Miscarea feminista/ Feminismul este o doctrina teoretică şi de acţiune aparuta odata cu Revoluţiile Franceze din 1789 având ca principiu emanciparea femeii, ceea ce însemnă egalitate de gen prin extinderea rolului acesteia în societate
Pentru orice persoana este usor sa eticheteze feminismul ca fiind vorba depre femei, iar in mare parte nu este o afirmatie grsita insa are anumite elemente mult mai profunde care pentru multi sunt necunoscute
Feminismul isi incepe drumul in anii '70 ca miscare militanta. In prima parte a anilor ’70 au fost formate „grupuri de sensibilizare”grupuri mici de femei care se intalneau pentru a povestii despre propriile experiente si sentimente fata de barbati, femei, iubire, casatorie, copii, soti, iubiti, prieteni. Miscarile feministe revendica dreptul esential al femeilor de a dispune de propriul lor corp - si abolirea tuturor formelor de discriminare, sociala, profesionala.
Miscarea femeilor a inceput prin a milita nu numai pentru apararea drepturilor femeilor, ci si a altor grupuri oprimate. Conceptul de feminism vehiculat in epoca a cunoscut diferite interpretari concretizanduse, in esenta, in emanciparea femeilor sub aspect intelectual, moral, economic, social, politic sau institutional, care sa duca la egalitatea cu barbatul in scoala, familie, in viata civila si sociala. Diferitele ipostaze ale feminismului afirmate în timp se includ si se presupun reciproc. Astfel, uneori se pornea de la necesitatea reglementarii prin lege a egalitatii in cadrul familiei, premisa pentru egalitatea in viata civila si cea sociala. Ca urmare, feminismul este o miscare in acelasi timp sociala si politica, dar nu-i pot fi refuzate nici valentele culturale.
Organizarea concretă și afirmarea socială încep cu adevărat odată cu mișcarea numită "a sufragetelor", structură militantă activă în Statele Unite și în Anglia care-și propune denunțarea formelor de sclavie socială și obținerea unor schimbări juridice concrete. Dreptul femeilor de a vota este statuat în 1918 în Anglia, și în 1920 în Statele Unite; vor urma revendicări specifice, vizând drepturi salariale, civice ș.a.m.d. Atunci s-a dezvoltat campania pentru dreptul de vot, care a atins punctul culminant la începutul secolului XX. A fost, în principal, o continuare a ideilor feministe liberale, dar a avut diferite variante.
"Sufragetele" au fost exponentele aripii militante, foarte active în perioada premergatoare primului razboi mondial. Majoritatea tarilor dezvoltate au consacrat, dupa razboi, dreptul de vot al femeilor. În perioada interbelica, feminismul a intrat într-un oarecare declin. În anii marii crize, s-a produs o deplasare dinspre problema drepturilor egale înspre aceea a protectiei sociale a femeilor ("feminismul welfare").
În perioada ce a urmat celui de-al doilea razboi mondial, primul moment semnificativ a fost acela al publicarii cartii lui Simone de Beauvoir, Al doilea sex(1949), expresie a respingerii rolului traditional al femeii. În anii '60 s-a conturat un nou val de feminism, îndeosebi în SUA, gratie unor militante precum ziarista Betty Friedan, care a pledat pentru combinarea responsabilitatilor casnice ale femeii cu preocuparile pentru cariera. Începând din acei ani femeile americane au beneficiat, asemenea populatiei de culoare ("afro-americanilor"), de asanumitele programe affirmative action ("discriminare pozitiva", în sensul unor masuri si actiuni favorizante, care sa înlature consecintele discriminarii trecute). Ultimele decenii au cunoscut si expresii ale feminismului radical, ale "anarhofeminismului"chiar, care îndeamna la nesupunere fata de "legile opresive". Feminismul post-modernist a cultivat o serie de exigente privitoare la limbaj, astfel încât acesta sa reflecte corect participarea si posibilatatile de participare ale femeilor la viata publica (asa-numita political correctness).
Cu toate ca femeile au obtinut egalitatea cu barbatii in anumite sectoare, ele sufera in continuare de discriminare, iar anumite fenomene sociale cum sunt somajul masiv, deperecierea muncii, saracirea paturilor largi din societate nu fac decat sa agraveze si mai tare aceasta problema a egalitatii sexelor.
Volumul Simonei de Beauvoir Al doilea sex (Le Deuxième sexe, 1949) este prima încercare de structurare teoretică exhaustivă a tematicii feministe. Cartea, o riguroasă analiză istorică, antropo-sociologică și tipologică a condițiilor sociale și psihologice de inferioritate la care femeia este constrânsă, provoacă încă de la apariție un interes imens și este considerată până astăzi textul fondator al feminismului contemporan.
Simonei de Beauvoir
Virginia Woolf
Diverse mișcări și denominații feministe revendică astăzi, mai cu seamă la nivel academic și civic-instituțional, latura activ-militantă a doctrinei. În România, studiile Mihaelei Miroiu si ale Laurei Grunberg sunt printre primele încercări de a prezenta publicului ideile și problematica feminismului. O reprezentată cunoscută a mișcării feministe, din Germania este Alice Schwarzer.
Societatea actuala ne prezinta femeia moderna, emancipata ce face fata tuturor provocarilor, avand mai multe roluri pe care reuseste sa le indeplineasca cu succes. Cu toate ca in societatea de astazi profesia este de cele mai multe ori pe primul loc,foarte multe femei aleg sa-si imparta viata intre cariera si rolul de sotie si de mama.
In concluzie consideram ca feminismul este o reactie fireasca a inegalitatii dintre sexe, care de-a lungul timpului a reusit sa-si indeplineasca majoritatea prerogativelor, urmand calea educatiei care a produs emancipare prin cunoastere si invatare. Consideram ca femeile si barbatii au aceleasi drepturi, iar in societatea actuala un mod destul de bun de combatere a discriminarii il reprezinta anumite companii care produc solidaritate si exprima clar ideea de egalitate
