Disertatie - Iorgulescu VLAD

CASA PENTRU VARSTNICI vs. AZIL DE BATRANI

PLAN DE IDEI

1.

INTRODUCERE

pg. 3

2.

DEFI DE FINI NIRE REA A CA CATE TEGO GORI RIIL ILOR OR SO SOCI CIAL ALE E AL ALE E VA VARS RSTN TNIC ICIL ILOR OR

pg. 6

2.A

GRAD MIC DE DEPENDENTA MEDICALA

pg. 6

2.B

GRAD MEDIU SI MARE DE DEPENDENTA MEDICALA

pg. 7

3.

TIPU TI PURI RI DE IN INTE TERA RACT CTIU IUNI NI INT NTRE RE CL CLAS ASEL ELE E DE VA VARS RSTA TA SI

pg. 8

DEFINIREA SPATIILOR GENERATE DE ACESTEA

3.A 3. A

INTE IN TERA RACT CTIU IUNI NI INT INTRE RE VA VARS RSTN TNIC ICII SI PE PERS RSON ONAL ALUL UL MED MEDIC ICAL AL

3.B

AFERENT INTERACTIUNI IN INTRE VA VARSTNICI SI SI PE PERSOANE DI DIN EX EXTERIOR

3.B.1 Relatia intre interio interiorr (sp. priva privatt al adapostu adapostului) lui) si exteri exterior or (sp. (sp. public public al orasului) 3.B.2 Spatiul definit de interactiunea intre tineri (copii) si batrani

3.C 3. C

3.C.1 Spatiul privat, personal

pg. 10 10 pg. 10 pg. 12

3.B.3 Spatiu Spatiull definit definit de intera interactiune ctiuneaa intre intre vizitatori vizitatori (memb (membrii rii ai familiei familiei)) si batrani INTE IN TERA RACT CTIU IUNI NI IN INTR TRE E PE PERS RSOA OANE NELE LE VA VARS RSTN TNIC ICE E

pg. 8

pg. 14 pg.. 15 pg pg. 15

IORGULESCU VLAD Pg.1


3.C.2 Spatiul public, de interactiune

pg. 18

4

STUDII DE CAZ

pg. 23

5

CONCLUZII

pg. 30

6

BIBLIOGRAFIE

pg. 31



“Daca folosim orice experienta ca sa ne sporim cunostintele pentru a le folosi spre binele omenirii, omenirii, aceasta va produce produce o puternica schimbare schimbare in noi si in lumea noastra; cunoasterea este putere.” - FRANCIS BACON

1. IN INT TRO RODU DUCE CERE RE

Experie Experienta nta inseam inseamna na cunoast cunoastere ere.. Dezvol Dezvoltan tand d ceva ceva mai mult mult aceasta aceasta idee, idee, putem putem ajunge la concluzia ca persoanele ce detin aceasta experienta de viata, mai mult decat oricare dintre noi, sunt batranii nostri. Comf Comfor orm m ulti ultimu mulu luii recen recensa sama mant nt,, real realiza izatt de INST INSTIT ITUT UTUL UL NATI NATION ONAL AL DE STATISTICA, in 2002, tara noastra cunostea un numar de cca. 4 milioane de batrani avand varsta de peste 60 de ani. (M - 1.785.824, F - 2.407.391) 1. Desi statisticile nu merg mai depa depart rtee in defi defini nire reaa starii starii gene general ralee a situ situat atie ieii acesto acestorr batra batrani ni,, pute putem m accep accepta ta totu totusi si informatiile furnizate de mass-media cu privire la acest subiect. Astfel constatam ca exista un numar mare de varstinici, abandonati de cei tineri, sau uneori chiar mai rau, pacaliti in a renunta la propriul camin. Aceasta situatie ridica intrebarea: "Cat de bine stim sa purtam de grija batranilor nostri, acestei biblioteci vii de intelepciune si cunoastere?" Intru intampinarea acestei probleme, si sperand la o posibila solutionare, s-au creat programe functionale ce urmaresc sa indulceasca cei din urma ani ai acestor persoane. Aceste programe functionale si-au gasit materializarea in arhitectura de azil. Notiunea de azil insa, a carui definitie in DEX este de "loc unde cineva gaseste ocrotire, adapost, refugiu" 2, nu cunoaste apreciere in mediul social roman, aproape deloc, fiind deseori asociata cu un ospiciu, un loc unde cei varstnici se simt abandonati de societate.

1 2

www.insee.ro - Site-ul oficial al Institutului National de Statistica www.dexonline.ro

Tocmai de aceea, voi incerca in cele ce urmeaza, in speranta eliberarii de conotatii radical negative a acestei notiuni, sa numesc acest program, "adapost pentru cei varstnici" si varstnici" si nu "azil" . IORGULESCU VLAD Pg.3


Prin propria-i definitie, acest adapost este destinat acelor persoane, in varsta, ce nu mai au posibilitatea unui trai normal in societate, cautand astfel un refugiu. In spiritul acestei abordari, in Marea Britanie, aceste adaposturi poarta un nume mult mai bland decat cel incetatenit la noi. Acestea se numesc "HOMES FOR THE ELDERLY " , sintagma ce contine doua elemente extrem de importante din punct de vedere psihologic. Unul dintre aceste elemente este notiunea de "HOME" , ceea ce inseamna casa, locuinta, camin, cu alte cuvinte ceva extrem de personal, de privat, iar cel de-al doilea element, "ELDER" , substantiv ce in limba romana capata sensul de varstnic, superior . Un alt exemplu remarcabil prin calitatea semantica a sintagmei si prin urmare, demn de urmat este cel italian, unde adaposturile pentru batrani poarta denumirea de "CASA PER GLI ANZIANI" , sintagma care contine aceleasi doua elemente, locuinta, camin si varstnic, batran. Urmarind directia de abordare a acestei probleme, in tarile al caror exemplu dorim a-l urma, constatam diferentierea statutului social al acestor adaposturi, in functie de posibilitatile de plata ale batranilor in cauza. Astfel se diferentiaza doua categorii de adaposturi, anume cele destinate persoanelor defavorizate sau cu capacitate mica de plata si cele destinate varstnicilor ale caror posibilitati materiale cunosc un nivel ceva mai ridicat. In ciuda acestei diferentieri sociale, mozaicul functional ce contureaza acest program, cunoaste totusi cateva functiuni de baza, printre care se numara cea de locuire si cea de tratament. Alaturi de acestea, numeroase alte functiuni pot aduce completari programului de adapost, imbracand in elemente arhitecturale, activitati cum ar fi cea de loisir, relaxare, sau diferite alte activitati sociale. Ce au insa toate aceste programe arhitecturale in comun? In esenta, marea lor majoritate, este destinata unor persoane a caror perceptie atat asupra spatiului in sine cu caracteristicile fizice ale acestuia, cat si a tipologiilor spatiale (public, privat) cunoaste o abordare ce le este specifica. Cunoasterea acestei abordari, aduce cu sine intelegerea rapoartelor ce se stabilesc intre cele doua tipuri de spatii, si conformarea fizica a acestora din perspectiva unei persoane varstnice. Deslusirea acestori detalii ajuta la conturarea unor reguli si principii de compozitie arhitecturala ce au ca scop realizarea unui mediu favorabil celor batrani. Asadar, in cele ce urmeaza, voi incerca o scurta sinteza a studiului efectuat in ideea intelegerii acestor relatii. Capitolul 2 al prezentei disertatii, incearca definirea persoanelor ce urmeaza a locui intr-un asemena adapost. Se contureaza astfel trei mari categorii sociale. Acestea iau nastere in jurul necesitatii sprijinului medical: persoane cu grad mic, mediu si mare de dependenta IORGULESCU VLAD Pg.4


medicala. In functie de acest grad de dependenta medicala, se recurge la diferite solutii pentru imbunatatirea calitatii vietii acestor persoane. Aici intervine cel de-al 3 lea capitol care isi concentreaza atentia asupra persoanelor cu un grad mediu si mare de dependenta medicala. Solutia abordata pentru aceste persoane este crearea unui mediu ce permite coexistenta acestora cu persoane ce le pot purta de grija – adapost pentru batrani. Astfel, se contureaza o serie de interactiuni intre aceste persoane si mediul extern lor. Definirea mediului extern se realizeaza prin clarificarea relatiilor ce iau nastere ca urmare a coexistentei unor diferite clase de varsta in cadrul aceluiasi adapost. Asadar, capitolul 3 se construieste dintr-o serie de subcapitole ce trateaza diferite astfel de interactiuni, incercand raportarea la atributele specifice spatiului, modelandu-l astfel dupa necesitati. Cele 3 mari subcapitole ce iau astfel nastere, trateaza pe rand interactiunile dintre varstnici si personalul medical al adapostului, apoi relatiile dintre batrani si persoane ce apartin de lumea exterioara adapostului, pentru ca in final sa fie tratata problema interactiunii intre rezidentii propriu-zisi ai adapostului. Astfel, spre sfarsitul celui de-al treilea capitol, se vor analiza din punct de vedere atat psihologic cat si fizic, caracteristicile spatiului privat al fiecarui rezident in parte, si implicatiile acestuia asupra starii generale a varstnicilor. Aceasta analiza, va fi urmata de incercarea definirii spatiului public ce ia nastere in adapost, si conturarea impactului psihologic al acestuia asupra atitudinii fata de socializare a persoanelor varstnice. Se discuta astfel rolurile celor doua tipologii spatiale in dezvoltarea unui statut independent si autonom al rezidentilor, in speranta indulcirii celei din urma perioade a vietii. Capitolul IV este destinat unei serii de studii de caz realizate pe exemple considerate valide din punct de vedere al relatiilor spatiale. Astfel, studiul capata o noua dimensiune, prin analiza unor proiecte existente ce functioneaza corespunzator si care pot fi, bineinteles, urmate. Spre sfarsitul lucrarii se contureaza sinteza intregului studiu realizat, alaturi de concluziile trase in urma elaborarii acesteia. Alaturi de concluzii, isi au locul o serie de imagini sugestive, ce urmeaza a ilustra intr-un mod explicit, rezolvarea problemelor ridicate de aceasta lucrare, in proiecte realizate.

2. DEFINIREA CATEGORIILOR SOCIALE ALE VARSTNICILOR



In primul rand sa vorbim putin despre persoanele carora li se adreseaza acest tip de program, cel de “adapost”. Consiliul National pentru Varstnici al Irlandei, a realizat, in 1985, un studiu asupra populatiei in varsta si a factorilor, atat fizici cat si psihologici, ce duc la plasarea unei astfel de persoane sub ocrotirea unui adapost. In urma acestui studiu, s-a constatat ca exista numeroase argumente puternice impotriva institutionalizarii persoanelor varstnice. Spre exemplu, dorinta de a pastra un nivel de independenta si de a ramane in comunitatea din care fac parte, este o caracteristica psihologica prezenta in mentalitatea batranilor de pretutindeni si isi are obarsia in bagajul emotional acumulat in acel spatiu comunitar. Astfel, s-a ajuns la concluzia ca, aceste persoane trebuie mai degraba ajutate si incurajate in a trai in continuare in locuintele proprii, acest fapt dezvoltand simtul identitatii personale si increderea in sine, decat urmarirea unei solutii superficiale, materializata prin plasarea acestora in cadrul unor adaposturi sociale. Urmarind rezultatele acestui studiu, se disting cu usurinta doua mari categorii de persoane ale caror caracteristici, atat fizice cat si psihologice duc la rezolvari specifice ale problemei varstei inaintate.

2.A. PERSOANELE CU GRAD MIC DE DEPENDENTA MEDICALA Pentru aceasta categorie sociala, cea mai buna rezolvarea a problemei a fost realizarea unui sistem de asistenta sociala si medicala ce permite varstnicilor locuirea in propria lor comunitate. Astfel acesti batrani isi pot continua viata intr-o maniera similara oricarei alte persoane, beneficiind totusi de tratamentul necesar. Aceasta abordare insa, ridica o problema legata de caracteristicile spatiale ale locuintei respectivei persoane. In intampinarea acestei probleme, o echipa multinationala (Italia, Suedia, Marea Britanie, Spania si Ungaria) a realizat o brosura ce ilustreaza diferite modalitati de adaptare a constructiilor existente pentru uzul persoanelor in varsta. Aceasta brosura trateaza probleme de accesibilitate (pentru locuintele aflate la etaje superioare), de usurinta in exploatare a spatiului, comfort etc, probleme ale caror solutii constructive vor fi tratate in prezenta lucrare in capitolele ce urmeaza.



2.B. PERSOANELE CU GRAD MEDIU SI MARE DE DEPENDENTA MEDICALA Pentru aceasta categorie sociala, se simte nevoia unui alt tip de abordare. Astfel, iau nastere adaposturile pentru varstnici. In functie de gradul de dependenta fata de serviciile medicale al batranilor, se contureaza doua tipuri de programe functionale. Primul este acela de “locuinta pentru varstnici”, program ce urmareste sa respecte reguli de constructie si organizare a spatiului ce ofera un grad ridicat de confort si accesibilitate persoanelor ce cunosc un grad mediu de dependenta medicala. Acest program faciliteaza deasemenea, prin organizarea spatiului, accesul persoanelor avizate din punct de vedere medical si a echipamentelor necesare diferitelor interventii si tratamente. Datorita gradului, nu tocmai ridicat, de dependenta medicala, acest program este caracterizat de o relatie relativ flexibila fata de exterior, fata de spatiul public. Aceasta caracteristica este definita de comportamentul persoanelor ce il populeaza, batranii petrecand mai mult timp in spatii de socializare, decat in propriile lor incaperi. Aceste persoane, doresc uneori doar un camin modest in cadrul adapostului, un surogat al propriei locuinte, pastrandu-si totusi rolul activ in societate. La polul opus insa, se afla persoanele incapabile, din diferite motive, de socializare. Acestea din urma petrec majoritatea timpului in propria incapere, motiv pentru care abordarea arhitecturala a acestora devine foarte importanta, urmarindu-se crearea unui spatiu intim, cu un grad mare de personalizare. Astfel, se contureaza cel de-al doilea program functional, program ce cunoaste, pe langa componenta de locuire ilustrata mai sus, si un centru medical, ce ofera posibilitatea supravegherii medicale permanente.

3. TIPURI DE INTERACTIUNI INTRE CLASELE DE VARSTA SI DEFINIREA SPATIILOR GENERATE DE ACESTEA

In cadrul unui astfel de adapost, unde isi desfasoara activitatea persoane ce apartin unor clase de varsta diferite, este necesara o abordare arhitecturala a spatiului, ce permite realizarea unui mediu propice interactiunilor. Diferitele tipologii de interactiune, ce iau astfel



nastere, contureaza spatii specifice. Astfel asistam la definirea unor spatii cu caracter privat sau public, in functie de raportul dintre protagonistii interactiunilor. Fiecare spatiu astfel rezultat, cunoaste caracteristici fizice si psihologice ce vor fi detaliate in capitolele urmatoare.

3.A. INTERACTIUNI INTRE VARSTNICI SI PERSONALUL MEDICAL AFERENT Inglobarea in cadrul aceluiasi complex a functiunilor de locuire si de centru medical generaza interactiuni intre persoanele ce locuiesc in adapost si personalul medical al acestuia. Natura acestei interactiuni cunoaste un caracter permanent. Datorita acestui atribut de permanenta, dimensiunea psihologica a prezentei interactiuni devine apasatoare pentru batrani. Simpla prezenta a centrului medical si a personalului acestuia in cadrul ansamblului de locuit, nu conteneste a aminti varstnicilor de starea, mai mult sau mai putin avansata, de degradare fizica pe care o cunosc in perioada de sfarsit a vietii. Aceasta stare psihologica are ca efect diminuarea increderii in sine si in puterile proprii, culminand cu o stare de depresie continua. Astfel ia nastere dimensiunea arhitecturala a problemei. In ideea diminuarii impactului psihologic negativ asupra batranilor si urmarind “indulcirea” imaginii acestui centru medical in cadrul ansamblului rezidential, se contureaza o serie de reguli de compozitie arhitecturala. Spre exemplu, raportul dintre corpul de cladire ce adaposteste centrul medical si zonele de locuire, este indicat sa fie unul direct si deschis. Negarea prezentei acestui tip de functiune in cadrul adapostului, amplifica dimensiunea psihologica negativa. Cu alte cuvinte, “ascunderea” acestei functiuni, prin diferite artificii arhitecturale, nu are ca efect generarea unei stari psihologice pozitive, ci dimpotriva, amplificarea efectelor negative ale acesteia. Corpul de cladire ce adaposteste centrul medical, capata astfel, o pozitie importanta in organizarea spatiala a adapostului, devenind parte componenta a acestuia. Deasemenea, studii psihologice au demonstrat ca anumite proprietati ale spatiului, cum ar fi o buna iluminare naturala, conduc la o stare detasata si calma a persoanelor ce-l populeaza. Acest atribut este cu atat mai important, cu cat presiunea psihologica a respectivului spatiu este mai mare. In acest caz, buna iluminare a incaperilor, reuseste sa diminueze efectul negativ al prezentei unei astfel de functiuni in viata cotidiana a varstnicilor. Prezenta fenestrarilor de mari dimensiuni nu are insa doar efectul iluminarii puternice a interiorului. IORGULESCU VLAD Pg.8


Acestea faciliteaza perceptia spatiului atat din interior catre exterior, cat si viceversa, realizand astfel o “punte de legatura” intre interior si exterior, “eliberand” un spatiu in celalalt. Relatia de transparenta astfel creata, da nastere unei conexiuni de natura intima, oferind persoanelor in varsta un plus de confort psihologic. Prezenta unor spatii de asteptare in cadrul centrului medical este deasemenea necesara. Modul cum sunt insa configurate aceste spatii este foarte important. Astfel, realizarea unui spatiu anost care sa isi indeplineasca functiunea la nivel superficial nu este indicata. Materializarea acestuia ar putea capata forma unui spatiu de socializare in care persoanele prezente sunt incurajate la interactiune. Cum aceasta interactiune nu se realizeaza aproape niciodata in grupuri mari, prezenta unor mici separeuri, care sa adaposteasca un numar de 3, 4 persoane, ar putea constitui o eventuala solutie. Interactiunea intre persoanele ce locuiesc in adapost si personalul medical al centrului, nu se limiteaza insa la a lua fiinta in cadrul corpului de cladire ce adaposteste functiunea propriu-zisa. Proximitatea centrului medical aduce cu sine o serie de avantaje destinate persoanele ce nu pot, din diferite motive, parasi apartamentul in care locuiesc. In aceasta situatie, martorul interactiunii este spatiul apartamentului in sine. Din acest motiv, spatiul locuintei, ale carui caracteristici private vor fi detaliate intr-unul din capitolele ce urmeaza, este nevoit a gazdui in mod regulat, persoane straine. Din cauza acestui tip de interactiune, dimensiunea personala a spatiului scade in importanta. Perceptia spatiului privat este astfel alterata, locuinta devenind o simpla camera de spital. Efectul acestei perceptii asupra starii psihice a batranilor nu este unul pozitiv, varstnicii intrand astfel intr-o stare de depresie.

O abordare ceva mai personala a acestei probleme, ar putea diminua efectul

instrainarii, reusind astfel materializarea unei stari psihice pozitive. Avand in vedere bagajul emotional acumulat de-a lungul vietii, unei persoane in varsta i-ar fi cu mult mai usoara insusirea unui spatiu, daca elemente ce puncteaza diferite momente din propria viata si-ar gasi loc in cadrul acestuia. Astfel, organizarea apartamentului in asa masura incat sa permita o eventuala mobilare cu obiecte personale, ar putea avea un efect pozitiv asupra starii generale a persoanei in cauza. Urmarind aceste principii arhitecturale, spatiul creat pentru a adaposti funtiunea de centru medical devine ceva mai “prietenos” si mai “sincer” fata de propriu-i statut, aducand cu sine acceptarea starii fizice precare a batranilor, ca pe un fapt inevitabil, un bagaj fizic al



varstei. Acest punct psihologic fiind atins, varstnicii pot urma tratamentele furnizate de centrul medical, fara a le percepe ca pe niste piedici in calea activitatii normale.

3.B. INTERACTIUNI INTRE VARSTNICI SI PERSOANE DIN EXTERIOR Acest tip de interactiune se rezuma la contactul dintre persoanele ce locuiesc in cadrul adapostului, batranii, si persoane ce reprezinta spatiul exterior. Natura relatiilor ce exista intre cele doua categorii de persoane aduce cu sine o serie de interactiuni specifice. Astfel, spre exemplu, intre batrani si membrii familiilor acestora care vin in vizita se naste o interactiune cu un puternic caracter personal, motiv pentru care, materializarea acestei interactiuni in spatiu trebuie sa poarte un caracter intim. Contrastand cu acest tip de interactiune, exista o serie de contacte intre varstnici si persoane neutre din punct de vedere relational (copii, tineri, alte persoane). Intregul spectru de interactiuni intre aceste persoane si implicit spatiile generate de acestea vor fi detaliate in cele ce urmeaza.

3.B.1 Relatia intre interior (sp. privat al adapostului) si exterior (sp. public al orasului) Incercand o definitie a spatiului exterior dintr-o perspectiva psihologica, acesta capata forma necunoscutului, strainului, acelui ceva ce se afla dincolo de limita ce imbraca familiarul. Pentru batranii ce locuiesc in cadrul limitei mai sus mentionate, acest spatiu privat este perceput ca un punct de observatie al spatiului exterior, fiind insa protejat si adapostit. Spatiul interior adapostului capata astfel dimensiunea unui camin pentru aceste persoane. Interactiunea intre aceste doua ipostaze ale spatiului se realizeaza la nivelul limitei, zona in care cele doua fuzioneaza dand nastere unui nou tip de spatiu, acela semipublic, sau semiprivat. Astfel, spatiul ce inconjoara cladirea, este un spatiu de legatura intre interior si exterior, un spatiu tampon intre mediul cunoscut al adapostului si mediul extern al orasului. Rolul acestui spatiu, este de a permite persoanelor vulnerabile sau fragile, relationarea cu exteriorul. Aceasta relationare are ca efect sporirea increderii in sine si dezvoltarea unui nivel ridicat de independenta. Acest spatiu cunoaste totusi diferite abordari. Una ar fi cea de spatiu extern, materializata printr-o amenajare peisagera ce face trecerea intre mediul strazii ce reprezinta orasul si cladirea propriu-zisa a adapostului. In aceasta situatie, se simte nevoia unor spatii linistite, flexibile, insa nu lipsite de viata, pe care rezidentii sa le poata folosi pentru promenada sau relaxare si unde acestia se pot simti liberi, dar protejati. IORGULESCU VLAD Pg.10


In zonele ce nu permit insa o retragere suficienta fata de frontul stradal, aceasta solutie este imposibil de pus in opera. In astfel de situatii, gradarea spatiului public catre cel privat, si implicit estomparea limitei se poate realiza amplasand circulatiile ce tin de accestul in apartamente, in imediata vecinatate a strazii. Astfel, se obtine o zona de tampon ce poate functiona asemeni spatiului extern ilustrat mai sus. Mergand mai departe in gradarea spatiului public catre cel privat, organizarea planimetrica a apartamentelor poate urmari deasemenea acest curs, prin pozitionarea functiunilor intime ale apartamentului in profunzimea acestuia. Astfel, bucataria si grupul sanitar pot ocupa pozitii apropiate culoarului de acces, in timp ce dormitorul poate fi pozitionat catre o curte interioara, mult mai intima. Prin aceasta succesiune a spatiilor se obtine o gradare naturala a exteriorului catre interior, care insa nu poate inlocui pe deplin prezenta unei retrageri de la frontul stradal. Exista insa o solutie ce poate aduce un plus de intimitate spatiului interior adapostului. Aceasta consta in tratarea fatadei orientate catre strada cu materiale translucide, abordare ce ofera un plus de intimitate insa produce o rupere in relatia vizuala intre interior si exterior. In situatia in care aceasta relatie se doreste a fi exploatata, solutia se rezuma la crearea unui hol de acces cu o latime de aproximativ 3 m, ce poate fi folosit ca spatiu de socializare pentru batrani si care poate fi deschis catre strada prin intermediul unor fenestratii de mari dimensiuni. Aceasta solutie ofera o mai buna gradare a spatiului public catre cel privat, pastrand totusi intacta relatia vizuala ce se formeaza intre aceste doua ipostaze ale spatiului. Uneori spatiul public, exterior, poate deveni fundal pentru proiectia unei stari de intimitate. Aceasta se intampla de regula cand intre spatiul public si cel privat exista o diferenta majora de scara. Spre exemplu, problema tranzitiei intre spatiul public si cel privat ilustrata mai sus se poate aplica in situatia in care cele doua componente cunosc o scara asemanatoare, strada vs. cladire. Exista totusi situatia in care interiorul, spatiul privat, priveste prin intermediul unei fenestratii (limita) catre spatiul public, exterior ce se materializeaza in orizontul unui oras, sau in imaginea unei asezari. In aceasta situatie, diferenta de scara dintre cele doua componente aflate in interactiune este cu mult mai mare, imaginea spatiului public functionand asemeni unui tablou ce aduce un plus de intimitate spatiului privat. Exploatand aceasta ipostaza a spatiului public se pot crea mici logii ce permit varstnicilor dezvoltarea unei relatii deschise fata de acest spatiu, si implicit o stare psihica pozitiva.



3.B.2 Spatiul definit de interactiunea intre tineri (copii) si batrani De-a lungul timpului, intre varstnici si tineri a existat o interactiune ce permitea celor din urma accesul la o biblioteca de intelepciune si experienta. In prezent insa, aceasta interactiune a scazut in forta, devenind aproape inexistenta, motiv pentru care batranii societatii actuale, ating o varsta in care sentimentul de instrainare devine tot mai pregnant. In era in care informatia pare ca se afla la indemana oricui, cuvintele intelepte ce pot capata fiinta intr-o asemenea interactiune nu reusesc sa se mai materializeze, marea masa devenind din ce in ce mai saraca in experienta. Aceasta experienta este in cele din urma inlocuita cu informatie bruta, accesibila pe internet sau in media. Se constata astfel un dezechilibru social, ce are ca efecte, pe de-o parte starea de inutilitate a varstnicilor, lipsa unui rol activ in societate, iar pe de alta parte, scaderea capacitatilor empatice ale societatii tinere. Asadar, exista o problema. Problema prezenta insa, ofera oportunitatea exploatarii acestui atribut al varstei, cunoasterea. Observand aceasta oportunitate, “Ministerul Federal pentru Probleme Familiale, Cetateni Varstnici, Femei si Tineret” german, a lansat in 2006 programul “Experience for Initiatives”, program ce urmareste transformarea batranilor in instructori (senior trainers): “Echipele de varstnici cu astfel de experienta devin parteneri de incredere si chiar reusesc sa imprime ritmul implicarii voluntare in comunitatile locale [si] cetatenii in varsta activi dezvolta creativitate, inovatie si dorinta de a actiona”1. Aceasta abordare are la baza ideea transmiterii catre generatia tanara a experientei si cunostintelor dobandite de-a lungul vietii. Programul astfel dezvoltat reintroduce elementul experientei in ecuatia sociala, oferindu-le varstnicilor un nou scop, o noua pozitie in societate. Bineinteles ca acest nou atribut al batranilor se reflecta in spatiile ce iau nastere in cadrul unui adapost. 1

“Senior expertise teams even become reliable partners and important pace setters for voluntary involvement in

local communities [and] active senior citizens develop creativity, innovation and willingness to act” - Katrien Verleye, Paul Gemmel - Innovation in the elderly care sector at the edge of chaos – pag. 70

Astfel se contureaza spatii de interactiune intre tineri si batrani. Aceste interactiuni cunosc un caracter optional, batranii nefiind nevoiti sa subscrie in mod regulat acestei relatii. Avand aceste aspecte in vedere, materializarea spatiului in discutie poate capata forma unui spatiu de relaxare, de discutii, un spatiu flexibil, a carui functiune poate cunoaste variatii. Astfel, spatiul poate deveni, spre exemplu sala de spectacol, unde batranii asista la evenimente



organizate de copii (tineri); pentru ca a considera fluxul de informatii ca fiind unidirectional, de la varstnici catre tineri nu este tocmai o abordare corecta. Tinerii si deopotriva persoanele varstnice, reprezinta fiecarea la randu-i un univers social cu reguli si principii proprii. Pentru a putea convietui si mai ales pentru a putea exploata aceasta coexistenta cele doua instante sociale trebuie sa isi creeze un limbaj comun. Aceasta se realizeaza prin interactiune si prin transmiterea informatiilor intr-o maniera bidirectionala. Conceptul “Digital Bridge”1 exploateaza tocmai acea latura a interactiunii, ce tine de transferul de informatie de la generatia tanara catre cea aflata in toamna vietii. In august 2008, Adapostul pentru varstnici Vijvers, aflat in localitatea Zedelgem, Belgia, a initiat acest program sub forma unui spatiu echipat cu computere. Astfel, persoanele varstnice au luat contact cu tehnologia si limbajul caracteristic generatiei tinere, care de altfel participa la acest program, oferind asistenta. Cele doua programe mai sus ilustrate reusesc astfel sa creeze un limbaj comun ce faciliteaza inteactiunea intre cele doua clase de varsta. Aceasta interactiune se materializeaza sub forma unor spatii ce se pot adauga mozaicului existent de functiuni inglobate in programul de adapost. Spre exemplu, un spatiu cu caracter multifunctional poate lua astfel nastere, oferind posibilitatea desfasurarii unei variate palete de evenimente: expozitii, mici spectacole, discutii, etc. Unul dintre atributele definitorii ale acestui spatiu ar trebui sa fie flexibilitatea, posibilitatea amenajarii cu usurinta a unui mediu propice diferitelor activitati. Lumina, atat cea naturala cat si cea artificiala poarta un rol important in constructia acestui spatiu. Astfel, in situatia in care spatiul respectiv este martorul unei expozitii, sau al unei sesiuni de discutii, lumina naturala abundenta este binevenita, ajutand la crearea unei ambiante ambiante calme si relaxante. Deasemenea, popularea acestui spatiu cu obiecte de mobilier ce pot fi cu usurinta folosite de ambele clase de varsta este necesara (ex. scaunele sau fotoliile cu manere, permit o mai usoara ridicare a persoanelor varstnice, fiind totodata ergonomice pentru o persoana tanara). Un plus de confort din punct de vedere vizual il poate aduce tratarea cu diferite culori a pardoselii, peretilor si tavanului. 1

Katrien Verleye, Paul Gemmel - Innovation in the elderly care sector at the edge of chaos – pag. 93

Aceasta abordare, creeaza o diferentiere clara intre planurile verticale si orizontale, diminuand discomfortul vizual generat de slaba perceptie vizuala a varstnicilor.

3.B.3 Spatiul definit de interactiunea intre vizitatori (membrii ai familiei) si batrani IORGULESCU VLAD Pg.13


Spatiul privat al adapostului cunoaste diferite abordari graduale raportate la exterior, la public. Dintre acestea, cel mai intim si implicit cel mai dificil raport se contureaza intre varstnici si membrii familiei acestora, reprezentanti ai “exteriorului”, ce vin in vizita, invadand astfel spatiul adapostului. In aceasta relatie, convietuiesc doua tipuri de interactiune, cea dintre batrani si membrii familiei acestora, interactiune ce cunoaste un caracter intim si familiar, si cea care se naste intre persoanele ce reprezinta “lumea exterioara” si restul varstnicilor ce locuiesc in adapost – “lumea interioara”. Se realizeaza astfel o conventie, care inlesneste realizarea acestui tip de interactiune, ce cunoaste un caracter ocazional. Prin aceasta conventie, “lumea interioara” accepta invazia “exteriorului”, permitand astfel conturarea unui mediu propice materializarii celeilalte relatii. Prezenta conventie se reflecta in organizarea spatiala a zonelor comune ale adapostului prin definirea unor spatii alveolare cu caracter intim. Aceasta abordarea graduala a spatiului comun ofera posibilitatea coexistentei temporare a vizitatorilor si a rezidentilor. Caracterul alveolar al acestui spatiu permite dezvoltarea unor medii a caror dimensiune personala capata amploare prin simpla prezenta a membrilor respectivei familii in cadrul acestuia. Un alt spatiu, martor al acestei interactiuni este apartamentul fiecarui rezident in parte, acesta fiind un mediu cu mult mai favorabil dezvoltarii unei astfel de relatii. Pentru a accentua dimensiunea personala a acestui spatiu, arhitectii adapostului “Maison Blanche”1(Patrick Magendie, François Fauconnet & Karin Leopold – Neuilly-sur-Marne, Franta), au creat coridoare de acces in apartamente, ce functioneaza ca o “strada” interioara, un spatiu de tranzitie intre public si privat care transforma statutul fiecarui apartament intr-o “casa”. Acest artificiu arhitectural, permite dezvoltarea unui caracter intim al apartamentelor. Astfel, vizitatorii percep spatiul de locuit al rezidentilor varstnici ca pe o locuinta, imbracand intr-un final rolul de oaspeti, in timp ce batranii isi atribuie functia de gazda. Aceasta abordare confera naturalete interactiunii, generand o perceptie pozitiva asupra statutului persoanelor in varsta.

1

Arhitectural design – Residences for the elderly – pag. 66

3.C. INTERACTIUNI INTRE PERSOANELE VARSTNICE Cel de-al treilea tip de interactiune ce ia nastere in cadrul unui adapost pentru varstnici este cel ce defineste practic programul in sine, si anume relatiile dintre rezidenti. Datorita caracterului optional al acestor interactiuni, spatiul in sine capata o importanta aparte. Acesta trebuie configurat in asa fel incat sa incurajeze persoanele la interactiune sociala, dar sa pastreze totusi un caracter intim si personal in situatia in care aceste IORGULESCU VLAD Pg.14


interactiuni nu se vor a lua nastere. Astfel, spre exemplu, configurarea spatiala a apartamentelor, materializari ale necesitatilor private ale indivizilor, trebuie sa urmeze anumite principii caracteristice unui spatiu intim, pastrand totodata legatura cu spatiul public, cu interactiunea. Dezvoltarea atributului public al spatiului trebuie sa urmeze o evolutie graduala, permitand astfel, atat interactiunea in grupuri restranse de indivizi (studii au aratat ca grupurile mai mari de 6 persoane nu mai cunosc un caracter intim) cat si materializarea unor grupuri mai mari cu ocazia diferitelor activitati comune. Organizarea spatiala a adapostului si distribuirea functiunilor comune trebuie asadar studiata in amanunt. Urmatoarele doua capitole incearca ilustrarea diferitelor probleme ce pot capata forma, ca urmare a acestor interactiuni, si definirea unor eventuale solutii a caror aplicare are ca efect imbunatatirea mediului in care aceste persoane isi petrec marea majoritatea a timpului.

3.C.1 Spatiul privat, personal “Locuinta este un loc de importanta majora constand in centrul activitatilor zilnice ale unei persoane. Din acest motiv, toate spatiile interioare, trebuie sa fie accesibile, confortabile, sigure si usor de intretinut. In propriile locuinte, oamenii trebuie sa se simta calmi, in siguranta si liberi sa-si poarte de grija intr-o maniera autonoma si independenta.” 1 As indrazni sa adaug la aceasta scurta descriere a locuintei, ca aceasta este totodata martorul evolutiei unei persoane, impregnandu-se in timp cu caracterul acesteia. Acest atribut se materializeaza prin anumite piese de mobilier, anumite culori, in esenta printr-o anumita ambianta caracteristica fiecarei locuinte in parte. 1

“The home in a critically important place because it is the centre of a person’s daily activities. For this reason,

all the internal spaces must ve accesible, comfortable, safe, easily manageable and easy to maintain. In their own home people must feel calm, safe and free to take care of their own lives in an autonomus and independent manner” - Claudio Spaletti, Carlo Bughi, Katarina Sjögren - Guidelines for the planning of houses for senior citizens – pag. 3

Tocmai de aceea, tranzitia dintre propria locuinta si apartamentul oferit in cadrul unui adapost, se gaseste uneori a fi dificila. Aici intervine rolul spatiului privat al fiecarui individ in parte, spatiul apartamentului propriu-zis. Acesta trebuie gandit sa amelioreze tranzitia si nu in ultimul rand, sa atenueze starea de lipsa a mediului si obiectelor ce definesc persoana in sine. Una dintre abordari, si poate cea mai eficienta din acest punct de vedere consta in



oferirea libertatii de amenajare a apartamentului de catre persoana ce urmeaza a locui acolo, dupa bunu-i plac. Astfel, parte din bagajul emotional acumulat in vechea locuinta se poate transmite in cea noua prin intermediul diferitelor piese de mobilier, diferite obiecte ce pot conferi noii locuinte un aer personal. Alegerea culorilor folosite pentru pereti este deasemenea o modalitate de indulcire a spatiului, spre a reflecta caracterul persoanei ce urmeaza a-l locui. Asadar, personalizarea spatiului de locuire, dupa bunul plac al rezidentului face ca aceasta tranzitie sa se realizeze mult mai usor. Conceptul de personalizare poate merge si mai departe, invadand nu numai spatiul privat al apartamentului, cat si spatiul imediat alaturat accesului in locuinta. Astfel, caracterul persoanei in cauza isi lasa amprenta asupra spatiului public al adapostului, conferindu-i acestuia un atribut familiar. Aceasta abordare se materializeaza in spatiul public prin prezenta unor mici zone amenajate dupa bunul plac al locatarului, in fata propriului apartament. Se realizeaza astfel un surogat al gradinii ce face trecerea intre nivelul strazii si locuinta in sine. Amenajarea astfel realizata rupe monotonia specifica unui coridor de acces, transformandu-l intr-un portic, intr-un spatiu de promenada. In situatia in care cadrul acestei personalizari nu se poate materializa, exista totusi un set de reguli ce pot fi urmate cu scopul ameliorarii perceptiei psihologice asupra spatiului de locuire. Claritatea organizarii spatiale cunoaste astfel o importanta majora. Perceptia spatiului trebuie sa se realizeze rapid, astfel conturandu-se o legatura sincera si directa intre spatiu si persoana. La claritatea perceptiei, nu contribuie numai planimetria bine organizata a locuintei, ci si redarea volumetriei interioare prin intermediul culorilor. Pentru o persoana varstnica, prezenta contrastului intre planurile orizontale si cele verticale, aduce un plus de confort vizual. Uzul culorilor calde este indicat, conferind o stare de calm si optimism. Deasemenea, uzul materialelor naturale pentru realizarea finisajelor este necesar. Astfel, lemnul, piatra, pot fi elemente ce aduc spatiul pe un palier intim cu care batranul poate relationa. Bineinteles, caracterul spatiului este subliniat de piesele de mobilier ce il populeaza. Spre exemplu, prezenta unor suporturi pentru obiecte grele atat in exteriorul apartamentului cat si in interior, in proximitatea intrarii ofera un plus de confort varstnicilor, apropiind caracterul spatiului catre nevoile acestora. Deasemenea, prezenta unui scaun, sau fotoliu in apropierea intrarii este binevenita. Rezumandu-ne la caracterul ergonomic al mobilierului, acesta este indicat sa prezinte anumite proprietati necesare bunului uz de catre persoane in varsta. Spre exemplu, patul, lasand la o parte atributul estetic ce trebuie intruchipat (se evita uzul IORGULESCU VLAD Pg.16


mobilierului cu aspect spitalicesc), poate avea o inaltime care sa permita privirea pe geam, acest atribut permitand persoanelor imobilizate sa relationeze cu exteriorul. Raportul dintre spatiul apartamentului si exterior este extrem de important. Astfel, orientarea spatiului in care rezidentul isi petrece marea majoritate a timpului catre o curte interioara, materializare a spatiului public, protejat, al adapostului, ofera persoanelor care din diferite motive nu isi pot parasi locuinta, capacitatea relationarii vizuale cu restul varstnicilor prezenti in adapost. Un spatiu ce poate rezulta in urma acestui tip de interactiune este logia (terasa, balcon). Aceasta permite prezenta rezidentilor in spatiul deschis, fiind totodata in proximitatea apartamentului. O alta modalitate interesanta de abordare a acestei relatii intre locuitorii adapostului se contureaza in prezenta unui circuit video inchis. Acest sol al tehnologiei in lumea varstnicilor, permite nasterea unor relatii sociale, fara ca individul sa paraseasca locuinta. Prezenta acestui circuit are ca efect o stare generala mult mai buna a batranilor ce nu isi pot parasi apartamentul, imaginea izolarii de societate pierzandu-si din putere. Prezenta luminii naturale cunoaste deasemenea o pozitie privilegiata in redarea unei stari generale pozitive. Astfel, ferestrele de mari dimensiuni ce permit iluminarea naturala abundenta constituie un punct forte al spatiului de locuire. Acest atribut aduce cu sine dezvoltarea diferitelor activitati ce induc o stare de independenta varstnicilor (ex: pictura, citit, scris etc.). Acesibilitatea persoanelor cu anumite disabilitati motorii trebuie deasemenea avuta in vedere, aceasta punand-usi amprenta asupra caracteristicilor spatiale ale apartamentului. Astfel, coridoarele, spatiile de mici dimensiuni cum ar fi grupul sanitar sau bucataria trebuie sa permita uzul de catre persoane aflate in fotolii rulante. Aceasta se materializeaza in latimea coridoarelor, care trebuie sa permita intoarcerea intr-o astfel de situatie (D - 150cm), latimea usilor (min 90cm), prezenta unui spatiu in jurul patului care sa faciliteze accesul la acesta, etc. Suprafata minima a unui apartament pentru o persoana este de 45m 2, in timp ce pentru doua persoane, aceasta creste la 55m2. Aceste suprafete confera apartamentului un caracter aerisit, permitand totusi prezenta unor functiuni de baza. Asadar, in situatia in care, un astfel de apartament nu poate fi dotat cu o bucatarie de dimensiuni generoase, prezenta unei chicinete este binevenita, accentuand starea de autonomie resimtita de varstnici.



Intreaga serie de caracteristici ale spatiului privat, prezent in cadrul adapostului sub numele de apartament, ilustrata mai sus, incearca realizarea unei tranzitii facile intre spatiul odinioara numit “acasa” si spatiul ce devine “acasa” pentru aceste persoane. Avantajul acestui nou camin se materializeaza insa in prezenta spatiilor publice ce-l completeaza.

3.C.2 Spatiul public, de interactiune Prezenta spatiului public in cadrul adapostului, un spatiu de socializare protejat, urmareste anularea starii de izolare, de singuratate resimtita de marea majoritate a persoanelor aflate la varsta batranetii. Astfel, varstnicii gasesc refugiu fata de aceasta stare, in relatiile cu restul persoanelor ce populeaza adapostul. Aceste relatii permit nasterea unor grupuri restranse de oameni, ce sunt caracterizate de interactiuni stranse, cu caracter personal. Dozarea numarului de persoane ce formeaza un asemenea grup, devine astfel foarte importanta (6 membri, dupa cum a constatat un grup de cercetatori olandezi 1). Grupurile ce inglobeaza un numar mai mare de persoane sunt caracterizate de relatii ceva mai superficiale, relatii de amicitie. Aceasta gradare a intensitatii relatiilor dintre varstnici in functie de dimensiunea numerica a grupului se reflecta in proprietatile fizice ale spatiului public in sine. Astfel, o gradare a acestuia, permite interactiunea in grupuri restranse, si totodata, permite conturarea unor grupuri mult mai mari atunci cand aceasta se doreste. Asadar, prezenta unui spatiu de socializare de aproximativ 25 m 2 pe etaj (un etaj este de dorit a adaposti un numar de maxim 6 apartamente/6 persoane) ofera posibilitatea conturarii unor astfel de grupuri, intarind relatiile interumane ce capata fiinta, incurajand intr-un final interactiunea. Acest spatiu se poate materializa in prezenta coridorului de acces in apartamente, ce poate fi transformat din simpla-i functiune, intr-un spatiu de socializare. 1

Katrien Verleye, Paul Gemmel - Inovation in the elderly care sector at the edge of chaos – pag. 65

Asadar, caracterul anost al unui astfel de coridor este inlaturat, acesta capatand o noua dimensiune sociala. Prezenta unor mici separeuri de-a lungul coridorului poate inlesni acest tip de interactiune. Existenta acestor mici decrosuri, conduce la ruperea monotoniei vizuale atat de caracteristica unui coridor, permitand individualizarea spatiului prin prezenta diferitelor piese de mobilier ce “aduna” oameni (canapele, fotolii grupate in jurul unei mese – invoca un joc de carti spre exemplu – socializare). Un plus de caracter al spatiului poate fi



atins prin utilizarea culorilor pentru diferentierea apartamentelor. Astfel, uzul culorilor vii permit o indentificare mult mai facila a apartamentelor, sporind astfel confortul vizual al locatarilor. Deasemenea, asa-zisul concept “BE-BUZZIE”1, implementat pentru prima data intr-un spital de geriatrie din Ghent, Belgia, poate oferi acestor coridoare o noua forma. Acest concept este axat pe incurajarea exercitiilor fizice pentru cei varstnici. Astfel, coridoarele de acces ale acestui spital, au fost gandite sa adaposteasca un circuit ce inglobeaza diferite exercitii fizice. Batranii sunt astfel incurajati in a practica aceste circuite, urmarind exercitiile fizice propuse. Acest concept a fost primit cu caldura in cadrul spitalului mai sus amintit, transformand atat aspectul coridoarelor, cat si starea de spirit a batranilor.2

1

Katrien Verleye, Paul Gemmel - Inovation in the elderly care sector at the edge of chaos – pag. 81

2

Scheme conceptuale - posibila abordare spatiala a coridorului

Urmatorul nivel de socializare implica un numar mai mare de indivizi, astfel luand nastere o serie de alte spatii ce incurajeaza la interactiune. Spre exemplu, adapostirea unor nevoi de baza (spalatorie, uscatorie, calcatorie etc.) sub acoperisul unei zone comune, incurajeaza socializarea intre indivizi. Aceste spatii nu trebuie insa sa aiba suprafete mai mici de 70 m2, aspectul aerisit al incaperii fiind un atribut important al starii generale de bine a varstnicilor. La acest tip de spatiu se pot adauga zonele de living comune, ce pot adaposti diferite functiuni de relaxare, diferite jocuri, un eventual spatiu de proiectie unde mai multe persoane se pot strange la un loc cu scopul vizionarii unui film (cinematograf de mici dimensiuni). Un IORGULESCU VLAD Pg.19


loc de luat masa impreuna, poate deasemenea capata existenta in cadrul adapostului, permitand astfel relationarea in grupuri mari de oameni (un eventual restaurant). O alta functiune ce poate aduna oamenii este capela, spatiu in care rezidentii se pot reculege si pot participa la evenimente organizate cu ocazia diferitelor sarbatori anuale. Nu in ultimul rand, spatiul unei biblioteci poate genera grupuri cu interese comune, incurajand astfel interactiunea sociala. Toate aceste zone trebuie insa sa fie definite de un atribut calduros al spatiului, materializat prin prezenta unor materiale naturale precum lemnul si piatra. Lumina poarta deasemenea un rol foarte important in conturarea acestor spatii publice, iluminatul natural abundent oferind claritate spatiului, si implicit generand o stare psihica pozitiva. La aceasta stare isi aduc aportul bineinteles si culorile folosite pentru definirea spatiului. O alta eventuala functiune ce tine de spatiul public, presupune diferite hobby-uri ale persoanelor aflate in adapost. Astfel pot lua nastere ateliere in care se produc piese de mobilier, sau diferite alte obiecte. Avantajul prezentei acestor spatii consta in redarea functionalitatii sociale a batranilor capabili sa lucreze. Astfel, acestia pot petrece o mare parte a timpului ocupandu-se de aceste hobby-uri, ce isi gasesc finalitatea in diferite produse care pot fi vandute. Aceasta activitate incurajeaza interactiunea intre varstnici cu aceleasi preocupari, dand astfel nastere unor grupuri de oameni ce produc pentru societate. Un asemenea spatiu contureaza astfel doua atribute principale, acela de a aduna oameni si de a forma grupuri si acela de a restaura calitatea sociala a indivizilor prin produsele astfel realizate. Acest mozaic de spatii situate in interiorul cladirii constituie doar jumatate din balanta zonelor comune ce permite traiul in echilibru al batranilor. Cel de-al doilea taler se materializeaza in spatiile publice pozitionate in deschis, zonele de relaxare exterioare. Aceste zone sunt de doua tipuri, primul este cel ce face legatura intre spatiul privat al adapostului si spatiul public al orasului (spatiu tratat in detaliu in capitolul 3.B.1 al prezentei lucrari), in timp ce cel de-al doilea spatiu este definit de atributul protector al ansamblului, fiind pozitionat in centrul acestuia. Acest spatiu este asemuit de varstnici cu o oaza de liniste in centrul orasului. Gradina interioara astfel creata ofera un mediu propice relaxarii, promenadei si bineinteles interactiunii sociale, sub protectia adapostului. Impactul psihologic al unui asemenea spatiu asupra rezidentilor se reflecta in atributul de independenta pe care fiecare individ in parte si-l dezvolta. Un astfel de spatiu, prezent in ansamblu, invadeaza interiorul IORGULESCU VLAD Pg.20


spatiilor private prin intermediul fenestratiilor de mari dimensiuni creand astfel o relatie directa intre interior si exterior, permitand varstnicilor relationarea cu mediul extern. Organizarea planimetrica a acestor spatii este deasemenea extrem de importanta, aceasta dand nastere unor zone de interactiune graduala ce permite existenta unor grupuri restranse de indivizi cu preocupari asemanatoare in cadrul unui spatiu de mari dimensiuni. Atributul gradual al spatiului ofera posibilitatea coexistentei respectivelor grupuri fara ca acestea sa fie supuse unei interactiuni generale decat in situatia in care acest lucru se doreste. Astfel, in situatia in care, spre exemplu, un eveniment isi gaseste fundalul desfasurarii in acest spatiu, grupurile mai sus mentionate se pot aduna, intru asistarea la respectivul eveniment. Aceasta caracteristica a spatiului se materializeaza prin prezenta unor alveole, soli ai spatiului intim, in spatiul public. Aceste alveole sunt conturate in jurul atributului de a aduna oameni, devenind spatii de intalnire ce pot fi marcate cu scopul identificarii facile. Spre exemplu, adapostul pentru persoane varstnice din localitatea Alcazar de San Juan, Spania (arh. Ignacio Vicens, Jose Antonio Ramos) foloseste vegetatia pentru marcarea acestor spatii: “maslinii marcheaza locurile de relaxare si intalnire din gradina, in timp ce spatiile mult mai protejate ale verandelor sunt subliniate in propria verticalitate de chiparosi”.1

Asadar, perceptia

spatiului ocupa un loc foarte important in definirea confortului vizual resimtit de rezidenti, claritatea acestuia constituind un atribut ce trebuie atins prin diferite artificii arhitecturale. O posibila abordare ar fi cea a culorilor, care la fel ca si in interior, produc o diferentiere clara a zonelor. Astfel, este indicat ca aleile destinate promenadelor sa fie marcate prin materiale ce contrasteaza puternic cu mediul apropiat. Aceasta abordare diminueaza confuzia vizuala ce poate lua nastere in prezenta numeroaselor culori oferite de natura. Aici prezenta unor culori reci, cu tenta minerala este binevenita, acestea deseori contrastand cu mediul natural. Prezenta unui portic sau a unor spatii plasate in deschis insa acoperite permite accesul la natura, la exterior, in toate anotimpurile anului, indiferent de starea vremii, fara a face rabat de la confort, situatie care ofera varstnicilor un grad de independenta ridicat. Aici se adauga problema accesibilitatii persoanelor ce fac uz de fotolii rulante. Pentru a facilita accesul in mediul exterior al acestor persoane, spatiul gradinii trebuie conturat avand in vedere capacitatile mobile ale acestor dispozitive. Astfel, latimea aleilor nu trebuie sa scada sub 120 cm, iar panta maxima a acestora trebuie sa fie de 5%. Prezenta unor balustrade, ce constituie puncte de sprijin pentru persoanele cu capacitati mobile limitate, este deasemenea binevenita.



Data fiind calitatea spatiilor comentate anterior, de a fi situate in exterior, nu se pune problema iluminarii naturale, aceasta facandu-si simtita prezenta in abundenta, insa iluminarea nocturna capata o importanta majora, permitand promenadele de-a lungul intregii zile. Asadar, cel mai important atribut al acestui spatiu este accesibilitatea, fie ea de orice natura, calitate ce accentueaza starea de independenta si autonomie a varstnicilor, indulcindule astfel prezenta in cadrul adapostului.

1

“The olive trees mark places of rest and meeting in the garden, while the more protected spaces of the porches

in double and triple height are underlined in their verticality by the cypress trees.” - Architectural Design – Residences for the elderly – pag. 124

4. STUDII DE CAZ

■ Locuinta pentru persoane varstnice – Vitry sur Seine, Franta (arh. Soisick Cleret)



Construit in vecinatatea orasului Vitry-sur-Seine, proiectul de fata reuseste crearea unor spatii publice graduale, permitand astfel interactiunea in grupuri restranse. Prezenta acestor spatii confera ansamblului un caracter intim. La acest atribut al spatiului se adauga deasemenea materialele folosite, in marea lor majoritate fiind naturale, lemn, piatra. Intregul ansamblu se dezvolta in jurul unui spatiu central ce adaposteste functiuni publice ale adapostului. Astfel, toate aripile constructiei beneficiaza de acces direct la serviciile comune. Spatiile comune, puternic luminate, faciliteaza perceptia de catre persoanele vars tnice.



Imobilul, realizat din 5 aripi ce adapostesc 72 de camere, a fost gandit pentru a permite cetatenilor varstnici un grad mare de libertate si intimitate. Astfel, toate dormitoarele sunt dotate cu o mica bucatarie, si ofera o priveliste placuta asupra gradinilor si asupra peisajului rural inconjurator.



■ Adapost pentru varstnici – Rotterdam, Olanda (arh. EGM Architecten)

Prezentul ansamblu, adaposteste sub acoperisul aceleiasi cladiri, un centru medical, apartamente pentru varstnici si o serie de spatii publice destinate acestora. Complexul, ce inglobeaza un numar de 195 de apartamete pentru varstnici, este gandit in jurul conceptului de independenta al rezidentului. Astfel, atat spatiile de locuit cat si centrul medical se



contureaza in jurul unui atrium ce adaposteste un restaurant si diferite alte spatii publice.



Deasemenea, prezenta acestui ansamblu in cadrul orasului permite varstnicilor, o continuare, atat a vietii cat si a rolului ocupat in societate, diminuand astfel starea de instrainare si izolare resimtita de acestia.



■ Locuinte pentru varstnici – Zeewolde, Olanda (arh. Van der Herk & De Kleijn)

Constructia, realizata din doua volume majore, a caror intersectie adaposteste spatiul de acces, se afla in proximitatea zonei portuare, apropiere ce permite orientarea spatiilor de zi ale apartamentului catre peisajul oferit de imaginea acestuia. Astfel, fiecare apartament



beneficiaza de prezenta unor terase ce permit relaxarea varstnicilor, in exterior.



Una dintre caracteristicile definitorii ale acestui ansamblu consta in abordarea coridorului de acces in apartamente. Acesta se materializeaza in prezenta unui portic, puternic luminat natural, ce functioneaza ca spatiu public de interactiune intre varstnici. Calitatea luminii



naturale confera spatiului claritate, aducand astfel un plus de confort rezidentilor.



5. CONCLUZII

Notiunea de “azil” are asadar un impact negativ puternic, atat la nivel semantic, cat mai ales la nivelul functiunii in sine. Daca adoptarea termenului de “adapost” ar atinge cumva un nivel de perceptie ceva mai bland, pavand drumul spre imbunatatirea caracterului acestui program, aceasta actiune nu ar fi capabila sa inlocuiasca atributele programului in sine. Acestea urmeaza a fi schimbate prin atentie la detalii si prin incercarea transpunerii necesitatilor psihologice ale persoanelor in cauza, batranii in situatia de fata, in dimensiuni spatiale, arhitecturale. Astfel, abordarea fata de acest program se va schimba, imbunatatind probabil, cei din urma ani ai multor varstnici. Calitatea spatiului, se reflecta intotdeauna in starea psihologica a persoanei ce il ocupa. Tocmai de aceea, prezenta lucrare si-a propus sa inteleaga mai intai care sunt necesitatile psihologice ale varstnicilor, materializate intr-o suma de stari precum cea de protectie (a fi protejat), intimitate, familiaritate, interactiune sociala, pentru ca ulterior aceste necesitati sa se transforme in solutii arhitecturale. Astfel, programul de adapost poate capata noi sensuri, prin abordarea unor atitudini functionale noi. Drept este ca aceasta problema este cu mult mai vasta decat a putut fi cuprinsa in cadrul celor cateva pagini prezente aici, insa germenii preocuparii incearca sa contureze o suma de premize conceptuale – conceptul de casa, camin, familiar; relatia cu exteriorul, cu lumea aflata dincolo de limita ce ofera protectie, prezenta unui spatiu situat in deschis, care este insa protejat si intim, o gradina interioara ansamblului, etc. – ce pot constitui repere in abordarea proiectelor ce intruchipeaza acest program in viitor. Asadar, este imperios necesar sa intelegem impactul unei abordari corecte asupra starii psihice si fizice a varstnicilor ce fac uz de acest program, abordarea eronata, cea care acum poarta pecetea “azilului”, demonstrandu-si de-a lungul timpului efectele negative asupra interactiunilor dintre varstnici si lumea “mai proaspata” – excludere, izolare, disparitia rolului social al acestor persoane.



6. BIBLIOGRAFIE

CARTI

■ Institutional care of elderly in Ireland – The National Council for the Aged 1985 ■ Arhitectural Design – Residences for the elderly ■ Inovation in the elderly care sector at the edge of chaos - Katrien Verleye, Paul Gemmel, septembrie 2009 ■ Creating defencible space - Oscar Newman, Institute for Community Design Analysis, aprilie 1996 ■ Think elderly - Prof. Gaur G. Ray, MIT Institute of Design ■ Lifetime homes – Chris Goodman ■ Guidelines for the planning of houses for senior citizens – echipa multinationala (Italia, Suedia, Marea Britanie, Spania, Ungaria) Claudio Spaletti, Carlo Bughi, Katarina Sjögren ■ Housing for the elderly - a guide to best practice – Guy Kasier, E&D Systems, iulie 2009

SURSE WEB

■ www.insse.ro – Institutul National de Statistica ■ www.wikipedia.org – Enciclopedie online ■ www.dexonline.ro – Dictionarul Explicativ Roman ■ www.welhops.net – Welfare Housing Policies for Senior Citizens ■ www.lifetimehomes.org.uk – Adaptable Design for Life ■ www.who.int – World Health Organization


Disertatie - Iorgulescu VLAD

Recommend Documents