managementul serviciilor publice

Ec. drd. Solomia Andreş

MANAGEMENTUL SERVICIILOR PUBLICE Note de curs

Universitatea „Eftimie Murgu” Reşiţa Facultatea de Ştiinţe Economice şi Administrative Reşiţa, 2005

Managementul Serviciilor Publice

1

Andreş Solomia


Andreş Solomia

Ec. drd. Solomia Andreş

MANAGEMENTUL SERVICIILOR PUBLICE

2


Andreş Solomia


Andreş Solomia

10. Iorgovan, A., Drept administrativ, Tratat elementar, vol. 3, Editura Hercules, Bucureşti, 1993. 11. Laufer, R., Management public, Editura Dallaz, Reading, 1980. 12. Mathis, R., Panaite C. N., Rusu C., Managementul resurselor umane, Editura Economică, Bucureşti, 1997. 13. Nicolescu,

O., Verboncu, I., Management, Editura

Economică, Bucureşti, 1997. 14. Starasciak, J., Elementele ştiinţei admnistraţiei, Editura Politică, Bucureşti, 1967. 15. Legi şi acte normative publicate după 1990 şi actualizate cu modificările şi completările ulterioare.

3

176


Andreş Solomia


Andreş Solomia

BIBLIOGRAFIE

CUPRINS

1. Androniceanu, A, Managementul schimbărilor, Editura

1. Elemente fundamentale. Principii şi teorii ale managementului serviciilor publice ……………………. 7 1.1. Nevoia de management al serviciilor publice……. 7 1.2. Conceptul de management al serviciilor publice………………………………… 11 1.3. Evoluţia managementului public pe plan mondial şi în România ……………………........................... 16 1.4. Principiile managementului public……….…......... 24 1.5. Caracteristici ale managementului şi ale domeniului său de activitate…………………… 28 1.5.1. Caracteristicile managementului public………………………………….… 30 1.5.2. Caracteristicile domeniului de acţiune ale managementului public…………………………..………… 30 1.5.2.1. Sectorul public şi sectorul privat… 31 1.5.2.2. Interesul public………………… 33 1.5.2.3. Serviciul public………………… 36 1.5.2.4. Puterea publică………………… 37

All Educational, Bucureşti,1998. 2. Androniceanu,

A.,

Management

public,

Editura

Economică, Bucureşti, 1999. 3. Androniceanu, A., Management public în Canada, Editura Academiei de Ştiinţe economice, Bucureşti, 1967. 4. Alexandru,

I,

Structuri,mecanisme

şi

instituţii

administrative, Note de curs, Editura Sylvi, Bucureşti, 1996. 5. Basarab, S., Drept administrativ, Partea specială, Editura Metropol, Bucureşti, 1994. 6. Burloiu, P., Managementul resurselor umane, Editura LuminaLex, Bucureşti,1997. 7. Bonnet, F., Management de l'administration, Editura Lyon, Paris, 1993. 8. Bourn, C., Public Sector Management, vol. I, II, Editura Dartmonth, Brookfild, 1995. 9. Dănăiţă, I., Bibu, A.N., Predişan, M., Management. Bazele

2. Funcţiile managementului public ……………………. 2.1. Consideraţii generale ……………………………… 2.2. Funcţia de previziune ……………………………. 2.3. Funcţia de organizare şi funcţionare……………… 2.4. Funcţia de administrare ………………………….. 2.5. Funcţia de motivare………………………………. 2.5. Funcţia de control-evaluare……………………….

45 45 48 50 51 53 53

teoretice, Editura Mirton, Timişoara, 2002. 175

4


Andreş Solomia


Andreş Solomia

unor sondaje de opinie direcţionate pe probleme de interes 3. Autoritatea în sectorul public şi exercitarea acesteia… 57 3.1. Autorităţile şi instituţiile administrative publice centrale şi locale …………………………………... 59 3.2. Relaţiile între instituţiile componente ale sistemului administrativ………………………... 61 4. Organizarea administraţiei publice……………………. 65 4.1. Abordări fundamentale cu privire la organizarea instituţiilor publice din sistemul administrativ………..……………… 67 4.2. Noţiunea şi tipologia structurii administrative…… 71 4.2.1. Structura ierarhică funcţională……………… 72 4.2.2. Structura teritorială………………………….. 73 4.2.3. Alte componente ale structurii organizatorice a sistemului administrativ………………… 75 4.3. Structurile specifice sistemului autorităţilor din administraţia publică………………………………. 80 5. Sistemul informaţional al managementului public……81 5.1 Conceptul de sistem informaţional…………………. 81 5.2 Tipologia informaţiilor…………………………… 83 5.3 Funcţiile sistemului informaţional………………… 87 5.4 Principiile sistemului informaţional……………… 88 6. Sistemul decizional al managementului public……… 92 6.1. Fundamentarea deciziilor administrative………….. 92 6.2. Tipuri de decizii administrative…………………….. 95 6.3. Particularităţii ale deciziei administrative şi implicarea în procesul de fundamentare a deciziilor administrative………………………… 100 6.4. Etapele procesului decizional …………………… 102

5

public. Atunci

când

managementul

instituţiilor

din

administraţia locală intenţionează să transmită informaţii în legătură cu activitatea desfăşurată se poate apela la mass-media locală şi la serviciile O.N.G.- urile, care se pot implica în mod direct în transmiterea informaţiilor până la cele mai mici unităţi administrativ-teritoriale, de la cartiere până la blocuri, scări, apartamente şi case folosindu-se pentru aceasta de afişe, foi volante informative. De asemenea O.N.G.- urile pot colabora cu primăriile pentru culegerea informaţiilor în legătură cu modul în care sunt aplicate deciziile administrative luate de alte organisme. Prin urmare, demararea rapidă a schimbărilor solicitate de reformă devine o necesitate care nu mai poate suporta o altă amânare. Orice întârziere înseamnă amplificarea dereglărilor care şi aşa încep să se accentueze din ce în ce mai mult în societatea românească. Managementul public oferă instrumentele necesare refacerii dezechilibrelor şi continuării treptate dar într-un ritm accelerat a procesului reformei în administraţia publică din România.

174


Andreş Solomia


Andreş Solomia

luarea în considerare de către acestea a unor necesităţi specifice ale întreprinzătorilor; -

participarea la diferite proiecte de dezvoltare locală alături de autorităţi şi alţi actori locali, precum şi favorizarea iniţiativelor centrale la nivel local. Reforma în administraţia publică în România presupune

luarea în considerare a următoarelor aspecte: •

asigurarea unor servicii pentru populaţie. În acest

sens, se poate dezvolta o colaborare cu O.N.G.- urile, care pot organiza controlul calităţii serviciilor pe sectoare ale localităţii sau pe zone de lucru ale diferiţilor prestatori, oferind astfel rezultatele serviciilor de specialitate din primării; •

orientarea predilectă a activităţii funcţionarilor

publici pe ideea că se află în slujba cetăţenilor; •

angajarea funcţionarilor pe criterii de competenţă;

•

stabilirea standardelor de calitate pentru serviciile

oferite de administraţia locală; •

accentuarea

autonomiei

financiare

locale,

controlului prin buget, planuri de acţiune şi Curtea de Conturi; •

dezvoltarea relaţiilor publice între funcţionarii

publice, ca reprezentanţi ai instituţiilor publice şi cetăţeni. În acest sens se dezvoltă relaţia cu O. N.G.- urile şi

7. Metode şi tehnici utilizate în managementul public… 107 7.1. Noţiunea de metodă ……………………………… 107 7.2. Tipologia metodelor utilizate………………………108 7.2.1. Metode de executare……………………… 109 7.2.1.1. Metoda constrângerii……………. 109 7.2.1.2. Metoda convingerii……………… 111 7.2.1.3. Metoda cointeresării …………… 112 7.2.2. Metode de organizare şi funcţionare ……. 114 7.2.2.1. Metoda organizării raţionale a activităţii administrative………… 115 7.2.2.2. Metoda şedinţei………………… 116 7.2.2.3. Metoda conducerii eficiente…… 121 7.2.2.4. Metoda valorificării experienţei în muncă …………………………… 123 7.2.2.5. Metoda structurii corespunzătoare a programului funcţionarilor publici…………………………… 125 7.2.3. Metode de cercetare ……………………… 130 8. Managementul public în România şi ţările Uniunii Europene……………………………. 139 8.1. Caracteristici generale …………………………….. 139 8.2. Structura colectivităţilor locale şi regionale………. 145 8.3. Mutaţii semnificative în managementul public pe plan mondial şi în România……………………. 150 8.4. Reforma în administraţia publică din România……………………………………… 160 Bibliografie ……………………………………………… 174

direct cu cetăţenii implicaţi în culegerea de informaţii în urma 173

6


Andreş Solomia


Andreş Solomia

astfel de asociaţii. Printre principalele contribuţii ale asociaţilor de întreprinzători se numără următoarele tipuri de acţiuni: •

1. ELEMENTE FUNDAMENTALE. PRINCIPII ŞI TEORII ALE MANAGEMENTULUI

pregătirea

SERVICIILOR PUBLICE

afacerilor:

susţinerea dezvoltării spiritului întreprinzător şi întreprinzătorilor

în

domeniul

administrării

- organizarea de cursuri; - publicare de lucrări;

1. 1. Nevoia de management al

- organizarea de simpozioane şi dezbateri pe probleme

serviciilor publice Organizaţiile sunt importante deoarece reprezintă

care preocupă comunitatea de afaceri la nivel regional sau la

instituţiile sociale care reflectă valori culturale şi nevoi sociale,

nivel local (ex. Simpozionul privind rolul administraţiei publice

permit un mod civilizat de a trăi, realizarea unor scopuri sociale

în promovarea organizaţiilor mici şi mijlocii organizat de

şi conservă cunoştinţe din care formează o punte între trecut -

Patron Grup Baia Mare. •

prezent-viitor. Necesităţile generale de management al organizaţiei

reprezentarea intereselor întreprinzătorilor în raport

cu autorităţile locale şi centrale prin: -

explică de fapt că o instituţie nu este viabilă decât dacă

organizarea

de

întâlniri

cu

reprezentanţi

ai

persoanele fizice sau juridice pe care le cuprinde demonstrează

Parlamentului, ai executivului şi chiar cu Preşedintele

faţă de aceştia un interes susţinut şi îi procură resurse materiale

României, pentru a informa în legătură cu problemele care

sau morale de care puterea organizaţiei are nevoie, neexcluzând

preocupă întreprinzătorii;

necesitatea existenţei unei minorităţi în fruntea instituţiei care

-

colectarea şi furnizarea de informaţii de afaceri;

să acţioneze: Guvern, Miniştri, Consiliu de administraţie,

-

acordarea de consultanţă de specialitate şi alte servicii membrilor;

Director etc. Într-o primă concepţie moştenită de la Durkheim, instituţiile sunt definite ca fenomene sociale impersonale şi 7

-

favorizarea

accesului

membrilor

la

resursele

financiare: fonduri mutuale, dialog cu băncile pentru 172


Andreş Solomia


Andreş Solomia

organizaţiilor mici şi mijlocii şi centrelor de consultanţă

colective caracterizate de permanenţă, continuitate şi ordine

înfiinţate,

organizaţii

superioară a indivizilor şi grupurilor care le asigură coeziunea

neguvernamentale, respectiv fundaţii în Piteşti, Constanţa,

şi permanenţa. Instituţia nu este cu totalitate desăvârşită,

Craiova, Brăila, Alexandria, Alba-Iulia, Buzău, Galaţi,

coerentă şi stabilă, ci după Jaques Chevalier este totalizare în

Bucureşti.

continuă mişcare, nu este un lucru ci o practică….formându-se

în

cea

mai

mare

parte,

ca

Serviciile furnizate de aceste centre sunt: •

informarea generală în legătură cu organizarea şi

administrarea afacerilor; •

informarea specifică legate de anumite produse şi/

sunt forme sociale stabilite, în timp ele devin adevărate procese prin care se organizează entităţi care sunt în continuă schimbare şi dinamică în funcţie de schimbările de tranziţie. Tranziţia spre economia de piaţă determină profunde

sau servicii; •

şi desfăcându-se fără încetare, chiar dacă la înfiinţare instituţiile

sfaturi profesionale cu privire la problemele

apărute în derularea activităţilor organizaţiilor; •

consultanţă pentru realizarea planurilor de afaceri;

•

cursuri de pregătire pentru instruirea în domeniile

administrării afacerilor;

mutaţii în domeniile sociale evident şi în sectorul public. Managementul public prin conţinutul său reprezintă suportul teoretic şi practic necesar implementării schimbărilor în instituţiile publice. Procesul de restructurare a sectorului public în special

acţiuni pentru îmbunătăţirea climatului localo

sistemul administrativ necesită înalt profesionalism, respectiv

socio - economic potrivit cerinţelor dezvoltării spiritului

funcţionari publici cu o pregătire de specialitate şi în domeniul

întreprinzător;

managementului public.

•

•

asociaţiile de întreprinzători prezintă o importanţă

De asemenea se conturează tot mai mult tendinţa de

deosebită, atât din punct de vedere al promovării dezvoltării

profesionalizare a funcţionarilor publici, ceea ce reprezintă o

locale, cât şi cel al întăririi organizatorice a firmelor private.

mutaţie semnificativă determinând o foarte bună cunoaştere a

Până în prezent în România au putut fi identificate circa 30 de

conţinutului managementului public.

171

8


Andreş Solomia


•

Perioada îndelungată de tranziţie şi restructurare a sistemului administrativ din România a prelungit, în principal datorită

practicării

unui

management

primar,

empiric,

nefundamentat ştiinţific, efectele aşteptate. Prin urmare

Andreş Solomia

autorităţile locale nou create după 1989.

Se poate aprecia că autorităţile locale din România nu au o influenţă semnificativă în promovarea dezvoltării socioeconomice, deoarece:

managementul public ar trebui să contribuie la formarea şi

- există unele ambiguităţi legislative privind separarea

perfecţionarea funcţionarilor publici permanenţi şi aleşi pentru

clară a atribuţiilor nivelurilor central şi local referitoare la cine

a deveni performanţi cu o anume viziune asupra rolului

şi ce face, cine este proprietarul anumitor active, ambiguităţi

instituţiilor publice în societatea românească.

care constituie handicapuri reale în activitatea autorităţilor

În condiţiile accentuării caracterului democratic al entităţii noastre există o serie de argumente care explică

unor decizii ale consiliilor judeţene. Acestea cu atât mai mult

•

studiază procesele şi relaţiile de management public;

•

formează principii şi legităţii;

•

perfecţionează organizarea şi funcţionarea instituţiilor;

•

este influenţat şi influenţează valorile economice,

cu cât actele emise de consiliul judeţean sunt avizate de către secretar, care este numit; - lipsa de colaborare cu autorităţile centrale în probleme

politice, sociale şi culturale,

Agenţiile de dezvoltare locală, înfiinţate ca

urmăreşte satisfacerea interesului public.

organizaţii neguvernamentale sunt actori puternic implicaţi în

Cunoaşterea managementului permite identificarea şi

dezvoltarea zonei în care îşi desfăşoară activitatea. Încercări de

există între componentele acestora; a rolului fiecărei unităţi în sistemelor;

a

sarcinilor

competenţelor

responsabilităţilor care revin managerilor publici. 9

privind dezvoltarea socio – economică locală. •

analiza structurilor din instituţiile publice; a relaţiilor care cadrul

- blocarea unor iniţiative locale prin atacarea în contencios de către prefect, ca reprezentant al guvernului, al

necesitatea cunoaşterii managementului public cum ar fi:

•

locale;

şi

înfiinţare a unor astfel de Agenţii există deja în România; •

Centrele de Servicii şi Instruire reprezintă un

actor relativ nou implicat în dezvoltarea socio - economică locală, care au susţinut crearea Centrelor pentru dezvoltarea 170


Andreş Solomia

instituţiile locale de învăţământ şi cu instituţii şi firme specializate de pe plan naţional sau străine; •


Andreş Solomia

Managementul public prin conţinutul său defineşte principiile şi regulile de organizare a sistemului informaţional

participarea la investiţii de interes public la nivel

în instituţiile publice, particularităţile procesului de culegere,

regional, urmărind dezvoltarea în noul cadru economic şi

înregistrare, stocare, transmitere şi prelucrare a informaţiilor

atragerea de noi resurse financiare suplimentare pentru

care circulă în cadrul sistemului de management al instituţiilor

dezvoltarea şi sporirea contribuţiei Camerelor de Comerţ şi

publice.

Industrie la crearea unui mediu de afaceri cât mai favorabil. Un alt actor tradiţional este Guvernul. Din păcate, se constată practic absenţa unui organism central cu atribuţii

De

asemenea

oferă

posibilitatea

cunoaşterii

principalelor metode şi tehnici de management folosite pe parcursul desfăşurării activităţii instituţiilor publice.

specifice de promovare a dezvoltării locale în ansamblul său şi

În sectorul public, managementul resurselor umane

de proiectare a un or politici regionale. În timp ce

reprezintă o altă dimensiune importantă a managementului

Departamentul pentru Administraţie Publică are atribuţii

public, acordându-se atenţie deosebită proceselor de selecţie,

preponderent

administrative,

promovare şi motivare a personalului din instituţiile publice.

Economică

se

Departamentul

de

Reformă

problemelor

Prin introducerea acestei discipline de sine stătătoare în

macroeconomice şi celor structurale, iar Agenţia Română de

instituţiile de învăţământ se explică evident rolul formator

Dezvoltare răspunde de promovarea investiţiilor străine şi

învăţământului faţă de managementul public căruia i se

elaborarea politicii de dezvoltare a sectorului de întreprinderi

recunoaşte rolul principal în procesul de democratizare a

mici şi mijlocii. Dezvoltarea infrastructurilor se face în

entităţii.

concentrează

asupra

concordanţă cu planurile şi programele de amenajare a

Dezvoltarea managementului serviciilor publice s-a

teritoriului elaborate de către Ministerul Lucrărilor Publice şi

dovedit deci şi în realitate ca fiind o condiţie esenţială pentru

Amenajării Teritoriului.

democratizarea vieţii publice şi o necesitate pentru societatea

Într-un context nou a fost iminentă apariţia unor noi

românească.

actori locali menţionăm: 169

10


Andreş Solomia


Andreş Solomia

creşterii economice a zonelor respective. Deşi dezechilibrele 1.2. Conceptul de management al serviciilor publice

existente se pot atenua, totuşi cauzele care le-au creat rămân. Pe

Literatura de specialitate oferă o gamă largă de noţiuni

de altă parte există numeroase situaţii când termenul de politici

ca: administraţie, administraţie de stat, activitate executivă,

regionale este utilizat pentru a defini acele politici de

autoritate administrativă şi mai puţin management public.

dezvoltare formulate la nivel descentralizat adică la nivel local.

Unii autori precizează că termenul „administraţie”

Diferenţa între cele două abordări nu constă totuşi în

desemnează o activitate a unei persoane care ajută la realizarea

obiectivele conţinute de politicile respective, ci pur şi simplu în

unui obiectiv şi derivă din cuvântul latin „magistre”, care

nivelurile

semnifică stăpânul căruia i se subordonează servitorul.

implementate.

la

care

acestea

se

fundamentează

şi

sunt

Alţi specialişti consideră că există administraţie publică

Declanşarea procesului reformei a determinat o

şi în administraţie de stat. Astfel, instituirea autonomiei locale

revigorare a rolului unor vechi actori şi la apariţia altora noi

ar putea fi o nouă ficţiune, prin aceea că unele autorităţi prin

pentru dezvoltarea locală. Dintre cei tradiţionali menţionăm

care se realizează autonomia locală au şi atribuţii de

Camerele de Comerţ şi Industrie. Activitatea lor s-a concretizat

administraţie de stat neînsemnând că toată activitatea lor este

pe trei domenii: •

statală. Utilizând noţiunea de administraţie de stat, alţi autori

între

mijlocirea comunicării şi dezvoltarea relaţiilor de afaceri agenţii

economici

prin

culegerea,

înregistrarea,

susţin că prin aceasta se înţelege un sistem de instituţii ale

prelucrarea şi transmiterea de informaţii de afaceri şi acordarea

statului, iar noţiunea de activitate administrativă şi instituţii

de asistenţă tehnică şi alte servicii;

administrative sunt folosite alternativ uneori chiar cu sens identic activităţii executive şi instituţiilor executive.

•

realizarea unui sistem propriu de reconversie şi pregătire

profesională a personalului în domenii care promovează cultura

După cum susţin specialiştii francezi activitatea

antreprenorială, contribuind astfel la buna administrare a

administrativă este reprezentată de persoane sau grupuri de

afacerilor, prin forme specifice de realizare a pregătirii şi

persoane, funcţionari publici care au competenţe precizate de

perfecţionării, organizate şi desfăşurate în strânsă conlucrare cu

11

168


Andreş Solomia


Andreş Solomia

regiunile, zonele, judeţele mai sărace în competiţie cu cele mai

lege pentru a acţiona în sensul aplicării conţinutului legii

bogate. Acestea din urmă care au mai mult de oferit sunt

publice.

potenţiale câştigătoare ale oricărei competiţii. De aceea, zonele

În

cadrul

managementului

public,

sistemul

mai dezavantajate trebuie să primească un sprijin efectiv de la

administrativ este abordat din punct de vedere juridic.

nivel central. Simpla acceptare a rezultatelor unei astfel de

Principalele componente ale acestuia sunt următoarele

competiţii ar însemna o neglijare a politicii de realizare a unui

autorităţi publice:

echilibru teritorial din punct de vedere economic şi, deci, a unui

•

parlamentul;

autorităţile centrale trebuie să identifice cu mare precizie care

•

preşedintele României;

sunt măsurile legitime pe care le pot lua pentru a ajuta zonele

•

guvernul;

mai slab dezvoltate să reziste la un mediu concurenţial în

•

ministerul şi alte instituţii direct subordonate

echilibrul al condiţiilor de viaţă. Din acest punct de vedere

formare.

ministerelor;

În acest sens, guvernul este dator să adopte o politică de solidaritate naţională, care să realizeze în practică o conciliere între conceptul de descentralizare şi cel de dezvoltare echilibrată. Astfel de politici de solidaritate naţională sunt, de obicei, definite ca politici regionale.

• •

prefectul;

instituţiile autonome locale: consiliul judeţean, consiliul

local; •

primarul şi instituţiile subordonate acestora.

Aceste politici regionale sunt, de regulă implementate

Această abordare este considerată de unii specialişti ca

cu ajutorul unor mecanisme de redistribuire financiară care să

fiind de tip formal organică şi ar exista şi a doua opţiune

permită îmbunătăţirea sistemului de infrastructură de bază şi

material funcţională. Astfel administraţia publică evocă acte

care priveşte bunăstarea şi oportunităţile de dezvoltare. Astfel

juridice şi operaţiuni materiale prin care se exercită legea, fie

de politici sunt, în principal, operaţiuni de redistribuire tip

prin emiterea de norme subsecvente, fie prin organizarea sau

EXPOST şi politici de promovare directă a competitivităţii şi

prestarea directă de servicii publice.

167

12


Andreş Solomia


Andreş Solomia

Unii specialişti pun semnul identităţii între administraţia

îndeosebi în domeniile financiar şi investiţional în care există o

publică şi managementul public deşi între cele două domenii

seri întreagă de ordonanţe şi hotărâri ale Guvernului, precum şi

distincte există doar strânse interdependenţe.

acte normative ale ministerelor care anulează autonomia

În 1984 Overman susţine că managementul public se

•

diferenţiază de administraţia publică întrucât: •

tratează

problematica

executării

funcţiilor

managementului adoptate la spectrul public; •

urmăreşte orientarea activităţii desfăşurate în

sectorul public pe criterii de eficienţa; •

abordează cu precădere nivelul de mijloc al

structurii sistemului •

administrativ;

are tendinţa de a generaliza problematica amplă a

managementului în sectorul public; •

consacrată prin lege în aceste domenii; instituirea unui serviciu public profesional şi prin

urmare modernizarea structurilor actuale. Unul din principalele obiective ale reformei este descentralizarea în vederea dezvoltării socioeconomice locale. Principiul

subsidiarităţii

restricţionează

intervenţia

statului în activitatea autorităţilor locale. Cu toate acestea, mecanismul instituţional care rezultă în urma procesului de descentralizare trebuie să aibă în vedere caracterul unitar al statului şi să asigure de aceea un proces echilibrat de dezvoltare economică a întregii ţări. În consecinţă autorităţile regionale şi

se află în strânsă legătură cu managementul

cele locale trebuie să dispună de suficiente competenţe

tradiţional ca ştiinţă şi cu alte domenii distincte ca: sociologia şi

decizionale, care să motiveze în sensul unei acţiuni

ştiinţele politice.

independente asigurând astfel promovarea intereselor sociale în

Managementul public nu numai că abordează aspecte

cadrul procesului de dezvoltare.

privind: resurse umane, eficienţă, managementul în instituţiile

Autorităţile centrale trebuie totuşi să intervină pentru a

publice, pe care administraţia publică le menţionează ca parte

corecta dezechilibrele existente sau dificultăţile ciclice ale unor

ale aceluiaşi întreg, dar şi analizează modul de exercitare a

regiuni.

funcţiilor de management într-un context bine definit de administraţie publică. 13

Este adevărat faptul că procesul de descentralizare a responsabilităţilor şi promovarea dezvoltării regionale pune 166


•

Andreş Solomia


Andreş Solomia

şi

Managementul public reprezintă ansamblul proceselor

responsabilităţilor până la nivel local, pentru a se obţine

şi relaţiilor de management bine determinate, existente între

maximă operativitate şi eficienţă;

componente ale sistemului administrativ prin care în regim de

descentralizarea

deciziei,

resurselor

crearea sau trecerea unor servicii descentralizate

putere publică se aduc la îndeplinire legile şi se planifică,

sub autoritatea comunităţilor locale, în conformitate cu

organizează, gestionează şi controlează activităţi implicate în

competenţele atribuite prin lege, consiliilor locale şi judeţene în

realizarea serviciilor care satisfac interesul public.

•

domenii cum ar fi dezvoltarea economică, socială, buget finanţe şi fiscalitate locală; •

administrarea domeniului public şi privat al

unităţilor teritorial – administrative; •

coordonarea activităţilor regiilor şi entităţilor de

interes local care asigură serviciile edilitare; •

organizarea şi dezvoltarea urbanistică, amenajarea

teritoriului; •

redefinirea conţinutului activităţilor de învăţământ,

asistenţă socială, cultură, sport, şi agrement;

Din definiţie se desprind următoarele caracteristici: •

managementul public reuneşte un ansamblu de

procese şi relaţii de

management ce apar între componentele

sistemului administrativ, •

obiectivul managementului public este satisfacerea

interesului public, prin crearea unui cadru instituţional corespunzător ceea ce înseamnă şi adoptarea de acte normative cu forţă juridică inferioară: legi, decrete, hotărâri, regulamente; •

procesele de management şi procesele de execuţie

se desfăşoară deopotrivă în sectorul public;

•

refacerea şi protecţia mediului;

•

apărarea ordinii publice;

•

introducerea unor criterii clare de eficienţă şi

reprezintă raporturile care apar în sistemul administraţiei şi care

eficacitate, ca şi a unor elemente riguroase, obiective în

în administraţia de stat se realizează în regim de putere publică

acordarea transferurilor bugetare;

prin intermediul prerogativelor acordate de instituţii şi de acte

•

stabilirea unor proceduri clare de aplicare a

prevederilor legale şi simplificarea procedurilor administrative, 165

•

relaţiile de management din instituţiile publice

normative care fac să prevaleze interesul public general atunci când este în conflict cu interesul particular. 14


Andreş Solomia

Administraţia publică nu mai este o formă de realizare a puterii de stat sau formă fundamentală de activitate a statului pentru că în sistemul democratic, potrivit Constituţiei


•

Andreş Solomia

imposibilitatea coexistenţei unui sistem centralizat

cu un sistem de economie de piaţă în dezvoltare; •

lipsa de cooperare a instituţiilor guvernamentale şi

României, atât statul cât şi organizaţiile administrativ-teritoriale

serviciilor ministeriale din teritoriu cu consiliile locale şi

sunt persoane morale şi de drept public conduse după principii

judeţene în detrimentul comunităţilor locale şi al sistemului

generale ale managementului public, principii aplicabile

social în general;

managerilor de la toate nivelurile ierarhice, respectiv toate

•

serviciile publice descentralizate.

menţinerea

entităţii

civile

şi

procesului

de

democratizare în general, într-un stadiu subdezvoltat.

Prin urmare managementul serviciilor publice este o

Declanşarea procesului de reformă nu este suficientă, iar

disciplină specializată care are ca obiectiv cunoaşterea

o stagnare a acestuia poate avea implicaţii profunde asupra

proceselor şi relaţiilor de management din administraţia

dezvoltării economice şi sociale contribuind la menţinerea unor

publică, în toată complexitatea lor, în vederea formulării de

structuri tipice entităţilor subdezvoltate.

principii şi legităţi pentru perfecţionarea permanentă a

Exprimate de altfel şi în programul de guvernare,

organizării şi funcţionării structurilor administrative în funcţie

schimbările necesare şi de mult aşteptate, în sensul unei politici

de valoarea puterii politice, de necesităţile economico-sociale,

reale de reformă a administraţiei, coerentă şi integrată cu

de gradul de înzestrare tehnică, de nivelul general de cultură,

procesul general de reformă necesită:

civilizaţie şi cu scopul realizării unor servicii publice eficiente corespunzătoare

nevoilor

sociale

generale,

satisfacerii

interesului public astfel încât este argumentată afirmaţia în

•

crearea cadrului legislativ şi a mecanismelor

caracteristice unei autentice autonomii locale; •

punerea de acord a reglementărilor existente şi

acest sens al specialistului Peter Duker: „eficacitatea este cheia

adoptarea unor noi reglementări care să respecte şi să pună în

succesului unei organizaţii”.

practică prevederile Constituţiei şi Cartei Europene a Autonomiei Locale îndeosebi în ceea ce priveşte finanţele şi patrimoniul local;

15

164


Andreş Solomia


efectivă şi eficientă a autorităţilor administraţiei publice locale

Andreş Solomia

1.3. Evoluţia managementului public

alese în teritoriu.

pe plan mondial şi în România

Deşi constituie un capitol din strategia programului de reformă a guvernului, reforma administraţiei pare să nu fie în acest moment o prioritate. În România, coexistă instituţiile democratice locale cu structurile de tip centralizat, aparţinând

Ca ştiinţă managementul public s-a constituit în timp, datorită preocupărilor specialiştilor pentru perfecţionarea continuă a activităţii din domeniul organizaţiilor publice.

vechiului sistem. Acestea sunt nevoite să funcţioneze într-un

Începuturile ştiinţei administraţiei se află undeva în sec.

cadru legislativ organizat şi economic incompatibil. Această

XVII şi germenii viitoarei ştiinţe a managementului public au

situaţie hibrid creează numeroase disfucţionalităţi şi generează

apărut în Germania şi Austria, ţări în care au fost organizate

tendinţe care rămân implicite în care Guvernul şi clasa politică

cursuri de ştiinţe camerale, respectiv de administrare a

nu fac o opţiune clară a cărei realizare să fie urmărită apoi cu

finanţelor publice.

consecvenţă.

În Franţa ştiinţa managementului public a început să se

Fără îndoială că o astfel de situaţie riscă să genereze

contureze încă din 1812, când Charles Bonnin a publicat

compromiterea aleşilor locali, a consiliilor locale şi judeţene

lucrarea „Principes d’administration public”, care l-a consacrat

care, lipsite de mijloace, de o reală autonomie, sunt percepute

părintele ştiinţei administraţiei.

de

către

cetăţeni

ca

incapabile

să

rezolve

interesele

Ulterior ştiinţa administraţiei a cunoscut o tot mai

comunităţilor locale, ceea ce poate conduce în ultimă instanţă la

puternică dezvoltare, remarcându-se faptul că în România

compromitere a însăşi autonomiei locale ca o componentă a

problematica ştiinţei administraţiei şi a managementului public

democraţiei. Trebuie accentuat faptul că tendinţele de conservare şi chiar de refacere a sistemului administrativ existent până în 1989 comportă riscuri importante precum: •

contradicţia flagrantă cu strategia guvernamentală

declarată şi aprobată de Parlament; 163

a constituit obiect de reflecţie şi cercetare pentru o serie de reputaţi specialişti printre care şi Constantin Dissescu, care caracterizează

ştiinţa

administraţiei

ca

o

ştiinţă

pluridisciplinară. Alţi specialişti au considerat că ar putea fi şi o ştiinţă politică, o ştiinţă socială care cercetează intervenţia 16


Andreş Solomia


socială a statului sau o ştiinţă cu caracter economic privind

funcţionarea

gospodărirea bunurilor pentru realizarea scopurilor statului.

ministerelor şi a răspunderii ministeriale, statutul funcţionarilor

În decursul timpului au existat şi alţi specialişti care au

Guvernului,

Andreş Solomia

organizarea

şi

funcţionarea

publici în general.

afirmat că ştiinţa administraţiei ar avea un caracter tehnic prin

Se are în vedere optimizarea managementului în

aceea că urmăreşte să găsească soluţii pentru organizarea

administraţia centrală, prin reducerea progresivă pe acest plan a

raţională a muncii sau obţinerea unei eficienţe maxime prin

rolului administraţiei statului, dezvoltării economiei de piaţă şi

perfecţionarea organizării administraţiei publice.

afirmării structurilor reprezentative ale entităţii civile.

Potrivit unor alte opinii, ştiinţa managementului public ar fi o ştiinţă care formulează principii pentru conducerea organizaţiilor publice ce ar putea fi organizată şi în administraţia de stat. După Fayol, care este considerat creatorul doctrinei administrative, a administra înseamnă a prevedea, a organiza, a comanda, a coordona, a controla.

Realizarea

acestor

obiective

presupune,

potrivit

strategiei Guvernului, pe de o parte, degrevarea guvernului şi aparatului acestuia de o parte din decizii, în special din sfera deciziei cu caracter tehnic, eminamente administrativ şi delegarea lor către structurile subordonate, guvernul rămânând să

acorde

atenţie

deosebită

procesului

decizional

guvernamental exclusiv de natură politică. Pe de altă parte, se

Noul management public se referă la o doctrină care a

impune restrângerea funcţiilor de comandă administrativă a

apărut recent şi este considerat ca unul dintre cele mai puternice

ministerelor economice, concomitent cu amplificarea de

curente internaţionale.

coordonare şi control şi relaţii publice internaţionale în

Hood în 1991 considera că la originea noului management public se află unirea a două curente de idei şi anume:

17

domeniul propriu de activitate. Reforma sistemului administrativ nu înseamnă numai statuarea unor principii de bază, precum cele conţinute în unele

•

noua economie instituţională;

acte normative, ci şi un complex de reglementări, instituţii şi

•

managerialismul.

pârghii economico-financiare care să asigure o autonomie reală, 162


Andreş Solomia

În fundamentarea acestora s-a pornit de la premisa că factorul determinant în aplicarea Programului de Reformă Economico-socială, la nivel macro şi micro îl reprezintă administraţia publică, centrală şi locală, care în mod practic are


Andreş Solomia

Primul curent era constituit pe teoria publică, teoria costurilor şi teoria factorială. Al doilea curent s-a bazat pe managementul ştiinţific şi orientările acestuia.

implicaţii în toate domeniile de activitate şi se află în legătură

Ideea susţinută la conferinţa de la Minnowbrook din

permanentă nemijlocită cu populaţia, respectiv cu cei

1968 a fost noul management public poate fi aplicat şi ca o

administraţi. Prin urmare, apare evident faptul că reforma, în

versiune radicală a noii administraţii publice. În baza acestei

general, ar trebui să înceapă cu reforma în administraţia

idei echitatea socială şi alte probleme sociale fiind deplasate

publică, accentuându-se ideea că sistemul administrativ trebuie

din centrul atenţiei în locul lor intrând piaţa şi competiţia.

pus în slujba cetăţeanului şi nu invers.

În ambele curente funcţionarii publici cu funcţii de

Procesul reformei presupune definirea clară a relaţiei

conducere sunt abordaţi, ca agenţi activi ai politicii de

între decizia politică şi cea administrativă, întărirea autonomiei

dezvoltare şi nu doar ca persoane care participă la

şi descentralizarea sistemului administrativ.

implementarea acesteia.

În domeniul managerului public în administraţia centrală, Programul de Guvernare şi Strategia de Reformă

Fundamentele noii orientări a managementului public sunt următoarele:

Economico- Socială prevăd, în principal, deplasarea treptată a

•

descentralizarea;

centrului de greutate al activităţii Guvernului şi instituţiilor

•

fundamentarea proiectelor şi a contractelor;

administraţiei centrale de stat dinspre gestionarea vieţii

•

pregătirea personalului;

economice şi sociale spre elaborarea strategiilor de dezvoltare

•

îmbunătăţirea organizării;

naţională şi protejarea intereselor naţionale, precum şi

•

atitudinea faţă de clientul-cetăţean.

optimizarea pe această bază a funcţiilor membrilor guvernului,

Într-o instituţie democratică cetăţenii au dreptul să

ministerelor şi celorlalte instituţii ale executivului, inclusiv

participe la planificarea, implementarea, evaluarea şi reforma

pentru elaborarea unor reglementări noi privind organizarea şi

serviciilor publice, astfel putând fi implicaţi direct în procesele

161

18


Andreş Solomia


Andreş Solomia

de management şi de execuţie din sectorul serviciilor publice.

8.4 Reforma în administraţia publică

Deşi conceptul de management public a fost introdus în

din România

România după 1990, devine din ce în ce mai evidentă

În toate ţările din Europa Occidentală şi, aproape fără

necesitatea dezvoltării cercetărilor pentru a demonstra că

excepţie în întreaga lume, o parte importantă a activităţilor

managementul public şi a serviciilor din domeniul public e un

economice se desfăşoară la nivelul autorităţilor locale. Gradul

domeniu distinct care se delimitează clar de alte domenii,

de implicare al autorităţilor locale în aceste activităţi poate să

respectiv de administraţia publică şi de dreptul administrativ.

difere desigur mult de la ţară la ţară şi depinde în mare măsură

Cu privire la managementul public în literatura de specialitate americană există trei abordări:

de condiţiile istorice, de specificul cultural şi de contextul social şi politic dintr-o ţară.

•

abordarea politică;

•

abordarea legală;

democratic de drept, bazat pe pluripartitism şi separaţia

•

abordarea managerială.

puterilor, cu op economie întemeiată pe libera iniţiativă şi spirit

Procesul de transformare a României într-un stat

Abordarea politică a managementului public a fost

concurenţial a determinat o schimbare radicală de concepţie.

explicată şi susţinută de către Wallace Sayre, care considera că

Trecerea de la totalitarism la democraţie a fost marcată prin

managementul public în cele din urmă este o problemă de

Legea nr. 69/1991 şi Legea nr.70/1991 şi prin art.119-121 din

teorie politică, fiind considerat ca rezultatul unei voinţe

Constituţie. Aceasta a însemnat crearea cadrului necesar pentru

politice, accentul fiind pus pe diferite seturi de valori specifice

a transfera o parte importantă a autorităţii administrative de la

ca de exemplu: reprezentativitate, sensibilitate, receptivitate.

nivelul Guvernului central pentru gestionarea intereselor

Valorile promovate de abordarea politică intră în contradicţie cu cele promovate de abordarea managerială.

specifice ale colectivităţilor locale.

Programul de guvernare

acceptat de Parlament şi strategia Guvernului de înfăptuire a

Abordarea legală a managementul a fost argumentată

reformei economico-sociale acordă un loc special administraţiei

în special de reprezentanţii abordării manageriale din SUA şi

publice stabilind obiective şi priorităţi proprii precum şi

reuneşte trei valori:

mijloace şi modalităţi adecvate de realizare a acestora.

19

160


Andreş Solomia

managementul public: îndeplinirea obiectivelor sociale în timpul cel mai scurt posibil cu eforturi minime. La acest nivel, criteriul de apreciere a oricărei conduceri constă în sporirea eficienţei. Lipsurile constatate în instituţiile publice nu au întotdeauna cauze obiective, ci cauze subiective, respectiv slabă preocupare a funcţionarilor publici de a soluţiona problemele de organizare existente. Se conturează tot mai mult tendinţa că


•

Andreş Solomia

procedura folosită pentru desfăşurarea proceselor

administrative; •

drepturile individuale reale ale unui funcţionar

public; •

aspectele juridice care influenţează rezultatele

conflictelor apărute între persoanele private şi stat. Teoria

managementului

ştiinţific

aparţine

lui

elementul cost constituie un factor esenţial pentru

Frederick Taylor care a formulat cele 14 principii referitoare la

aprecierea eficienţei. Aşadar ceea ce contează în administraţia

managementul

modernă este optimizarea eficienţei economice şi sociale care

principalele calităţi şi aptitudini ale liderului sunt: credinţa în

trebuie să stea în atenţia managerilor publici. Obţinerea

posibilităţile de succes; abilitatea în comunicare; energie şi

eficienţei sociale devine criteriul principal de evaluare a

capacitate de raţionament logic; fler, etc.

activităţii managerilor publici. Practic, există o strânsă legătură de condiţionare între eficienţa activităţii în instituţiile publice şi rezultatele care se obţin în întreaga societate. mondial descriu în fond profundele schimbări în instituţiile publice din România. Realitatea demonstrează că o continuare a desfăşurării proceselor de management şi de execuţie din instituţiile

publice

potrivit

vechilor

tipare,

Caracteristicile

abordărilor

În

accepţiunea

esenţiale

ale

organizaţiei

ca

acestei

teorii

leadership-ului

în

sectorul public sunt: •

Aceste tendinţe ale managementului public pe plan

ştiinţific.

percepţia

instrument

pentru

realizarea obiectivelor de grup; •

organizaţiile publice sunt cele mai puternice

instrumente pentru efectuarea schimbărilor în viaţa politică; •

organizaţiile publice reprezintă suportul pentru

exercitarea puterii politice.

tradiţionale, nu face decât să aglomereze sistemul şi să întârzie

Ideea cea mai potrivită sectorului public este că liderul

realizarea noilor obiective ale managementului public din

îşi adaptează propriul stil de management la situaţiile cu care se

România.

confruntă (abordarea situaţională a leadership-ului).

159

20


Andreş Solomia


Andreş Solomia

Abordarea managerială

un răspuns în legătură cu activitatea managerului public. De

Specialişti în domeniu au tendinţa de a minimiza

exemplu colectivul funcţionarilor publici poate fi solicitat să

diferenţele dintre managementul public şi managementul organizaţiilor private. În viziunea lor sistemul administrativ este similar unei afaceri care poate fi condusă oricând după aceleaşi principii şi valori. Premisele abordării manageriale se află undeva în sec. XIX când a fost aplicată pentru organizarea serviciilor publice. Conform realităţilor de la data respectivă a fost demonstrat faptul că dominaţia politicului a condus la toate nivelurile la dezvoltarea ineficienţei, a corupţiei, permiţând

răspundă la următoarele întrebări: •

Cum îmi realizez activitatea în raport cu cerinţele

colectivului de funcţionari? •

Ce pot face pentru a ajuta colectivul să lucreze

mai eficient? •

Ce pot face pentru a vă ajuta să vă îmbunătăţiţi

activitatea? •

Ce ar trebui să ştiu pentru a valorifica mai bine

resursele de care dispune grupul pe care îl conduc?

formarea unei clase de politicieni incapabili de a conduce.

•

Îmi apăr prea mult persoana şi poziţia ?

că

•

Cum îmi folosesc autoritatea?

managementul public nu este şi nu poate fi orientat politic.

•

Cum pot contribui la sporirea eficienţei grupului?

A apărut astfel necesitatea de a separa cele două segmente,

public

de

politic,

şi

de

a

demonstra

Prin urmare, administraţia nu trebuie să fie în sfera politică,

Astfel, conducătorul se poate informa nu numai asupra

managementul public putând fi abordat ca un domeniu de

cerinţelor care îşi aşteaptă

afaceri separat.

modalităţilor prin care îşi poate îmbunătăţi activitatea.

rezolvarea, dar şi asupra

Concluzia la care s-a ajuns a fost aceea că rolul

Rezultatele analizei sunt semnificative, deoarece opiniile

politicului trebuie diminuat întrucât produce ineficienţă. Din

aparţin membrilor unui grup a cărui activitate poate fi

dorinţa de a minimiza rezultatele, reprezentanţii abordării

îmbunătăţită.

manageriale

a

managementului

public

promovează

o

16.

Eficientizarea activităţii din sectorul public

organizaţie de tip birocratic, considerând că multe din

Prin aplicarea principiului eficienţei şi al optimizării se

principiile organizaţiilor sunt orientate spre a maximiza

realizează finalitatea conducerii aşa cum este concepută în

21

158


Andreş Solomia


Andreş Solomia

activitate şi abordarea într-un spirit deschis a propunerilor de

câştigul. Realitatea a permis o divizare a muncii şi o

schimbare.

specializare a personalului în realizarea sarcinilor repartizate,

Aceasta înseamnă fără îndoială înalt profesionalism din

astfel fiecare angajat printr-o specializare poate deveni un

partea aşa numiţilor manageri publici pentru a identifica, a

expert în domeniul propriu de activitate, iar birocraţia s-ar

înţelege şi a recunoaşte nevoia de schimbare, de pe o parte, iar

dovedi opusă specializării care necesită bună coordonare.

pe de altă parte de a acţiona în sensul implementării acesteia.

Ierarhia solicită programe bine fundamentate şi

Managerii publici trebuie să gândească în termenii

responsabilităţi clare, corelate cu specificul unei instituţii. Pe

structurilor viitoare de management.

lângă specializare această abordare implică şi un înalt grad de atragerea

formalizare a structurii în sensul că pentru fiecare angajat se

managerilor publici generalişti, pornind de la ideea exprimată

organizează selecţie în funcţie de abilitate, se precizează

în repetate rânduri de Peter Drucker că o definiţie logică a unui

sarcini, competenţe şi responsabilităţi putând fi neglijate

generalist este specialistul, care poate face legătura între

anumite aspecte ca: orientare politică; rasă; sex;religie.

14. Orientarea

sistemului

spre

domeniul lui restrâns şi celelalte.

Specialiştii americani au demonstrat că abordarea

15. Transformarea unor funcţionari publici în

managerială pune accent pe valori care influenţează structura şi

colaboratori , respectiv asistenţi pentru funcţionarii publici

procesele de management şi de execuţie desfăşurate în

decidenţi, în special pentru cei cu funcţii de conducere,

organizaţiile din administraţia publică. Aceste valori au fost

reprezentanţi ai politicului. Este necesar ca relaţia între

considerate: economia, eficienţa, eficacitatea.

managerii publici şi subordonaţi să se bazeze pe încredere care

De asemenea cei care au propus această abordare

să genereze un climat de colaborare, orientat pe stimularea

(Luther Gulick, Lyndall Urwick) au considerat că diviziunea

iniţiativei, pe exprimarea liberă a opiniilor. Frecvent,

muncii şi specializarea constituie elemente fundamentale de

managerul public îţi diminuează autoritatea prin setea de

realizat pentru obţinerea unei productivităţi şi eficienţe de

putere, excesul de ambiţie. Se recomandă o consultare

ansamblu. Aceşti specialişti au susţinut că devine esenţial

periodică a funcţionarilor publici colaboratori pentru a obţine

procesul

157

de

coordonare

care

se

poate

realiza

prin 22


Andreş Solomia


interdependenţa dintre componentele organizaţionale în cadrul

10. Informatizarea

Andreş Solomia

instituţiilor

publice

permite

cărora se exercită structurile de autoritate, dar şi prin idei

fluidizarea procesului de comunicare şi diminuare a gradului de

apărute ca urmare a valorificării potenţialului de inteligenţă al

birocratizare al unei instituţii publice şi/ sau al managementului

angajaţilor care lucrează în echipă sau în grup. Astfel s-a

public dintr-o ţară.

subliniat că cele două aspecte (structura organizaţiei şi

11. Flexibilizarea structurilor instituţiilor publice.

valorificarea potenţialului creativ al angajaţilor), sunt deosebit

Instituţia publică trebuie să dispună de compartimente distincte

de utile pentru realizarea eficacităţii managementului şi a

pentru care să fie definite clar atribuţiile determinate de

eficienţei organizaţiei.

sistemul nevoilor sociale.

Orice organizaţie publică pentru a organiza activităţi în

12. Funcţionarea instituţiilor administrative se face

mod eficient, trebuie să dispună de un specialist sau o echipă de

pe

specialişti care să îndeplinească următoarele funcţii:

descentralizare a sistemului respectiv, o delegare de sarcini,

autocoordonării,

ceea

ce

presupune

o

•

planificare;

competenţe şi responsabilităţi către nivelurile inferioare ale

•

organizare;

structurii sistemului.

•

personal;

•

coordonare/conducere;

public. Adaptarea instituţiilor publice la economia de piaţă

•

antrenare/dirijare;

presupune profunde schimbări la nivelul managementului

•

informare;

public. Necesitatea urgentă de a inova, de a crea „ noul” în

•

funcţie bugetară.

management presupune la nivelul fiecărei instituţii publice

Modul cel mai eficient de a permite exercitarea funcţiei de către un anumit Guvern este determinat de:

13. Accentuarea laturii creative a managementului

adoptarea unor strategii inovatoare îndreptate spre promovarea noului pentru realizarea eficienţei în cadrul sistemului. Unul

•

obiectivele sistemului,

din principalele obiective ale funcţionarilor publici în special

•

procesele desfăşurate (contabilitate, finanţe, sociale,

pentru cei cu funcţii de conducere în sistem, trebuie să fie

juridic); 23

principiul

descoperirea şi asimilarea elementelor noi în toate domeniile de 156


Andreş Solomia


•

4. Schimbarea rolului funcţionarului public de la cel tradiţional, clasic, de tip mecanicist, la cel nou în care

tipul de client pe care organizaţia îşi propune să-l

satisfacă (persoană fizică, persoană juridică);

accentul se pune pe capacitatea creativă a funcţionarului public, pe flexibilitatea lui în gândire şi acţiune.

Andreş Solomia

•

resursele utilizate (materiale, financiare, umane,

informaţionale); •

5. Orientarea organizaţiilor publice conduse de

locul unde se desfăşoară activitatea (sat, oraş,

sector).

manageri publici către clienţi. 6. Accentuarea preocupării funcţionarilor publici pentru un management public de tip raţionalist orientat pe schimbarea continuă nu pe menţinerea unei stabilităţi temporare a unui sistem.

1.4. Principiile managementului public La baza managementului public se regăseşte un ansamblu de principii formulate ca urmare a unor riguroase cercetări şi care au menirea de a asigura cadrul general pentru

7. Dezvoltarea în cadrul instituţiilor publice a unei noi abordări, aceea a organizaţiei care învaţă.

buna desfăşurare a activităţii administraţiei. Acest ansamblu de principii cuprinde:

8. Transformarea serviciilor publice în afaceri

•

principiul conducerii unitare;

publice orientate exclusiv către piaţa serviciilor, unde

•

principiul conducerii autonome;

acţionează toţi factorii economici; prin urmare funcţionarul

•

principiul flexibilităţii;

public se transformă din angajat al statului în om de afaceri

•

principiul restructurării;

preocupat permanent de nevoile clientului, de calitatea

•

principiul perfecţionării continue;

serviciilor pe care le oferă şi de eficienţa organizaţională.

•

principiul legalităţii.

9. Introducerea

managerilor

profesionişti

în

Principiul conducerii unitare.

instituţiile statului, acesta fiind cel mai bun mod de a sigura

Având în vedere faptul că aparatul administrativ este

eficienţa şi eficacitatea şi nu în ultimul rând calitatea serviciilor

extrem de complex şi reuneşte o gamă largă de activitate, se

publice.

impune cu necesitate conducerea şi organizarea unitară a

155

24


Andreş Solomia


Andreş Solomia

acestui vast aparat, fără de care nu ar fi posibilă realizarea

ofertă publică de cumpărare, vânzare la preţ fix, transfer către

obiectivelor specifice şi generale ale administraţiei. Această

salariaţi şi manageri publici.

conducere unitară se impune a fi asigurată de la nivel de

Asocierea în participaţiune, prin care firma privată pune

Parlament şi instituţie supremă prin subordonarea instituţiilor

la dispoziţie capitalul pentru dezvoltare şi calificările de

administraţiei de stat, unele faţă de altele, din treaptă în treaptă.

specialitate.

Principiul conducerii autonome. Funcţionează corelat cu

principiul

conducerii

unitare,

îmbinându-se

şi

intercondiţionându-se, în timp ce conducerea şi organizarea unitară asigură coeziunea administraţiei de stat, unitatea de acţiune a acesteia. Autonomia managerială face posibilă adaptarea mai rapidă a administraţiei la condiţiile concrete, la particularităţile de timp şi de loc şi stimulează iniţiativa

Constituirea de întreprinderi mixte noi este o variantă mult mai frecvent practicată, chiar şi în sectorul serviciilor publice. Aceasta deoarece condiţiile de participare la capital sunt mai clare decât în cazul anterior, iar restul clauzelor contractuale pot fi negociate mai uşor de către parteneri. Desigur o altă formă este privatizarea totală a producţiei

şi

de servicii publice, care în fond creează bazele unei alocări

responsabilitatea în îndeplinirea sarcinilor. Dacă rezolvarea

eficiente a resurselor şi a calitate ridicată a produselor şi

situaţiilor concrete s-ar realiza numai pe baza ordinelor sau

serviciilor oferite.

personalului

din

aparatul

administrativ

precum

aprobărilor din partea organelor superioare, adică s-ar aplica în

2. Transformarea funcţiunii de personal într-o

mod exclusiv principiul conducerii unitare, acest aspect ar

componentă a strategiei instituţiei publice în general şi nu

genera fenomenul de democratism, lipsă de iniţiativă, de

într-o reuniune de activităţi administrative specifice. În acest

operativitate, ceea ce ar avea consecinţe negative atât pentru

context, este necesară flexibilizarea practicilor de angajare a

societatea civilă, cât şi pentru activitatea administrativă, tocmai

personalului în structurile administrative.

de aceea în cadrul conducerii unitare trebuie să se asigure

3. Schimbarea

stilului

de

management

al

instituţiilor şi o autonomie de acţiune stimulativă pentru

managerilor publici acesta devenind mai mult raţionalist,

realizarea operativă a problemelor din activitatea administraţiei.

orientat către obiective, decât paternalist.

25

154


Andreş Solomia


Andreş Solomia

costuri mai mici şi calitate ridicată o serie de produse pe baza

Principiul flexibilităţii. Acest principiu funcţionează în

infrastructurilor respective. Această formă poate fi folosită şi în

strânsă legătură cu principiul autonomiei, ajutând la adaptarea

serviciile specializate.

rapidă a administraţiei la schimbările permanente din viaţa

Franchisa poate fi folosită în cadrul regiilor care prestează servicii pentru populaţie, respectiv salubritate, transport urban. Această formă presupune renunţarea la control de către autorităţile locale, ale căror competenţe decizionale trebuie să se reducă la specificaţii tehnice şi standarde de calitate. Evident o astfel de formă presupune eliminarea monopolului existent la nivel local pentru serviciile publice respective.

socială, care este supusă unei evoluţii continue. Această necesitate de adaptare impune administraţiei cunoaşterea exactă şi în orice moment a situaţiei din mediul social în care-şi desfăşoară activitatea. Principiul restructurării. Prin el se urmăreşte crearea unui aparat administrativ eficient, corespunzător nevoilor sociale generale atât din punct de vedere organizatoric, cât şi din punct de vedere funcţional. Stabilirea structurii fiecărei

Concesionarea serviciilor publice implică un regim

componente a aparatului administrativ din sectorul public, a

tipic de execuţie contractuală. Durata acesteia reclamă

compartimentelor acestuia, a numărului de personal şi

reglementări clare şi stabile privind licitaţiile în domeniul

repartizarea pe domenii a acestuia reprezintă ideea de bază în

public, evaluarea performanţelor, regimul plăţilor, supervizarea

scopul restructurării şi a utilizării judicioase după norme

şi controlul.

raţionale a resurselor umane, dar şi în scopul evitării

Întreprinderile mixte se pot constitui pe baza celor publice deja existente sau ca întreprinderi noi. Ca modalităţi posibile de acţiune există:

supradimensionării

sau

subdimensionării,

care

ar

avea

consecinţe negative asupra calităţii serviciilor. Restructurarea internă a instituţiilor administrative

Vânzarea unei părţi din capitalul organizaţiilor publice

implică totodată şi asigurarea tuturor mijloacelor materiale şi

către investitorii privaţi individuali sau instituţionali. Procedura

financiare în toate domeniile de activitate pentru a se stabili o

este similară privatizării totale şi se transpune în practică prin

structură flexibilă în raport cu sistemul.

153

26


Principiul respectarea

Andreş Solomia

perfecţionării

acestui

principiu

ca

continue.

Se

principiu de


impune

încurajeze

bază

antreprenoriale.

a

în

acest

context

Andreş Solomia

formarea

unei

culturi

managementului public datorită schimbărilor continue în viaţa

Este evident faptul că pentru a eficientiza serviciile

socială şi necesităţii asigurării unei concordanţe a metodelor

publice şi sistemul administrativ, în general, este nevoie în

folosite de managementul din administraţie şi cu posibilităţi

primul rând de un management public bazat pe performanţă.

complexe de rezolvat.

Considerăm că procesul schimbării este complex, de durată şi

De eficienţa metodelor utilizate, de adaptarea lor la

cuprinde câteva mutaţii importante:

volumul şi variabilitatea sarcinilor de realizat, la realitatea

1. Privatizarea serviciilor publice

socială în care îşi desfăşoară activitatea instituţiile din sectorul

În acest sens şi în România se poate dezvolta un

public

depinde

în

cea

mai

mare

măsură

succesul

parteneriat, respectiv între organizaţii publice şi cele private care desfăşoară activităţi de interes social. Astfel va începe să

managementului în administraţia publică. delimitează

se formeze piaţa serviciilor publice, care atrage competiţia,

coordonatele între care acţionează funcţionarii publici şi

concurenţa între ofertanţii de servicii. Este necesară în acest

conţine în mod expres, explicit atribuţiile instituţiilor

sens o flexibilizare a legislaţiei, care să stimuleze formarea unui

administrative,

mediu concurenţial pentru serviciile publice. În acest context se

Principiul legalităţii. Legea

competenţele

publică

decizionale

ale

acestora,

drepturile şi obligaţiile funcţionarilor publici, sistemul de relaţii. Pe lângă respectarea cadrului legal format din acte normative, managerii publici au libertatea de a fundamenta

poate opta pentru mai multe forme de parteneriat: •

Subcontractarea de lucrări publice;

•

Concesionarea de terenuri şi infrastructuri pentru

execuţia serviciilor publice;

obiectivele instituţiilor, de a descoperii cele mai potrivite

•

Dezvoltarea de franchising;

modalităţi de acţiune pentru realizarea lor, de a identifica căi şi

•

Întreprinderile mixte.

mijloace de culegere şi transmitere a informaţiilor, de a

Subcontractarea constă în apelarea la serviciile oferite

fundamenta decizii administrative eficiente şi de a utiliza noi

de firmele private, specializate şi solicitate să realizeze la

27

152


Andreş Solomia


Andreş Solomia

restructurate după modelul sectorului privat. Deşi schimbările,

metode de management care să vizeze satisfacerea nevoilor

în general, au fost iniţiate de ministere, vizate de oameni de

sociale generale.

afaceri şi de consultanţi în management, responsabilitatea

Respectarea

acestor

principii

şi

interdependenţa

pentru implementare a revenit managerilor responsabili din

continuă au accentuat tot mai mult caracterul teoretic, ştiinţific

fiecare serviciu.

şi pragmatic al managementului public.

Cum este şi normal, principala sursă de schimbare în ţările democratice dezvoltate a fost politica guvernamentală. În

1.5 Caracteristici ale managementului şi

mod succesiv, diferitele guverne conservatoare au adoptat

ale domeniului său de activitate

politici economice şi sociale diferite de cele fundamentate în

1.5.1. Caracteristicile managementului

perioadele anterioare. Este relevantă în acest sens experienţa managerilor publici din Marea Britanie.

Înţelegerea conţinutului managementului public şi a domeniului său de acţiune presupune în primul rând

La începutul schimbării, obiectivele la nivel macro includeau combaterea declinului economic relativ al Marii

cunoaşterea caracteristicilor impuse de domeniul acestora: 1. Caracterul integrator

Britanii, îmbunătăţirea eficienţei economice, reafirmarea

Managementul public studiază procesele şi relaţiile de

rolului Marii Britanii în politica mondială. La nivel mediu,

management din administraţia publică cu scopul fundamentării

Guvernul

tuturor soluţiilor de perfecţionare şi raţionalizare a sistemului

trebuia

să

revitalizeze

sectorul

privat,

să

îmbunătăţească competitivitatea serviciilor publice şi să

administrativ.

reformeze dreptul de a conduce. La nivel micro, inferior

instituţiilor publice dintr-o societate, integrând elemente din

Guvernul urmărea optimizarea posibilităţilor de alegere a

toate domeniile vieţii sociale: învăţământ, administraţie,

consumatorului, instituirea suveranităţii consumatorului pe

asistenţă socială.

piaţă şi eliberarea indivizilor de „ cultura de dependenţă faţă de

În esenţă studiază modul de conducere a

2. Caracterul politic

stat”. Guvernul de asemenea dorea să motiveze funcţionarii

Managementul public este un domeniu al ştiinţei,

publici să-şi asume responsabilitatea pentru iniţiativele lor şi să

influenţat de factorul politic, acest aspect fiind evident,

151

28


Andreş Solomia


Andreş Solomia

deoarece nu-i pot fi indiferente scopurile urmate de

locale, chiar şi în cazul în care unele dintre acestea îndeplinesc

reprezentanţii administraţiei publice a statelor cu regimuri

şi atribuţii statale.

politice diferite.

La baza sistemului nostru de administraţie locală se află

Faţă de instituţiile administraţiei publice bazate pe

colectivitatea locală – comuna, oraşul care reprezintă

principii diferite nu se pot folosii metode de cercetare identice.

comunitatea naturală a populaţiei, iar între acestea şi stat se află

Trăsătura dominantă a managementului public, aşa cum arată

colectivitatea intermediară – judeţul, care reprezintă o

literatura

colectivitate validată istoric şi determinată prin lege.

de

specialitate,

este

caracterul

său

politic.

Managementul din administraţia de stat urmăreşte formularea deciziilor de guvernare care se transmit mai departe sub formă

8.3 Mutaţii semnificative în managementul public pe plan mondial şi în România

de hotărâri ale şefului executivului în sistemul administrativ

Începând cu perioada 1980 –1990, în managementul

public. La nivelul inferior al sistemului administrativ influenţa politicului este la fel de importantă, întrucât executarea deciziilor administrative fundamentale pe nivele ierarhice superioare se face de către funcţionarii publici, reprezentanţi ai puterii politice, care acţionează pentru a descoperii şi aplica decizii administrative, ţinând seama permanent de orientarea lor politică şi de programul de guvernare al formaţiunii politice cărora le aparţin.

public s-au conturat câteva mutaţii importante, care marchează semnificativ acest domeniu al ştiinţei şi practicii. Schimbările au originea în ideologie politică şi în modificările mediului socio-economic care determină mutaţii la nivelul managementului public. Aceste mutaţii îşi pun puternic amprenta

asupra

strategiilor

şi

politicilor

sistemului

administrativ şi instituţiilor publice în general. Una din problemele importante pe care managerii publici intenţionează să o rezolve este cea a costurilor şi

3. Caracterul de diversitate Caracterul de diversitate rezultă din faptul că există instituţii cu competenţe generale, naţionale, instituţii centrale şi 29

calităţii

serviciilor.

Prin

urmare,

preocupărilor

lor

se

concentrează pe cunoaşterea nevoilor clienţilor – cetăţenilor şi transformarea

lor

în

organizaţii

eficiente

şi

dinamice 150


•

Andreş Solomia

Comitatul în Marea Britanie, Irlanda, Suedia şi


Andreş Solomia

locale. Acestea fac ca şi managementul să adopte diferenţieri în funcţie de nivelul administrativ la care se referă.

Danemarca, district în Austria şi Germania;

4. Caracterul complex

•

Departamentul în Franţa;

•

Provincia în Belgia şi Italia. În cazul colectivităţilor

Caracterul complex rezultă din faptul că managementul

locale distribuite pe trei niveluri distingem comunităţile,

public reuneşte elemente specifice managementului din diferite

regiunile sau asociaţiile pe care le întâlnim în : Italia, Franţa,

domenii aparţinând sectorului public, învăţământ, cultură,

Belgia şi Spania. Cele mai multe din informaţiile prezentate

asistenţă

mai sus sunt integrate într-un Nomenclator de Unităţi

dificultăţii în abordarea problematicii managementului public.

Teritoriale Statistice elaborat de Oficiul Statistic al Comunităţii. În România potrivit prevederilor constituţionale se

socială,

sănătate,

aceste

domenii

comportând

5. Caracterul de sinteză Managementul public preia din alte domenii conceptele,

teritoriului,

metodele, teorii care sunt folosite cu succes de către

menţionându-se că teritoriul este structurat sub aspect

funcţionarii publici. Este necesară o adaptare a cunoştinţelor

administrativ în comune, în oraşe şi judeţe, iar autorităţile

din sociologie, psihologie, statistică, ergonometrie, drept,

administraţiei publice funcţionează la nivelul fiecărei unităţi

economie etc. la particularităţile sectorului public.

precizează

organizarea

administrativă

a

administrativ-teritoriale. Pornind de la coordonatele normelor

1.5.2. Caracteristicile domeniului de

fundamentale,

acţiune ale managementului

administraţia publica este împărţită conform art.115-122, în administraţia centrală

si administraţia teritoriala si in

administraţia statului si administraţia locala. Acestea două din

Înţelegerea

domeniului

managementului

public

presupune cunoaşterea unor aspecte particulare menite să

urmă sunt doua categorii complementare in stat, in sensul ca

permită o prezentare a caracterului general în care se derulează

administraţia ţării

procesele de management din administraţia publică în

e structurată în autorităţi statale-

administraţia publica locală, acestea din urmă fără a fi statale,

România.

realizează administrarea intereselor publice ale colectivităţilor 149

30


Andreş Solomia

Există două sectoare care oferă servicii publice: •

sectorul public, caz în care se vorbeşte de

administraţia publică; •

sectorul privat, caz în care se vorbeşte despre

instituţii şi organizaţii particulare.


•

Andreş Solomia

Modelul german, caracterizat printr-un nivel de legătură

între reţeaua comunală şi cea a colectivităţilor mai mari, denumită Kreise, un al doilea nivel de cooperare şi coordonare a sarcinilor de la nivel districtual. În general, la baza sistemului local al Uniunii se află

Ca orice domeniu distinct, atât instituţiile publice cât şi

comuna (rurală sau urbană), care poate fi percepută ca o

cele particulare urmează un anumit scop, utilizând mijloace

colectivitate umană de bază. Ex.: Franţa – comuna; Portugalia –

specifice, iar în finalitatea resurselor folosite există diferenţe

paroisse; Marea Britanie – parohiile.

esenţiale.

Localităţile rurale şi urbane sunt supuse, de regulă, în 1.5.2.1. Sectorul public şi sectorul privat

Încă din anii 1960 relaţia dintre instituţiile publice şi private a făcut obiectul unor intense dezbateri. Ulterior în 1990,

general, aceluiaşi regim local sau prin lege li se stabilesc norme aplicabile în mod diferenţiat pentru cele două categorii (ex.: Austria, Germania, Italia, Franţa, etc.).

Pollitt a demonstrat utilitatea dezvoltării unui nou stil de

Comunele urbane, oraşele sau municipalităţile sunt şi

management în organizaţiile publice şi private din SUA şi

ele împărţite în oraşe mari, metropole şi capitale. De regulă,

Anglia. Acesta a explicat necesitatea orientării sectorului public

pentru marile aglomerări urbane este stabilit un regim de

către cel privat şi a evidenţiat reducerea diferenţelor dintre cele

district ( ex.: Franţa, Spania, Italia şi Germania).

două sectoare. Pentru aceasta a considerat că este necesară o

Între comune, respectiv oraşe există colectivităţile

schimbare de valori, de credinţe şi comportament în realizarea

intermediare care, la rândul lor, pot fi dispuse pe unul sau două

serviciilor din domeniul public.

niveluri. Unele reprezintă colectivităţi locale validate istoric, pe

Performanţele în cadrul sectorului public, au considerat

când altele sunt create artificial prin lege. În cazul organizării

că pot fi îmbunătăţite restructurând managementul după

administraţiei locale pe două niveluri, asemenea colectivităţi

imaginea celui privat, pe considerentul că un manager are

poartă diferite denumiri în funcţie de ţară:

31

148


Andreş Solomia

Belgia constituie un stat aparte, scopul actualelor reforme fiind transformarea într-un „stat federal”, compus din comunitate şi regiuni.


Andreş Solomia

aceleaşi îndatoriri, calităţi, cunoştinţe, aptitudini şi deprinderi oriunde ar desfăşura activitatea. Organizaţiile publice au fost create pentru a răspunde

În schimb, regionalizarea efectivă a Franţei este greu de

necesităţilor generale ale entităţii ca întreg în timp şi

imaginat, în sensul trecerii peste pragul descentralizării,

organizaţiile particulare servesc numai interesele private. Deci

întrucât aceasta este calitatea de stat unitar unanim recunoscut.

scopul sectorului public este acela de a servi şi nu de a

Regionalizarea nu există în prezent în Danemarca, Olanda şi Luxemburg, iar posibilitatea realizării acesteia în viitor este destul de mică. Regatul Unit se află sub influenţa unor curente politice favorabile autonomiei regionale, fără să fie posibilă încă punerea formală a problemei. În ceea ce priveşte colectivităţile locale din ţările comunitare cu structură unitară, se remarcă faptul că organizarea lor are la bază patru modele şi anume: •

acumula. O altă caracteristică a sistemului administrativ este influenţa politică la care acesta este supus spre deosebire de sectorul privat. Eficienţa e reflectată de calitatea serviciilor publice oferite de instituţiile publice conduse potrivit unor principii riguroase legal reglementate. Într-o organizaţie privată se urmăreşte maximizarea

Modelul napoleonian – Franţa departamentală, Olanda

profitului obţinut printr-un sistem propriu de reguli şi principii

divizată în provincii, Luxemburg – fără nivel intermediar şi

care pot fi modificate permanent în funcţie de schimbările ce

Grecia;

apar pe piaţa serviciilor publice, dar şi în relaţie cu concurenţa

•

Modelul britanic – comitatele – Regatul Unit şi Irlanda;

•

Modelul scandinav – Danemarca, Suedia, Finlanda,

Deciziile administrative se fundamentează pe judecăţi

care au împrumutat de la modelul englez două niveluri de

de valoare, iar calitatea serviciilor depinde în mare parte şi de

colectivităţi şi de cel francez sistemul de relaţii cu administraţia

sumele rezervate şi alocate prin bugetele aprobate de

centrală;

reprezentanţii politicului.

147

şi clienţii.

32


Andreş Solomia

În instituţiile private deciziile de management sunt fundamentate pe baza raportului cost-eficienţă, iar distribuţia de


Andreş Solomia

coordonare, ori chiar de planificare a diferitelor programe intercomunale.

servicii se face în funcţie de cerinţele pieţei. În instituţiile

Locul rezervat colectivităţilor locale în cadrul statului

publice informaţiile circulă pe canale bine definite prin lege în

federal este bine definit. Astfel, în măsura în care entităţile

baza relaţiilor organizatorice existente între componentele

federale sunt considerate adevărate state, constituţia federală a

sistemului, pe când în instituţiile private informaţiile circulă

instituit

selectiv, la acestea având acces toţi cei interesaţi în

colectivităţilor descentralizate.

valorificarea conţinutului lor şi în realizarea obiectivelor proprii şi ale instituţiei.

doar

norme

de

principiu

privind

existenţa

Statele federale sunt de altfel statele unde recunoaşterea descentralizării a antrenat existenţa unor colectivităţi locale

Luând în considerare valorile promovate de sectorul

puternice.

privat privind încurajarea privatizării serviciilor publice şi

În statele regionale tensiunea între centralizare şi

crearea unei pieţe libere a serviciilor se manifestă tendinţe de

descentralizare se menţine. În statele unitare aceasta s-a atenuat

dezvoltare a sectorului public şi mutaţii importante în sistemul

prin introducerea unui nivel suplimentar, între stat şi

administrativ al ţării.

colectivităţile locale. Aceste state au fost iniţial marcate de certitudinea susţinută de vechiul nivel intermediar dintre stat şi comună şi de riscul unui centralism regional care se putea

1.5.2.2. Interesul public Scopul

managementului

public

în

instituţiile

substitui centralismului etatic.

administraţiei publice este satisfacerea interesului general fără a

Descentralizarea a rămas o preocupare esenţială a

se avea în vedere un profit material în timp ce managementul

statelor comunitare menţionate, care după reformele din 1970-

din organizaţiile particulare urmăresc în mod constant un

1980 a dus la o mai mare stabilitate instituţională, în Germania

interes particular.

şi Spania existând astăzi un statu quo instituţional. Italia, din

Principalul obiectiv al unei instituţii publice este satisfacerea interesului public existând şi cerinţe pe care 33

contră recunoaşte autonomia regională, dar de o manieră limitată. 146


Andreş Solomia


Andreş Solomia

taxele locale s-au creat surse de venituri destinate pentru

iniţiativa particulară nu le-ar putea satisface şi care sunt

bugetele locale şi judeţene.

esenţiale pentru economie în general dar şi pentru fiecare membru în parte. Asemenea cerinţe care alcătuiesc interesul

8.2 Structura colectivităţilor locale şi regionale

public constituie domeniul propriu al managementului public.

Statele Uniunii Europene sunt grupate, din punct de

Atât interesul public cât şi conţinutul serviciilor publice sunt

vedere al structurii statale, în trei categorii:

precizate de puterea politică, deci ridicarea unei nevoi sociale la

•

State federale: Austria şi Germania;

rangul de interes public presupune şi o cunoaştere legislativă a

•

State regionale: Belgia, Italia şi Spania;

limitelor acţiunii managementului public. Conţinutul interesului

•

State unitare: Franţa, Marea Britanie, Irlanda, Portugalia,

public variază în raport de perspectivele istorice ale entităţii, de

Olanda, Danemarca, Suedia, Grecia, Finlanda şi Luxemburg. În ceea ce priveşte colectivităţile locale ca obiect al descentralizării, în unele colectivităţi ale statelor federale se pot distinge următoarele caracteristici: Existenţa a trei niveluri ale colectivităţii locale, regiunea (sau comunitatea), provincia dar şi comitatul, departamentul,

formele sociale şi tehnice folosite în fiecare perioadă. Deşi conţinutul variază, obiectivul managementului public rămâne acelaşi. Principalele

caracteristici

ale

managementului public sunt: •

interesul public şi politic:

districtul şi comuna urbană, rurală în Austria, Belgia,

− este precizat de puterea politică;

Germania, Franţa, Italia şi Spania.

− este o reflectare a nevoi sociale;

Existenţa unei puteri legislative la nivelul landurilor, regiunilor şi comunităţilor în statele federale şi în cele regionale. În statele unitare, ca şi în cele federale, nivelul local -

− reprezintă mobilul managementului public; − presupune existenţa unui cadru legislativ care să precizeze limitele de acţiune ale funcţionarilor publici pentru satisfacerea nevoilor sociale;

comunal sau al municipiilor – dispune de largi competenţe, cel

− să delimitează de nevoia socială;

provincial fiind adesea folosit pentru exercitarea controlului,

− are un grad de generalitate;

145

domeniului

34


Andreş Solomia


− îşi schimbă conţinutul în diferite perioade puterea publică care este exprimată de: − obiectivele

speciale

ale

În ce priveşte România, administraţia publică locală

unei

instituiţii

administrative care reprezintă şi apără interesul public;

este reglementată prin Legea nr. 69/1991. În conţinutul legii se menţionează că administraţia publică locală din unităţile

− acţionează într-un cadru legal bine definit;

administrativ-teritoriale se întemeiază pe principiul autonomiei

− conferă

locale şi pe cel al descentralizării serviciilor publice. De

drepturi

reprezentanţilor

instituţiei

administrative pentru a emite acte normative; − regimul

de

putere

asemenea, se regăsesc informaţii referitoare la autorităţile

publică

contribuie

la

îndeplinirea legilor şi prestarea de servicii publice; − puterea publică se concentrează în legi care precizează cadrul formal al managementului public. •

cele 17 comunităţi autonome prin care se aprobă statutul de autonomie.

istorice. •

Andreş Solomia

autoritate: − este competenţa care revine unor instituţii sau

funcţionari publici pentru a desfăşura anumite activităţi; − are trei forme: juridică, legislativă şi executivă; − este

exercitată

de

Curtea

Constituţională,

Parlament, Guvern şi Preşedinte;

administraţiei publice prin care se realizează autonomia locală în comune şi oraşe. Consiliile locale alese şi primarii aleşi funcţionează ca autorităţi administrative autonome şi participă la satisfacerea nevoilor publice din comune şi oraşe. Autoritatea judeţeană este definită prin Consiliul Judeţean- autoritate a administraţiei publice pentru coordonarea activităţii consiliilor comunale şi orăşeneşti, în vederea realizării serviciilor publice de interes judeţean. Prin aceste norme fundamentale, administraţia locală nu

− este exercitată direct sau indirect;

mai este încorporată în

administraţia centrală a statului şi

− este un atribut specific al administraţiei de stat.

reprezintă o structură administrativă autonomă, prin care colectivităţile locale îşi soluţionează problemele locale, prin autorităţile proprii alese, însă sub controlul legalităţii de către autorităţi statale. Prin Legea nr. 27/ 1994 privind impozitele şi

35

144


•

Andreş Solomia

În Austria, este elaborat un text legislativ federal, care a


Andreş Solomia

1.5.2.3. Serviciul public

servit drept” model” legilor votate la nivelul celor nouă landuri,

Un alt aspect din problematica managementului public

pentru organizarea colectivităţilor locale (districtelor) pe baza

asupra căruia se insistă în literatura de specialitate este cea de

principiilor „ autoadministrării”.

serviciu public, în România fiind folosite atât în managementul

•

În Germania, fiecare land are stabilită Constituţia

locală, sub forma unui statut al municipalităţii ori a districtului rural. •

public cât şi dreptul administrativ. Serviciul public este explicat ca un ansamblu de activităţi organizate şi autorizate de administraţie publică,

În Franţa, dispoziţiile legislative privind comunele sunt

pentru a satisface nevoi sociale în interes public. Nevoile

codificate într-un cod al comunelor, care reuneşte legile apărute

sociale sunt nelimitate şi diferă după cele mai variate criterii

începând din 1884.

geografice, economice, culturale, grad de civilizaţie, vârstă, etc.

•

În Italia, principalele texte legislative sunt pentru

Managementul public şi-a propus rezolvarea acestor

regiuni Legea nr. 62/ 1953 care se referă la constituirea şi

nevoi care particularizează la un moment dat un interes public

funcţionarea organelor regionale, Legea nr. 108/ 1968 privind

ceea ce presupune o valorizare din partea puterii politice şi

alegerea

fixarea unor coordonate legislative.

consiliilor

regionale

şi

Decretul

Preşedintelui

Republicii nr. 1-11/1972 şi 1977 privind transferarea funcţiilor

Având în vedere că sistemul de nevoi este amplu şi

administrative ale statului către regiune. Pentru provincii şi

diversificat, că nu se poate reduce la serviciul public al

comune Legea 142/ 1990 privind regimul legislativ al

instituţiilor administrative, devine evidentă necesitatea de a

colectivităţilor locale, Legea nr. 81/ 1993 privind normele

oferii servicii publice prin instituţii sau organizaţii particulare a

pentru alegerea directă a primarului, preşedintelui provinciei,

căror funcţionare trebuie să fie autorizată de instituţiile din

consiliului municipal şi consiliului provincial.

cadrul sistemului administrativ.

•

În Spania, pentru administraţia regională există Legea

După literatura de specialitate germană, securitatea

organică nr.8/1980 privind finanţarea comunităţilor autonome

publică, interesul public, bunurile publice şi serviciile publice

şi legile organice din 1979-1983 adoptate pentru fiecare dintre

sunt noţiuni care depind de scopurile politice, sensul lor putând

143

36


Andreş Solomia


•

fi modificat odată cu schimbarea concepţiilor politice, motiv

Andreş Solomia

Constituţia Italiei conţine informaţii relevante

pentru care trebuie să se ajungă la un punct de vedere comun cu

pentru autorităţile locale în art. 5 din capitolul V. Regiunea are

privire la orientarea lor.

un statut special care este reglementat prin legi constituţionale.

Serviciul public, în accepţie generală, reprezintă

•

Constituţia

spaniolă

din

anul

1978

conţine

ansamblul activităţilor organizate de către administraţie pentru

dispoziţii speciale, atât pentru nivelul regional, cât şi pentru cel

a satisface nevoile sociale în interesul public, având

local. Şi în celelalte state comunitare: Suedia, Olanda,

următoarele caracteristici:

Danemarca, Grecia, Irlanda şi Luxemburg prin normele lor

•

satisface o nevoie socială;

fundamentale se determină regimul administraţiei locale şi

•

se află în raport juridic permanent cu sistemul

principiile care stau la baza acesteia, „ comunele” fiind cele

administrativ care l-a înfiinţat şi care îl conduce; •

furnizează

bunuri

sau

servicii

care formează colectivităţile autonome, cu „ personalitatea care

satisfac

interesele unui grup sau ale entităţii în general; •

organizaţiilor particulare; satisface interesele sociale generale pentru care a

fost înfiinţat; •

se creează sau se desfiinţează în urma unei decizii

administrative de management;

În toate statele Uniunii Europene există legi care reglementează administraţia publică locală şi regională, astfel: •

Principale dispoziţii legislative referitoare la organizarea

colectivităţilor locale în Anglia şi Ţara Galilor sunt denunţate în legile privind colectivităţile locale- Local Government, pentru Scoţia legile colectivităţii locale scoţiene- Local Government din 1973 şi 1975. Tradiţional, sistemul britanic al

•

se realizează prin stabilimente publice;

administraţiei locale a fost recunoscut de lege încă din sec. al

•

este de o tipologie variată.

XIX-lea; ulterior, autorităţile locale, au stabilit structura, au

Orice serviciu public are la bază decizia managerială a unei instituţii şi existenţa unui cadru juridic corespunzător. 37

lor interese sub controlul puterii centrale.”

este supus unui regim juridic reglementat de

principii de drept public care îl diferenţiază de cel al •

juridică, care girează prin organele lor patrimoniul şi propriile

definit autoritatea juridică şi gradul de descentralizare al managementului ( self- government). 142


Andreş Solomia


Andreş Solomia

legea sa fundamentală, în Belgia este consfinţită existenţa a

În practică se pune problema administrării serviciului

patru regiuni lingvistice, şi anume: regiunea de limba franceză,

public care poare fi controlat direct sau indirect de

olandeză, regiunea capitalei Bruxelles şi regiunea de limbă

reprezentanţii instituţiilor publice care potrivit legii reprezintă

germană. Potrivit aceleiaşi prevederi, Belgia cuprinde trei

autoritatea publică. Este necesară cunoaşterea faptului că

comunităţi: comunitatea franceză, cea flamandă şi cea germană,

beneficiarii serviciilor publice au obligaţia de a urmării ca

reprezentate printr-un consiliu şi un executiv regional.

serviciile publice să funcţioneze în conformitate cu normele

În acelaşi context se menţionează că fiecare comună belgiană trebuie să facă parte dintr-o regiune lingvistică, subliniindu-se

că

interesele

exclusiv

comunale

sunt

reglementate de consiliile comunale, având la baza activităţii lor principiile alegerii directe a membrilor consiliilor comunale, recunoaşterea competenţelor în tot ceea ce este de interes comunal, precum şi descentralizarea atribuţiilor spre instituţiile comunale.

juridice aflate în vigoare. Managementul instituţiilor publice poate oricând să modifice statutul serviciului public sau chiar să-l desfiinţeze. Clasificarea serviciilor publice poate fi efectuată după mai multe criterii: •

după criteriul juridic: - servicii publice administrative; - servicii publice industriale şi comerciale; În general se formulează o definire negativă în

•

Constituţia Franţei conţine dispoziţii potrivit cărora

sensul că serviciile public administrative sunt acelea care nu au

„ colectivităţile teritoriale ale Republicii sunt comunele,

un obiect de activitate industrial sau comercial, mai mult

departamentele,

altă

serviciile publice sunt o reprezentare a unei activităţi sau

colectivitate teritorială este creată de lege. Aceste colectivităţi

ansamblu de activităţi prin care instituţiile din sistemul

se administrează liber prin consiliile alese şi în condiţiile

administrativ acţionează într-un cadru legislativ bine determinat

prevăzute de lege. Prin lege se determină principiile

pentru a satisface interesul general sau individual al membrilor

fundamentale ale administrării libere a colectivităţilor locale,

unei entităţi. Serviciile publice oferite de instituţii publice sau

competenţele şi resursele lor.

private se caracterizează prin aceea că prin aceea că în cadrul

141

teritoriile

de

peste

mări”.

Orice

38


Andreş Solomia

lor se derulează în mod expres activităţi de învăţământ, cultură, artă, sport şi chiar comerţ. •

din punct de vedere al modului de cooperare la

satisfacerea interesului public se pot distinge: - servicii publice la satisfacerea cărora nu sunt implicate persoane din afară şi care au drept scop satisfacerea directă şi individuală a particularilor aceste servicii având în comun faptul că cetăţeanul aşteaptă de la ele satisfacerea unei cerinţe personale tocmai pentru care trebuie să intre în raport cu acestea. În practică aceste servicii sunt variate: - servicii industriale; - servicii comerciale;


Andreş Solomia

În ceea ce priveşte statele federale, Austria şi Germania, potrivit constituţiilor proprii, aceste principii sunt preluate de constituţiile locale. În acest sens sunt dispoziţiile art. 116 al legii constituţionale federale a Austriei, care stabileşte că fiecare land se divide în districte. Districtul este o colectivitate teritorială dotată cu autonomie administrativă, fapt pentru care landurile sunt abilitate de a decide organizarea districtelor şi a adopta reglementări cu privire la colectivităţile locale. În acelaşi fel sunt prevederile art.28/alin 1. şi 2 ale legii fundamentale a Germaniei, care consacră principiul autonomiei locale, subliniindu-se că , în landuri, districte şi municipalităţi, cetăţenii trebuie să aibă reprezentanţi aleşi prin sufragiu general, direct, egal şi secret, consfinţindu-se norma potrivit căreia municipalitatea va trebui să aibă garanţia exerciţiului

- servicii sociale;

dreptului de a soluţiona toate problemele locale potrivit legii.

- servicii de învăţământ, sport, cultură;

Asociaţiile municipale au, de asemenea dreptul la autonomie, în

- servicii administrative.

limitele competenţelor legale şi conform dispoziţiilor lor legale

Beneficiarii acestor servicii sunt într-o situaţie pur

şi conform dispoziţiilor legislative.

statutară faţă de serviciile publice administrative şi într-o situaţie contractuală faţă de serviciile publice oferite de instituţiile private. Clauzele contractuale nu fac decât să

Dintre normele fundamentale ale celorlalte state comunitare se pot enumera: •

Constituţia Belgiei, care conţine un număr însemnat

reproducă dispoziţii cu caracter de reglementare. Această

de norme prin care se creează şi se dispune crearea prin lege a

categorie de servicii se realizeze prin:

autorităţilor administraţiei locale, comunitare, şi regionale. Prin

39

140


Andreş Solomia

8. MANAGEMENTUL PUBLIC ÎN ROMÂNIA ŞI ŢĂRILE UNIUNII EUROPENE


∗

Andreş Solomia

stabilimente publice ce reprezintă servicii publice

oferite de instituţie publică care dispune de un patrimoniu distinct, acestea constituindu-se ca procedee şi tehnici cu

După cum se cunoaşte, la 1 februarie 1995 a intrat în

scopul realizării unei mai bune satisfacerii a interesului general.

vigoare acordul european prin care România a devenit asociată

Aceste stabilimente publice (naţionale, judeţene sau comunale)

Comunităţilor Europene şi Statelor membre ale Uniunii

pot primi donaţii din partea particularilor colectivităţilor

Europene. Acest eveniment semnifică, în primul rând,

publice cu scopul de a realiza anumite obiective caritabile,

declanşarea unui proces de schimbare în care legislaţia,

culturale şi pot păstra veniturile provenind din activitatea lor.

instituţiile statului de drept, economia şi mecanismele de piaţă

Exemple de stabilimente publice: în domeniul economic

vor deveni compatibile cu cele comunitare.

(Camerele de Comerţ şi Industrie, CEC-ul), în domeniul social ( spitale, sanatorii), în domeniul cultural ştiinţific (universităţi,

8.1 Caracteristici generale În marea majoritate a ţărilor comunitare, administraţia

academiile) etc. ∗

stabilimente de utilitate publică se regăsesc în

locală şi regională este fundamentată prin dispoziţiile normelor

domeniul învăţământului, al asistenţei sociale şi alte domenii

constituţionale. Excepţia o constituie Regatul Unit al Marii

asemănătoare.

Britanii şi Irlandei de Nord, care, aşa cum am prezentat nu are

Pornind de la faptul că şi particularii pot participa la

constituţie scrisă şi deci nu există norme privitoare la

satisfacerea unor interese generale s-au creat instituţii din

administraţia locală.

iniţiativă particulară, cu fonduri private şi fără scop lucrativ

Potrivit normelor fundamentale, atât în statele federale,

pentru satisfacerea unor interese generale, fiind stabilimente de

cât şi în cele unitare, principiile autonomiei locale şi cele ale

utilitate

descentralizării se regăsesc ca principii de bază ale organizării

particulare etc.

şi funcţionării sistemelor administraţiilor locale şi regionale ale statelor comunitare. 139

publică. -

Exemple: servicii

universităţi

publice

la

private,

teatrele

realizarea

cărora

participă indirect şi alte persoane fără ca beneficiarul să intre 40


Andreş Solomia


Andreş Solomia

în contact direct cu serviciile respective. Este cazul tipic al

deciziile administrative, cât şi asupra stilului de management şi

întreţinerii reţelei de drumuri când clientul nu este un simplu

implicit a climatului de muncă din cadrul acestora.

beneficiar ci un utilizator.

Metodele administrative prezentate constituie câteva

- servicii publice la realizarea cărora sunt

dintre cele mai potrivite mijloace care stau la dispoziţia

implicate persoane din rândul cetăţenilor şi care sunt

funcţionarilor publici cu funcţii de conducere, şi nu numai,

destinate întregii colectivităţi umane fără ca indivizii să

pentru a-şi îmbunătăţi propria activitate şi pentru a participa

cunoască individual rezultatul.

eficient la satisfacerea interesului public al cetăţenilor unei ţări.

•

din punct de vedere al nivelului la care se

realizează, există următoarele tipuri: -

servicii publice naţionale care sunt situate la anumite zone teritoriale dar interesează ansamblul colectivităţilor naţionale;

-

servicii publice locale care se organizează la nivelul judeţean şi comunal.

•

din punct de vedere al formei de proprietate,

-

servicii publice monopolizate oferite doar de

există: instituţiile administrative care deţin şi monopolul asupra activităţii respective; -

servicii publice realizate de către agenţii economici publici şi/sau privaţi.

Această categorie de servicii este oferită atât de instituţii publice cât şi organizaţii private. În literatura de specialitate 41

138


Andreş Solomia


În condiţiile actuale, ale unei adevărate avalanşe de

Andreş Solomia

există şi alte criterii de clasificare a serviciilor publice. Un

probleme pe care managementul public le are de rezolvat,

asemenea criteriu îl reprezintă modul de gestionare

problema timpului capătă valenţe sporite.

serviciilor publice (J. Rivera).

a

Dacă rezolvările se fac într-un timp îndelungat, ţinând

Sfera nevoilor sociale în interes public ca şi priorităţile

seama de diversitatea şi complexitatea problemelor, apare riscul

managementului public de a organiza sau autoriza activităţi

ca acestea să nu poată fi încheiate sau pot fi rezolvate dar cu

pentru satisfacerea acestora se modifică în funcţie de programul

mare întârziere ceea ce va afecta, în mare măsură calitatea

forţelor care deţin puterea politică.

activităţii administrative.

Trebuie reţinut deci că nu orice activitate de interes

Descoperirea posibilităţilor, care să permită realizarea

public este un interes public şi numai acele activităţi care sunt

lucrărilor, prestarea serviciilor într-un timp mai scurt,

necesare pentru satisfacerea unor nevoi sociale apreciate de

reprezintă un proces complet şi de durată. El poate conduce la

puterea politică ca fiind de interes public.

eliminarea operaţiilor inutile, la implicarea mai multor organe

În acest context este important de exprimat conceptul de

sau compartimente sau, dimpotrivă, la reducerea numărului

putere publică şi în ce context puterea manageriale şi a

acestora.

autorităţilor administrative.

Pentru

cunoaşterea

timpului

necesar,

în

cadrul 1.5.2.4. Puterea publică

operaţiilor care se repetă, se va determina un timp mediu, prin identificarea unui număr de operaţii efectuate de funcţionarul public conştiincios în timpul normal de lucru.

Puterea

publică

reprezintă

ansamblul

drepturilor

speciale pe care le deţine o instituţie administrativă în sens de

Referindu-ne la propunerile de raţionalizare, respectiv

autoritate, care reprezintă şi apără interesul public şi care în

restructurare, putem spune că acestea vor fi orientate în mod

mod obligatoriu trebuie să se impună celui particular aşa cum

expres asupra organizării structurale a instituţiei administrative

reglementează Constituţia şi legile organice.

analizate, a optimizării circuitelor şi fluxurilor informaţionale

În virtutea acestei capacităţi instituţiile administrative

ale documentelor, asupra modului în care sunt formulate

emit acte de autoritate care se execută din oficiu sau aplicând

137

42


Andreş Solomia

direct dacă este nevoie măsuri administrative de constrângere cu caracter preventiv, de sancţiune sau de execuţie silită.


Andreş Solomia

Un alt aspect avut în vedere pe parcursul derulării analizei se referă la eficienţa instituţiei sau activităţii cercetate.

Regimul de putere publică, într-un sistem constituţional

Aceasta însemnă a raporta rezultatele la cheltuielile efectuate

democratic nu exclude, ci presupune existenţa la dispoziţia

pentru obţinerea lor. În prezent, abordarea eficienţei devine o

celor administraşi a unor modalităţi de acţiune. Tocmai de

necesitate în activitatea administrativă. Nu este suficient ca un

aceea contenciosul administrativ este privit ca o dimensiune a

organ al administraţiei de stat să fie util din punct de vedere

regimului juridic de putere publică şi nu ca un element exterior

social. Acest aspect este important dar nu suficient, al trebuie,

acestuia.

totodată, să fie eficient, deci raţional din punct de vedere

Expresia de „a aduce la îndeplinire legile” are cel

economico-financiar.

puţin următoarele semnificaţii: •

legea reprezintă cadrul general de bază care

delimitează domeniul de aplicativitate al managementului publică; •

aplicarea legii presupune şi adoptarea de acte

normative de către managementul instituţional din sistemul administrativ; •

actele administrative normative au forţa juridică

inferioară legii şi se ierarhizează în funcţie de poziţia şi competenţa instituţiei care le-a emis; •

orice act individual sau orice operaţiune materială

Prin urmare, se pune şi probleme costului activităţii administrative. Pe baza datelor obţinute este necesar să se acţioneze pentru reducerea la maximum a cheltuielilor necesare desfăşurării

activităţii

administrative

analizate.

Trebuie

eliminată imediat orice cheltuială care nu se justifică şi/sau reduse pe cât posibil toate celelalte cheltuieli. Evident, fără ca acestea să conducă la scăderea calităţii activităţii şi/sau serviciului respectiv, a îndeplinirii sarcinilor şi obiectivelor administraţiei.

reprezintă o modalitate de exercitare a legii; •

principiul legalităţii este principiul fundamental al

managementului public şi îndeplinirea legii atrage atât procese 43

Aşa cum am precizat mai sus, un alt criteriu avut în vedere este timpul. 136


Andreş Solomia


Andreş Solomia

Specialişti în domeniu consideră că trebuie avute în

de management cu caracter normativ (hotărâri, circulare, etc.)

vedere mai multe criterii în derularea activităţii de cercetare

cât şi procese de execuţie concrete (încheierea de contracte,

respectiv diagnosticare, formularea propunerilor de redresare,

efectuarea de diverse operaţii medicale).

restructurare şi perfecţionare. Acestea sunt: •

utilitatea organului sau activităţii cercetate;

•

eficienţa acesteia;

•

timpul necesar desfăşurării ei;

•

resursele efective implicite;

•

optimizarea mediului şi relaţiilor umane.

Prima problemă care se pune este cea a utilităţii organului sau activităţii cercetate. Cu alte cuvinte se pune întrebarea dacă existenţa lor se justifică dacă răspund întradevăr unor cerinţe sociale reale. Utilitatea vizează mai ales, sfera serviciilor oferite cetăţenilor. Criteriul utilităţii se aplică nu numai la activităţi de ansamblu ale instituţiei cercetate şi în detaliu, pentru fiecare compartiment sau operaţie studiată. Cercetându-se critic utilitatea se va ajunge la o concluzie privind menţinerea, desfiinţarea instituţiei sau a unor compartimente, a unor operaţiuni. Uneori devine evidentă reorganizarea

celor

existente,

lărgirea

sau

restrângerea

competenţei cercetate, a compartimentelor şi persoanelor. 135

44


Andreş Solomia


Andreş Solomia

pentru o interpretare realistă a situaţiei existente, dar şi 2. FUNCŢIILE MANAGERIALE

fundamentarea propunerilor de îmbunătăţire. Este recomandabil a se identifica în etapa a treia

2.1. Consideraţii generale

aproape

toate

punctele

forte

şi

slabe

ale

activităţii

În literatura americană de specialitate au fost definite

administrative. Pentru aceasta sunt analizate principalele

şapte funcţii distincte de management public şi împlinit de

categorie de informaţii şi date culese în prima etapă, respectiv

sistemul administrativ:

cele referitoare la structură, sistemul informaţional din unitatea

•

planificarea;

administrativă, sistemul deciziilor administrative, stilul de

•

organizarea;

conducere al funcţionarilor publici cu funcţii în instituţia

•

personalul;

•

conducerea;

•

coordonarea;

•

raportarea;

•

elaborarea bugetelor. 2. Planificarea Constă în fundamentarea de planuri care conţin atât

obiectivele finale cât şi obiectivele derivate. 3. Organizarea Constă în stabilirea structurii formale şi autorităţii prin care componentele structurale şi personalul sunt orientate spre stabilirea obiectivelor şi realizarea acestora. Specialiştii în domeniu au considerat că trebuie o atenţie deosebită angajării în structură a personalului şi determinării unui comportament 45

publică şi informaţii despre climatul organizaţional din cadrul acesteia. În etapa a patra sunt formulate propunerile de restructurare şi perfecţionare a activităţii administrative desfăşurate în cadrul acesteia. Desigur că sunt avute în vedere, în primul rând, cauzele care au generat situaţiile critice, dificile, problemele din sistem şi, în continuare, situaţiile pozitive identificate. Această abordare are în vedere în primul rând diminuarea până la eliminarea a punctelor slabe constatate în cadrul instituţiilor publice analizate şi, în al doilea rând extinderea dezvoltarea, perfecţionarea situaţiilor considerate pozitive, favorabile desfăşurării activităţilor din instituţia publică analizată. 134


Andreş Solomia


Andreş Solomia

se adoptă şi de periculozitate au, fundamentul acestora, care

flexibil faţă de diversele schimbări. În vederea evitării

sunt metodele şi tehnicile folosite în procesul decizional;

deficienţei şi lipsei de responsabilitate este necesar ca un singur

•

metodele şi tehnicile de management public folosite

în cadrul proceselor desfăşurate în sistem; •

întrucât s-a dovedit din practică ineficienţa conducerii multiple. 4. Personalul

stilul de conducere al funcţionarilor publici cu

funcţii de conducere; •

manager să aplice principiul unităţii de decizie şi de acţiune,

climatul de muncă în care funcţionarii publici îşi

desfăşoară activitatea.

Reprezintă o funcţie care constă în atragerea resurselor umane în sistem şi îmbunătăţirea continuă a condiţiilor de muncă din instituţie, concomitent cu formarea şi pregătirea personalului angajat. Specialiştii americani au considerat că în

Informaţiile culese vor fi completate cu altele obţinute

managementul public se impune ca necesară adaptarea la

prin observări directe, lansări de chestionare referitoare la

asistenţă de specialitate prin consilieri de specialitate, care să

modul de desfăşurare a activităţii în instituţiile publice analizate

desfăşoare în general activităţi de planificare, deoarece aceasta

şi discuţii cu cei care îşi desfăşoară activitatea în sistem.

impune autoritatea şi responsabilitatea administraţiei pentru

Odată culese, aceste date şi informaţii urmează a face

domenii specifice. Lyndal Urwick şi Luther Gulick au propus introducerea

obiectul unei analize complete, folosindu-se o serie de metode şi tehnici preluate din alte domenii pentru a servi ca instrument

unor

consilieri

generali

în

structura

existentă

pentru

pentru interpretarea corectă şi completă a datelor obţinute în

coordonarea şi controlul activităţii celor din subordine şi pentru

urma desfăşurării primei etape.

iniţierea de ordine. Aceştia vor acţiona ca asistenţi ai

Derularea celei de-a doua etape a metodei analizei

superiorilor pentru a-i degreva de problemele de rutină tocmai

diagnostic, respectiv analiza cauzală detaliată a datelor şi

ca aceştia să se concentreze asupra problemelor majore şi

informaţiilor, presupune un proces amplu de interpretare a

esenţiale ale organizaţiilor publice.

acestora. Identificarea cauzelor care au generat situaţia de fapt pozitive sau negative constituie o operaţie deosebit de utilă 133

46


Andreş Solomia


Andreş Solomia

5. Conducerea

ulterior, potrivit acestora, sun formulate, posibile soluţii de

Constă într-un proces continuu de fundamentare a

îmbunătăţire a activităţii.

deciziilor

administrative

şi

de

formulare

a

ordinelor,

Orice investigaţie ştiinţifică trebuie să pornească de la

instrucţiunilor specifice şi generale necesare pentru conducerea

culegerea de date, care ulterior sunt supuse unei aprofundate

instituţiilor publice. Având în vedere importanţa problemei

analize în vederea formulării unor concluzii, pe baza cărora vor

diviziunii muncii, în acest context funcţionarii publici vor fi

fi adoptate ulterior deciziile de efectuare a unor schimbări.

numiţi într-un post public în funcţie de cerinţele postului respectiv, de specificul activităţii şi de locul în care aceasta se desfăşoară. 6. Coordonarea Presupune o interconectare a diferitelor domenii ale muncii şi utilizarea delegării de sarcini dar şi de competenţe. 7. Raportarea

Astfel, prima etapă pe care o presupune metoda analizei diagnostic este aceea a documentării prealabile asupra domeniului investigat. Procesul de observare şi culegere a datelor trebuie să vizeze, în principal, următoarele aspecte: •

structura instituţiei publice cu toate elementele

Constă în informarea continuă atât a superiorilor cât şi a

cuprinse în organizarea structurală. Sunt avute în vedere şi

colaboratorilor prin întocmirea de evidenţe, analize, cercetări şi

relaţiile acesteia cu alte organe ale administraţiei de stat,

raportări.

regulamentele de ordine interioară, precum şi tipul şi formele

8. Elaborarea bugetului Constă în structurarea bugetului, identificarea metodelor şi tehnicilor executării acestuia. Aceste abordări au reprezentat un fundament solid pentru ştiinţa managementului public şi pentru înţelegerea influenţelor majore pe care o are structura organizatorică asupra rezultatelor finale ale unei instituţii publice. 47

de relaţii cu publicul; •

sistemul informaţional al instituţiei publice cu toate

componentele

acestuia:

datele,

informaţii,

circuite

informaţionale, mijloace de tratare a informaţiilor, fluxuri informaţionale, procedurile informaţionale; •

sistemul deciziilor formulate pe nivelul ierarhic pe

care se situează instituţia publică respectivă, ce tipuri de decizii 132


•

Andreş Solomia

documentarea sau investigarea domeniului care

În

literatura

Andreş Solomia

românească

de

specialitate,

M.

Oroveanu considera că principalele funcţii ale autorităţilor

urmează a fi abordat; •


analiza cauzală detaliată a datelor şi informaţiilor,

folosindu-se diagrama cauză-efect;

publice sunt: - acţionară;

•

identificarea deficienţelor şi aspectelor pozitive;

•

formularea propunerilor de perfecţionare.

- consultativă; - deliberativă.

Îmbunătăţirea, perfecţionarea continuă a organizării şi funcţionării sistemului administrativ impune o continuă observare şi investigare a proceselor de management şi de

Specialistul consideră că a administra înseamnă a prevedea, a coordona, a controla şi a conduce. 2.2. Funcţia de previziune

execuţie. Schimburile rapide din cadrul entităţii contemporane

Funcţia de previziune constă în ansamblul proceselor

impun ca fiecare instituţie din sistemul administraţiei publice să

de muncă prin intermediul cărora se determină principalele

se adapteze noile condiţii pentru a servi în mod corespunzător

obiective ale instituţiilor publice, în general, mijloacele şi

cerinţelor prezente şi de viitor ale entităţii.

resursele necesare aplicării acestora.

Experienţa specialiştilor în administraţia publică din

La exercitarea acestei funcţii, o contribuţie importantă

diferite state a demonstrat necesitatea studierii temeinice a

revine planificării. În funcţie de sfera în care se derulează

tuturor aspectelor activităţii administrative, a consecinţelor pe

previziunile există mai multe tipuri de previziuni:

care le are reorganizarea administraţiei.

•

planificare în sectorul public sau privat;

•

planificare guvernamentală;

metode. În prealabil se elaborează un diagnostic general la

•

planificare în domeniul vieţii sociale;

nivelul

•

planificarea

Pentru a pute fundamenta cele mai adecvate decizii privind perfecţionarea administraţiei sunt utilizate mai multe instituţiilor

administraţiei

publice,

în

vederea

determinării cauzelor care au generat situaţia prezentată şi 131

resurselor

umane,

a

resurselor

financiare, materiale. 48


Andreş Solomia


Andreş Solomia

Această funcţie se concretizează în formularea şi

Acestora li se adaugă unii factori psihosociali, cu

implementarea de strategii, politici, programe şi planuri de

influenţă hotărâtoare asupra stilului de management, al calităţii

dezvoltare pentru sectorul public.

procesului de conducere din administraţia publică.

În vederea realizării acestui obiectiv trebuie acţionat cu

Deşi în sistemul administrativ din România asemenea

prioritate pentru:

factori sunt puţin luaţi în considerare în acţiunile de

•

stabilirea unor relaţii funcţionale şi eficiente între

raţionalizare a activităţii funcţionarilor publici cu funcţii de

decizia politică cu caracter strategic şi decizia tehnică cu

conducere, totuşi ele prezintă utilitate practică deoarece

caracter administrativ;

influenţează în mod considerabil eficacitatea managementului.

•

creşterea rolului colectivităţii locale în gestionarea

intereselor economice şi sociale şi reducerea treptată a gestiunii

7.2.3. Metode de cercetare

administrative a respectivelor domenii de la nivel central; deciziei

Aşa cum am precizat la începutul acestui capitol, în

administrative până la nivelul de bază vizând creşterea

cadrul tipologiei metodelor utilizate în sistemul administraţiei

operativităţii şi a eficienţei;

de stat am prezentat o a trei categorie, cea a metodelor de

•

•

descentralizarea

asigurarea

responsabilităţilor

cu

şi

structurilor

şi

corelarea

resursele

a

atribuţiilor

existente

la

şi

dispoziţia

asigurarea transparenţei reale şi a controlului

de

stat,

colaborarea sistematică a autorităţii administraţiei colectivităţilor

locale,

organizaţiilor

guvernamentale şi celelalte structuri sociale interesate.

şi metoda critică. În opinia noastră, cele două aşa-zise metode reprezintă două etape ale procesului complex de cercetare, care

public asupra administraţiei centrale şi locale; •

Deşi în literatura română de specialitate, Alexandru Negoiţă menţionează două metode, respectiv: metoda analitică

instituţiilor administrative; •

cercetare.

non-

se derulează în sistemul administraţiei publice. În consecinţă din cea de-a treia categorie face parte metoda analizei diagnostic. Aceasta presupune parcurgerea mai multor etape, după cum urmează:

49

130


Andreş Solomia


Crearea unei ambianţe plăcute necesită îmbinarea acestor factori mai ales între culoare şi lumină, în censul utilizării unor culori care, dincolo de gust, trebuie să satisfacă şi alte cerinţe, să se coreleze cu gradul de iluminare a încăperii. Dintre factorii care determină un consum nervos de energie menţionăm: grad de complexitate al activităţii desfăşurate;

•

diversitatea proceselor de muncă în care sunt

climatul general în care se desfăşoară procesele

administrative, relaţiile dintre funcţionarii cu funcţii de conducere şi colaboratori, dintre ei şi funcţionarii situaţi pe ierarhice

Funcţia de organizare şi funcţionare constă în ansamblul principiilor de muncă prin intermediul cărora se asigură cadrul instituţional necesar realizării raţionale şi eficiente

a

obiectivelor

previzionate

în

domeniul

superioare

Îndeplinirea obiectivelor de interes general e repartizată între administraţia publică centrală şi administraţia publică locală din judeţe, comune urbane şi rurale, persoanelor juridice politice

implicaţi funcţionarii publici;

nivelurile

2.2 Funcţia de organizare şi funcţionare

managementului public prin alocarea raţională a resurselor.

•

•

Andreş Solomia

în

cadrul

sistemului

teritoriale, cărora le revine sarcina de a organiza corespunzător activitatea în vederea realizării interesului public general. Literatura de specialitate consideră că administraţia implicit managementul public presupune o activitate de organizare, coordonare a executării şi o activitate de executare

administrativ. Acţiunea acestor factori este determinată atât de cauze obiective: modul de exercitare a funcţiilor managementului

efectivă a legii şi a altor acte normative elaborate de instituţii din afara administraţiei de stat.

public, manieră de constituire a echipelor de muncă, gradul de

Uneori sarcinile de organizare ale reprezentanţilor

încărcare a funcţionarilor cu funcţii de conducere, perspectivele

managementului din instituţiile publice depăşesc sfera acestora

de promovare, cât şi de cauze subiective: emotivitate,

(ex. Ministerul Justiţiei ca instituţie centrală a administraţiei de

susceptibilitate,

aprofundare,

stat are importante atribuţii cu caracter organizatoric privind

conştiinciozitate, iniţiativă, spirit de răspundere, capacitatea de

instanţele de judecată care formează o altă categorie de

a lucra în echipă.

instituţii de stat).

129

personalitate,

putere

de

50


Andreş Solomia

Instituţiile administraţiei de stat sunt forme prin care se exercită activitatea statală. Procesele de organizare şi coordonare care susţin exercitarea funcţiei publice sunt fundamentale şi indispensabile în managementul public tocmai pentru realizarea obiectivelor sociale în general.


Andreş Solomia

corespunzătoare de eliminare sau, dacă nu este posibil, cel puţin pentru diminuarea intensităţii acestora. Printre cauzele care pot determina starea de oboseală pot fi menţionate: •

Eficacitatea exercitării acestei funcţii se apreciază prin

prestată;

prisma eficienţei activităţii administraţiei, a rezultatelor şi

•

monotonia şi lipsa de interes pentru activitatea condiţiile în care se desfăşoară activitatea, respectiv

efectelor obţinute în raport cu mijloacele utilizate pentru

organizarea neraţională a spaţiului, în sensul supraîncărcării

obţinerea acestora.

acestuia, dotării cu mobilier neadecvat, surse de iluminat

Caracterul realist al organizării şi coordonării proceselor de muncă în administraţie se obţine printr-o amplă şi atentă

necorespunzătoare; •

particularităţile activităţilor desfăşurate, în special,

documentare socială, tehnică, economică. Progresul pentru

cele de la nivelurile inferioare ale structurii administrative, dar

managementul public într-o ţară cu orientare către satisfacerea

şi cele ale activităţilor de conducere, în care răspunderea pentru

unor nevoi sociale reale îl reprezintă eficienţa rezultată din

rezultatele muncii unui grup de funcţionari publici provoacă

organizare şi coordonare.

tensiunea nervoasă etc.

2.3 Funcţia de motivare Funcţia de motivare presupune ansamblul proceselor

Utilizarea metodei structurării programului de lucru al funcţionarilor

publici

implică

şi

cunoaşterea

influenţei

de muncă prin care personalul instituţiilor publice este

factorilor de solicitare fizică şi nervoasă ai mediului ambiant,

determinat să contribuie la identificarea şi satisfacerea

care au un impact direct asupra calităţii şi productivităţii muncii

interesului public pe baza luării în considerare a factorilor care

angajaţilor din sistemul administrativ.

îl motivează pentru realizarea obiectivelor. Exercitarea acestei funcţii urmăreşte implicarea cât mai profundă, cât mai eficace a funcţionarilor publici de execuţie şi 51

Între factorii de solicitare fizică amintim factorii de microclimat:

temperatura,

umiditatea,

circulaţia

aerului,

iluminatul şi, nu în ultimul rând, zgomotul. 128


Andreş Solomia


Andreş Solomia

analiză, sinteză şi concepţie. Un alt avantaj al folosirii tehnicii

de conducere de la toate nivelurile ierarhice ale structurii

îl constituie posibilitatea accesului rapid la diferite categorii de

administrative pentru realizarea obiectivelor derivate din

informaţii, ceea ce are ca efect scurtarea timpului necesar

sistemul de interese publice. Gradul de implicare şi rezultatele

fundamentării unor decizii administrative eficiente, care să

obţinute de fiecare funcţionar public determină utilizarea unui

corespundă intereselor sociale generale.

ansamblu de recompense şi/sau sancţiuni care sunt de fapt

Un alt aspect pe care îl are în vedere această metodă se

instrumente ale motivării.

referă la structurare corespunzătoarea a programului de lucru al

Caracteristicile de bază ale motivării sunt:

funcţionarilor publici atât în cadrul unui an calendaristic, cât şi

•

pentru o săptămână sau o zi de lucru. Este cunoscut faptul că orice activitate desfăşurată fără întrerupere un interval mai mare de timp, în condiţii de concentrare nervoasă, are drept consecinţă o puternică stare de oboseală, ceea ce conduce în mod direct la scăderea capacităţii de muncă, deci a eficacităţii funcţionarilor publici. Programarea corespunzătoare a timpului de lucru al

complexitatea în sensul utilizării combinate atât a

stimulentelor morale cât şi a stimulentelor materiale; •

diferenţierea, adică motivaţiile considerate şi modul

lor de folosire să ţină seama de caracteristicile şi abilităţile fiecărui funcţionar public sau a grupului de muncă din instituţiile publice astfel încât să se menţină maximum de participare la determinarea şi satisfacerea interesului public general; •

gradualitatea, înseamnă satisfacerea succesivă a

funcţionarilor publici presupune şi stabilirea unui raport optim

necesităţilor funcţionarilor în funcţie de aportul lor la realizarea

între consumul efectiv de energie şi perioada de odihnă

serviciilor publice.

necesară.

Procesul de reformă din administraţia publică implică

Pentru a se putea preîntâmpina apariţia oboselii

modificări de esenţă în conceperea şi exercitarea instrumentelor

exagerate şi premature a personalului din administraţie este

motivării în instituţiile publice, în sensul adaptării la

necesar, în primul rând, să fie cunoscute cauzele care provoacă,

caracteristicile

pentru ca, în funcţie de ele, să se adopte măsurile

standardizată a motivării, care determină neimplicare, efort

127

fiecărui

funcţionar

eliminând

abordarea

52


minim

şi

eficienţă

din

Andreş Solomia

partea

angajatului


sistemului

administrativ.

în funcţie de nivelul ierarhic ocupat şi de specificul activităţii desfăşurate în cadrul instituţiei administrative. De

Funcţia de administrare reuneşte ansamblul de procese de muncă prin care se asigură o gestionare riguroasă a tuturor resurselor existente şi atrase în vederea realizării sistemului

administrativ,

adică

satisfacerea

intereselor publice generale. Această funcţie se reduce la o riguroasă

gestionare

informaţionale

şi

a

resurselor

financiare

în

umane,

funcţie

de

fapt,

programului

2.4. Funcţia de administrare

obiectivelor

Andreş Solomia

materiale, obiectivele

previzionale. 2.5 Funcţia de control-evaluare

metoda

funcţionarilor

structurării publici

corespunzătoare

presupune

a

asigurarea

condiţiilor corespunzătoare de desfăşurare a activităţii, a unor locuri de muncă care să creeze cele mai adecvate locuri de muncă necesare executării sarcinilor şi funcţiilor din cadrul sistemului administraţiei publice. Principalele cerinţe care să permită desfăşurarea corespunzătoare a programului funcţionarilor publici sunt: •

confort;

•

climat organizaţional deschis, stimulativ;

•

dotare tehnică adecvată.

Funcţionarul public trebuie să apeleze tot mai frecvent

Funcţia de control-evaluare constă într-un ansamblu

la echipamentele moderne de prelucrarea a datelor pentru

de procese de muncă prin care se compară rezultatele cu

asigurarea unei informaţii operative şi relevante, pe această

obiectivele

bază că contribuie la creşterea gradului de fundamentarea a

iniţiale,

se

verifică

conformitatea

acţiunii

instituţiilor publice cu reglementarea juridică în vigoare şi cu

deciziilor

misiunea angajaţilor săi de a satisface interesul general, cu

corespunzătoare de implementare a lor.

respectarea

drepturilor

şi

libertăţilor

fundamentale

administrative

şi

să

identifice

acţiunile

ale

Nu se poate vorbi de o administraţie publică modernă

persoanelor determinându-se şi abaterile de la sistemele

fără folosirea unor echipamente, care permit utilizarea

normale în vederea eliminării lor.

corespunzătoare a timpului de muncă al funcţionarilor publici,

Funcţia de control se concretizează în următoarele: 53

oferindu-le posibilitatea concentrării asupra problemelor de 126


Andreş Solomia


•

7.2.2.5. Metoda structurii corespunzătoare

Andreş Solomia

verificarea modului cum se exercită deciziile

administrative în managementul public;

a programului funcţionarilor publici

•

Această metodă constituie o importantă modalitate de

corectarea unor decizii pentru ca ele să fie în

concordanţă cu realitatea socială în continuă mişcare,

sporire a eficienţei tuturor funcţionarilor publici.

•

În structura programului de activitate a funcţionarilor cu funcţii de conducere apar o serie de particularităţi date de

iniţierea unor decizii în scopul soluţionării unor

probleme noi ca urmare a schimbărilor pe plan social. Principalele cerinţe pentru exercitarea cu eficienţă a

specificul activităţii de administraţie, comparativ cu alte

funcţiei de control în managementul public sunt:

activităţi.

•

Această metodă a apărut ca urmare a multiplelor situaţii

continuitatea controlului realizat de personal din

de prelungire exagerată a duratei zilei de muncă, în special a

cadrul

funcţionarilor publici cu funcţie de conducere şi de utilizarea

conducere;

necorespunzătoare a timpului de către funcţionarii publici implicaţi atât în procesele de management, cât şi de execuţie.

aparatului •

administrativ care

atragerea

personalului

deţine

specializat

funcţia

de

care

să

fundamenteze soluţii oportune privind modul în care activitatea a

administraţiei ar putea şi ar trebui să fie corelate raţional şi

managementului public o reprezintă informaţiile, problemele

eficient cu relaţiile materiale, umane şi financiare existente.

care apar vizează pe de o parte, asigurarea culegerii,

Specializarea

înregistrării, transmiterii şi prelucrării lor în condiţii de

specializarea personalului explicându-se astfel neexistenţa

eficacitate ridicată, iar, pe de altă parte, valorificarea lor

compartimentelor de control intern, fiecare urmărind anumite

superioară de către funcţionarii care iau parte la fundamentarea

categorii de deficienţe şi propunând soluţii pentru remediere;

Dacă

vom

considera

că

materia

primă

deciziilor administrative şi la conceperea planului de acţiune pentru implementarea acestora. Structura corespunzătoare a programului funcţionarilor publici, facilitează rezolvarea celor două probleme diferenţiat, 125

•

instituţiilor

administrative

determină

operativitatea controlului, controlul trebuind să se

deruleze direct la locul desfăşurării activităţii pentru a se putea verifica şi identifica cauze şi modalităţi de lucru pentru obţinerea de rezultate; 54


•

Andreş Solomia


eficienţa controlului, care rezidă în faptul că

Andreş Solomia

Rutina are efecte cu atât mai grave cu cât cel afectat de ea ocupă o funcţie mai înaltă. Acesta începe să manifeste un stil

verificarea activităţii se face în mod sistematic; exclusiv

autoritar, tendinţe evidente de a rezolva toate problemele

satisfacerea interesului general public şi nu alte categorii de

potrivit propriilor concepte şi de a soluţiona singur orice

interese;

problemă.

•

•

orientarea

controlului

urmărind

calitatea şi obiectivitatea controlului, având la bază

muncă. Personalul din domeniul administraţiei publice este

informaţii reale desprinse din observări şi analize directe; •

preventivitatea

controlului,

care

permite

o

preîntâmpinare a deficienţelor în sistemul administrativ; •

corectivitatea evidentă în cazul în care efectele

negative au apărut deja. Funcţia

de

control

permite

a

managementului

public

e

timp, dar şi capacitatea creativă pentru găsirea unor soluţii eficiente la ineditele probleme sociale care apar în diferite perioade.

verificarea

legalităţii

presupune combaterea fermă a oricăror manifestări de rutină în activitatea personalului administraţiei publice.

şi

oportunităţii

deciziilor administrative; •

încurajat să-şi valorifice potenţialul profesional dobândit în

De asemenea, metoda valorificării experienţei în muncă

argumentată de următoarele necesităţi: •

Prin folosirea metodei valorificării experienţei în

identifică acele cauze care frânează desfăşurarea

normală a activităţii;

Valorificarea experienţei în muncă în mod absolut trebuie corelată cu stimularea şi folosirea potenţialului creativ al personalului din sistemul administrativ. Măsura în care funcţionarii publici cu funcţie de conducere vor reuşi să îmbine

•

oferă posibilitatea corectării conţinutului deciziilor;

experienţa cu creativitatea va determina în mod expres

•

determină iniţierea unor noi decizii;

creşterea

•

verifică utilizarea mijloacelor juridice de care

dispun autorităţile administrative pentru realizarea pe cale

calităţii

managementului

public,

a

deciziilor

administrative fundamentale la toate nivelele sistemului administraţiei publice.

democratică a sarcinilor; 55

124


Andreş Solomia

7.2.2.4. Metoda valorificării experienţei în muncă O influenţă considerabilă asupra calităţii proceselor de management şi de execuţie din sistemul administrativ şi asupra rezultatelor activităţii funcţionarilor publici are experienţa în muncă, care provine din derularea dintr-un timp îndelungat a aceloraşi operaţii sau a unora foarte apropiate în ceea ce priveşte particularităţile lor.


•

Andreş Solomia

permite urmărirea calitativă şi cantitativă a gradului

de îndeplinire a misiunilor autorităţilor administrative în raport cu volumul resurselor consumate; •

oferă posibilitatea informării exacte a administraţiei

privind calitatea funcţionarilor săi; •

pune bazele reorganizării, nu numai a activităţii, ci

şi a structurii administrative, pentru că structurile din cadrul

Experienţa imprimă funcţionarului public o foarte bună

sistemului administrativ variază în raport cu dezvoltarea socială

abilitate, ceea ce conduce la realizarea rapidă şi eficientă a

şi cu modul de adaptare a personalului, a aparatului

sarcinilor.

administrativ la schimbare.

Efectuarea permanentă a aceloraşi operaţii poate avea

Funcţionalitatea managementului public e determinată

însă şi efecte negative în momentul în care intervine rutina,

de modul în care funcţionarii publici înţeleg să exercite cu înalt

comoditatea, lucrările fiind executate în mod mecanic fără nici

profesionalism aceste cinci funcţii, şi e condiţionată de

un fel de efort intelectual.

abilităţile lor manageriale manifestate cu ocazia exercitării

Rutina poate atrage posesivitatea, elimină nu numai

acestor funcţii în cadrul proceselor de management.

dorinţa îmbunătăţirea muncii, introducerii de modalităţi noi, superioare de îndeplinire a sarcinilor, ci generează o atitudine refractară faţă de inovaţii, tendinţa de a înăbuşi orice fel de schimbare în activitatea desfăşurată. Un personal care a intrat în rutină prin activităţile pe care le efectuează este incapabil de autocritică, nu poate sau nu vrea să observe ori să recunoască propriile greşeli, respinge orice încercare de critică la adresa sa. 123

56


Andreş Solomia


Andreş Solomia

comunica eficace, recunoaşterea inevitabilităţii, erorilor umane, 3. AUTORITATEA ŞI EXERCITAREA ACESTEIA

abordarea participativă a problemelor etc. Pentru o conducere eficientă în instituţiile publice

ÎN SECTORUL PUBLIC

devine evidentă necesitatea ca funcţionarii publici să fie Autoritatea reprezintă mai mult o problemă de drept

selectaţi după anumite criterii şi în mod expres după principiul

administrativ decât o problemă legată de management, având în

complementarităţii în ceea ce priveşte pregătirea de specialitate

vedere că potrivit Constituţiei României, doar instituţiile

şi cea managerială.

publice sunt implicate în exercitarea anumitor tipuri de autoritate. Există cel puţin trei tipuri de autoritate:

Important este ca între funcţionarii publici cu funcţii de conducere, colaboratori şi subordonaţi să existe compatibilităţi

•

autoritate juridică;

psihosociologice, premisă necesară pentru a putea dezvolta

•

autoritate legislativă;

relaţii umane şi profesionale normale.

•

autoritate executivă.

Un rol esenţial într-un proces de management revine

Aceste tipuri de autoritate sunt completate de o serie de tipuri de autoritate exercitate de instituţiile administrative.

comunicării. Comunicarea trebuie să fie deschisă, să se facă direct

Curtea

sau indirect, dar ori de câte ori este necesar pentru a asigura

Constituţională care se compune din nouă judecători, din care

fondul informaţional de bază, necesar fundamentării unor

trei sunt numiţi de Camera Deputaţilor, trei de Senat şi trei de

decizii administrative corecte, coerente, clare şi conforme cu

preşedintele României.

realitatea socială, cu interesul social general care le-a

Autoritatea

juridică

este

exercitată

de

Deciziile Curţii Constituţionale sunt obligatorii şi au

determinat.

putere numai pentru viitor. Autoritatea

legislativă

aparţine

Parlamentului

României care adoptă:

57

122


spre

Andreş Solomia


7.2.2.3. Metoda conducerii eficiente

•

legi constituţionale;

Metoda constă într-un ansamblu de modalităţi orientate

•

legi organice;

desfăşurarea

•

legi ordinare.

unor

activităţi

eficiente

de

către

administratorii publici implicaţi în procesele de management şi execuţie din instituţiile publice.

Andreş Solomia

Iniţiativa legislativă aparţine deopotrivă Guvernului, deputaţilor, senatorilor, precum şi unui număr reprezentativ de

Pentru aceasta, ei trebuie să posede cunoştinţe în

cetăţeni cu drept de vot.

domeniul în care îşi desfăşoară efectiv activitatea, în domeniul

Autoritatea executivă aparţine preşedintelui României,

administrativ juridic, calităţi morale, dar şi calităţi şi cunoştinţe

Guvernului, ministerelor şi altor instituţii de specialitate sau

în domeniul economic, al managementului, sociologie şi

autorităţii administraţiei autonome care-şi exercită autoritatea la

psihologiei.

nivel naţional, autorităţilor administraţiei publice locale precum

Pentru o conducere eficientă este necesară o foarte bună

şi instituţiilor şi serviciilor publice de interes naţional sau local.

cunoaştere a realităţii sociale, a intereselor sociale care stau la

O distincţie generală se poate face în ceea ce priveşte

baza stabilirii obiectivelor din cadrul sistemului administrativ. Conducătorii

trebuie

să

cunoască

performanţele

subordonaţilor, să identifice cauzele în situaţiile în care

cele două categorii de acte administrative şi anume: •

acte administrative ale autorităţilor publice din sfera

executivului;

performanţele acestora şi gradul lor de implicare sunt reduse şi

•

să intervină cu măsuri concrete pentru eliminarea lor.

Această structurare a autorităţii determină o serie de

Utilizarea metodei conducerii eficiente presupune şi anumite calităţi, cunoştinţe, aptitudini şi deprinderi specifice

acte administrative ale celorlalte autorităţi publice.

particularităţi ale proceselor de management şi execuţie din sistemul administrativ.

colaboratorilor şi/sau celorlalţi funcţionari publici. Principalele calităţi şi aptitudini necesare funcţionarilor publici cu funcţii de conducere sunt: capacitatea de a înţelege natura umană în toată complexitatea ei, aptitudinea de a 121

58


Andreş Solomia


Andreş Solomia

De asemenea, sunt frecvente situaţiile în care activitatea

3.1. Autorităţile şi instituţiile

Parlamentului se desfăşoară în cadrul acestora se organizează

administrative publice centrale şi locale La scară naţională, elementul determinant în stabilirea acestei grupări îl constituie competenţa teritorială. Constituţia

şedinţe cu un număr restrâns de parlamentari care fac parte din comisiile de resort.

României consacră rolul Parlamentului de unică autoritate

Desigur, metoda şedinţei se foloseşte şi la nivelul

legislativă a ţării, având prerogativa de stabilire de norme cu

administraţiei locale de către funcţionarii publici ai organelor

caracter primar. Executivul şi administraţia publică nu poate fi

locale ai administraţiei. Aceste şedinţe au loc ori de câte ori funcţionarii publici

decât „secundum legem” şi „practer legem” chiar dacă uneori

cu funcţii de conducere consideră necesar.

adoptă şi acte normative.

În instituţiile publice, utilizarea metodei şedinţei are o

Delegarea legislativă, ce i se acordă Guvernului, nu însemnă

decât

acordarea

dreptului

de

a

emite

acte

serie de particularităţi, determinate de specificul domeniului. Astfel, durata unei şedinţe poate varia de la 15 minute la

administrative (ordonanţe) şi norme cu putere de lege numit în limitele şi condiţiile stabilite prin lege. Sistemul nostru constituţional consacră un executiv

2-4 ore, în funcţie de tipul şedinţei şi/sau de nivelul administrativ pe care se utilizează.

bicefal şi anume Preşedintele României, pe de o parte, şi

Numărul participanţilor la şedinţă variază, de asemenea,

Guvernul, pe de altă parte. Preşedintele, ca şef executiv, poate

în funcţie de nivelul pe care se utilizează metoda şi de tipul

consulta Guvernul cu privire la problemele urgente şi de

deciziilor administrative care urmează a fi adoptate.

importanţă deosebită, poate lua parte, din propria iniţiativă, la

În utilizarea acestei metode se constată o serie de

şedinţele Guvernului şi încheie tratate internaţionale negociate

abateri de la regulile menţionate mai sus, ceea ce are consecinţe

în prealabil de guvern, astfel încât apare atât ca şef al puterii

atât asupra calităţii deciziilor administrative, a funcţionalităţii

executive cât şi ca autoritate a administraţiei publice. Guvernul

sistemului administrativ şi a eficacităţii managementului

reprezintă un organism rezultat din jocul politic fiind prin

public.

definiţie o autoritate publică, în acest caz fiind imposibil să se 59

120


•

Andreş Solomia


intervenţia promptă pentru evitarea speculaţiilor şi

facă departajare a atribuţiilor preponderent politice de cele preponderent administrative, fiind în final instituţia care

peroraţiilor inutile; •

Andreş Solomia

imprimarea unui ritm în cadrul şedinţei care să

stabileşte politica internă şi externă a ţării. În raportul cu Parlamentul atât şeful statului cât şi

asigure încadrarea în perioada stabilită iniţial şi realizarea

Guvernul se comportă preponderent ca autoritate publică.

obiectivelor şedinţei.

Ministerele

Reguli pentru închiderea şedinţei:

sunt

instituţii

•

limitarea duratei unei şedinţe la strictul necesar;

administraţiei

publice

centrale

•

intervenţia conducătorului şedinţei trebuie să

funcţionează

potrivit

legii

în

de

care

se

specialitate organizează

subordinea

ale şi

Guvernului.

conţină punctele de vedere exprimate, facilitând reţinerea lor de

Ministerele conduc, din punct de vedere administrativ,

către participanţii la şedinţă;

serviciile publice cuprind în sfera sa de competenţă asigurând

•

transmiterea

informaţiilor

relevate,

în

scris,

următoarele: • legătura politic - administrativ;

participanţilor cel mai târziu a doua zi.

• organizarea şi funcţionarea serviciului public ale

Menţionăm faptul că aceste reguli sunt valabile, în general, pentru toate tipurile de şedinţe care se desfăşoară în

respectivului minister; • gestiunea financiară a fondurilor stabilite prin

instituţiile administrative, dar fără îndoială că în anumite categorii de şedinţe unele dintre regulile menţionate au pondere mai mare, mai mică sau apar chiar elemente suplimentare. Considerăm

oportun

să

facem

câteva

precizări

referitoare la numărul de şedinţe şi tipul acestora în administraţia publică.

buget. Între aceste instituţii şi Guvern se stabilesc raporturi de subordonare. Autorităţile administrative autonome. Prin legea organică se pot constitui autorităţi administrative autonome

Ori de câte ori este necesar, primul Ministru,

pentru managementul acestor sectoare de activitate. Autonomia

Preşedintele Camerei Deputaţilor şi/sau preşedintele Senatului

acestor instituţii se manifestă atât faţă de guvern cât şi faţă de

reunesc miniştri, respectiv parlamentarii, pentru şedinţă în plen.

ministere.

119

60


Andreş Solomia


Andreş Solomia

Instituţiile şi serviciile publice. Pentru satisfacerea

variante decizionale atunci când este cazul. Este recomandabil

corespunzătoare a intereselor care vizează societatea în

ca aceste propuneri să fie trimise participanţilor înainte, pentru

ansamblu, se organizează instituţii şi servicii publice la nivel

ca ei să aibă suficient timp de analiză;

naţional, al căror management se realizează în formă specifică de către autorităţile publice centrale. Autorităţile şi instituţiile administraţiei publice locale sunt reprezentate prin consilii judeţene, consilii comunale şi orăşeneşti, primării, autorităţi ale administraţiei publice locale din subdiviziunile municipiilor, reprezentanţii autorităţii centrale ale administraţiei publice în unităţile administrativ teritoriale (prefecţi şi subprefecţi), servicii publice ale administraţiei teritoriale, instituţiile şi serviciile locale. Managerii din administraţia publică locală, în vederea satisfacerii unor interese locale, organizează instituţii publice şi regii autonome prin care asigură realizarea serviciilor publice care să satisfacă interesele publice la acest nivel.

•

stabilirea locului de desfăşurare a şedinţei trebuie să

se facă în funcţie de obiectivele şedinţei respective; •

desemnarea cu suficient timp înainte a persoanelor

care se ocupă de înregistrarea discuţiilor din cadrul şedinţelor. Reguli pentru deschiderea şedinţei: •

respectarea orelor de începere a şedinţei;

•

formularea clară a obiectivelor şedinţei;

•

prezentarea ideilor la modul pozitiv;

•

folosirea unui limbaj adecvat pentru a impune

atenţiei participanţilor ideile formulate; •

limitarea expunerilor introductive la unul două

minute; •

stabilirea de comun acord cu participanţii, a duratei

totale a şedinţei şi a duratei maxime a unei luări de cuvânt. 3.2 Relaţiile între instituţiile componente ale sistemului administrativ În cadrul sistemului administrativ se nasc relaţii administrative care cunosc diferenţieri şi au particularităţi în funcţie de subiecţii între care se stabilesc. 61

Reguli pentru desfăşurarea şedinţei: •

menţionarea în cadrul şedinţei a ideilor noi de cel

care conduce şedinţa; •

preîntâmpinarea şi rezolvarea cu tact a situaţiilor

tensionate care pot să apară pe parcursul derulării şedinţei; 118


Andreş Solomia


În cadrul fiecărei etape este necesar să fie respectate anumite reguli.

Andreş Solomia

După apartenenţa lor, relaţiile administrative sunt structurate astfel:

După cum rezultă din cercetările efectuate de diverşi specialişti, pregătirea unei şedinţe are un impact sensibil asupra eficacităţii managementului, reclamând un complex de decizii

•

relaţii interne - se stabilesc între autorităţi în cadrul

structurilor organizatorice ale instituţiilor administrative; •

relaţii externe - se stabilesc între autorităţile

şi acţiuni, destinate asigurării premiselor pentru desfăşurarea sa

executive şi organizaţiile neguvernamentale, agenţii economici

eficientă.

precum şi persoanele fizice.

Principale reguli necesare a fi respectate în această etapă:

Relaţiile autorităţilor executive cu alte autorităţi ale statului, cele legislative sau judecătoreşti se bazează pe

•

stabilirea unei ordini de zi judicioase, care să nu

cuprindă mai mult de două maxim trei teme; •

principiul

separaţiei

puterilor

în

stat,

excluzând

deci

subordonarea.

formularea problemelor înscrise pe ordinea de zi să

În cadrul subsistemului organizatoric alături de relaţiile

fie clară, astfel încât fiecare participant la şedinţă să cunoască

interne între autorităţi există relaţii organizatorice care

cu precizie obiectivul şi probleme de abordat;

reprezintă ansamblul legăturilor dintre componentele structurii

•

desemnarea persoanelor ce urmează să întocmească

materialele sau să pună la dispoziţia participanţilor anumite date şi informaţii trebui să se facă cu suficient timp înainte; •

invitarea la şedinţă a persoanelor care sunt evitată

mărirea

nejustificată

a

numărului

de

participanţi; •

normative. Relaţiile organizatorice se pot clasifica, în funcţie de

implicate nemijlocit în problemele abordate în cadrul şedinţei. Trebuie

administrative instituite prin documente oficiale sau acte

conţinutul lor,astfel: •

relaţii de autoritate, instituite prin acte normative

exercitarea lor fiind obligatorie, ele putând fi clasificate la rândul lor în trei categorii:

materialele elaborare pentru şedinţă să fie cât mai

- relaţii ierarhice, care se stabilesc între titularul

scurte, rezultând strict informaţiile necesare, formulând chiar

postului de conducere şi cel al postului de execuţie, structura

117

62


Andreş Solomia


Andreş Solomia

organizatorică a sistemului putând fi reprezentată şi printr-o

7.2.2.2. Metoda şedinţei

piramidă ierarhică cărei înălţime variază în funcţie de numărul

Întrucât cea mai mare parte a deciziilor administrative

de posturi şi densitatea relaţiilor de acest tip. În general acest

sunt adoptate în cadrul grupului, respectiv prin consultarea

tip de relaţii se stabilesc între instituţii ale administraţiei

managerilor publici în comisii şi/sau plenuri, o deosebită

centrale şi locale, între autorităţi ale administraţiei centrale

importanţă prezintă metoda şedinţei.

situate pe nivele ierarhice diferite;

În esenţă utilizarea şedinţei în instituţiile publice constă

- relaţii funcţionale, rezultă din exercitarea autorităţii

în reunirea mai multor persoane din sistemul administrativ,

funcţionale de care dispun anumite instituţii competente ale

pentru un interval de timp, în vederea soluţionării, în comun, a

structurii administrative şi care sunt menţionate în regulamente

unor probleme cu caracter decizional, informaţional, de analiză

proprii legal elaborate. Acest tip de relaţii se stabilesc între

şi cercetare.

instituţii sau compartimente care desfăşoară activităţi în domenii similare şi care concură în mod direct la realizarea unor servicii publice de interes general; sarcinilor, competenţelor şi responsabilităţii de către instituţii autorităţi

ale

administraţiei

locale

în

vederea

descentralizării sistemului administrativ şi a soluţionării unor probleme complexe din unităţile administrativ teritoriale. Aceste

relaţii

se

stabilesc

ca

a informaţiilor şi de culegere a feed-beak-ului de la un număr mare de componenţi a sistemului admnistraţiei publice.

- relaţii de stat major, care apar ca urmare a delegării sau

Şedinţa reprezintă modalitatea principală de transmitere

urmare

a

reprezentării

Datorită frecvenţei cu care metoda şedinţei este utilizată considerăm oportun să prezentăm în detaliu modul în care trebuie să se deruleze o şedinţă. Utilizarea metodei şedinţei atrage, în mod obligatoriu parcurgerea a patru etape: •

pregătirea;

•

deschiderea;

relaţii de cooperare, se stabilesc între posturi

•

desfăşurarea;

situate la acelaşi nivel ierarhic, dar în instituţii sau

•

finalizarea.

administraţiei centrale la nivel local sau administraţiei locale la nivel central. •

63

116


Andreş Solomia


Andreş Solomia

sistem şi pe structura judicioasă a programului de lucru al

compartimente diferite datorită realizării în comun a unor

resurselor umane, aceste proceduri au fost generalizate şi sunt

activităţi sau programe complexe;

prezentate în literatura de specialitate ca metode administrative de organizare şi funcţionare.

•

relaţii de control, apar între instituţiile specializate

în efectuarea controlului (Curtea de Conturi, Corpul de Control al Primului Ministru), organe specializate cu atribuţii de control

7.2.2.1. Metoda organizării raţionale a activităţii administrative Această metodă descrie, de fapt, modul în care

financiar, fiscal în teritoriu ale ministerului Finanţelor publice şi alte instituţii şi compartimente ale structurii; •

relaţii

de

reprezentare,

se

stabilesc

între

activităţile administrative trebuie să se desfăşoare pentru a servi

funcţionarii publici de pe niveluri ierarhice superioare şi

realizării obiectivelor managementului public.

reprezentanţii unor organizaţii profesionale, sindicale, între

Metoda presupune conceperea unui plan de activitate, care să fie orientat, pe de o parte, către realizarea obiectivelor

autorităţi ale administraţiei de stat din interior şi autorităţi ale administraţiei altor state.

sociale şi, pe de altă parte, să detalieze, la nivelul instituţiilor

Relaţiile nu sunt uniforme şi cunosc diferenţieri în

administrative, o serie de activităţi menite să susţină

funcţie de componentele între care se stabilesc deseori relaţii

îndeplinirea misiunii sociale a managementului public.

organizatorice, putând fi considerate interne şi/sau externe după

Metoda organizării raţionale a activităţii administrative

caz în funcţie de raporturile între componentele distincte din

presupune conceperea unor planuri de activitate pe ansamblul

interiorul sau din exteriorul sistemului administrativ din

sistemului administrativ şi a unor planuri de detaliu pentru

România.

fiecare instituţie publică. Rolul acestor planuri este de a asigura o bună coordonate a activităţii în cadrul sistemului prin valorificare continuă a posibilităţilor de realizare a obiectivelor existente la nivelul fiecărei componente a sistemului administraţiei publice. 115

64


Andreş Solomia


Andreş Solomia

7.2.2. Metode de organizare şi funcţionare 4. ORGANIZAREA ADMINISTRAŢIEI PUBLICE

Din această categorie fac parte cinci metode cunoscute în literatura de specialitate ca instrumente folosite în procesul

Având în vedere că serviciile administraţiei publice sunt

de organizare a activităţii desfăşurate în cadrul instituţiilor

în sprijinul cetăţeanului şi servesc societatea este necesară

publice. Printre modelele de organizare şi funcţionare folosite

organizarea fiecărei componente a sistemului social, global şi a

în administraţia publică de stat prezentăm în continuare:

instituţiilor din administraţia publică ca subsisteme ale acestui sistem.

•

metoda

organizării

raţionale

a

activităţii

administrative; Originea termenului de a organiza se găseşte în limba

•

metoda şedinţei;

latină în cuvântul „organum”, care desemnează o unitate

•

metoda conducerii eficiente;

morfologică din corpul unei fiinţe vii care îndeplineşte una sau

•

metoda valorificării experienţei în muncă;

mai multe funcţii.

•

metoda structurii corespunzătoare a programului

Definiţie: organizarea în managementul public

funcţionărilor publici.

reprezintă un ansamblu de procese prin care se delimitează

Considerăm oportună o precizare referitoare la metodele

elementele componente ale sistemului, se precizează sarcinile şi

din această categorie. Cu excepţia metodei şedinţei, care, după

competenţele care revin componentelor acestuia precum şi

părerea noastră, constituie principala metodă folosită în

relaţiile care se stabilesc între ele în cadrul şi în afara

sistemul administraţiei publice de către funcţionarii publici

sistemului.

situaţii pe diferite niveluri ierarhice, toate acestea descriu de

I. După nivelul la care se desfăşoară activitatea de organizare sunt cunoscute următoarele forme de organizare:

65

fapt câteva proceduri şi activităţi prin care obiectivele administraţiei publice pot fi realizate.

•

organizarea compartimentelor;

•

organizarea instituţiei ca întreg;

îl pun organizarea ştiinţifică a activităţii, pe valorificarea

•

organizarea domeniului;

experienţei personalului care îşi desfăşoară activitatea în acest

În timp, datorită accentului pe care funcţionarii publici

114


Andreş Solomia

Astfel, în statele democratice se oferă condiţii politice, juridice, economice, sociale pentru ca membrii entităţii să aibă o conduită corespunzătoare, în deplină concordanţă cu normele statului de drept.


•

utilizează, în principal, metoda cointeresării şi convingerii. Dar, prin natura activităţii, în aparatul de stat se foloseşte şi metoda

organizarea sistemului administraţiei de stat.

II. În funcţie de obiectul organizării se disting următoarele forme: •

În cele mai multe state cu o democraţie reală se

Andreş Solomia

organizarea structurii , care conţine modul de

reprezentare şi dispunere a elementelor sistemului administrativ ca ansamblu de instituţii; •

organizarea proceselor constând în stabilirea

constrângerii, după ce au fost epuizate celelalte mijloace de

sarcinilor competenţelor şi responsabilităţilor componentelor

acţiune în vederea îndeplinirii obiectivelor.

sistemului şi a relaţiilor dintre persoane, compartimente dintre

Metoda convingerii se utilizează în temeiul normelor de

administraţie şi personal din afara acesteia în vederea

drept, după un avertisment prealabil, în sensul că se va recurge

desfăşurării unor procese eficiente şi satisfacerii cerinţelor

la măsuri de constrângere, explicându-se, totodată, necesitatea

sociale. Scopul organizării în administraţie este de a crea

aplicării lor. Avertismentul funcţionarilor publici, a cetăţenilor

condiţii pentru îndeplinirea atribuţiilor şi realizării sarcinilor

în cauză, explicaţia dată fiecăruia şi opiniei publice privind

care revin instituţiei şi funcţionarilor publici din sistem

necesitatea

administrativ.

folosirii

metodei

constrângerii

preîntâmpină

nemulţumirile faşă de organele administraţiei. Prezentarea şi analiza activităţilor care se desfăşoară în

Aprecierea eficienţei organizării este în funcţie de rezultatele acesteia şi se regăseşte în eficienţa activităţii din

administraţia publică sunt utile şi necesare deoarece în timp

administraţia

există pericolul formării unei opinii neîntemeiate că în

dependentă de nivelul la care aceasta se realizează depinzând

instituţiile administrative rezolvarea problemelor nu se

totodată

încadrează întotdeauna în limitele normalităţii.

responsabilităţi din cadrul sistemului administrativ.

113

de

publică. sfera

Complexitatea

largă

de

atribuţii,

organizării competenţe

este şi

66


Andreş Solomia


Andreş Solomia

Convingerea în legătură cu necesitatea adoptării sau

4.1 Abordări fundamentale cu privire la organizarea instituţiilor

aplicării unei decizii administrative presupune un proces de

publice din sistemul administrativ

informare a cetăţenilor şi funcţionarilor publici direct şi/sau

Referitor la organizarea instituţiilor publice din sistemul

indirect implicaţi sau interesaţi de conţinutul unor acte

administrativ există trei abordări fundamentale ale gândirii

normative. Rol important în acest sens au presa scrisă, radioul

formaliste:

şi televiziunea.

•

abordarea lui Max Weber;

•

abordarea lui Frederick Taylor;

•

abordarea lui Henry Fayol.

7.2.1.3. Metoda cointeresării Statul poate să utilizeze şi alte metode pentru a

Abordarea lui Max Weber considera că în general procesele administrative evoluează în progresie geometrică spre relaţionismul şi raţionalismul tehnologic, ideile în timp devenind sistematice şi câştigând în coerenţă. Ideile de bază ale

determina funcţionarii publici şi cetăţenii să-şi îndeplinească obligaţiile ce le revin, iar personalul implicat în sistemul administraţiei să fie eficace. Astfel, se pot acorda recompense materiale pentru

specialistului sunt: •

definirea clară a unei zone de jurisdicţie statică;

realizări deosebite în propria activitate. Stimulentele folosite

•

organizarea activităţii şi distribuirea atribuţiilor pe

amplifică gradul de cointeresare a funcţionarilor publici, în special. Metoda cointeresării presupune elaborarea unor

baza diviziunii muncii; •

autoritatea care precizează atribuţiile, competenţele fundamentarea

managementului

birocratic

pe

documente scrise , legi şi alte acte normative; •

organizarea funcţionarilor bazată ierarhic, fiecare

funcţionar public fiind supus controlului şi având activitatea 67

de

indicatori

pentru

sensibilizarea

angajaţilor

instituţiilor publice faţă de realizarea intereselor publice

şi responsabilităţilor în instituţia publică să nu fie arbitrară; •

sisteme generale.

La acesta se adaugă şi mijloacele folosite de stat pentru determinarea unor persoane să respecte şi să execute corespunzător deciziile administrative. 112


Andreş Solomia


Andreş Solomia

În fiecare din aceste situaţii şi în altele utilizarea metodei

coordonată de un alt funcţionar public de rang superior care

constrângerii apare evidentă.

răspunde în faţa superiorilor săi atât de acţiunile sale cât şi de ale subordonaţilor săi;

7.2.1.2. Metoda convingerii

•

integrarea

funcţionarilor

publici

în

sistemul

În ţările democratice în care organele de stat apără şi

administrativ prin contracte de muncă pentru care optează în

promovează interesele cetăţenilor şi acţionează cu consecvenţă

mod liber. Recrutarea personalului se face în funcţie de

pentru creşterea bunăstării materiale şi spirituale a membrilor

pregătirea profesională şi de pregătirea specifică în domeniul în

entităţii este folosită metoda convingerii.

care va fi integrat presupunând un proces amplu de examinare a

În statele în care se foloseşte cu precădere metoda convingerii, deciziile administrative, actele organelor statului

diplomelor şi certificatelor de calificare eliberate de instituţiile de învăţământ sau de pregătire pentru specializarea respectivă.

sunt respectate şi executate de bună voie de funcţionarii publici

În opinia lui Weber munca unui funcţionar public poate

şi de membrii entităţii, conştienţi fiind că prin aceasta

însemna o carieră care permite valorificarea capacităţii

acţionează în propriul lor interes.

individuale de muncă pe o perioadă îndelungată, funcţionarul

Consecinţa firească a unei astfel de situaţii o constituie faptul că, în statele democratice, principala şi cea mai frecvent folosită metodă de executare a actelor organelor de stat este metoda convingerii. Desigur

nu

ocupând postul până la pensionare. Abordarea presupune doar un punct de referinţă în evoluţia ştiinţei şi practicii managementului ştiinţific public.

este

exclusă

şi

aplicarea

metodei

constrângerii, în cazul în care unele persoane nu acceptă reglementările juridice, deşi în legătură cu ele s-a desfăşurat o susţinută activitate de convingere, mai mult chiar, li s-a pus în vedere că în caz de neexecutare li se vor aplica măsuri de constrângere, de executare silită. 111

public fiind în consecinţă protejat de demiterea arbitrară şi

Abordarea lui Frederick Taylor. Pornind de la premisele

generale

managementului

publice,

ştiinţific”

în

(1911),

lucrarea Taylor

„Principiile a

propus

managementul ştiinţific care constă în aplicarea deliberată, conştientă a raţionalismului economic în activitatea indivizilor. Specialistul a pornit de la ideea că activitatea umană poate fi 68


Andreş Solomia


Andreş Solomia

măsurată, analizată şi controlată cu ajutorul unor tehnici

drepturi şi asuprită. În statele nedemocratice, metoda

analoage celor folosite cu succes pentru urmărirea desfăşurării

constrângerii este principala metodă de asigurare a executării

unor procese obişnuite de muncă şi a constatat că pentru orice

deciziilor administrative, a actelor organelor statului, în

activitate există un mod de lucru optim descoperit prin analiză

general.

detaliată a conţinutului postului, dar şi prin studiul asupra duratei, numărului şi tipului mişcării.

Particularitatea se explică prin aceea că majoritatea populaţiei, fiind conştientă de faptul că administraţia publică,

Taylor considera că:

organele statului servesc o grupare minoritară dominantă, în

•

orice angajat trebuie selectat cu atenţie şi antrenat

general va opune rezistenţă executării actelor organelor de stat,

într-un proces continuu de perfecţionare în condiţiile unei

nu le vor executa de bună voie, întrucât aceste acte nu fac

stimulări financiare corespunzătoare;

altceva decât să promoveze interesele grupărilor aflate la

•

este necesară o strânsă cooperare între management

şi execuţie în vederea realizării obiectivului sistemului, motiv pentru care a propus standardele cooperării; •

trebuie acordată o atenţie deosebită departamentelor

funcţionarilor, în care se desfăşoară cu precădere activităţi de planificare, organizare; •

conducere, în dauna populaţiei majoritare asuprite. Metoda de constrângere este metoda cel mai des utilizată pentru executarea actelor organelor de stat în regimurile totalitare. Dincolo de aceste aspecte ale utilizării metodei constrângerii trebuie menţionat un alt aspect. Frecvent în

factorul uman trebuie privit sub aspect mecanicist,

diferite state democratice apar situaţii de abatere de normele şi

fapt pentru care a fost criticat de către angajaţii mai multor

regulile specifice definite în cadrul legal în care funcţionează

instituţii.

instituţiile publice. Cel mai adesea din diferite motive, nu se

Abordarea lui Henry Fayol. Aplicativitatea ideilor lui

respectă cadrul legal existent într-o ţară, nu se cunoaşte bine

Fayol în domeniul managementului public s-a bazat pe 5

conţinutul unor decizii administrative, funcţionarii publici nu

elemente:

au pregătirea necesară, nu vor să aplice conţinutul unor decizii

• 69

planificare-previziune;

administrative sau cetăţenii neglijează ordinea de drept în stat. 110


Andreş Solomia


Consultarea mai multor materiale de specialitate ne

•

organizare;

permite să facem încă de la început o precizare referitoare al

•

comunicare;

aceste metode.

•

coordonare;

•

control.

Deşi în cele mei multe lucrări de specialitate din

Andreş Solomia

domeniu aceste metode sunt prezentate ca instrumente la

Punând accent pe structura organizării, Fayol a conturat

îndemâna celor care îşi desfăşoară activitatea în sistemul

câteva linii clare de autoritate şi responsabilitate precum şi

administraţiei publice, totuşi după părerea noastră, ele

modul în care se corelează. Fayol considera că:

reprezintă în mare parte câteva modalităţi practice, adesea

•

fiecare angajat primeşte ordine numai de la

activităţi chiar determinate de anumite situaţii apărute în

superiorul său ierarhic susţinând astfel principiul unităţii de

realizarea obiectivelor administrative.

comandă; •

în orice tip de organizaţie oricare angajat ar trebui

7.2.1. Metode de executare

să-şi cunoască poziţia în structura organizării, iar managerul cu

În ceea ce priveşte metodele de executare, se face

autoritatea sa trebuie să-şi asume şi responsabilităţi pentru

distincţia între modelele aplicate în sistemul administraţiei

acţiunile proprii;

publice din diferite state. În categoria acestor metode includem:

•

problemele psihologiei umane trebuie abordate ca

•

metoda constrângerii;

parte intrinsecă şi indispensabilă a organizaţiei. Ideile susţinute

•

metoda convingerii;

de Fayol reprezintă rezultatul observărilor ştiinţifice şi

•

metoda cointeresării.

cercetărilor empirice, dar nu au fost demonstrate practic având importanţă totuşi pentru abordarea raţională a managementului

7.2.1.1. Metoda constrângerii

în general.

Se aplică în mod expres în statele totalitare, care au fost transformate în instrumente de dominare de către o minoritate socială privilegiată asupra majorităţii entităţii, lipsită de 109

70


Andreş Solomia

4.2 Noţiunea şi tipologia structurii administrative Fiecare instituţie publică are o structură proprie cu un anumit număr de compartimente în care se desfăşoară activităţi specifice. Această structură diferă de la o instituţie la alta şi este determinată de obiectivele pe care le are de îndeplinit fiecare componentă.

Structura

administraţiei

publice

reprezintă

configuraţia internă şi relaţiile care se stabilesc între componentele sistemului în procesul de realizare a obiectivelor. Obiectivele administraţiei se stabilesc de către organele legislative şi partidele de guvernământ nu în mod arbitrar, ci în raport cu interesele economice, politice, sociale,


Andreş Solomia

Metoda administrativă presupune un mod organizat de gândire şi acţiune în vederea obţinerii unor rezultate maxime cu eforturi minime. Metodele de lucru utilizate în administraţia publică pot fi abordate din mai multe puncte de vedere. Însăşi noţiunea de metodă apare ca rezultat al unui proces de generalizare a unor situaţii practice. Baza generalizării o constituie activitatea efectivă a organului administrativ. Repetarea unor situaţii de fapt, aplicarea aceloraşi

pe care administraţia trebuie să le satisfacă. Astfel în funcţie de

mijloace

interesele unor grupuri economice, politice, sociale restrânse

instrumentarului şi permite identificarea unor metode noi de

apar

rezolvare a problemelor apărute în cadrul şi în afara sistemului

evidente

deosebirile

dintre

diferitele

sisteme

administrative.

în

situaţii

similare

atrage

perfecţionarea

administrativ.

Administraţia de stat poate apăra interesele anumitor grupuri fiind o administraţie totalitară, antipopulară sau care promovează interesele publice generale ale entităţii în ansamblul ei, în acest caz fiind democratică. Structura administraţiei de stat poate fi abordată sub 2 forme: funcţional şi teritorial. Sistemul administrativ poate fi organizat sub forma următoarelor tipuri de structuri: 71

7.2. Tipologia metodelor utilizate Metodele aplicabile în administraţia de stat se pot grupa, în funcţie de obiectivele urmărite, în trei categorii: •

metode de executare;

•

metode de organizare şi funcţionare;

•

metode de cercetare. 108


Andreş Solomia


•

Andreş Solomia

structura ierarhică funcţională, care asigură în

7. METODE ŞI TEHNICI UTILIZATE

principal unitatea de decizie şi de acţiune, în cadrul sistemului

ÎN MANAGEMENTUL PUBLIC

fiind determinată de varietatea domeniilor de activitate reunite în administraţie;

Desfăşurarea activităţii în instituţiile publice presupune

•

structura teritorială, e determinată de dispunerea

utilizarea unui ansamblu de metode şi tehnici, care permit

diferitelor componente ale structurii sistemului administrativ în

realizarea obiectivelor stabilite la nivelele administraţiei. În

unităţi administrativ teritoriale distincte;

procesul de exercitare a funcţiilor managementului public, funcţionarii publici cu funcţii de conducere se confruntă cu o gamă largă de probleme pentru rezolvarea cărora este necesară

•

structura de tip mixt, îmbină cele două tipuri de

structuri.

folosirea unor metode şi tehnici generale şi specifice. 4.2.1 Structura ierarhică funcţională 7.1. Noţiunea de metodă Metoda administrativă reprezintă o modalitate sau un

În funcţie de domeniul în care se desfăşoară activitatea, structura

ierarhică

funcţională

presupune

organizarea

ansamblu de modalităţi care facilitează realizarea unor

administraţiei de stat pe niveluri ierarhice, pe categorii de

obiective ale instituţiilor din administraţia publică.

instituţii. Astfel au fost create instituţii-organe cu competenţă

Metoda administrativă, mai poate fi definită, ca un

materială generală ( Guvernul şi instituţiile centrale de stat), şi

instrument utilizat de funcţionarii publici, pentru realizarea

care nu sunt competente într-un număr mare de domenii de

sistemului de obiective ale instituţiei în care îşi desfăşoară

activitate( instituţiile administraţiei publice locale), care îşi

activitatea.

desfăşoară activitatea principial în toate sferele vieţii sociale.

În managementul public se aplică o serie de metode şi tehnici specifice alături de cele care se regăsesc şi în alte domenii ale ştiinţei. 107

Între aceste instituţii există diferenţieri în ceea ce priveşte volumul şi natura atribuţiilor în raport cu rolul instituţiei în cadrul sistemului instituţiilor administraţiei de stat. 72


Andreş Solomia


Frecvent, ca organisme subordonate, aceste instituţii

•

formulare

Andreş Solomia

concluziilor

rezultate

în

urma

funcţionează organele de specialitate care îşi desfăşoară

aplicării deciziei administrative rezultată după aplicarea

activitatea în domenii distincte (ministerele, organisme centrale

deciziei administrative integrată a problemelor care au generat-

ale administraţiei de stat, organisme locale de specialitate ca:

o este strict dependent de o serie de cauze:

direcţii, administraţii, inspectorate, comitete, comisii, oficii).

-

De asemenea există şi organisme de specialitate de

scopul şi/sau obiectivele au fost sau nu, realist stabilite sau corespundeau sau nu unei cerinţe

ramură (Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Justiţiei,

sociale reale;

Ministerul Sănătăţii), precum şi de domeniu (Ministerul

-

modul de realizare a obiectivelor;

Finanţelor, Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale), toate

-

mijloacele locale considerate au prezentat sau nu

acestea fiind competente să rezolve probleme comune mai

deficienţe;

multor ramuri de activitate.

-

Instituţiile publice şi organismele de specialitate se

analiza costurilor suplimentare pe care societatea le suportă foarte greu;

subordonează instituţiilor cu competenţă materială generală la

-

măsura în care au fost luate în considerare apariţia

acelaşi nivel, ministerele fiind subordonate Guvernului, iar

unor aspecte noi ale realităţii sociale de către

instituţiile şi organismele locale de specialitate se subordonează

organele decidente.

instituţiilor locale cu competenţă materială generală.

În această etapă se formulează şi concluziile care privesc

4.2.2 Structura teritorială Administraţia de stat cuprinde în cadrul structurii

procedura

urmată

pentru

aplicarea

deciziei

administrative care privesc cheltuielile implicate de pregătirea, documentarea şi motivarea personalului.

teritoriale instituţii cu competenţă teritorială generală, denumite

Procesul de fundamentare al deciziilor administraţiei

instituţii centrale şi organe de specialitate cu competenţă

este complex, de durată şi necesită o permanentă legătură cu

teritorială limitată în unităţile administrativ teritoriale denumite

realităţile entităţii şi cu obiectivele entităţii în perioade de timp

instituţii locale.

distincte.

73

106


Andreş Solomia

în considerare un număr cât mai mare de variabile implicate în problematica de soluţionat.


Andreş Solomia

Organele centrale (Guvernul, ministerele, etc.) îşi pot exercita competenţa pe întreg teritoriul ţării, pe când organele locale sunt competente numai în unităţile administrativ-

•

urmărirea

aplicării

şi

respectării

deciziei

administrative. Reprezentanţii instituţiei publice care exercită funcţia de control în cadrul sistemului administraţiei de stat urmăresc modurile în care se derulează procesele de aplicare a dispoziţiilor deciziei adoptate. În caz de neexecutare sau de executare defectuoasă a acestor dispoziţii pot fi aplicate sancţiuni legal reglementate celor care se fac vinovaţi. Tocmai de aceea organele administraţiei de stat adoptă o serie de măsuri organizatorice privind mobilizarea şi utilizarea şi utilizarea mijloacelor materiale, financiare, informatice şi umane necesare executării conţinutului deciziilor.

teritoriale în care-şi desfăşoară activitatea. Specificul organelor centrale determină chiar denumirea de instituţii naţionale. Existenţa mai multor categorii de organe locale ale administraţiei de stat: comunale, orăşeneşti, municipale, este determinată de însăşi cerinţele colectivităţii locale în raport cu care se stabilesc instituţiile publice. Competenţele acestor instituţii diferă în raport cu ierarhizarea teritorială a organelor respective, cu nivelul la care ele funcţionează în cadrul structurii teritoriale, realizându-se şi subordonându-se din treaptă în treaptă începând de la Guvern. Specificul subordonării organelor şi instituţiilor de

Cel mai important element în procesul de executare a

specialitate constă în faptul că instituţia sau organul situat pe un

deciziei şi de urmărire a executării este oportunitatea acesteia.

nivel ierarhic superior nu poate anula un act al organului sau

Decizia administrativă poate fi executată direct de organele

instituţiei situate pe un nivel ierarhic inferior, ce are dreptul

administraţiei de stat prin reprezentanţi, de către o organizaţie

doar de a suspenda executarea acelui act. Numai organul cu

nestatală sau de către cetăţeni în mod individual. Este necesar

competenţă generală de la acest nivel e împuternicit să decidă

un control riguros şi permanent asupra modului de executare a

menţinerea, modificarea sau anularea actului în cauză.

deciziei administrativă pentru a se evita eventualele abaterii sau

Organele centrale ale administraţiei de stat prevalându-

întârziere. Totodată controlul se impune şi pentru verificarea

se de faptul că au competenţă generală pe întreg teritoriul ţării,

măsurii în care decizia corespunde situaţiei problemă.

ar putea rezolva şi probleme de colectivitate locală, în măsura

105

74


Andreş Solomia


Andreş Solomia

în care nu s-ar ajunge la o supraaglomerare cu sarcini. Crearea

calculator şi reţinându-se cu precădere acele date care să

organelor administraţiei locale, adică descentralizarea, a

asigure o eficienţă sporită, obţinându-se rezultate maxime cu

urmărit rezolvarea operativă a cerinţelor colectivităţii locale

cheltuieli minime în condiţia satisfacerii depline a nevoi sociale

prin cunoaştere directă a intereselor publice specifice,

care a generat decizia.

managementul public fiind orientat astfel asupra realităţii •

existente la nivel local. Structura administraţiei nu este determinată de teritoriu, organele locale putându-se adapta rapid la schimbările din mediul unităţii administrativ-teritoriale, ci este determinată de interesele sociale zonale care reprezintă fundamentul sistemului de obiective ale instituţiei publice. În acest caz raporturile juridice se stabilesc între persoanele juridice, unităţile administrativ-teritoriale şi diferitele organe ale administraţiei situate pe teritoriul statului. Acest criteriu juridic contribuie la optimizarea proceselor de management din administraţie.

conturarea şi analiza alternativelor decizionale.

Alături de decidenţi şi consultanţi în această etapă sunt implicaţi şi specialişti în domeniul în care se încadrează decizia administrativă.

Pentru

această

etapă

rămâne

esenţială

conturarea unei soluţii, variante clară şi bine fundamentată pentru problema analizată. Se precizează tot în această etapă resursele umane, materiale, financiare şi informaţionale atrase în aplicarea alternativelor decizionale dacă decizia implică elemente de cost. •

adoptarea deciziei, cu ocazia transmiterilor de

propuneri formulate de alternative decizionale către membri organelor de decizie se efectuează analize, se formulează

4.2.3 Alte componente ale structurii organizatorice

puncte de vedere şi se trece la alegerea variantei decizionale

a sistemului administrativ

care corespunde cel mai bine obiectivului decizional. Ulterior

Pentru

funcţionarea

sistemului

administrativ

din

România se iau în considerare în afară de relaţiile organizatorice şi componentele structurale şi anume: nivelul ierarhic, ponderea ierarhică, compartimentul, postul şi funcţia. 75

această variantă dobândeşte caracter obligatoriu pentru a fi implementată. Punctele de vedere exprimate în scris sunt examinate cu ocazia întocmirii proiectului de decizie supus la vot. Deliberarea se finalizează ca adoptarea deciziei luându-se 104


Andreş Solomia


Andreş Solomia

definire obiectiv decizional şi a mijloacelor de

1. Nivelul ierarhic reprezintă ansamblul componentelor

realizare a acestuia. În desfăşurarea procesului decizional este

structurii plasate pe linii orizontale la aceeaşi distanţă ierarhică

obligatorie luarea în considerare a gradului de prioritate, adică a

faţă de managementul de vârf al administraţiei de stat.

•

Numărul

urgenţei satisfacerii unei anumite nevoi sociale, astfel dacă s-a

de

niveluri

ierarhice

dintr-un

sistem

ajuns la un anumit stadiu în procesul elaborării deciziei

administrativ sau instituţie publică este determinat de următorii

administrative şi apare o cerinţă socială prioritară se suspendă

factori:

temporar sau se delegă celelalte sarcini, competenţe şi

•

dimensiunea instituţiei publice;

responsabilităţi acordându-se prioritate deciziei determinate de

•

componenţa funcţionarilor publici;

cerinţa urgentă care a intervenit.

•

diversitatea şi complexitatea activităţii desfăşurate.

documentarea în vederea formării deciziei

2. Ponderea ierarhică reprezintă numărul persoanelor

administrative. Calitatea deciziei adoptate depinde în mare

conduse nemijlocit de un funcţionar public cu funcţie de

măsură de rigurozitatea procesului complex de culegere a unui

conducere ales sau permanent.

•

volum mare de informaţii realiste. În cadrul documentării se

Numărul de niveluri ierarhice cu care se află în raport

urmăreşte obţinerea informaţiilor referitoare la realizările din

invers proporţional ponderea ierarhică influenţează mărimea

domeniu şi din domeniile conexe, pentru alegerea celor mai

acestei ponderi.

eficiente mijloace de concretizarea obiectivului stabilit.

3.Compartimentul reprezintă o componentă rezultată

Lucrările de documentare pot fi simplificare dacă în cadrul

din agregarea unor posturi şi funcţii publice similare sau

instituţiilor administrative se creează un sistem informaţional

complementare

bine pus la punct şi o bază de date la care participanţii să aibă

desfăşoară activităţi relativ omogene precum şi ansamblul de

acces.

metode şi tehnici adecvate pentru îndeplinirea funcţiei publice. •

selectare / analiza informaţiei culese utilizează

metode şi tehnici complexe de prelucrare a datelor, de elaborare a variantelor decizionale, recurgându-se frecvent la simulări pe 103

cuprinzând

ansamblul

persoanelor

care

Compartimentele sunt diferenţiate în: •

compartimente operaţionale, care contribuie la

realizarea efectivă a unui serviciu public; 76


•

Andreş Solomia


Andreş Solomia

compartimente funcţionale, care contribuie la

cetăţenilor în activitatea administrativă reprezintă unul din

stabilirea obiectivelor proprii desprinse din cunoaşterea

principiile fundamentale ce guvernează activitatea organelor

realităţii concrete din unităţile administrativ-teritoriale. De

administrative ale statelor democratice, fiind o dovadă reală a

regulă în cadrul acestor compartimente se fundamentează

dezvoltării acestora, orientarea acestora către cunoaşterea şi

deciziile administrative şi se asigură asistenţa de specialitate

rezolvarea problemelor de stat şi sociale, politice şi economice

necesară tuturor compartimentelor instituţiei.

ale entităţii. Rolul lor se reduce la implicarea în rezolvarea unor

4. Postul cuprinde ansamblul obiectivelor, sarcinilor, competenţelor şi responsabilităţilor desemnate pe anumite

probleme sociale prin participarea directă, sugestii, propuneri, proces în care atrag şi organizaţii nestatale, neguvernamentale.

perioade de timp unor funcţionari publici permanenţi numiţi sau aleşi.

6.4 Etapele procesului decizional

Obiectivele postului asigură îndeplinirea obiectivului fundamental al sistemului administrativ, adică satisfacerea intereselor generale ale cetăţenilor. Competenţa este o componentă a postului care explică limitele în cadrul cărora funcţionarii publici ca titulari de post

Procesul de fundamentare a deciziei administrative este complex şi presupune derularea a opt etape succesive în care sunt implicate mai multe persoane: •

iniţiere decizie administrative constă în crearea

au dreptul de a acţiona pentru realizarea obiectivelor

unui cadru constituit din iniţiative decizionale care aparţin

individuale. Competenţa este oficializată prin acte normative şi

organelor ce le emite şi altor factori exteriori acestuia pentru a

prin regulamente de organizare şi funcţionare proprii, dar şi

determina formularea unei decizii. Organul emitent este obligat

regulamente de ordine interioară. Prin conferirea competenţei

să adopte decizia numai în cazul când iniţiativa adoptării

titularului de post i se conferă şi un anumit grad de autoritate

aparţine unor organe faţă de care este subordonat. În alte

formală.

situaţii iniţiativa adoptării deciziei administrative intervine atunci când se constată existenţa unor nevoi sesizate de cetăţeni.

77

102


Andreş Solomia

În funcţie de nivelul administrativ pe care se situează în structură, funcţionarii publici pot fi grupaţi în două categorii:


Andreş Solomia

Autoritatea formală prezintă două forme: •

autoritatea formală ierarhică, exercitată de regulă

asupra funcţionarilor publici implicaţi în procese executive şi se

•

funcţionari publici din administraţia centrală;

concretizează în acţiuni şi decizii care exprimă clar ce şi cum

•

funcţionari publici din administraţia locală.

trebuie realizat. Această formă de autoritate este regăsită la

Valoarea unei decizii este condiţionată de competenţa , conştiinciozitatea profesională, corectitudinea şi spiritul de răspundere al participanţilor la luarea deciziei. Persoanele cu drept de decizie şi deţinătoare ale unor funcţii publice la nivel mediu trebuie să aibă cunoştinţe corespunzătoare de specialitate, o bună pregătire profesională, o temeinică şi exactă imagine asupra realităţii sociale şi un dezvoltat spirit de discernământ, obiectivitate şi corectitudine în alegerea modalităţilor de rezolvare a problemelor. Calitatea activităţii organelor administrative, depinde de calitatea muncii persoanelor cu funcţii publice de la un nivel

nivel de Guvern întrucât reprezintă autoritatea executivă în stat; •

autoritatea funcţională este exercitată de regulă în

compartimente

funcţionale

asupra

funcţionarilor

publici

materializându-se în proceduri, metodologii, proiecte de acte normative, care exprimă cum trebuie executate anumite activităţi sau aplicate anumite decizii. Funcţionarii publici titulari şi permanenţi în sistem trebuie să dispună în afară de autoritatea formală şi de competenţă profesională ca o condiţie de bază pentru realizarea sarcinilor.

mediu şi superior al aparatului administrativ, dar şi de calitatea

Răspunderea care revine funcţionarilor publici pentru

pregătirii funcţionarilor publici antrenaţi în procesul decizional.

îndeplinirea sarcinilor derivate din obiectivele postului este

Eficienţa unei decizii administrative depinde, deci, de

denumită responsabilitate.

cunoştinţele cât mai complete, a cerinţelor sociale, a nevoilor

5. Funcţia reprezintă un factor generator de posturi

populaţiei şi interesului public general, astfel se impune ca la

asemănătoare din punct de vedere al ariei de cuprindere a

adoptarea deciziilor administrative să participe şi cetăţenii,

autorităţii şi responsabilităţii. Deci unei funcţii îi pot

diferitele organizaţii şi asociaţii ale acestora. Implicarea

corespunde în cadrul aceleiaşi instituţii mai multe posturi. După

101

78


Andreş Solomia


natura competenţelor, responsabilităţilor şi sarcinilor, posturile şi funcţiile publice sunt grupate astfel: •

6.3 Particularităţii ale deciziei administrative şi implicarea în procesul de fundamentare a deciziilor

posturi sau funcţii de demnitari cu o pondere

administrative

ridicată a responsabilităţii; • prin

posturi sau funcţii de conducere, caracterizate

pondere

ridicată

responsabilităţilor,

care

a

competenţelor,

implică

sarcinilor

exercitarea

şi

atribuţiilor

managementului public; •

Andreş Solomia

Decizia administrativă este rezultatul activităţii mai multor

persoane,

colaborării

strânse

între

mai

multe

compartimente, ceea ce explică că neimplicarea în procesul decizional nu are ca rezultat diminuarea sau privarea de responsabilităţi individuale (pe considerentul că în proces sunt

posturi sau funcţii de execuţie, în a cărei

componentă se regăsesc competenţe, sarcini şi responsabilităţi a căror desfăşurare implică executarea deciziilor emise de titularii posturilor sau funcţiilor de conducere. Orice formaţiune politică într-un stat democratic este

implicate mai multe persoane). În timp a fost posibilă delimitarea a două categorii de participanţi

la

fundamentarea

• modul de implicare;

toate domeniile în care acţionează sistemul administrativ, de

• nivelul

preocupaţi permanent de pregătirea şi aplicarea programului politic. Astfel devine preponderent factorul politic, uneori cu consecinţe negative în procesul de recrutare, selecţie şi numire

adoptarea

deciziei

administrative în funcţie de:

recomandabil să dispună de un număr suficient de specialişti în manageri pentru posturi şi funcţii de conducere şi politicieni

şi

administrativ–poziţia

în

structura

organizatorică. După modul de implicare în procesul decizional sunt: •

funcţionarii publici implicaţi direct;

profesionale nu primează. În prezent devine evidentă

•

funcţionarii publici implicaţi indirect;

introducerea unor criterii noi pentru promovarea şi numirea

•

cetăţenii consultaţi şi/sau specialişti implicaţi direct

funcţionarilor în funcţiile şi posturile publice.

şi/sau indirect.

a

79

funcţionarilor

publici

deoarece

criteriul

competenţei

100


•

Andreş Solomia

Decizii determinate de schimbările în structura


4.3 Structurile specifice sistemului autorităţilor din administraţia publică

unei instituţii publice şi care conferă funcţionarilor publici un statut în care coexistă drepturi şi obligaţii. De exemplu, Din punct de vedere al competenţei decidentului: Decizii executorii, care au caracter practic şi sunt Decizii de administrare, care au caracter teoretic

pentru că urmăresc procesul de management, prin desfăşurarea unor

activităţi

de

planificare,

organizare,

coordonare,

gestionare, control şi prin modul de aplicare a conţinutului deciziilor

în

procesul

managementului public.

de Orice

realizare decizie

a

a) autorităţi şi instituţii ale administraţiei publice centrale: Parlamentul, preşedinţia, Guvernul, ministerele, instituţiile juridice şi alte instituţii şi servicii publice organizate

fundamentate numai de autorităţile administrative; •

Potrivit criteriului de competenţă teritorială, sistemul autorităţilor din administraţia publică este structurat astfel:

numirea funcţionarilor publici. •

Andreş Solomia

la nivel central; b) autorităţi ale administraţiei publice locale: consiliile judeţene, consiliile comunale şi orăşeneşti, prefectura, instituţii şi servicii publice organizate la nivel local şi primăria.

obiectivelor administrativă

trebuie să fie legală, aceasta impunând ca funcţionarul care le adoptă să cunoască temeinic legislaţia la zi. Calitatea deciziei depinde de respectarea legilor şi de cunoaşterea corectă a acesteia de către funcţionari.

99

80


Andreş Solomia


Andreş Solomia

După numărul persoanelor participante la procesul 5. SISTEMUL INFORMAŢIONAL AL MANAGEMENTULUI PUBLIC 5.1. Conceptul de sistem informaţional Exercitarea autorităţii legislative, juridice şi executive de către organele abilitate în acest sens, presupune existenţa unor circuite informaţionale care să permită vehicularea mai multor categorii de informaţii. Sistemul informaţional cuprinde ansamblul de date şi informaţii conţinute în documente, circuite informaţionale, fluxuri informaţionale şi mijloace de tratare a informaţiei

de fundamentare: •

Decizii de grup, care se fundamentează atât la

nivelul central, cât şi local al administraţiei, la elaborarea acestora participă mai multe persoane reunite în birouri, comisii sau consilii, ministere, guvern, parlament, •

Decizii

individuale

sunt

fundamentate

cu

precădere la nivelul administraţiei locale. Din

punct

de

vedere

al

conţinutului

şi

al

modificărilor pe care le aduc în ordinea juridică se disting: •

Decizii generale, ce cuprind reglementări, care

implicate în procesul de fundamentare a deciziilor elaborate de

contribuie la stabilirea unui cadru juridic corespunzător

către organele din cadrul sistemului administraţiei publice şi

desfăşurării proceselor de management şi de execuţie din

care prin conţinutul lor contribuie la satisfacerea necesităţilor

instituţiile publice;

generale ale populaţiei.

•

Decizii specifice, care statuează o persoană, un

Sistemul administraţiei publice în ansamblu este

funcţionar public nominal desemnat pentru a se implica în

deservit de către fiecare componentă atât în calitate de emiţător

procesul de realizare a obiectivelor compartimentului şi/sau

cât şi de beneficiar de informaţii. Astfel în exercitarea

instituţiei publice în ansamblu;

atribuţiilor preşedintele României emite decrete şi mesaje.

•

Decizii determinate de cererea de servicii

Decretele în general reprezintă acte normative de

publice. Acestea creează, în beneficiul particularilor, drepturi

aplicare care pot avea caracter individual, fie prin excepţie

şi facilităţi, de exemplu decizia de eliberare a autorizaţiilor

caracter normativ.

administrative;

81

98


•

Andreş Solomia


Andreş Solomia

mediu,

Mesajele sunt folosite pentru exprimarea unor puncte

(fundamentate la nivel de Guvern, dar şi la nivelul

de vedere faţă de o anumită problemă politică sau faţă de o lege

administraţiei locale).

care s-a înaintat în vederea promulgării.

•

Decizii

administrative

pe

termen

Între

Decizii curente, (fundamentate la toate nivelurile

Preşedinte

şi

Parlament

există

un

flux

sistemului administrativ şi care vizează orizonturi scurte de

informaţional deoarece Parlamentul are obligaţia de a lua în

timp).

discuţie mesajele prezidenţiale. Alte componente ale sistemului informaţional sunt:

După frecvenţa adoptării: •

Decizii periodice, adoptate la anumite intervale de

timp, regulate, de către organele administraţiei de stat. Decizii aleatorii, care se adoptă la intervale neregulate de timp; •

Decizii unice, care au un caracter excepţional,

nerepetându-se într-un viitor previzibil. După amploarea sferei decizionale a decidentului: •

legile, hotărârile şi moţiunile adoptate de Camera Deputaţilor şi de Senat. Legile adoptate pot fi: •

legi constituţionale de revizuire a constituţiei;

•

legi organice, prin care se reglementează sistemul

electoral, organizarea şi funcţionarea partidelor politice, organizarea şi funcţionarea referendumului, organizarea

Decizii integrale, care se adoptă din iniţiativa

Guvernului şi a Consiliului Suprem de Apărare a Ţării,

decidentului, un posibil reprezentant al administraţiei locale,

regimul stării de urgenţă şi de asediu, infracţiunile,

fără a fi necesar avizul unor funcţionari publici de pe nivelul

pedepsele

ierarhic superior, respectiv administraţia centrală;

amnistiei, a graţierii colective, organizarea şi funcţionarea

•

Decizii avizate, a căror aprobare şi aplicare sunt

Consiliului

şi

regimul

Superior

executării al

acestora,

Magistraturii,

a

acordarea instanţelor

condiţionate de avizarea de către funcţionarii publici de pe

judecătoreşti, a Curţii de Conturi, statutului funcţionarilor

nivelul ierarhic superior. Se adoptă în mod expres la nivelul

publici;

administraţiei locale, şi la nivelurile medii ale structurii

•

sistemului administrativ.

ordonanţelor adoptate de Guvernul României, precum şi

97

legi ordinare, care sunt de natura hotărârilor şi

82


Andreş Solomia


•

ordinelor şi instrucţiunilor emise de către ministere în vederea realizării atribuţiilor specifice.

Andreş Solomia

Decizii individuale, care se fundamentează în

situaţii concrete, particulare de către funcţionari publici care au competenţe decizionale în acest sens. După nivelul ierarhic pe care se află decidentul:

5.2. Tipologia informaţiilor

•

În sfera administraţiei publice există mai multe criterii după care se clasifică informaţiile: •

Preşedinte, Parlament, Guvern;

modul de exprimare, clasifică informaţiile în: informaţii orale, exprimate oral;

-

informaţii scrise, confirmate pe hârtie,

-

informaţii

audio-vizuale, specială,

• instituţiile

-

aparatură

care

calculatoare

gradul

de

prelucrare

şi

diverse

informaţiilor

clasifică

informaţiile în. -

•

implică

pe

nivelul

mediu

al

informaţii intermediare, ce se găsesc în diferite faze de prelucrare şi circulă atât la nivelul organelor administraţiei publice centrale, cât şi la nivelul organelor administraţiei locale;

Decizii

de

nivel

inferior,

fundamentate

în

administraţiei

locale

situate

pe

nivelurile

centrală şi locală. După orizontul de timp la care se referă:

informaţii primare, care nu au suferit un proces la nivelul organelor administraţiei locale;

83

situate

inferioare ale structurilor organizatorice din administraţia

•

de prelucrare informaţională şi care se regăsesc

-

administrative

instituţiile publice de funcţionari publici ai instituţiilor şi autorităţilor

a

Decizii de nivel mediu, fundamentate de regulă de

managementului;

terminale; •

Decizii de nivel superior, fundamentate de către

Decizii

administrative

pe

termen

nelimitat

(deciziile fundamentate la nivel de parlament şi guvern care îmbracă forma decretelor, legilor, ordonanţelor de urgenţă etc.); •

Decizii

administrative

pe

termen

lung,

(fundamentate la nivelul administraţiei centrale şi locale); 96


•

Andreş Solomia


-

să fie oportună, presupune a se identifica

Andreş Solomia

informaţii finale, care au trecut prin mai multe

momentul optim, în care funcţionarul public să o adopte, ei

prelucrări şi se regăsesc în decrete, hotărâri,

trebuind să posede o viziune sistematică asupra realităţii

ordonanţe şi legi;

administrativ-teritoriale, dar şi o capacitate de a analiza şi a

•

sinteriza informaţiile primite de la colectivităţile locale şi de la

după destinaţie avem următoarele tipuri de informaţii:: -

informaţii interne, care circulă în interiorul

cetăţeni. Având în vedere că organele şi instituţiile de la nivel

instituţiei atât la nivel central cât şi la nivel

local cunosc cel mai bine nevoile comunităţii este necesar ca

local;

acestea să adopte deciziile în legătură cu soluţionarea

-

problemelor locale. Datorită ierarhizării din sistemul administrativ, deciziile organelor de la nivel superior sunt obligatorii pentru cele de la

informaţii externe, care circulă în afara componentelor sistemului administraţiei publice;

•

după direcţia vehiculării se pot distinge:: -

nivelele inferioare care nu au grad apreciabil de generalitate,

informaţii descendente, transmise de la nivelul central spre nivelul local;

ceea ce explică prelungirea termenelor de aplicare a acestora.

-

informaţii ascendente sub formă de rapoarte şi informări

6.2 Tipuri de decizii administrative

circulă

de

la

organele

administraţiei publice locale către nivelele

Specificul managementului public din administraţie

centrale;

determină o anumită tipologie a deciziilor.

-

informaţii orizontale, care se transmit între

După situaţia concretă la care se referă:

compartimente situate la acelaşi nivel în cadrul

•

unor instituţii;

Decizii normative, care se fundamentează în

situaţiile cu caracter de generalitate şi se regăsesc în conţinutul diferitelor acte normative integrate în cadrul general al managementului public; 95

care

•

după obligativitatea pentru beneficiar avem: -

informaţii imperative, care pot fi emise de către Preşedinte, Guvern şi Parlament; 84


-

•

•

Andreş Solomia


Andreş Solomia

informaţii nonimperative, care au caracter

Pe lângă condiţiile ce trebuie îndeplinite, orice decizie

preponderent informativ şi care circulă în mod

administrativă trebuie să răspundă şi la anumite cerinţe, după

curent în cadrul instituţiilor;

cum urmează: •

după natura proceselor, informaţiile sunt:

să fie fundamentată ştiinţific, pentru acesta fiind

-

informaţii financiare,

nevoie ca funcţionarii publici cu competenţă decizională să

-

informaţii comerciale;

posede atât cunoştinţe, respectiv metode, tehnici şi deprinderi

-

informaţii culturale,

manageriale, dar mai ales capacitatea de înţelegere a

-

informaţii turistice;

mecanismelor specifice vieţii sociale;

-

informaţii sportive;

-

informaţii de cercetare – dezvoltare;

evaluarea cât mai completă a situaţiei de fapt, a contextului, a

-

alte categorii: învăţământ, agricultură;

particularităţilor

după modul de evidenţă a informaţiilor, avem. -

informaţii curente;

-

informaţii statistice, care reflectă anumite

•

să aibă un caracter realist, cerinţă ce presupune structurii

administrativ-teritoriale

unde

decizia administrativă trebuie aplicată, deci este important a se ţine seama de interesele locale, •

să intervină în timp util, pentru acesta este

niveluri în realizarea unor obiective şi activităţi

necesară o previziune cât mai realistă a schimbărilor sociale, a

în cadrul sistemului.

mutaţiilor ce pot interveni în sistemul nevoilor sociale, aceasta

Atât utilizarea informaţiilor în procesul de elaborare a

datorită

ritmului

alert

al

schimbărilor

şi

a

creşterii

actelor normative, cât şi transmiterea acestora către autorităţile

complexităţii situaţiilor cu care se confruntă administraţiile

locale în vederea execuţiei implică un circuit sau flux

locale;

informaţional.

•

să

fie

integrată

în

ansamblul

deciziilor

Circuitul informaţional reprezintă traiectul pe care îl

administrative adoptate anterior, presupune considerarea şi

parcurge informaţia de la emiţător şi până la beneficiarul de

reconsiderarea deciziilor luate anterior pentru a se evita

informaţii.

suprapunerile sau contradicţiile;

85

94


Andreş Solomia


realizată la întâmplare. Selectarea soluţiilor presupune o analiză realistă, conştientă şi responsabilă a diferitelor alternative. Eficienţa şi valoarea unei decizii administrative depinde

Fluxul

informaţional

Andreş Solomia

reprezintă

cantitatea

de

informaţii vehiculată între emiţător şi beneficiarul de informaţii fiind caracterizat de lungime, viteză de deplasare, fiabilitate, cost.

de: •

modul cum este înţeleasă problema de rezolvat;

•

realismul şi oportunitatea soluţiei adoptate;

•

îndeplinirea la timp a acţiunii întreprinse pentru

realizarea soluţiei la care s-a ajuns. •

trebuie să existe unul sau mai multe obiective care

trebuie atinse; •

mai multe alternative de acţiune trebuie să fie la

îndemâna managerului; •

Procedurile informaţionale desemnează ansamblul de elemente prin care se stabilesc modalităţile de culegere, înregistrare, transmitere şi prelucrare a unei categorii de informaţii cu precizarea operaţiilor de efectuat, necesitatea lor, suporţi şi mijloacele de tratare a informaţiilor. În anumite instituţii, sistemul informaţional se reduce doar la documentarea administrativă, care reprezintă o activitate ce constituie suportul elaborării diferitelor rapoarte, dări de seamă, statistici şi chiar acte normative.

factorii limitativi economici (bani, timp, muncă) să

fie incluşi în planul decizional; •

fundamentarea ştiinţifică a deciziei;

•

dublarea autorităţii formale de adoptare a deciziei

de către consiliul împuterniciţilor statului; •

unitate de decizie şi acţiune;

•

încadrarea în perioada decizională optimă;

•

formulare clară.

Mijloacele de tratare a informaţiilor sunt de trei feluri. •

manuale, ce se realizează cu instrumente clasice, maşini

de scris, maşini de calcul, •

mecanizate, dotate cu minicalculatoare;

•

automatizate, prin computere, reţele de calculatoare.

Scopul deciziei adoptate se va realiza numai dacă toate aceste condiţii sunt respectate cumulat. 93

86


Andreş Solomia


Andreş Solomia

5.3. Funcţiile sistemului informaţional Sistemul

informaţional

îndeplineşte

următoarele

6. SISTEMUL DECIZIONAL AL

funcţii: •

MANAGEMENTULUI PUBLIC Funcţia decizională – constă în aceea că sistemul

informaţional trebuie să asigure elementele informaţionale necesare

fundamentării

actelor

normative,

decizia

administrativă fiind rezultatul unui proces amplu de culegere, înregistrare, transmitere şi prelucrare a informaţiilor; •

Funcţia operaţională – reprezintă funcţia prin

intermediul căreia sistemul informaţional operaţionalizează actele administraţiei contribuind în mod decisiv atât la înţelegerea corectă a conţinutului unui act normativ, cât şi la aplicarea unitară a acestuia, •

Funcţia

de

documentare

a

sistemului

informaţional care exprimă calitatea sistemului de a înregistra informaţiile

necesare

personalului

din

sistem

pentru

fundamentarea obiectivelor şi a deciziilor. Particularităţile

documentării

în

6.1 Fundamentarea deciziilor administrative Pentru atingerea scopului administraţiei publice există mai multe modalităţi de acţiune care descriu diversele variante decizionale. Deciziile sunt adoptate de către persoane sau grupuri de persoane în calitate de reprezentanţi ai organizaţiei administraţiei de stat. În literatura de specialitate decizia administrativă a fost definită astfel: •

o

manifestare

de

voinţă

a

unui

organ

al

administraţiei de stat; •

o opţiune în vederea realizării unui scop;

•

un proces complex de alegere a unei variante

sistemului

decizionale din mai multe posibile, în vederea realizării unui

administraţiei publice diferă după conţinutul documentelor,

obiectiv al administraţiei publice şi care influenţează activitatea

forma acestora, datarea, limba în care sunt scrise.

altor persoane din sistem, activitatea sistemului administrativ în

Documentele administrative pot fi grupate în: • interesaţi; 87

documente folosite exclusiv de funcţionarii publici

ansamblul lui sau a entităţii în general. Organul administraţiei de stat adoptă deciziile numai în condiţii stabilite de lege, alegerea unor soluţii neputând şi 92


Andreş Solomia


•

metode şi tehnici pentru prelucrarea rapidă şi eficienţă a informaţiilor; •

documente folosite mai rar care se arhivează şi

rămân la dispoziţia diverşilor funcţionari publici. Ca şi activitatea, documentarea administrativă este

accentuarea caracterului previzional anticipativ al

sistemului informaţional din administraţia publică.

Andreş Solomia

integrată în sistemul naţional de documentare.

Tendinţa în general influenţează calitatea deciziilor

Între cele trei funcţii ale sistemului informaţional există

administrative permite o mai bună corelare a conţinutului lor cu

strânse interdependenţe şi buna funcţionare a sistemului este

realităţile din unităţile administrative teritoriale şi accentuează

determinată de utilizarea cu înalt profesionalism a tuturor

procesul de executare a deciziilor şi implicit de realizare a

componentelor sistemului informaţional şi de revalorificarea

obiectivelor managementului public.

funcţiilor acestora de către managerii publici

din toate

compartimentele şi de la toate nivelele ierarhice. 5.4 Principiile sistemului informaţional În

instituţiile

publice,

sistemul

informaţional

se

fundamentează pe un ansamblu de principii care permit realizarea funcţiilor specifice şi cuprinde: •

principiul conceperii şi restructurării sistemului

informaţional potrivit cerinţelor manageriale; •

principiul

unităţii

metodologice

a

tratării

informaţiei; •

principiul

concentrării

asupra

informaţiilor

esenţiale; •

principiul asigurării unui timp corespunzător de

reacţie a componentelor sistemului administraţiei publice; 91

88


•

Andreş Solomia

principiul asigurării informaţiilor finale selectate


Andreş Solomia

înregistrare , de transmitere şi prelucrare a informaţiilor esenţiale. Având efecte implicit în economie de timp ,

dintr-un fond de informaţii primare; Principiul conceperii şi restructurării sistemului informaţional se fundamentează pe cerinţele specifice ale managerilor instituţiilor publice sunt strâns corelate cu sistemul

economie de resurse şi operativitate privind fundamentarea unor decizii sau elaborarea unor documente administrative. Principiul asigurării timpului corespunzător de reacţie pentru componentele administraţiei publice implică

de nevoi şi interese ale entităţii. În ceea ce priveşte cel de-al doilea principiu, trebuie să se ţină seama de faptul că în proiectarea structurilor organizatorice este necesar ca fiecare componentă a sistemului

utilizarea unor proceduri şi mijloace variate pentru tratarea informaţiilor. Principiul

asigurării

informaţiilor

finale

se

să reprezinte atât un emiţător cât şi un beneficiar de informaţii

fundamentează pe informaţii sintetice dar şi pe amplul proces

iar tipurile de relaţii organice se descriu circuite informaţionale.

de documentare administrativă.

tratării

Principiul flexibilităţii presupune adaptarea continuă a

informaţiilor asigură sistemului informaţional un plus de

paramerelor sistemului informaţional din administraţia publică

rigurozitate şi facilitează funcţionalitatea sa, tocmai prin modul

la caracterizarea mediului extern. Acest principiu necesită o

de înţelegere şi prelucrare unitară a informaţiilor care permite

permanentă reacţie a instituţiilor din administraţia publică

trecerea la prelucrarea automată a datelor. Acest principiu

centrală şi locală faţă de opinia membrilor entităţii şi adaptarea

facilitează atât controlul conducerii asupra funcţionalităţii sale,

rapidă a deciziilor din sistem în funcţie de nevoi şi interese ale

cât şi extinderea utilizării sistemelor de prelucrare automată a

interese ale populaţiei.

Principiul

unităţii

metodologice

a

datelor şi circulaţia operativă a informaţiilor în sistemul

Tendinţele care se manifestă în cadrul sistemului informaţional al managementului public sunt:

administrativ. informaţiilor

•

utilizarea computerelor în reţea;

esenţiale asigură degrevarea sistemului informaţional de

•

cibernetica administrativă ca domeniu nou al

Principiul

concentrării

asupra

informaţiile nerelevante care afectează calitatea proceselor de 89

informaticii administrativ care oferă funcţionarilor seturi de 90

managementul serviciilor publice

Recommend Documents