Europa si lumea in secolul 20 Europa -cea mai frumoasa si cultivate din lume -leaganul crestinismului; artei -s-a dovedit un loc al splendorii si al mizeriei -teatrul celor mai infricosatoare dispute si confruntari dintre natiuni Natiunile germanice au avut initiatiativa politica, juridical, economica, stiintifica intotdeauna. Au imprastiat mostenirea europeana. Au existat vechi proiecte unioniste. Primii care au incercat sa unifice Europa au fost Ludovic alXIV-lea si Napoleon Bonaparte. Au utilizat razboiul pentru a unifica. Dar au existat si proiecte culturale progresiste(umanism, renastere, iluminism,retionalismul, democratia). Cele 2 razboaie mondiale au pornit din Europa. De fiecare data europenii au gasit resursa necesara de a se regenera in urma razboaielor. Dupa al2lea Razboi Mondial marile natiuni din Europa nu stiau ce fel de reactie/atitudine sa adopte in relatia cu invingatorii(URSS, SUA). Au ales solutia formularii unor scopuri noi care sa conduca Europa pe calea prosperitatii. Si-au refacut economiile, au reconstruit orasele, au gasit piete noi si clienti strategici, iar marii intreprinzatori au investit in regiuni cu mana de lucru ieftina. Au initiat fluxuri gigantice de capital catre alte regiuni considerate stabile din punct de vedere politic. Comertul a capatat dimensiuni mondiale. Riscurile asumate de investitor au fost conpensate de castiguri uriase. Tarile producatoare si exportatoare de petrol impreuna cu USA, Germania, Japonia au investit in tarile lipsite de capital. In acest context, oamenii politici, vizionari ai Europei in frunte cu J. Monnet, Schuman, Paul Spaak si Alcide de Gasperi au fost initiatorii priectului Uniunii Vestului European. 1949 – infiintarea Consiliului Europei. La fundamental sau se afla 3 piloni: democratie, stat de drept, drepturile omului. A fost adoptata “Conventia Europeana a Drepturilor Omului” document care cansacra principiul respectarii drepturilor omului fata de stat indifferent de contextual economic, politic, etc. 1951 – Germania, Franta, Olanda, Belgia, Luxemburg, Italia infiinteaza Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului. 1957 – este semnat “Tratatul de la Roma” –infiinteaza piata comuna-sunt desfiintate barierele comerciale dintre cele 6 state. Efectul a fost dezvoltarea exploziva a economiei celor 6 state. 1962 – Europa unita se soncentreaza pe agricultura –au fost lansate politici agricole commune 1965 – infiintarea a doua institutii: Parlamentul European si Curtea de Justitie Europeana 1986 – se semneaza “Tratatul de la Luxemburg” care adanceste cooperarea si integrarea dintre tarile member 1992 – este semnat “Tratatul de la Manstricht” – este infiintata Uniunea Europeana. Relatiile dintre state sunt reglementate pe principiul solidaritatii. -instituie spatial European fara bariere -se aplica politica externa comuna In toata Europa au fost multi eurosceptici. Introducerea monedei unice europene e un fapt fara precedent.
Idea Europei unite a sedus popoarele europene, a asigurat standarde de viata ridicate a asigurat respectarea drepturilor omului.
Tratatul de la Mastricht Tratatul de la Mastricht prevedea: -spatiu fara frontiere, uniune economica si monetara, politica externa si de securitate comuna -in situatii de criza sau razboi se procedeaza la instituirea unei conduceri si aparari commune. -iau decizia infiintarii UE -la baza relatiilor tarii UN sta principiul solidaritatii -scopul:progresul economic si echilibrat -spatiul fara frontiere interioare -uniune economica si militara -politica externa si de securitate este comuna -in situatii de criza externa sau interna Sau in situatii de razboi se procedeaza la instituirea unei conduceri -locuitorii UE au statul de cetateni europeni 1998-J.J.Rousseau-Eroarea Europeana- facea urmatoarea afirmatie:”Euro este un expemplu fara precedent in istorie” Moneda euro: -puterea euro-toate statele member folosesc aceeasi moneda Un stat European de dimensiuni continental ear fi impotriva tuturor tendintelor din lumea contemporana. In ciuda acestor analize critice idea UE a sedus tarile din Europa cu mici exceptii, fiind o solutie pt iesirea din dezastrul celui de-al Doilea Razboi Mondial si un mod de a-I raspunde globalizarii. Unificarea Europei s-a produs simultan in plan economic si al asigurarii drepturilor omului.
Globalizarea -sec 20 – Europa a fost principalul actor al globalizarii -cel mai spectaculos eveniment la nivel mondial -economia s-a modernizat -filmele au devenit trans si multinationale -datorita globalizarii, noile tehnologii s-au generalizat -crizele pot fi tratate in comun
Colonizarea Toata epoca moderna a stat cu semnul dominatiei Europei in lume. Teza fundamentala care justifica acest lucru a fost misiunea civilizatare a Europei. Formarea sitemului mondial colonial a incpeut dupa marile descoperiri geografice. Cele mai mari metropole au devenit Portugalia, Italia, Franta, Spania. Apogeul colonizarii s-a realizat in sec 20 cand din sistemul mondial colonial in Asia pana in extremul orient. Sec 19 – China si Japonia s-au deschis in fata valorilor europene, dar au devenit victime ale marilor corporatii americane. Colonizarea a avut efecte positive si negative. Interferenta culturilor si civilizatiilor a reprezentat o experienta unica, popoarele s-au cunoscut si si-au imprumutat practice si valori. Latura negative a constat in faptul ca coloniile s-au transformat in piete de desfacere pentru puteri. Colonizarea s-a realizat prin mijloace pasnice sau violente.
Decolonizarea -inceputa inca din primele decenii ale sec 20 si s-a temrinat dupa razboaiele mondiale. S-a realizat pe cale violenta sau pasnica. Dintre marii luptatori ai lumii amintim: Nehru, Leopold Sendar Senger, Habib, Ho-shi-min. Oridinea in care s-a produs: 1945-Vietnam 1947-India 1944-Tarile din Imp. Colonial Francez/Maroc, Angeria, Tunisia. In toate cazurile marilor eliberari au fost utilizate negocieri, dar si presiuni. 1980-procesul decolonizarii s-a incheiat peste tot, dar tarile eliberate au devenit victime ale razboaielor civile. Scopul a fost obtinerea puterii de anumite grupuri politicoeconomico-coloniale; au aparut dispute teritoriale intre colonii(unele); -au fost tratate frontiere artificiale intre diferite tari, foste colonii. Cel mai teribil eveniment s-a intamplat in Africa.
Cultura romana.Cultura europeana Cultura romana intre autohtonism si militarism
Prezentare generală: Perioada paşoptistă are ca nucleu revoluţia de la 1848. Mişcarea paşoptistă are următoarele obiective social-politice: - modernizarea societăţii româneşti - independenţa politică
- libertatea naţională - unirea provinciilor române. Această epocă marchează începutul literaturii noastre moderne. Scriitorii paşoptişti încearcă o sincronizare în Europa Occidentală, mai mult mimetică la început. Scriitorii au fost nevoiţi să „ardă etapele” care se desfăşuraseră succesiv în literaturile occidentale în decursul a mai mult de un secol şi jumătate. Curentele literare (iluminism, clasicism, preromantism, romantism, realism) sunt asimilate simultan. Principala trăsătură a literaturii paşoptiste constă în coexistenţa curentelor literare, nu numai în opera aceluiaşi autor ci chiar şi în aceeaşi creaţie. Paşoptismul este o ideologie literară care nu a fost sintetizată într-un program particular şi supusă unor comandamente exterioare: mecanism cultural şi revoluţionar, spirit critic, deschidere spre Occident, impunerea unui spedific naţional, conştiinţă critică şi patriotică, conştiinţa pionieratului în mai toate domeniile vieţii, o retorică a entuziasmului şi o trezire la acţiune. Articolele programatice ale vremii reflectă ideologia literară paşoptistă. Două personalităţi au rolul de îndrumător al fenomenului cultural-literar. Într-o primă etapă, corespunzătoare primei generaţii paşoptiste, acest rol îi revine lui I. Heliade Rădulescu prin articolele din Curierul românesc apărut la Bucureşti (1829) căruia îi adaugă suplimentul literar Curierul de ambe sexe (1837). Datorită îndemnurilor adresate tinerilor scriitori a fost posibil debutul unei întregi generaţii între 1830-1840: Vasile Cârlona, Gr. Alexandrescu, Dimitrie Bolintineanu, Cezar Bolliac. O altă etapă este marcată de contribuţia lui Mihail Kogălniceanu, redactorul revistei ieşene „Dacia literară”, care are ca obiect exclusiv literatura. În cele trei numere apărute s-au publicat opere ale celor mai valoroşi scriitori ai vremii (C. Negruzzi, Vasile Alexandri, Grigore Alexandrescu) însă direcţia imprimată s-a reflectat în toată literatura epocii. Dacia literară, manifest al romantismului românesc În primul număr al revistei, M. Kogălniceanu a publicat un articol-program intitulat „Introducţie”, articol care a devenit manifestul literar al romantismului românesc. Articolul începe cu evidenţierea necesităţii unei literaturi originale şi naţionale şi cu prezentarea activităţii gazetelor româneşti apărute anterior faţă de care Dacia literară îşi propune să aducă un suflu nou, aspect sugerat şi de titlul revistei. Se respinge coloratura locală şi amestecul politicului, revista adresându-se scriitorilor români pentru a publica scrieri originale. Cele patru puncte ale articolului-program sunt: - Întemeierea spiritului critic în literatura română pe principiul estetic - Afirmarea idealului de realizare a unităţii limbii şi a literaturii române - Combaterea imitaţiilor şi a trducerilor mediocre - Promovarea unei literaturi originale prin indicarea unor surse de inspiraţie în conformitate cu specificul naţional şi cu estetica romantică: istoria, natura ,şi folclorul. Primii scriitori moderni s-au afirmat în cadrul curentului naţional-popular de la Dacia literară. Ideile enumerate în acest articol-program şi promovarea de reuşită se reflectă în literatura română de la mijlocul sec. al XIX-lea.
www.referat.ro
Prin precizarea surselor de inspiraţie, a temelor literare, dar şi prin diversele trimiteri la trăsăturile romantismului (aspiraţie spre originalitate, refugiul în trecutul istoric, aprecierea valorilor naţionale şi a folclorului, îmbogăţirea limbii literare prin termeni populari, arhaici, regionali) articolului „Introducţie” devine un manifest literar al romantismului românesc. Literatura paşoptistă se dezvoltă sub semnul romantismului european şi parcurge un drum sinuos. După literatura anilor 1825-1830 care abundă în adaptări după scriitorii străini, în special francezi, este se remarcat sincronismul dintre manifestul romantismului francez (Prefaţa la drama Cromwell de Victor Hugo, în 1840. Scriitorii români ai epocii asimilează manifestul romantismului francez şi aplică principiile acestuia, cu particularităţiile curentului naţional popular de la renumita Dacia literară. Reprezentaţi ai literaturii paşoptiste: Proza: proza de inspiraţie istorică (C. Negruzzi, N. Bălcescu, Alecu Russo), însemnări de călătorie (V. Alecsandri,Ion Ghica,Gr. Alexandrescu), scrieri memorialistice (C. Negruzzi), nuvele romantice (C. Negruzzi, V. Alecsandri,Gh Alexandrescu), încercări de roman (Dimitrie Bolinitineanu, Ion Ghica) Poezia: specii clasice: epistola, satira, fabula, oda, imnul (Gh. Asachi, C. Bollioc, A. Mureşanu); specii romantice: meditaţia (V. Cârlona, D. Bolintineanu), V. Alexandri-legenda cultă Dramaturgie: filonul comic al satirei sociale, critica moravurilor (Matei Millo, Caragiale, Alecu Russo, Vasile Alecsdri); teatrul istoric (Gh. Asachi, V Alecsandri).
Ocupatii si statute profesionale Modelul american Ocupatiile umane la sfarsitul secolului al XX-lea In secolul XX oamenii au continuat sa practice, meserii traditionale legate de cultivarea plantelor si cresterea animalelor, dar numarul celor cu astfel de preocupari a scazut si este in continua scadere. Revolutiile industriale, tehnologice si informationale successive au modificat ireversibil ocupatiile si statutele profesionale ale oanenilor. Revolutiile tehnologice din a doua jumatatea secolului al XX–lea a adus modificari semnificative la nivelul ocupatiilor si statutelor profesionale, iar oamenii s-au adaptat la aceste noi realitati. In tarile dezvoltate din punct de vedere economic industrializarea si cresterea populatiei urbane nu a insemnat o explozie a clasei muncitoare, cum s-a intamplat dupa prima revolutie industriala, ci a insemnat accentuarea si consolidarea clasei de mijloc, care in statele superindusrializate este numeroasa si foarte puternica. Acesta stare de fapt s-a datorat in primul rand dezvoltarii sectorului tertiar. La ora actuala ocupatiile legate de agricultura si mestesuguri traditionale au o pondere scazuta in economie, sau sunt pe cale de disparitie, munca fizica a fost lasata pe seama imigrantilor. Exceptie fac unele state asiatice , China, India, Indonezia unde procentul celor care sunt cuprinsi in sectorul primar ( agricultura, pescuit, exploatarea lemnului, etc.) si mestesuguri traditionale este ridicat. In
statele europene dezvoltate, mestesugurile fac subiectul unor programe special ale guvernelor pentru pastrarea lor. Munca in agricultura a devenit mecanizata si lasata pe seama emigrantilor sau a persoanelor cu un grad scazut de instructie, in timp ce in industrie dupa o perioada cuprinsa intre sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial si anii `60,in care sectorul industrial a ocupat o buna parte a populatiei, ponderea acesteia a scazut considerabil, in schimb a crescut considerabil ponderea populatiei din sectorul tertiar. In tarile din central si estul Europei, procesul de industrializare a inceput in anii `60 si ma suferit un declin dupa caderea regimurilor comuniste. In Romania, dupa anii `60 s-a incercat industrializarea fortata, proces ce a determinat modificari la nivelul ocupatiilor si profesiilor. Dezvoltarea rapida si fortata a industriei a dus la cresterea numerica si la consolidarea clasei muncitoare considerate clasa sociala de baza a comunismului. In 1950, in Romania erau inregistrati 1,2 milioane muncitori din care 650.000 in industrie. In 1985 numarul total al muncitorilor era de 6 milioane, din care jumatate in industrie. Incepand cu anii `80 ocupatiile majore ale oamenilor sunt cele legate de noile tehnologii informationale si de servicii. Aparitia computerului personal in anul 1981, a schimbat statutele profesionale. Meserile traditionale legate de agricultura si industrie au fos inlocuite treptat cu meserii legate de televiziune, publicitate, informatica, relatii cu publicul, finante turism, etc. Cele mai multe din acete profesii sunt din sectorul tertiar si au aparut pe piata muncii odata cu dezvoltarea acestuia. In S.U.A. care detine cele mai dezvoltate sectoare tertiare se estimeaza ca 70% din profesii utilizeaza cu precadere informatia, inclusive cele din invatamant, sanatate, administratie, bursa, asigurari. O statistica din 1979 a aratat ca ocupatia numarul unu era de functionar, urmata de cea de muncitor si fermier. Categoria “gulerelor albe” ( denumire generic pentru categoriile de angajati care nu executa operatii manuale) este numeric mai mare decat cea a “gulerelor albastre” si este in crestere. Numai in domeniul informaticii in SUA forta de munca ocupata este de 16,5%. Situatia este identica in statele industrializate , dar si in cele in curs de dezvoltare. Ocupatiile cu mare potential sunt cele legate de domeniul IT: informatician, administrator de retea, designer pagini web, iar in domeniul serviciilor: mechanic auto, tinichigiu auto, agent de vanzari, agent de asigurari, broker, agent de publicitate, la cre se pot adauga alte donenii precum: producerea energiei, utilizarea inteligentei artificial, expolorarea spatiului cosmic, telecomuncatii, in diferite sectoare ale transporturilor. In Romania contemporana, meseriile cele mai cautate,, dar nu intodeauna cele mai platite, sunt cele din industria usoara ( confectii, incaltaminte), din domeniul IT ( analist programator, informatician, administrator de retea, designer pagini web), in constructii ( zidar, lacatus, fierar-betonist), in domeniul serviciilor ( agent asigurari, agent commercial, vanzator, agent de paza, ospatar, bucatar, cofetar-patiser, brutar), dar si in industria prelucratoare ( templar, lacatus, sudor). Meseriile cu cea mai mica cautare la ora actual sunt de desenator tehnic, inginer metalurg, inginer aeronave, inginer chimist, prelucrator prin aschiere, gfrezor, sculer-matriter, operator chimist. Pe ansamblu, in Romania predomina salariatii in timp ce lucratorii pe cont propriu, patronii desi au crescut numeric inca numarul acestora este unul modest. Lucratorii pe cont propriu au cea mai mare pondere in agricultura (48%), patronii sunt prezenti in comert (8%) si in lanturile de hoteluri si restaurant(4%), iar salariatii in celelalte domenii de activitate. Odata cu dezvoltarea sectorului privat s-a observant modificari in pondereas salariatilor in cele doua domenii de activitate. In 1995 ponderea salariatilor in sectorul privat era de 12% iar in anul 2000 ajunsese la 40%; in acelasi
timp ponderea salariatilor care lucrau in sectorul public a scazut de la 83% in 1995, la 47% in anul 2000. La nivel mondial incepand cu anii `80 au avut loc mutatii importante pe piata fortei de munca, cauzate de evolutia accesului la resurse, a globalizarii economice si a integrarii politice. Pe langa schimbarile economice induse de acceleraea ritmului de dezvoltare a pietelor, sub efectul inovarii si globalizarii, mediul socio-economic in societatea informational este profund marcat si modificat de revolutia tehnologica majora din ultimii ani. Inovarea tehnologica permanenta, accelerarea schimburilor, interconectarea mondiala a cunostintelor si a actorilor constituie elemente caracteristice ale mediului economic actual. Adaptarea la societatea informational constituie o mare provocare la adresa sectoarelor economiei, a intreprinderilor, a calificarilor si profesiilor, a furnizorilor de servicii publice sau private. In lumea contemporana, a detine o anumita tehnologie nu mai reprezinta garantia unui avantaj concurential pe termen nelimitat ce ar putea fi aparat si mentinut. Este mai important ca resursele umane ale unei firme: managerii si angajatii nu numai sa aiba cunostinte si deprinderi adecvate, ci sis a manifeste atitudini si comportamente active, pentru a putea face fata provocarilor economiei globalizate. Cerintele de pe piata muncii, indica performanta si eficienta, dar, mai ales, competitia pentru posturile bine platite si conceptual modern despre cariera au determinat o crestere a gradului de pregatire profesionala si a specializarii.Necesitatea unei pregatiri superioare se resimte si in sectoarele de executie datorita gradyului inalt de tehnologizare, ciclul invatamantului obloigatoriu sic el de pregatire profesionala nu mai sunt suficiente pentru a lucre cu robotii industriali sau cu masini performante. Intreprinderile trebuie sa fie cat mai flexibile pentru a opera in noul context de competitive, de calitate, de personalizare si de inovare rapida. Angajatorilor li se cere din ce in ce mai mult sa se adapteze la noile calificari, sarcini si forme de organizare a muncii, apar noi relatii intre functia platita, munca si activitatea depusa. Obtinerea sau pastrarea locului de munca devine o problema majora in societatea contemporana. In timp totul se va schimba in toate domeniile vietii economice si sociale. Proprietate revolutiei microcipilui este de a multiplica, in cvasitotalitatea activitatilor, mijloacele care pot asigura inlocuirea, intr-o maniera in acelasi timp rentabila si agreabila, a oamenilor de catre masini.
