Disertatie - EUROPA 2020

UNIVERSITATEA FACULTATEA SPECIALIZAREA

LUCRARE DE DISERTAŢIE

Coordonator Coordonator ştiinţific Masterand

BUCUREŞTI 2011 1

UNIVERSITATEA FACULTATEA SPECIALIZAREA :

Mediul de afaceri în contextul contextul Europa 2020


BUCURESTI 2011

2

UNIVERSITATEA FACULTATEA SPECIALIZAREA :

Mediul de afaceri în contextul contextul Europa 2020


BUCURESTI 2011

2

CUPRINS Introducere – pg. 4 Cap. I. Caracteristici ale mediului de afaceri din Uniunea Europeană în contextul strategiei Europa 2020 2020

1.1. Specificul mediului de afaceri European – pg. 9 1.2. Provocări actuale pentru firmele europene în contextul globalizării – pg. 13 1.3. Strategia Europa 2020 şi implicaţiile pentru mediul de afaceri – pg. 15 Cap. II. Caracteristici ale eticii în afaceri în Uniunea Europeană

2.1. Etica în afaceri în Uniunea Europeană – pg. 19 2.2. Reglementări europene în domeniul eticii în afaceri – pg. 23 pg. 27 Cap. III. Studiu de caz – pg. Cap. IV. Concluzii – pg. pg. 42

pg. 45 Bibliografie – pg.

3

Introducere Prin lucrarea de faţă “Mediul de afaceri în contextul contextul Europa 2020” 2020” s-a urmărit cunoaşterea strategiei Europa 2020, o strategie de creştere „inteligentă, durabilă şi favorabilă incluziunii”, printr-o mai bună coordonare a politicilor naţionale şi europene. Mult aşteptata strategie Europa 2020, vine după cea mai lungă şi gravă recesiune din istoria UE şi identifică imensele provocări cărora va trebui să le facă faţă. Criza economică a scos în evidenţă deficienţele unei economii care se confruntă deja cu efectele globalizării, cu creşterea presiunii asupra resurselor şi cu fenomenul de îmbătrânire a populaţiei. Comisia consideră că toate aceste probleme pot fi rezolvate dacă Europa este dornică să opteze pentru o piaţă mai ecologică şi mai inovatoare, care să consolideze bunăstarea bunăstarea socială. Strategia se axează pe promovarea industriilor cu emisii scăzute de dioxid de carbon, pe încurajarea elaborării de noi produse, pe dezvoltarea unei economii digitale şi pe modernizarea sectorului educaţiei şi formării. Strategia fixează cinci obiective precise, printre care se numără creşterea ratei de ocupare a forţei de muncă până la cel puţin 75% (de la nivelul actual de 69%) şi creşterea cheltuielilor în domeniul cercetării şi dezvoltării până la 3% din PIB - în prezent, bugetul alocat acestui sector reprezintă doar 2% din PIB, fiind mult mai scăzut decât cel din SUA şi Japonia. Planul reia şi obiectivul „20/20/20” în materie de schimbări climatice - unul dintre cele mai ambiţioase obiective din lume - şi propune o reducere cu 25% a nivelului sărăciei, procent care s-ar putea traduce prin prin îmbunătăţirea condiţiilor de trai pentru circa 20 de milioane de persoane. persoane. În ceea ce priveşte educaţia, Comisia recomandă amplificarea eforturilor menite să conducă la reducerea ratei abandonului şcolar sub nivelul de 10% (faţă de 15%, cât este în prezent) şi creşterea numărului absolvenţilor absolvenţilor de studii superioare cu vârsta sub 30 de ani (de la 31% la 40%). Documentul invită guvernele să stabilească obiective naţionale care să ţină cont de condiţiile existente în fiecare ţară şi să contribuie, în acelaşi timp, la realizarea obiectivelor globale ale UE. Comisia va monitoriza derularea acţiunilor propuse şi va emite avertismente în cazul eventualelor „reacţii neadecvate”. neadecvate”. UE ţine deja sub observaţie finanţele publice pentru a evita producerea unor dezechilibre care ar putea submina zona euro. Noul plan va merge şi mai departe, propunând extinderea monitorizării şi la alte domenii care ar putea avea consecinţe negative asupra competitivităţii europene. Strategia identifică şapte iniţiative-pilot menite să consolideze creşterea economică şi ocuparea forţei de muncă. Acestea includ programe vizând ameliorarea condiţiilor de finanţare şi a accesului la fonduri în domeniul cercetării şi dezvoltării, facilitarea accesului la internet de mare viteză şi utilizarea pe scară mai largă a surselor regenerabile de energie. 4

Introducere

Documentul „Europa 2020 – O strategie europeană pentru o creştere inteligentă, ecologică şi favorabilă incluziunii” propune o imagine de ansamblu a economiei sociale de piaţă a Europei în următorul deceniu, menită să conducă la ieşirea din criza economică şi financiară şi la transformarea Uniunii într-o economie inteligentă, durabilă şi favorabilă incluziunii, cu niveluri ridicate de ocupare a forţei de muncă, de productivitate şi de coeziune socială. România, ca membru al UE, şi-a asumat ţintele generale ale Strategiei 2020, precum şi ţinte naţionale de dezvoltare subsumate documentului european. Europa 2020 propune trei priorităţi care se susţin reciproc: – creştere inteligentă: dezvoltarea unei economii bazate pe cunoaştere şi inovare; – creştere durabilă: promovarea unei economii mai eficiente din punctul de vedere al utilizării resurselor, mai ecologice şi mai competitive; – creştere favorabilă incluziunii: promovarea unei economii cu o rată ridicată a ocupării forţei de muncă, care să asigure coeziunea socială şi teritorială. Europa trebuie să facă faţă provocării de a-şi menţine şi întări poziţia competitivă în contextul globalizării, economiile emergente trec de la concurenţa bazată pe costuri şi imitare la strategii bazate pe inovare. Alte ţări investesc mai mult decât oricând pentru a-i asigura viitorul, pe de altă parte, sporirea nivelului de trai în aceste ţări deschide noi pieţe pentru produsele şi serviciile europene, iar creşterea capacităţilor lor creează noi oportunităţi de colaborare. Trebuie să profităm de aceste oportunităţi, să ne folosim de punctele noastre forte şi să acţionăm rapid şi hotărât pentru a ne construi viitorul, pentru a spori bunăstarea cetăţenilor noştri şi pentru a asigura competitivitatea întreprinderilor noastre. Lucrarea este structurată în patru capitole principale. Deşi nu există o definiţie general acceptată pentru globalizare, economiştii utilizează de obicei termenul pentru a se referi la integrarea internaţională a pieţelor de mărfuri, capital şi forţă de muncă,1) iar utilizând ca punct de reper integrarea în aceste pieţe, este clar faptul că globalizarea nu este un fenomen nou, astfel că începând cu mijlocul secolului XIX au existat cel puţin două etape ale globalizării.2) Comportamentul etic al agenţilor economici este marcat de respectarea riguroasă, benevolă, a unor principii cum sunt: încrederea şi sinceritatea deplină între agenţi; corectitudine în negocieri şi în îndeplinirea obligaţiilor contractuale; respectarea întocmai a tuturor angajamentelor asumate. Acceptarea şi respectarea normelor de etică economică este, de fapt, o problemă de _____________________________

1) M. D. Bordo, A. M. Taylor, J. G. Williamson, Globalization in Historical Perspective, Chicago and London: University of Chicago Press: 1-10, 2003, p. 187. 2) R. E. Baldwin, P. Martin, Two waves of globalization: superficial similarities, fundamental differences, în Siebert, H. (ed.) - Globalization and Labour, Tubingen: J.C.B. Mohr for Kiel Institute of World Economics, 1999, p. 41;

5

Introducere

conştiinţă economică cu un impact puternic asupra cristalizării normelor juridice. Încălcarea lor creează o imagine nefavorabilă asupra agenţilor economici.3) Se poate concluziona că „etica afacerilor – componentă relativ nouă a cercetării ştiinţifice – este un domeniu de studiu aplicativ al eticii, care vizează determinarea principiilor morale şi a codurilor de conduită ce reglementează relaţiile interumane din cadrul organizaţiilor (economice şi comerciale) şi guvernează deciziile oamenilor de afaceri sau ale managerilor”4) Cu cât o societate transnaţională îşi desfăşoară activitatea în mai mult ţări ale lumii, cu atât provocarea culturală pe care o întâmpină managerii este mai accentuată şi imposibil de ignorat. Etica în afacerile internaţionale trebuie să ţină cont atât de valorile universale, general valabile pe plan mondial, cât şi de cele specifice unei anumite culturi sau părţi a lumii în care compania respectivă îşi desfăşoară activitatea de afaceri. Astfel, etica în întreprindere este rentabilă, fiind percepută ca o investiţie pe termen mediu şi lung; ea nu se opune profitului, ci doar acelui profit injust, ilegal sau immoral.5) Calitatea etică a companiei şi a personalului său depinde, în mare măsură, de calităţile, activităţile, politicile, deciziile şi capacitatea de conducere a managerilor săi. Orice manager are o responsabilitate morală deosebită: el trebuie să dea dovadă de un înalt profesionalism, să conducă oamenii spre atingerea corectă a obiectivelor firmei (are rol de leader), să fie un exemplu de conduită pentru colaboratorii săi; mai mult, el trebuie să contribuie la instituţionalizarea eticii în cadrul organizaţiei. Asigurând o conducere etică puternică prin exemplul propriului comportament, managerii firmelor şi, în special, cei de la nivelul cel mai înalt, a căror vizibilitate şi influenţă sunt cele mai mari, realizează progrese esenţiale în obţinerea unui comportament etic din partea angajaţilor. În general, managerii consideră că cele mai importante valori pe care trebuie să le promoveze în rândul angajaţilor sunt: responsabilitatea şi onestitatea, capacitatea, imaginaţia, logica, ambiţia.

Poluarea mediului înconjurător: a devenit, în actualitate, o problemă care atrage atenţia unor grupuri cât mai eterogene de indivizi (consumatori, firme, organizaţii naţionale şi internaţionale, autorităţi publice, mişcări ecologiste etc). Deşi eliminarea deşeurilor toxice este ilegală în multe ţări ale lumii, există firme care continuă să polueze mediul înconjurător, reprezentând un adevărat pericol pentru toţi locuitorii planetei (gravitatea acestei probleme este dată de faptul că ea are un caracter transfrontalier, iar efectele poluării se pot resimţi la distanţe foarte mari faţă de sursa care le-a emis). _____________________________

3) Niţă Dobrotă (coordonator), Dicţionar de Economie, Editura Economică, Bucureşti, 1999, pag. 205; 4) Gabriela Ţigu, Etica Afacerilor în Turism, Editura Uranus, Bucureşti, 2003, pag. 10; 5) Radu Emilian, Managementul Serviciilor: motivaţii, principii, metode, organizare, Editura Expert, 2000; (Capitolul 10, Etică şi Management , autor: Gabriela Ţigu, pag. 253);

6

Cap. I. Caracteristici ale mediului de afaceri din Uniunea Europeană în contextul strategiei Europa 2020

1.1. Specificul mediului de afaceri European O afacere europeană poate fi condusă de o singură persoană, poate fi o firmă mică sau mijlocie, sau poate fi o organizaţie care implică mii de persoane, cu un patrimoniu de sute de milioane de euro, cu baze de producţie, distribuţie etc în mai multe ţări. Nu este neapărat ca firma să fie deţinută de cineva din Europa (de exemplu IBM – International Business Machines este americană). Aceste firme sunt considerate a fi creatoare de bogăţie şi de locuri de muncă. Odată ce scopul principal, acela de maximizare a profitului, este îndeplinit, şi celelalte obiective (minimizarea costurilor, folosirea mai eficientă a resurselor) sunt realizate automat. Comportamentul firmelor nu are însă ca obiectiv doar maximizarea profitului. El este adaptat circumstanţelor macroeconomice şi fazelor ciclului economic prin care trec economiile europene. Mediul de afaceri se referă la condiţiile în care firmele europene operează implicând un număr mare de forţe ce acţionează în acest mediu şi pe baza căreia companiile îşi fundamentează strategiile, tacticile şi activităţile de zi cu zi. Aceşti factori pot include aspecte politice, economice, culturale, religioase şi lingvistice. Internaţionalizarea reprezintă o reală componentă a mediului de afaceri contemporan deoarece ultimele decenii s-au caracterizat prin extinderea afacerilor la nivel planetar şi intensificarea celor existente, apariţia unor modificări spectaculoase în ierarhizarea puterilor economice (la nivel de întreprindere sau chiar la nivel macroeconomic, de state) realizate în funcţie de abordarea relaţiei naţional-internaţional. Rezultatul acestei evoluţii este exprimat şi de creşterea câştigurilor întreprinderilor sau ridicarea nivelului de bunăstare generală a ţărilor şi a cetăţenilor tocmai prin participarea la afacerile internaţionale. Un mediu de afaceri dinamic care asigură concurenţa induce motivările necesare pentru a inova şi pentru a promova creşterea productivităţii. De asemenea, o economie competitivă creează beneficii pentru consumatori şi pentru societate. Forţa fiecărei componente şi modul în care interacţionează unele cu altele variază de la ţară la ţară. Astfel, şi comportamentul firmelor va trebui să se adapteze condiţiilor specifice. Caracteristicile individuale ale fiecărei afaceri, cum ar fi patronatul, abilitatea managementului, politica de resurse umane etc., va particulariza şi succesul fiecărei firme. 7


Credinţele politice ale guvernelor şi politicile prin care ele şi le pun în aplicare au un impact major asupra mediului european al afacerilor. Ele se reflectă mai ales în politicile economice, mai ales cele care vizează creşterea economică. Dar şi alte politici au efecte majore asupra climatului economic. Un alt aspect se referă la faptul că,în situaţii de somaj ridicat sau în contextul unor alte probleme sociale grave, europenii caută vinovaţii. Uneori se consideră că politica din domeniul imigrării pe care o practică statul respectiv are la bază aceste probleme. În afară de aspectele morale ale discriminării rasiale şi religioase,o astfel de politică împiedică funcţionarea pieţei unice care promovează libera circulaţie a forţei de muncă şi a capitalului şi oportunităţi egale pentru toţi. Fără îndoială că diferenţele culturale contribuie la diversitatea oamenilor care locuiesc în Europa, ceea ce înseamnă o mai mare complexitate, dar şi avantajul unei experienţe tot mai bogate. Totuşi, diferenţele culturale înseamnă şi crearea unor bariere, cu implicaţii deosebite asupra afacerilor europene, care, dacă vor sa reuşească în afara pieţei interne, trebuie să ţină cont de ele. 6) Unele firme atunci când fac angajări ţin cont nu numai de cunoaşterea unei limbi străine, ci şi de cunoştinţele legate de cultura acelei ţări. Unele firme oferă cursuri speciale pentru a reuşi o mai bună integrare în mediul respectiv. Firmele trebuie să ţină cont de diferenţele culturale în relaţiile publice, publicitate şi în activitatea curentă. Un element generat de comunicarea la nivel global este folosirea limbii engleze şi introducerea de termeni din aceasta în diferite limbi datorită: internetului, folosirii computerului, a filmelor americane, a programelor prin satelit. Evident că tehnologia are un impact major asupra mediului de afaceri, mai ales tehnologia informaţională. Este greu să ne imaginăm viaţa de zi cu zi fără tehnologiile informaţionale: de la pilotul automat până la sistemele automate de control al traficului în oraşele mari, de la roboţii industriali până la liniile automate de asamblare, pieţele financiare, valutare şi bursiere, comerţul electronic, e banking-ul, e-mailul etc.7) Sistemele legale pot varia semnificativ de la ţară la ţară, atât în ceea ce priveşte conţinutul, cât şi modul în care legile sunt interpretate. Odată cu desăvîrşirea uniunii politice, adoptarea Constituţiei Europene, diferenţele dintre sistemele legale naţionale tind să se diminueze. Sistemul legal al UE se bazează pe dreptul civil, cu reguli şi reglementări detaliate care sunt strict interpretate. _____________________________

6) Simona Gaftoniuc, Finanţe internaţionale, Editura Economică, Bucureşti, 2000, pag. 57; 7) Mihai Korka, Erika Tuşa, Statistica pentru afaceri internaţionale, Editura ASE, Bucureşti, 2004, pag. 23;

8


Guvernele naţionale urmăresc prin legislaţie să împiedice crearea de monopoluri sau carteluri private care să împiedice intrarea altor firme pe piaţă. Acest lucru nu le împiedică, însă, să lase să funcţioneze monopoluri publice pe care să le subvenţioneze masiv. Europa are nevoie de politici care sa sprijine schimbarea, dar aceasta reprezinta o provocare greu de asumat, mai ales pe termen scurt . De multe ori se confrunta cu rezistenta din partea celor cu interese restranse. Desi se misca greu, totusi directia este buna si cum Europa se afla pe un drum cu sens unic, nu este cale de intoarcere. Se spune ca globalizarea si schimbarile tehnologice modifica in prezent regulile jocului. Daca te adaptezi si intri in competitie in economia globala recompensa este cresterea economica si cresterea nivelului de trai. Un efect pozitiv al pieţei europene se concretizează în mai marea concurenţă care se înregistrează între firmele europene, al cărei rezultat principal este reducerea preţurilor. Scăderea preţurilor finale nu a cauzat o reducere a marjelor de venit după cum se observă în bilanţurile marilor firme. După cum se vede, firmele europene au urmărit şi uneori au anticipat procesul de integrare economică şi comportamentul lor proactiv a determinat efecte pozitive pentru performanţa lor sau pentru surplusul consumatorului. Concurenţa mai mare stimulează creşterea investiţiilor în cercetare, dezvoltare a unor firme, cu consecinţe pozitive asupra progresului tehnic general, efecte amplificate de politicile publice de transfer a tehnologiei: datorită acestui lucru inovaţiile se răspândesc între firme şi în întregul sistem economic. Într-o piaţă unică de 450 milioane de consumatori, dimensiunile optime pentru a beneficia de economiile de scară se măresc, modelate pe existenţa a numeroase pieţe naţionale mici, segmentate de bariere tarifare sau netarifare şi de folosirea de valute diferite. Până când activarea potenţialului de creştere oferite de Piaţa Unică nu este eficace, este necesar un profund proces de reorganizare a sistemului industrial european, finalizat cu atingerea acelor dimensiuni necesare pentru a beneficia de economiile de scară, cu caracter tehnic şi economic. Concurenţa între operatorii politici locali în atragerea capitalului extern se bazează pe găsirea unor diferite stimulente pentru localizarea de noi întreprinderi, şi prin intermediul reducerii taxelor şi costurilor operative ale acestor întreprinderi. Asemenea ajutoare de stat intră sub controlul legislaţiei antitrust şi nu trebuie deci, să încalce principiile concurenţei libere între operatorii europeni. Concurenţa între regiunile europene, pentru atragerea de capital industrial extern trebuie oricum considerată un fapt pozitiv care stimulează guvernele să îmbunatăţească condiţiile pentru a stimula spiritul antreprenorial la nivel local, şi pentru a evita delocalizarea întreprinderilor. 9


În realitate, linia de separare între politicile de atragere a investitiilor externe şi politica normală a factorilor( adică politica care încearcă să elimine obstacolele la antreprenoriat) este foarte fină: existenţa de infrastructuri şi de factori productivi calificaţi favorizează capitalul, atât naţional cât şi extern şi reprezintă o formă de investiţie care va fi răsplătită de bogaţia produsă şi distribuită de întreprinderile localizate. Toate ţările europene au activat diverse programe de stimulare a investiţiilor externe, lansarea noii monede comportă costuri şi beneficii pentru firmele manufacturiere care vor contribui la modificarea în profunzime a sistemului industrial european, deci efectele euro sunt dificil de generalizat la tot sistemul industrial european, dar trebuie să fie din când în când analizate în raport cu sectorul economic şi tipologia de firme . Globalizarea a dus la creştearea presiunii competitive asupra firmelor plasate în ţări cu costuri ridicate, care au condus nu numai la transferul capacităţii productive în ţări cu costuri scăzute, dar şi la creşterea productivităţii prin folosirea de inputuri tehnologice . Între timp noile tehnologii au dat naştere la pieţe noi, ca de exemplu calculatoare personale, software şi servicii bazate pe ICT, care au revoluţionat procesul de producţie în multe industrii şi au condus la creşterea sectorului de servicii . Piaţa Internă, creată de Uniunea Europeana, evoluează prin îndepărtarea barierelor, prin recunoaşterea reciprocă şi armonizare. Facilitează comerţul şi schimburile într-o piaţă de 450 milioane după extindere. Aceste schimbări au condus la oportunităţi pentru noua iniţiativă antreprenorială, în special în sfera serviciilor. Complexitatea mărită a proceselor de producţie cere o varietate de inputuri specializate. De asemenea, costurile reduse în transmiterea cunoştinţelor în spaţiu face inputurile provenind de la furnizorii externi relativ mai ieftine. O deschidere mai mare a pieţei permite firmelor axate pe nişe de piaţă să opereze pe o scară mai mare: cea europeană . Uniunea Europeană este confruntată cu o serie de schimbări profunde, rezultând din globalizare şi din provocările unei noi economii bazate pe cunoştinte. Aceste schimbări afectează fiecare aspect al vieţii oamenilor şi cer o transformare radicală a economiei europene, Uniunea trebuie să contureze aceste schimbări într-o manieră consistentă cu valorile ei, cu conceptele societăţii. Trebuie menţionată conştientizarea, la nivel comunitar, a pericolului generat de procesul de încălzire globală, care duce fie la modificarea comportamentului clienţilor, fie la măsuri legislative ale UE (de exemplu, UE a susţinut includerea în preţurile bunurilor şi serviciilor a costurilor implicate de poluare, mai ales în cazul anumitor industrii). Totuşi, Comisia insistă ca acestea să nu reprezinte o formă de barieră neoficială în calea comerţului – alterează piaţa unică. 10


Deşi nu i se acordă importanţa cuvenită,în ultima perioadă, etica în afaceri a devenit un aspect extrem de important în comnicarea şi comportamentul diferiţilor parteneri în afaceri. Firmele trebuie să fie conştiente că extinderea Uniunii înseamnă o piaţă cu cetăţeni care aparţin tot mai multor religii. Creşte semnificativ şi numărul celor care aparţin altor religii, care trebuie luaţi în considerare.

1.2. Provocări actuale pentru firmele europene în contextul globalizării Este deja un lucru cunoscut acela că, globalizarea a devenit un fenomen caracteristic şi dominant al lumii contemporane, stările de lucruri locale, naţionale, regionale iradiază şi formează acest fenomen care va modifica percepţia şi filozofia generală despre existenţă şi dezvoltare, în toate domeniile şi sferele activităţii umane. Firesc, ţinând seama de impactul acestor perspective în viaţa noastră şi mai ales în economie, în evoluţia şi comportamentul firmelor, în managementul acestora, a dus la apariţia managementului afacerilor internaţionale şi face ca viitorul să-l impună ca un segment al managementului general de importanţă vitală. În economie, globalizarea se materializează prin formarea unor firme , care ies de pe piaţa lor locală, tradiţională, şi intră, tot mai profund, pe piaţa mondială, deci pe piaţa globală. Globalizarea, astfel, devine, pentru aceste firme, o fază superioară a internaţionalizării afacerilor lor .8) Aceste transformări au loc, însă, pe o scară largă, şi astfel asistăm la globalizarea vieţii economice în ansamblul ei. Mergem, deci, spre o economie mondială, spre o economie globală, construită pe un alt sistem de interdependenţe, transnaţionale , pe toate segmentele care o formează, producţie, comerţ, finanţe, cercetare ştiinţifică şi tehnologică, alianţe manageriale, etc. Avem de a face cu un alt mediu de afaceri, care trebuie perceput, înţeles şi valorificat ca o oportunitate majoră a viitorului. Avem de a face, însă, cu două concepte distincte, care trebuie percepute şi tratate ca atare: conceptul de internaţionalizare a firmelor, care înseamnă procesul de ieşire a firmelor cu afaceri pe piaţa internaţională şi globalizarea, care înseamnă formarea unor organizaţii a căror piaţă este piaţa mondială, piaţa globală, deci globalizarea este o formă superioară a internaţionalizării afacerilor. Toate aceste mutaţii sunt generate de cauze obiective, care dacă nu sunt luate în seamă expun firmele unor riscuri încă incalculabile. Redăm, mai jos, o parte din aceste cauze : - globalizarea ştiinţei şi tehnologiei, ca urmare liberalizării transferului de cunoştinţe, cunoştinţe la care nu secretul mai interesează, ci rapiditatea cu care sunt transformate în avantaj competitiv; _____________________________

8) Niţă Dobrotă (coordonator Dumitrescu Sterian,Bal Ana, Economia Mondială, Editura Economică, Bucureşti, 2002, pag. 38;

11


- globalizarea identificării şi valorificării resurselor în general; - globalizarea activităţii de marketing, cu efecte la scară globală, cum este, de pildă, fenomenul ,,cocalizării lumii”; - formarea unui sistem financiar global, prin internaţionalizarea activităţii bancare, instituţii financiare mondiale, circulaţia liberă a capitalurilor, liberalizarea şi stimularea investiţiilor străine ; - globalizarea infrastructurii de comunicaţii , care facilitează comunicaţii şi tranzacţii în timp r eal, fluidizând, într-un ritm fără precedent fluxurile economice şi financiare; - impactul tot mai profund al activităţii organismelor mondiale ( cum este cazul Organizaţiei Mondiale a Comerţului); - adâncirea diviziunii internaţionale a muncii şi a interdependenţelor între economiile naţionale, etc. Trecerea la globalizarea vieţii economice este reflectată de evoluţia comerţului mondial, de caracterul tot mai global al strategiilor de piaţă, care au în vedere mondializarea pieţelor, de crearea unei economii globale întemeiate pe interdependenţe transnaţionale, în toate activităţile: producţie, comerţ, servicii, finanţe, etc , bazate pe un nou mediu de afaceri, mult mai complex şi mai dinamic, mai provocator pentru iniţiative mai performante, derulate prin liber schimb. Afacerile internaţionale, în această viziune, necesită un mod de conducere specific, un management de tip internaţional, respectiv managementul afacerilor internaţionale, practicat la nivelul relaţiilor dintre state, dintre organizaţii nestatale şi dintre întreprinderi naţionale cu culturi diferite. Principalele mutaţii care trebuie să se producă în managementul firmelor, sunt, în esenţă. următoarele: - restructurarea întregii activităţi de prevedere şi adecvarea instrumentarului de realizare; - organizarea adecvată a activităţii de piaţă, care presupune crearea de structuri corespunzătoare de producerea şi distribuţia produselor şi serviciilor, în noua perspectivă; - restructurarea activităţii de comunicare, mai cu seamă în domeniul cercetării pieţei şi a promovării afacerilor pe piaţa internaţională; - adaptarea produselor şi serviciilor la noile pieţe şi cerinţe; - restructurarea întregii activităţi de negociere a afacerilor, care, se derulează într-un alt cadru şi în alt mediu de afaceri; - perfecţionarea şi adaptarea sistemului decizional la noile condiţii şi cerinţe; - restructurarea întregii activităţi de contractare a afacerilor , din aceleaşi consideraţii; - selectarea şi combinarea, după alte criterii a metodelor şi tehnicilor manageriale Luate individual şi toate în ansamblu, deci, aceste mutaţii au implicaţii directe şi profunde în managementul firmelor, uşor şi simplu de sesizat, impunându-le o nouă viziune asupra viitorului 12


lor, o nouă viziune asupra comerţului internaţional, o nouă viziune asupra concepţiei şi operaţionalizării obiectului, subsistemelor şi funcţiilor managementului acestora, aspecte asupra cărora, firesc, vom reveni pe parcursul lucrării. Internaţionalizarea firmelor este procesul cel mai complex, mai amplu şi mai urgent care trebuie să se producă în managementul firmelor pentru a se adapta la condiţiile globalizării afacerilor şi pentru a preveni riscurile care însoţesc acest fenomen, dar mai cu seamă pentru a putea beneficia şi pune în valoare avantajele pe care acesta le poate aduce. Motivaţiile pentru accelerarea procesului de internaţionalizare a firmei sunt grupate în două mari segmente: - motivaţii reactive, adică acelea care reprezintă un răspuns la unele cerinţe şi probleme, certe, actuale, care s-au conturat în cadrul firmei, cum ar fi concurenţa ( atât cea locală, naţională şi regională, cât şi cea generală, care obligă firma să-şi caute permanent noi pieţe, altfel rămâne cu capacităţile de producţie descoperite şi, în ansamblu, îşi îngheaţă dezvoltarea), accesul la resurse, la tehnologii, la management performant şi a celorlalte necesităţi, concrete , arătate mai sus; - motivaţii proactive, adică acelea care derivă din strategiile sale de dezvoltare, mai cu seamă de foloasele certe ale creării şi valorificării avantajului competitiv, de consolidarea poziţiei pe piaţă a firmei, de promovarea şi exploatarea mărcii sale, etc. Internaţionalizarea firmei impune modificări profunde în toate subsistemele managementului (informaţional, organizaţional, decizional şi metodologic), în toate funcţiile managementului: prevederea, organizarea, coordonarea, antrenarea şi control-evaluarea şi amplifică cerinţa operaţionalizării neofuncţiilor managementului legate de asigurarea şi utilizarea capitalului de cunoştinţe), precum şi în toate funcţiunile organizaţiilor( cercetare-dezvoltare, producţie, comercială şi de marketing, financiar – contabilă şi de personal. 9) Procesul de internaţionalizare a firmei nu se poate face la întâmplare, doar ca o dorinţă, ca o necesitate în general acceptată, ci, în mod ştiinţific, pe baza unei strategii. Cele mai cunoscute şi răspândite forme de afaceri comerciale internaţionale, sunt: - exportul de mărfuri şi servicii, care constă, în esenţă, doar în vânzarea acestora pe piaţa internaţională; - importul de materii prime, materiale, utilaje, instalaţii, produse pentru modernizare, etc şi reexportul acestora, după procesare, la preţuri şi cu profituri mai mari, care este o formă de export de inteligenţă materializată, mai performantă; - vânzarea dreptului de folosinţă a unei tehnologii, sau comercializarea de cunoştinţe tehnice, prin care mărfurile proprii se pot reproduce, identic, sau mai performant şi vinde pe pieţele internaţionale respective, fiind o formă şi mai avansată de export de inteligenţă proprie; _____________________________

9) Silviu Neguţ, Introducere în Geopolitică, Editura Meteor Press, Bucureşti, 2005: pag. 17;

13


- delocalizarea producţiei, respectiv transferul de tehnologie proprie în străinătate, pentru a produce şi a vinde acolo produsele şi serviciile respective, fiind o formă mai complexă de comerţ internaţional, care presupune performanţe şi eforturi mai mari pentru firmă, dar şi o poziţie mai puternică pe piaţa internaţională; - crearea în străinătate de unităţi proprii de producţie şi comercializare ( sucursale, filiale, societăţi mixte, etc), care este, deja, o prezenţă mai puternic individualizată a firmei pe pieţele respective, şi trebuie pregătită şi promovată ca atare. Realizarea acestora se face prin investiţii directe, care, ca orice investiţie şi mai cu seamă în aceste situaţii, trebuie să aibă la bază o opţiune pe termen lung, care să fie riguros fundamentată. Este vorba, deci, despre entităţi noi create în străinătate, fie ca structuri ale firmei mamă ( sucursale, birouri, etc), fie ca persoane juridice autonome ( filiale) cu o bază instituţionalizată pe termen lung, toate făcând operaţiuni comerciale ( import – export ) , dar şi producţie; - comerţul internaţional cu servicii comerciale , aşa numitul comerţ invizibil ( servicii de transport, asigurări, turism, etc), care valorifică mai deplin baza tehnico-materială proprie sau naţională; - operaţiuni de comerţ exterior combinate ( reexportul, operaţiile comerciale în contra partidă, etc), care vizează, în esenţă, tehnicile internaţionale de valorificare a oportunităţilor de schimb şi de creştere a profitului; - alianţele strategice pentru producţie şi comercializare pe piaţa internaţională, care este forma cea mai modernă şi mai performantă de valorificare a potenţialului propriu pe pieţele internaţionale. Se bazează pe relaţii de durată, concretizate în strategii comune adecvate şi îmbracă forma de asociaţii, consorţii, societăţi mixte, etc, având ca obiect comun operaţiuni de mare anvergură, ca de pildă, crearea de obiective noi livrări la cheie, prin cooperare instituţionalizată.

1.3. Strategia Europa 2020 şi implicaţiile pentru mediul de afaceri Strategia Europa 2020 lansează o nouă viziune pentru economia Europei în următorul deceniu, bazată pe o coordonare extinsă a politicilor economice, pentru a genera o creştere economică şi o ocupare sporită a forţei de muncă care să ajute la relansarea economică şi financiară a Uniunii. Noua strategie se concentrează asupra următoarelor domenii-cheie: cunoaştere şi inovare, o economie mai viabilă, un nivel ridicat de ocupare a forţei de muncă şi incluziune socială. Strategia se axează pe promovarea industriilor cu emisii scăzute de dioxid de carbon, pe încurajarea elaborării de noi produse, pe dezvoltarea unei economii digitale şi pe modernizarea sectorului educaţiei şi formării. Strategia fixează cinci obiective precise, printre care se numără creşterea ratei de ocupare a forţei de muncă până la cel puţin 75% (de la nivelul actual de 69%) şi creşterea cheltuielilor în 14


domeniul cercetării şi dezvoltării până la 3% din PIB - în prezent, bugetul alocat acestui sector reprezintă doar 2% din PIB, fiind mult mai scăzut decât cel din SUA şi Japonia. Noile tehnologii pe care se bazează, din ce în ce mai mult orice organizaţie au drept obiectiv reducerea costurilor şi creşterea calităţii. Nimeni nu se gândeşte însă că noile procese de management nu iau în calcul şi efectele secundare ale producţiei, cum ar fi poluarea. Astfel, efectele de reducere a costurilor unei întreprinderi sunt secundate de creşterea costurilor societăţii. 10) Efectele creşterii economice se exprimă şi prin: • Poluare: Aceasta este dovedită de o creştere tot mai mare a bolilor respiratorii (astm), şi situaţia numeroaselor oraşe care au o calitate a aerului inferioară limitelor recomandate de Uniunea Europeană şi Organizaţia Mondială a Sănătăţii. Cea mai mare contribuţie adusă poluării şi deteriorării stratului de ozon o au transporturile, în special prin folosirea automobilelor. Acestea se răsfrâng asupra maximizării costurilor spitalelor, pierderea unor zile de muncă, dar şi creşterea frecvenţei cancerului. Drept strategie pe termen mediu şi lung, Uniunea Europeană, în parteneriat cu guvernul fiecărei ţări, va încerca să încurajeze folosirea transportului în comun, în detrimentul folosirii automobilelor personale.11) • Deteriorarea stratului de ozon: Numeroşi oameni de ştiinţă au demonstrat cauza efectului de încălzire a pământului prin emisia unor substanţe poluante (ca dioxidul de carbon, dioxidul de nitriu, dioxidul de sulf). Acest efect este justificat de numeroasele boli de cancer ale pielii, atât în Europa cât şi în întreaga lume. Aceste efecte vor avea o influenţă negativă pe termen lung asupra regiunilor mediteraneene, care-şi dezvoltă turismul bazându-se în special pe sezonul cald (soare şi mare). • Schimbări ale anotimpurilor (diferenţele de temperatură): Efectul de încălzire globală, ce influenţează aceste schimbări ale anotimpurilor, determină topirea calotei glaciare ( proces care este deja observat). Toate acestea au profunde implicaţii asupra regiunilor coastei europene care, pe termen lung, ar putea fi abandonate din cauza creşterii nivelului mării. S-a emis o ipoteză conform căreia, dacă ambele calote glaciare s-ar topi, nivelul mării ar creşte cu 50 de metri. 12)

_____________________________

10) Alexandra Horobeţ, Managementul riscului în investiţiile internaţionale, Editura Allbeck, Bucureşti, 2005, pag. 43; 11) Alexa Constantin, Transporturi şi expediţii internaţionale, Editura ASE, Bucureşti, 2001, pag.31; 12) Dumitru Miron, Economia Uniunii Europene, Editura Luceafărul, Bucureşti, 2003, pag. 11;

15


Această instabilitate climatică creşte riscul calamităţilor naturale ca: uragane, inundaţii, secetă, ceea ce maximizează totodată costurile cetăţenilor, sau după caz ale societăţilor de asigurări (dacă vor mai fi în branşă după toate acestea). Totodată se resimt efecte negative şi în agricultură, dispare (se modifică) flora şi fauna (în prezent, trei specii de floră şi faună dispar în fiecare oră datorită distrugerii mediului). • Problema deşeurilor: Uniunea Europeană este un continuu generator de deşeuri. La nivel european colectarea deşeurilor este un subiect ce a ridicat şi ridică numeroase controverse. Mulţi dintre cetăţenii Europei nu privesc cu ochi buni energia nucleară şi, mai ales, deşeurile radioactive, chiar dacă ar exista soluţii sigure şi permanente pentru transportul şi pentru stocarea acestora. Reciclarea deşeurilor şi valorificarea acestora sunt considerate factori-cheie în strategia europeană de combatere a schimbărilor climatice. O societate care se bazează pe principiile şi etica ecologiei nu poate neglija deşeurile şi impactul acestora asupra mediului. Eficienţa sistemului de colectare, reciclare şi reutilizare ţine, aşadar, de profesionalismul autorităţilor locale care manageriază problema. Fiecare dintre noi producem gunoi şi cu toţii am fi interesaţi să îl colectăm selectiv dacă cineva acolo sus, la nivelul administraţiei guvernamentale sau locale, ar şti să ne cointereseze, explicându-ne ce avem de câştigat dacă facem acest lucru. Problema care se pune este în ce măsură sunt autorităţile interesate să determine implicarea cetăţeanului şi să transforme managementul integrat al deşeurilor într-o afacere profitabilă atât pentru mediu cât şi pentru populaţie. Conştientă de diferenţele existente între cei 15 membri vechi şi cei 12 nou-primiţi, Uniunea Europeană încearcă să stabilească obiectivele şi principiile managementului deşeurilor, bazându-se pe statisticile şi informaţiile pe care le deţine deja. Modelul European de management al deşeurilor ţine cont, aşa cum reiese din legislaţia europeană, de respectarea următoarei ierarhii: prevenire, pregătire pentru reutilizare, reciclare, alte tipuri de recuperare (în special recuperarea energiei) şi eliminare. Scopul principal al strategiei elaborate de UE pentru managementul deşeurilor este acela de a reduce procentul deşeurilor depozitate sau incinerate, crescând concomitent procentul deşeurilor reciclate. În ciuda faptului că prinicipiile europene sunt aceleaşi pentru toate statele membre, acestea au generat diferite modele de management al deşeurilor. Deşeurile industriale, cele din construcţii etc. sunt colectate de către asociaţiile de colectare conform înţelegerilor contractuale. Colectarea la domiciliu este diferită în funcţie de strategia fiecărei ţări şi chiar a fiecărei regiuni din aceeaşi ţară. Regulamentele sunt direct aplicate în statele membre şi sunt de asemenea direct adresate tuturor subiecţilor din cadrul Comunităţii. Aceasta înseamnă că Regulamentele UE sunt obligatorii pentru fiecare cetăţean al unuia dintre statele membre. 16


De exemplu, interdicţia de a trimite deşeurile în anumite ţări în curs de dezvoltare, impusă de regulamentul UE în ceea ce priveşte supravegherea şi controlul transportului de deşeuri, este obligatorie pentru fiecare francez, german sau italian, fără a mai fi necesară o lege sau o ordonanţă naţională adiţională. Directivele sunt adresate statelor membre şi, mai presus de toate, menţionează obiectivele ce trebuie atinse cu ajutorul fiecărei directive în parte. Directivele lasă proporţia implementării lor la latitudinea statelor membre, care sunt obligate să adopte legi pentru a îndeplini cerinţele directivei într-o anumită perioadă de timp. Atât în ţările membre UE, cât şi în cele semnatare a convenţiilor OECD, se observă presiuni constante asupra mediului de afaceri în adoptarea unor strategii de protecţie a mediului înconjurător. Analiza SWOT pentru adoptarea unei strategii de protecţie a mediului: Oportunităţi:

- posibilitatea de a adopta noi metode de producţie mult mai eficiente; - posibilitatea de a produce noi bunuri şi servicii eco; - şansa de a îmbunătăţi imaginea firmei şi a produselor sale; Ameninţări:

- competiţia între cei ce au implementat deja politici de mediu; - implementarea neaşteptată a unor noi reglementări guvernamentale anti-poluare; - costurile implementării continue de noi schimbări. Avantaje:

- o echipă de management al mediului profund implicată şi mereu dispusă să adopte noi schimbări; - dorinţa de a reduce costurile şi a spori productivitatea face politicile de mediu mult mai atractive; - existenţa unui sistem TQM (Total Quality Management) care poate fi folosit în realizarea unui management al mediului eficient; Dezavantaje:

- structura organizaţională a întreprinderilor face dificilă adoptarea politicilor mereu schimbătoare în domeniul mediului; - cheltuieli de resurse şi timp pentru educarea forţei de muncă; - nu ne sunt cunoscute realizări mari în domeniul cercetării şi dezvoltării, de aceea vor tr ebui gândite şi regândite noi aspecte. S-au realizat numeroase progrese în privinţa creşterii sustenabile, însă mai este un drum lung de parcurs până la soluţionarea tuturor problemelor existente. În ţări ca Spania, Portugalia şi Grecia nu s-au înregistrat progrese deosebite precum în Marea Britanie sau Franţa, care au avut succese mai mari în implementarea politicilor de mediu. Cele mai mari realizări au venit, însă din partea ţărilor dezvoltate ale Europei, ca Germania şi ţările scandinave. 17

Cap. II. Caracteristici ale eticii în afaceri în Uniunea Europeană

2.1. Etica în afaceri în Uniunea Europeană Afacerile europene se referă la o varietate de activităţi economice ce implică agenţii economici de pe întreg cuprinsul Europei. Etica în afaceri a devenit o preocupare în multe zone ale globului, ca o reacţie împotriva practicilor imorale cu efecte negative în societate, dar şi ca o conştientizare a necesităţii respectării unor reguli morale şi în domeniul economic, ca şi în viaţa de zi cu zi 13). În ultimele 2 decenii, evenimentele din domeniul comerţului si sectorului public au atras atenţia cetăţenilor asupra necesităţii schimbării modului de conducere a acestor activităţi, în sensul creşterii responsabilităţii sociale. Mediul afacerilor a fost influenţat de puternica imigraţie străină din ultimele decenii, când foarte mulţi au căutat succesul cu orice preţ şi mulţi chiar au reuşit să facă avere în scurt timp. Ori standardele etice au fost lăsate deoparte, de cele mai multe ori. Doi factori ar putea fi evidenţiaţi pentru a explica succesul acelor întreprinzători care au acţionat neetic sau chiar ilegal: a) o cultură a indiferenţei, adică o ignorare a culturii naţionale, a specificului localnicilor; b) decăderea sistemului juridic datorită deselor cazuri de corupţie în rândul magistraţilor. Presiunea globalizării, liberalizarea comerţului, dereglementările sunt şi ele teme aprinse în etica afacerilor. O altă problemă “delicată” din punct de vedere etic este “exportul” de slujbe prost plătite către ţări din lumea a treia. Etica afacerilor este totuşi în atenţia majorităţii companiilor care promovează o serie de indicatori de natură etică, cum ar fi: codurile de etică ale companiilor, relaţiile sociale, angajarea femeilor, donaţiile caritabile, sponsorizările, protecţia mediului, relaţiile de muncă, sănătatea şi siguranţa lucrătorilor, implicarea militară şi nucleară a statului etc. În afaceri, adeseori sunt încălcate principii ale unei bune colaborări: lipsa transparenţei, încălcarea cuvântului dat, întârzieri nemotivate (în negocieri, livrări etc.), ascunderea adevărului etc. De un interes deosebit se bucură cultura organizaţionala, climatul moral şi dezvoltarea codurilor de conduită (etice). . În Europa, responsabilitatea individului într-o situaţie conflictuală este analizată împreună cu cea colectivă, socialul fiind mai bine accentuat (de fapt o trăsătură a multor economii naţionale din ţări europene). Un punct de pornire pentru problemele ridicate de etica în afaceri este examinarea ariilor acoperite de Codurile Etice publicate de diferite organizaţii. Aceste coduri scot în evidenţă: -conflictele de interese: apar, de foarte multe ori, motive de îngrijorare cu privire la modul în care managementul unei organizaţii poate pune, mai presus de binele organizaţiei, interesul personal. _____________________________

13) Blackwell Encyclopedic Dictionary of Business Ethics, Editorial Organization, 1997

18


Ideal ar fi ca directorii să nu ia decizii care să conducă la obţinerea unor căştiguri personale, dar acest lucru nu poate fi mereu pus în practica. În principiu autorecompensarea este etică doar în măsura în care este justificată de existenţa unei contraprestaţii echivalente. Practica cadourilor: acordarea sau primirea de cadouri în lumea afacerilor a fost mereu o problema de etică delicată. Ideal ar fi ca aceste cadouri să nu fie privite ca mod de a influenţa afacerile. Totusi, cadourile sunt deseori privite ca semn de respect, de bunăvoinţă şi atât. Japonia este un foarte bun exemplu în acest sens, deoarece cadourile sunt privite ca un lucru obişnuit în lumea afacerilor. În toate mediile, mărimea acestor cadouri este un factor cheie. Cadourile mici, simbolice, nu sunt percepute ca un atentat la etică, dar cadourile de valori foarte mari sunt inacceptabile. Acest lucru este valabil şi pentru mita plătită pentru încurajarea afacerilor, care este total inacceptabilă, dar trebuie recunoscut că apare ca o practică în multe ţări şi multe sectoare economice (cum ar fi industria de apărare).; de aceea, etic ar fi să nu se plătească sau să se primescă mită. Confidentialitatea: în orice domeniu de activitate există anumite secrete care pot avea valoare comercială, dacă sunt relevate. De aceea, este importantă păstrarea confidenţialităţii activităţii desfăşurate. Problema care apare, din punct de vedere etic, este legată de desconspirarea unor activităţi desfăşurate care sunt ilegale sau imorale. Cele mai multe coduri etice prevăd necesitatea păstrării secretului profesional. Aici apare un nou concept care poate fi utilizat în ideea informării celor în drept fără ca repercusiunile unei asemenea acţiuni să cadă asupra celui în cauză. Produsele şi producţia: este cunoscut faptul că societatea aşteaptă respectarea anumitor standarde în ceea ce priveşte procesul de producţie şi produsele obţinute (acest lucru este valabil şi pentru serviciile prestate). Nerespectarea acestor standarde poate conduce la apariţia unor critici severe la adresa producătorilor sau prestatorilor. Practicile cu privire la angajaţi: tratamentul vis-a-vis de angajaţi este o problemă de etică cu care se confruntă lumea afacerilor. Este important ca relaţia angajator-angajat să fie una onestă. Organizaţiile profesionale, indiferent de mărimea lor, încearcă de obicei, sau ar trebui să încerce, să soluţioneze aceste probleme într-un cod etic scris. Cadrul de Etică reprezintă un Cod European de Conduită care are caracter opţional şi neobligatoriu din punct de vedere legal. 14) El reflectă principalele valori şi standarde comune pe care statele membre le consideră importante pentru buna funcţionare a economiei. _____________________________

14) (http://forum.europa.eu.int/).

19


Dezbate pe larg valorile generale de bază, standardele specifice de conduită, măsurile luate în vederea protejării integrităţii şi măsurilor de abordare a situaţiilor în care a fost posibilă o încălcare a principiilor etice. Un cod de conduită bine elaborat şi implementat este un instrument util care clarifică valorile şi standardele de comportament oficial. Un cod de conduită poate fi privit ca o declaraţie a valorilor extinsă care transformă valorile în practică. Majoritatea statelor membre ale Uniunii Europene au introdus o declaraţie a valorilor sau un cod de conduită. Deşi aceste instrumente nu se exclud reciproc şi pot fi utilizate simultan, de regulă codul de conduită include valorile de bază, eliminând astfel necesitatea unei declaraţii distincte. În Uniunea Europeană, în activitatea lor de afaceri, întreprinzătorii sunt invitaţi să acţioneze pentru: -realizarea afacerilor în deplină transparenţă, asigurându-se în condiţiile legii, accesul la informaţii privind produsele şi serviciile oferite de firmă. Este contrară principiilor eticii utilizarea afacerilor pentru desfăşurarea de activităţi clandestine sau având ca unic scop obţinerea de beneficii, facilitaţi, preferinţe, subvenţii sau alocaţii de la bugetul statului; -prevenirea oricărei situaţii în care administratorii afacerii şi angajaţii acesteia oferă sau cer mită pentru indiferent ce serviciu sau contract. Plăţile firmei să reprezinte suma convenită şi cuvenită pentru serviciul furnizat; -evitarea intrării în conflict de interese cu propria firmă, prin alte afaceri, realizarea sponsorizărilor în condiţii de transparenţă şi în strictă conformitate cu legea; -înregistrarea corectă a operaţiunilor financiare ale firmei în documentele contabile, în condiţii de transparentă stabilite de reglementările legale în vigoare; -neangajarea în activităţi comerciale sau financiare de orice fel având ca finalitate acte teroriste, traficul de arme sau droguri, spălarea de bani, alte forme de crima organizată. Relaţia de afaceri cu furnizorii trebuie să se bazeze pe respect reciproc, în acest sens, întreprinzătorii au următoarele responsabilităţi: -să caute corectitudinea şi încrederea în toate relaţiile cu furnizorii, inclusiv în ceea ce priveşte preţurile, licenţele şi alte drepturi; -să asigure furnizorii de implicarea firmei, fără lobby. presiuni şi litigii inutile; -să creeze relaţii de afaceri corecte, de lungă durată, cu furnizorii ce respectă principiile şi etica întreprinzătorului; -să schimbe informaţii cu furnizorii şi să-i antreneze în procesul de planificare al firmei; -să-şi achite obligaţiile către furnizori la timp şi în concordanţă cu raporturile contractuale; -să caute, să încurajeze şi să prefere furnizorii a căror practici, în relaţia cu personalul angajat, respectă demnitatea umană. 20


Prosperitatea şi progresul unei naţiuni se bazează pe o competiţie dreaptă. Responsabilitatea întreprinzătorului în relaţia cu competitorii vizează respectarea următoarelor principii: -să promoveze un comportament competitiv benefic din punct de vedere social şi al protecţiei mediului; -să dovedească respect faţa de competitori; -să nu facă afirmaţii false sau să întreprindă acţiuni care ar putea să afecteze imaginea sau prestigiul competitorilor; -să nu caute favoruri care să garanteze "securitatea" competiţiei; -să respecte atât proprietatea tangibilă, cât şi pe cea intelectuală; -să refuze procurarea informaţiilor comerciale prin mijloace neoneste şi non-etice. Uniunea Europeană pune bază pe principiul unei relaţii etice între angajaţi şi angajatori pentru: -promovarea unei culturi în care fiecare angajat să ştie că este respectat şi apreciat corect; -încurajarea comunicării şi opiniilor libere şi deschise; -menţinerea în cadrul firmei a unui mediu corespunzător, orientat spre performanţă; -utilizarea tehnologiilor de lucru (hardware, software, metode, proceduri) optime in funcţie de raportul efort-efect; -să stimuleze orientarea angajaţilor spre protejarea proprietăţii bunurilor şi informaţiilor; -recompensarea performanţelor prin elaborarea unui sistem de politici salariale şi de stimulente materiale care să ofere un grad de satisfacţie profesională, proporţional cu efortul depus în cadrul firmei; -neacceptarea nici unei forme de discriminare; -receptivitate la opiniile celorlalţi; -evidenţierea spiritului de echipă şi a obiectivelor comune; -accentuarea importanţei unei atitudini corespunzătoare specificului. Fiecare întreprinzător are dreptul la un tratament corect, echitabil, fără abuzuri din partea autorităţilor statului, întreprinzătorul, în relaţia cu autorităţile statului va avea o atitudine cooperantă, demnă şi corectă, întreprinzătorul are dreptul la asistenţă din partea instituţiilor statului în vederea aplicării corecte a noilor cerinţe legislative. În relaţiile cu partenerii de afaceri este eficient ca întreprinzătorii să acţioneze în rmătoarele direcţii: -eforturi constante pentru câştigarea reputaţiei de partener de afaceri de încredere, integru şi competent; -desfăşurarea activităţii la cele mai înalte standarde de profesionalism şi moralitate, în vederea atingerii unui nivel de performanţă şi satisfacerii intereselor şi exigenţelor partenerilor de afaceri; 21


2.2. Reglementări europene în domeniul eticii în afaceri Orice activitate durabilă se bazează pe încrederea dintre societăţi, încredere în dorinţa şi capacitatea partenerului de afaceri să îşi îndeplinească obligaţiile asumate prin procesul de negociere. Datorită naturii generice şi complexe a legii şi standardelor, numeroase comunităţi cheie, reprezentate prin asociaţii comerciale, întocmesc şi publică Coduri de conduită pentru membrii acestora, care prezintă aspecte legale şi standarde relevante, chiar şi aspecte de etică. Scopul acestor coduri constă în a servi ca referinţă pentru activităţile de fiecare zi. 15) Scopul principal al dreptului comercial constă în protejarea societăţilor împotriva pierderii de valoare prin forţă sau înşelăciune. Cadrul legal care guvernează raporturile între societăţi poate fi împărţit în patru mari categorii: 1. Identitate societară. 2. Proprietate societară. 3. Cadrul comercial. 4. Mecanismul soluţionării litigiilor. Prima categorie deserveşte obiectivul înfiinţării unei societăţi care să devină un jucător activ în tranzacţiile comerciale, a doua defineşte şi protejează proprietatea şi valorile tranzacţionate, a treia descrie regulile aplicabile derulării activităţii şi a patra descrie procedurile de soluţionare a litigiilor în caz de dezacord privind procesul sau condiţiile. În fiecare categorie există următoarele legi specifice: 1. Identitate societară, legea înfiinţării. 2. Proprietate societară, drepturi de proprietate intelectuală. 3. Cadrul commercial, comerţ internaţional, jurisdicţie, legea contractelor, legea vânzărilor, răspunderea pentru produse şi servicii, concurenţa, protecţia consumatorilor, protecţia datelor, semnături electronice, facturare şi plată, infracţiuni, impozitare.. 4. Mecanismul de soluţionare a litigiilor, soluţionarea alternativă a litigiilor. Deontologia tinde spre a fi înţeleasă ca un set de reguli pe care un profesionist trebuie să le respecte, fie că acestea iîşi au originea în morală, fie că îşi au izvorul în reglementări tehnice. Prin modalităţile concrete de reglementare, deontologia contemporană tinde să devină judiciară, să depindă de un proces de control şi sancţiuni. 16) Deontologia prin natura sa este o parte a moralei, în mod particular este morala care se aplică unei profesii, unei activităţi umane, însă prin sfera de aplicare sfârşeşte adesea în domeniul dreptului, fiind liantul necesar între dreptul profesional şi morala profesională, într-o tendinţă tot mai accentuată de a reduce rolul moralei şi de a-l transforma în drept. _____________________________

15) Dumitru Miron, Economia integrarii europene , ASE, 2002, pg. 51; 16) http://europa.eu.int/comm/internal_market/en/speeches/hearing.htm;

22


Europa trebuie să acţioneze pentru a favoriza creşterea gradului de prosperitate şi crearea de locuri de muncă şi trebuie să acţioneze urgent, în contextul crizei financiare. De aceea, Comisia Europeană a adoptat „Actul privind piaţa unică”. Acesta conţine o serie de măsuri destinate să dea un nou impuls economiei europene şi să contribuie la crearea de locuri de muncă. De asemenea, este necesară consolidarea încrederii în piaţa unică, pentru a contribui la stimularea creşterii economice. UE trebuie să acţioneze cu mai multă convingere pentru a demonstra că piaţa unică aduce progrese pe plan social şi poate fi în avantajul consumatorilor, al lucrătorilor şi al întreprinderilor mici. A duce afacerea dincolo de graniţele naţionale înseamnă a intra pe noi pieţe şi a multiplica numărul potenţialilor clienţi şi al oportunităţilor de afaceri. Dar creşte astfel şi numărul reglementărilor ce trebuie aplicate. Un mediu de afaceri favorabil reprezintă o precondiţie pentru creşterea şi prosperitatea întrprinderilor. UE acţionează pentru a reduce birocraţia şi a armoniza legislaţia, cum ar fi dreptul societăţilor comerciale, dreptul contractual, legislaţia privind contabilitatea şi cea privind achiziţiile publice. UE acţionează în vederea unei mai mari transparenţe şi comparabilităţi ale situaţiilor financiare furnizate de companii. Instrumentele de măsură sunt esenţiale pentru a asigura precizia măsurătorilor, în special pentru tranzacţiile efectuate de consumatori şi industrie în viaţa de zi cu zi: exemplele includ contoarele de apă, contoarele pentru taxiuri, contoarele de electricitate şi aparatele de cântărit. Legislaţia europeană promovează inovaţia tehnologică rapidă şi selecţia în conformitate cu anumite proceduri de evaluare.17) Preambalajele reprezintă produse şi materiale de ambalare. Conţinutul preambalajelor trebuie măsurat în scopul determinării cantităţii de produs din interior. Aici intervine metrologia. Aceasta permite producătorilor şi autorităţilor să verifice cu precizie dimensiunile şi greutatea tuturor produselor preambalate. Unităţile de măsură sunt esenţiale în viaţa cotidiană, pentru garantarea tranzacţiilor şi protejarea sănătăţii şi siguranţei. Prin standardizare, comerţul internaţional, concurenţa şi acceptarea inovaţiilor de către piaţă devin mai uşoare. Aducând o valoare semnificativă întrprinderilor, standardizarea rămâne una dintre cele mai mari provocări în acest domeniu. O piaţă de capital funcţionează producându-şi efectele benefice pentru economia unei ţări numai dacă investitorii au încredere în instituţiile şi mecanismele specifice acesteia. _____________________________

17) I. Stancu, Gestiunea financiara, Editura Economica, editia a II a, 1994, p. 27;

23


Încrederea investitorilor este efectul unui cadru legislativ stabil şi eficient prin care acestora le sunt garantate accesul egal la informaţii cu privire la instrumentele financiare tranzacţionate şi protecţia în cazul apariţiei unor comportamente ilicite. Astfel, pe de o parte, transparenţa operaţiunilor bursiere este legată indisolubil de furnizarea continuă şi corectă de informaţii în special de către şi despre emitenţii de valori mobiliare. Pe de altă parte, se pune şi problema utilizării cu bună-credinţă a acestor informaţii de către participanţii la tranzacţii, indiferent dacă sunt făcute publice sau urmează în mod necesar să fie divulgate publicului interesat. În acelaşi timp, participanţii la piaţa de capital nu trebuie să fie văzuţi doar ca beneficiari ai unor valori juridice imuabile – aequitas şi bona fides – ci, deopotrivă, trebuie să se constituie în apărători ai acestor valori, să le promoveze prin comportamentul pe care îl adoptă atunci când tranzacţionează. În consecinţă, principiul transparenţei, alături de cel al integrităţii, este fundamental în construcţia cadrului legal şi instituţional menit să asigure funcţionarea unei pieţe de capital. De la infiinţarea sa, Uniunea Europeană şi-a extins nu numai dimensiunea, prin aderarea de noi state membre, ci şi domeniile în care a dezvoltat o politică comună europeană. Uniunea Europeană a creat piaţa unică internă printr-un sistem de legi şi reglementări ce garantează libertatea de circulaţie a persoanelor, bunurilor, serviciilor şi capitalurilor. A dezvoltat politici comune pentru comerţ, agricultură şi pescuit. De asemenea a luat măsuri pentru punerea în practică a unei politici europene pentru dezvoltarea regională. In 1999 a introdus moneda unică, Euro, ce a fost adoptată de 15 din statele membre. UE şi-a întărit poziţia în ceea ce priveşte politica comuna externă, justiţia şi afacerile interne. Cu aproape 500 de milioane de locuitori, Uniunea Europeană produce peste 30% din PIB-ul mondial, devenind astfel un jucător de prim rang pe plan mondial. Tratatul de instituire a Comunităţii Economice Europene ce prevede crearea unei pieţe comune având la bază principiul liberei circulaţii (a bunurilor, serviciilor, capitalurilor si persoanelor), a stat la baza coordonării treptate a politicilor statelor membre şi la dezvoltarea ulterioară a politicilor comune europene. Procesul de armonizare a legislaţiei naţionale cu reglementările europene în materie de corupţie este unul anevoios, atât datorită dificultăţilor întâmpinate pe plan intern, cât şi datorită faptului că există necorelări şi contradicţii inclusiv la nivelul textelor europene Deputaţii europeni propun ca noua strategie europeană privind TVA-ul să aibă ca obiective principale: reducerea sarcinilor administrative, eliminarea obstacolelor fiscale şi ameliorarea _____________________________

18) Dumitru Miron, op. cit., p. 43;

24


mediului de afaceri, în special pentru întreprinderile mici şi mijlocii şi pentru cele care utilizează intensiv forţa de muncă. Orice cod juridic încorporează multe învăţături morale, iar considerentele de natură etică joacă un rol important în interpretarea şi în evoluţia legii. Sistemul juridic s-ar prăbuşi fără o majoritate de oameni care să respecte majoritatea legilor în majoritatea situaţiilor şi dacă martorii nu ar spune niciodată adevărul sau dacă judecătorii nu ar pronunţa nici o sentinţă corectă fără teama de sancţiuni. Un sistem de legi nu-şi poate îndeplini funcţia socială atunci când prescripţiile juridice sunt ambigui şi contradictorii, când magistraţii şi poliţiştii sunt corupţi şi, mai ales, când un număr semnificativ de oameni obişnuiesc să încalce legea în mod frecvent, fără cel mai palid sentiment de vină, ruşine sau regret. Moralitatea unei naţiuni este coloana vertebrală a sistemului său juridic, iar dacă aceasta nu este dreaptă şi rezistentă, atunci întregul corp al justiţiei va fi hâd şi slăbănog, strâmb şi pervers. În condiţiile în care corupţia, mita şi presiunea politică tind să vicieze competiţia corectă şi să blocheze mecanismele „naturale” ale economiei de piaţă, a respecta sau a nesocoti legea poate să devină o decizie morală critică, atâta timp cât tot mai multe firme se văd forţate să aleagă între legalitate sau faliment. Dată fiind concurenţa de pe piaţă, un om de afaceri nu poate face altceva decât să cumpere pe cât poate de ieftin şi să vândă pe cât poate de scump. În orice caz, presupunând că ar fi cu putinţă, un adevărat businessman s-ar comporta iraţional dacă nu ar face astfel. Se admite că există un cadru legal în care agentul economic trebuie să opereze şi că este recomandabil să nu se forţeze limitele legii, dar nimic mai mult. „Respectă-ţi cuvântul dat” este o regulă morală universală, care în afaceri se traduce prin „Onorează-ţi contractele”. Mult timp înainte de a fi fost instituită ca prescripţie juridică, această obligaţie morală a fost o regulă fundamentală în mediul de afaceri. Reglementările legale sunt, de multe ori, influenţate de factori extraeconomici: idealuri sociale, interese politice sau credinţe religioase, care au consecinţe în sfera economiei. În unele cazuri, aceste consecinţe sunt în conflict cu logica şi cu moralitatea intrinsecă a afacerilor. Reglementările guvernamentale intrezic anumite procese de producţie, fabricarea unor produse, folosirea unor materiale sau efectul unor practici comerciale. Firmele trebuie să cunoască ce este intrezis în afaceri şi să respecte aceste norme legale. Datorită caracterului lor imperativ reglementările guvernamentale fac afacerile unei firme să fie legale sau ilegale. Dacă reglementările guvernamentale sunt insuficiente astfel încât consumatorii ar fi afectaţi atunci afacerea este considerată legală dar neetica.

25

Cap. III. Studiu de caz - Europa2020 şi mediul înconjurător Unul dintre ţelurile politicii de mediu a Comunităţii este un mai bun acces la informaţiile despre starea mediului oferit populaţiei. Cu cât publicul este mai bine informat despre starea mediului, cu atât el poate să-şi asume mai bine rolul său în ceea ce priveşte co-responsabilitatea în crearea politicii de mediu europene. Directiva cu privire la accesul la informaţia despre mediu prevede ca autorităţile din cadrul statelor membre trebuie să furnizeze anumite date despre starea mediului tuturor cetăţenilor lor, la cerere. Comisia doreşte o Directivă care să oblige chiar instituţiile UE să furnizeze informaţii similare. Directiva cu privire la evaluarea efectelor anumitor proiecte publice şi particulare asupra mediului obligă statele membre să efectueze o evaluare completă a antreprizelor pentru a releva posibilele impacturi negative asupra mediului înainte de aprobarea lor. Aceasta se aplică, de exemplu, în cazul cererilor cu privire la construcţia anumitor centrale industriale depăşind anumite dimensiuni şi al proiectelor de construcţie a marilor autostrăzi. Introducerea evaluării impactului asupra mediului ca un instrument este în mare parte rezultatul politicii europene a mediului. În cele mai multe dintre statele membre, evaluarea impactului asupra mediului a fost introdusă numai ca reacţie la Directiva UE. Instrumentul evaluării impactului asupra mediului este un model pentru conservarea naturii pe bază de prevenire, de vreme ce anumite proiecte nu pot fi aprobate decât după verificarea posibilelor efecte negative asupra mediului. Evaluarea este un fel de control tehnic preventiv, pentru anumite antreprize. Directiva prevede, de asemenea, implicarea populaţiei în diferite moduri. Pe lângă datoria generală de a informa întregul public, părţilor direct afectate (cum ar fi vecinii) trebuie să li se ofere şansa unei audieri înainte de a fi dată aprobarea oficială. Aceste scopuri sunt, de asemenea, urmărite în evaluări de mediu pentru anumite planuri şi programe înaintate Comisiei. Nu mai este vorba despre planuri de construcţie individuale, care sunt verificate cu privire la efectul asupra mediului, ci de planuri politice, cum ar fi planurile cu privire la zone întregi de alocare de terenuri. Noua directivă stabileşte ţinte ambiţioase pentru ameliorarea stării de sănătate a cetăţenilor şi a calităţii mediului pînă în 2020. Cu toate acestea, din cauza dificultăţilor cu care se confruntă mai multe state membre, termenul aplicării directivei poate fi extins. În cazul PM10, pentru care declaraţiile mandatorii au intrat în vigoare din 2005, termenul poate fi extins pînă la 10 iunie 2011. În cazul în care prevederile directivei nu sînt îndeplinite sau cererea de extindere a termenului nu este trimisă, se vor adopta acţiuni juridice împotriva statului în cauză. 26

Cap. III. Studiu de caz - Europa2020 şi mediul înconjurător

Teoretic, România n-ar trebui să-şi facă prea multe griji. Potrivit documentelor aceleiaşi Comisii Europene, ţara noastră se află pe locul al cincilea între statele UE în ceea ce priveşte reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, fiind devansată de Bulgaria, Estonia, Letonia şi Lituania. Banca Mondială estimează la 6,1 miliarde euro costul pe care România îl va suporta până în 2015 pentru conformarea la angajamentele de mediu ale Uniunii Europene şi la 12,5 miliarde euro până în 2020, potrivit unui raport realizat de Centrul Român de Politici Europene (CRPE). Potrivit documentului, contribuţia României la obiectivele generale ale UE ar consta în creşterea cotei energiei regenerabile, precum şi în proiecte de eficienţă energetică în clădiri rezidenţiale, în industrie şi transport. Raportul avertizează şi că unele dintre unităţile de generare de energie electrică (de la Turceni, Rovinari etc) vor trebui să fie închise treptat din cauza emisiilor de oxizi de azot (NOx) şi dioxid de sulf (SO2), dacă nu vor fi făcute investiţii pentru ca acestea să funcţioneze “curat”, şi vor trebui să plătească pentru emisiile suplimentare de CO2. Principala cauză a întârzierilor în investiţiile de “curăţare” a energiei produse de aceste unităţi ţine de lipsa banilor pentru a efectua aceste investiţii costisitoare, deoarece valoarea totală a fondurilor UE disponibile pentru energie este de circa 700 milioane euro, în timp ce investiţiile necesare în producţia de energie electrică ar fi de până la 35 miliarde euro în următorii 10 ani, doar pentru a aduce generarea de energie termică la standardele de eficienţă şi emisie internaţionale. “Ca o consecinţă a acestor politici inconsistente care au speriat investitorii privaţi şi au întârziat privatizările, România se confruntă cu un risc serios în ce priveşte furnizarea de energie electrică. În următoarele două decenii aproximativ 50% din producţia de energie electrică ar trebui să fie complet închisă. Ne-am putea confrunta chiar cu pene şi deficite de curent”, se mai precizează în raport. România se află în întârziere şi în ce priveşte reabilitarea blocurilor, iar legat de tranzacţionarea emisiilor de CO2 politicile derulate până în prezent sunt incoerente, mai precizează CRPE, al cărui raport a apărut în cadrul proiectului “România activă în dezbaterile europene” şi a fost finanţat de Fundaţia Soros în cadrul Iniţiativei de Politică Externă. 19) Negocierile între statele membre UE nu s-au încheiat cu un acord ferm în ce priveşte angajamentele financiare de ajutor pentru ţările sărace. CE ar fi preferat un acord prin care UE să ajute ţările în curs de dezvoltare cu 1,5 miliarde euro în perioada 2010-2012 şi 15 miliarde euro anual pentru intervalul 2013-2020, însă Germania a susţinut că este prematur să se facă angajamente ferme înainte de a vedea la Copenhaga cu cât sunt dispuse să contribuie alte state dezvoltate. _____________________________

19) http://www.bloombiz.ro/finante;

27


De altfel, există neînţelegeri şi în cadrul UE, după ce vechii membri preferă principiul “poluatorul plăteşte”, iar noii membri, printre care şi România, consideră că ar trebui plătit în funcţie de averea fiecărui stat membru. Până în 2013, morile de vânt şi panourile solare nu vor mai fi o raritate. Asta dacă banii alocaţi pentru energia regenerabilă – adică 191,5 milioane de euro vor fi cheltuiţi cum trebuie. La această sumă se mai adaugă alte peste 250 de milioane de euro, alocaţi pentru managementul energetic. Vedem în România dorinţa politică de a susţine energia eoliană. Guvernul României şi-a fixat obiective promiţătoare pentru energia eoliană.Transelectrica investeşte substanţial în extinderea reţelei, astfel încât aceasta să poată prelua o cantitate importantă de energie regenerabilă. Poluarea aerului în unele zone ale României a depăşit limitele anuale pentru sănătatea umană, în ceea ce priveşte concentraţiile de dioxid de azot, dioxid de sulf, pulberile în suspensie şi metalele grele. Concentraţiile medii anuale de dioxid de azot în aerul înconjurător arată depăşiri ale valorii limite anuale pentru sănătatea umană în unele aglomerări urbane, respectiv: Bucureşti, la două staţii care monitorizează poluarea provenită din trafic (Mihai Bravu şi Cercul Militar) şi la o staţie de tip industrial (Dr. Taberei); Braşov – la staţia de fond urban; Constanţa – la staţia de trafic. Nu a fost depăşită valoarea limită anuală pentru protecţia vegetaţiei (30 μg/m3) a concentraţiei de oxizi de azot (NOx) la staţiile destinate monitorizării ecosistemelor şi vegetaţiei. Concentraţia de dioxid de sulf a depăşit valoarea limită orară pentru protecţia sănătăţii umane (350 μg/m3) într-un număr de ore mai mare decât numărul maxim permis pe an (24), la o staţie din Baia Mare, precum şi la staţiile din Copşa Mică şi Mediaş. La aceste staţii s-a depăşit, de asemenea, valoarea limită zilnică pentru protecţia sănătăţii. 20) Concentraţia dioxidului de sulf, la staţiile destinate monitorizării ecosistemelor şi vegetaţiei (staţii de fond rural/regional), nu a depăşit valoarea limită anuală (20 μg/m3) pentru protecţia vegetaţiei. Valorile concentraţiilor medii anuale de PM10 (pulberi în suspensie), înregistrate prin metoda automată, au depăşit valoarea limită (40 μg/mc) anuală pentru protecţia sănătăţii umane cu preponderenţă în zonele urbane, precum şi la staţiile ce suportă influenţa unor mari poluatori industriali (Baia Mare, Rovinari) În aglomerările urbane Bucureşti, Craiova, Cluj, Iaşi, pulberile în suspensie au fost măsurate prin metoda de referinţă gravimetrică. Media anuală a depăşit valoarea limită anuală pentru protecţia sănătăţii umane în toate cele patru aglomerări.21) _____________________________

20) http://www.scritube.com; 21) http://www.ecomagazin.ro/poluarea;

28


De asemenea, în toate cele patru aglomerări menţionate, media zilnică a depăşit valoarea de 50 μg/m3, de mai mult de 35 de ori. Concentraţiile cele mai mari au fost înregistrate la staţiile de monitorizare a traficului. Valori ridicate ale concentraţiilor de metale grele se înregistrează în două zone cu poluare istorică, în judeţele Maramureş şi Sibiu, în localităţile Baia Mare, Copşa Mică şi Mediaş. Metalele grele rezultă din activitatea industrială specifică, dar şi din pulberile cu conţinut în metale grele, antrenate de la iazurile de decantare din zona Baia Mare. 22) Activităţile miniere de extragere şi valorificare a substanţelor minerale utile au deschis calea către civilizaţie, progres şi bunăstare pentru multe ţări ale lumii, printre care se numără şi România. Condiţiile de zăcământ din România sunt, în general, grele şi foarte grele, exemplificate prin: tectonica complicată, rezerve mici, strate şi filoane subţiri, conţinuturi utile reduse, adâncime mare de exploatare, condiţii hidrogeologice dificile etc. În astfel de zăcăminte nu s-au putut organiza şi dezvolta decât exploatări miniere de mică anvergură, dar cu o influenţă puternică şi uşor sesizabilă asupra factorilor de mediu. Fiecare dintre elementele enumerate, specifice industriei miniere din România, reprezintă factori nefavorabili pentru protecţia mediului înconjurător. Influenţa se manifestă în toate fazele proceselor tehnologice de exploatare şi preparare. Indiferent de metoda aplicată, pentru valorificarea unui zăcământ sunt necesare numeroase şi diferite operaţii şi procese fizice şi chimice, în urma cărora rezultă, pe de-o parte, substanţa minerală utilă, iar, pe de altă parte, materia sterilă extrasă din zăcământ odată cu utilul. Poluarea în Baia Mare este prezentă deja de multă vreme datorită mineritului cât şi a extracţiei şi prelucrării materialelor neferoase. Baia Mare este o depresiune industrială dezvoltată în producţia de plumb şi aur ceea ce aduce pe lângă satisfacţiile materiale şi insatisfacţii majore privind poluarea. Această poluare se resimte atât la nivelul solului cât şi în apă şi aer. Principalele surse de poluare ale solului sunt.23) reziduuri menajere (ca rezultat al activităţii zilnice a oamenilor); reziduuri agro-zootehnice (care provin din această ramură economică); reziduuri industriale (rezultate din procesele tehnologice folosite în activitatea economică din această ramură. Printre poluanţii proveniţi din industrie în Baia Mare un loc de frunte îl ocupă plumbul. Pe lângă plumb în Baia Mare s-a mai constatat o poluare însemnată şi cu alte metale grele cum ar fi: cupru, zinc, mangan, cobalt, cadmiu, cianuri şi sulf. _____________________________

22) http://chimie-biologie.ubm.ro/RIVAM/; 23) Negulescu M., Vaicum L., ş.a. Protecţia mediului înconjurător,Editura Tehnică, 1995, p. 71;

29


Cei mai mari poluatori ai tuturor mediilor sol, apă şi aer sunt: Phoenix, Romplumb, Remin şi Aurul. În mod frecvent concentraţiile maxime sunt superioare depăşind concentraţia.maximă admisă la toate tipurile de poluanţi în sol. Printre marile bogăţii ale planetei noastre, componentă esenţială a mediului, apa reprezintă una din substanţele fundamentale care a stat la originea apariţiei vieţii pe Pământ. Apa este atât de scumpă înâat poate costa chiar viaţa. Sursele de poluare ale apei sunt multiple: Ape uzate menajere Ape uzate din zootehnie Ape uzate industriale O sursă reală şi deosebit de primejdioasă pentru apă, ca şi pentru sol sau aer o reprezintă cianura folosită de S.C Aurul pentru tratarea sterilului, tehnică interzisă de altfel de Uniunea Europeană. Cianura afectează grav lanţurile trofice. Industria metalurgiei neferoase din zonă constituie sursa unor noxe cum sunt: plumbul, cuprul zincul, cadmiul, etc. Cel mai mare şi mai bun exemplu în majora poluare a apelor din Baia Mare este râul Săsar care este încadrat în categoria de "pustiire biologică" fiind considerat practic un râu mort cu biocenoza compromisă din care mai supraveţuiesc doar nişte bacterii. În acest fel Baia Mare figurează în topul celor mai poluate centre din ţară. Aerul, pe lângă rolul de protecţie cunoscut are o importanţă deosebită pentru viaţă în general. În Baia Mare elementele care poluează aerul cel mai mult sunt plumbul şi oxizii de sulf cu frecvenţa cea mai mare în zona oraşului având un rol cancerigen. Cel mai sensibil şi vulnerabil segment al populaţiei faţă de poluare în general şi faţă de poluarea cu plumb în special, îl reprezintă copiii urmat îndeaproape de vârstnici. Poluarea de fond a oraşului Baia Mare este asigurată de către cele două unităţi bine cunoscute S.C. Romplumb şi S.C. Pheonix la care se adaugă şi alte surse printre care: centrale termice, industria locală, autovehicolele şi multe altele. Romplumb Baia Mare este o companie de stat producătoare de plumb din România. A fost înfiinţată în anul 1990, ca societate comercială pe acţiuni din ramura metalurgie neferoasă, având iniţial denumirea de „Imn Firiza”, iar din ianuarie 1991 şi-a schimbat numele în Romplumb SA Baia Mare.

30

Activitatea principală a societăţii o constituie obţinerea plumbului decuprat din concentrate selective de plumb, prin prelucrarea pirometalurgică a concentratelor de plumb. Societatea produce plumb decuprat sub formă de lingouri de circa două tone. Cap. III. Studiu de caz - Europa2020 şi mediul înconjurător

În septembrie 2007, Romplumb a depăşit de 3,5 ori valoarea maximă admisă a indicatorului de poluare cu plumb şi de 5,9 ori indicatorul pentru cadmiu, pulberile toxice împrăştiindu-se pe o suprafaţă de peste şase kilometri, în zona oraşului Baia Mare. Poluarea aerului în Baia Mare se va reduce considerabil, aşa promit reprezentantii uzinei Romplumb, care au reuşit montarea instalatiei de captare a bioxidului de sulf. Societatea Romplumb a avut termen data de 31 decembrie 2010 pentru a-şi monta o instalaţie de captare a dioxidului de sulf, în scopul reducerii poluării aerului.24) Fără această tehnologie nouă, uzina nu şi-ar fi putut continua activitatea pe o perioadă de cel puţin şapte ani. Instalaţia a fost montată recent, investiţia ridicându-se la suma de 2 milioane euro. Ecologiştii din Baia Mare sunt însă sceptici în ce priveste eficienţa acestei instalaţii. Se va diminua probabil gradul de poluare, dar poluarea nu are grade de comparaţie. Poluarea ori există ori nu. Instalaţia care va reduce gradul de poluare în Baia Mare va fi supusă testării şi în funcţie de performanţele acesteia, se va hotărî dacă societatea va continua să funcţioneze sau nu. Acolo unde sunt depăşiri şi se încalcă legea, amenzile vor fi foarte mari şi se va merge până la retragerea autorizaţiei de funcţionare Autorităţile băimărene ezită să închidă combinatul Romplumb, luând în calcul şi aspectul social şi beneficiile economice ale funcţionării uzinei, respectiv faptul că Romplumb întreţine momentan 550 de familii. Acest lucru nu înseamnă însă ca activitatea societăţii va fi tolerată, în cazul în care se vor depăşi din nou limitele de poluare admise de lege. Discuţiile pe marginea acestui subiect în cadrul Primăriei Baia Mare vin după dezbaterile furtunoase care au avut loc în lunile martie şi aprilie 2010, privind funcţionarea Romplumb şi Romaltyn şi după un referendum antipoluare eşuat din cauza absenteismului la urne. Cât despre funcţionarea Romaltyn, autorităţile rămân pe poziţii şi spun că nu vor autorizaţie de funcţionare, urmând ca instanţa să decidă soarta acestei companii. 25) Una din cele mai frumoase şi valoroase zone de agrement din România, Lacul Firiza, este, de asemenea, grav afectat de poluare. Analiza atentă a calităţii apei potabile din Lacul Firiza precizează influenţa indirectă a noxelor din apa potabilă asupra sănătăţii băimărenilor. Cadmiul pătrunde cu uşurinţă în lanţul trofic şi afectează sănătatea consumatorilor de peşte, deoarece noxele acestea ajung şi în Păstrăvăria Pistruia, care este în aval de Lacul Firiza.

31

Analizele foliare la arbuştii fructiferi indică pericolul intoxicării cu sulf. Arborii fructiferi conţin în frunze noxe care indică pericolul intoxicării prin consumul fructelor cu fier şi mangan. _____________________________

24) Rojanschi, V., Bran, F., Diaconu Gh., Protecţia şi ingineria mediului, Editura Economică, 1997, p. 53; 25) http://horjpavel.wordpress.com; Cap. III. Studiu de caz - Europa2020 şi mediul înconjurător

Nu se va mai autoriza funcţionarea, unor uzine poluatoare, cu saci din iută la ROMPLUB ori cu hornuri fără filtre sau supraînălţate la CUPROM, în Baia Mare, care dispersează noxele pe o suprafaţă mare, poluând zonele de agrement din jurul oraşului Baia Mare, livezile, grădinile de legume, fâneţele şi păşunile din satele care aprovizionează cu produse lactate, carne, legume, struguri şi fructe intoxicate cu noxe. Agenţia pentru Protecţia Consumatorului va insista pe verificarea produselor lactate, a cărnii, a legumelor, strugurilor şi fructelor consumate în Baia Mare şi împrejurimi (Mocira, Recea, Săsar, Lăpuşel, Satu Nou, Groşi etc.), ori în Copşa Mică şi împrejurimi (Târnava, Şeica Mică, Micăsaşa, Axente Sever). Se va interzice recoltarea fructelor de pădure şi a plantelor medicinale din zonele poluate şi se vor populariza simptomele poluării pe frunzele plantelor medicinale şi ale arbuştilor fructiferi, descrise şi ilustrate în lucrări de specialitate. Se va publica şi se va analiza Raportul de Stare a Mediului, dezbătându-se în presă bolile specifice noxelor, mortalitatea infantilă şi speranţa medie de viaţă în Copşa Mică, cunoscut fiind că România se situează pe ultimul loc în Uniunea Europeană sub raportul acestor indicatori importanţi. Populaţia, mai ales copiii din Copşa Mică şi Baia Mare, îndeosebi cei din cartierele Ferneziu şi Vasile Alecsandri, vor beneficia de analize medicale, care să indice cu exactitate efectele poluării asupra sănătăţii, urmând a beneficia de tratamente medicale, pe banii poluatorilor, în cazul în care sunt depăşite intervalele normale din sânge la plumb, cadmiu, fluor, fier, mangan ş.a.m.d. Având în vedere numărul mic al analizoarelor fizico-chimice din oraşele României, 112 analizoare faţă de 1200, câte ar fi necesare. Având în vedere numărul mic al acestora, se va completa reţeaua analizoarelor din toate oraşele României cu arbori bioindicatori mai ieftini şi mai analitici. Pentru prevenirea poluării rutiere, incipiente în România, este, de asemenea, nevoie de o strategie clară pentru reconstrucţia ecologică şi extinderea perdelelor forestiere de protecţie. Când vorbim de poluare trebuie să facem delimitările necesare. Poluarea aerului există atâta timp cât agentul economic lucrează. Dacă se opreşte, sau îşi reduce activitatea, poluarea dispare sau se reduce proporţional cu activitatea respectivă. La apă este la fel. Dacă se opreşte deversarea de substanţe poluante (din lipsă de instalaţie de prelucrare a apelor uzate) şi apele râurilor respective îşi revin la normal. 32

Cu solul este altceva. Aici, poluanţii rămân şi pe măsură ce timpul trece se duc la adâncimi mai mari, dar nu dispar (metalele care nu sunt solubile în apă). Revenind la poluarea solului, un lucru este clar: în zona care cuprinde şi Baia Mare există o poluare naturală din cauza minereurilor care au fost exploatate în decursul sutelor de ani. Pe lângă această poluare naturală, există poluarea rezultată din activităţile industriale şi cele cotidiene. Cap. III. Studiu de caz - Europa2020 şi mediul înconjurător

Rezultă un cocteil cu metale grele ce fac solul din această zonă să fie poluat, pe multe suprafeţe, perimetre dincolo de starea de alertă, respectiv să fie in starea de intervenţie. Dincolo de cuvinte şi de explicaţii savante, ori pline de date tehnice, avem un sol foarte poluat - din cauze naturale şi umane - care are trebui înlocuit în totalitate. Evident, aşa ceva nu se poate. Baia Mare este în mijlocul acestei zone şi nu are ce face din acest punct de vedere. Poluarea solului este păcătoasă şi din cauza faptului că nu dispar, probabil niciodată, multe dintre elementele poluante şi nici nu se poate interveni la modul radical. De la aceste constatări trebuie pornit cu o analiză a poluării solului. În primul rând, ar trebui realizat un nou studiu, pentru a vedea evoluţia situaţiei solului în perimetrul cercetat. Aici, un cuvânt important de spus îl are autoritatea locală şi cea judeţeană. În al doilea rând, ar fi necesară o minimă educaţie a locuitorilor din aceste zone. Ca principiu, toţi ştiu, în fapt nimeni nu respectă ce pretinde că ştie. Nu ar trebui consumate legume şi alimente produse în zonele puternic poluate. Nu ar trebui consumată apa din fântâni fără aviz medical. În Baia Mare ar trebui ca praful să fie spălat în permanenţă, curăţenia nu trebuie făcută cum o realizează angajaţii Drusal - ISO 9001: cu mătura de nuiele, fără stropit etc. Tot plumbul depus este împrăştiat în aer, şi nu în ultimul rând, cât mai multe zone verzi. Pentru a fi mai expliciţi, studiile despre poluare ale unor experţi evaluatori atestaţi sunt cu caracter secret. Ele există deoarece un agent economic sau altcineva solicită un astfel de studiu. Fiind plătit de cine îl cere, studiul este proprietatea plătitorului. După un anumit număr de ani, el poate fi făcut public, dacă interesează pe cineva. Mai este o situaţie, precum cea de faţă, în care studiul respectiv a fost depus, multe luni de zile, la sediul Agenţiei de Protecţia Mediului, fără ca cineva să vină să îl vadă. Studiul a fost făcut pe o suprafaţă de 1.000 de kilometri pătraţi, incluzând şi Baia Mare, şi au fost analizate aproape 100 de elemente chimice. Au fost forate 700 de puţuri din care s-au prelevat probe de la o adâncime de 5 centimetri, 30 centimetri şi un metru. Analizele au fost făcute la unul din cele mai dotate laboratoare din Europa: Laboratorul SGS France SA. Filab Division Minerals. Ca o curiozitate şi pentru liniştea specialiştilor de la Ecoterra, în paralel cu probele trimise în Franţa, un alt set din aceleaşi probe au fost duse şi în laboratoarele de specialitate ale Apelor 33

Române. Rezultatele probelor au fost identice, problema României este că nu avem laboratoare atestate internaţional, dar specialişti şi tehnică există. Studiul a fost solicitat de Romplumb şi Phoenix. El a fost folosit în procesul de dezvoltare, privatizare, avizare al societăţilor respective. Din păcate pentru cei care strigă „Avem poluare”, nimeni nu a solicitat acest studiu pentru a vedea situaţia, cum s-a ajuns aici sau ce se poate face. Cap. III. Studiu de caz - Europa2020 şi mediul înconjurător

Pe măsură ce au înaintat cu această analiză, specialiştii băimăreni au avut parte şi de surprize. De exemplu, în zona Romplumb s-a găsit stronţiu, care este un metal ale cărui săruri sunt întrebuinţate în pirotehnie, în fizica nucleară şi în medicină. A fost nevoie de mai multe săptămâni de documentare prin arhivele uzinei pentru a găsi cum a ajuns stronţiu în solul de aici, având în vedere că concentratele maramureşene nu conţin acest metal. S-a aflat că în urmă cu mai mulţi ani s-au prelucrat concentrate din Valea Baznei, iar stonţiul de acolo a ajuns să înnobileze solul din nord. La fel s-a găsit cobalt sau alte metale care nu îşi justificau la prima vedere, prezenţa în sol. Cinci elemente: arseniu, cupru, plumb, zinc si cadmiu, sunt cele mai poluante din toate cele treizecişicinci găsite în urma analizelor effectuate şi aşa cum era de asteptat, cea mai gravă situaţie este la arseniu şi plumb. Sunt depăşite cantităţile maxime admise la toate cele cinci elemente chimice, dar în proportii diferite. Economia mediului reprezintă o provocare pentru teoria dezvoltării durabile în măsura în care ea încearcă, printre altele şi tentativa de a umaniza şi a ecologiza economia. Multe forme de dezvoltare economică fac apel la mediu, în sensul că ele folosesc resursele naturale, energetice, materiale şi informaţionale şi generează produse poluante şi deteriorări ale mediului, dar, în acelaşi timp există multe căi prin care anumite tipuri de activitate economică pot proteja sau îmbunătăţi mediul înconjurator. Acestea includ măsurile de: - eficientizare a utilizării resurselor naturale, energiei, materialelor, informaţiilor, tehnologii şi tehnici îmbunătăţite de management, - o mai bună proiectare şi marketing pentru produse, - minimizarea deteriorărilor produse mediului ( tehnologii nepoluante, tehnologii mici consumatoare de materiale şi energie, tehnologii de valorificare a deşeurilor, biotehnologii etc.), - practici agricole prietenoase pentru mediu, - o mai bună utilizare a pământului şi construcţiilor, - eficienţă îmbunătăţită a transporturilor etc.

34

Una din provocările majore ale dezvoltării durabile este de a găsi căi de încurajare a activităţilor economice prietenoase pentru mediul înconjurător şi de a descuraja activităţile care provoacă deteriorări ale mediului (poluarea aerului, apelor şi solului, respectiv subsolului). În ceea ce priveşte resursele naturale şi energetice, activităţile se desfăşoară pe 2 direcţii principale : utilizarea raţională a resurselor naturale prin tehnologii de prelucrare economică (reducerea şi reciclarea deşeurilor), respectiv reducerea consumului şi folosirea unor surse neconventionale de energie. Cap. III. Studiu de caz - Europa2020 şi mediul înconjurător

In prezent, accentul se pune pe utilizarea raţională a resurselor naturale şi energetice, devenit astfel un imperativ al prezentului. Alături de acestea, resursele materiale şi informaţionale completează ansamblul resurselor dezvoltării durabile. Principiile dezvoltării durabile sunt:26) 1. Managementul integrat este principiul care presupune abordarea în maniera unitară a proceselor de producţie, procesare, transport, distribuţie, utilizare şi depozitare, ţinând seama de ciclul de viaţă al produselor şi tehnologiilor, implicarea stakeholderilor şi coordonarea interinstituţională; 2. Echitatea intergeneraţională, este o cerinţă potrivit căreia generaţia prezentă are dreptul de a folosi şi beneficia de resursele pîmântului, cu obligaţia de a ţine seama de impactul pe termen lung al activităţii acesteia şi de a susţine baza de resurse şi mediul global şi în beneficiul generaţiilor viitoare; 3. Precauţia reprezintă instrumentul decizional prin care se întreprind acţiuni de răspundere (contracarare) la pagubele serioase şi ireversibile cauzate sănătăţii umane şi mediului, atunci când nu dispunem de o informaţie ştiinţifică necesară; 4. Abordarea ciclului de viaţă al bunurilor, serviciilor şi tehnologiilor evaluează consecinţele asupra mediului generate de efectele economice legate de diferitele stadii ale prelucrării şi valorificării produselor de piaţă; 5. Prevenţia presupune stabilizarea prejudiciilor aduse sănătăţii umane şi a capitalului natural de fenomenele şi procesele economice care ar putea fi prevenite prin investiţii şi costuri de modernizare, reparaţii, tratare sau compensare fiind cunoscut că prevenirea unor prejudicii este cu mult mai eficientă decât înlăturarea consecinţelor după ce acestea s-au produs; 6. Substituţa presupune îlocuirea unor produse ş servicii ineficiente, mari consumatoare de resurse de mediu cu altele mai eficiente ş cu impact ecologic mai redus ş mai puţn dăunătoare; 7. Principiul “poluatorul plăteşte” stabileşte folosirea mecanismelor de piaţă pentru ca poluatorii să suporte în totalitate costurile sociale şi de mediu ale activităţii lor şi ca aceste costuri să fie reflectate în preţurile şi tarifele bunurilor şi serviciilor;

35

8. Internalizarea externalităţilor pozitive (beneficiilor marginale externe) vizează folosirea unui sistem de subvenţii, stimulente pentru activităţile de cercetare-dezvoltare, protecţia mediului, educaţie, dezvoltare regională, întreprinderi mici şi mijlocii etc; 9. Participarea publică presupune accesul nerestricţionat la informaţia privind mediul şi resursele sale, dreptul publicului de a lua decizii în domeniul mediului şi a resurselor sale şi de a lua în considerare consecinţele acestora, dreptul de a cunoaşte din timp posibilele riscuri de mediu şi asupra resurselor; _____________________________

26) http://www.europeana.ro/dosare/mediu.htm


10. Principiul bunei guvernări prevede ca autorităţile şi instituţiile statului să-şi desfăşoare activitatea transparent, eficient şi onest, în condiţiile prevederii şi penalizării poluării şi ale promovării protecţiei mediului; 11. Parteneriatele public-privat şi privat-public se bazează pe cooperarea directă, inter şi intrainstituţională, între părţile interesate (stakeholders) reprezentate de autorităţile şi instituţiile publice, ONG, grupuri şi firme industriale, reţele şi oameni de afaceri, care împreună pot obţine o valoare adăugată superioară pentru sustenabilitatea creşterii economice la niveluri macro şi microeconomic; 12. Cooperarea între state include responsabilităţi comune, dar diferenţiate, în funcţie de nivelul de dezvoltare al ţărilor; se pot aplica o serie de abordări diferenţiate în ceea ce priveşte obligaţiile economico-financiare pentru protecţia mediului la nivel local, regional şi internaţional, ţările dezvoltate recunoscând faptul că le revine o responsabilitate mai mare, inclusiv în ceea ce priveşte acordarea de asistenţă ţărilor în curs de dezvoltare sau cu economie de piaţă emergentă. Conceptul de durabilitate, presupune schimbări drastice în mai toate domeniile vieţii. Nu doar obiceiurile consumatorilor trebuie schimbate, lucru care este, cu siguranţă, destul de greu în sine ci, mai mult, trebuie schimbată concepţia oamenilor despre economie, societate şi politică. Ne e greu să ne închipuim o societate cu adevărat durabilă. Pentru că practic, totul ar trebuie să se schimbe, şi nu în ultimul rând, noi înşine. În ceea ce priveşte domeniul economic, trebuie introduse noi forme de administrare, care să ţină mai mult cont de factorul natură ca factor de producţie. În domeniul social este vorba despre cât de bine va fi tolerată în cadrul societăţii o modernizare ecologică, care nu va aduce cu sine doar noi şanse, ci şi multe noi probleme. Această problemă extrem de importantă vizează disponibilitatea societăţii, a economiei şi a fiecăruia dintre noi, de a accepta aceste schimbări în comportamentul nostru de producţie şi consum, ba chiar şi în stilul nostru de viaţă. 36

Cele mai importante schimbări trebuie să se petreacă însă în domeniul politic. În dezbaterea privind implementarea conceptului de "dezvoltare durabilă" s-a ajuns la un consens asupra faptului că o participare sporită a cetăţenilor constituie premisa necesară pentru succesul acestei idei. Obligaţiile privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, până în anul 2020, cu 20% comparativ cu nivelul anului 1990, prevăd şi creşterea, în acelaşi interval de timp, cu până la 20% a ponderii energiei din surse regenerabile în totalul consumului energetic, precum şi creşterea eficienţei energetice cu 20%, precum şi un consum minim de 10% de biocarburant din consumul total în domeniul transporturilor.27) _____________________________

27) http://www.scritube.com/geografie Cap. III. Studiu de caz - Europa2020 şi mediul înconjurător

În contextul obiectivului de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră cu 20%, promovarea utilizării surselor regenerabile de energie constituie un domeniu de importanţă majoră în pachetul legislativ privind schimbările climatice şi energia din surse regenerabile. Dezvoltarea durabilă: prevede îmbunătăţirea eficienţei energetice pe întregul lanţ resurse producţie-transport-distribuţie-consum final prin optimizarea proceselor de producţie şi distribuţie şi prin reducerea consumului total de energie primară raportat la valoarea produselor sau serviciilor; creşterea ponderii energiei produse pe baza resurselor regenerabile în consumul total şi în producţia de electricitate; utilizarea raţională şi eficientă a resurselor primare neregenerabile şi scăderea progresivă a ponderii acestora în consumul final; promovarea producerii de energie electrică şi termică în centrale de cogenerare de înaltă eficienţă; valorificarea resurselor secundare de energie; susţinerea activităţilor de cercetare-dezvoltare-inovare în sectorul energetic, cu accent pe sporirea gradului de eficienţă energetică şi ambientală; reducerea impactului negativ al sectorului energetic asupra mediului şi respectarea obligaţiilor asumate în privinţa reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră şi a emisiilor de poluanţi atmosferici. 28) Cercetătorii de la Centrul Goddard pentru Zboruri Spaţiale, din cadrul NASA, consideră că particulele de funigine din atmosfera joacă un rol la fel de important în încălzirea globală ca şi gazele cu efect de seră. Cercetări realizate cu câţiva ani în urmă în Arctica şi, mai recent, asupra gheţarilor din Himalaya, care se topesc într-un ritm alarmant, i-au condus pe specialişti la concluzia că efectul de seră se datoreaza nu numai gazelor ca dioxidul de carbon şi metanul (considerate, până acum, principalele cauze), ci şi, în măsură tot atât de mare, sau mai mare, particulelor de funingine şi praf din atmosfera terestră. Consecinţele efectului de seră s-ar concretiza în: topirea gheţarilor şi creşterea nivelului apelor mǎrilor şi oceanelor cu 1-2 m, inundaţii, schimbări climatice (în regimul precipitaţiilor, al vânturilor), deplasarea zonelor climatice şi de vegetaţie. 37

Vor fi în pericol teritoriile litorale joase din : Olanda, Thailanda, statele insulare, oraşul Cairo, unele delte importante (pe Gange, Nil). Presupunând o topire totală a calotelor de gheaţă numai din Antarctica s-ar strica nivelul marin cu 6 m, fără a lua în calcul ceilalţi gheţari din Arctica şi din munţi. Sunt posibile migrări masive ale populaţiei. Va fi afectatǎ puternic şi situaţia alimentaţiei mondiale deoarece vegetaţia naturală are nevoie de câteva secole pentru adaptare la noi condiţii de climă. Pădurile aflate la latitudini medii îşi vor restrânge aria. _____________________________

28) Caracota, D., Caracota, C.R., Dimensiunile contemporane ale dezvoltării durabile şi competitive, Ed. ASE, Bucureşti, 2004, p.15; Cap. III. Studiu de caz - Europa2020 şi mediul înconjurător

Dar încălzirea planetei produce şi vaporizarea unei cantităţi mai mari de apă, formându-se nori, care reduc efectul de seră. În ultimii ani, s-au observat chiar depuneri suplimentare de zăpadă în Groenlanda, Antarctica şi chiar ierni mai bogate în precipitaţii în multe zone geografice. Efectul de seră a început să se manifeste şi este considerat mai pronunţat la poli decât la ecuator. Acest fenomen este principalul vinovat în producerea schimbărilor climatice la nivelul globului. Schimbările climatice reprezintă modificări ale climatului care pot fi atribuite în mod direct sau indirect activităţilor omeneşti care alterează compoziţia atmosferei la nivel global şi care se adaugă variabilităţii naturale a climatului observat în cursul unor perioade comparabile. Efectele acestor schimbări atrag după sine modificări ale temperaturii, precipitaţiilor, creşterea nivelului oceanului planetar sau alternarea unor temperaturi extreme. Schimbările de temperatură – Studiile efectuate au arătat că în anumite regiuni se vor înregistra creşteri ale temperaturii mai mari decât media globală. Regiunile situate în latitudinea nordică vor fi cele mai afectate (Nordul Asiei, platoul Tibet, Nordul Europei, regiunea mediteraneană, America de Nord). Schimbări ale precipitaţiilor – La nivel global vor fi înregistrate şi creşteri ale cantităţilor de precipitaţii, mai ales în latitudinea nordică. Singura regiune de aici care va suferi o scădere a precipitaţiilor, mai ales în lunile de vară, este regiunea mediteraneană. Din aceste modificări va rezulta şi o schimbare a duratei efective a sezonului de vară şi a celui de iarnă (veri mai scurte în nordul Europei, sudul Africii, Australia şi ierni mai lungi în Africa tropicală şi Antarctica). Creşterea nivelului oceanului planetar – Specialiştii consideră că până în anul 2100 nivelul oceanului planetar va creşte cu circa 48 cm. Cele mai multe calcule prezic o creştere mai importantă în Oceanul Arctic şi mai scăzută în cel din sud. Se estimează că Groenlanda şi Oceanul Artic pot creşte nivelul apei cu 70 m, în condiţiile în care s-ar înregistra o topire a gheţarilor acestora. Înregistrarea unor temperaturi extreme – va deveni un fenomen din ce în 38

ce mai frecvent. Ca fenomene „foarte probabile” vor fi: înregistrarea de temperaturi extreme pozitive, din ce în ce mai multe zile caniculare, temperaturi minime extreme, diferenţe considerabile între temperaturile din timpul zilei şi cele din timpul nopţii etc. Din categoria celor „probabile” sunt: înregistrarea tot mai frecventă a fenomenului de secetă, vânturi puternice, precipitaţii intense asociate cu producerea unor cicloni tropicali etc. Totuşi, efectul de seră are şi proprietăţi pozitive, deoarece în absenşa substanţelor care provoacă efectul, temperatura medie pe globul pământesc va fi -15 °C. Ploile acide. Când se ard combustibili fosili, cum sunt cărbunele, benzina sau petrolul, se emit oxizi de sulf, carbon şi azot în atmosferă. Aceşti oxizi se combină cu umezeala din aer şi formează acid sulfuric, acid carbonic şi acid azotic. Cap. III. Studiu de caz - Europa2020 şi mediul înconjurător

Când plouă sau ninge, aceşti acizi ajung pe pământ sub forma a ceea ce numim ploaie acidă. Efectele ploii acide pot fi devastatoare pentru multe forme de viaţă, inclusiv pentru oameni. Aceste efecte sunt însă mai vizibile în lacuri, râuri şi pârâuri şi la nivelul vegetaţiei. Aciditatea apei omoară practic orice formă de viaţă. Degradarea stratului de ozon. În partea superioară atmosfera este alcătuită dintr-un strat de gaze, care înconjoară planeta formând un ecran protector faţă de radiaţiile ultraviolete şi permiţând totodată pătrunderea căldurii slare care împiedică îngheţarea apelor. Distrugerea stratului de ozon din atmosferă, de o grosime de câţiva mm intensifică proprietăţile de absorbţie ale atmosferei lăsând să treacă radiaţiile solare în cantităţi exagerate şi implicit o mare parte din radiaţiile infraroşii. În felul acesta, echilibrul balanţei energiei de radiaţie a pământului este astfel perturbat. În limite normale, gazele existente în atmosferă asigură o temperatură medie a globului de cca 15oC, situaţie care favorizează existenţa vieţii pe pământ. Orice perturbare a echilibrului, datorită emisiilor de gaze poluante din activităţile umane, deteriorează pătura de ozon şi declanşează “efectul de seră”, care la rânul său declanşează efecte în lanţ: schimbări climatice, creşterea nivelului mărilor, ploi acide, poluarea aerului, apei, solului etc Impactul încălzirii globului terestru va fi dificil în special pentru ţările sǎrace. Dezvoltarea economică necesită consumul energetic sporit, cantitǎţi mari de resurse consumate, investiţii. Ar fi incorect şi practic imposibil să se stopeze industrializarea acelor ţări slab dezvoltate economic pe motive ecologice. Cooperările internaţionale pentru alegerea acelor variante tehnologice care să se integreze măsurilor ecologice sunt, în fapt, singura soluţie a dezvoltării. Având în vedere că poluarea aerului nu ţine cont de graniţele naţionale, problema trebuie abordată la nivel internaţional. Eforturile necesare realizării dezvoltării durabile vor conduce de asemenea la reducerea poluării aerului în Europa. De exemplu, îmbunătăţirea eficienţei energetice şi utilizarea sporită a 39

energiei regenerabile va avea ca rezultat reducerea cantităţii de combustibil fosil utilizat – una dintre principalele surse ale poluării aerului. Aceste efecte secundare pozitive sunt denumite „avantajele asociate” ale politicii privind schimbările climatice. Reducerea poluării atmosferice va trebui să plece de la sursa de poluare, deci retehnologizare în industrie, extinderea automatizării, îmbunătăţirea funcţionării utilajelor existente, calificarea forţei de muncă, cu alte cuvinte, prevenirea poluǎrii, şi apoi introducerea de sisteme tehnice şi organizaţionale pentru combaterea poluării. Politica durabilităţii ne cere tuturor să ne gândim fără egoism ce am putea realiza dacă interesele noastre personale ar coincide întru totul cu interesele comunităţii. Cap. III. Studiu de caz - Europa2020 şi mediul înconjurător

“REABILITAREA STAŢIEI DE EPURARE, A REŢELEI DE CANALIZARE ŞI A SISTEMULUI DE ALIMENTARE CU APĂ DIN MUNICIPIUL BAIA MARE” În vederea îmbunătăţirii infrastructurii şi a condiţiilor civilizate impuse prin standardele serviciilor publice. Finanţatori / parteneri: • Fonduri ale Comunităţii Europene –Programul ISPA • Credit BANCA EUROPEANĂ DE INVESTIŢII (garantat de Guvernul României) • Surse proprii ale operatorului. Beneficiari: MUNICIPIUL BAIA MARE Implementator: PRIMĂRIA MUNICIPIULUI BAIA MARE S.C. APĂ CANAL 2000 S.A.BAIA MARE Scopul proiectului: • diminuarea pierderilor volumice în sistemele de transport, distribuţie apă potabilă şi preluare transport ape uzate şi pluviale; • creşterea gradului de protecţie a mediului şi diminuarea agresivităţii asupra mediului înconjurător; • reducerea implicării forţei de muncă în sistemele tehnologice şi creşterea gradului de automatizare – mecanizare a parametrilor de flux; • serviciul public de distribuţie a apei potabile şi colectare ape uzate mai eficient, în vederea sporirii gradului de mulţumire a cetăţenilor municipiului; • reabilitarea Staţiei de tratare a apei potabile în vederea asigurării condiţiilor impuse de standardele europene;

40

• reabilitarea sistemului de transport apă potabilă şi canalizare în vederea micşorării pierderilor din traseu; • extindere reţea de apă şi canalizare în zonele nou create prin puneri în posesie a cetăţenilor municipiului în vederea construirii de locuinţe şi spaţii cu alte destinaţie; Durata de implementare: 2010 – 2014. Obiective: • ridicarea standardelor de viaţă, agrement şi locuire în zona Baia Mare ca element de protecţie a mediului; • extinderea zonelor de locuinţe şi servicii, respectându-se tendinţele naturale de dezvoltare ale oraşului şi echilibrarea acestora; • echiparea tehnico-edilitară a tuturor zonelor municipiului; Cap. III. Studiu de caz - Europa2020 şi mediul înconjurător

• eficientizarea şi punerea în valoare a zonelor cu un potenţial real de dezvoltare. Valoarea investiţiei: 46.247.989 Euro. Monitorizarea şi evaluarea: • organisme abilitate ale Comisiei Europene • Autorităţi ale Administraţiei centrale: - Ministerul Integrării Europene, - Ministerul Finanţelor Publice, - Ministerul Agriculturii, Apelor şi Mediului, - Ministerul Administraţiei şi Internelor. • Autorităţi ale Administraţiei locale: - Consiliul Judeţean, Maramureş - Consiliul Local al Municipiului Baia Mare ECOLOGIZAREA ŞI ÎNCHIDEREA DEPOZITULUI DE DEŞEURI EXISTENT DIN MUNICIPIUL BAIA MARE - ETAPA I. UNITATE DE TRATARE ECOLOGICĂ A DEŞEURILOR URBANE – ETAPA a II-a Finanţatori / parteneri: • CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI BAIA MARE • Posibili parteneri privaţi Beneficiari: • MUNICIPIUL BAIA MARE • Posibili parteneri privaţi 41

Implementator: PRIMĂRIA MUNICIPIULUI BAIA MARE AGENŢIA DE PROTECŢIA MEDIULUI Scopul proiectului: • reducerea poluării aerului şi a terenurilor din zona actualului depozit de deşeuri menajere; • încadrarea în planul naţional şi judeţean de protecţia mediului. Durata de implementare: 2010 – 2014. Conţinutul proiectului: • in prima etapă se realizează închiderea şi ecologizarea actualului depozit de deşeuri menajere prin captarea biogazului, acoperirea cu membrane şi cu straturi succesive de nămol rezultat de la epurare şi teren fertil; Cap. III. Studiu de caz - Europa2020 şi mediul înconjurător

• aşternerea de gazon şi plantări de arbori, creându-se o zona de verdeaţă; • realizarea unei împrejmuiri pentru zona de depozitare, asigurarea cu pod basculă şi pază; • amenajare drum acces şi canale pentru colectarea apelor pluviale; • in a doua etapă se intenţionează realizarea unei unităţi de tratare ecologică, sortare şi reciclare a materialelor recuperabile; • unitatea va selecta deşeuri reciclabile şi parte organică din care se va obţine compost. • capacitatea de prelucrare circa 200 To / zi; • construcţiile vor fi dotate cu instalaţii electrice şi hidraulice. Valoarea investiţiei: Etapa I: 5.000.000.000 lei Etapa II: 30.000.000.000 lei Monitorizarea şi evaluarea: • organisme abilitate ale Comisiei Europene • Autorităţi ale Administraţiei centrale: - Ministerul Agriculturii, Apelor şi Mediului. • Autorităţi ale Administraţiei locale: - Consiliul Judeţean Maramureş, - Consiliul Local al Municipiului Baia Mare. Monitorizarea şi evaluarea programelor şi proiectelor se realizează de către structuri de specialitate din cadrul Primăriei Municipiului Baia Mare, în colaborare cu parteneri de la nivel central şi local. Pentru proiectele şi programele finanţate şi din fonduri externe, monitorizarea se face în colaborare cu structuri specializate, desemnate de către partenerii externi. Biroul Local de Coordonare Agenda Locala 2000 Baia Mare, Direcţia Patrimoniu şi Dezvoltare Locală, Consiliul Local Baia Mare, alături de structurile mai sus menţionate monitorizează şi 42

evaluează procesul de implementare a Strategiei Locale de Dezvoltare Durabilă şi a Planului Local de Acţiune. Instrumentul de lucru prin care se va realiza procesul de monitorizare şi evaluare îl constituie Sistemul de Indicatori de Dezvoltare Durabilă la nivel local. La nivelul Primăriei Municipiului Baia Mare, unde proiectele şi programele cu finanţare externă au reprezentat experienţe de succes, plusuri în activitate şi bazele unei abordări europene a practicilor administrative, reforma este privită ca o abordare participativă a setului de măsuri şi schimbări impuse şi aşteptate.

Cap. IV. Concluzii Omul de afaceri responsabil nu poate schimba lumea şi societatea în ansamblul ei, dar îşi poate face colţişorul său de lume care depinde şi de deciziile sale un pic mai bun decât în cazul în care nu s-ar strădui câtuşi de puţin să-l schimbe în bine. În al doilea rând, mulţi oameni de afaceri se sfiiesc să recunoască deschis dimensiunea etică a deciziilor şi strategiilor manageriale, de teamă să nu fie împovăraţi de obligaţii şi responsabilităţi imposibil de satisfăcut. Dar teama lor nu este întemeiată. Moralitatea nu este totuna cu sfinţenia, iar etica afacerilor nu este cu mult mai exigentă decât moralitatea vieţii obişnuite. Ea nu cere un altruism nerezonabil, ci numai considerarea drepturilor şi intereselor legitime ale celorlalţi. În al treilea rând, chiar dacă un om de afaceri acceptă că dispune de un oarecare spaţiu opţional şi se acomodează cu ideea că acceptarea criteriilor etice în luarea deciziilor nu comportă riscul unei misiuni imposibile, încă mai persistă o mare doză de neîncredere în forţa de convingere a argumentelor etice. Acestea par subţiri şi alunecoase, neputând să ofere gradul de certitudine de care este nevoie în lumea dură a competiţiei capitaliste. Într-adevăr, argumentele etice nu au rigoarea şi forţa de constrângere intelectuală a demonstraţiilor geometrice şi nici precizia nemiloasă a calculelor economice. Ele sunt failibile şi pot fi oricând răsturnate şi contestate. Dar, dacă suntem tentaţi să respingem toate argumentele care nu ni se par nouă convingătoare, atunci trebuie să acceptăm dreptul oricui de a respinge, la fel de uşor şi toate argumentele cu care noi am fi de acord. Chiar şi argumentele ştiinţifice sunt refutabile; cu atât mai mult argumentele etice pot fi respinse. Dar, dacă am fi dispuşi să respingem poziţia celor care susţin datoria morală a

43

corectitudinii în afaceri, să nu fim surprinşi dacă alţii vor respinge şi datoria elementarei onestităţi, nici dacă se vor găsi destui care să nu vadă nici un motiv pentru a nu recurge la intimidare şi violenţă pentru a răzbi în această aspră lume concurenţială. Este uşor să fii sceptic faţă de validitatea argumentelor pe care le susţin ceilalţi, însă e dificil să accepţi că şi ceilalţi pot fi la fel de sceptici faţă de validitatea propriilor tale argumente. Aşa slabe şi supărător de „subtile” cum sunt ele, argumentele etice sunt singurele mijloace de care dispunem pentru a scăpa de subiectivismul şi voluntarismul arbitrar, a căror predominanţă ne-ar sili să ne închidem în cercul îngust şi rigid al minimalismului respectării conformiste a cadrului legal, cu toate neajunsurile sale, pe care le-am analizat pe larg în prima secţiune. Un ultim motiv de scepticism faţă de utilitatea eticii afacerilor este circumstanţial şi se referă la problemele specifice ale economiei şi societăţii româneşti actuale. Mulţi socotesc că, deocamdată, capitalismul nostru autohton este încă primitiv şi plin de contradicţii, dificultăţi şi Concluzii

disfuncţionalităţi, astfel încât noi nu am fi pregătiţi să discutăm şi să aplicăm în economia noastră subtilităţile managementului etic, specific ţărilor avansate din Occident. Politica de reformă este dominată mai degrabă de parametri macro-economici, iar indicatorii nivelului de bunăstare vizează, în primul rând, situaţia unor grupuri sociale care nu numai că nu participă la dezvoltarea economică, ci, mai degrabă, o frânează. În consecinţă, ceea ce nu este răsplătit echitabil este tocmai efortul şi munca adevăraţilor creatori de valoare. Planificarea pe termen lung şi investiţiile serioase sunt imposibile, ceea ce sugrumă inovaţia, competitivitatea pe piaţa globală şi crearea de noi locuri de muncă viabile. Exclusă fiind posibilitatea totalei izolări economice a unei ţări în lumea contemporană, în aceste condiţii nu se poate asigura nici cea mai mică posibilitate de a obţine profituri oneste, iar costurile sociale ale stagnării continuă să crească. În condiţiile dezvoltării civilizaţiei, cu toate avantajele şi dezavantajele ei, protecţia şi îmbunătăţirea condiţiilor de mediu au devenit pentru întreaga umanitate un obiectiv primordial, o sarcină dificilă a cărei realizare presupune nu numai eforturi material–financiare şi organizatorice naţionale şi internaţionale, ci şi fundamentarea unor concepţii ştiinţifice pentru această activitate, formarea şi dezvoltarea unei cunoştinţe ecologice. În concepţia de elaborare a strategiilor şi politicilor economice ale guvernelor s-a produs o modificare esenţială, potrivit căreia s-a considerat că activitatea de protecţie a mediului reprezintă o componentă necesară transformării sistemului economic şi a dezvoltării durabile a societăţii. Transformările care au loc la nivel global în ceea ce priveşte calitatea mediului, impun găsirea unor soluţii pentru a asigura menţinerea echilibrului ecologic al planetei, în condiţiile unei dezvoltări durabile

44

Politica de protecţie a mediului, ca parte a politicii generale de dezvoltare economico– socială, poate fi concepută numai în contextul general al politicii de dezvoltare economică, cu prognozarea pe termen mediu şi lung. Politicile de mediu trebuie armonizate cu programele de dezvoltare în toate domeniile, iar reuşita luptei împotriva poluării nu poate fi decât rezultatul coordonării şi dezvoltării economiei globale Principiul de a aborda întâi paguba şi apoi remedierea, este pus în discuţie şi nu constituie singura cale. Managementul ecologic are la bază un principiu confirmat: prevenirea este întotdeauna mai bună şi mai economică decât tratarea. În concluzie, business ethics nu este un lux pe care şi-l oferă întreprinderile şi firmele înfloritoare ci, mai degrabă, un imperativ al societăţilor democratice şi al întreprinderilor liberale „care au atins vârsta majoratului“. De asemenea, etica afacerilor combină, pe de o parte, prin interesul ei explicit pentru valori şi norme – rigoarea principiilor cu, pe de altă parte, flexibilitatea pragmatică; ea este o etică, în acelaşi timp aproximativă şi „rectificată“ ce se reînnoadă nu atât cu Concluzii

tradiţia morală religioasă sau cu cea desacralizată, cât cu tradiţia democratică, în etica afacerilor din „democraţia postmoralistă“ este canonizată nu atât datoria absolută, cât spiritul de responsabilitate, nu atât supunerea faţă de lege, cât „excelenţa totală“. În morala afacerilor înclinaţia oamenilor spre responsabilitate, dezvoltarea personală şi progres social este conjugată cu tendinţa lor spre eficacitate, competiţie şi interes material. În fapt, în perioada democraţiilor postmoraliste, când dispare religia datoriei, nu se asistă la declinul generalizat al tuturor virtuţilor (dovadă că interesul pentru bunăvoinţă, onestitate, încredere şi bunăcredinţă reprezintă o constantă recognoscibilă în toate cele trei tipuri de etică) ci doar la juxtapunerea unui proces dezorganizator cu un proces de reorganizare etică ce pleacă de la normele individualiste. În această perioadă se accentuează, de asemenea, două logici antinomice ale individualismului: pe de o parte individualismul ataşat de regulile morale, ataşat de echitate şi de viitor, iar, pe de altă parte, individualismul ataşat de egoism, de deviza „după mine potopul!“; prin urmare, este vorba de opoziţia dintre individualismul responsabil şi individualismul iresponsabil. Or, acest elan etic contemporan vizibil în interesul pentru „suflet“ în afaceri, pentru norme în atitudinea faţă de natură demonstrează că în faţa cinismului şi a iresponsabilităţii, forţele individualismului responsabil nu şi-au spus ultimul cuvânt. De asemenea, în perioada postmoralistă s-a ajuns explicit să fie respinse atât predicile moralizatoare, cât şi să fie fetişizat interesul personal; rezultatul constă în apariţia unor „etici inteligente şi aplicate“ (Gilles Lipovetsky), interesate mai mult de obţinerea unor rezultate benefice pentru om, decât de formularea unor intenţii pure, a unor etici mai mult reformatoare, decât idealiste, mai interesate să cultive sentimentul responsabilităţii, decât să comande. 45

Astfel, spiritul postmoralist ajunge să afirme în modul cel mai firesc cu putinţă că este de preferat o acţiune „interesată“, dar capabilă să amelioreze soarta oamenilor, decât o bunăvoinţă incompetentă. Or, etica afacerilor statuează tocmai această deculpabilizare a acţiunii interesate (cu corolarul: afacerile sunt interesate dar aceasta nu înseamnă că ele sunt a priori „murdare“, imorale) şi legitimează „mariajul eticii cu business-ul“. De asemenea, în societatea postmoralistă coexistă totuşi atât noii adepţi ai virtuţilor morale în afaceri, care văd sfera afacerilor „ca supliment de suflet individual“, cât şi apărătorii laisser-fair -ului, cu alte cuvinte coexistă „etica bazată pe convingere“ (în sensul lui Max Weber) cu amoralismul „mâinii invizibile“ (în sensul formulat de Adam Smith „al viciilor private ca virtuţi publice“). Nu putem fi morali în afaceri fără un sistem de valori clare. Dar nu putem face afaceri în sensul deplin şi propriu al termenului atâta timp cât valorile noastre nu sunt compatibile cu societatea capitalistă contemporană.

Bibliografie 1. Barry, B. Fulner, I.S., Van Kleef, G.A., I laughed, I cried, I settled. The role of emotion in negotiation, Stanford, CA, Stanford University Press, 2004;

2. Choi J.N., Butt, A.N., Jaeger, A.M., The effects of self-emotion, counterpart emotion, and conterpart behavior on negociator behavior; a comparison of individual level and dyadlevel dynamics, Journal of

Organizational Behavior, 56, 2005;

3. Cocora, E.: Globalizare şi management , Editura Feed Back, Iaşi, 2007; 4. Danciu, V., Marketing internaţional. Provocări şi tendinţe la începutul mileniului trei, ediţia a II-a, Editura Economică, Bucureşti, 2009; 5. Danciu, V., Marketing strategic competitiv. O abordare internaţională, Editura Economică, Bucureşti, 2004; 6. Day, H.J., Sano, Y., Graham, L.J. (2008). Doing Business in the New Japan, Boulder, CO, Rowman & Littlefield; 7. Forgas, J.P., „On feeling good and getting your way. Mood affects on negociator cognition and behavior”, Journal of Personality and Social Pschilogy, 74, 1998; 8. Hollensen, S., Essential of Global Marketing, Pearson Education Limited, Harlow, Essex, England, 2008; 9. Maliţa, M.: Zece mii de culturi, o singură civilizaţie, Editura Nemira, 1998. 10. Olivesi, St., Comunicarea managerială, Editura Tritonic, Bucureşti, 2005; 11. Popa, I., (coordonator), Tehnica operaţiunilor de comerţ exterior, Programul de pregătire a Specialiştilor vamali, Editura Economică, 2001; 12. Răchieru, A.: Globalizare şi cultură media, Editura Institutul European, Iaşi, 2001; 46

Disertatie - EUROPA 2020

Recommend Documents