Rena, ar fi gasit oricum o cale. Sunt speriat. Vocea puternica tremura in timp ce il prinse mai strans de brate. Am fost speriat o singura data in viata. Cand Caine si-a pus in cap sa exploreze acoperisul si 1-am gasit atarnand de un pervaz la etajul doi. Nu §tiu unde este Serena. Vocea ii tremura §i se intoarse. Nu pot ajunge la ea cu o scar&. - Daniel, o iubesc. Inspirand adanc, Daniel se intoarse. - Da, vad asta. - Or ice mi-ar cere, or ice ar vrea sa fac, voi face. Incuviintand din cap, Daniel intinse mana. -Vino, familia ar trebui sa astepte impreuna.
198
Nora Roberts
capitolul 12 Probabil atipise, caci era noapte cand Serena se trezi, scuturata de cineva. - Vei da un telefon, ii spuse Terry, apoi se duse sa aprinda lumina. Serena isi duse mana la ochi, ferindu-i de lumina. - Cine... incepu ea. - Probabil a strans destui bani pana acum, mormai Terry, bagand telefonul in priza din dormitor. E trecut de ora unu. Asculta. li trase mana in jos, ca sa il poata privi. li vei spune ca esti bine, nimic mai mult. Nu incerca nimic. Forma numarul. Cand raspunde, spune-i doar ca nu esti ranita si ca asa va ramane cata vreme plateste. Intelegi? Incuviintand, Serena lua receptorul. Justin raspunse dupa primul apel. O jumatate de cana de cafea rece se rasturna pe masa si picura pe covor. - Blade. Serena inchise ochii strans auzindmi vocea. Ploua, isi spuse ea. tulburata. Ploua, iar ei li era frig si era speriata. -Justin. - Serena! Esti bine? Ti-a facut vreun rau? Inspirand adanc, se uita direct in ochii lui Terry. - Sunt bine, Justin. Nici o cicatrice. - Unde e§ti? incepu el, dar Terry ii puse mana la gura Serenei si lua receptorul. - Daca o vrei inapoi, aduna banii. Doua milioane, bancnote mici, nemarcate. Iti voi spune unde sa-i Iasi. Si vei merge singur, Blade, daca nu vrei sa pa^easca ceva. Inchise telefonul si ii dadu drumul Serenei. Sa auda vocea lui Justin facuse ceea ce ore intregi de frica nu reusira. Scancind tremurat, isi afunda fata in perna si planse. - E bine. Justin puse receptorul la loc cu grija studiata. E bine.
Un pariu pe soarta
199
- Slava Domnuluil Anna ii apuca mainile. - Si acum? - Adun banii si ii due unde imi va spune. -Vom fotografia bancnotele, spuse locotenentul Renicki, ridicandu-se din scaun. Unul dintre oamenii mei te va urmari cand Iasi banii. -N u. - Ascultati, domnule Blade, incepu el rabdator, nu avem nici o garantie ca ii va da drumul domnisoarei MacGregor dupa ce primeste banii. Este mai posibil sa... - Nu, repeta Justin. Facem cum zic eu, domnule loco* tenent. Nu vreau pe nimeni pe urme. Locotenentul trase adanc aer in piept. - Bine, putem pune un emitator in valiza. In felul acesta, cand va lua banii, ne-ar putea duce le ea. - Si daca il vede? riposta Justin. Nu, spuse el din nou. Nu vreau sa rise. - Dar riscati al naibii de mult inmanandu-i aoua milioane de dolari bani gheata, ii raspunse locotenentul Renicki. Doamna MacGregor. Se intoarse spre Anna, gandindu-se ca o femeie, o mama, avea sa fie rezonabila. Vrem sa va aducem fiica inapoi intreaga, la fel ca dumneavoastra. Lasatime sa va ajutam. II privi lung si staruitor, in timp ce mana cu care il tinea pe Justin tremura usor. - Va apreciez ingrijorarea, domnul locotenent, dar ma tern ca sunt de acord cu Justin. - Fotografiati banii, interveni Caine. Si urmariti-1 dupa ce Rena e in siguranta. Dumnezeule, cat mi-ar placea sa il urmaresc chiar eu in justitie, adauga el mormaind salbatic. -Atunci ar fi bine sa sperati ca va fi judecat doar pentru rapire si santaj, nu pentru crima, adauga cu cruzime locotenentul Renicki. O va tine in viata pana primeste banii. Dupa aceea, nimeni nu poate sti. Asculta, Blade, continua el, pierzandu-si rabdarea. Nu Iti place
200
Nora Roberts
sa ai de-a face cu politia, probabil pentru ca ai avut probleme cu ani in urma, dar e mult mai intelept sa ai de-a face cu noi, decat cu el, spuse el, aratand spre telefon. Cu un gest inconstient, Justin isi trecu mana peste coaste. Nu, isi zise el, nu avea incredere in politie. Amintirea acelot inttebari nesfarsite in timp ce rana i se vindeca era intiparita in mintea lui. Poate ca facea o greseala. Poate ca trebuia... Degetele ii inghetara brusc. Cicatrice. Nici o cicatrice! - Oh, Doamne, murmura el, coborand privirea spre mana. Oh, Doamne, Dumnezeule! - Ce este? Anna statea langa el, cu degetele infipte in bratul lui. Incet, isi intoarse privirea spre ea. - O fantoma, sopti el. Apoi isi alunga groaza, privindud pe locotenentul Renicki. La telefon Serena incerca sa imi spuna ceva. A spus „nici o cicatrice11. Barbatul pe care bam. ucis in Nevada m-a injunghiat. Serena stie povestea. Locotenentul se indrepta deja spre telefon. Va aftiintiti numele lui? Justin rase cu tristete. Puteai uita vreodata numele celui pentru a carui ucidere ai fost judecat? - Charles Terrance Ford, raspunse el. Avea o sotie si un fiu. Ea aducea baiatul in fiecare zi la tribunal. Avea ochi alba^tri, isi aminti Justin. Ochi albastri palizi $i confuzi. Simti un val de greata care ameninta sa il inghita. -D e data asta bea, ii ordona Caine, punandu-i in mana un pahar de coniac. Uitandu'Se la pahar, Justin clatina din cap. - Cafea, mormai el si se duse in bucatarie. Dar nu putea sa gandeasca. Punandu-si palmele pe tejghea, incerca sa-si limpezeasca mintea. Degeaba, realiza el. Simtea aceeasi neputinta furioasa pe care o simtise cu atat de mult timp in urma in celula aceea stramta.
Un pariu pe soartd
201
$aptesprezece ani, isi zise el. Dumnezeule, avusese la dispozitie saptesprezece ani ca sa-1 urasca. „Ce ii va face Serenei din cauza mea?“ - Daca doar asta bei, atunci bea, spuse Caine aspru, impingandu-i ceasca de cafea peste tejghea. Si-o amintea pe Serena stand acolo chiar in diminea' ta aceea, cu ochii razand la el in timp ce el se obisnuia cu gandul ca ea crescuse fara ca el sa observe. - $tiam, spuse Justin incet, uitandu-se la cafeaua neagra, Stiam ca cineva e pe urmele mele. Stiam ca nu e in siguranta, dar nu am obligat-o sa piece. Caine se lasa cu toata greutatea in scaun. - O §tiu pe Rena de cand s-a nascut, am iubit-o in tot acest timp. Nimeni, absolut nimeni nu o poate obliga sa faca ceva. - Hu as fi putut. Justin lua cafeaua si bau pe nerasuflate. Tot ce aveam de facut era sa merg cu ea. - Iar el te-ar fi urmarit. Justin puse cana jos cu zgomot. -D a. Mania ii limpezi mintea si ii risipi senzatia de greata din gat. O voi aduce inapoi, Caine, spuse el cat se poate de calm. Nimic nu ma va putea impiedica sa o aduc inapoi. - II cheama Terry Ford, spuse locotenentul Renicki intrand in camera si indreptandu-se spre filtrul de cafea. A rezervat un bilet de avion din Vegas acum cinci zile, cu destinatia Atlantic City. Vom avea o descriere curand. Verificam toate hotelurile, motelurile, apartamentele, casele inchiriate pe plaja, dar nu stim daca o tine in ora§. Nu m-as baza ca a inchiriat o camera pe numele lui, adauga el, luand recipientul cu zahar. Mama lui s-a recasatorit in urma cu aproximativ trei ani. Incercam sa dam de ea. Era bine sa aiba ceva solid cu care sa lucreze - nume, fete. Cu un mormait satisfacut, locotenentul Renicki se aseza in fata lui Caine.
202
Nora Roberts
- II vom prinde, promise el. Ar trebui sa incercati sa va odihniti amandoi, ii sfatui el. Probabil nu va mai suna pana maine'dimineata. Cand nici unul din ei nu raspunse, locotenentul ofta. „Familia stie sa stranga randurile", reflects el. Bine, domnule Blade, spuneti-mi ce aranjamente ati facut ca sa strangeti banii? - Banii vor fi la mine in birou la ora opt. Locotenentul Renicki ridica sprancenele stufoase, apoi le cobori la loc. -N u ati avut probleme sa strangeti o asemenea suma de bani? -N u. - Bine, lui spuneti-i de ora noua. Asa vom avea timp sa ii fotografiem in biroul dumneavoastra. Astfel, daca ne scapa, vom putea pune mana pe el cand incepe sa ii foloseasca. As vrea sa va mai ganditi sa ne permiteti sa punem un emitator in una dintre valize. Va pot arata cat de bine poate fi ascuns. Nu uitati, adauga el inainte ca Justin sa poata spune ceva, principala noastra preocupare e aceeasi ca a dumneavoastra. Sa o aducem inapoi pe domnisoara MacGregor in siguranta. Pentrii prima data, Justin observa oboseala din ochii locotenentului. Isi dadu seama ca politistul nu mancase si nu dormise, la fel ca el. In majoritatea situatiilor, ar fi avut incredere in acei ochi. - Ma voi gandi, spuse el intr-un final. Locotenentul incuviinta doar din cap si dadu pe gat restul de cafea. La ora sase diminea^a telefonul suna din nou. Anna si Daniel se trezira din atipeala de pe canapea. Alan se indrepta in scaunul in care petrecuse noaptea, treaz si agitat. Caine se opri in us a bucatariei unde se intorcea cu Inca o cana de cafea. Mana lui Justin se repezi catre receptor. Se uitase fix la telefon mai bine de o ora. - Blade. - Ai banii?
Un pariu pe soarta
203
- li voi avea la ora noua. - E o benzinarie la doua strazi de hotel pe partea dreapta, Sa fii in cabina telefonica de acolo la noua si un sfert. Te voi suna. Terry puse jos receptorul, atat de tensionat incat aproape darama masuta. Nu reu^ise sa doarma nici chiar dupa ce Serena se oprise din plans. Nu ar fi trebuit sa il. poata face sa li para rau de ea, isi zise el, frecandu-se la ochi cu podul palmei. La urma urmei, ce fel de femeie era daca traia cu un criminal? Mama lui ar fi spus ca era o vagabonds, dar el simtise ceva la ea. Avea clasa, isi zise Terry, intinzandu-si muschii tepeni si durerosi. Arata stilata chiar si in blugi si pulover cand deschisese usa. Iar seara trecuta... Terry suspina, uitandu-se spre usa de la dormitor. Noaptea trecuta aratase atat de mica si neajutorata cand se ghemuise pe pat §i plansese. li parea rau ca trebuise sa o sperie astfel, dar ea era cea mai buna arma pe care o putea folosi impotriva lui Blade. Nu ar fi trebuit sa se incurce cu un gunoi ca el de la bun inceput, isi reaminti Terry. „L-as ucide daca a§ putea“, isi zise el, dar stia ca nu avea curajul. Amplasarea unei bombe intro cladire era un lucru complet diferit de a scoate un cutit sau o arma impotriva unui om. Bomba era la distanta, si era fortat sa recunoasca faptul ca, probabil, nu ar fi avut tupeu sa o detoneze. Dar amenintarea. Oh, satisfactia de a-1 putea face pe cel care li ucisese tatal sa tremure in pantaloni. Apoi avea sa primeasca banii, si fiecare dolar pe care il va cheltui avea sa fie o razbunare pe Justin Blade. O auzi pe Serena mi§candu-se si se ridica sa vada ce facea. Era dezgustata de ea insasi. Ce bine ii facuse plansul in afara de a-i provoca durere de cap si ochi umflap? Trebuia sa planuiasca o cale de scapare, nu sa se balaceasca in autocompatimire. Bratul care era prins de capul patului o durea §i o furnica din cauza circulatiei proaste
204
Nora Roberts
a sangelui. Miscandu-se pe pat, incerca sa il frece ca sa puna sangele in mi$care. „Gandeste!“ isi ordona ea. „Im totdeauna exista o caie de scapare.“ Cand se deschise usa camerei, intoarse capul. Serena observa urma de regret din ochii lui Terry cand se uita la ea, „Doamne, probabil ca sunt demna de mila“, isi spuse ea obosita. „Atunci folose^te-te de asta, Rena! li ordona nerabdator o voce. „Pune-ti mintea la contribute.“ Dadu voie fricii sa iasa din nou la suprafata, agatandu'Se cu disperare de forta ei interioara. - Te rog, ma dor bratele. Cred ca mi le-am sucit peste noapte. - Imi pare rau. Ramase indecis in mijlocul camerei. Iti pregatesc micul dejun. - Te rog, spuse ea repede inainte ca el sa piece. Daca as putea... daca as putea sta pe scaun. Ma dor toate de la cum stau intinsa. Unde as putea sa pled intreba ea, scancind usor cand el ezita. Esti mult mai puternic decat mine. - Uite, te iau cu mine in bucatarie. Daca incerci ceva, te aduc inapoi si iti pun calus la gura. - Bine, Bar te rog, lasa-ma sa ma ridic o vreme. Terry scoase cheia din buzunar si descuie catusele. Serena isi inabusi impulsul de a fugi, stiind ca mar fi ajuns mai departe de usa. Prinzand-o de brap o conduse rapid prin apartament. Jaluzelele erau trase. „As putea fi si in Alaska11, isi zise ea frustrate. „Daca as reusi sa fug, in ce directie ar trebui sa o iau? Oare are masina? Probabil ca are - cum altfel rn-a adus pana aid? Daca a§ putea pune mana pe chei...“ -Stai jos, li spuse el si o impinse pe scaunul subred de la masa din bucatarie. Repede, ingenunche si puse catusele in juml gleznei ei si al piciorului mesei. Dandu-si la o parte parul din ochi, se ridica. Iti aduc niste cafea.
Un pariu pe soarta
205
-Multumesc. Privirea ei scruta repede incaperea, cautand o arma la indemana. - Pana diseara scapi de aid, ii spuse Terry, turnandu-i cafea fara a-si iua ochii de la ea. Deja aduna banii. As fi putut cere probabil de doua ori mai mult. - Nu te vor face fericit. - Dar ll vor face pe el nefericit, contracara Terry. Asta conteaza. - Terry, iti risipesti viata in felul acesta. Arata atat de tanar, isi zise ea. Prea tanar sa fi adunat atata ura in el. Thai folosit mintea sa planuiesti totul asa cum ai facuto. Mintea $i abilitatile. Ai putea sa iti folosesti mintea in scopuri mult mai bune. Daca imi dai drumul acum, te-a§ putea ajuta. Fratele meu... - Nu vreau ajutorul tau, rosti el printre dinp. II vreau doar pe Blade. Vreau sa se tarasca in genunchi. -Justin nu se va tari, spuse ea obosita. - Domnita, 1-am auzit la telefon. S-ar tari pana in iad si inapoi pentru tine. -Terry... - Taci! ii striga el, amenintand sa. isi piarda cumpatul, Mi-am petrecut toata viata planuind cum sa il fac pe Blade sa plateasca. A trebuit sa imi privesc mama cum strange cureaua si cum lucreaza intro bodega slinoasa, in timp ce el se tot imbogatea, In loc sa putrezeasca in tro celula. Am dreptul la bani si ii voi avea. Resemnata, Serena cobori privirea spre masa. -U ite, iti pregatesc ceva de mancare. Ti-e foame? Dadu sa nege, apoi isi dadu seama ca avea sa o inchida inapoi in dormitor. Astfel, incuviinta usor din cap, ferindu-si fa^a in timp ce incerca sa se gandeasca. Auzindu-l cotrobaind prin dulap, indrazni sa dea din picior, ca sa testeze rezistenta. Trebuia sa riste. De data asta, cand urma sa-i scoata catusele de la glezna, avea sa lupte. Cu putin noroc, l-ar fi putut lua prin surprindere suficient cat sa ajunga afara si sa atraga
206
Nora Roberts
atentia cuiva. Daca ar fi cineva destul de aproape sa o auda strigand... Cand ridica din nou privirea, Terry tinea in mana o tigaie mare din fonta. Fara sa stea pe ganduri, Serena gemu si aluneca incet catre podea. - Hei! Alarmat, se repezi spre ea, lasand tigaia langa ea, incercand sa o ridice de umeri. Ce este? intreba el. Ti-e ran? -M a simt slabita, spuse ea abia auzit, in timp ce apn ea manerul tigaii. Se lasa moale pana cand fata lui se apleca asupra ei. Folosindu-si toata for^a, il izbi cu tigaia in cap din lateral. Tanarul cazu ca un bolovan, La inceput, Serena ramase nemi§cata, incercand sa isi recapete suflul dupa ce el se pravali cu toata greutatea peste ea. Apoi se ingrozi o clipa la gandul ca il omorase. Zbatandu-se, ie§i de sub el $i ii verifica pulsul. - Slava Domnului, murmura ea simtind bataile. Rapid, se intinse pana cand reusi sa ii bage mana in buzunar dupa cheie. Mama lui era cea care ar fi meritat acea lovitut&Y isi spuse ea cand se elibera. Bietui baiat nu avusese nici o sansa. Ridicandu-se, isi evalua optiunile. Putea sa o ia la fuga, dar atunci probabil el si-ar fi revenit si ar fi disparut. Nu, mai intai trebuia sa se asigure ca el nu putea sa piece. Serena puse catusele in buzunarul din spate al blugilor, apoi incepu sa il tarasca spre dormitor. Nu era masiv, dar cand porni sa traverseze camera de zi, aplecata si tragandu-1 de umeri, descoperi ca nu prea mai avea forta. Cand reusi sa il treaca de usa, deja respira cu greutate si era leoarca de transpiratie. Sprijinindu'se de cadrul usii, isi dadu seama ca nu il putea urea pe pat. In sebimb, il lasa intins pe podea, prins cu catusele de pat.
Un pariu pe soarta
20 7
Se indreptS spre telefon impleticindu-se de moleseala. Isi dadu seama c& nu mancase mai nimic de doua zile. Avea sa astepte, isi spuse ea, scuturandu-si capul pentru a-si limpezi gandurile. Nu avea de gand sa lesine acum. Lua repede telefonul si forma numarul. Dupa un dus rapid, Justin i§i schimba hainele §i se intoarse in camera de zi. Anna ll indemna pe Daniel sa manance, desi ea nu se atingea de mancarea din farfurie. Ridica privirea cand intra Justin. - Vom lua cina in familie in seara asta, ii spuse ea cu un zambet curajos. Renei ii plac fasoanele. Justin observa ca avea lacrimi in ochi. Pentru prima data de cand o cunostea, Justin se indrepta spre ea si o imbratisa. - Coboara si vorbeste cu bucatarul. Va pregati absolut orice dore§ti. Simti cum tremura, infigandu-si degetele in spatele lui. -A sa voi face. Sa ai grija, sopti ea. Ai grija, Justin. Cand suna telefonul, Anna tresari, apoi se indeparta. Chipul ei era o masca de stapanire de sine. Nu trebuia sa sune din nou. - Probabil vrea sa se asigure ca e totul in ordine. Cu tamplele zvacnind, Justin ridica receptorul. Blade. -Justin. - Serena! O auzi pe Anna tresarind in spatele lui. Esti bine? - Da, da, sunt bine. Justin... - Esti sigura? Nu ti-a facut nimic? Nu credeam ca te va lasa sa suni din nou. Ea isi stapani nerabdarea si vorbi incet. - Nu a avut incotro, ii spuse ea. E inconstient si incatusat de pat. - Poftim? Caine il apuca de brat, dar Justin il alunga. Ce-ai spus?
208
Nora Roberts
-A m spus ca bam lasat incon§tient si barn legat de pat. Simti un fior pe care nu il recunoscu. Era usurare, lesi la suprafata intro izbucnire in ras. - Numai Dumnezeu stie de ce mi-am facut griji pentru tine, spuse el, lasandu-se pe canapea. Ridicand privirea, vazu patru perechi de ochi nerabdatori. L-a lasat inconstient §i ba legat de pat. - E o adevaratS MacGregor! exploda Daniel §i o imbratisa pe Anna. Cu ce 1-a lovit? - Tatal men se aude? intreba Serena. - Da. Intreaba cu ce bai lovit. - Cu o tigaie de fonta. Isi dadu seama ca ii tremurau picioarele si se aseza pe podea. - O tigaie, transmise Justin. - Asta-i fetita meal Daniel o saruta pe Anna cu pasiune, apoi isi lasa capul pe umarul ei si planse. -Justin, ai putea veni dupa mine? intreba Serena, Am avut o noapte ingrozitoare. - Unde ^sti? - Nu §tiu. In timp ce se instala reactia, isi ascunse fata in genuncbi. „Nu ceda“, isi spuse ea. „Nu ceda tocmai acum.“ 11 auzea pe Justin strigand-o prin receptor si isi lnghib lacrimile. Asteapta o clipa, sa trag jaluzelele §i sa vad daca recunosc ceva. Vorbeste-mi, ii spuse ea, ridicandu-se. Continua sS imi vorbesti, - Toata familia ta e aici, spuse el, recunoscand inceputul de isterie din vocea ei. Mama ta vrea sa organizeze o cina in seara asta. Ce ti-ai dori? -U n cheeseburger §i un galon de sampanie. Cred ca sunt in estul orasului, langa plaja. Vad niste case de lemn mai jos. Nu am fost niciodata in zona asta. Isi mu§ca adanc buza, ca sa nu-si lase vocea sa cedeze. Pur si simplu nu stiu unde sunt.
Un pariu pe soartii
209
- Damni numarul de telefon, Serena. II vom urmari. Justin il nota repede in timp ce ea il dicta. Vin imediat, rezista, - Rezist, nu-ti face griji, Lumina care navali in camera o ajuta. Dar grabeste-te. Spunede tuturor ca sunt bine, sa nu isi faca griji. - Serena, te iubesc. Lacrimile se faceau din nou simtite. -Vino si arata-mi, spuse ea inainte sa inchida. Justin ii inmana un bilet locotenentului Renicki. - Aflati unde este. Incuviin^and din cap, locotenentul forma un numar. - L-a doborat cu o tigaie zici? Rase scurt si apreciativ. E o femeie deosebita. - Este o MacGregor, ii. spuse Daniel, apoi. i§i sufla nasul zgomotos. - O c&su£a din lemn in estul orasului, spuse locotenentul Renicki dupa cateva minute si se indrepta spre usa. Veniti? il intreba pe Justin. Justin il privi blajin. - Venim toti. Serena statea in prag cu usa deschisa, desi tremura in aerul racoros al diminetii. Trecusera mai putin de 24 de ore, realiza ea. Se simtea de parca trecusera ziie intregi de cand nu mai vazuse lumina soarelui. larba era inca umeda de la ploaia de peste noapte. Cum de nu observase niciodata cate culori existau intro picatura de apa de pe un fir de iarba? Apoi vazu masinile. Asemenea unei procesiuni, isi zise ea si ii veni din nou sa planga. Nu, nu avea sa il intampine pe Justin cu lacrimile curgandu-i pe obraji. Isi indrepta umerii, iesi pe veranda si astepta. Justin opri in fata a doua ma§ini de politie. In urmatoarea secunda iesi din masina §i fugi catre Serena. -Serena. O imbratisa, ridicand-o de la pamant si strangando la piept. Cu fata ascunsa in gatul lui, il auzi
210
Nora Roberts
rostindu'i numele din nou si din nou, Esti bine? intreba el, dar inainte ca ea sa ii poata raspunde, buzele lui se napustira peste ale ei. Tremura, isi dadu ea seama si ll stranse mai tare. Ca sa il linisteasca, 1§i canaliza toata iubirea si caldura in sarut, - Esti inghetata, murmura el, simtindu-i pielea rece sub palme. Ia jacheta mea. Cand dadu sa se dezbrace, Serena ii prinse fata in maini. - Oh, Justin, sopti ea si ii mangaie ridurile de oboseala de pe fata. Prin ce te-a facut sa treci? - Lasa-ma sa o vad. Daniel o prinse de umeri, apoi ii mangaie obrajii cu mainile sale mari. Deci, l-ai doborat cu o tigaie, nu, fetito? Vazandu.'i ochii rosii, il saruta fierbinte. - A fost la indemana, ii raspunse ea. Sa nu-mi spui ca ti-ai facut griji pentru mine, spuse ea de parca asta ar fi fost o insulta. - Sigur ca nu. Pufni zgomotos. Fiica mea i§i poate purta singura de grija. Mama ta, ea a fost ingrijorata. ,Locotenentul Renicki o privi pe Serena trecand de la un methbru al familiei la altul. Intentiona sa il supravegheze pe Justin cand aveau sa il scoata pe Terry Ford. - Vom avea nevoie de o declaratie de la dumneavoastra, domnisoara MacGregor, spuse el, apropiindu'Se degajat de Justin. - Nu acum. Acesta incuviinta raspunsul lui Justin cu un semn din cap. - Ati putea veni la sectie mai tarziu, dupa ce va odihniti. Il simti pe Justin incordat §i, pregatindu-se, privi cum Terry Ford era adus de doi ofiteri in uniforma. Calm, domnule Blade, murmura el. Doamna a trecut prin destule intro singura zi. Terry inalta capul. Justin isi amintea ochii. Ochii palizi si nelinistiti pe care ii vazuse in fiecare zi la tribunal.
Un pariu pe soarta
211
Nu avea mai mult de trei ani, isi. zise Justin. Un bebelus, Simti mana Serene! strangand-o pe a sa, iar furia i se risipi. Condus catre masina, Terry continua sa il priveasca pe Justin peste umar. - Itni pare rau pentru el, murmura Serena. Atat de rau. Justin o cuprinse in brate. - Si mie. - Oamenii mei vor perchezitiona casa, spuse locotenentul Renicki scurt. Va rog sa veniti la sectie cand puteti, domnisoara MacGregor. - Haide, sa ducem fata acasa, spuse Daniel si facu un pas spre ea. - O duce Justin. Anna il. prinse de brat si il conduse catre cea de-a doua masina de politie. Restul ne intoan cem si punem la punct cina. -N ici macar nu are pantofi in picioare, observa Daniel, impins in masina de polipe. - Va fi bine, comenta Alan, asezandu-se pe locul din fata. Isi d&du seama ca era lihnit de foame. - Sigur, va fi bine, ii tinu isonul Caine, apoi se apleca spre urechea tatalui sau. Iti cumpar un trabuc daca pleci in liniste. Daniel isi intoarse privirea spre sotia sa si se a§eza. - Va fi bine, decise el. - Haide. Justin inchise nasturii jachetei de pe Serena pana la gat. Te due inapoi. - Sa ne plimbam pe plaja. Isi trecu bratul in jurul taliei lui. Am nevoie de o plimbare. - Esti desculta, remarca el, - E cel mai placut mod de a te plimba pe plaja. Nu ai dormit, comenta ea cand traversara nisipul. - Nu. Dar se pare ca as fi putut sa dorm linistit. Isi dori sa o stranga din nou la piept, sa se asigure ca era reala. Imbratisand'O usor pe dupa umeri, o saruta pe crestetul capului.
212
Nora Roberts
- Nu mi-a placut sa il ranesc, spuse ea. Dar nu aveam de unde sa stiu cum avea sa reactioneze cand te intab nea fata in fata. A strans atata ura baiatul acela, Justin. E atat de trist! -Earn luat ceva vital din viata. El a luat ceva vital din viata mea. Se opri, tinand-o strans, uitandu-se catre mare. Sunt surprins ca a cerut atat de putini bani. - Putini? Serena ridica o spranceana. In majoritatea caselor, doua milioane sunt destul de multi bani. -Pentru ceva nepretuit? Ii lua fata in maini, apoi o saruta, dupa care, infiorat, o trase mai aproape §i ii devora buzele. Serena. Gura sa ii explora fa£a, intorcaiv du-se din nou la buzele ei. Nu eram sigur daca am sa te mai vad vreodata. Nu ma gandeam decat la ce ti-ar fi putut face - la ce aveam sa ii fac eu dupa ce il gaseam. -N u mi-ar fi facut rau. Violenta bolborosea din nou in launtrul lui, iar ea i-o calma cu mainile cu buzele. Motivul pentru care mi-a fost atat de usor sa scap a fost acela ca nu imi voia raul. -N u, eu eram... - Justin. Ajunge! Il trase dupa ea si ochii incepura sa-i scapere de furie. Nu tu ai provocat asta; nu voi sta sa te ascult cum incerci sa te invinovatesti. Ce s-a intamplat azi a inceput cu mult timp in urma, cu bautura si bigotism. Acum s-a terminat. Nu te mai gandi. -M a intreb de ce mi-a fost dor sa te aud strigand la mine, murmura el, tragand-o din nou mai aproape. - Masochistule. Stii - spuse ea, imbratisandud o clipa - am avut timp sa ma gandesc la relatia noastra. -Oh? - Da, cred ca trebuie sa redefinim regulile de baza. Confuz, o indeparta de langa el. - Nu §tiam ca avem a§a ceva. -M a gandeam. Se indrepta catre mare, apoi, simtind ca apa era rece, se retrase din nou.
Un pariu pe soarta
213
- Si? Prudent, o apuca de umeri §i o intoarse cu fata spre el - Si nu cred ca situatia actuala este foarte practica. - In ce sens? -C red ca ar trebui sa ne casatorim, spuse ea foarte degajat. - Sa ne casatorim? Ganditor, Justin o privi fix. Statea desculta pe nisipul rece, purtand o jacheta cu cateva marimi prea mare, cu parul incalcit si ciufulit, spunandu-i calm ca ar trebui sa se casatoreasca. Cu o ora in urma pusese la pamant un rapitor cu o tigaie de fier. Nu era, isi dadu el seama, asa cum i§i imaginase. I§i imaginase ca avea sa o ceara el cand se aflau intr-o incapere slab luminata, calda si improspatata de iubire. - Sa ne casatorim? repeta el. - Da, am auzit ca oamenii inca mai fac asta. Sunt dispusa sa fiu rezonabila. -C hiar asa? Incuviinta din cap, intrebandu-se ce punea la cale. -Intrucat e sugestia mea, vom decide in felul tau. Cautand in buzunar, scoase o moneda. Justin rase si se intinse sa i-o ia. -Serena, serios... - Oh, nu, e moneda mea, eu arunc. Cap, ne casatorim, pajura, nu ne casatorim. Inainte ca el sa apm ce sa mai spuna ceva, ea arunca moneda in aer, apoi o prinse. O tranti pe dosul palmei si apoi i-o intinse sa o vada. Cap. Justin se uita la ea. Varandu-si mainile in buzunare, Justin ridica privirea spre ea. - Se pare ca am pierdut. -A sa se pare. Serena puse moneda cu doua capete inapoi in buzunar. - Ce-ai zice de doua din trei? O scanteie de manie ii lumina ochii.
214
Nora Roberts
- Ia-pi gandul, ii spuse ea si porni peste nisip. Chiui scurt cand Justin o ridica in brate. Daca tu crezi ca te poti eschiva, adauga ea, apoi suspina de placere cand el o aduse la tacere. -N u m& eschivez niciodata, promise el, muscandu-i buza in timp ce o purta inapoi catre masina. la da-mi sa vad moneda aia. Impreunandu'Si bratele in jurul gatului lui, il privi cu zambet in ochi. - Peste cadavrul meu.
