Parlamentul Republicii Moldova De aici rezultă că Parlamentul Republicii Moldova are un dublu rol: - de a fi organul reprezentativ suprem al poporului Republicii Moldova; - de a fi unica autoritate legislativă a statului. 1. Structura parlamentelor După structura parlamentelor conform modul de concentrare şi divizare a puterii legislative, putem clasifica parlamentele în unicamerale şi bicamerale. Unicameralismul este parlamentul format dintr-o singură adunare reprezentativă, fiind specifică pentru statele unitare şi mici. In R.M. unica adunare legislativă este Parlamentul, format dintr-o singură cameră. - Bicameralismul este parlamentul format din două adunări reprezentative, cu denumiri proprii pentru fiecare sistem constituţional, fiind regula pentru statele federale şi excepţia pentru unele state unitare. Se pot deosebi mai multe forme de bicameralism : -
Bicameralism aristocratic – una din camere este alcătuită pe criterii elitiste, numinduse şi camera de Sus, ex. Camera Lorzilor din Marea Britanie.
2. Bicameralism politic – se formează două camere pentru asigurarea calităţii procesului legislativ, Constituirea şi funcţionarea Parlamentului Republicii Moldova Parlamentul se alege prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat pentru un mandat de 4 ani. Alegerile Parlamentare se efectuează într-o singură circumscripţie electorală naţională, în care se aleg 101 deputaţi. Parlamentul nou-ales se întruneşte în şedinţă de constituire la convocarea Preşedintelui Republicii Moldova în cel mult 30 de zile de la alegeri, dacă au fost aleşi cel putin 2/3 din numarul total al deputaţilor. Şedinţa de constituire a Parlamentului nou-ales este prezidată de cel mai în vîrstă deputat, ulterior, dupa alegere, de Preşedintele sau de unul dintre vicepreşedinţii Parlamentului. - Parlamentul Republicii Moldova este ales pentru un mandat de 4 ani, numit şi legislatură (perioada de împuternicire a unei componenţe a Parlamentului) care poate fi prelungit, prin lege organică, doar în două cazuri prevăzute expres de Constituţie: în caz de război sau de catastrofă. - Parlamentul se întruneşte în sesiuni extraordinare sau speciale, la cererea: Preşedintelui Republicii Moldova; Preşedintelui Parlamentului; 1/3 din numărul deputaţilor.
Şedinţele reprezintă intervalul de timp din cadrul sesiunii când parlamentari se adună efectiv şi nemijlocit. Parlamentul îşi desfăşoară activitatea sub formă de şedinţe în plen, şedinţe pe comisii, sedinţe pe fracţiuni parlamentare. Ordinea de zi a şedinţelor poate fi considerată ca un program de activitate ce oferă posibilitatea desfăşurării şedinţelor în mod ordonat cu o fundamentare prealabilă a tot ce urmează a fi examinat şi dezbătut. 4Exercitarea mandatului de deputat. Deputatul în Parlament, prin simplul fapt al alegerii lui , intră de îndată în dreptul deplinei exercitări a mandatului, pe baza certificatului doveditor al alegerii în Parlament, eliberat de Comisia Electorală Centrală, în condiţile legii.
Deputatului îşi exercită drepturile şi îşi îndeplineşte îndatoririle pe toată legislatura pentru care a fost ales. El este obligat să respecte cu stricteţe Constituţia, legile, normile etice şi morale, este dator să fie demn de încrederea alegătorilor, să contribuie prin exemplul personal la întărirea discipline de stat, la îndeplinirea obligaţiilor civice, la asigurarea drepturilor omului şi la respectarea legislaţiei. . Deputatul este în drept: 1) să aleagă şi să fie ales în organele Parlamentului 2) să-şi exprime părerea asupra componenţei nominale a organelor formate de Parlament şi asupra candidaţilor persoanelor oficiale în cadrul dezbaterilor pentru alegerea, numirea sau confirmarea lor de către Parlament 3) să facă propuneri legislative în scris spre a fi examinate de Parlament 4) să facă propuneri şi observaşii asupra ordinii de zi a şedinţie şi modului lor de examinare 5) să propună spre examinarea Parlamentului probleme ce ţin de controlul asupra modului în care organele de stat şi cele obşteşti, întreprinderile, instituţiile şi organizaţiile execută legile şi hotărîrile Parlamentului. 5.Statutul deputatului în Parlamentul R.M. Statutul deputatului în Parlament este determinată de Constituţie şi de Regulamentul Parlamentului, unele chestiuni ce ţin de exercitarea mandatului de deputat poate fi reglementata şi de alte acte normative. Deputatul este persoană oficială şi reprezentant al puterii legislative supreme, în exercitarea mandatului deputaţi sînt în serviciul poporului. Orce mandat al deputaţilor imperativ este nul. a)
Deputaţii intră în exercitarea mandatului din momentul alegerii cu condiţia validării lui ulterioare. Durata mandatului de deputat este de 4 ani, acest termen poate fi prelungit în condiţiile prevăzute de Constituţie. - Incompatibilitatea – are ca scop protecţia şi independenţa celui ales. Aceasta implică o alegere din partea deputatului între mandatul de parlamentar şi oricare altă
funcţie retribuită. Imunitatea parlamentară are ca scop asigurarea independenţei parlamentarului în exercitarea mandatului său şi protejarea lui faţă de acte sau fapte abuzive ale autorităţilor administrative împotriva urmărilor judiciare şi garantarea libertăţii lui de gîndire şi de acţiune. iresponsabilitate juridică – Previne declanşarea sau stabilirea unor consecinţe nefavorabile parlamentarului(art. 71) pentru votul sau pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului. Inviolabilitatea – este prevăzută în cazul eventualelor învinuiri aduse deputatului pentru alte fapte decât cele săvârşite în stricta exercitare a mandatului, are drept scop să prevină urmărirea judiciară nefondată, arbitrară a deputatului împiedicându-l astfel să-şi exercite mandatul încrediinţat sau să-l constrângă astfel să-l exercite într-un anume mod. 6.Formarea organelor de lucru ale Parlamentului Republicii Moldova 1. Presedintele Parlamentului În structura Parlamentului, pe trepta cea mai înalta se afla Preşedintele Parlamentului. Sarcina lui principala este de a întreprinde toate masurile logistice şi organizatorice, pentru a asigura funcţionarea normală a organului suprem reprezentativ.
Atribuţiile Preşedintelui Parlamentului: a) conduce lucrările Parlamentului şi ale Biroului permanent b) convoacă sesiunele ordinare, extraordinare sau speciale ale Parlamentului c) asigură respectarea Regulamentului şi menţinerea ordinii în timpul şedinţelor d) primeşte şi distribuie proiectele de legi şi propunerile legislative, precum si rapoartele comisiilor e) anunţă rezultatul votării şi numeşte actele legislative adoptate f) semnează legile, hotărîrile şi moţiunile adoptate de Parlament g) reprezintă Parlamentul în ţară şi peste hotare h) reprezintă Parlamentul în relaţiile cu Preşedintele Republicii şi cu Guvernul i) desemnează, consultînd preşedinţii fracţiunilor parlamentare, componenţa delegaţiilor parlamentare, cu excepţia delegaţilor parlamentare permanente
j) dispune, mijloacele bujetare ale Parlamentului şi le administrează, cu informarea Biroului permanent k) angajează şi eliberează din funcţie funcţionari publici din Aparatul Parlamentului în baza contractului individual de muncă l) delimitează atribuţiile vicepreşedinţilor Parlamentului m) îndeplineşte alte atribuţii prevăzute de Regulamentul sau însărcinări date de Parlament
2. Vicepreşedinţii Parlamentului Se aleg la propunerea Preşedintelui Parlamentului, după consultarea fracţiunilor parlamentare, prin vot deschis cu votul majorităţii deputaţilor aleşi. Vicepreşedinţii Parlamentului coordonează activitatea unor comisii permanente, asigură colaborarea cu alte autorităţi publice şi exercitarea controlului parlamentar; 3. Biroul permanent al Parlamentului Componenţa numerica şi nominală a Biroului permanent se stabileşte prin hotarîrea Parlamentului, la propunerea fracţiunelor parlamentare ţinîndu-se cont de reprezentarea proporţională a fracţiunelor. Din el fac parte, din oficiu, Preşedintele Parlamentului şi vicepreşedinţii, de regulă numărul lor e de 11 membri. Biroul permanent se consideră constituit după numirea a cel puţin ¾ din membrii lui şi are mai multe atribuţii: a. propune Parlamentului data convocării sesiunii şi durata acestuia b. supune aprobării Parlamentului componenţa numerică şi nominală a delegaţilor parlamentare permanente la organizaţile intrenaţionale c. pregăteşte şi asigură desfăşurarea lucrărilor Parlamentului
4Comisiile Parlamentului 4.1. Comisiile permanente Comisiile permanente se aleg pe întreaga durata a legislaturii. Numărul comisiilor, denumirea, componenţa numerică şi nominală a fiecărei comisii se va hotărî de Parlament, la propunerea Biroului permanent. Comisiile permanente avizeaza proiecte de legi si propuneri legislative, efectueaza anchete parlamentare, dezbat si hotarasc asupra altor probleme din insarcinarea Presedintelui
Parlamentului sau a vicepresedintilor. Comisiile permanente avizeaza proiecte de legi si propuneri legislative, efectueaza anchete parlamentare, dezbat si hotarasc asupra altor probleme din insarcinarea Presedintelui Parlamentului sau a vicepresedintilor. 4.2. Comisii speciale Comisii speciale constituie un organ provizoriu care îşi duce activitatea în direcţia unei probleme concrete şi care diferă de problemele avute în competenţa comisiilor permanente 4.3. Comisii de anchetă După însăşi denumirea lor, aceste comisii sînt create pentru obţinerea informaţiilor care vizează un subiect determinat, în vederea exercitării controlului parlamentar asupra activităţii executive. Ele sînt în acelaşi timp comisii temporare. 5. Fracţiunile parlamentare Democraţia reprezentativă este de neconceput fără partidele politice, actorii principali ai Parlamentului, el însuşi un simbol al acestei democraţiei. Partidele politice sînt prezente în parlament prin intermediul fracţiunilor parlamentare. Acestea reprezintă uniuni de deputaţi aparţinînd aceluiaşi partid sau cu viziuni politice înrudite.
7.Actele Parlamentului Republici Moldova Actele cu caracter exclusiv politic sunt, declaraţii de voinţă destinate să producă prin ele însele, fără să aibă nevoie de vreo altă acţiune umană, anumite efecte sociale. Ele sunt de o mare varietate (moţiunile, apelurile, mesajele, memorandumurile şi declaraţiile), nefiind specificate limitativ nici într-un act normativ, Parlamentul poate să recurgă în vederea stabilirii liniilor directoare ale conducerii statului la diverse modalităţi de exprimare a voinţei generale. Actele cu caracter juridic sau actele legislative - conform art. 71 din Constituţie, adoptă legi, hotărâri şi moţiuni, indicarea lor este expresă şi limitativă.
Legile, sunt acte juridice supreme în arhitectura sistemului juridic. Ele se află la vârful piramidei
surselor formale ale dreptului. În procesul de apariţie a constituţionalismului modern, prin lege sa înţeles acel act adoptat de organul de stat având calitate de reprezentanţă naţională, prin care sunt stabilite reguli de conduită socială generale şi impersonale, obligatorii şi susceptibile de a fi sancţionate prin forţa de constrângere a statului. Hotărârile, sunt varietate a actelor Parlamentului, care se deosebesc de legi sub un întreit aspect: prin forţa lor juridică, prin conţinutul lor şi prin procedura de adoptare.
Hotărârile Parlamentului, sunt acte legislative subordonate legilor, se adoptă cu votul majorităţii
deputaţilor prezenţi, dacă prin Constituţie nu este prevăzută o altă majoritate, şi nu se supun procedurii de promulgare. Moţiunile, conform opiniei doctrinei, îşi revendică mai greu statutul de acte juridice distincte, ele
fiind de fapt o varietate a hotărârilor. Termenul de „ moţiune” are, în context, un sens mai larg decât „moţiunea de cenzură”.
Prin moţiune, Parlamentul îşi exprimă poziţia sa într-o problemă de politică internă sau externă, dar şi economic, social, cultural. Ea poartă conform Regulamentului Parlamentului R.M. din 02.04.1996, denumirea de moţiune simplă care se poate iniţia de 15 deputaţi şi cuprinde motivarea şi dispozitivul, se depune la preşedintele şedinţei în plenul Parlamentului, va fi supusă dezbaterii Parlamentului după 7 zile de la depunere şi se aduce imediat la cunoştinţă Guvernului a cărui prezenţă cu un raport la iniţierea dezbaterilor pe marginea ei este obligatorie.
3. Delegarea legislativă Parlamentul se manifestă astfel ca unica autoritate legislativă a statului, dar, de la această regulă Constituţia Republicii Moldova printr-un amendament făcut în 2000 a stabilit o excepţie, consacrând instituţia ordonanţelor Guvernului. În vederea realizării programului de activitate al Guvernului, Parlamentul poate adopta, la propunerea acestuia, o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice.
9.Procedura legislativa În temeiul art.73 din Constituţie, dreptul de initiativă legislativă aparţine deputaţilor, Preşedintelui Republicii Moldova,Guvernului şi Adunării Populare a unităţii teritoriale autonome Găgăuzia. - Propunerea legislativă reprezintă intenţia de a se iniţia elaborarea unui sau mai multor acte legislative, care vizează o anumită problemă sau un grup de probleme şi care au menirea de a reglementa anumite domenii ale raporturilor sociale. - Proiectul de lege şi propunerea legislativă se primesc spre dezbatere împreună cu expunerea scopurilor, sarcinilor, concepţiei viitoarei legi, locului ei în legislaţia în vigoare, precum şi efectelor ei social-economice şi de altă natură - Autorul proiectului de lege sau al propunerii legislative poate să-şi retragă proiectul sau propunerea pîna la inscrierea acestora pe ordinea de zi. După dezbaterea proiectului de lege sau propunerii legislative, comisia permanentă sesizată în fond redactează un raport care în mod obligatoriu va cuprinde: -
actualitatea reglementarii legislative a problemei abordate în proiectul de lege sau în propunerea legislativă;
-
plenitudinea reglementării prin proiect sau propunere a sferei respective de raporturi sociale;
-
oportunitatea dezbaterii proiectului de lege (pornind de la posibilitatile economicofinanciare ale republicii, situaţia social-politică, consecutivitatea reglementării legislative a proceselor etc.);
-
posibilitatea dezbaterii proiectului de lege în cadrul şedinţelor Parlamentului etc.
Dezbaterea proiectului de lege în prima lectură constă în: -
prezentarea de catre autor a proiectului în conformitate cu legea;
-
audierea raportului comisiei permanente sesizate în fond;
luarile de cuvînt ale deputaţilor cu respectarea obligatorie a ordinii acordarii de cuvînt reprezentanţilor tuturor fracţiunilor parlamentare. Dezbaterea proiectului de lege în a doua lectura consta în: -
transmiterea proiectului, dupa dezbaterea lui în prima lectura, comisiei permanente sesizate în fond,
-
altei comisii sau mai multor comisii competente, cu desemnarea comisiei responsabile pentru examinarea obiectiilor şi propunerilor de principiu exprimate în prima lectura şi prezentarea, în termen de 15 zile sau în alt termen stabilit de Parlament, a raportului privind rezultatele dezbaterii.
A treia lectură constă în: -
transmiterea amendamentelor prevăzute de lege comisiei permanente sesizate în fond sau altei comisii competente şi Guvernului spre examinare şi prezentarea raportului şi avizului, în termen de 3 saptămîni;
-
efectuarea, la decizia Parlamentului, a expertizei economico-financiare impartiale asupra amendamentelor in cauza;
-
discutarea raportului comisiei permanente sesizate în fond, a avizului Guvernului şi a rezultatelor expertizei.
10.Funcţiile Parlamentului Funcţia legislativă. Este funcţia primordiala a Parlamentului Republicii Moldova. Această prerogativă oferă Parlamentului nobila misiune, dar şi datorie, să adopte norme juridice care îmbracă diferite forme externe şi despre care vom menţiona mai jos.
Adoptarea bugetului de stat şi controlul asupra realizării lui. Una dintre cele mai vechi atribuţii privilegiate ale parlamentelor a fost cea de control asupra surselor de completare a vistieriei statului prin stabilirea unor taxe şi impozite ori scutirea de acestea. Stabilirea direcţiilor principale ale activităţii social-economice, cultural-statale şi juridice. în virtutea faptului că Parlamentul este organul reprezentativ al deţinătorului suveranităţii naţionale, el are pute rea de decizie în cele mai importante domenii ale vieţii sociale Alegerea, formarea, numirea sau revocarea unor autorităţi statale. Conţinutul acestei funcţii depinde în mare măsură de forma de guvernământ care, la rândul ei, determină locul şi rolul Parlamentului în cadrul mecanismului de stat.
Apărarea ţării şi conducerea în politica externă. De regulă, parlamentele sunt înzestrate cu atribuţii deosebite în problemele ce ţin de război şi pace. În Republica Moldova Parlamentul (art. 66 lit. 1), m) din Constituţie) declară mobilizarea parţială sau generală, starea de urgenţă, de asediu şi de război. Controlul parlamentar. Este o consecinţă directă a poziţiei parla mentului în sistemul organelor de stat. în calitatea sa de organ reprezentativ al deţinătorului suveranităţii naţionale, parlamentul trebuie să cunoa scă modul în care sunt realizate actele sale, modul în care activează organele formate de el, demnitarii de stat numiţi în funcţie printr-o procedură parlamentară, în procesul de exercitare a atribuţiilor conferite de Constituţie şi alte legi. Controlul exercitat prin rapoarte şi alte documente similare pre zentate Parlamentului spre audiere. Este foarte simplu să ne convingem despre faptul că Parlamentul selectează informaţia privitor la modul în care se execută Constituţia şi alte legi, despre randamentul activităţii organelor formate ori a persoanelor cu atribuţii publice numite în funcţie de el, din conţinutul unei game largi de documente, cum ar fi: rapoarte, mesaje, dări de seamă, programe etc.
11.Reglementarea constitutionala a raporturilor dintre Presedinte si Parlamentul Republicii Moldova Prerogativele Preşedintelui Republicii Moldova, de realizarea cărora depinde funcţionarea Parlamentului, convocarea şi dizolvarea acestuia, sînt prerogative exercitate, de preşedinţii republicilor semiprezidenţiale şi parlamentare. Atît procedura de convocare şi de dizolvare a Parlamentului, cît şi limitele exercitării acestor drepturi de către şeful statului, diferă de la stat la stat. Convocarea Parlamentului de către Preşedintele Republicii Moldova intervine în două cazuri, prevăzute de Constituţia Republicii Moldova. - Dreptul Preşedintelui de a dizolva Parlamentul sau numai o cameră a acestuia, în cazul legislativului bicameral, este un drept exercitat de şeful statului în cadrul regimurilor constituţionale mixte şi parlamentare. O modalitate de participare a Preşedintelui Republicii Moldova la procesul legislativ o constituie procedura de promulgare a legilor. Procedura de promulgare izvorăşte din doctrina separării puterilor în stat, avînd drept scop prevenirea unui eventual abuz din partea puterii legislative.
12.Reglementarea Constituţională a raporturilor dintre Parlament şi Guvern. Tratarea raporturilor Guvern-Parlament ne oferă prilejul să evidenţiem aspectul de responsabilitate a Guvernului faţă de Parlament. Guvernul Republicii Moldova trebuie să
prezinte toate informaţiele şi documentele cerute de Parlament, de comisiile lui şi de deputaţi. Oricare alte organe ale administraţiei publice, inclusiv ministerele, sînt obligate să prezinte informaţiileşi documentele cerute de Parlament sau de către comisiile parlamentare. Această responsabilitate ministerială nu va conduce la subordonarea permanentă şi absolută a Guvernului faţă de Parlament, deoarece funcţia de control a Parlamentului are limitele sale. - Pentru a evita confruntările posibile, după cum ne demonstrează practica, este bine să se stabilească între aceste două organe relaţii de ajutir şi sprijin reciproc, relaţii de stimă şi responsabilitate. - Guvernul este responsabil în faţa Parlamentului şi prezintă informaţiile şi documentele cerute de acesta, de comisiile lui şi de deputaţi. Guvernul şi fiecare dintre membrii săi sînt obligaţi să răspundă la întrebările sau la interpelările formulate de deputaţi. Parlamentul poate adopta o moţiune prin care să-şi exprime poxiţia faţă de obiectul interpelării. Guvernul îşi poate angaja răspundrea în faţa Parlamentului asupra unui program, unei declaraţii de politică generală sau unui proiect de lege. Guvernul este demis dacă moţiunea de cenzură, depusă în termen de 3 zile de la prezentarea programului, declaraţiei de politică generală sau proiectului de lege, a fost votată în condiţiile legii, dacă Guvernul a fost demis proiectul de lege prezentat se consideră adoptat, iar programul sau declaraţia de politică generală devine obligatorie pentru Guvern
