Managementul Ordinii Si Sigurantei Publice

REFERAT Managementul ordinii si sigurantei publice 1. Abordari ale conceptului de odine si siguranta publica În 1620 apare denumirea oficială de aga dată şefului poliţiei, care la rândul ei se numea Agie, mai întăi în Muntenia şi apoi şi în Moldova.,, Aga a fost considerat mare dregator”¹, demnitatea fiind atestata documentar în Tara Româneasca la 10 decembrie 1567 (în vremea domniei lui Petru cel Tânar), iar în Moldova la 11 februarie 1592 (prima domnie a lui Aron Voda). Agia se transformă în Poliţie în timpul ocupaţiei ruseşti din 1806-1812. In anul 1822 domnitorul Grigore Dimitrie Ghica i-a inmanat Marelui Aga Mihaita Filipescu (seful politiei din acele timpuri) drapelul pe care este cusuta sigla Steagului Agiei. Alaturi de sigla se afla o ghirlanda din aur in interiorul careia este prezentata Maica Domnului, inaintea ingerului ce-i aduce vestea cea buna (Buna Vestire).In anul 1831, prin regulamentele Organice, Agia a devenit Politie si s-a creat Politia din Capitala, cu atributii apropiate de cele actuale( ordinea, paza orasului in timpul noptii si pastrarea linistii, supravegherea tuturor persoanelor ce intrau in oras). ,,Denumirea ,,poliţie’’ este un termen grecesc, ajuns la noi prin mijlocire rusească. Domnitorii Gheorghe Bibescu şi Barbu Ştirbei reorganizează serviciile poliţieneşti, în 1847 şi 1852, numărul dorobanţilor din escadronul folosit la menţinerea ori restabilirea ordinii publice, ajungând la 100. Sub domnia primului, denumirea de agă se transformă în cea de şef al Poliţiei Bucureştiului, se introduce condica de poliţie pentru arestaţi, numărul vătăşeilor de mahala ajungând la 340, iar pompierii devin corp separat. Domnitorul Alexandru Ioan Cuza este cel care, în 1864, înfiinţează Poliţia Comunală de pe lângă primării, în fruntea acesteia fiind însuşi primarul. Tot acum se pun bazele Serviciului Circulaţie al Capitalei (pentru care se desemnează 5 comisari) şi apare pentru prima dată titulatura Poliţia Municipală. Prima lege organică a Poliţiei şi un punct de hotar pentru această instituţie este Legea pentru organizarea Poliţiei generale a statului (Legea Vasile Lascăr) din 1903 .² Sub diferite denumiri Politia, ca institutie, a insotit statul in toate oranduirile cunoscute de istorie . ¹ N.Stoicescu, O.Sachelarie, V.Al.Georgescu, Institutii feudale în Tarile Române, dictionar, Bucuresti, Ed.Academiei R.S.R., 1988, p.9 ² FILE DIN ISTORIA POLIŢIEI ROMÂNE -Academicianul Florin Constantiniu discurs martie 2009

1

Funcţionarea statului de drept nu poate fi concepută în lipsa unui cadru normativ adecvat, cu încălcarea frecventă a ordinii şi securităţii publice. Problema ordinii publice şi a siguranţei cetăţeanului se pune în spaţiul Uniunii Europene, cu multă obiectivitate, fiind tot mai evidente preocupările factorilor de decizie în aceste demersuri. În centrul preocupărilor autorităţilor publice se află în mod permanent ordinea publică şi siguranţa cetăţeanului, ca repere majore ce condiţionează buna funcţionare a societăţii. Ca urmare a numeroaselor analize privind situaţia operativă, s-a evidenţiat faptul că, deşi unele fapte antisociale s-au diminuat ca pondere, totuşi se menţine un nivel ridicat al stării infracţionale la scara întregii ţări. Cu toate că au apărut unele modificări importante ale actelor normative care sancţionează faptele care aduc atingere ordinii şi liniştii publice, implicit siguranţei cetăţeanului, s-au înregistrat totuşi suficiente cazuri care îngrijorează societatea civilă. Principalele instituţii abilitate în acest domeniu, Poliţia şi Jandarmeria, deşi au depus eforturi consistente, totuşi nu au obţinut rezultatele scontate din numeroase motive, printre care putem aminti unele carenţe în plan organizatoric şi mai ales în domeniul cooperării între aceste structuri. În vederea eliminării unor deficienţe inerente oricărui început, Guvernul României prin H.G. nr. 196/2005 a aprobat Strategia M.A.I. de realizare a ordinii şi siguranţei publice, pentru creşterea siguranţei cetăţeanului şi prevenirea criminalităţii stradale, care menţionează încă de la început că „M.A.I. este autoritatea administraţiei publice centrale de specialitate, ce exercită atribuţiile ce-i revin în respectarea ordinii publice şi apărarea democraţiei constituţionale”. Strategia de realizare a ordinii şi siguranţei publice³, pentru creşterea siguranţei cetăţeanului şi prevenirea criminalităţii stradale reprezintă un document de planificare pe termen mediu, elaborat de Ministerul Administraţiei şi Internelor în baza Strategiei de securitate naţională a României, a Cartei albe a securităţii şi apărării naţionale şi a delimitărilor conceptuale instituţionale în domeniu, care defineşte ordinea şi siguranţa publică şi interesul naţional în acest domeniu, evaluează starea actuală de ordine publică şi factorii de risc, formulează principiile şi direcţiile prioritare de acţiune, prevede resursele necesare pentru menţinerea, asigurarea şi restabilirea ordinii publice şi stabileşte responsabilităţile forţelor de ordine publică. Asigurarea climatului de normalitate civică, de ordine şi siguranţă publică a reprezentat permanent o prioritate pentru societate, care prin structurile sale specializate a ³ HG NR. 196/2005 - Strategia MAI de realizare a ordinii si sigurantei publice, pentru cresterea sigurantei cetateanului si prevenirea criminalitatii stradale;

2

căutat să identifice cele mai eficiente forme şi modalităţi de realizare a acestui obiectiv. Modelele diferite de organizare a autorităţilor însărcinate cu asigurarea ordinii publice au determinat şi abordări diferite în planul aplicării acestora, bazate pe realităţile specifice fiecărei ţări. Ministerul Administraţiei şi Internelor a experimentat succesiv mai multe modele instituţionale care să răspundă nevoilor de ordine şi siguranţă publică ale comunităţii, prin elaborarea şi punerea în practică inclusiv a unor programe şi strategii adaptate la situaţia operativă existentă într-o anumită fază de dezvoltare socială. Necesitatea armonizării şi compatibilizării sistemului românesc de ordine publică cu cele din statele Uniunii Europene a generat căutări permanente pentru realizarea unui cadru juridic eficient care să răspundă transformărilor şi obiectivelor preconizate în plan structural şi funcţional, prin asigurarea resurselor umane şi financiare necesare materializării acestora. În acest scop, procesul de elaborare şi adaptare a legilor de funcţionare a Ministerului Administraţiei şi Internelor, respectiv a subsistemelor sale, a vizat delimitarea competenţelor şi atribuţiilor acestora, precum şi alinierea la standardele Uniunii Europene. Conceptului de “ORDINE PUBLICA”4 s-a incercat sa i se dea mai multe definitii. Astfel, in cadrul stiintelor juridice, una dintre conceptii porneste de la ideea ca Ordinea publica este o stare de drept si de fapt care permite realizarea si mentinerea echilibrului bazat pe consensual social necesar functionarii optime a ansamblului social in conditiile reglementarilor juridice interne in vigoare, consacrarii, apararii si respectarii drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor, avutului public si privat, a celorlalte valori supreme in scopul promovarii si afirmarii progresului social intr-o societate democratica. Alti autori apreciaza ordinea publica din punct de vedere al dreptului administrativ pentru a desemna un minim de conditii esentiale pentru o viata sociala convenabila, continutul acesteia variind cu stadiul increderii sociale. Intr-o alta definitie se sustine ca « ordinea publica este echilibrul realizat intre diferite forte pe care instinctul social le-a reunit sau realizat in grup ». De asemenea se impune sa remarcam ca ordinea publica este un echilibru rezultat in urma interactiunii unor forte reunite ori realizate in cadrul unui grup ca urmare a evolutiei acestuia. In urma prezentarii acestor idei si concepte referitoare la ordinea publica, luand in calcul si terminologia consacrata de Constitutie, prin Ordine Publica se intelege starea de

4 HG NR. 196/2005 - Strategia MAI de realizare a ordinii si sigurantei publice, pentru cresterea sigurantei cetateanului si prevenirea criminalitatii stradale

3

legalitate , de echilibru si pace sociala prin care se asigura linistea publica, siguranta persoanei, a colectivitatilor si a bunurilor, sanatatea si morala publica a carei mentinere, potrivit principiilor si normelor statornicite prin Constitutie se realizeaza prin masuri de constrangere specifice politiei. Siguranţa publică exprimă sentimentul de linişte şi încredere pe care îl conferă serviciul poliţienesc pentru aplicarea măsurilor de menţinere a ordinii şi liniştii publice, a gradului de siguranţă al persoanelor, colectivităţilor şi bunurilor, precum şi pentru realizarea parteneriatului societate civilă – poliţie, în scopul soluţionării problemelor comunităţii, al apărării drepturilor, libertăţilor şi intereselor legale ale cetăţenilor. Starea de ordine şi siguranţă publică se realizează prin măsuri generale, de natură economică, socială şi politică, precum şi prin măsuri speciale, cu caracter preponderent preventiv. Din analiza acesteia rezultă menţinerea vulnerabilităţii siguranţei cetăţeanului, perpetuarea fenomenului infracţional şi dezvoltarea criminalităţii organizate, deşi capacitatea de răspuns a instituţiilor statului de drept la riscurile şi ameninţările specifice a crescut. Elaborarea strategiei este determinată, în principal, de situaţia generată de perioada de tranziţie şi relativa instabilitate economică, continuarea procesului de reformă economică, socială şi instituţională; profesionalizarea modului de operare a mediilor criminale şi structurilor crimei organizate; persistenţa unor disfuncţionalităţi în relaţiile dintre instituţiile statului cu atribuţii pe linia ordinii şi siguranţei publice; insuficienţa resurselor alocate pentru exercitarea corespunzătoare a atribuţiilor de siguranţă publică; legislaţia aflată în curs de armonizare cu cea europeană; perpetuarea corupţiei; reacţia uneori indecisă a autorităţilor statului în diferite situaţii şi finalitatea judiciară relativ scăzută; greutăţi în gestionarea protecţiei sociale. Sursele potenţiale de instabilitate internă derivă din dificultăţile de natură economico-socială şi politică, generate (ca fenomene colaterale) de efectele, uneori contradictorii, ale procesului de democratizare şi implementare a principiilor economiei de piaţă, precum şi din riscurile cu caracter nonmilitar din mediul internaţional. Principalele riscuri şi ameninţări posibile în domeniul ordinii şi siguranţei publice sunt următoarele: •

degenerarea unor tensiuni social-economice, interconfesionale şi interetnice în acţiuni spontane de violenţă şi confruntări deschise între grupări extremiste, precum şi între acestea şi autorităţile legale ale statului român;

•

şomajul; 4

•

acţiunile ostile, comise în zona de frontieră de către grupuri sau indivizi, prin care se încalcă tratate, convenţii sau acorduri bilaterale încheiate de România cu statele vecine;

•

desfăşurarea unor acţiuni specifice războiului psihologic în scopul subminării încrederii în instituţiile statului, creării de confuzie şi panică;

•

scăderea autorităţii unor instituţii ale statului ca urmare a neîndeplinirii corespunzătoare a atribuţiilor legale;

•

diminuarea încrederii populaţiei în capacitatea de acţiune a forţelor de ordine şi siguranţă publică;

•

extinderea actelor de corupţie la nivelul factorilor de decizie din administraţie;

•

manifestări antinaţionale, extremiste, separatiste şi xenofobe;

•

producerea unor dezastre naturale, tehnologice, ecologice, accidente chimice, biologice sau nucleare. Scopul Strategiei Ministerului Administraţiei şi Internelor de realizare a ordinii şi

siguranţei publice, pentru creşterea siguranţei cetăţeanului şi prevenirea criminalităţii stradale îl reprezintă prevenirea şi combaterea fenomenului infracţional, garantarea şi apărarea drepturilor şi libertăţilor constituţionale, a siguranţei cetăţenilor, a proprietăţii publice şi private, asigurarea climatului necesar funcţionării instituţiilor statului, în conformitate cu prevederile legii. 2. Notiuni generale privind sistemul fortelor de ordine publica Modalităţile de acţiune pentru asigurarea ordinii şi siguranţei publice sunt stabilite în funcţie de interesele ţării, de resursele la dispoziţie, de evoluţia proceselor economice şi politice, precum şi de situaţia operativă şi potenţialele ameninţări la adresa ordinii publice şi au în vedere următoarele direcţii principale: •

finalizarea reconstrucţiei sistemului instituţional de ordine şi siguranţă publică;

•

descentralizarea deciziei, a responsabilităţilor şi a alocării resurselor;

•

transferul decizional la nivelul structurii direct implicate în gestionarea acţiunilor;

•

creşterea capacităţii operative a structurilor de intervenţie rapidă în vederea gestionării calificate a tuturor problemelor pe linie de ordine publică;

•

elaborarea unei concepţii coerente de acţiune a forţelor de ordine publică în vederea reducerii nivelului criminalităţii;

•

creşterea siguranţei cetăţeanului prin intensificarea măsurilor pentru prevenirea, descoperirea şi combaterea fenomenului infracţional;

5

•

realizarea unui sistem modern de abordare a acţiunilor şi misiunilor specifice în domeniul ordinii publice, care să permită asigurarea stării de normalitate şi echilibru în cadrul comunităţilor;

•

iniţierea şi derularea, în cooperare cu societatea civilă, de programe pentru prevenirea şi reducerea criminalităţii comise cu violenţă, având ca obiectiv creşterea gradului de siguranţă civică;

•

consolidarea

şi

dezvoltarea

relaţiilor

parteneriale

cu

comunitatea

prin

permanentizarea acţiunilor de parteneriat; •

participarea directă a tuturor componentelor cu atribuţii specifice din Ministerul Administraţiei şi Internelor la realizarea climatului de ordine şi siguranţă publică;

•

realizarea sistemului dual de ordine şi siguranţă publică ca serviciu public în slujba comunităţii;

•

armonizarea legislaţiei privind activitatea Ministerului Administraţiei şi Internelor în domeniul ordinii publice cu reglementările europene;

•

reformarea şi reorganizarea structurilor funcţionale şi operaţionale, conform standardelor europene, în domeniul ordinii publice;

•

adaptarea metodelor, procedurilor şi regulilor de gestionare a ordinii şi siguranţei publice la situaţia operativă;

•

creşterea capacităţii de răspuns a structurilor operative;

•

realizarea efectivă a unui parteneriat cu societatea civilă, necesar obţinerii sprijinului acestuia în efortul comun de prevenire şi contracarare a fenomenului infracţional, prin:

-

întărirea capacităţii de promovare a unei imagini coerente, credibile şi stabile a Ministerului Administraţiei şi Internelor;

•

adoptarea unei atitudini transparente, active şi a unui limbaj adecvat; crearea unei conduite profesionale moderne în rândul personalului instituţiilor din domeniul ordinii publice, pentru a răspunde nivelului de aşteptare al cetăţeanului;

•

perfecţionarea şi dezvoltarea cooperării şi colaborării cu toate instituţiile din cadrul Sistemului de apărare şi securitate naţională, precum şi cu celelalte autorităţi cu atribuţii în acest domeniu;

•

dezvoltarea relaţiilor de colaborare cu instituţiile similare din străinătate;

•

mediatizarea în plan internaţional a demersurilor româneşti pentru racordarea la standardele general acceptate privind forţele şi serviciile de ordine publică.

6

Principiile de realizare a ordinii şi siguranţei publice Îndeplinirea obiectivelor strategiei de ordine publică, menţionate anterior, se va realiza în baza următoarelor principii5: ▪ Principiul legalităţii. Acţiunea forţelor de ordine şi siguranţă publică se desfăşoară în spiritul şi cu respectarea legilor, iar cetăţenii – în exercitarea drepturilor şi libertăţilor constituţionale – nu sunt supuşi decât îngrădirilor stabilite prin lege şi cerinţelor fireşti ale moralei. ▪ Principiul teritorial şi al mobilităţii forţelor. Forţele de ordine şi siguranţă publică sunt organizate la nivel central şi teritorial, cu structuri şi competenţe corespunzătoare dispunerii şi organizării unităţilor administrativ-teritoriale şi evoluţiei fenomenului infracţional. ▪ Principiul prevenirii acţiunilor de tulburare a ordinii publice reflectă capacitatea organismelor de conducere şi a forţelor de ordine de a lua la timp măsurile necesare pentru evitarea producerii oricăror acte sau fapte prin care se aduce atingere ordinii publice, pentru evitarea amplificării acestora şi degenerării lor în acţiuni violente sau care afectează grav ordinea publică. ▪ Principiul operabilităţii şi interoperabilităţii reflectă capacitatea şi disponibilitatea forţelor de ordine de a executa acţiuni în spaţiul naţional, de a conlucra cu forţe similare din alte state şi de a îndeplini misiuni specifice de menţinere a păcii şi înlăturare a efectelor unor dezastre, în compunerea organismelor internaţionale, pe teritoriul altor state. ▪ Principiul nediscriminării impune forţelor de ordine şi siguranţă publică adoptarea unui comportament corect, imparţial şi nediscriminatoriu, fără deosebire de rasă, sex, religie, naţionalitate, apartenenţă politică, avere sau origine socială, faţă de toţi cetăţenii. ▪ Principiul evitării surprinderii presupune obligaţia factorilor de decizie din domeniul ordinii şi siguranţei publice de a atenţiona şi de a soma cu privire la folosirea mijloacelor din dotare, îndeosebi a armelor de foc, şi, după caz, acordarea timpului necesar pentru încetarea acţiunilor şi/sau părăsirea zonei de către cei implicaţi. ▪ Principiul suficienţei, gradualităţii şi proporţionalităţii presupune folosirea forţei proporţional cu tipul şi gradul de tulburare a ordinii publice, numai atât cât este strict necesar şi pe o perioadă limitată, suficientă pentru atingerea obiectivului propus. Procedeele şi mijloacele de acţiune care implică măsuri de constrângere vor fi utilizate în mod progresiv şi numai dacă este absolut necesar.

7

5 Strategia Politiei Locale Sector 2 pentru intervalul 2009-2012

▪ Principiul colaborării permanente cu comunitatea. În îndeplinirea atribuţiilor ce le revin, forţele de ordine îşi sprijină întreaga activitate pe concursul larg al cetăţenilor şi acţionează cu respect pentru public. ▪ Principiul inviolabilităţii persoanei stabileşte că orice persoană are dreptul de a i se respecta viaţa, integritatea fizică şi morală, precum şi atributele inseparabile personalităţii sale. Acest principiu include interzicerea torturii sau a relelor tratamente precum şi dreptul persoanei la un proces echitabil, public şi corect, în faţa unei instanţe competente, independente şi imparţiale, conform legii. ▪ Principiul intervenţiei specializate şi cooperării. Folosirea forţelor de ordine şi siguranţă publică principale şi de sprijin, complementare şi de excepţie în menţinerea şi restabilirea ordinii publice se realizează în raport de atribuţiile legale, pregătirea şi dotarea specifică fiecărei categorii de forţe. ▪ Principiul conducerii unitare – optimizarea structural-relaţională, armonizarea şi sincronizarea acţiunilor în vederea atingerii scopurilor propuse, cu eforturi minime şi rezultate superioare. Structura forţelor de ordine şi siguranţă publică Forţele de ordine şi siguranţă publică6 se compun din: •

forţe principale;

•

forţe de sprijin;

•

forţe complementare;

•

forţe de excepţie.

Forţele principale ale Ministerului Administraţiei şi Internelor sunt abilitate prin lege să exercite dreptul de poliţie al statului, reprezentând componenta de bază a structurilor destinate să gestioneze întreaga problematică din domeniul ordinii publice pe timp de pace sau pe timpul stării de urgenţă, fiind constituite în structuri de poliţie şi jandarmi. Forţele de sprijin sunt constituite, potrivit competenţelor şi atribuţiilor, din structuri speciale de protecţie şi intervenţie, poliţie de frontieră, Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă şi aviaţie aparţinând Ministerului Administraţiei şi Internelor. Forţele complementare sunt constituite din structuri ale Ministerului Apărării Naţionale, Serviciului Român de Informaţii, Serviciului de Protecţie şi Pază, precum şi din Ministerul Justiţiei, Garda Financiară, Poliţia Comunitară şi Locală, serviciile de

8

6 Legea nr. 604/2003, privind organizarea si functionarea Ministerului Administratiei si Internelor

pompieri civili, formaţiunile de protecţie civilă de la autorităţile administraţiei publice, Agenţia Naţională Sanitară-Veterinară, Garda Naţională de Mediu, societăţi specializate de protecţie şi pază, instituţii şi agenţi economici şi din alte categorii de forţe stabilite prin lege, care participă la efortul forţelor principale şi de sprijin, potrivit competenţelor. Forţele de excepţie sunt constituite din structuri specializate ale Serviciului Român de Informaţii, Serviciului de Informaţii Externe, Serviciului de Protecţie şi Pază şi Ministerului Apărării Naţionale şi acţionează numai în situaţiile şi în condiţiile prevăzute de lege, pentru restabilirea ordinii constituţionale atunci când instituţiile democratice sunt în pericol şi toate celelalte măsuri de restabilire a ordinii publice au fost epuizate, iar posibilităţile forţelor principale şi de sprijin, precum şi complementare de ordine şi siguranţă publică au fost depăşite. I. Forţele principale a) Jandarmeria7 - potrivit Legii nr. 550/2004 privind organizarea şi funcţionarea Jandarmeriei Române, stipulează:,, Jandarmeria Română este instituţia militară specializată a statului", care are ca atribuţii, printre altele, asigurarea şi restabilirea ordinii publice, prevenirea şi combaterea infracţiunilor, şi prevenirea şi neutralizarea actelor diversioniste şi teroriste pe teritoriul României. Jandarmeria face parte din structura organizatorică a Departamentului de Ordine şi Siguranţa Publica a Ministerului Administraţiei şi Internelor exercitându-şi atribuţiile pe întreg teritoriul naţional, în conformitate cu prevederile legale. Prin existenţa Jandarmeriei, Ministerul Administraţiei şi Internelor dispune de o forţă militară specializată care asigură şi la nevoie restabileşte ordinea publică împreună cu Poliţia şi alte structuri ale Ministerul Administraţiei şi Internelor, evitând angajarea armatei în acţiuni de combatere a manifestărilor de violenţă şi crimei organizate, a tulburărilor grave a ordinii publice. b) Poliţia8 - este răspunzătoare de menţinerea ordinii publice. În acest scop, organizarea prevenirii tulburării ordinii publice se realizează pe două direcţii: prevenirea socială, în sensul acţiunilor asupra factorilor sociali care concură la complexitatea cauzală a tulburărilor ordinii publice şi prevenirea situaţională prin luarea în considerare a măsurilor care au ca scop reducerea factorilor situaţiilor care facilitează faptele de tulburare a ordinii publice şi sporirea riscurilor autorilor acestora de a fi descoperiţi. De asemenea, după restabilirea ordinii publice, Poliţiei îi revinde sarcina de a menţine ordinea, folosind toate mijloacele atribuite de lege. 7 Legea nr. 550/2004, privind organizarea si functionarea Jandarmeriei Romane

9

8 Legea nr. 218/2002, privind organizarea si functionarea Politiei Romane

II . Forţele de sprijin a) Poliţia de frontieră - în situaţii de tulburare a ordinii publice, de atingere a ordinii constituţionale, aceasta execută următoarele misiuni: - menţinerea ordinii publice în punctele de control trecere frontieră şi, la nevoie, participă la restabilirea acesteia când a fost tulburată; - controlul documentelor de trecere, mijloacelor de transport, persoanelor pentru prevenirea introducerii în ţară de arme, muniţii, substanţe toxice şi radioactive, stupefiante, precum şi interzicerea ieşirii din ţară a persoanelor sau grupurilor de persoane despre care se deţin date că au provocat acţiuni turbulente ori că au fost implicate în acestea şi doresc să părăsească România; - descoperirea persoanelor date în urmărire prin INTERPOL sau a altor persoane cu cetăţenie străină care intenţionează să intre în ţară în scopul amplificării crizei ori situaţiei conflictuale; b) Pompierii militari - participă la controlul modului de aplicare a prevederilor legale privind prevenirea şi stingerea incendiilor în zonele unde s-au produs evenimente care afectează climatul de ordine precum şi la stingerea incendiilor provocate de elemente infractoare, datorate exploziilor ori acţiunilor forţelor de ordine. Forţele specializate de ordine publică sunt pregătite şi dotate pentru a asigura şi pe timp de război condiţii de ordine necesare manevrei şi angajării optime a unităţilor armate fără a fi afectată capacitatea de luptă. În scopul îndeplinirii acestui atribut, forţele de ordine pot desfăşura acţiuni pentru apărarea sediilor şi cazărmilor proprii, obiectivelor şi raioanelor din competenţă, precum şi pentru adoptarea măsurilor de excepţie, caracterizate prin forţă, care se aplică în stări de urgenţă, asediu sau război. III. Forţele complementare Se organizează la nivelul diverselor organe ale administraţiei publice centrale de specialitate şi asigură: - prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale; - supravegherea respectării normelor igienico-sanitare; - ordinea şi disciplina militară în garnizoană; - paza şi supravegherea deţinuţilor; - paza unor obiective, altele decât cele date în competenţa forţelor principale; - protecţia mediului înconjurător.

10

Dintre aceste categorii de forţe fac parte: Garda Financiară, Poliţia (Comunitară) Locala, Pompierii civili, detectivii particulari, formaţiunile de sprijin în domeniul ordinii publice şi cele de pază a bunurilor şi altele. IV. Forţele de excepţie pentru apărarea ordinii publice Sunt constituite din unele unităţi ale Armatei, Serviciului de Informaţii Externe, Serviciului Român de Informaţii, Serviciului de Pază şi Protecţie, Serviciului de Telecomunicaţii Speciale, destinate şi pregătite din timp, care vor acţiona numai cu aprobarea Preşedintelui României, în conformitate cu prevederile legale, în situaţia în care instituţiile democratice au fost depăşite,iar posibilităţile forţelor principale şi complementare au fost epuizate9. Serviciul de informaţii externe (SIE) este organ de stat specializat în domeniul informaţiilor externe care organizează şi desfăşoară activitatea de informaţii în străinătate pentru identificarea, studiul, cunoaşterea ameninţărilor externe la adresa siguranţei naţionale, precum şi pentru promovarea şi apărarea intereselor de securitate ale României în exterior. Serviciul Român de Informaţii (SRI) este organ specializat cu competenţă generală în materia informaţiilor privitoare la siguranţa naţională care organizează şi desfăşoară activitatea specializată în interiorul ţării. Serviciul de Pază şi Protecţie (SPP) este organ de stat specializat în apărarea persoanelor care îndeplinesc activităţi importante de stat sau activităţi publice importante, a sediilor instituţiilor supreme ale puterii statului precum şi a şefilor de stat sau a altor demnitari străini pe timpul prezenţei lor în România. Serviciul de Telecomunicaţii Speciale (STS) este organul central de specialitate care asigură securitatea infrastructurilor guvernamentale de comunicaţii de orice fel, mai puţin cele poştale, precum şi secretul comunicărilor realizate. În activitatea sa, STS realizează măsuri specifice de secretizare a informaţiilor; desfăşoară activităţi specializate de cercetare radioelectronică şi contrainformaţii radio, asigură unele funcţionalităţi tehnice specializate pentru serviciile de informaţii şi siguranţa naţională.

9 Legea nr. 415/2002 privind organizarea si functionarea Consiliului Suprem de Aparare a tarii

11

În scopul asigurarii ordinii si linistii publice, cât si pentru cresterea eficientei pazei obiectivelor si a bunurilor de interes public si privat se înfiinteaza, la nivelul municipiilor, oraselor si sectoarelor municipiului Bucuresti, Politia Comunitara pentru ordine publica, ca serviciu

public

local,

specializat,

denumita

în

continuare

Politia

Comunitara.

Politia Comunitara se constituie prin reorganizarea Corpului gardienilor publici pe unitati administrativ-teritoriale. La nivelul comunei, al orasului, al municipiului sau al sectorului municipiului Bucuresti, dupa caz, unde este infiintata politia comunitara conform prevederilor Legii nr. 371/2004 privind infiintarea, organizarea si functionarea Politiei Comunitare, cu modificarile si completarile ulterioare, aceasta se reorganizeaza ca structura de politie locala10. Politia locala se infiinteaza in scopul exercitarii atributiilor privind apararea drepturilor si libertatilor fundamentale ale persoanei, a proprietatii private si publice, prevenirea si descoperirea infractiunilor, in urmatoarele domenii: a) ordinea si linistea publica, precum si paza bunurilor; b) circulatia pe drumurile publice; c) disciplina in constructii si afisajul stradal; d) protectia mediului; e) activitatea comerciala; f) evidenta persoanelor; g) Alte domenii stabilite prin lege. Politia locala isi desfasoara activitatea pe baza principiilor: • legalitatii, • increderii, • previzibilitatii, •

proximitatii si proportionalitatii,

•

deschiderii si transparentei,

• eficientei si eficacitatii, • raspunderii si responsabilitatii, impartialitatii si nediscriminarii. Politia Locala isi desfasoara activitatea: a. in interesul comunitatii locale, exclusiv pe baza si in executarea legii, precum si a actelor autoritatii deliberative si ale celei executive ale administratiei 10 Legea politiei locale. Legea 155/2010

12

publice locale; b. in conformitate cu reglementarile specifice fiecarui domeniu de activitate, stabilite prin acte administrative ale autoritatilor administratiei publice centrale si locale. Politia locala comunica, de indata, organelor abilitate datele cu privire la aspectele de incalcare a legii, altele decat cele stabilite in competenta sa, de care a luat cunostinta cu ocazia indeplinirii misiunilor si activitatilor specifice. In exercitarea atributiilor ce ii revin, politia locala coopereaza cu unitatile, respectiv cu structurile teritoriale ale Politiei Romane, ale Jandarmeriei Romane, ale Politiei de Frontiera Romane si ale Inspectoratului General pentru Situatii de Urgenta, cu celelalte autoritati ale administratiei publice centrale si locale si colaboreaza cu organizatii neguvernamentale, precum si cu persoane fizice si juridice, in conditiile legii. Politia locala solicita interventia unitatilor/structurilor teritoriale competente ale Politiei Romane sau ale Jandarmeriei Romane pentru orice alte situatii ce excedeaza atributiilor ce ii revin, potrivit prezentei legi. Politia locala poate incheia cu alte autoritati si institutii publice protocoale de cooperare avand ca obiect detalierea modalitatilor prin care, in limitele competentelor legale ale fiecarei structuri, acestea isi ofera sprijin in indeplinirea activitatilor sau a misiunilor specifice. Personalul politiei locale este compus din: a. functionari publici care ocupa functii publice specifice de politist local; b. functionari publici care ocupa functii publice generale; c. personal contractual. In domeniul ordinii si linistii publice, precum si al pazei bunurilor, politia locala are urmatoarele atributii: a) mentine ordinea si linistea publica in zonele si locurile stabilite prin planul de ordine si siguranta publica al unitatii/subdiviziunii administrativ-teritoriale, aprobat in conditiile legii; b) mentine ordinea publica in imediata apropiere a unitatilor de invatamant publice, a unitatilor sanitare publice, in parcarile auto aflate pe domeniul public sau privat al unitatii/subdiviziunii administrativ-teritoriale, in zonele comerciale si de agrement, in parcuri, piete, cimitire, precum si in alte asemenea locuri publice aflate in proprietatea si/sau in administrarea unitatilor/ subdiviziunilor administrativ-teritoriale sau a altor institutii/servicii publice de interes local, stabilite prin planul de ordine si siguranta

13

publica; c) participa, impreuna cu autoritatile competente prevazute de lege, potrivit competentelor, la activitati de salvare si evacuare a persoanelor si bunurilor periclitate de calamitati naturale ori catastrofe, precum si de limitare si inlaturare a urmarilor provocate de astfel de evenimente; d) actioneaza pentru identificarea cersetorilor, a copiilor lipsiti de supravegherea si ocrotirea parintilor sau a reprezentantilor legali, a persoanelor fara adapost si procedeaza la incredintarea acestora serviciului public de asistenta sociala in vederea solutionarii problemelor acestora, in conditiile legii; e) constata contraventii si aplica sanctiuni, potrivit competentei, pentru nerespectarea legislatiei privind regimul de detinere a cainilor periculosi sau agresivi, a celei privind programul de gestionare a cainilor fara stapan si a celei privind protectia animalelor si sesizeaza serviciile specializate pentru gestionarea cainilor fara stapan despre existenta acestor caini si acorda sprijin personalului specializat in capturarea si transportul acestora la adapost; f) asigura protectia personalului din aparatul de specialitate al primarului/primarului general, din institutiile sau serviciile publice de interes local la efectuarea unor controale ori actiuni specifice; g) participa, impreuna cu alte autoritati competente, la asigurarea ordinii si linistii publice cu ocazia mitingurilor, marsurilor, demonstratiilor, procesiunilor, actiunilor de pichetare, actiunilor comerciale promotionale, manifestarilor culturalartistice, sportive, religioase sau comemorative, dupa caz, precum si a altor asemenea activitati care se desfasoara in spatiul public si care implica aglomerari de persoane; h) asigura paza bunurilor si obiectivelor aflate in proprietatea unitatii/subdiviziunii administrativ-teritoriale si/sau in administrarea autoritatilor administratiei publice locale sau a altor servicii/institutii publice de interes local, stabilite de consiliul local/Consiliul General al Municipiului Bucuresti; i) constata contraventii si aplica sanctiuni pentru nerespectarea normelor legale privind convietuirea sociala stabilite prin legi sau acte administrative ale autoritatilor administratiei publice centrale si locale, pentru faptele constatate in raza teritoriala de competenta; j) executa, in conditiile legii, mandatele de aducere emise de organele de urmarire penala si instantele de judecata care arondeaza unitatea/subdiviziunea administrativ-teritoriala, pentru persoanele care locuiesc pe raza de competenta; k) participa, alaturi de Politia Romana, Jandarmeria Romana si celelalte forte ce compun

14

sistemul integrat de ordine si siguranta publica, pentru prevenirea si combaterea infractionalitatii stradale; l) coopereaza cu centrele militare zonale in vederea inmanarii ordinelor de chemare la mobilizare si/sau de clarificare a situatiei militare a rezervistilor din Ministerul Apararii Nationale; m) asigura masuri de protectie a executorilor judecatoresti cu ocazia executarilor silite; n) acorda, pe teritoriul unitatilor/subdiviziunilor administrativteritoriale, sprijin imediat structurilor competente cu atributii in domeniul mentinerii, asigurarii si restabilirii ordinii publice. Misiunea Politiei Locale11: Misiunea Politiei Locale este sa asigure ordinea si linistea publica, pentru cresterea sigurantei cetateanului si prevenirea criminalitatii stradale, prevenirea si combaterea fenomenului infractional, garantarea si apararea drepturilor si libertatilor constitutionale, a proprietatii publice si private, asigurarea climatului necesar functionarii institutiilor statului, in conformitate cu prevederile legii. Viziunea Politiei Locale: Politiei Locale isi propune sa dezvolte managementul general prin implementarea unui sistem de management integrat care sa raspunda si sa depaseasca asteptarile cetatenilor. Metodologia de elaborare a planului de ordine si siguranta publica al politiei locale Planul de ordine si siguranta publica este documentul prin care se organizeaza anual activitatea structurilor de politie locala pentru mentinerea ordinii si sigurantei publice pe teritoriul unei unitati administrativteritoriale. Elaborarea planurilor de ordine si siguranta publica pentru unitatile administrativteritoriale in care sunt infiintate structuri de politie locala se realizeaza in cadrul comisiei locale de ordine publica si se aproba de catre autoritatea deliberativa a administratiei publice locale respective.

11 Manualul Calitatii Politiei Locale Sector 2

15

La elaborarea planului de ordine si siguranta publica se vor avea in vedere, in mod obligatoriu, conceptia si modurile de actiune stabilite prin Planul unic de ordine si siguranta publica elaborat la nivelul judetului/municipiului Bucuresti. Datele mentionate in Planul unic si principalele date de interes operativ necesare elaborarii planului de ordine si siguranta publica sunt puse la dispozitie de catre reprezentantul unitatii/structurii teritoriale a Politiei Romane in Comisia locala de ordine publica, acesta stabilind totodata modul de organizare a sectoarelor/zonelor de siguranta publica, locurile/perimetrele de actiune si zonele de patrulare. Planurile de ordine si siguranta publica sunt elaborate si actualizate anual pana la data de 15 aprilie sau ori de cate ori survin modificari in evolutia situatiei operative sau cu privire la efectivele de politie locala participante la activitatile de mentinere a ordinii si sigurantei publice. Metodologia de de elaborare a planului de ordine si siguranta publica al politiei locale Planul de ordine si siguranta publica al politiei locale cuprinde: •

preambulul in care se prezinta cadrul legislativ care sta la baza intocmirii planului de ordine si siguranta publica;

•

analiza situatiei operative, avandu-se in vedere aspectele ce privesc amplasarea geografica a teritoriului, populatia, evenimentele social-economice, politice sau religioase, manifestarile traditionale

•

periodice, starea infractionala si contraventionala inregistrata in anul anterior, precum si tendintele acesteia;

•

dispozitivele de ordine si siguranta publica, misiunile si zonele de responsabilitate;

•

efectivele aflate la dispozitie si suportul logistic;

•

instruirea efectivelor pentru executarea activitatilor si controlul dispozitivelor;

•

modul de realizare a informarilor reciproce cu privire la evolutia situatiei operative intre structurile de politie locala si celelalte institutii participante la activitatile de mentinere a climatului de ordine si siguranta publica;

•

periodicitatea evaluarii activitatilor desfasurate. Activitatea Poliţiei Locale, alături de celelalte componente ale administraţiei publice

locale, a vizat, în primul rând, asigurarea cadrului necesar pentru furnizarea unor servicii publice de calitate în interesul cetăţenilor şi de aplicarea legii în mod corect şi ferm cu o problematică extrem de diversă. Prin tot ceea ce am întreprins pe parcursul anului am urmărit apropierea de cetăţean, cunoaşterea problemelor acestuia şi ale comunităţii în general, în scopul îndeplinirii dezideratelor de satisfacţie cerute şi creării unui climat caracterizat prin siguranţă şi 16

civilizaţie. Principalele cerinţe formulate de cetăţenii au fost legate de asigurarea cadrului legal, de ordine şi siguranţă publică, menţinerea unui mediu curat şi sănătos, care să le permită creşterea si educarea tinerei generaţii într-o mentalitate nouă, modernă, cu un pronunţat spirit european, instituirea unor noi relaţii de colaborare continuă între comunitate şi administraţia publică locală. Rolul Politiei Locale a fost permanent în continuă creştere, iar caracterul misiunilor şi sarcinilor executate s-a amplificat şi diversificat. Pe acest fond, la nivel managerial s-a dezvoltat un stil de muncă activ - participativ, direcţionat pentru asigurarea cerinţelor justificate ale locuitorilor de a munci şi trăi în condiţii civilizate, decente, la standarde din ce în ce mai apropiate de cele din marile capitale europene. Noua tendinţă de asigurare a criteriilor de calitate tuturor misiunilor şi activităţilor desfăşurate de personalul nostru a primit şi o recunoaştere concretă. Este vorba despre obţinerea certificării sistemului de management al calităţii în conformitate cu standardul EN ISO – 9001/2000 în domeniul asigurării ordinii şi liniştii publice. Anul 2011 a constituit pentru Politia Locala anul afirmării depline în viaţa comunităţii locale, al împlinirii şi maturităţii în ceea ce priveşte îndeplinirea tuturor activităţilor şi sarcinilor, acestea cunoscând o creştere permanentă în complexitate şi diversitate. Mărturie în acest sens stau acţiunile specifice încheiate, sancţiunile contravenţionale avertismentele şi somaţiile aplicate . Pot fi menţionate în mod deosebit acţiunile desfăşurate ce au mobilizat efective importante, atât sub aspectul conducerii dar şi al execuţiei prin:  Modul pragmatic de abordare a activităţilor de prevenire a faptelor antisociale cu un impact pozitiv asupra evoluţiei fenomenului ceea ce îndreptăţeşte Poliţia Locala să acţioneze în continuare pe direcţia educaţiei cetăţenilor in ceea ce priveste cunoasterea legislatiei si a riscurilor la care se expun;  Implementarea unor concepte moderne care au permis

organizarea eficientă a

sistemului de patrulare şi intervenţie, promovarea utilizării mijloacelor tehnice de transport si comunicatii au fost principalele căi de acţiune pentru prevenirea acestui fenomen;  Asigurarea unui număr suficient de patrule mobile, atât ziua cât şi noaptea, în zonele de competenţă;  Asigurarea ordinii şi liniştii publice, asigurarea pazei obiectivelor şi a bunurilor de interes public şi privat stabilite prin planul de pază şi ordine publică;  Asigurarea însoţirii şi protecţia reprezentanţilor primăriei ori a altor persoane cu funcţii în instituţiile publice locale la executarea unor controale sau acţiuni specifice; 17

 

Cresterea numarului de actiuni punctuale si inopinante in zonele “fierbinti”; Folosirea salariaţilor în acţiunile de ordine publică în strictă concordanţă cu competenţele specifice fiecăruia şi utilizarea personalului din structurile neoperative în situaţia unor acţiuni de mare amploare;

 Participarea, împreună cu poliţia, jandarmeria, Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă şi alte autorităţi prevăzute de lege, la activităţile de salvare şi evacuare a persoanelor şi bunurilor periclitate de incendii, explozii, avarii, accidente, epidemii, calamităţi naturale şi catastrofe, precum şi de limitare şi înlăturare a urmărilor provocate de astfel de evenimente;  Asigurarea masurilor de ordine publica cu ocazia sf. sarbatori crestin ortodoxe;  Asigurarea masurilor de ordine publica privind transportul buletinelor de vot cu ocazia consultărilor electorale, dezafectarea şi desfiinţarea anumitor piete si targuri;  Participarea la asigurarea fluenţei traficului rutier, cu ocazia efectuării unor lucrări de modernizare şi reparaţii ale arterelor de circulaţie;  Actiuni comune cu BPR privind : - punerea in aplicare a H.C.L.S 2 nr.107/2007; - fluidizarea traficului rutier pe principalele artere.  Mentinerea ordinii publice si combaterea comertului stradal neautorizat; 

Interzicerea desfacerii si comercializarii bauturilor alcoolice cu ocazia desfasurarii anumitor manifestari sportive, desfăşurării meciurilor de fotbal din cadrul Ligii Campionilor, Cupa U.E.F.A., derbiurilor din Liga Naţională, spectacolelor de mare amploare etc;

 Operatiuni de evacuare a persoanelor ce locuiesc fara forme legale si ocupa abuziv domeniul public si anumite imobile;  Marirea numarului de controale in zonele cunoscute unde se desfasoara comert stradal neautorizat; 

Mărirea intervalului orar în care se organizează şi se execută controalele;



Depistarea şi sancţionarea persoanelor care comercializeaza produse fara autorizatie sau acte de provenienta;

 Controale mixte impreuna cu : Oficiul pentru Protectia Consumatorului, Inspectoratul Teritorial de Munca al Municipiului Bucuresti, IGPR-Brigada de Combatere a Criminalitatii Organizate Bucuresti in vederea descurajarii consumului de plante, substante si preparate stupefiante ,halucinogene, euforice si psihotrope si inchiderea magazinelor „Spice”;

18

 Acţiuni de mare anvergură ocazionate de manifestări omagiale, inaugurarea unor noi parcuri având ca invitaţi numeroase personalităţi de rang înalt, până la nivel de preşedinţi de stat, manifestări cultural-sportive, la care se adaugă numeroasele concerte organizate în parcurile din sector cu diverse ocazii, sărbătorirea unor evenimente naţionale şi europene;  Acţiuni cu caracter umanitar - însoţirea coloanelor de autovehicule cu ajutoare pentru sinistraţii; 

Asigurarea desfăşurarea în bune condiţiuni a Testelor naţionale cu subiect unic, a examenelor de capacitate şi bacalaureat. Principalele campanii si proiecte desfăşurate, mediatizate pe canalele media şi

apreciate unanim de cetăţenii au fost: •

Campania de informare a cetăţenilor privind prevenirea faptelor de natura

contraventionala si obligatiile ce revin persoanelor fizice si juridice din punct de vedere al ordinii publice si al circulatiei: •

Campania „Spune NU violenţei în fotbal”;

•

Campania „Spune NU produselor etnobotanice”;

•

Campanie si programe comunitare de promovare a voluntariatului în prevenirea

consumului si traficului de droguri in scoli, realizat in colaborare cu Agentia Nationala Antidrog; •

Proiectul educational “FII PRUDENT, VIATA E PRETIOASA!” organizat in parteneriat

cu Brigada de Politie Rutiera in unitatile de invatamant de pe raza sectorului 2. Scopul acestui proiect a fost întelegerea necesitatii respectãrii semnelor de circulatie si a rolului politistului în dirijarea circulatiei pe stradã, obisnuirea copiilor de a se deplasa pe un spatiu limitat, respectând traseele de acces si perfectionarea unui comportament civilizat pe stradã. Prin toate activitãtile desfãsurate, am încercat sã-i determinãm pe elevi sã cunoascã si sã respecte regulile de circulatie, sã le formãm sentimente de respect fatã de agentii de circulatie, sã le explicãm ce consecinte poate avea o clipã de neatentie, un joc organizat în spatiul nepermis, o regulã de circulatie neînvãtatã la timp sau nerespectatã. Bunul cel mai de pret al omului este viata, iar educatia rutierã reprezintã educatia pentru viatã. •

Implementarea proiectului „Da sigurantei nu violentei!”- proiect pentru

creearea climatului se siguranta publica in unitatile scolare si zonele adiacente acestora de pe raza sectorului 2; •

Implementarea proiectului „Politist pentru o zi” sub coordonarea cadrelor

didactice elevii participa la actiunile demarate in cadrul proiectului; Activitatile desfasurate de 19

elevi au vizat: instructajul agentilor la intrarea in tura; misiuni de ordine publica planificate; interventii pentru eliberarea locurilor de parcare ; interventii pentru restabilirea ordinii publice in caz de tulburare. •

Implementarea proiectului „Poliţişti Locali Voluntari – Viitorul siguranţei în

şcoli” pentru realizarea şi asigurarea unui spaţiu de securitate în unităţile de învăţământ, prin creşterea gradului de responsabilizare şi implicare a poliţiştilor comunitari, adolescenţilor, cadrelor didactice şi părinţilor. Principalele activităţi au constat îndeosebi în cunoaşterea tipurilor de probleme din şcoli, organizarea unui training de formare a voluntarilor, organizarea unor echipe operative, formate din elevi voluntari şi profesori coordonatori numiţi „poliţişti locali voluntari”, dezvoltarea voluntariatului în rândul părinţilor, realizarea de afişe şi pliante cu conţinut preventiv şi distribuirea lor în unităţile de învăţământ, identificarea elevilor-problemă, organizarea unor activităţi educative şi preventive. •

Implementare Sistem de supraveghere video şi management informaţional

pentru creşterea siguranţei sociale şi prevenirea criminalităţii în arealul Baicului si Ion Creanga si in alte zone din sectorul 2. Prin realizarea proiectului se estimează scăderea ratei generale a infracţionalităţii în zonele mentionate cu 50%. Pornind de la obiectivul strategic al Poliţiei Locale, de creştere a gradului de siguranţă publică a cetăţenilor şi satisfacerea pretenţiilor tot mai exigente ale beneficiarilor, s-a impus necesitatea modernizării şi eficientizării serviciilor prestate la nivelul structurilor care asigură ordinea publică şi securitatea obiectivelor prin constituirea şi funcţionarea Dispeceratului de monitorizare şi supraveghere video în măsură să satisfacă pe deplin cerinţele puse în faţa Poliţiei Locale de către Primarul şi societatea civilă. Serviciul de monitorizare şi supraveghere video dispune de mijloace moderne pentru: -cunoaşterea în orice moment a situaţiei operative din zonele monitorizate, asigurarea transparenţei activităţilor Poliţiei Locale, menţinerea şi dezvoltarea unui climat de încredere şi colaborare cu cetăţenii şi societatea civilă; - monitorizarea principalelor puncte sau zone vulnerabile, de risc, asigurate cu camere video; - informarea centralizată, în timp real şi util, asupra condiţiilor concrete, specifice ale locului de desfăşurare a misiunilor; - obţinerea, centralizarea şi stocarea informaţiilor şi a datelor ce pot fi folosite ca probe juridice; - îndeplinirea altor misiuni.

20

Sistemul de monitorizare şi supraveghere video cuprinde 31 de obiective şi peste 90 de camere de supraveghere care contribuie la observarea fluidizării traficului rutier, combaterea comerţului

stradal neautorizat, combaterea comerţului ilegal cu ţigări, semnalarea şi

combaterea faptelor antisociale, monitorizarea acţiunilor de stingere a incendiilor, deszăpezirea principalelor artere de circulaţie, semnalarea apariţiei gropilor în asfalt, supravegherea echipelor de muncitori la anveloparea blocurilor, monitorizarea intervenţiei echipajelor la accidentele de muncă, intervenţia echipajelor

poliţiei locale , înlăturarea

spălatorilor de parbrize, monitorizarea afişajelor electorale, identificarea aurolacilor care îşi fac adapost în canalele R.A.D.E.T., luarea măsurilor pentru ridicarea maşinilor defecte din intersecţii pe timp cu multă zăpadă şi polei, monitorizarea locurilor unde se consumă băuturi alcoolice, identificarea şi semnalarea zonelor unde apar cerşetori, monitorizarea depozitărilor necontrolate de deşeuri (gunoaie, resturi menajere) pe domeniul public. MANAGEMENTUL ORDINII PUBLICE ÎN SITUAŢII DE NORMALITATE Ordinea publică – parte componentă a securităţii naţionale – reprezintă starea de legalitate, de echilibru şi de pace, corespunzătoare unui nivel socialmente acceptabil de respectare a normelor legale şi de comportament civic, care permite exercitarea drepturilor şi libertăţilor constituţionale, funcţionarea structurilor specifice statului de drept. Deci, restabilirea ei reprezintă credibilitatea instituţiilor, sănătatea şi morala publică, starea de normalitate în organizarea şi desfăşurarea vieţii politice, sociale şi economice, în concordanţă cu normele juridice, etice, morale, religioase şi de altă natură, general acceptate de societate. În acest context, este firesc ca procesul de modernizare a României, accelerat de aderarea la Uniunea Europeană, să implice din partea instituţiilor abilitate ale statului o activitate susţinută pentru consolidarea unei stabilităţi interne durabile. România trebuie să-şi modernizeze în continuare administraţia şi serviciile publice, să le adapteze la standardele europene şi să le cupleze la instituţiile comunitare. Pe acest ax de reflecţie şi acţiune se situează şi sistemul de ordine publică românesc, care este chemat să vegheze la respectarea legalităţii şi să asigure protecţia populaţiei şi a statului, păstrându-şi permanent o reputaţie de probitate, proximitate şi eficienţă – garanţie a unei evoluţii coerente pe plan intern şi extern. Dacă elementele de continuitate sunt intrinseci sistemului de ordine şi siguranţă publică românesc, cele de reformă se bazează pe influenţa şi acţiunea Uniunii Europene. Aşa cum am mai amintit, prin definiţie, sistemele de ordine publică sunt menite să vegheze la menţinerea stării de echilibru în societate.

21

Limitele acceptabile ale anomiei în starea de normalitate socială Producerea unor puternice convulsii în diverse societăţi a sporit insecuritatea internă şi internaţională, creând impresia de dezordine şi anarhie socială. Şi în societatea noastră, slaba coeziune dintre factorii decizionali, corupţia, apariţia crimei organizate duc la ideea potrivit căreia ar fi de dorit să se acţioneze pentru consolidarea stabilităţii şi securităţii interne prin utilizarea tuturor metodelor şi prin implicarea tuturor forţelor abilitate. Anomia vizează funcţionalitatea fiecărui compartiment al sistemului social, mai ales dacă acesta se află într-un moment de discontinuitate, cercetarea acestei stări punând probleme deosebit de complexe derivând din necesitatea integrării factorilor de natură macrosocială şi a celor care ţin de particularităţile comportamentului individual. La nivelul individului, în opinia mea, perceperea stării anomice este determinată de câteva repere esenţiale, respectiv: liderii comunităţii sunt indiferenţi la nevoile persoanei; convingerea că într-o societate dezorganizată şi imprevizibilă nu poţi realiza mare lucru; convingerea individului că idealurile sale sunt mai degrabă îndepărtate decât realizabile; individul are sentimentul inutilităţii; individul are convingerea că normele pot constitui un suport psihic şi social. Dacă astfel este percepută anomia la nivelul individului, la nivelul societăţii percepţia acesteia este nuanţată de mai multe categorii de itemi12:  itemi privind statutul valorilor socialmente dezirabile care vor alcătui scara valorilor corespunzătoare modului de producţie existent;  itemi referitori la modul în care societatea propune indivizilor aceste valori prin norme şi modele de comportament prescrise;  itemi privind gradul de dezorganizare socială, gradul de legiferare şi normare, aparatul respectiv şi instituţiile menite să asigure integrarea socială a individului;  itemi referitori la modul de percepere a normelor şi instituţiilor de către indivizi;  itemi privind interiorizarea de către indivizi a dezideratelor sociale care alcătuiesc scala normelor valorizate superior de către indivizi, cele care suportă mai puţine abateri, reprezentând valorile acceptate, de fapt, de societate;  itemi privind tendinţele psihologice către devianţă;  itemi referitori la gradul de devianţă. Una dintre manifestările anomice generatoare de haos social şi care dezechilibrează ordinea de drept dintr-o societate este „spălarea banilor”, un fenomen despre care specialiştii apreciază că în acest moment a ajuns la aproximativ 4% din produsul mondial brut13. 12 Cf. Xavier Raufer, op. cit., p. 36

22

13 Cf. Xavier Raufer, op. cit., p. 35

Apreciez că o altă manifestare anomică, ce poate afecta grav funcţionarea normală a societăţii, o constituie infiltrarea unor organizaţii mafiote în organizaţiile profesionale, sindicale sau de altă natură, la locurile de muncă şi care comportă riscuri sociale importante: destabilizarea societăţii, jaf, furt intelectual, şantaj etc. Opinez că apărarea mediului înconjurător poate deveni o prioritate a forţelor de ordine, întrucât astăzi chiar şi societăţile de protecţie a naturii şi a animalelor au curente extremiste sau chiar teroriste. Concluzionând, putem spune că pentru a preveni apariţia oricăror factori care pot genera starea de anomie se impune cunoaşterea, prevenirea şi contracararea acelor fapte şi acţiuni la adresa ordinii publice, care pot aduce atingere directă structurilor de putere constituţională, drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor. În acest sens, Politia Locala a experimentat succesiv mai multe modele instituţionale privind sistemul ordinii publice, care să răspundă nevoilor de ordine şi siguranţă publică. Sistemul ordinii publice în starea de normalitate Normalitatea constituie unul dintre pilonii construcţiei oricărei societăţi umane la nivel regional sau statal şi acest lucru este firesc dacă ţinem cont că siguranţa şi sentimentul de siguranţă constituie o necesitate umană. Această necesitate este cu atât mai evidentă pentru spaţiul românesc unde frământările provocate de fiecare etapă istorică au dat naştere unei permanente căutări în acest domeniu. Cadrul normativ În ultima perioadă, reforma privind cadrul normativ al sistemului naţional de ordine publică a constituit o preocupare primordială la nivelul tuturor instituţiilor executivului. Astfel, Guvernul României a elaborat Strategia privind reforma sistemului de ordine publica, care defineşte cu claritate elementele care pot influenţa cadrul normativ al sistemului forţelor de ordine şi siguranţă publică şi care, în principal, se referă la: noile realităţi în care funcţionează societatea românească; legislaţia care proiectează forma şi dimensiunile sistemului de ordine publică şi siguranţă publică; factorii care influenţează sistemul din interiorul său. În vederea îndeplinirii obligaţiilor care îi revin României în calitate de stat membru al Uniunii Europene şi a participării sale la procesul de elaborare a politicilor şi actelor normative

comunitare în domeniile de competenţă, Politia Locala

are menirea de a

23

contribui la implementarea prevederilor strategiilor şi programelor de reformă şi restructurare în domeniile administraţiei publice centrale şi locale. Descentralizarea Poliţiei Române, transferul de autoritate către administraţiile locale, lansarea unor programe prioritare de acţiune în domeniul ordinii publice au impus crearea Politiei Locale, in subordinea Consiliilor Locale. Forme şi procedee de acţiune nonviolente Acţiunile nonviolente cuprind măsuri şi activităţi care nu implică folosirea mijloacelor din dotare, ci exclusiv a procedeelor specifice pentru menţinerea sau asigurarea ordinii publice. Acestea se realizează prin14: supravegherea locurilor şi mediilor pretabile activităţilor ilicite; controlul permanent al respectării pe întreg teritoriul naţional a prevederilor legale de către toate persoanele; reacţia fermă şi hotărâtă pentru asigurarea siguranţei civice; luarea măsurilor necesare desfăşurării normale a adunărilor şi manifestaţiilor publice; informarea sistematică a populaţiei privind actele normative în vigoare, normele de conduită socială şi consecinţele încălcării acestora. Forme şi procedee de acţiune violente, care presupun folosirea forţei Formele şi procedeele de acţiune, care presupun folosirea forţei, reprezintă atitudinea pe care o adoptă forţele specializate pentru restabilirea stării de normalitate. Acestea au drept scop restabilirea ordinii publice când a fost grav tulburată, desfăşurându-se prin folosirea exclusivă aforţei, prin acţiuni de intervenţie specifică. Formele de acţiune violente reprezintă acele acţiuni, caracterizate prin atitudini de tip ofensiv sau defensiv, prin care se întrebuinţează mijloacele şi tehnica din dotare, ca urmare a declanşării unor manifestări violente de natură să tulbure ordinea publică. Cooperarea interarme şi colaborarea interdepartamentală pentru managementul ordinii publice în starea de normalitate Coordonarea şi armonizarea eforturilor pentru îndeplinirea obiectivelor şi scopurilor propuse pe timpul îndeplinirii misiunilor se impun ca o necesitate primordială factorilor de decizie în domeniul ordinii publice. Organizarea cooperării, prin prisma îndatoririlor celor care conduc structurile de ordine publică, trebuie privită atât ca o activitate de bază în etapa planificării, cât şi ca o secvenţă a procesului de conducere. Necesitatea eficientizării permanente a acţiunilor care vizează ordinea publica impune realizarea sincronizării atât între organele de conducere ale Politiei Locale si diferitelor categorii de forţe, cât şi între forţele şi mijloacele participante la îndeplinirea misiunilor. Cooperarea dintre Politiile Locale si celelalte institutii urmăreşte: permanentizarea şi amplificarea schimbului de informaţii în ambele sensuri, conform atribuţiilor şi competenţelor

24

14 Cf. Legea nr. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române, în M.Of. nr. 305/2002, art. 26.

conferite de legislaţia în vigoare; coordonarea acţiunilor de intervenţie desfăşurate în comun; mediatizareaactivităţilor şi rezultatelor acţiunilor întreprinse de forţele de ordine. În acest sens, se realizează planuri de cooperare bilaterale şi multilaterale între instituţiile interesate, în funcţie de situaţia operativă, pe baza cărora se emit dispoziţii către structurile subordonate, pentru a organiza cooperarea la nivel local cu unităţile corespondente aparţinând ministerelor sau instituţiilor care au încheiat planuri de cooperare cu Politia Locala Sector 2. În această perioadă se manifestă o serie de disfuncţionalităţi în organizarea cooperării cu unele dintre aceste instituţii, determinate în special de restructurarea şi reorganizarea acestora, de transferul de sarcini şi atribuţii, cauzat de reforma generală a administraţiei publice şi nu în ultimul rând de restructurarea şi reforma Politiei Locale. MANAGEMENTUL ORDINII PUBLICE ÎN SITUAŢII DE CRIZĂ INTERNĂ În demersul ştiinţific realizat, am remarcat faptul că evenimentele care s-au derulat pe parcursul ultimilor ani au dus la tulburarea ordinii constituţionale, afectând starea de normalitate în viaţa politică, economică, socială, militară etc., manifestându-se pe perioade mai scurte sau mailungi de timp. Perioada de criză în sistemul social reprezintă acea stare de fapt apărută la un moment dat, care se manifestă în afara cadrului juridic existent printr-un summum de evenimente ce se succed rapid, afectând valorile umane şi interesele acestora, ducând în final la destabilizarea ordinii constituţionale15. Criteriile pe baza cărora se disting tipurile de criză sunt: „domeniul de manifestare (economice, politice, sociale, militare etc.), zona de manifestare (interne sau naţionale, internaţionale sau subregionale, regionale, globale), durata (de scurtă şi lungă durată), gradul de prevedere (previzibile, imprevizibile cum sunt dezastrele naturale, accidentele nucleare etc.), combinate (tipuri de criză cu elemente specifice mai multor criterii)”16. Tipologia crizelor interne care pot afecta ordinea publică şi ordinea constituţională a statului român Luând în considerare posibilitatea afectării ordinii publice şi chiar a celei constituţionale, crizele interne pot fi de natură: economico-financiară; politico-socială; militară; culturală; juridică; ecologică.

25

15 Cf. George Velicu, op. cit., p. 231 16 Ibidem, p. 232

Crizele de natură economico-financiară Orice stat democratic trebuie să caute ca prin forme şi mijloace specifice să asigure pentru cetăţenii săi o stabilitate economică prin realizarea accesului uniform la resurse şi pieţe de desfacere în scopul susţinerii unui nivel adecvat de bunăstare şi putere a naţiunii, precum şi crearea condiţiilor necesare evoluţiei culturale şi dezvoltării personalităţii umane. Asemenea evoluţie nu favorizează apariţia de crize sau stări conflictuale care ar putea genera instabilitate deci, involuţie. Realizarea acestei stabilităţi economice este în legătură directă cu existenţa unui cadru politic şi juridic adecvat. Crizele de natură economico-financiară pot favoriza cele mai acute crize sociale, politice şi pot genera conflicte de natură militară. Crizele din domeniul politico-social Îndeobşte cunoscută accepţiunea că economia este motorul progresului, determină aprecierea că direcţia dezvoltării economice este dată de stabilitatea sau instabilitatea politică. Din acest punct de vedere, unii specialişti sunt adepţii ideii că instabilitatea politică determină efecte negative asupra economiei cu toate fenomenele ce decurg de aici în plan social, iar alţii consideră că dezvoltarea economică poate duce la creşterea instabilităţii politice în condiţiile externalizării capitalului şi a existenţei corporaţiilor multinaţionale. Instabilitatea politică în plan intern determină apariţia şi manifestarea unor reacţii externe de sancţionare a statului, reacţii ce se pot manifesta prin impunerea unor restricţii cu implicaţii directe asupra vieţii publice. Manifestarea tendinţelor de izolare politică a ţării în cadrul organismelor internaţionale, ca urmare a acestei situaţii, determină apariţia şi proliferarea unor mişcări sau organizaţii care, în numele democraţiei, solicită drepturi colective pentru unele minorităţi, drepturi care în timp ajung la stadiul de privilegii. Crizele din domeniul militar Deşi la nivelul României acest tip de criză nu se prefigurează în viitorul apropiat, apreciez că acesta este un domeniu sensibil şi orice dereglare a sa în oricare din statele vecine sau în organizaţiile internaţionale din care ţara noastră face parte, poate influenţa normalitatea la nivel social. Crizele de natură militară manifestate în ultimii ani au avut ca determinare obiectivă redeşteptarea unor ambiţii naţionaliste, etnice şi religioase în contextul căderii „Cortinei de fier” şi al dezvoltării nevoilor de relaţii economice la nivel global17.

26

17 Directiva Ministerială NATO, Bruxelles, 2003, capitolul Contextul planificării apărării, pct. 2

Crizele din domeniul cultural Identitatea comunităţilor îşi are sorgintea în puternice rădăcini ale tradiţiei etnicoreligioase.Practic, în afară de teritoriu şi populaţie, factorii de risc la adresa României mizează în mod indiscutabil pe identitatea naţiunii, ca element definitoriu în ceea ce priveşte interesele acesteia. Declanşarea acestui gen de crize este posibilă datorită slăbiciunilor instituţiilor politicoadministrative care, prin măsuri ineficiente, determină apariţia şi proliferarea unor antagonisme etnico-culturale şi religioase şi manifestând o lipsă totală de iniţiativă în rezolvarea problemelor legate de identitatea culturală a grupurilor etnice şi religioase, nu permite constituirea linei culturi a toleranţei, foarte necesară promovării unui climat de stabilitate Crizele din domeniul juridic Insuficienţa sau uneori inexistenţa cadrului legislativ în unele domenii, fac ca normele juridice să fie aplicate prin împuterniciri normative de la legislativ la executiv şi de la acesta din urmă la specialişti sau diferite grupuri profesionale. Crizele din domeniul ecologic Securitatea mediului înconjurător este o constantă a activităţii fiecărei administraţii în sensul că reprezintă un factor de control al stabilităţii socio-politice. Apariţia unor crize în domeniul ecologic, determinate de dezastre sau catastrofe precum şi de sistemul distribuirii şi utilizării resurselor naturale, poate să influenţeze în mod direct stabilitatea politică, economică şi socială. Transformările mediului înconjurător pot afecta relaţia normalitate-mediu în sensul că ambele elemente se influenţează reciproc. Apariţia crizelor în domeniul ecologic poate fi determinată, în esenţă, de lipsa sau poluarea surselor de hrană, a apei, aerului, precum şi de urmările imprevizibile ale dezastrelor urmate de neputinţa autorităţilor de a gestiona manifestările naturii. Criza de autoritate a instituţiilor statului Evenimentele vieţii politice interne, în special în ultimii 18 ani, au scos în evidenţă un nou concept al crizelor şi anume criza de autoritate a instituţiilor statului, care în unele situaţii a dus la disoluţia acestora. Analizând fenomenul din interiorul său putem aprecia că efectele oricărei situaţii de criză se manifestă în lanţ, populaţia şi autorităţile intrând în panică iar această situaţie

27

determină acţiuni în forţă care de cele mai multe ori duc la pierderi de vieţi omeneşti şi la pagube materiale importante. Evenimentele au demonstrat că restabilirea ordinii constituţionale s-a făcut prin intervenţia forţelor de ordine publică chiar şi atunci când s-au instituit stările excepţionale. Consider că în situaţia unor intervenţii directe nu se mai pot folosi modele stereotip de planificare şi acţiune. Acestea suferă restructurarea şi redirecţionarea sistemului de management al ordinii publice. Restructurarea şi redimensionarea sistemului de management al ordinii publice în situaţia introducerii stărilor excepţionale Abordarea securităţii, în general, şi a ordinii publice, în special, se face astăzi din perspectivă sistemică. Securitatea este recunoscută ca fiind un concept multidimensional în care toate domeniile de activitate (politic, diplomatic, economic, cultural, ştiinţific, informaţional, military ş.a.) îşi iau măsuri care să asigure promovarea intereselor specifice. Ordinea publică ca subsistem nu poate exista independent, legăturile cu celelalte componente sunt vitale pentru funcţionarea optimă a întregului sistem. Fiind vorba de un sistem al cărui echilibru şi funcţionare optimă constituie un deziderat politic, apreciez că în rândul instituţiilor cu atribuţii în prevenirea şi combaterea situaţiilor de criză în domeniul ordinii publice trebuie să se întreprindă, în plan practic, măsuri pentru revenirea cât mai rapidă la starea de normalitate. Cadrul normativ Având în vedere toate acestea, în analiza efectuată se pleacă de la conceptul că în evoluţia unei situaţii conflictuale se disting şi stări care, dacă nu sunt gestionate eficient, pot amplifica durata şi deznodământul acestora. Soluţionarea crizelor care ameninţă siguranţa naţională şi ordinea constituţională, stabilitatea, suveranitatea şi independenţa statului român, unitatea şi integritatea sa teritorială pune în ecuaţie dificila problemă a introducerii regimului stărilor excepţionale (de urgenţă sau de asediu). Societatea umană, în evoluţia sa, tinde să-şi rezolve problemele apărute folosind tot mai mult forţa dreptului şi nu dreptul forţei şi aceasta întrucât orice acţiune umană care se vrea a fi benefică societăţii trebuie să aibă ca suport principiile de aplicare a dreptului. Starea de urgenţă reprezintă „ansamblul de măsuri cu caracter politic, economic, social şi de ordine publică, instituite în întreaga ţară sau în anumite zone ori în unele unităţi administrativteritoriale în următoarele situaţii: existenţa unor pericole grave, actuale sau iminente privind securitatea naţională ori funcţionarea democraţiei constituţionale; iminenţa producerii unor calamităţi care fac necesară prevenirea, limitarea sau înlăturarea, după caz, a

28

urmărilor unor dezastre”18. Restructurarea sistemului de forţe şi atribuirea responsabilităţilor şi competenţelor La instituirea stării de asediu sau a stării de urgenţă, unele atribuţii ale administraţiei publice (centrale sau locale) trec în competenţa autorităţilor militare şi a altor autorităţi publice, acestea continuând să exercite atribuţiile care nu au fost transferate şi să acorde sprijin instituţiilor abilitate. Misiunile structurilor de ordine publică pe timpul stării de urgenţă Pe lângă aspectul juridic al transferului de atribuţii către alte autorităţi, gama de măsuri care se iau la instituirea stării de urgenţă se stabileşte fie prin actul normativ de instituire (decretul preşedintelui), fie prin ordonanţele militare emise de persoanele împuternicite potrivit legii. Acestea se referă la activităţile care se desfăşoară de către instituţiile şi forţele legal abilitate pentru menţinerea, asigurarea şi restabilirea ordinii constituţionale, prevenirea şi zădărnicirea unor acţiuni violente îndreptate împotriva instituţiilor statului, bunurilor, persoanelor şi colectivităţilor, ori pentru limitarea şi înlăturarea efectelor unor dezastre. Potrivit legii, durata pentru care se poate institui starea de urgenţă este de 30 de zile. De asemenea, prin măsurile luate se va urmări ca economia să fie dirijată către asigurarea resurselor esenţiale vieţii comunităţii prin distribuirea hranei, apei, combustibililor, energiei electrice şi a altor necesităţi esenţiale desfăşurării vieţii comunităţii. Concluzionând, putem spune că, deşi atribuţiile Politiei Locale în situaţii de urgenţă nu se schimbă în mod fundamental, acestea cresc în intensitate pe durata stării de asediu. Rolul şi misiunile structurilor de ordine publică pe durata stării de asediu Datorită condiţiilor specifice pericolului deosebit la adresa instituţiilor fundamentale ale ţării, la instituirea stării de asediu, măsurile trebuie luate rapid şi cu eficienţă în scopul soluţionării în faza incipientă a stării de conflict şi împiedicării propagării acesteia. Potrivit reglementărilor în vigoare, durata pentru care se poate institui starea de asediu este de 60 de zile. Pe timpul stării de asediu, Politiei Locale îi revin următoarele atribuţii: aplicarea măsurilor stabilite prin decretul de instituire şi planurile de cooperare sau de acţiune specifice, intensificarea măsurilor organizatorice şi de pregătire pentru protecţia civilă.

29

18 Legea nr. 453/2004 pentru aprobarea O.U.G. nr. 1/1999 privind regimul stării de asediu şi regimul stării de

urgenţă, publicată în M. Of. nr. 1052/2004, art. 3.

Gestionarea situaţiei de criză care a determinat instituirea stării de asediu impune şi alte sarcini specifice pentru Politia Locala, după cum urmează19: - îndeplinirea sarcinilor prevăzute în planurile de mobilizare a economiei, populaţiei şi rezervelor în scopul creşterii capacităţii de apărare a ţării; - restabilirea ordinii constituţionale grav afectate şi luarea în pază a unor obiective devenite de importantă deosebită; asigurarea respectării de către populaţie a regulilor impuse de legislaţia în vigoare. În concluzie, sesizarea condiţiilor şi momentului în care o criză se transformă într-o stare de pericol iminent la adresa independenţei, suveranităţii şi integrităţii teritoriale este cel mai important aspect în evoluţia riscurilor şi ameninţărilor ce determină instituirea stării de urgenţă sau stării de asediu. În asemenea situaţii, cooperarea şi interoperabilitatea interdepartamentală joacă un rol decisiv. Cooperarea interarme şi colaborarea interdepartamentală pentru restabilirea ordinii constituţionale Coordonarea şi armonizarea eforturilor pentru îndeplinirea obiectivelor pe timpul restabilirii ordinii constituţionale se impun ca necesităţi primordiale factorilor de decizie în domeniul ordinii publice. Organizarea cooperării, prin prisma îndatoririlor celor care conduc structurile de ordine publică, trebuie privită atât ca o activitate de bază în etapa planificării, cât şi ca o secvenţă a procesului de conducere. Necesitatea eficientizării permanente a acţiunilor care vizează apărarea şi restabilirea ordinii constituţionale impune realizarea sincronizării între organele de conducere a diferitelor categorii de forţe, dar şi între forţele şi mijloacele participante la îndeplinirea misiunilor. În plan local (teritorial), cooperarea se organizează atât intra, cât şi interinstituţional, în baza dispoziţiilor primite de la eşalonul superior, în scopul informării operative, reciproce, stăpânirii situaţiei operativ-informativ, coordonării şi sincronizării acţiunilor din zona de competenţă şi îndeplinirii în comun a unor misiuni şi analizei oportunităţii măsurilor preventive pentru stoparea sau limitarea, după caz, a acţiunilor destabilizatoare a ordinii constituţionale. Realizarea şi menţinerea legăturilor de cooperare se înscriu, de regulă, în limita diagramei de relaţii prevăzută în planurile de cooperare

30

19 Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor, publicată în M. Of. nr. 525 din 2003, art. 6, pct. (1).

Concluzionând, putem spune că scopul cooperării pentru restabilirea ordinii constituţionale, indiferent de nivelul la care se organizează, este acela de a coordona intervenţia în timp şi spaţiu, într-o concepţie unitară, a eforturilor şi acţiunilor forţelor participante.

CONCLUZII Fără ordine şi siguranţă publică, o societate nu poate să existe şi nici să se dezvolte. Definite ca instrument de apărare a instituţiilor şi ca situaţie socială ce garantează şi permite deplina exercitare a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, cele două concepte reclamă necesitatea unui serviciu public care să le garanteze. Pentru creşterea eficienţei în rândul activităţilor publice, o serie de noi abordări şi practici trebuie luate în considerare. Modernizarea structurilor şi necesitatea unei transparenţe în sistemul actual sunt doar câteva din necesarul de implementare la nivel organizaţional. Îmbunătăţirea imaginii Poliţiei Locale a depins şi va depinde întodeauna de contactul cu publicul, reprezentat de comunitate în ansamblul ei, dar şi, la nivel individual, de către cetăţean. Toţi agenţii trebuie să constientizeze faptul că încrederea publică în poliţie este strâns legată de atitudinea şi comportamentul lor în ceea ce priveşte publicul, care se manifestă, în mod preponderent, prin respectul acestora faţă de demnitatea umană şi drepturile şi libertăţile individului, prevăzute în Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Activitatea acestei structuri se circumscie conceptului de “Poliţia Locala – serviciu public la dispoziţia comunităţii”.

31

Pentru a creşte eficienţa şi a deţine controlul asupra activităţilor de îmbunătăţire a imaginii instituţiei, este indicată formularea unei raportări lunare asupra obiectivelor urmărite, întrucât, numai cu ajutorul comunicării interne eficiente, se pot evidenţia schimbări în abordarea profesională, de către agenţii Poliţiei Locale, a modalităţii de

îndeplinire a

misiunilor ce le revin. De asemenea, se impune elaborarea şi implementarea unui program de instruire profesională permanentă a personalului, precum şi un control trimestrial al aptitudinilor fizice a acestora, dar şi a capacităţii psihice de exercitare a activităţii profesionale. Organizarea de work-shopuri în cadrul cărora să fie prezentate şi însuşite prevederile relevante ale Ghidului Autorităţilor Locale, elaborat de Comunitatea Europeană, în privinţa infracţionalităţii în mediul urban. Diseminarea bunelor practici utilizate de către exponenţii altor instituţii cu competenţe în domeniul poliţienesc şi identificarea diferitelor obstacole în calea desfăşurării cu rezultate pozitive în exercitarea activităţii curente. În contextul menţionat, atât performanţele individuale ale agenţilor comunitari, cât şi succesele instituţiei în ansamblul său, trebuie aduse la cunoştinţa publicului, iar pentru stimularea comportamentului competitiv, agenţii vor fi recompensaţi, în funcţie de meritele acestora. Factorul uman este cel care poate genera obiectivul urmărit: printr-un personal bine pregătit şi motivat, Poliţia Comunitară Sector 2 poate face diferenţa în ceea ce priveşte calitatea serviciilor oferite. Prin obiectivele urmărite, se doreşte îmbunătăţirea relaţiei administraţie publică poliţie-jandarmerie–comunitate, sens în care, printr-o abordare comprehensivă a problematicii comunitare a ordinii şi siguranţei publice,se poate ameliora percepţia generală a cetăţeanului faţă de organismele ce compun sistemul român de aplicare a legii. În urma diferitelor dezbateri pe teme de actualitate, legate de siguranţa şi protecţia oferită în mediul public, s-a putut constata că tendinţa actualã în domeniul supravegherii marilor aglomerări urbane se bazeazã pe utlilizarea tehnologiilor video. Astfel, un argument al susţinătorilor introducerii în mecanismul de asigurare a supravegherilor locurilor publice a acestor tehnologii este acela cã numai

personalul

autorizat, în exercitarea atribuţiilor prevăzute de lege, are acces la materialul video realizat. În acest context, ar fi util luarea în considerare a obţinerii unei finanţări din surse externe sau a unei sponsorizări, în scopul demarării unor proiecte în domeniul menţionat. Un aspect important îl reprezintă sprijinul nemijlocit acordat de către conducerea instituţiei personalului din subordine, mai ales la momentul apariţiei unor situaţii conflictuale

32

în timpul diferitelor acţiuni, dar şi asigurarea exercitării drepturilor la exprimarea opiniei personale. În procesul de informatizare a activităţilor este imperios necesară crearea de bănci de date cu acces limitat, precum şi utilizarea datelor existente în performarea actului managerial. Ţinând cont de faptul că violenţa intrafamilială a început să ocupe o pondere din ce în ce mai însemnată, una dintre priorităţile Poliţiei Locale ar trebuie să fie elaborarea, în colaborare cu alte instituţii de profil, a unor programe de natură a diminua infracţionalitatea de acest tip. Diminuarea criminalităţii financiare, reprezentată în mod special de infracţiunile săvârşite cu ocazia retragerii de către populaţie a unei sume de bani din automatele bancare, este prezentă, din ce în ce mai des, în preocupările Poliţiei Locale. O măsură care ar contribui în mod vizibil la asigurarea climatului de linişte şi ordine publică, dar şi a percepţiei opinie publice, este constituirea de echipe mixte, care să îşi desfăşoare activitatea de patrulare, în mod special, pe timpul nopţii. Cel mai recent document relevant in acest domeniu este "Doctrina nationala a informatiilor pentru securitate si societate civila", aprobat in sedinta CSAT din 23 iunie 2003,care stipuleaza: "SIGURANTA NATIONALA'' - garantia oferita de catre stat privind apararea eficienta a democratiei, statului de drept, ordinii constitutionale si valorilor supreme garantate de Constitutie, prin activitatile de informatii, contrainformatii si securitate desfasurate de sistemul securitatii nationale, precum si prin deciziile si actiunile de realizare a sigurantei cetatenilor si a natiunii". În concluzie, ne aflam într-o perioada în care majoritatea formelor de criminalitate cunosc noi tipologii de manifestare, iar starea generala de securitate a cetateanului si a mediului de afaceri are de suferit pe fondul unei insuficiente articulari si al unei anumite rigiditati a institutiilor din sistemul de ordine si siguranta publica, în fata noilor provocari. Desi numarul persoanelor care presteaza servicii de securitate a crescut în ultimii ani, insuficienta coordonare a acestora creeaza vulnerabilitati care sunt exploatate tot mai mult de gruparile infractionale.Ar trebui avut in vedere imbunatatirea cadrului legislativ, în special în domeniul aplicarii si executarii masurilor contraventionale, pazei bunurilor si persoanelor , dezvoltarea mobilitatii terestre , dezvoltarea si modernizarea retelelor de comunicatii si suport informatic . Politia Româna are trecutul si are viitorul ei. Trebuie sa credem în viitorul acestei institutii de o importanta fundamentala pentru statul de drept.

33

CUPRINS 1. Abordari ale conceptului de politie, odine si siguranta publica 2. Notiuni generale privind sistemul fortelor de ordine publica 3. Sistemul National de ordine publica

BIBLIORAFIE N.Stoicescu, O.Sachelarie, V.Al.Georgescu, Institutii feudale în Tarile Române, dictionar, Bucuresti, Ed.Academiei R.S.R., 1988, p.9 FILE DIN ISTORIA POLIŢIEI ROMÂNE -Academicianul Florin Constantiniu discurs martie 2009

•

HG NR. 196/2005 - Strategia MAI de realizare a ordinii si sigurantei publice, pentru cresterea sigurantei cetateanului si prevenirea criminalitatii stradale;

•

Legea nr. 415/2002 privind organizarea si functionarea Consiliului Suprem de Aparare a tarii;

•

Legea nr. 604/2003, privind

organizarea si functionarea Ministerului

Administratiei si Internelor; •

Legea nr. 550/2004, privind organizarea si functionarea Jandarmeriei Romane;

•

Legea nr. 218/2002, privind organizarea si functionarea Politiei Romane;

•

Legea nr. 371 din 20/09/2004, privind înfiintarea, organizarea si functionarea Politiei

Comunitare

Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 878 din 27/09/2004 •

Legea politiei locale. Legea 155/2010 Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 483 din 14 iulie 2010

•

Ordinul ministrului administratiei si internelor nr. 92/2011 pentru aprobarea Metodologiei de elaborare a planului de ordine si siguranta publica al politiei locale. Publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 342 din data de 17 mai 2011

http://www.mai.gov.ro http://www.gov.ro/capitolul-20-ordine-publica-si-siguranta-cetateanului__l1a2071.html

34

35