Ministerul Educaţiei a Republicii Moldova
Universitatea de Stat din Moldova Institutul de Studii Politice şi Relaţii Internaţionale
Teză anuală:
Alegerile parlamentare în Republica Moldova
A efectuat: Studenta anului IV de studii Grupa 426 ISPRI Ursu Viorica Coordonator ştiinţific: Volentir Andrei Lector universitar
Chişinău 2004
2
2004
Cuprins: Introducere.................................................................................................................3 Capitolul I Pluralismul politic – o condiţie esenţială a democraţiei parlamentare....5 § 1.1 Consideraţii generale privind sisitemul politic al Republicii Moldova......5 § 1.2 Pluripartidismul şi evoluţia sa în Republica Moldova..............................13 § 1.3 Efectele reformei constituţionale din 5 iulie 2000....................................19 Capitolul II Alegerile parlamentare – expresia democraţiei....................................24 § 2.1 Parlamentul Republicii Moldova – purtător al suveranităţii naţionale......24 § 2.2 Candidaţii pentru funcţia de deputat..........................................................26 § 2.3 Listele electorale........................................................................................28 § 2.4 Votarea......................................................................................................30 § 2.5 Validarea mandatelor de deputat...............................................................33 Concluzii..................................................................................................................34 Bibliografie..............................................................................................................35
3
2004
Introducere Actualitatea investigaţiei. Timpul alegerilor fără alternativă a trecut. Democratizarea vieţii publice oferă fiecărui cetăţean posibilitatea de a-şi exprima liber simpatiile şi preferinţele politice, de a beneficia de procedura alegerii structurilor puterii de orice nivel pentru a contribui astfel la prosperarea satului, a oraşului, regiunii, a întregului stat. Iată de ce alegătorul nu mai este indiferent cine este candidatul în deputaţi , ce partid sau mişcare politică reprezintă, cum apreciază acesta situaţia din ţară , ce program înaintează, ce prezintă el însuşi ca personalitate, ce calităţi profesionale posedă etc. Scopul şi sarcinile lucrării. Realizarea acestui obiectiv constă în fatul de a demonstra că partidele politice sînt constituenţii de bază ai sistemului politic. Spre deosebire de alte componente ale sistemului politic, ele se impun ca o singură instituţie ce exprimă interesele, aceste interese sunt aduse la cunoştinţa maselor largi anume prin intermediul campaniilor electorale, şi este evident rolul partidelor în cadrul lor fiindcă, e simplu, campaniile electorale nu se petrec fără prezenţa pertidelor politice, chiar şi în cazul alegerilor prezidenţiale, care după cum ştim reprezintă în candidaţii la postul de preşedinte anumite partide politice. În aceste circumstanţe, participanţii campaniilor electorale se confruntă cu multe dificultăţi: nu mai este suficient să-şi anunţe participarea la alegeri, în condiţiile unei concurenţe acute, cînd în bătăliile preelectorale pentru o funcţie publică concurează cîţiva pretendenţi, campania electorală trebuie pregătită minuţios. Iată de ce pentru un partid politic, fie pentru un politician fie candidat la postul de primar ori de preşedinte al ţării, consilier al primăriei ori deputat în Parlament, este foarte important să deprindă arta de a convinge. Această artă presupune utilizarea tehnologiilor electorale moderne, aplicarea eficientă a
4
2004
marketingului politic, capacitatea de a organiza echipa candidatului (formaţiunii politice), cunoaşterea formelor şi metodelor de influenţă propagandistică etc. Literatura ştiinţifică utilizată. La scrierea lucrării am utilizat numai literatură care se referă strict la temă, date statistice, publicaţii anuale periodice, articole din reviste şi ziare etc. Metodele de investigaţie utilizate în cercetarea temei. Am utilizat în special metoda investigativ - practică, iarăşi în baza materialului cercetat. Structura şi volumul lucrării. Lucrarea de faţă este structurată în 2 capitole: Primul capitol se întitulează - Pluralismul politic – o condiţie esenţială a democraţiei parlamentare; Capitolul 2 se întitulează - Alegerile parlamentare – expresia democraţiei Volumul lucrării este de 35 pagini.
5
2004
Capitolul I Pluralismul politic – o condiţie esenţială a democraţiei parlamentare § 1.1 Consideraţii generale privind sisitemul politic al Republicii Moldova Eliberîndu-se de sub dictatul ideologic şi politic al metropolei sovietice şi păşind pe calea suveranităţii şi independenţei reale, Republica Moldova, la începutul anilor '90, a procedat la crearea fundamentului politic şi juridic al statului de drept democratic, în sfera politică ţara noastră a avut şi, parţial, mai are de soluţionat o serie de probleme generate de procesul de tranziţie de la un sistem de organizare politică a societăţii la altul.1 Esenţa acestor probleme se reduce la următoarele: 1) edificarea unui sistem democratic bazat pe roluri sociale institutionalizate şi
raporturi care ar asigura exercitarea eficientă a puterii asupra întregii societăţi; 2) constituirea noilor structuri fundamentale ale sistemului politic, a căror
funcţionare ar contribui, pe de o parte, la o colaborare rodnică între instituţiile de guvernămînt, iar, pe de altă parte, între celelalte componente ale vieţii politice şi sociale - partide, grupuri de influenţă, organizaţii nonguvernamentale, sindicate etc; 3) alegerea adecvată a formei de organizare a puterii supreme de stat, avînd ca
bază trei sisteme-model: prezidenţial (american), semiprezidenţial (francez) şi parlamen tar (englez, italian, spaniol etc.); 4) determinarea strictă a atribuţiilor constituţionale ale ramurilor puterii de stat
şi a mecanismelor de colaborare a acestora în vederea asigurării unui echilibru între ele şi funcţionării eficiente a întregului sistem politic;2 5) instituirea unui organ specializat, înzestrat cu jurisdicţie constituţională în
scopul asigurării controlului constituţionalităţii legilor şi a altor acte normative cu caracter similar şi al menţinerii echilibrului constituţional între ramurile puterii (legislativă, executivă şi judecătorească). Ca şi în alte ţări, problemele perioadei de tranziţie la un sistem social-politic şi 1 2
Platon Fruntaşu ’’Sisteme politice contemporane’’, vol.1, CE USM, Chişinău 2001 Călin Vîlsan ’’Politologie’’ ed. Economică, Bucureşti 1997
6
2004
economic nou pot fi soluţionate la noi în ţară, evident, doar în baza promovării consecvente şi coerente a reformelor în toate sferele societăţii, însă în contextul general al transformărilor rolul prioritar revine, în opinia noastră, anume reformelor politice. Prin esenţa lor acestea sînt orientate spre edificarea statalităţii, democratizarea integrală a societăţii, asigurarea drepturilor şi libertăţilor omului, instaurarea ordinii de drept, combaterea sărăciei, corupţiei şi a altor fenomene social-economice şi flageluri politice negative din viaţa societăţii în tranziţie. Cu alte cuvinte, reformarea sferei politice asigură condiţiile necesare pentru reformarea celorlalte laturi ale vieţii în societate. Realizarea transformărilor chemate să consolideze instituţiile politice ale ţării a necesitat elaborarea cadrului juridic propriu unui stat suveran şi independent, în vederea atingerii acestui scop, a fost desfăşurată o vastă activitate de elaborare a actelor şi normelor juridice respective şi de promulgare a legilor proprii RM ca stat de drept. Actualmente în tot spaţiul legislativ poziţiile dominante revin actelor ce asigură crearea şi consolidarea bazei legislative a stabilirii statalităţii moldoveneşti, a sistemului organelor puterii reprezentative, a justiţiei constituţionale, a securităţii interne şi externe. Printre ele pot fi menţionate, în primul rînd, Declaraţia cu privire la suveranitatea Republicii Moldova (23 iunie 1990), Decretul cu privire la puterea de stat (21 iulie 1990), Declaraţia de independenţă a Republicii Moldova (27 august 1991), Constituţia Republicii Moldova (29 iulie 1994), Codul Electoral al Republicii Moldova (21 noiembrie 1997)3 etc. Prin aceste şi alte acte a fost instituit principiul democratic al separării puterilor în stat în trei ramuri distincte (legislativă, executivă şi judecătorească), asigurîndu-se astfel bazele şi procedurile (mecanismele) creării şi funcţionării organelor puterii publice în Republica Moldova. Prin adoptarea Legii Fundamentale sistemul politic al Republicii Moldova a fost supus unei importante redistribuiri a funcţiilor, oferind nişte repere-garanţii pentru tînăra noastră democraţie, pentru tînărul nostru stat ce se vrea suveran şi independent. Constituţia stabileşte o schemă concretă a pluralismului instituţional, care se reflectă în 3
Valeriu Moşneaga ’’Republica Moldova. Alegerile Parlamentare (1994) şi geografia politică a electoratului, Chişinău 1997
7
2004
următoarele categorii de instituţii: populare (alegerile şi referendumul), legislative (Parlamentul), executive (în principal Guvernul, dar şi Preşedintele ţării), jurisdicţional (Curtea Supremă de Justiţie, Curtea de Apel, tribunale şi judecătorii). Deci, pentru Republica Moldova proclamarea independenţei înseamnă şi un apel în vederea renaşterii anumitor tradiţii şi stabilirii unei noi structuri a instituţiilor politice. Componentul principal, nucleul organizaţiei politice a societăţii îl constituie statul cu toate elementele sale integrale (organele legislative, executive, judecătoreşti - de diferit nivel). Art.l al Constituţiei defineşte atributele statului ca cea mai principală instituţie politică: "Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sînt garantate". Procesul de constituire a fundamentelor statului moldovenesc contemporan şi ale societăţii democratice cunoaşte trei etape relativ distincte. Prima etapă (numită adesea etapă contradictorie) a fost de scurtă durată, începînd în 1990, o dată cu desfăşurarea primelor alegeri libere (25 februarie 1990), şi marcînd un pas important în procesul de democratizare a societăţii şi de edificare a statului de drept. La 23 iunie 1990 Sovietul Suprem (Parlamentul),4 întrunit în prima sa sesiune şi exprimînd voinţa poporului, a declarat RSS Moldova stat suveran. Prin acest act au fost prefigurate principiile fundamentale ale procesului constituţional: izvorul şi purtătorul suveranităţii este poporul; integritatea şi indivizibilitatea statului; drepturile fundamentale ale omului; cetăţenia republicii ş.a. De fapt, Declaraţia cu privire la suveranitatea Republicii Moldova urma să servească drept bază pentru elaborarea noii Constituţii. De altfel, art.2 al Constituţiei Republicii Moldova stipulează că "suveranitatea naţională aparţine poporului Republicii Moldova, care o exercită în mod direct şi prin organele sale reprezentative". La cele spuse voi adăuga că în virtutea circumstanţelor din interiorul ţării, dar mai ales a celor din afară, a început constituirea instituţiilor unui nou stat. Astfel, la 3 4
Platon Fruntaşu ’’Sisteme politice contemporane’’, Opere citate
8
2004
septembrie 1990, ca o replică la acţiunile de dezmembrare teritorială a RSS Moldova din partea forţelor ostile din sudul şi estul ţării, în ansamblul autorităţilor publice apare instituţia prezidenţială, autoritate publică cu misiunea de a asigura respectul legii şi suveranitatea de stat. La 23 mai 1991 este adoptată denumirea oficială a statului Republica Moldova. A doua etapă de constituire a statalităţii moldoveneşti începe după seismul politic din 19-21 august 1991 de la Moscova care a condus ulterior la prăbuşirea URSS (la 8 decembrie 1991, la Mensk, Preşedintele Republicii Bielo-rusia, Preşedintele Federaţiei Ruse şi Preşedintele Ucrainei au semnat Acordul cu privire la crearea Comunităţii Statelor Independente, iar prin Declaraţia de la Alma-Ata, din 21 decembrie 1991, semnată de 11 state,5 se constată că "o dată cu crearea CSI URSS îşi încetează existenţa"). Parlamentul Republicii Moldova, la 27 august 1991, în virtutea dreptului popoarelor la autodeterminare, proclamă Republica Moldova stat suveran, independent şi democratic, solicitînd tuturor statelor şi guvernelor lumii recunoaşterea independenţei sale (Guvernul României a fost primul care a recunoscut independenţa Republicii Moldova). Acest act, care cristaliza imaginea tînărului stat pe harta politică a lumii, prezenta, de fapt, o "miniconstrucţie" a Republicii Moldova. Pînă la adoptarea noii Constituţii, adică timp de aproape trei ani, a urmat o perioadă anevoioasă şi controversată, caracterizată de succese şi reculuri în procesul reformei politice: consolidarea valorilor statului de drept, pregătirea primelor alegeri parlamentare democratice, elaborarea proiectului Legii Fundamentale a tînărului nostru stat independent. A treia etapă a început o dată cu adoptarea Constituţiei Republicii Moldova (29 iulie 1994), în baza căreia s-a trecut la edificarea statului de drept, a sistemului instituţional al puterii. Actuala Lege Supremă a ţării6 oferă o concepţie clară despre raporturile dintre individ şi stat. Puterea statală este limitată prin drepturi fundamentale recunoscute cetăţenilor (Titlul II al Constituţiei), în temeiul drepturilor 5
6
Cojocaru Gheorghe ’’Politica externă a Republicii Moldova’’ Chişinău 1999 Formaţiuni politice din Moldova (1991-1998), Chişinău 1998
9
2004
acordate de Constituţie, cetăţenii se pot opune motivat puterii, cu atît mai mult că starul este şi garant al drepturilor şi libertăţilor cetăţeanului. Strict vorbind, statul de drept presupune nu numai producere de norme (Constituţie, alte legi şi acte normative), ci şi funcţionalitatea efectivă a mecanismelor care asigură respectul absolut al acestor norme, ceea ce deocamdată ne lipseşte. Trebuie subliniat în special faptul că cele trei puteri clasice se regăsesc exprimate în Titlul III (Autorităţile publice) al Constituţiei Republicii Moldova, în Legea Supremă a statului şi a societăţii sînt cuprinse normele-cadru referitoare la Parlament (cap.IV), precizîndu-se că acesta este organul reprezentativ suprem al poporului Republicii Moldova şi unica autoritate legislativă a statului (art.60), definindu-se astfel subiectul căruia poporul îi deleagă exercitarea puterii legislative. Totodată, în Constituţie sînt nominalizate cele trei instituţii care formează puterea executivă: Preşedintele Republicii Moldova (cap.V), Guvernul (cap.VI) şi Administraţia publică (cap. VIII). Şi, în sfîrşit, în ultimul capitol (cap.X) al Titlului menţionat este vorba despre Autoritatea (sau puterea) judecătorească.7 În procesul de constituire şi exercitare a puterii un rol important revine, fireşte, factorului legislativ, Parlamentul fiind o instituţie deliberativă compusă din reprezentanţi aleşi periodic la termenele stabilite potrivit ciclurilor electorale. în activitatea acestei instituţii politice îşi găseşte expresia o anumită corelaţie dintre reprezentanţii poporului şi cei guvernaţi de ei, dintre forţele aflate la guvernare şi cele de opoziţie, configurarea lor rezultînd din alegeri periodice. Elita politică, numită uneori clasă politică, inclusiv opoziţia, dă expresie opţiunilor cetăţenilor cu drept de vot (electoratului), guvernanţii primind (legitim) mandatul puterii din partea guvernaţilor, care optează liber, în virtutea conştiinţei, convingerilor şi intereselor lor, delegîndu-şi reprezentanţi în Parlament. Conform art.66 al Constituţiei Republicii Moldova, Parlamentul are şaisprezece atribuţii de bază. Principalele fiincţii ale acestuia sînt: cea deliberativă (adică de 7
Constituţiei Republicii Moldova cu modoficări pînă în 5 iulie 2000
10
2004
dezbatere şi adoptare a legilor), de control asupra executivului şi de recrutare a personalului guvernamental. Totodată el deţine un rol decisiv în determinarea şi controlul politicii cheltuielilor publice: aprobă bugetul statului si exercită controlul asupra lui. Procedura legislativă în Parlamentul monocameral al Republicii Moldova cuprinde următoarele etape: iniţiativa legislativă, examinarea şi avizarea proiectelor de legi de către comisiile permanente, includerea proiectelor în ordinea de zi a şedinţelor în plen, dezbaterile acestora în plen, adoptarea (maximul a trei lecturi), semnarea legii de către Preşedintele Parlamentului, promulgarea şi publicarea legii. Mai precizăm că elementele procedurii legislative sînt determinate de Constituţie, de Regulamentul Parlamentului şi, în unele cazuri, de regulile cutumiare rezultate din tradiţiile şi practica parlamentară (care însă la noi deocamdată e cam săracă). Potrivit art.37 al Legii Supreme a republicii, dreptul la iniţiativă legislativă aparţine deputaţilor, Guvernului şi Preşedintelui ţării, iar iniţiativa legislativă de revizuire a Constituţiei poate fi înaintată de un număr de 200.000 de cetăţeni cu drept de vot, de cel puţin o treime din deputaţii Parlamentului, de Preşedintele republicii şi de Guvern (art. 141).8 Revenind la caracteristica celor trei puteri de stat, trebuie evidenţiat şi factorul executiv, în contextul guvernării prin separaţia puterilor şi asigurarea unor relaţii de echilibru între acestea, executivul joacă un rol deosebit. Puterii executive îi revin atribuţii legate de aplicarea politicilor şi legilor adoptate de către puterea legislativă. Reglementările Constituţiei Republicii Moldova prevăd ca, potrivit programului propriu de guvernare acceptat de Parlament, executivul să asigure înfăptuirea politicii interne şi externe a statului şi să exercite conducerea generală a administraţiei publice, cooperînd cu organismele sociale interesate, în ce priveşte modul de constituire a Guvernului, Preşedintele ţării desemnează un candidat pentru funcţia de Prim-ministru
8
Analele USM, Seria Ştiinţe Socio-Umane, vol.II, Chişinău 2001, pag.218
11
2004
în urma consultării majorităţii parlamentare şi astfel numeşte Guvernul pe baza votului de încredere acordat de Parlament (art.82 al Constituţiei). Constituirea Guvernului este determinată de alegerile parlamentare; alegerile prezidenţiale, de regulă, nu pot influenţa exerciţiul Guvernului, însă alegerile prezidenţiale de la sfîrşitul anului 1996 au determinat totuşi demisia Guvernului, datorită faptului că Prim-ministrul aflat atunci în exerciţiu (A.Sangheli) a candidat la funcţia de Preşedinte al ţării. El a întrunit la alegeri doar 9,50% din sufragii, ceea ce a echivalat cu votul de neîncredere.9 Construcţia constituţională a sistemului autorităţilor publice nu presupune o separare rigidă a puterilor în stat, ci, dimpotrivă, ea este întocmită astfel încît să permită colaborarea rărea structurilor politice în cadrul unui echilibru care este asigurat de controlul reciproc al acestora. Guvernul este responsabil în faţa Parlamentului pentru întreaga sa activitate şi prezintă informaţiile şi documentele cerute de acesta, de comisiile lui de deputaţi, Constituţia reglementînd raporturile dintre cele două autorităţi publice (cap.VII). Dar relaţiile Pariam ent-Guvern pot fi dereglate şi înrăutăţite prin excesul de zel, pe de o parte, la implicarea legislativului în activitatea şefului de stat şi a Guvernului şi, pe de altă parte, la implicarea executivului în activitatea legislativului. Celălalt subiect al executivului, Preşedintele Republicii Moldova, fiind şeful statului, "reprezintă statul şi este garantul suveranităţii, independenţei naţionale,10 al unităţii şi integrităţii teritoriale a ţării" (art.77 al Constituţiei), în Legea Fundamentală sînt stipulate alegerea, atribuţiile în domeniul apărării, în domeniul politicii externe şi alte prerogative ale şefului statului. Totodată, Constituţia stipulează mai multe modalităţi de colaborare a Preşedintelui republicii cu Guvernul şi acordă şefului statului posibilitatea de a influenţa activitatea Guvernului în mod direct şi indirect. Se cere subliniat aparte faptul că amendamentele din 5.07.2000 la Constituţia Republicii Moldova din 1994 prevedeau un guvernămînt prezidenţial, însă Legea 9
Cernenco M., Galben A. etc. ’’Istoria politică (1989-2000).Documente şi materiale. Vol. II, Chişinău 2000 Moldova Suverană. -2001.-18 ianuarie
10
12
2004
Fundamentală actuală a diminuat substanţial prerogativele Preşedintelui ţării. Amintim că după stabilirea instituţiei prezidenţiale (3 septembrie 1990) atitudinea faţă de Preşedinţie devenise neunivocă. Mai mult ca atît, în societatea noastră erau vehiculate opinii care contestau însăşi necesitatea instituţiei prezidenţiale. Pentru abolirea instituţiei prezidenţiale a pledat liderul Partidului Comuniştilor din Republica Moldova, revendicînd, din considerente ideologice, o republică parlamentară, "mai apropiată de interesele poporului".
13
2004
§ 1.2 Pluripartidismul şi evoluţia sa în Republica Moldova Procesul de constituire în Republica Moldova a sistemului politic pluripartidist s-a început încă pînă la transformările instituţiilor legislative, executive şi judecătoreşti, în vederea creării statului de drept. El a condus la formarea unei reţele largi de organizaţii social-politice şi asociaţii obşteşti, care cuprind aria creativităţii politice şi civice a cetăţenilor, conform diversităţii de interese, aspiraţii, orientări, credinţe. Pluralismul politic, sub forma sa cea mai dezvoltată -multipartidismul, completînd pluralismul instituţional, a fost produs de abrogarea prevederii constituţionale comuniste referitoare la rolul conducător doar al unui partid. O dată cu dispariţia monopolului politic al Partidului Comunist, al partidului-stat, societatea noastră cunoaşte o schimbare de esenţă. Fireşte, această schimbare a avut continuare în reformarea legislaţiei, în constituirea noilor instituţii democratice, în evoluţia spre instaurarea economiei de piaţă etc. însă promovarea transformărilor radicale în societate nu sînt posibile în lipsa pluripartidismului.11 Altfel spus, în condiţiile democraţiei dezvoltate un gen aparte de pluralism îl constituie recunoaşterea dreptului la fiinţarea mai multor partide politice, structurate după scopul declarat de a dobîndi şi exercita puterea politică sau de a influenţa asupra deciziilor acesteia. Tinzînd spre afirmarea la noi a valorilor democratice ale societăţii, legiuitorii Republicii Moldova au reglementat şi acest aspect al principiului pluralismului democratic, au asigurat libertatea de a se constitui şi de a acţiona pentru partidele politice şi alte organizaţii social-politice. Apariţia lor în ţara noastră, rolul deosebit pe care îl manifestă în configurarea instituţiilor politice ne vorbesc atît despre eficienţa tuturor principiilor democratice, cît şi despre asigurarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. O dată cu pluralismul - esenţa democraţiei constituţionale, Legea Fundamentală stabileşte pluripartidismul şi libertatea de constituire şi de acţiune a partidelor 11
Platon Fruntaşu ’’Sisteme politice contemporane’’, vol.1, Opere citate
14
2004
politice. Conform Constituţiei, cetăţenii se pot asocia liber în partide şi în alte organizaţii social-politice, ele fiind egale în faţa legii. Statul îşi asumă obligaţia să asigure respectarea drepturilor şi intereselor legitime ale tuturor formaţiunilor politice. Totodată, partidele şi organizaţiile social-politice, care prin scopuri ori prin activitatea lor militează împotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept, a suveranităţii şi independenţei naţionale, a integrităţii teritoriale a Republicii Moldova, sînt declarate neconstituţionale. Apariţia diferitelor partide şi mişcări social-politice în perioada restructurării gorbacioviste şi a renaşterii naţionale a moldovenilor a ridicat imperios problema interacţiunii lor cu statul. Astfel, în vara anului 1989 Consiliul de Miniştri al RSS Moldoveneşti adoptă Regulamentul Provizoriu cu privire la înregistrarea reuniunilor social-politice, în baza căruia la 26 octombrie a aceluiaşi an sînt înregistrare primele trei formaţiuni politice sau, cum erau numite de mass-media republicană în această perioadă, asociaţii neformale: Frontul Popular din Moldova, Mişcarea Internaţionalistă "Unitate-Edinstvo" şi Mişcarea Populară "Gagauz-Halkî".12 Procesul de democratizare a vieţii social-politice a ţării presupune în mod inevitabil descentralizarea puterii de stat şi a administrării în general, pluralizarea sferei politice şi a întregii vieţi sociale, în acest sens un pas important a fost făcut la 10 mai 1990, cînd Sovietul Suprem al RSSM a adoptat Legea privind legalizarea mişcărilor şi partidelor politice, modificînd corespunzător prevederile art. 6,7 şi 49 din Constituţie, iar în iunie 1991 Preşedintele adoptă Decretul "Cu privire la repartizarea organelor puterii de stat" care a subminat monopolul Partidului Comunist al Moldovei asupra puterii de stat, a limitat activitatea structurilor de partid după principiul teritorial, astfel încît organele de partid au fost scoase în afara organelor de stat. Eşecul puciului militar-comunist de la Moscova (august 1991) şi obţinerea independenţei de către Republica Moldova (august 1991) au fost însoţite de aprofundarea mecanismului relaţiilor dintre stat şi formaţiunile politice. Prin 12
Evolutia social economica a Republicii Moldova, Editie Anuala, Ministry of Economy, Chisinau, 2000
15
2004
Hotărîrea Prezidiului Parlamentului Republicii Moldova (august 1991) este suspendată activitatea Partidului Comunist al Moldovei, iar ulterior (septembrie 1993) această decizie este anulată ca fiind anticonstituţională. În corespundere cu Decretul "Cu privire la puterea de stat", adoptat de Sovietul Suprem al RSS Moldova la 27 iulie 1990,13 se legiferează principiul depolitizării organelor puterii şi administraţiei de stat, precum şi ale armatei. Depolitizarea acestora la începutul anilor '90 avea drept scop excluderea imixtiunii tuturor formaţiunilor politice în treburile de stat, iar partidele şi mişcările politice erau obligate să se preocupe doar de problemele lor interne în corespundere cu programul şi statutul aprobat. Acest proces a constituit un pas serios atît întru limitarea structurilor organizatorice ale partidelor existente cu pondere, în primul rînd ale Partidului Comunist al Moldovei, precum şi întru prevenirea creării unor asemenea structuri ale partidelor şi organizaţiilor social-politice care tind cu insistenţă să-şi ia revanşa. Însă cel mai semnificativ moment în asigurarea bazei legislative a sistemului pluripartidist în Republica Moldova 1-a constituit, indiscutabil, adoptarea la 17 septembrie 1991 de către Parlamentul Republicii Moldova a Legii cu privire la partide şi alte organizaţii social-politice, care garantează condiţii juridice egale pentru activitatea diverselor formaţiuni politice, precum şi neamestecul organelor de stat şi al persoanelor oficiale în activitatea lor, la fel ca şi neamestecul partidelor şi organizaţiilor social-politice în activitatea organelor de stat şi a persoanelor oficiale, în acest act normativ de mare semnificaţie politică, care conţine 6 capitole şi 28 de articole, e legiferat dreptul la asociere în partide şi în alte organizaţii social-politice, de asemenea sînt indicate bazele şi garanţiile, condiţiile şi principiile activităţii acestor formaţiuni politice, alte aspecte esenţiale pentru funcţionarea partidelor în societatea noastră. Un moment principal al Legii în cauză îl constituie faptul că ea conţine noţiunea de partid şi de organizaţie social-politică. Partide şi alte 13
Цуркан В., Мошняга В., ’’Парламентские выборы’’ 1998, Chişinău 1999
16
2004
organizaţii social-politice, în sensul prezentei Legi, sînt asociaţiile benevole ale cetăţenilor, constituite pe baza comunităţii de concepţii, idealuri şi scopuri, care contribuie la realizarea voinţei politice a unei anumite părţi a populaţiei şi care prin reprezentanţii lor participă la elaborarea politicii republicii, la conducerea treburilor statului, la soluţionarea problemelor economice şi social-culturale (art.l). Organizaţii social-politice sînt considerate, de asemenea, fronturile, ligile, mişcările politice de masă etc. Parlamentul Republicii Moldova a adoptat la 19 octombrie 1993 şi la 30 septembrie 1998 două acte juridice cu denumirea Legea pentru modificarea şi completarea Legii privind partidele şi alte organizaţii social-politice. Ultima modificare constituie un eveniment important în viaţa politică a ţării. Dacă după adoptarea în 1991 a Legii privind partidele şi organizaţiile social-politice în republică activau 60 de asemenea subiecţi politici, dintre care în anul 1998 au rămas înregistraţi numai 50, apoi după perioada reînregist-rării lor (12 noiembrie 1998 - 12 februarie 1999) spectrul politic al ţării se constituia în primăvara lui 1999 doar din 24 de partide şi mişcări social-politice care erau în drept să participe la alegerile locale din 23 mai 1999. Acestea sînt: Mişcarea "Pentru o Moldovă Democratică şi Prosperă", Partidul Comuniştilor din Republica Moldova, Partidul Renaşterii şi Concilierii din Moldova, Mişcarea Social-Politică "Alianţa Civică pentru Reforme" - "Furnica", Partidul Forţelor Democratice, Partidul Democrat Agrar din Moldova, Partidul Socialist din Moldova, Partidul Dreptăţii Social-Economice din Moldova, Partidul Naţional-Liberal din Moldova, Frontul Popular Creştin-Democrat, Partidul Forţelor Progresiste ale Moldovei, Mişcarea Social-Politică a Profesioniştilor "Speranţa", Partidul Reformei, Noul Partid Naţional Moldovenesc, Liga DemocratCreştină a Femeilor din Republica Moldova, Partidul Ecologist "Alianţa Verde" din Republica Moldova, Mişcarea Social-Politică "PaBHonpa-BHe", Partidul DemocratPopular din Moldova, Liga Naţională a Tineretului din Moldova, Partidul Socialiştilor din Republica Moldova, Partidul Social-Democrat din Moldova, 17
2004
Mişcarea Social-Politică "Forţa Nouă", Asociaţia Victimelor Regimului Comunist de Ocupaţie şi a Veteranilor de Război ai Armatei Române şi Partidul NaţionalŢărănesc din Moldova. În baza Legii cu privire la partide şi alte organizaţii social-politice, Guvernul Republicii Moldova adoptă la 8 septembrie 1992 "Regulamentul cu privire la asociaţiile obşteşti", care reglementează condiţiile şi principiile de bază ale activităţii şi încetării funcţionării asociaţiilor obşteşti, iar la 16 mai 1996 Parlamentul republicii adoptă Legea "Cu privire la asociaţiile obşteşti", care îri mod legal acordă dreptul cetăţenilor de a crea organizaţii nonguvernamentale (la începutul anului 1999 erau înregistrate oficial 850 de ONG). Dacă formaţiunile politice sînt o forţă organizată a cetăţenilor cu orientare politică comună, al căror scop principal este lupta pentru puterea politică (preluarea acesteia), fie exercitarea influenţei asupra puterii de stat, apoi asociaţiile obşteşti reprezintă organizaţii nonstatale (nonguvernamentale) ale cetăţenilor create pentru satisfacerea şi ocrotirea intereselor lor economice, de creaţie, de vîrstă, sportive, religioase, etnoculturale şi de alt gen. Spre deosebire de partidele şi mişcările politice, aceste asociaţii nu au idealuri, opţiuni şi obiective politice legate de cucerirea puterii. Rolul politic al organizaţiilor obşteşti constă în faptul ca ele, fiind elemente ale societăţii civile, interacţionează activ cu formaţiunile politice, asigură legătura între societate şi stat, participă indirect la procesul legislativ, influen-ţînd într-un mod sau altul clasa politică la adoptarea deciziilor politice concrete. Ele exercită influenţă şi presiune asxipra puterii politice prin organizarea acţiunilor de masă (mitinguri, manifestări, măsuri etc.). Asociaţiile obşteşti optează pentru adoptarea deciziilor politice favorabile lor, fără a participa nemijlocit la procesul adoptării acestora şi fără a purta răspundere politică pentru consecinţele lor. La perfecţionarea mecanismului relaţiilor dintre stat şi partidele politice a contribuit mult Legea privind alegerea Parlamentului, adoptată la 14 octombrie 1993, care prevedea organizarea unor alegeri libere potrivit sistemului reprezentării 18
2004
proporţionale pe liste de partide în condiţiile unui pluralism politic real, avîndu-se în vedere necesitatea de a asigura condiţii egale pentru toate formaţiunile politice în concurenţa lor pentru crearea structurilor de stat. Adoptarea Legii în cauză urmată de campania electorală pentru alegerile parlamentare din 27 februarie 1994 şi a Codului Electoral al Republicii Moldova din 21 noiembrie 1997 pentru alegerile parlamentare din 22 martie 1998 a condus la conştientizarea strategiei şi tacticii de comportare a formaţiunilor politice, a sporit activitatea lor în direcţia căutării susţinerii sociale şi soluţionării altor probleme ale vieţii politice moldoveneşti.14 În concluzie v-om spune că alegerile multipartidiste, fiind o formă majoră a democraţiei pluraliste, au generat în Republica Moldova apariţia unor procese şi fenomene politice noi. Concurenţa agenţilor (sau subiecţilor) politici pentru includerea lor în structurile de putere a condus la apariţia în perioada campaniilor electorale a diverselor comportamente atît în cazul formaţiunilor social-politice, cît şi în cel al diferitelor segmente ale electoratului. Confruntarea între diferite interese politice, economice şi sociale a condiţionat atît cristalizarea, cît şi scindarea blocurilor electorale în funcţie de programele politice şi de platformele preelectorale, de simpatiile şi antipatiile diferitelor pături sociale.
14
Platon Fruntaşu ’’Sisteme politice contemporane’’, vol.1, Opere citate
19
2004
§ 1.3 Efectele reformei constituţionale din 5 iulie 2000 O influenţă deosebită asupra procesului funcţionării sistemului politic din Republica Moldova a constituit-o reforma constituţională din 5 iulie 2000. Problema reformei constituţionale în societatea noastră a fost un obiect peimanent de discuţie între principalele forţe politice, cu participarea juriştilor, politologilor şi a cetă ţenilor de rînd. Majoritatea acestora s-au exprimat în favoarea simplificării sistemului de conducere prin consolidarea puterii executive, care urmează sa activeze în strînsă legătură cu puterea legislativă. Necesitatea acestor modificări a fost determinată de realitatea şi de practica constituţională din ultimii ani, care au demonstrat imperfecţiunea sistemului semiprezidenţial de guvernare, caracterizat prin frecvente tensionări ale relaţiilor dintre ramurile puterii şi lipsa de conlucrare dintre ele, fapt care a afectat situaţia politică internă, calitatea guvernării şi nivelul de trai al populaţiei. Convocat într-o şedinţă extraordinară, Legislativul a adoptat, la 5 iulie 2000, într-o şedinţă specială, cu 90 de voturi, trei proiecte de lege privind revizuirea Constituţiei. Cel mai important dintre ele, nr. 4098 din 24.11.1999, a fost elaborat de grupul parlamentar al PPCD, fiind semnat în total de 38 de deputaţi. Proiectul în cauză a fost avizat pozitiv de Curtea Constituţională şi prevedea lipsirea Preşedintelui Republicii Moldova de dreptul la iniţiativă legislativă (art.73) şi alegerea şefului statului prin vot secret de către Parlament (art.78). La acestea se adaugă o serie de prevederi importante referitoare la modalitatea de investire a Guvernului şi la atribuţiile Primministrului, la procedura de dizolvare a Parlamentului. Un alt proiect de revizuire a Constituţiei, nr.3389 din 28.10.1999, a fost înaintat de Guvern şi prevedea modificarea art.124 şi 125 din Legea Supremă, care se referea la atribuţiile, structura Procuraturii şi statutul procurorilor. Cea de-a treia iniţiativă, nr.3346 din 02.12.1999, a fost înaintată de un grup din 39 de deputaţi cu privire la extinderea prerogativelor Guvernului. 20
2004
După ce reprezentanţii tuturor fracţiunilor parlamentare şi preşedintele P.Lucinschi şi-au expus opiniile asupra lor, cele trei iniţiative au fost votate în prima lectură de către majoritatea absolută a deputaţilor, Legislativul luînd, totodată, decizia de a te comasa si de a adopta în a doua lectură un singur proiect de Lege privind modificarea şi completarea Constituţiei, în urma acestor amendamente, regimul semiprezidenţial a fost înlocuit cu unul parlamentar, în favoarea acestei decizii s-au pronunţat grupurile parlamentare ale Convenţiei Democrate din Moldova, Partidului Forţelor Democratice, Partidului Popular Creştin-Democrat, Partidului Democrat din Moldova şi al Partidului Comuniştilor. Cinci deputaţi independenţi au votat împotriva instituirii unui regim parlamentar de guvernare. Ei au propus instituirea pînă la alegerile prezidenţiale a unui moratoriu asupra modificărilor în Constituţia republicii, iniţiativă respinsă de majoritatea deputaţilor. Reprezentanţii tuturor fracţiunilor, cu excepţia grupului de deputaţi independenţi, au remarcat că aceste iniţiative au pornit de la necesitatea perfecţionării raporturilor între ramurile puterii în stat prin stabilirea clară a competenţelor, ceea ce, în opinia lor, va avea o influenţă benefică asupra evoluţiei societăţii noastre. Legea a fost adoptată şi trimisă şefului statului spre promulgare. Preşedintele P.Lucinschi, folosindu-se de prerogativele sale constituţionale, nu s-a grăbit să promulge Legea, încercînd să cîştige timp şi să convingă opinia publică despre inoportunitatea acestor modificări, în opinia sa, decizia Legislativului în favoarea unei republici parlamentare va aprofunda şi mai mult criza politică internă, întrucît nu există o majoritate parlamentară stabilă, de aceea e posibilă o variantă a alegerilor parlamentare şi prezidenţiale anticipate. La 20 iulie 2000, Preşedintele P.Lucinschi a remis Legislativului Legea privind modificarea Constituţiei pentru reexaminare. Şeful statului a expediat Parlamentului şi un şir de amendamente, dintre care deputaţii au acceptat doar dreptul Preşedintelui Republicii Moldova la iniţiativă legislativă şi dreptul de a purta negocieri şi tratative pentru semnarea unor acorduri internaţionale.
21
2004
La 21 iulie, Parlamentul şi-a reconfirmat, cu 87 de voturi, opţiunea pentru transformarea Republicii Moldova din republică semiprezidenţială în una cu regim parlamentar de guvernare, în şedinţa plenară din 26 iulie 2000 Parlamentul a adoptat o declaraţie privind modificările la Constituţie, operate la 5 iulie. Potrivit declaraţiei, prin legea votată din 5 iulie, deputaţii şi-au propus să pună capăt confruntării îndelungate şi lipsite de sens dintre organele puterii de stat. Proiectul republicii parlamentare a fost o replică dată proiectului republicii prezidenţiale, prevederile căruia implicau, în mare parte, şi riscul unei concentrări excesive a puterii de stat în mîinile unei singure persoane. Or, o asemenea tendinţă de centralizare a puterii de stat putea fi tolerată de comunitatea internaţională, în care Moldova tinde să se integreze. Modificările în Constituţia Republicii Moldova racordează sistemul nostru constituţional la modelele celor mai avansate ţări, consolidează puterea executivă, îi permit Guvernului să-şi desfăşoare mai eficient activitatea şi să reacţioneze mai prompt Ia necesităţile economice şi sociale ale populaţiei. Reforma constituţională a fost efectuată în deplină concordanţă cu prevederile Constituţiei şi ale legislaţiei în vigoare, prin votul majorităţii covîrşitoare a deputaţilor, însemnătatea istorică a acestei reforme şi consecinţele ei asupra sistemului politic vor fi conştiintizate în timp. Este necesar a evidenţia alegerile parlamentare din 25 februarie 2001. Autorii republicii parlamentare şi-au propus să evite în 2000 o campanie prezidenţială costisitoare şi istovitoare," dar, indirect, ei au provocat alegeri parlamentare anticipate. Incapacitatea Parlamentului de a alege Preşedintele ţării a avut drept o consecinţă directă alegerile parlamentare anticipate. In conjunctura politică creată după 5 iulie 2000, era imposibil să fie ales preşedintele ţării de către Parlament, deoarece nu exista o majoritate parlamentară stabilă. Scrutinul parlamentar din 25 februarie 2001 s-a desfăşurat în condiţiile modificării Codului Eelectoral şi într-un nou regim politic - cel parlamentar. Miza
22
2004
alegerilor era foarte mare, deoarece noua componenţă a Parlamentului trebuia să aleagă urgent Preşedintele ţării şi să formeze Guvernul. La alegerile parlamentare anticipate din 25 februarie 2001 au participat 5 blocuri electorale, 12 partide şi organizaţii social-politice, pe listele cărora au figurat 1658 candidaţi pentru mandatul de deputat, precum şi 10 candidaţi independenţi. În rezultatul acestor alegeri doar trei formaţiuni politice au reuşit să depăşească baremul de 6% din totalul voturilor valabil exprimate (PCRM-49,93%, BEAB-13,40 %, PPCD-8,31%). Deşi sondajele electorale prognozau un procentaj de participare mai mic al electoratului decît în ultimele alegeri, prezenţa la urne a fost destul de mare - 69,96 %. Dintre candidaţii independenţi, cel mai bine s-a prezentat în cursa electorală Valeriu Ghileţchi, care a obţinut 1,74% sau 27299 din sufragii, acumulînd mai multe voturi decît unele partide ca BEPN, MSPOD, PFD. Dacă în privinţa PFD se ştia dinainte că nu va ajunge în Parlament, deoarece imaginea liderului acestui partid a avut mult de suferit în ultimii ani, celelalte două componente ale ADR nu aveau dubii în ceea ce priveşte trecerea pragului minim. Prin ridicarea pragului electoral de la 4% la 6%, autorii acestui proiect au vrut să creeze o majoritate stabilă în Parlament şi să scoată din cursă partidele incomode, neluînd de fapt în calcul că baza lor socială s-a redus considerabil în ultimii ani. In acest context, surpriza nu a întîrziat să apară: cei care au pierdut alegerile au fost PRCM şi PDM, care au reuşit să acumuleze 89517 (4,72%), respectiv 78984 (5,05%) din sufragii.15 Deşi mulţi prognozau victoria comuniştilor, nimeni nu se aştepta la o victorie detaşată a lor. Majoritatea analiştilor politici prognozau repetarea ispravei comuniştilor din 1998, cu o marjă de eroare 5%. Rezultatele scrutinului parlamentar au scos, însă, în evidenţă cîteva trăsături ale societăţii moldoveneşti în tranziţie. La 10 ani de la obţinerea independenţei, nostalgia după "raiul pierdut" sau "trecutul glorios şi luminos" este încă mare. 15
Cernenco M., Galben A. etc. ’’Istoria politică (1989-2000).Documente şi materiale. Vol. II, Chişinău 2000
23
2004
Alegerea majorităţii electoratului reflectă o anumită stare de spirit, într-o societate în care predomină sărăcia sînt create condiţii prielnice pentru afirmarea comunismului, ceea ce s-a şi materializat prin rezultatul electoral. La victoria detaşată a comuniştilor au contribuit indirect şi forţele democratice. Tergiversarea reformelor, costul ridicat al reformelor economice şi sociale au dezamăgit pe foarte mulţi cetăţeni. Discuţiile sterile interminabile şi certurile permanente din Parlament au dus o bună parte din populaţie la exasperare. Participarea separată la alegeri a forţelor democratice, incapacitatea lor de a crea blocuri electorale, capabile să concureze cu PCRM, a dus la aceea că PCRM n-a avut concurenţi Imaginea PCRM în societate ca fiind un partid aflat în opoziţie, manevrele abile ale liderilor comunişti de a învinui forţele democrate pentru situaţia economică deplorabilă din ţară a adus rezultatele scontate. Alegerile parlamentare anticipate au creat o majoritate parlamentară stabilă, care va scuti ţara de crize politice în viitorii ani. Ca concluzie voi spune că evenimentele ulterioare, care au avut loc în viaţa politică a republicii, de asemenea au influenţat substanţial modul de funcţionare a sistemului politic.
24
2004
Capitolul II Alegerile parlamentare – expresia democraţiei § 2.1 Parlamentul Republicii Moldova – purtător a suveranităţii naţionale Parlamentul, organ reprezentativ suprem şi legislativ. Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului Republicii Moldova şi unica autoritate legislativă a statului. Parlamentul este compus din 101 deputaţi. Parlamentul este ales prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat. Modul de organizare şi de desfăşurare a alegerilor este stabilit prin lege organică. Alegerile deputaţilor în Parlament se desfăşoară în cel mult 3 luni de la expirarea mandatului sau de la dizolvarea Parlamentului precedent. Curtea Constituţionala, propunerea Comisiei Electorale Centrale, hotarăşte validarea mandatului de deputat sau nevalidarea lui în cazul încălcării legislaţiei electorale. Parlamentul este ales pentru un mandat de 4 ani, care poate fi prelungit, prin lege organică, in caz de razboi sau de catastrofă. Parlamentul se întruneşte, la convocarea Preşedintelui Republicii Moldova, în cel mult 30 de zile de la alegeri. Mandatul Parlamentului se prelungeşte pînă la întrunirea legală a noii componenţe. În această perioadă nu poate fi modificată Constituţia şi nu pot fi adoptate, modificările sau abrogate legi organice. Structura, organizarea şi funcţionarea Parlamentului se stabilesc prin regulament. Resursele financiare ale Parlamentului sînt prevăzute în bugetul aprobat de acesta. Preşedintele Parlamentului se alege prin vot secret, cu majoritatea voturilor deputaţilor aleşi, pe durata mandatului Parlamentului. El poate fi revocat în orice moment prin vot secret de către Parlament cu o majoritate de cel puţin două treimi din voturile tuturor deputaţilor. Vicepresedinţii se aleg la propunerea Preşedintelui Parlamentului, cu consultarea fracţiunilor parlamentare. Parlamentul are următoarele atribuţii de bază: a) adoptă legi, hotărîri şi moţiuni; b) declară referendumuri; 25
2004
c) interpretează legile şi asigură unitatea reglementărilor legislative pe intreg teritoriul ţării; d) aprobă direcţiile principale ale politicii interne şi externe a statului; e) aprobă doctrina militară a statului; f) exercită controlul parlamentar asupra puterii executive, sub formele şi în limitele prevăzute de Constituţie; g) ratifică, denunţă, suspendă şi anulează acţiunea tratatelor internaţionale incheiate de Republica Moldova; h) aprobă bugetul statului şi exercită controlul asupra lui; i) exercită controlul asupra acordării împrumuturilor de stat, asupra ajutorului economic şi de altă natură acordat unor state străine, asupra încheierii acordurilor privind împrumuturile şi creditele de stat din surse străine; j) alege şi numeşte persoane oficiale de stat, în cazurile prevăzute de lege; k) aprobă ordinele şi medaliile Republicii Moldova; l) declară mobilizarea partiala sau generala; m) declara starea de urgentă, de asediu şi de război; n) iniţiază cercetarea şi audierea oricăror chestiuni ce se referă la interesele societăţii; o) suspendă activitatea organelor administraţiei publice locale, în cazurile prevăzute de lege; p) adoptă acte privind amnistia; r) îndeplineste alte atribuţii, stabilite prin Constituţie şi legi. Parlamentul se întruneşte în două sesiuni ordinare pe an. Prima sesiune începe în luna februarie şi nu poate depăşi sfîrşitul lunii iulie. A doua sesiune începe în luna septembrie şi nu poate depăşi sfîrşitul lunii decembrie. Parlamentul se întruneste şi în sesiuni extraordinare sau speciale, la cererea Preşedintelui Republicii Moldova, a Preşedintelui Parlamentului sau a unei treimi din deputaţi.
26
2004
§ 2.2 Candidaţii pentru funcţia de deputat Dreptul de a fi aleşi îl au cetăţenii Republicii Moldova cu drept de vot care întrunesc condiţiile prevăzute de legislaţia Republicii Moldova şi care întrunesc problema dată. În cazul alegerilor parlamentare, procesul de desemnare a candidaţilor începe imediat după anunţarea alegerilor şi se termină cu 30 de zile înainte de ziua alegerilor.16 În cazul alegerilor locale, desemnarea candidaturilor se efectuează după constituirea circumscripţiilor electorale şi consiliilor electorale de circumscripţie conform art.120.17 Pot fi aleşi deputaţi în Parlament cetăţenii Republicii Moldova cu drept de vot care au implinit, inclusiv în ziua alegerilor, vîrsta de 18 ani, au domiciliul în ţară şi întrunesc condiţiile prevăzute de prezentul cod. Dreptul de a desemna candidaţi pentru alegeri îl au: a) partidele şi alte organizaţii social-politice înregistrate, în modul stabilit, pînă la stabilirea datei alegerilor, în conformitate cu statutele (regulamentele) lor şi cu legislaţia în vigoare18 b) blocurile electorale, formate pe baza deciziilor adoptate conform statutelor (regulamentelor) partidelor şi altor organizaţii social-politice ce le-au constituit, care sînt inregistrate corespunzător de Comisia Electorală Centrală - la alegerile parlamentare şi alegerile locale generale sau de consiliile electorale de circumscripţie - în cazul alegerilor noi, în decursul a 15 zile de la data constituirii blocurilor electorale, iar dacă s-au constituit pîna la începerea perioadei electorale în decursul a 15 zile de la începerea acestei perioade;19
16
Legea nr.1227-XIV din 21.09.2000 Legea nr.268-XIV din 04.02.99 18 Legea nr.1422-XIV din 15.12.2000 19 Legea N 796-XV din 25.01.2002 17
27
2004
c) cetăţenii Republicii Moldova care îşi înaintează propria candidatură (candidaţii independenţi). Cetăţenii Republicii Moldova care, în virtutea funcţiei pe care o deţin, nu au dreptul să fie membri ai partidelor sau ai altor organizaţii social-politice, din momentul înregistrării lor în calitate de concurenţi electorali, îşi suspendă activitatea în funcţia pe care o deţin.
28
2004
§ 2.3 Listele electorale În conformitate cu prevederile codului electoral a Republicii Moldova, lista electorală este lista ce cuprinde toţi cetăţenii cu drept de vot care domiciliază pe teritoriul unei secţii de votare. Listele electorale se întocmesc de către primărie, în două exemplare, pentru fiecare secţie de votare. După ce au fost întocmite, listele se verifică la domiciliul alegătorilor înscrişi în ele, se semnează de către primarul localităţii şi se aduc la cunoştinta publică cel mai tîrziu cu 10 zile înainte de ziua alegerilor.20 În listele electorale se înscriu alegătorii, indicîndu-se numele şi prenumele, anul naşterii, domiciliul, seria şi numărul actului de identitate al acestora. Ordinea de înscriere se stabileşte de primării. Listele electorale incluzînd militarii aflaţi în unităţi militare, precum şi membrii familiilor lor, alţi alegători care domiciliază pe teritoriul unităţilor militare, se întocmesc pe baza datelor prezentate de comandanţii unităţilor militare respective. Militarii domiciliaţi în afara unităţilor militare, precum şi membrii familiilor lor, se înscriu în listele electorale de la domiciliu. În secţiile de votare constituite în sanatorii şi case de odihnă, în spitale şi alte instituţii curative staţionare, listele electorale se întocmesc pe baza datelor prezentate de conducătorii instituţiilor menţionate.21 În secţiile de votare constituite în afara Republicii Moldova, listele electorale se întocmesc pe baza datelor colectate de conducătorii misiunilor diplomatice şi ai oficiilor consulare care activează pe teritoriul statelor respective. La începutul perioadei electorale, misiunile diplomatice şi oficiile consulare aduc la cunoştinţa publică şi actualizează listele electorale deţinute. Cu 7 zile înainte de ziua
20 21
Legea N 796-XV din 25.01.2002 Legea nr.268-XIV din 04.02.99
29
2004
alegerilor, procedura de actualizare a listelor electorale încetează. Listele actualizate se trimit de indată Comisiei Electorale Centrale.22 Alegătorul poate fi înscris numai într-o singură listă electorala şi la o singură secţie de votare în baza actelor ce atestă domiciliul acestora în perimetrul secţiei de votare respective.23 În cazul în care alegătorul îşi schimbă domiciliul în perioada dintre data întocmirii listelor electorale şi data alegerilor, biroul electoral al secţiei de votare, la rugămintea acestuia şi pe baza paşaportului sau a unui alt act de identitate, îi eliberează un certificat pentru drept de vot. Alegătorul care a primit certificat pentru drept de vot confirmă primirea lui semnînd în lista electorală, în dreptul numelui său. Listele electorale se afişeaza în localurile secţiilor de votare cu 10 zile inainte de ziua alegerilor. Un exemplar al listei se păstrează la primărie. Alegătorilor li se comunică, cel mai tîrziu cu 7 zile înainte de ziua alegerilor, sediul secţiei de votare la care ei vor vota.24 Alegătorilor li se asigură posibilitatea de a lua cunostinţă de listele electorale şi de a verifica corectitudinea întocmirii lor. Ei au dreptul să facă contestaţii împotriva neincluderii lor în lista sau excluderii din ea, precum şi împotriva altor erori comise la înscrierea datelor despre sine.
22
Legea nr.1439-XIV din 28.12.2000 Legea nr.268-XIV din 04.02.99 24 Legea N 796-XV din 25.01.2002 23
30
2004
§ 2.4 Votarea Votarea se efectueaza în ziua alegerilor între orele 07.00 si 21.00. Biroul electoral al sectiei de votare aduce la cunostinta publica timpul si locul votarii cel mai tirziu cu 10 zile inainte de ziua alegerilor. In timpul rezervat votarii se interzice de a inchide localul de votare si de a suspenda votarea, cu exceptia cazurilor de dezordine in masa, de calamitati naturale, de alte circumstante neprevazute, care ii pun pe alegatori in pericol sau fac imposibila efectuarea alegerilor. In aceste cazuri, presedintele biroului electoral al sectiei de votare poate suspenda votarea pentru cel mult 2 ore, timp in care va aduce localul sectiei de votare in starea corespunzatoare sau va gasi un alt local, instiintind despre acest fapt alegatorii. Persoanele care au dreptul sa asiste la votare nu pot fi obligate sa paraseasca localul sectiei de votare in timpul suspendarii votarii.25 Votarea se efectueaza in localuri special amenajate cu mese la care se elibereaza buletinele de vot, cu cabine sau camere pentru vot secret si cu urne de vot. Urnele se instaleaza in asa fel incit alegatorul, pentru a se apropia de ele, sa traverseze neaparat cabina sau camera pentru vot secret. Localul sectiei de votare trebuie sa fie dotat cu un numar suficient de cabine sau camere pentru a se evita aglomeratia. Pentru asigurarea unui parcurs ordonat prin sectia de votare si evitarea aglomeratiei, biroul electoral al sectiei de votare stabileste un traseu pentru alegatori, incepind de la intrare, spre mesele la care se elibereaza buletinele, pe urma spre cabinele de vot secret si urnele de vot. Sectia de votare trebuie sa fie amenajata astfel incit sa permita membrilor biroului electoral al sectiei de votare si altor persoane autorizate sa asiste la operatiile electorale, sa supravegheze, in mod continuu, toate aspectele procesului de votare, inclusiv identificarea alegatorului, 25
Monitorul Oficial al R.Moldova nr.81 din 08.12.1997
31
2004
inminarea buletinelor si introducerea lor in urnele de vot, numararea voturilor si intocmirea proceselor-verbale. Sectia de votare se asigura de catre autoritatile administratiei publice locale cu cabine, urne de vot si celelalte materiale necesare. Responsabilitatea pentru organizarea votarii, pentru secretul exprimarii vointei alegatorilor, pentru amenajarea localurilor si pentru mentinerea in ele a ordinii cuvenite o poarta biroul electoral al sectiei de votare. Fiecare alegator voteaza personal. Votarea in locul altor persoane nu se admite. Biroul electoral al sectiei de votare inmineaza alegatorului buletinul de vot, conform listei electorale, numai la prezentarea actului de identitate. La primirea buletinului, alegatorul semneaza in lista electorala in dreptul numelui. Alegatorii din raza sectiei de votare care nu sint inscrisi in listele electorale se inscriu intr-o lista suplimentara la prezentarea documentului ce atesta domicilierea lor in perimetrul sectiei de votare in cauza. In aceeasi lista suplimentara, se inscriu si alegatorii care au venit la sectia de votare cu certificatul pentru drept de vot. Certificatul pentru dreptul de vot ramine la biroul sectiei de votare si se anexeaza la lista suplimentara. Alegatorii care nu au fost inscrisi in listele electorale intocmite la sectiile de votare constituite in afara Republicii Moldova pot fi inscrisi in listele suplimentare, care vor contine: a) numele si prenumele alegatorului; b) data si locul nasterii; c) ultimul loc de domiciliu in Republica Moldova.26 Presedintele si membrii biroului electoral al sectiei de votare voteaza in sectia unde isi desfasoara activitatea, iar daca este necesar, dupa inscrierea lor in lista suplimentara in baza certificatului pentru drept de vot. Presedintele biroului electoral al sectiei de votare duce evidenta evenimentelor importante ce au avut loc in timpul votarii si pe parcursul numararii voturilor. La cererea membrilor biroului 26
Legea nr.1439-XIV din 28.12.2000
32
2004
sau a persoanelor autorizate sa asiste la operatiile electorale, sau a oricarui alegator, presedintele noteaza comentariile si obiectiile expuse de acestia in privinta procedurii votarii intr-un act care se anexeaza la procesele-verbale ale biroului electoral al sectiei de votare.
33
2004
§ 2.5 Validarea mandatelor de deputat În exercitarea mandatului, deputaţii sînt în serviciul poporului. Orice mandat imperativ este nul. În conformitate cu Articolul 69 al Constituţiei Republicii Moldova, Deputaţii intră în exerciţiul mandatului sub condiţia validării. Calitatea de deputat inceteaza la data intrunirii legale a Parlamentului nou ales, in caz de demisie, de ridicare a mandatului, de incompatibilitate sau de deces.27 Calitatea de deputat este incompatibila cu exercitarea oricarei alte functii retribuite, cu exceptia activitatii didactice si stiintifice. Comisia Electorala Centrala, in termen de 48 de ore dupa totalizarea rezultatelor alegerilor, prezinta Curtii Constitutionale actele mentionate la art.60 si listele deputatilor alesi28 si candidatilor supleanti.29 În termen de 10 zile dupa primirea actelor de la Comisia Electorala Centrala, Curtea Constitutionala confirma sau infirma, printr-un aviz, legalitatea alegerilor. Concomitent, Curtea Constitutionala valideaza mandatele deputatilor alesi. In cazul in care alegerile sint declarate legale, Comisia Electorala Centrala elibereaza legitimatii deputatilor alesi.30 Procesul-verbal cu privire la rezultatele alegerilor, insotit de avizul Curtii Constitutionale prin care se confirma legalitatea alegerilor si hotarirea privind validarea a cel putin 2/3 din numarul de mandate de deputat, se transmite Parlamentului in termen de 2 zile. O copie a actelor mentionate se transmite Comisiei Electorale Centrale. Comisia Electorala Centrala dispune publicarea rezultatelor finale ale alegerilor in termen de 24 de ore de la primirea actelor de la Curtea Constitutionala. 27
Legea N 1470-XV din 21.11.2002 Legea nr.1107-XIV din 30.06.2000 29 Sintagma "depupati supleanti" introdusa prin modificarea Legii nr.480 din 02.07.99 se declara neconstitutionala prin Hot. Curtii Constitutionale nr.1 din 11.01.2000 30 Legea nr.480-XIV din 02.07.99 28
34
2004
Concluzii Alegerile au demonstrat că în Republica Moldova se formează un sistem politic pluripartit. Se constituie partide politice care încearcă să-şi găsească imaginea, comportamentul, tactica. Procesul se desfăşoară în condiţii complexe. Pe viitor el va lua forme mai rafinate, va servi la afirmarea democraţiei şi la dezvoltarea unei societăţi civile în Republica Moldova. Alegerile multipartidiste, fiind o formă majoră a democraţiei pluraliste, au generat în Republica Moldova apariţia unor procese şi fenomene politice noi. Concurenţa agenţilor (sau subiecţilor) politici pentru includerea lor în structurile de putere a condus la apariţia în perioada campaniilor electorale a diverselor comportamente atît în cazul formaţiunilor social-politice, cît şi în cel al diferitelor segmente ale electoratului. Confruntarea între diferite interese politice, economice şi sociale a condiţionat atît cristalizarea, cît şi scindarea blocurilor electorale în funcţie de programele politice şi de platformele preelectorale, de simpatiile şi antipatiile diferitelor pături sociale Altfel, scopul este al partidelor politice ce vizează, în primul rînd, specificităţile structurii partidelor, durata existenţei lor, diverşi factori ai stabilităţii lor sociale. Aceste abordări privesc partidele ca pe nişte "asociaţii de oameni avînd propriile sale structuri", ca "formaţiuni sociale relativ trainice şi durabile ce tind spre ocuparea funcţiilor de stat şi avînd o structură a organizării sale interne capabilă să unească liderii de partid din centrele de conducere cu susţinătorii săi de pe scena politică, prin intermediul campaniei electorale, ca prefază a alegerilor parlamentare propriuzise. Alegerile parlamentare ca o condiţie a existenţei activităţii şi afirmării partidelor poitice pe arena politică, sunt de natură să invoce o nouă replică în situaţia actuală a democraţiei, îndeosebi în Republica Moldova, ceea ce ar determina noi tendinţe la nivelul sistemului politic naţional al Republicii Moldova. 35
2004
Bibliografie Literatură în limba română: Monografii, lucrări ştiinţifice, tratate: 1. Platon Fruntaşu ’’Sisteme politice contemporane’’, vol.1, CE USM, Chişinău 2001 2. Duverger M. ’’Political parties’’, L. 1970 3. Virgil Măgureanu ’’Studii de sociologie poitică’’, Bucureşti 1996 4. Sobor E., Andrievschi V. ’’Organizarea campaniei electorale şi tehnologiile elective’’, Fundaţia socium Moldova, Chişinău 1999 5. Trăistaru M. ’’Politologie. Întroducere în studiul teoriei politice’’, Bucureşti 1998 6. Pietre Andrei ’’Sociologie generală’’ edit. Academiei 1970 7. Călin Vîlsan ’’Politologie’’ ed. Economică, Bucureşti 1997 8. Pruteanu Ştefan “Comunicare şi negociere în afaceri”, Iaşi, 1996 9. Cernenco M., Galben A. etc. ’’Istoria politică (1989-2000).Documente şi materiale. Vol. II, Chişinău 2000 10.Valeriu Moşneaga ’’Republica Moldova. Alegerile Parlamentare (1994) şi geografia politică a electoratului, Chişinău 1997 11. Formaţiuni politice din Moldova (1991-1998), Chişinău 1998 12.Cernenco E., Solomon C., etc. Alegerile parlamentare din 1998 în Republica Moldova şi consolidarea sistemului politic pluripartidist. Seria ’’Istorie’’, Chişinău 2000 13.Cojocaru Gheorghe ’’Politica externă a Republicii Moldova’’ Chişinău 1999 Articole, documente, publicaţii, acte , legi: 14.Analele USM, Seria Ştiinţe Socio-Umane, vol.II, Chişinău 2001, pag.218 15.Electorala 1994. Documente şi cifre. Chişinău 1994 16.Evolutia social economica a Republicii Moldova, Editie Anuala, Ministry of Economy, Chisinau, 2000 17.Electorala 1998. Documente şi cifre. Chişinău 1998 18. Legi ale Republicii Moldova (vezi în trimiteri) 19.Veştile sovietului suprem al Guvernului RSSM, 1990, Nr.1 20. Moldova Suverană. -2001.-18 ianuarie Literatură în limba rusă: 21. Единство.- 1996.- 28 decembrie 22. Советская Молдавия. -1989. -27 octombrie 23. Цуркан В., Мошняга В., ’’Парламентские выборы’’ 1998, Chişin 1999 36
2004
