Femeia în secolul XX Secolul XX este, poate, perioada cea mai densă şi accelerată ca derulare a faptelor istorice, contradictorie şi complexă, fericită dar şi dramatică prin consecinţele unor procese şi fenomene istorice derulate în plan spiritual, politico-militar sau social. Privit prin prisma evenimentelor desfăşurate în secolul XX putem afirma se poate spune că secolul XX a fost un secol al conflictelor. Omenirea a trecut prin două conflicte armate majore respectiv: primul a fost Marele Război din 1914-1916 ( numit şi Primul Război Mondial din 1939 o dată cu izbucnirea celui de Al Doilea Război Mondial din 1939-1945) în care părţile angajate în conflict au făcut uz de tot ceea ce înseamna tehnologie existentă în epocă la finalul căruia s-a produs o ruptură decisivă faţă de Vechea Ordine Mondială (căderea celor 4 imperii German, Austro-Ungar, Otoman şi Rus). Începuturile dar în egală măsură finele acestui veac au marcat profund conştiinţa contemporanietăţii. Nu puţini au fost aceia care, în jurul anului 1900, vorbeau de sfârşitul unei perioade numită Belle Epoque şi trăiau angoasa unui timp ce li se părea ostil. Acestea fiind doar câteva elemente care conduc nu numai la nevoia de a cunoaşte istoria secolului XX ci mai ales la înţelegerea cauzelor care au determinat o evoluţie sau alta din acest veac, la descifrarea mecanismelor sociale, politice, ideologice, spirituale care să permită oamenilor să nu mai repete erorile "de parcurs" în evoluţia societăţii. Societatea supusă asprului şoc al războilului va ieşi pretutindeni transformată, marcată de opoziţia dintre noii bogaţii şi noii sărăciti care va deveni o temă privilegiată romanelor şi pieselor de teatru după război. Astfel, Primul Război Mondial va oferi femeilor un loc în societate. Femeile constituiau la sfârşitul războiului, pînă la 35% din personalul industrial din Germania şi Marea Britanie. Munca femeilor, care înainte caracteriza doar lumea agricolă şi muncitorească, caracterizează de acum şi burghezia. Birourile, profesiunile liberale se deschid femeilor care vor accede la posturi de răspundere. Condiţia femeii se schimbă, feminismul înregistrează progrese. În unele ţări (Rusia, Marea Britanie, Germania) femeile obţin drept de
vot. Emaniciparea femeii devine unul din sloganurile perioadei imediate postbelice. Semn vizibil al noilor libertăţi cucerite de femei, moda se transformă, fustele se scurtează, apar tunsorile “á la garçonne”. Aceste libertăţi vor şoca bineînţeles, pe tradiţionalişti. Ca şi în alte ţări europene,în acest secol XX, în România s-a afirmat mişcarea feministă, vizând obţinerea unui statut nou al femeii în societate, care să cuprindă egalitatea în drepturi cu bărbatul şi accesul la funcţii publice. Această mişcare s-a bazat pe activitatea intelectualelor, pe acţiunilor unor organizaţii proprii, pe sprijinul politicienilor şi al unei părţi din presă. Formele de acţiune erau diverse: de la conferinţe, memorii către guvern şi parlament, activităţi culturale, articole în presă, opţiuni pentru unele curente şi idei politice, comparaţii cu contextul european. Mişcarea s-a bucurat de sprijinul unor personalităţi ca: regina Maria, Nicolae Lupu, Iuliu Maniu, Ion Mihalache, Dinu Brătianu ş.a. Treptat, unele dintre vechile mentalităţi care plasau femeia sub tutela bărbatului şi în afara vieţii social-politice au fost depăşite, femeile obţinând importante drepturi. De a se încadra la CFR, de a urma diverse facultăţi, de a deveni avocat, profesor universitar, de a fi alese în consiliile comunale şi judeţene (legea de organizare a administraşiei din 1929). O problemă importantă, dar nerezolvată decât în anul 1939 a fost cea a dreptului de vot pentru parlament. În cadrul partidelor s-au constituit secţii feministe care activau pentru împlinirea programului politic prin articole în presă, propagandă electorală, întruniri ş.a. De asemenea, îndeosebi la oraş, femeile s-au apropiat mai mult de arta de a fi frumoase, arătând interes pentru modă, tunsoare, practicarea sportului, plajă ş.a. În Franţa femeile cer recunoaşterea personalităţii lor proprii şi au reuşit să vadă încununate de success o pare din cererile lor, prin înfiinţarea unui secretariat de stat pentru condiţia femeii, prin legalizarea avorturilor, a procedurii mult mai rapide de divorţ, prin adoptarea unei legislaţii ce consfinţeşte progresiv egalitatea femeii şi a bărbatului în cea ce priveşte condiţiile de muncă. Spre sfârşitul secolului XX, feminismul nu mai constituia o orientare proeminentă, dar multe dintre obiectivele sale îşi va păstra actualitatea şi sunt larg împărtăşite la nivelul opiniei publice, ca şi al unor forţe politice. Deşi se făcuseră progrese considerabile în privinţa participării femeilor pe piaţa muncii, precum şi în viaţa politică (feminismul având, fără îndoială, o contribuţie în această privinţă), egalitatea de şanse a femeilor cu barbăţii rămâne o problemă de actualitate pe agenda publică.
Ariile în care femeile nu pot lucra se micşora din ce în ce mai mult. Există, e adevărat anumite domenii în care nu se întâlnesc la fel de des ca şi bărbaţii: domenii tehnice, domenii în care se cere multă forţă fizică. Existu însă şi domenii în care se considera că sunt mult mai potrivite decât bărbaţii, în general domenii în care este necesară multă rabdare şi o bună înţelegere a diversităţii umane, cum ar fi relaţiile cu clienţii. Problema apare în acele munci pe care şi bărbaţii şi femeile le pot îndeplini cu acelaşi succes. Acum nu se mai aşteapta nimeni ca femeile să îşi petreacă cea mai mare parte a timpului acasă. Nu mai sunt obligate să îşi folosească întreaga energie făcând o munca care nu este apreciată şi care nu le oferă în nici un fel independenţî. Această schimbare a venit odată cu educaţia şi cu acceptarea femeilor în posturi care implică asumarea responsabilităţii. În concluzie femeia a fost întodeauna prin frumuseţea ei fizică şi morală, marele stimulant al vieţi pentru omul normal, pentru pictor, sculptor, muzician, poet, cât şi pentru filosof şi omul de ştiinţă o muză. De asemena femeia este cea prin care se continuă viaţa şi totodată cea care a luptat pentru drepturile ei.
