1.VM-elemente ale pietei financiare.Criterii de clasificare a VM.Import aparitiei VM. Tipologia VM. VM sunt titluri financiare care oferă proprietarului său drepturi patrimoniale şi nepatrimoniale, drepturi care nu pot fi transmise fără transmiterea titlurilor fin. VM fac parte din categoria activelor nebancare. Un activ este reprezentat de un bun care prezintă o anumită valoare pentru deţinatorul lui, Activele se pot clasifica, în active reale şi active fin. Activele reale sunt reprezentate de diferite bunuri corporale sau necorporale care au capacitatea de a produce venituri sub diferite forme: chirii, rente, etc. Activele fin -în active bancare şi active nebancare, VM sunt caracterizate de trei aspecte esentiale: 1.VM conferă deţinătorilor acestora drepturi patrimoniale şi nepatrimoniale faţă de emitenţi; 2.VM sunt instrumente negociabile, ceea ce presupune posibilitatea transferarii acestora între persoane pe baza cererii si a ofertei, 3.VM pot fi emise în forma materializata sau evidenţiate prin înscriere în cont; Principalul scop al emisiunii VM este acela de a transforma resursele fin disponibile si dispersate din economie in capitaluri pe termen accesibile emitentilor, fiind destinate realizării de investiţii sau transfomindu-se în capital de împrumut. Din punct de vedere al caracteristicilor VM se clasifica în: a) VM primare, care mobilizeaza capitalurile pe termen lung si permit valorificarea investitiei prin încasarea periodica a unei unei parţi din veniturile generate generate de emitent. b) VM derivate,reprezenta derivate,reprezenta contracte la termen termen standardizate sau sau nestandardizate; nestandardizate; *contracte la termen forward reprezinta contracte nestandardizate si creează pentru părţi obligaţia de a vinde, respectiv dc a cumpara o anumita marfă la un preţ convenit în momentul încheierii tranzacţiei tr anzacţiei şi care se executa prin livrarea efectiva a mărfii si plata pretului la o anumita anumita data viitoare; *contractele futures sunt contracte standardizate care creeaza pentru părţi obligatia de a vinde sau de a cumpara un anumit activ suport la data scadenţei si la un preţ convenit la momentul încheierii tranzactiei; *contractele options reprezinta contracte standardizate care, în schimbul plăţii unei prime, creeaza pentru cumpărătorul opţiunii dreptul dar nu şi obligatia, de a cumpara, sau de a vinde un anumit activ suport la un pret prestabilit numit preţ de exercitare, exercitare, pînă la sau la rata expirării; c) VM sintetice, care sunt create prin combinarea diferitelor ripuri de active, avînd ca rezultat apariţia unui nou instrument financiar-contractele pe indici bursieri. În structura lor distingem VM cu venit variabil (acţiunile), al căror venit varieză în funcţie de rezultatele şi de politica financiară a întreprinderilor întreprinderilor de care valoarea valoarea este legată, legată, şi VM cu venit fix (obligaţiunile, (obligaţiunile, înscrisurile funciare, rentele), al căror venit este legat de valoarea creanţei. Prin emisiunea şi negocierea VM pe piaţa financiară sunt mobilizate activele financiare disponibile din economie şi transformate fie încapitaluri sociale ale organizaţiilor publice şi particulare (acţ.), fie în resurse financiare destinate realizării de investiţii (obl.). O piaţă echilibrată a VM este formată din două sectoare – sectorul VM corporative şi sectorul VM de stat, care trebuie să fie într-un într- un echilibru peremanent. VM corporative sunt VM emitenţii cărora sunt SA, întreprinderi, organizaţii de alte f orme organizatorico-juridice, deasemenea deasemenea bănci, companii de investiţii de fonduri. VM corporative sunt prezentate de urrmătoarele forme: de împrumut, cote părţi şi derivate. *VM de împrumut– obligaţiuni, cambii, certificate bancare de depozit şi economii... *VM derivate – contracte futures, options şi waranturile. VM corporative se emit la: - fondarea SA şi plasarea acestora printre fondatori - majorarea capitalului social al SA prin plasarea de acţiuni suplimentare. - atragerea capitalului de împrumut prin emisiunea de obligaţiuni. Dupa cum stim contr Futures sunt niste instrumente de gestiune a risc prin care se are ca scop:minimizarea risc p/u un pf asteptat,max asteptat,max pf p/u un anumit anumit nivel acceptat al riscului,La riscului,La implimentarea acestor acestor tranzactii ofera celui celui ce la tranzactionează posibilitatea unor cistiguri prin imobilizarea unei sume de bani relativ reduse,flexibilitatea lor mare permit investitorilor nu doar reducerea riscului ci si evitarea lor. Importanţa apariţiei valorilor valorilor mobiliare. Tipologia Tipologia valorilor mobiliare. Valorile mobiliare-sînt doc.ce atestă dr.patrimoniale şi personal nepatrimoniale ale deţinătorilor faţă de emitent,dr.ce pot fi realizate prin ordin comercial sau necomercial. Caracteristici : *statalitate-existenţa cadrului legislativ, normativ 1
*documentalitate-recurge numai după înregistrarea de stat stat la CNVM,obţinînd un nr.unic de înregistrare înregistrare *emisiune de clase-repr.totalit.titlurilor clase-repr.totalit.titlurilor de acelaşi acelaşi tip emise cu aceaşi aceaşi caracteristici *circulaţie-circulaţia actiunilor fie pe segment burs.(toate titlurile p/u care există proceduri de negociere în bursă în deosebi actiunile SA de tip deschis) fie pe extraburs.(orice titluri p/u care legislaţia nu stabileşte obiectivitatea tranzacţionării lor în bursă) *lichiditatea-posibilitatea de a vinde sau cumpara Criterii de clasificare a valorilor mobiliare. m obiliare.
1. după termen *lung,(m.mult ca 3), *mediu(1-3), *scurt. 2. activul suport*primare *derivate(sint derivate de la cele primare sint emise p/u acoperirea riscului) 3. nominative(e/e indicat dr.de proprietate,-la purtător(pers.e/e deţinătoare însă anonimă) 4. după formă *materializate(hîrtie ce circulă liber) *dematerializate-o actiune ce nu poate fi văzută ea e/e în conturi) 5.gradul de risc *înalt , *scăzut, *mediu 6. în dependenţă de venit *purtătoare de venit *fără venit 7.după participarea în capitalul societăţii: *VM cote-părţi(acţiuni), *VM împrumut(obli) 8.specificul circulaţiei *tranzacţionabile, *netranzacţionabile(nu *netranzacţionabile(nu pot fi vîndute pe piată) 9. după scop urmărit: *investiţionale(procurarea *investiţionale(procurarea vînzarea) *neinvestiţionale(procurat *neinvestiţionale(procurat şi e/e acţionar)
2.VM corporative-societati pe actiuni, aspecte ale infiintarii activitatii,reorganizarii,lichidarii,Actiunile.Obligatiuni.Venituri aferente VM corporative,dividentul,dobinda. SA este considerată societatea comercială comercială al cărei capital social este în întregime împărţit în acţiuni, care atestă dreptul patrimonial al acţionarilor faţă de proprietatea societăţii. SA poate fi de tip deschs şi de tip închis Societate este de tip deschis deschis dacă acţionarii ei au dreptul nelimitat să înstrăineze înstrăineze acţiunile ce le aparţin. SA deschisă este în drept să plaseze public şi să vîndă public acţiunile sale şi alte HV unui cerc nelimitat de persoane. Capitalul social al SA de tip deschis trebuie să depăşească 20 mii lei. Numărul acţionarilor unei SA deschisă este nelimitat. Societatea este de tip închis-Capitalul social al SA de tip închis trebuie să depăşească 10 mii lei. Numărul, acţionarilor unei SA de tip închis, împreună cu acţionarii reprezentaţi prin deţinătorii nominali de acţiuni, nu poate depăşi 50 acţionari, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege. Dacă nr. acţionarilor va depăşi limita de 50 acţionari societatea în termen de 3 luni se va transforma transforma în societate deschisă ori cooperativă cooperativă de producţie.SA este persoană juridică care îşi desfăşoară desfăşoară activitate conform conform statutului juridic al societăţii, societăţii, altor acte legislative. Organele de conducere ale societăţii sunt: AGA – este organul suprem de conducere şi se ţine cel puţin o dată pe an. Aceasta are o serie de atribuţii printre care se enumără: aprobarea statutului societăţii, luarea deciziilor cu privire la modificarea capitalului social, aprobarea diferitor regulamente interne, deciziile privnd efectuarea tranzacţiilor de proporţii, decizii privind reorganizare sau lichidarea societăţii. AGA poate fi ordinară sau extraordinară. Ea se ţine cu prezenţa acţionarilor, prin corespondenţă corespondenţă sau sub formă mixtă mixtă 2
*documentalitate-recurge numai după înregistrarea de stat stat la CNVM,obţinînd un nr.unic de înregistrare înregistrare *emisiune de clase-repr.totalit.titlurilor clase-repr.totalit.titlurilor de acelaşi acelaşi tip emise cu aceaşi aceaşi caracteristici *circulaţie-circulaţia actiunilor fie pe segment burs.(toate titlurile p/u care există proceduri de negociere în bursă în deosebi actiunile SA de tip deschis) fie pe extraburs.(orice titluri p/u care legislaţia nu stabileşte obiectivitatea tranzacţionării lor în bursă) *lichiditatea-posibilitatea de a vinde sau cumpara Criterii de clasificare a valorilor mobiliare. m obiliare.
1. după termen *lung,(m.mult ca 3), *mediu(1-3), *scurt. 2. activul suport*primare *derivate(sint derivate de la cele primare sint emise p/u acoperirea riscului) 3. nominative(e/e indicat dr.de proprietate,-la purtător(pers.e/e deţinătoare însă anonimă) 4. după formă *materializate(hîrtie ce circulă liber) *dematerializate-o actiune ce nu poate fi văzută ea e/e în conturi) 5.gradul de risc *înalt , *scăzut, *mediu 6. în dependenţă de venit *purtătoare de venit *fără venit 7.după participarea în capitalul societăţii: *VM cote-părţi(acţiuni), *VM împrumut(obli) 8.specificul circulaţiei *tranzacţionabile, *netranzacţionabile(nu *netranzacţionabile(nu pot fi vîndute pe piată) 9. după scop urmărit: *investiţionale(procurarea *investiţionale(procurarea vînzarea) *neinvestiţionale(procurat *neinvestiţionale(procurat şi e/e acţionar)
2.VM corporative-societati pe actiuni, aspecte ale infiintarii activitatii,reorganizarii,lichidarii,Actiunile.Obligatiuni.Venituri aferente VM corporative,dividentul,dobinda. SA este considerată societatea comercială comercială al cărei capital social este în întregime împărţit în acţiuni, care atestă dreptul patrimonial al acţionarilor faţă de proprietatea societăţii. SA poate fi de tip deschs şi de tip închis Societate este de tip deschis deschis dacă acţionarii ei au dreptul nelimitat să înstrăineze înstrăineze acţiunile ce le aparţin. SA deschisă este în drept să plaseze public şi să vîndă public acţiunile sale şi alte HV unui cerc nelimitat de persoane. Capitalul social al SA de tip deschis trebuie să depăşească 20 mii lei. Numărul acţionarilor unei SA deschisă este nelimitat. Societatea este de tip închis-Capitalul social al SA de tip închis trebuie să depăşească 10 mii lei. Numărul, acţionarilor unei SA de tip închis, împreună cu acţionarii reprezentaţi prin deţinătorii nominali de acţiuni, nu poate depăşi 50 acţionari, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege. Dacă nr. acţionarilor va depăşi limita de 50 acţionari societatea în termen de 3 luni se va transforma transforma în societate deschisă ori cooperativă cooperativă de producţie.SA este persoană juridică care îşi desfăşoară desfăşoară activitate conform conform statutului juridic al societăţii, societăţii, altor acte legislative. Organele de conducere ale societăţii sunt: AGA – este organul suprem de conducere şi se ţine cel puţin o dată pe an. Aceasta are o serie de atribuţii printre care se enumără: aprobarea statutului societăţii, luarea deciziilor cu privire la modificarea capitalului social, aprobarea diferitor regulamente interne, deciziile privnd efectuarea tranzacţiilor de proporţii, decizii privind reorganizare sau lichidarea societăţii. AGA poate fi ordinară sau extraordinară. Ea se ţine cu prezenţa acţionarilor, prin corespondenţă corespondenţă sau sub formă mixtă mixtă 2
Consiliul directorilor – reprezintă interesele acţionarilor în perioada dintre adunările generale a acţionarilor, şi în limitele atribuţiilor sale exercită conducerea generală generală şi controlul asupra activităţii societăţii. Organul executiv –asigură îndeplinirea hotărîrilor AGA şi deciziilor consiliului. Acesta poate fi colegial (comitet de conducere, direcţie) sau unipersonal (director general, director). Comisia de cenzori – exercită controlul activităţii economico-financiare a societăţii. Persoane cu funcţii de răspundere ale societăţii sunt consideraţi membrii consiliului societăţii, organului executiv, comisiei de cenzori, comisiei de lichidare a societăţii şi alte persoane care exercită atribuţiile conducerii societăţii. Reorganzarea societăţii se efectuiază efectu iază prin fuziune-asocier, fuziune- asocier, divizare-separar divizar e-separare, e, sau transformare. Fuziunea (asocierea) societăţilor se efectuieză prin consolidarea bilanţurilor lor cu convertirea ulterioară a acţiunilor socităţiilor antrenate în fuziune în acţiuni ale societăîţii recent înfiinţate. Divizarea (separarea) societăţii se efectuiază prin divizarea bilanţului ei cu convertirea ulterioară a tuturor acţiunilor sau a unei părţi din acţiunile aflate în circulaţie ale societăţii reorganizate în acţiuni ale două sau mai multe societăţi recent înfiinţate. Transformare – se face în baza hotăririi AGA. Societatea poate să se transforme în societete comercială cu o altă formă organizatorico – juridică sau în cooperativă de producţie. Lichidarea Lichidar ea societăţii poate avea loc numai prin hotărîrea hotărîre a AGA sau a instanţei judecătoreşti jude cătoreşti.. Lichidarea se efectuiază de o comisie de lichidare, la care trec toate împuternicirile de conducere a activităţii curente a societăţii. Acţiunea reprezintă o VM de emisiune, care atesată dreptul patrimonial al proprietarului acesteia de a primi o parte din veniturile socităţii distribuite între acţionarii societăţii în calitate de dividente, participarea în gestionarea activităţii SA, şi la o parte a bunurilor în cazul lichidării societăţii. Sa pot emite acţiuni simple şi preferenţiale diferenţa dintre care constă în caracterul primirii dividentelor şi participării la conducerea conducerea societăţii. Fiecare Fiecare SA are încheiat un contract cu un registrator registrator independent independent privind ţinerea registrului deţinătorilor VM, care cuprinde conturi personale pentru fiecare acţionar al societăţii, cantitatea şi categoriile de acţiuni. Acţiunile se clasifică după următoarele criterii: Din punct de vedere a persoanei beneficiare a drepturilor conferite acţiunile pot fi nominative şi la purtător. Din punct de vedere a formei de atribuire a veniturilor acţiunile pot fi ordinare şi preferenţiale. Din punct de vedere a caracterului de circulaţie pe piaţă acestea pot fi în circulaţie – acţiunile care circulă în permanenţă pe PVM şi acţiuni de portofoliu portofoliu sau de tezaur tezaur – care sunt răscumpărate răscumpărate de emitent emitent în dependenţă de anumite condiţii şi pentru anumite scopuri. Din punct de vedere a caracterului de circulaţie la bursele de valori deosebim actiuni înregistrate – care au trecut prodedura de listing listing la BV şi neînregistrate – care nu pot circula circula la BV, acestea fiind negociate pe piaţa piaţa extrabursieră. Acţiunile ordinare sunt titluri care conferă proprietarulu dreptul de a participa în gestionarea societăţii societăţii (la AGA are drept de vot), la primirea dividentelor, unei părţi din bunurile societăţii la lichidarea acesteia. În conformitate cu legislaţia RM doar acţiunile ordinare coferă deţinătorului dreptul de vot în cadrul AGA, Acţiunile preferenţiale sunt acţiunile ce conferă deţinătorului său dreptul la un venit – divident garantat indiferent de realizarea veniturilor anuale şi dreptul preferenţial de achitare a cotei aferente acestor acţiuni în cazul lichidării societăţii. Neajunsul lor este lipsa dreptului de participare în gestionarea companiei. Conform legislaţiei RM în capitalul unei societăţi pe acţiuni cota acţiunilor preferenţiale nu trebuie să depăşească 25% din total. Acţiunile preferenţiale sunt: *cumulative – neachitarea dividentului într-un an financiar duce la acumularea aestuia pe cont special aparte şi achitarea acestia în anii viitori. Mai sunt acţiuni parţial cumulative şi necumulative. *cu participare – asupra dividentului fixat iniţial acţionarii pot obţine un divident fix suplimentar în anii financiari profitabili de rînd cu acţionarii acţionarii ce deţin acţiuni ordinare. ordinare. *convertibile – este posibilitatea de a schimba această acţiune contra unui anumit nr. de acţiuni ordinare. *cu lichidare – conferă dreptul corporaţiei emitente de a răscumpăra acţiunile date. *cu drept de răscumpărare – oferă dreptul deţinătorului de a cere societăţii emitente răscumpărarea acestora. Obligaţiunile reprezintă VM de împrumut şi confirmă faptul că deţinătorul obligaţiunii este creditor al societăţii emitente şi primeşte dobănda aferentă titlurilor date în termeni stabiliţi preventiv, iar la scadenţă primeşte suma totală a obligaţiunilor. scopul prioritar al emisiunii este în atragerea mijloacelor necesare activităţii curente a societăţii. Deţinătorul obligaţiunii nu are dreptul la vot şi deci nu participă în gestiunea societăţii şi nu participă la AGA. Cuponul obligaţiunii trebuie achitat nu mai rar o dată pe an indiferent de situaţia fin a societăţii emitente, în caz de insuficienţă a surselor de plată a dobînzii se folosesc mijloacele din fondurile de rezervă care nu pot fi mai mici de 15% din suma capitalului social. Obligaţiunile pot fi nominative şi la purtător. Fiecare obligaţiune se emite cu cu 3
anumit nr. de cupoane –care se detaşau la perioada de plată a dobînzii şi se prezentau drept confirmare a deţinerii titlului. La momentul actual companiile emit obligaţiuni care imediat se înregistrează pe numele cumpărătorului, cu toate că pe unele obligaţiuni nominative se folosesc cupoane detaşabile. Obligaţiunile pot fi clasificat în dependenţă de modalitatea de achitare a cuponului sau ratei cuponului: *Obligaţiuni cu rata cuponului fixă. *Obligaţiuni cu rata cuponului fluctuantă – mărimea rate cuponului se stabileşte în dependenţă directă cu rata dobînzii bancare. *Obligaţiuni cu rata cuponului proporţional ascendentă – procesul de aplicare a ratei este diferit de la an la an şi se măreşte treptat. *Obligaţiuni cu cupon minim sau cu cupon zero – cu discont. *Obligaţiuni cu achitarea la alegere – deţinătorul poate alege în locul sumelor aferente cuponului obligaţiunii din emisie nouă, pe ceea ce emitentul îi acordă. *Obligaţiuni complexe – o parte a termenului de circulaţie a obligaţiunii se achită rata fixa, şi o parte a timpului rămas rata fluctuantă. Companiile trebuie să garanteze fiecare emesiune de obligaţiuni. Companile care nu doresc să recurgă la emisiunea de obligaţiuni ca garanţii aleg: *Obligaţiuni neasigurate- însoţite de capacitatea de încredere a debitorilor faţă de creditori; *Obligaţiuni neasigurate cu drept de convertire – se împart în obl. cu opţiune şi drept de schimb; *Obligaţiuni profitabile neasigurate – achitarea cuponului are loc doar în cazurile înregistrării profiturlor; *Obligaţiuni neasigurate cu termen de plată nefixat – cuponul se plăteşte atunci cînd societatea înregistrează profit; *Obligaţiuni asigurate cu alte VM din portofoliul companiei pe baza fiduciare – collateral–trust; *Obligaţiuni cu asigurare primară şi secundară – se achită mai întîc cele cu asigurare primară şi apoi cele cu asigurare secundară; *Obligaţiuni indexate – valoarea nominală a acestora se exprimă în funcţie de un metal preţios. Clasa de obligaţiuni este totalitatea titlurilor cu aceleaşi caracteristici – acordare de drepturi egale, valoare nominală egală, aceeaşi formă, acelaşi nr. sub care se află înregistrate în registrul de stat al HV. Certificatul de obligaţiuni este un document aparte avînd elemente speciale care atestă dreptul de proprietate asupra unui anumit nr. de obligaţiuni de aceaşi clasă, precum şi drepturile proprietarului lor faţă de societatea emitentă. Elementele certificatului de obligaţiuni sunt: *denumirea întreagă a societăţii emitente, tipul şi sediul ei; *denumirea documentului „Certificat de obligaţiuni”; *numărul de ordine al certificatului; *numele, prenumele şi nr.actului de identitate al obligaţionarului; *clasa şi nr.de obligaţiuni ce aparţin obligaţionarului cu drept de proprietate; *valoarea nominală; *nr. de obligaţiuni plasate de clasa dată; *nr. din registrul de stat al HV; *termenul de plasare şi de stingere a obligaţiubnilor din clasa dată; *semnătura conducătorului organului executiv şi a contabilului-şef al socităţii emitente; *imprimatul sigiliului socităţii emitente; *denumirea, sediul, nr.certificatului de înregistrare de stat al persoanei care ţine registrul obligatarilor;data eliberării certificatului şi semnătura persoanei care l-a eliberat. Certificatul de obligaţiuni care nu corespunde legislaţie în vigoare este considerat nul. Veniturile aferente VM corporative-dividentul şi dobînda (cuponul). Profitul societăţii se formează după achitarea impozitelor şi altor plăţi obligatorii şi rămîne la dispoziţia societăţii. Profitul net este utilizat pentru plata dobînzii sau altor venituri aferente obligaţiunilor plasate de societate, acoperirea pierderilor din anii precedenţi, formarea capitalului de rezervă, plata dividendelor şi alte scopuri.
Dividendul.Cota parte a profitului net al societăţii, care se repartizează între acţionari în corespundere cu clasele şi proporţional numărului de acţiuni care le aparţin, constituie dividend. Societatea are dreptul să plătească dividende intermediare (trimestriale, semestriale) şi anuale pe acţiuni aflate în circulaţie. Societatea nu are dreptul să garanteze plata dividendelor. Obligaţiile referitor la plata dividendelor apar la data anunţării hotărîrii cu privire la plata lor. Decizia de plată a dividendelor intermediare se ia de consiliul societăţii, iar cu privire la cele anuale de AGA. În hotărirea cu privire la plata dividendelor se indică data la care este întocmită lista acţionarilor care au dreptul să 4
primească dividende, cuantumul dividendelor pe o acţiune de fiecare clasă aflată în circulaţie, forma şi termenul de plată a dividendelor. Cuantumul dividendelor anuale nu trebuie să fie mai mic decît dividendele intermediare. Dividentele se plătesc cu mijloace băneşti sau cu acţiuni sau alte bunuri destinate consumului populaţiei. Termenul de plată a dividendelor nu poate fi mai mare de 3 luni de la data luării deciziei de plată a dividentelor Dobânda (cuponul). Dobînda este o formă de venit foarte răspândită în economiile moderne, strâns legată de piaţa monetară şi piaţa capitalului. Dobânda reprezintă un venit însuşit de proprietarul oricărui capital antrenat într-o activitate economică sub formă de excedent, în raport cu capitalul avansat. Mărimea şi dinamica dobânzii sunt relevate de doi indicatori fundamentali: *masa sau suma absolută a dobânzii (D); *rata dobânzii sau venitul anual exprimat în procente (d). Din punct de vedere al modului de calcul, se pot distinge : *rata dobânzii simple - serviciul relativ adus de un capital în condiţiile în care dobînda nu se capitalizează: d = D*100/C, în care C = capitalul avansat *rata dobânzii compuse - serviciul relativ adus de un capital în condiţiile capitalizării dobânzii: D = (1+d)n, în care n = numărul de ani.
Valorile mobiliare cororative – societăţi pe acţiuni – aspecte ale înfiinţării, activităţii, reorganizării, lichidării. Acţiunile - caracteristică, clase, drepturi, certificate de acţiuni. Obligaţiuni – caracteristică, clase, drepturi şi obligaţiuni, certificatul de obligaţiuni. Veniturile aferente valorilor mobiliare corporative – dividendul şi dobînda (cuponul). Valorile mobiliare cororative – societăţi pe acţiuni – aspecte ale înfiinţării, activităţii, reorganizării, lichidării. Societăţi pe acţiuni -este soc.comercială a cărei capital este divizat în cote părţi sau în acţiuni. Este societatea ale
carei obligatii sunt garantate cu patrimonial social; actionarii sunt obligati numai pana la concurenta capitalului subscris. Societatea poate fi de tip deschis sau inchis. Societatea este deschisa daca actionarii ei au dreptul nelimitat sa instraineze actiunile ce le apartin. Societatea deschisa este in drept sa plaseze public si sa vinda public actiunile sale si alte hirtii de valoare unui cerc nelimitat de persoane.
Aspecte ale înfiinţării
Constituirea societatii pe actiuni este reglementata de dispozitiile Legii , care privesc constituirea oricarei societati comerciale, precum si anumite dispozitii speciale privind aceasta forma de societate. Societatea pe actiuni se constituie prin vointa asociatiilor exprimata in actul constitutiv. Indiferent de modalitatea folosita, pentru constituirea societatii pe actiuni trebuie indeplinite formalitatile prevazute de lege. Potrivit Legii, societatea pe actiuni se constituie prin contract de societate si statut. Contractul de societate si statutul pot fi incheiate si sub forma unui inscris unic, denumit act constitutiv. Actul constitutiv se semneaza de catre toti asociatii sau, in caz de subscriptie publica, de catre fondatori.
Reorganizărea. Conform art. 93 la S.A. Reorganizarea societatii se efectueaza prin
1.fuziune, 2.asociere, 3.divizare, 4.separare 5.transformare 1.Fuziunea, asocierea societatilor Fuziunea, asocierea societatilor se efectueaza prin consolidarea bilanturilor lor, cu convertirea ulterioara a actiunilor societatilor antrenate in fuziune, asociere in actiuni ale societatii recent infiintate Principalele clauze ale contractului de fuziune, asociere a societatilor vor fi aprobate de adunarile generale ale actionarilor societatilor antrenate in fuziune, asociere, la propunerea consiliilor societatilor mentionate Pentru inregistrarea societatii infiintate prin fuziune (asociere), in afara de documentele prevazute de legislatia cu privire la activitatea de intreprinzator si intreprinderi, se depun procesele-verbale ale adunarilor generale ale actionarilor societatilor antrenate in fuziune(asociere), actul de transfer si bilantul consolidat. La fuziunea, asocierea societatilor, toate drepturile si obligatiile fiecareia din ele trec la societatea recent infiintata in conformitate cu actul de transfer si cu bilantul consolidat 2.Divizarea, separarea societatii
Divizarea societatii se efectueaza prin divizarea bilantului ei: a) cu convertirea ulterioara a tuturor actiunilor sau a unei parti din actiunile aflate in circulatie 5
ale societatii reorganizate in actiuni ale doua sau mai multe societati recent infiintate; si b) cu transmiterea ulterioara a unei parti din actiunile unei societati sau citorva societati recent infiintate unei alte societati recent infiintate, daca o astfel de transmitere a actiunilor este prevazuta de adunarea generala a actionarilor societatii reorganizate. Separarea din societatea in functiune a unei sau a citorva societati noi se efectueaza prin divizarea bilantului societatii care se reorganizeaza: a) cu convertirea ulterioara a unei parti din actiunile aflate in circulatie ale societatii reorganizate in actiunile unei societati sau a citorva societati recent infiintate; b) cu transmiterea ulterioara a unei parti din actiunile unei sau citorva societati recent infiintate societatii reorganizate sau actionarilor acesteia, daca o astfel de transmitere a actiunilor este prevazuta de adunarea generala a actionarilor societatii reorganizate. Infiintarea societatilor prin divizare, separare se efectueaza in temeiul hotaririi adunarii generale a actionarilor societatii reorganizate. Aceasta hotarire trebuie sa contina datele prevazute precum si sa stabileasca: a) modul si termenele divizarii societatii, inclusiv modul si proportiile convertirii tuturor actiunilor sau a unei parti din actiunile aflate in circulatie ale societatii reorganizate in actiunile a doua sau mai multe societati recent infiintate prin divizarea societatii; sau b) modul si termenele de separare a societatilor, inclusiv modul si proportiile convertirii unei parti din actiunile aflate in circulatie ale societatii reorganizate in actiuni ale unei sau citorva societati recent infiintate prin separarea societatilor; si/sau c) motivarea si modul de transmitere ulterioara catre societatea reorganizata ori societatea recent infiintata sau catre actionarii ei a actiunilor unei sau citorva societati recent infiintate prin divizarea, separarea societatilor, dupa 3.Transformarea societatii Transformarea societatii se face in baza hotaririi adunarii generale a actionarilor. Aceasta hotarire va stabili modul de transformare a drepturilor actionarilor in drepturile asociatilor societatii comerciale sau cooperativei de productie care se infiinteaza. Marimea cotei fiecarui asociat in capitalul propriu al societatii comerciale sau al cooperativei de productie care se infiinteaza nu poate fi redusa in comparatie cu marimea cotei actionarului in capitalul social al societatii care se transforma. Lichidarea. Societatea poate fi lichidata numai prin hotarire a adunarii generale a actionarilor sau a instantei judecatoresti. Hotarirea privind lichidarea societatii se publica in Monitorul Oficial al Republicii Moldova in termen de 10 zile de la adoptare. Lichidarea societatii se efectueaza de o comisie de lichidare, la care trec toate imputernicirile de conducere a activitatii curente a societatii. Daca peste 30% din actiunile cu drept de vot ale societatii apartin Republicii Moldova sau unei unitati administrativ-teritoriale, in componenta comisiei de lichidare va fi inclus reprezentantul lor. Nerespectarea acestei conditii atrage nulitatea deciziilor luate de comisia de lichidare. Comisia de lichidare, dupa achitarea cu creditorii societatii, intocmeste bilantul de lichidare care se aproba actionarilor. Acţiunile - caracteristică, clase, drepturi, certificate de acţiuni
Acţiunile sînt titluri financiare emise de o companie sau o societate comercială pentru constituirea, mărirea sau restructurarea capitalului propriu. Actiunile- sunt titluri financiare ce reprezintă drepturile deţinătorului într-o societate.Acţiunile reprezintă părţi indivizibile, de valoare egală, din capitalul social al societăţii. Valoarea nominală a unei acţiuni emisă de o societate reprezintă banii pe care acţionarii i-au depus iniţial, la începerea afacerii, pentru fiecare acţiune emisă. Clasele de actiuni : 1.Clasa de actiuni este totalitatea actiunilor cu aceleasi caracteristici - acordare de drepturi egale, valoare nominala egala, daca aceasta este stabilita, aceeasi forma si acelasi numar sub care se afla inregistrate in Registrul de stat al hirtiilor de valoare. 2.Societatea este in drept sa plaseze actiuni preferentiale cu dividende fixate sau nefixate. Dividendele fixate se stabilesc intr-o suma fixata pe o actiune sau in procent fixat fata de valoarea nominala a actiunii. 3.Actiunile preferentiale cu dividende fixate pot fi cumulative, partial cumulative sau necumulative. 4.Actiunile cumulative acorda proprietarilor lor dreptul de a primi, printr-un singur varsamint, toate dividendele acumulate intr-o anumita perioada de timp sau dreptul de a primi dividende in urmatoarea perioada daca societatea 6
nu le-a platit in perioada precedenta. 5.Actiunile partial cumulative dau dreptul de a primi o parte din dividendele acumulate, iar actiunile necumulative nu dau un asemenea drept. Drepturile deţinătorilor de acţiuni .1. Actionarul are dreptul: a) sa participe la adunarile generale ale actionarilor, sa aleaga si sa fie ales in organele de conducere ale societatii; b) sa ia cunostinta de materialele pentru ordinea de zi a adunarii generale a actionarilor; c) sa ia cunostinta si sa faca copii de pe documentele societatii, accesul la care este prevazut de prezenta lege, de statut sau de regulamentele societatii; d) sa primeasca dividendele anuntate in corespundere cu clasele si proportional numarului de actiuni care ii apartin; e) sa instraineze actiunile care ii apartin, sa le puna in gaj sau in administrare fiduciara; f) sa ceara rascumpararea actiunilor care ii apartin, in cazurile prevazute de prezenta lege sau de statutul societatii; g) sa primeasca o parte din bunurile societatii in cazul lichidarii ei; h) sa exercite alte drepturi prevazute de prezenta lege sau de statutul societatii. 2. Actionarul detinator de actiuni care nu dau dreptul la vot poate participa la discutarea chestiunilor de pe ordinea de zi a adunarii generale a actionarilor. 3. Actionarii detinatori de actiuni care nu dau dreptul la vot obtin acest drept la adunarea generala a actionarilor cind se iau hotariri asupra unor chestiuni sau asupra tuturor chestiunilor de pe ordinea de zi in cazurile prevazute de prezenta lege sau de statutul societatii. Certificatul de actiuni
1. Certificatul de actiuni este un document aparte, avind elementele prevazute de prezentul articol, care atesta dreptul de proprietate asupra unui anumit numar de actiuni de aceeasi clasa, precum si drepturile proprietarului lor fata de societatea emitenta. 2. Certificatul de actiuni va cuprinde: a) denumirea intreaga a societatii emitente, tipul si sediul ei; b) denumirea documentului - "Certificat de actiuni"; c) numarul de ordine al certificatului; d) numele, prenumele si numarul actului de identitate (denumirea, numarul certificatului de inregistrare de stat) al actionarului; e) clasa si numarul de actiuni ce apartin actionarului cu drept de proprietate; f) valoarea nominala a actiunii, daca a fost stabilita de statutul societatii; g) numarul de actiuni plasate de clasa data; h) numarul din Registrul de stat al hirtiilor de valoare sub care sint inregistrate actiunile de clasa data; i) drepturile si privilegiile de baza date de actiunile de clasa respectiva, inclusiv marimea dividendelor fixate si valoarea de lichidare a actiunii, daca acestea sint prevazute de statutul societatii; j) semnatura (semnatura in facsimil) conducatorului organului executiv si a contabilului-sef al societatii emitente; Obligaţiuni – caracteristică drepturi şi obligaţiuni, certificatul de obligaţiuni . Obligatiunea este un document, care atesta dreptul proprietarului lui (obligatarului) de a primi suma varsata in contul achitarii obligatiunii si dobinda sau un alt profit aferent in marimea si in termenul stabilite prin decizia de emitere a obligatiunilor. Obligatiunile se platesc numai cu mijloace banesti. Certificatul de obligatiuni
1 Certificatul de obligatiuni este un document aparte, avind elementele prevazute de prezentul articol, care atesta dreptul de proprietate asupra unui anumit numar de obligatiuni de aceeasi clasa, precum si drepturile proprietarului lor fata de societatea emitenta. 2 Certificatul de obligatiuni va cuprinde: a) denumirea intreaga a societatii emitente, tipul si sediul ei; b) denumirea documentului - "Certificat de obligatiuni"; c) numarul de ordine al certificatului; d) numele, prenumele si numarul actului de identitate (denumirea, numarul certificatului de inregistrare de stat) al obligatarului; 7
e) clasa si numarul de obligatiuni ce apartin obligatarului cu drept de proprietate; f) valoarea nominala a obligatiunii; g) numarul de obligatiuni plasate de clasa data; h) numarul din Registrul de stat al hirtiilor de valoare sub care sint inregistrate obligatiunile de clasa data; Obligatiile actionarilor
1 Actionarul este obligat: a) sa informeze persoana care tine registrul actionarilor despre toate schimbarile din datele sale, introduse in registru; b) sa comunice in scris societatii, Comisiei de stat pentru piata hirtiilor de valoare si organului de stat care efectueaza reglementarea antimonopolista despre achizitionarea de actiuni ale societatii deschise in numar ce depaseste limita stabilita de prezenta lege, de legislatia cu privire la hirtiile de valoare sau de alta legislatie; c) sa indeplineasca alte obligatii prevazute de prezenta lege sau de alte acte legislative. 2 Actionarii persoane cu functii de raspundere ale societatii deschise sint obligati sa comunice in scris societatii si Comisiei de stat pentru piata hirtiilor de valoare despre toate tranzactiile lor cu actiunile societatii, in modul prevazut de legislatia cu privire la hirtiile de valoare. 3 Daca, in urma neexecutarii sau executarii necorespunzatoare a cerintelor prevazute, societatii i-a fost cauzat un prejudiciu, actionarul raspunde in fata societatii cu marimea prejudiciului cauzat Veniturile aferente valorilor mobiliare corporative – dividendul şi dobînda (cuponul). Dividendul ( partea din profitul societăţii plătit deţinătorilor de acţiuni) acordat acţionarilor nu este fix şi de el
beneficiază acţionarii care deţin acţiuni la o dată stabilită şi făcută public prin mijloacele mass-media (numită dată de referinţă). În fiecare an, în funcţie de profitul rezultat la societatea respectivă, conducerea recomandă acţionarilor, ce procent din profitul acesteia să fie alocat pentru dezvoltarea societăţii (care rămâne la dispoziţia societăţii şi este reinvestit) şi ce procent să fie distribuit acţionarilor. Acţionarii sunt cei care decid în cadrul Adunărilor Generale ale Acţionarilor (AGA) dacă se acordă dividende şi care este cuantumul acestora. Dobînda(cuponul)-
3. Produsele derivate – caracteristici, activ de referinţă, strategii de tranzacţionare, tipologie.Titlurile sau produsele derivate sînt produse bursiere rezultate din contracte încheiate între emitent (vînzător) şi beneficiar (cumpărător) şi care dau acestuia din urmă drepturi asupra unor active ale emitentului la o anumită scadenţă viitoare, în condiţiile stabilite prin contract, sunt reprezentate de contractele futures si contractele pe optiuni (options). Toate aceste produse derivate au fost create pentru a diviza riscul si a spori sansele de castig la operatiunile bursiere. Există două mari categorii de titluri derivate: 1.contractele "viitoare" (engl. futures) şi 2.opţiunile (engl. options). Contractele la termen (futures) este o înţelegere între două părţi de a vinde, respectiv cumpăra un anumit activ marfă, titlu financiar sau instrument monetar - la un preţ stabilit, cu executarea contractului la o dată viitoare. Contractul in care sunt consemnate obligatiile partilor, contractul futures, este negociabil si tranzactionabil pe pietele bursiere unde se fac astfel de operatiuni, astfel incat fiecare din parti poate alege intre a astepta pana la scadenta sau sa vanda contractul unui tert (respectiv sa cumpere de pe piata un acelasi tip de contract). Contractele pe optiuni (options) dau dreptul, dar nu si obligatia, cumparatorului de a vinde sau cumpara anumite valori (pana) la o anumita data viitoare la un pret convenit initial, drept obtinut in schimbul platii unei prime. Optiunile pot fi de vanzare (put options) cand cel care le-a cumparat are dreptul de a vinde in sensul aratat mai sus, respectiv de cumparare (call options). Principalele piete pentru produsele derivate sunt: Chicago Board of Trade (CBOT), European Options Exchange (EOE), London International Financiar Futures Exchange (LIFE). Acestea se caracterizeaza prin existenta unei case de compensatii (clearing house) pentru tranzactii. I n Romania, cea mai cunoscuta astfel de piata pentru aceste produse este Bursa Monetara, Financiara si de Marfuri Sibiu.
3. Produsele derivate-caracteristici,activ de referinta,strategii de tranzactionare,tipologie. Produse financiare derivate – caracteristica generală, criterii de clasificare.Exista trei categorii deVM: primare, derivate şi sintetice.VM derivate reprezintă instrumente financiare negociabile, a carei valoare depinde de valoarea unui activ suport. Valori mobiliare derivate sunt contractul futures şi opţiunile. Scopurile în care se încheie contractele futures sunt: pentru plasament, pentru obţinerea de profituri prin jocul la bursă sau pentru acoperirea riscului la activele pe care titlurile respective se bazează. Opţiunile sunt titfuri financiare derivate.Contractul Futures este un contract la termen prin care deţinătorul său se obligă să cumpere/vîndă de la emitentul contractului activul indicat în contract la preţul indicat în contract la o dată viitoare indicată în contract.Opţiunea este un 8
contract la termen care dă dreptul deţinătorului său să cumpere/vîndă activul indicat în contract la preţul indicat în contract la o dată viitoare indicată în contract sau să plătească o primă. Contractele forward şi futures – caracteristică, asemănări şi deosebiri. Contractele la termen pot fi clasificate în două categorii: Contracte forward Contracte futures Contractul forward reprezintă un acord închieat între doi operatori, prin care vînzătorul se obligă să livreze la o anumită dată viitoare un activ suport, iar cumpărătorul se obligă să efectuieze plata la momentul livrării activului suport, pe baza unui preţ predeterminat la momentul încheierii contractului dat. Elementele acestui contract precum obiectul (activul suport), cantitatea, preţul, scadenţa şi locul de livrare, sunt supuse negocierii şi sunt determinate la momentul încheierii contractului.Deosebiri: Forward:se incheie in afara bursei prin negocieri directe intre participanti< clauzele contractului nu sunt standartizate: are val fixa care nu se schimba intre momentul incheierii si executarea contractului:lichidarea contractului are loc doar la scadenta prin livrarea –achitarii marfii.Futures: se incheie in cadrul BV printrun mecanism specific de tranzactionare: clauzele contractului sunt standartizate:are valoare variabila care se schimba zilnic in dependenta de preturile SPOT ale activului suport. poate fi lichidat atit prin livrarea achitarea marfii cit si prin compensare. Contractele options – trăsături de bază, strategii. -reflectă dreptul dar nu şi obligaţia de cumpărare sau vânzare a unui activ financiar la un preţ dat în orice moment în cadrul duratei de valabilitate a contractului;- se foloseşte pentru acţiuni, bonuri de tezaur, obligaţiuni guvernamentale, instrumente ipotecare, indici bursieri. Tipuri de contracte options:CALL- options = cu opţiune de cumpărare în funcţie de sensul operaţiei;PUT- options = cu opţiune de vânzare la un preţ dat de un anume termen limită.Optiunile pot fi tranzactionate atit pe segmentul bursier cit si pe segmentul extrabursier, deci ele sunt negociabile si nenegociabile, standartizate si nestandartizate. Pretul optiunii este determinat de prima platita.Strategii cu opţiuni:Contractele cu opţiuni au o largă utilizare în scopul acoperirii pierderilor din fluctuaţia cursului bursier, precum şi pentru obţinerea unor cîştiguri din diferenţa de curs. În funcţie de scopul urmărit de operator, se procedează la combinarea tranzacţiilor CALL şi PUT în operaţiuni cum sunt: „STRADDLE”,„STRANGLE”, BuTTERFLY” etc, STRADDLE este o combinaţie CALL-PUT, preţul de. exercitare şi scadenţele fiind identice, Într-un „straddle” la cumpărare se efectuiază o cumpărare de „call” combinată cu o cumpărare de „put” în timp ce într-un „straddle" la vînzare combinaţia se realizează între o vînzare de „call” şi o vînzare de„put”.STRINGLE este o combinaţie dintre o opţiune call la preţ de exercitare mai mare şi o opţiune put la preţ de exercitare mai mic. La un strangle variaţia cursului acţiunii în raport cu preţul de exercitare trebuie să fie mai mare decît în cazul tranzacţiei straddle. Numai în astfel de cazuri cumpărătorul obţine cîştig.BUTTERFLY este o tranzacţie în care operatorul anticipează o reducere a volatilităţii cursului acţiunilor. Volatilitatea măsoară mărimea şi frecvenţa variaţiilor de curs. Operatorul va fi vînzător de straddle, cîştigul lui fiind limitat la pierderea cumpărătorului de straddle.CONDOR reprezinta o tehnică de combinare a opţiunilor în care punctul de pornire este o tranzacţie de tip „strangle”. Combinarea opţiunilor într-o cumparare de „condor” („long condor") poate fi urmatoarea: *cumpărare „call” la preţ de exercitare „a", vanzare „call" la preţ de exercitare „b” vînzare „put” la preţ, de exercitare „c” şi cumparare „put” la preţ de exercitare „d”; *cumpărare „put” la preţ de exercitare „a', vînzare „put” la preţ de exercitare „b", vanzare „call” la preţ de exercitare „c”, cumparare „call” la preţ de exercitare „d”; *numai cu opţiuni „put”: cumpărare la preţ de exercitare „a”, vînzare la preţuri de exercitare „b” şi „c”, cumpărare la preţ de exercitare „d”; *numai cu opţiuni „call”: cumpărare la preţ de exercitare „a”, vînzare la preţuri diferite „b” şi „c”prin două contracte, cumpărare la preţ de exercitare „d”; Contractele swap şi produsele sintetice. Operatiunea de swap valutar consta in cumpararea unei valute la о scadenta data si la un curs determinat, concomitent cu vanzarea aceleiasi valute la un termen dat si la un curs determinat, reprezinta practic о asociere a doua operatiuni valutare simultane si opuse: una de vanzare si cealalta de cumparare, una la vedere si cealalta la termen. Caracteristici ale contractelor de tip SWAP : -Dintre cele două fluxuri de dobânzi, unul este calculat la rate fixe ale dobânzilor iar celălalt la rate variabile sau ambele sunt la rate variabile; -Scadenţa este mai mare (de regulă un an); -Plăţile se compensează periodic; -Se transferă efectiv obligaţia netă a plătitorului. 9
Produsele sintetice.VM sintetice rezultă din combinarea de contracte futures de vanzare şi de cumpărare, din combinareade opţiuni put şi call, din combinaţii între diferite .tipuri de futures şi opţiuni.
4. Valorile mobiliare ale pieţei monetare – Hirtiile de valoare de stat, cambiile, certificatele de depozit şi economii, cecuri, conosamente, etc. Hirtiile de valoare de stat, Cambia este un titlu de credit care reprezinta o creanta scrisa, intocmita conform prevederilor prezentei legi, ce ofera posesorului acesteia dreptul cert si exigibil de a cere la scadenta creantei de la debitor, iar in caz de neonorare a acestei cereri si de la alte personae obligate prin cambie, achitarea sumei de bani indicate. Cambie poate fi simpla si trata. Cambia simpla (biletul la ordin) este un titlu de credit prin care tragatorul se obligata sa plateasca o suma anumita prezentatorului cambiei sau persoanelor aratate in cambie, ori aceluia pe care ea il va arata, dupa o perioada stabilita sau la cerere. Trata este un titlu de credit, cuprinzind ordinul neconditionat dat de tragator (emitent, trasant) catre platitor (tras) de a plati o suma anumita prezentatorului cambiei sau persoanei aratate in cambie, ori aceluia pe care ea il va arata, dupa o perioada stabilita sau la cerere. 5.Piaţa de capital-rolul, locul şi necesitatea funcţionării în cadrul pieţei financiare . Modele de funcţionare şi organizare a pieţelor de capital.Segmentarea pieţei financiare şi rolul pieţei de capital în atragerea şi plasarea capitalului. Pietele de capital, sunt specializate in efectuarea tranzacţiilor cu active avand scadenţe pe termene medii şi lungi. Trasaturile pietei de capital 1. Produsele pietei sunt negociabile si transferabile pe piata de capital. 2.Produsele pieţei sunt instrumente pe termen lung.Pe piata de capital, banii sunt atrasi pe o perioada mai mare de un an, deci pe termen mediu şi lung. 3.Pe piata de capital, intermediarii joaca un rol important in privinta punerii in contact a emitentilor cu investitorii care doresc sa cumpere. Riscul investitiei este asumat de investitori, nu de emitenţi. 4.Piata de capital ofera modalitaţi diferite de investire, respectiv de atragere a capitalului prin utilizarea fondurilor bancare. Modele de funcţionare şi organizare a pieţelor de capital. Ca orice piaţă, care reprezinta locul de întîlnire a cererii si ofertei pentru un anumit bun, piaţa de capital are ca obiect tranzacţionarea capitalurilor. Conceptul de piaţă de capital este unul deosebit de vast şi cuprinzător. Din literatura de specialitate se pot identifica în principal doua moduri de a privi piaţa de capital: concepţia anglo-saxonă şi concepţia continental-europeana. Anglo-saxone- piaţa de capital împreună cu piaţa monetară formeaza în ansamblu piaţa financiară. În acest caz, prin piaţa de capital se face referire la piata valorilor mobiliare respectiv la posbilităţile de finanţare pe termen mediu si lung. Concepţia continental-europeană, defineşte prin termenul de piaţă de capital ansamblul format din piaţa monetară, piaţa financiară şi piaţa ipotecară. Segmentarea pieţei financiare şi rolul pieţei de capital în atragerea şi plasarea capitalului. Piaţa de capital poate fi structurată în raport de numeroase criterii: a)După modul în care se emit şi se tranzacţionează valori mobiliare: -piaţa primară este segmentul de piaţă unde se emit VM, respectiv se pun în vînzare pentru prima dată. Piaţa primară furnizează resursele financiare nacesare emitenţilor. Această piaţă permite transformarea economiilor în resurse financiare pe termen lung. -Piaţa secundară- locul unde se tranzacţionează VM emise în prealabil pe piaţa primară; oferă posibilitatea investitorilor de a-şi modifica opţiunile de investiţii ori de cîte ori doresc acest lucru b)Dupa modul de formare al preţului valorilor mobiliare tranzacţionate: -piete de licitaţie, care întotdeuna presupun existenţa unui conducator al licitaţiei, care poate fi o persoană fizică sau un calculator electronic. O tranzacţie se efectuează atunci cînd există un ordin de cumparare şi un ordin de vînzare care conţin acelaşi preţ de execuţie. Vînzătorii şi cumpărătorii nu cunosc identitatea celor cu care realizează tranzacţiile, deci se poate spune ca piaţa este impersonală; -pieţe de negociere sunt acele pieţe unde preţul valorilor mobiliare tranzacţionate se formează prin negocierea directă dintre vînzători şi cumpărători. c)În functie de momentul finalizarii tranzacţiilor încheiate: 10
-piete la vedere- valorile mobiliare se tranzactioneaza cu livrare si plata imediata. -piete la termen presupun livrarea activului si plata acestuia, la un termen ulterior, stabilit de comun acord intre cumparator si vanzator. d)În funcţie de modalitatile tehnice prin care sunt mobilizate fondurile pentru a fi imprumutate pe termene mijlocii şi lungi: -Piata actiunilor. In cadrul acestei piete se efectucaza si euroemisiuni de actiuni. Euroemisinea acestor valori rnobiliare devine tot mai mult о modalitate importanta de mobilizare a capitalurilor disponibile de catre societatile transnationale prin atragerea diverşilor actionari, invingind rezistenta intimpinata din partea autoritatilor guvemamentale din diferite tari. Paralel cu formarea si extinderea pietei actiunilor exprimate in moneda nationala prin intermediul careia atrage capitaluri financiare interne in scopul constituirii si majorarii capitalului social al societatiior emitente, s-a cristalizat si о piata internationala a actiunilor prin participarea cu active financiare in valuta ale unor agenti economici din anumite tari la capitalul social al unor societati industriale si comerciale din alte tari in calitate de actionari -Piata obligatiunilor,distingem atit piata obligatiunilor straine cit si piata euroobligatiunilor. Rolul pietei de capital. Piata de capital este o piata organizata din punct de vedere legislativ şi institutional, in care statul, bancile, organizatiile şi societatile comerciale pot efectua imprumuturi sau realiza investiţii in conditii de siguranţă, operativitate şi eficienta. Rolul pieţei de capital este de a facilita transferu1 de capital de la cei care au surplus (investitorii) la cei care au deficit (emitenţii de valori mobiliare). *eficienţa de alocare a investiţiilor; *accesul societăţilor noi sau recent înfiinţate la capitaluri; *descentralizarea proprietăţii şi distribuirea avuţiei; *mobilizarea economiilor dispersate din economie; *solvabilitatea sectorului societăţilor comerciale. Cererea şi oferta pe piaţa de capital. Pornind de la definiţia pieţei de capital, ca locul de întîlnire a cererii şi ofertei de capital, cererea de capital poate fi generată de un număr variat de operatori precum şi de entităţi economice publice sau private, administraţia publică centrală sau locală, fonduri de pensii, fonduri de investiţii, societăţi financiar-bancare, societăţi de asigurări, guverne, organisme financiar-bancare de pe piaţa internaţională etc. In componenţa cererii de capital se pot identifica două aspecte:a)cererea structurală de capital- se referă la nevoia permanentă de finanţare existenă în diferitele ramuri de activitate, pentru obiective de investiţii şi dezvoltare, majorarea fondurilor financiare pentru organismele financiar-bancare interne şi internaţionale. b)cererea conjuncturală de capital-este efectul unor nevoi de finanţare acute, a insuficieniţei resurselor financiare proprii pentru moment, a nevoilor bugetare generate de deficitul bugetar sau dezechilibrarea balanţei externe de plăţi, îngreunării accesului la credite etc. Cererea de capital aparţine unor operatori, cum sunt: societatile industriale şi comerciale publice şi private, alte categorii de agenţi economici, instituţii financiar-bancare şi de asigurări, instituţiile publice, guvernele, organismele financiar-bancare de pe piaţa internationala. Oferta de capital provine din resursele economisite, altfel spus din resursele deţinătorilor de capital ce ramîn disponibile după satisfacerea tuturor necesităţilor de consum.În general, se pot identifica drept deţinători de resurse financiare casele de economii, fondurile de pensii, societăţile de asigurări, insutuţiile financiar-bancare, societăţile comerciale sau persoanele particulare Echilibrul pieţei de capital- presupune îndeplinirea a două condiţii:- Rata estimată a rentabilităţii trebuie să fie egală cu rata de rentabilitate cerută.- Preţul practicat pe piaţă pentru acţiunea respectivă trebuie să fie egal cu valoarea intrinsecă a acţiunii. Rolul, locul şi necesitatea funcţionării pieţei de capital în cadrul pieţei financiare.Piaţa valutară reprezintă sistemul de relaţii financiar-valutare prin intermediul căruia se desfăşoară vânzarea şi cumpărarea de valută efectivă sau în cont precum şi vânzarea-cumpărarea de devize (trate şi bilete la ordin) exprimate în monedă străină. Rolul pieţei valutare este determinat în primul rând de posibilităţile pe care le oferă participanţilor la schimburile economice pt alegerea şi obţinerea mijloacelor de creditare şi de plăţi cele mai convenabile. Factorii care condiţionează dezvoltarea pieţei valutare:* tendinţa de liberalizare a comerţului mondial – duce la creşterea schimburilor economice dintre state, care determină creşterea rolului pieţelor valutare; *creşterea ponderii creditului internaţional în volumul tranzacţiilor comerciale externe; *creşterea ponderii anumitor valute naţionale în ansamblul schimburilor economice; *creşterea penuriei de lichiditate (mai ales pt ţările în curs de dezvoltare) –este combătută de organismele financiare, acesta fiind rolul lor (acoperirea acestei nevoi permanente de resurse financiare). Pieţele financiar-valutare internaţionale devin un barometru al schimburilor economice internaţionale.Introducerea anumitor monede, ca EURO, va produce profunde transformări pe pieţele financiar11
valutare şi va exista concurenţă între zona de influenţă a dolarului şi cea a EURO. Zona EURO are la bază anumite elemente care intervin:*scăderea riscului valutar; *creşterea lichidităţii internaţionale; *stabilitatea pieţelor financiar-valutare în spaţiul EURO; simplificarea tranzacţiilor între statele membre sau nemembre ale UE; în aceste condiţii crescând semnificativ influenţa EURO la nivel mondial. Modelele de funcţionare şi organizare a pieţelor de capital. Segmentarea pieţei financiare şi rolul pieţei de capital în atragerea şi plasarea capitalului. Piaţa financiară se află la intersecţia ofertei de fonduri cu cererea de fonduri din economie şi se compune din două mari segmente:* piaţa bancară, adică ansamblul relaţiilor de credit pe termen lung şi pe termen scurt, avînd la bază active fără caracter negociabil (nu există, în principiu, piaţă secundară);* piaţa titlurilor financiare (sau piaţa financiară, în sens restrîns), adică ansamblul tranzacţiilor cu titluri pe termen lung (piaţa de capital) şi titluri pe termen scurt (piaţa monetară); este compusă din piaţa primară şi piaţa secundară.
6. Piaţa primară de capital.Emisiunile de valori mobiliare şi aspecte ale emisiunii acţiunilor.Particularităţile emisiunilor de obligaţiuni corporative. Piata primară de capital . Piata primara reprezinta locul unde resursele flnanciare disponibile prin intermediul procesului de economisire sunt transformate in capitaluri pentru termen lung, de care vor beneficia solicitatorii de fonduri.. Exista trei categorii de participant la piata primara de capital: *solicitatorii de capital (societatile publice sau private, statul, administrative centrale si locale); *ofertantii de capital (banci, fonduri de pensii, societati de asigurari, societati de investitii financiare, persoane particulare); *intermediarii (societati de brokeraj, banci, ocietati de investitii financiare) care asigura distribuirea titlurilor. emise catre solicitanji. Emisiunea valorilor mobiliare reprezintă operaţiunea prin care se realizează vînzarea titlurilor financiare către primii deţinători. Prin emisiunea şi plasamentul VM se realizează legătura directă între emitenţi şi investori, emitenţii transferînd drepturile şi obligaţiile conferite de tilurile respective către investitori, care la rîndul lor transferă contravaloarea acţiunilor sau obligaţiunilor achiziţionate către emitenţi. Modalităţile prin care un emitent poate realiza plasamentul VM este oferta publică de vînzare şi plasamentul privat. Oferta publică de vînzare Oferta publică de vînzare, este oferta unei persoane de a vinde VM sau alte drepturi aferente acestora, difuzată prin mijloace de informare în masă ori comunicată pe alte căi, sub condiţia posibilităţii egale de receptare din partea a minimum o suta de persoane nedeterminate în. vreun fel de catre autorul ofertei. Elementele ofertei publice de vînzare sunt persoana care iniţiază oferta, produsul financiar oferit şi persoanele care urmează să recepteze oferta facută. În funcţie de obiectul ofertei publice de vînzare, acestea se clasifică în: *oferta publică primară iniţială de vînzare de VM-se emit şi se pun în vînzare pentru prima dată acţiuni ale acesteia *Oferta publică primară de vînzare de VM este oferta publică prin care un emitent propune investitorilor spre subscriere, la data emisiunii, anumite VM, cu scopul de a fi plasate pe piaţă. *Oferta publică secundară de vînzare de VM are ca obiect VM emise în prealabil şi oferite spre vînzare de către proprietarul acestora, către alţi investitori existenţi şi potenţiali. *Oferta publică ,pe acţiuni, în urma căreia sunt îndiplinite simultan următoarele. condiţii: -acţiunile oferite au fost subscrise de minimum 100 de investitori şi plătite integral; -emitentul îşi constituie un capital social de cel puţin echivalentul în lei a 100.000 euro; -minimum 10% din numarul total al acţiunilor emitentului au fost subscrise în cadrul ofertei publice; * Oferta publica de obligatiuni, în urma careia sunt îndeplinite simultan următoarele condiţii: 1.obligaţiunile au fost subscrise de minimum 100 de subscriitori; 2. valoarea împrumutului va fi de cel puţin echivalentul în lei a 100.000 euro; * Oferta publică de obligaţiuni convertible în acţiuni, în urma căreia sunt îndeplinite simultan urmatoarele condiţii: 3.obligaţiunile au fost subscrise de minimum 100 de subscriitori; 4.valoarea împrumutului va fi de cel puţin echivalentul în lei a 100.000 euro; Oferta publică de cumpărare şi de preluare.- Oferta publică de cumpărare trebuie făcută la acelaşi preţ pentru toate acţiunile ce urmează a fi cumpărate. Orice modificare a preţului ofertei, după aprobarea acesteia de către CNVM nu poate fi decît crescatoare. Atunci cînd ofertantul a crescut preţul ofertei în timpul desfăşurării acesteia, toţi acţionarii care au depus acţiunile înainte de modificarea preţului vor primi preţul mărit. 12
Particularităţile emisiunilor de obligaţiuni corporative . Oblig pot fi emise sub formă dematerializătă şi materializată. În RM oblig pot fi emise doar sub formă de obligaţiuni nominative. Certificatul de obligaţiuni trebuie să cuprindă următoarele date: 1.denumirea emitentului 2.nr. de ordine al certificatului 3.nr. de obligaţiuni şi valoare nominală 4.nr, de înregistrare de stat a oblig 5.modul de asigurare a oblig 6.termenul de stingere a oblig 7.posibilitatea conversiunii 8.semnăturile 9.ştampila Societatea emitentă poate emite obligaţiuni în următaorele condiţii: *la momentul emisiunii capitalul social trebuie să fie achitat integral *capitalul propriu nu poate fi mai mic decît cap. Social *valoarea nominală totală a oblig emise nu poate fi mai mare decît valoarea cumulativă a acţiunilor societăţii, Emisiunea de oblig poate fi relizată prin două metode:privata si publica. Conform legilor SA doar SA au dreptul de a emite şi a plasa obligaţiuni corp 7.Piaţa de capital secundară.Apariţia şi rolul în circulaţia valorilor mobiliare. Clasificarea burselor de valori.Piaţa de valori mobiliare organizată şi neorganizată. Un rol important pe aceasta piata il au intermediarii, reprezentantii de societati de brokeraj sau societati de servicii de investstitii financiare - Acesti intermediari au responsabititati in: *intermedierca in comertul cuVM, executand ordine de vanzarc sau cumparare in contul clientilor; *vinzarea si cumpararea de VM in nume propriu; *respectarea obligatiile asumate in cazul distribuirii de titluri emise pe piata primara; Obiectivele unei piete secundare sunt concretizate in primul rInd proteectia investitorilor, care este realizata prin transparenta, regelementare si supravegherea pietei concomitent asigurarea unei lichiditati cit mat ridicate pentru VMce fac obiectul tranzactiei, Piata secundara este o piata organizata de capital si ofera o serie de avantaje: *ofera informatii referitoare la nivelul si miscarea pretului de piata; *informatiile despre produsele tranzactionate *ofera informatii suplimentare legate de perceperea mediului economic pnvit din interiorul si exteriorul pietei de capital. Piata secundara p/u titluri financiare pot fi organizate in 2 modalitati: a) BV:b)OTC. Clasificarea burselor de valori BV, faciliteaza vinzarile si cumpararile de HV, metalele pretioase (aur, argint, platina), valute sau efecte de comert. Bursele sunt piete simbolice. In cazul burselor de marfuri negocierile se realizeaza pe baza unor documente reprezentative. De fapt bursa este o piata dematerializata, fiind locul unde doar se incheie contracte intre parti circulatia fizica a marfurilor negociate realizandu-se in afara acestor piete. Vorbind despre bursele de valori, acestea sunt chiar prin natura lor piete simbolice, deoarece reprezinta locul de negociere 5i de tranzactionare a titlurilor fin rezultate in urma unor operatiuni fina. Totodata, tranzactiile bursiere nu sunt realizate direct, de catre fiecare persoana care doreste acest lucru, ci numai prin intermediul unor societati sau persoanc fizice autorizate, tocmai pentru a fi respectata forma de organizare stabilita. Bursele sunt piete reprezentative servind drept reper pentru toate tranzactiile ce se efectueaza cu acele bunuri sau valori ce fac obiectul pietei organizate. In cadrul bursei se stabilegte prejul pentru acele marfuri sau valori negociate, reprezentand rcperul tuturor tranzactiilor comerciale sau fin realizate in tara respectiva sau chiar pe plan mondial. De altfel, unul dintre principalele roluri ale bursei este chiar acela de stabilire zilnica a nivelului de pret (respectiv pretul de cchilibru) la care este posibila realizarea unui volum maxim de tranzactii. Prin aceasta functie, bursa devine reperul intregii activitaii economice, fara de care ar fi practic imposibil de conceput si realizat, asa cum intelegcm astazi, comertul tn asamblul sau, ca motor al dezvoltarii economice. 13
Segmentul extrabursier – caracteristică, deosebire faţă de bursă, electronizare. Piaţa secundară este o piaţă pentru titlurile care au fost deja emise, deci o piaţă "la a doua mînă". Aici titlurile sînt
tranzacţionate de către cei care beneficiază de drepturile pe care le consacră aceste titluri (investitorii). Această piaţă îndeplineşte, ca şi cea primară, un rol de concentrare a cererii şi ofertei de titluri, dar a unei cereri şi oferte derivate, care se manifestă după ce piaţa titlurilor s-a constituit. Este ceea ce vom numi piaţa bursieră sau bursa în sens larg . Bursa de valori se defineşte prin existenţa unei instituţii care dispune de spaţii pentru tranzacţii, unde se concentrează cererea şi oferta de titluri financiare şi se realizează negocierea, contractarea şi executarea contractelor în mod deschis, în conformitate cu un regulament cunoscut Funcţiile
Organizarea unei pieţe vaste . Prin reglementări, prin condiţiile generale şi prin concentrarea cererii şi ofertei se realizează o piaţă vastă cu un număr important de participanţi, piaţa astfel obţinută fiind semnificativă în dimensiune şi mai ales în calitate, respectiv în puritatea condiţiilor de concurenţă asigurate. * Formarea unui preţ corect . Mecanismele de formare a preţului urmăresc riguros respectarea criteriilor necesare pentru ca echilibrul cererii şi al ofertei să se realizeze în punctul ce reprezintă preţul corect, acesta fiind preţ reprezentativ pentru întreaga piaţă de referinţă. * Armonizarea a preţurilor . Bursa realizează şi difuzarea informaţiilor care apoi realizează armonizarea preţurilor pe întreaga economie. Informaţia bursieră deci joacă rolul de mediator pe piaţa naţională stabilind preţul de referinţă, celelalte produse sau servicii armonizându-se cu acesta. * Acoperirea riscurilor. Prin intermediul pieţei bursiere, a mecanismelor specifice de tranzacţii se realizează operaţiuni de acoperire a riscului. Participanţii la piaţă sunt motivaţi diferit astfel încât unii sunt dispuşi să preia un risc mai mare în condiţiile unui profit potenţial mai mare pe când alţii nu sunt dispuşi să rişte. Transferul riscului de la participanţi cu aversiune faţă de risc la participanţi cu dispunere la risc se realizează prin bursă, cu ajutorul operaţiunilor de acoperire a riscului.(hedging). * Barometru economic. Evoluţia pieţei bursiere are un caracter de predictibilitate. Astfel cursul stabilit în bursă devine un instrument de analiză economică şi evaluare. El intră în calcul pentru stabilirea politicilor economice şi în acelaşi timp devine un semnal de acţiune pentru agenţi economici, guverne sau autorităţi locale, fiind cel mai realist instrument de prognoză. * Feed - Back economic. Semnalul generat de evoluţia pieţei bursiere, devine criteriu de decizie economică, cursul bursier, indicii de bursă fiind consideraţi semnale pe baza cărora reacţioneză actorii de pe piaţă. Managementul bursei: a) organe de decizie;b) organe de executie;c) organe de consultanta;d) organe de control. A. Organele de decizieOrganul suprem de conducere a bursei este format , din totalitatea membrilor plini ai institutiei si poarta diferite denumiri: adunare generala (in cazul burselor constituite ca soc. pe actiuni), asociatia bursei (in cazul asociatiilor fara scop lucrativ) s.a. B. Organele de executie - format din agajati cu functii de conducere.Ex: departament pt. cotatii, departament de supraveghere a pietei, departament de cliring, servicii functionale: administrativ, personal, tehnic, secretariat C. Organele consultative - sau comitete au rolul de a asista cu consultanta de spec. Ex: (comitetul de supraveghere, comitetul pt. membri, comitetul de etica bursiera, comitetul pt. operatiuni) D. Organele de control- formate din cenzori sau revizori contabili Segmentul extrabursier – caracteristică, deosebire faţă de bursă, electronizare
piaţă extrabursieră a valorilor mobiliare - loc de întîlnire a cererii şi ofertei de valori mobiliare conform unor mecanisme şi proceduri, simplificate în raport cu cele aplicate în cadrul cotărilor oficiale la bursa de valori şi aprobate de Comisia Naţională;
8. BVM a Moldovei: etapele de dezvoltare, statutul juridic şi manag. Scurt istoric.În luna decembrie 1994, în baza Legii cu privire la circulaţia valorilor mobiliare şi bursele de valori, a fost fondată Bursa de Valori a Moldovei (BVM), reprezentînd o societate pe acţiuni de tip închis. La crearea bursei au participat 34 de fondatori - participanţi profesionişti la piaţa valorilor mobiliare. Primele negocieri au avut loc la 26 iunie 1995, considerată ziua de "naştere" a Bursei de Valori a Moldovei. Odata cu deschiderea Bursei a fost creata baza juridică şi organizatorică, contribuind la realizarea proceselor complexe pe piaţa de capital. Graţie susţinerii din partea SUA (ajutor acordat prin Agenţia Statelor Unite ale Americii pentru Dezvoltare), Bursa de Valori este inzestrată cu tehnologii moderne de tranzacţionare. La etapa iniţiala de dezvoltare pentru Bursa de Valori au fost stabilite cerinţe privind mărimea capitalului social. La momentul fondării capitalul social al Burei constituia 238 000 lei, în 1998 era de 392 000 lei şi în prezent acesta este de 500 000 lei. Normativele suficienţei capitalului social de 650000 lei inclusiv a fondului de garanţie de 30 la sută din capitalul social stabilite de legislaţie în prezent sunt respectate. 14
In anul 1998 BVM a fondat Depozitarul Naţional de Valori Mobiliare (DNVM) - societare pe acţiuni ne
comercială de tip închis. Acest eveniment a coincis cu jubileul de trei ani al primelor negocieri la Bursă. Odată cu dezvoltarea pieţei de capital cota parte de proprietate a BVM s-a micşorat şi acţiunile sunt împărţite între participanţiiDNVM In toamna anului 2001 au fost aprobate comisioane şi taxe noi, ele fiind impărţite între Bursa de Valori şi Depozitarul Naţional. în aceeaşi perioadă, în bază de tender, a fost ales Preşedintele Depozitarului Naţional, precum şi banca unică de decontări pentru ambele structuri, este efectuat monitoring-ul tuturor documentelor de constituire şi normative, se implementează în practică Concepţia Depozitarului Naţional elaborată de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare. In luna aprilie 2000 Bursa de Valori a Moldovei a obţinut statutul de organizaţie ne comercială de autoreglementare (OAR). Fiind organizaţie de autoreglementare Bursa este o parte componentă a mecanismului unic de reglementare a pieţei valorilor mobiliare, inzestrată cu imputerniciri respective, elaborează reguli şi standarde ale activităţii membrilor săi. Un moment pozitiv în dezvoltarea pieţei de capital a Moldovei şi în special a Bursei este apariţia indicelui bursier. La inceputul anului 2000 Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare a introdus în circulaţie indicele CNVM-32 (publicarea lui oficială a început în vara anului 2000). Indicele se calculează săptămînal după inchiderea şedinţei de vineri (sau a celei de luni) de tranzacţionare la BVM. Indicele bursier este necesar specialiştilor în scopul orientării lor mai precise în dezvoltarea economiei, precum şi a urmăririi dinamicii de dezvoltare a acesteia. Investitorii autohtoni şi străini urmăresc în baza indicelui respectiv integritatea investiţiilor sale. Specialiştii consideră acest indice nu întru totul clasic, deoarece economia Moldovei practic nu lucrează. El indică însă o anumită tendinţă pe piaţa de valori. Activitatea pieţei de valori în Moldova este prea redusă pentru ca indicele intr-adevar sa fie orientat spre planificarea financiară, speculaţie şi alte acţiuni. Posibil ca activitatea Bursei pe viitor să sporească odata cu limitarea considerabilă a activităţii pieţei extrabursiere. în prezent situaţia referitoare la CNVM-32 este de aşa natură că oscilaţiile acestuia într-o directie sau alta vor indica anumite tendinţe, dacă nu pe piaţă, atunci vizavi de unii emitenţi. Membrii BVM
Membri ai Bursei pot fi persoanele juridice care satisfac, fără a omite, următoarele cerinţe: deţin licenţa CNVM pentru activitate de broker şi / sau de dealer; au susţinut la Bursă procedura de determinare a corespunderii lor cerinţelor de calificare, au obţinut acordul Bursei, de a deţine o acţiune a ei; posedă cu drept de proprietate o acţiune a Bursei. Persoanele fizice sau juridice care se asociază în vederea formării unei instituţii bursiere sau în cazul celor publice reglementate prin legi, persoanele juridice autorizate, dobândesc calitatea de membrii ai bursei. De obicei membrii burselor sunt societăţile de servicii de investiţii financiare(agenţi de bursă, intermediari). În funcţie de condiţiile impuse de legislaţia din ţara respectivă sau prin statut sau acte de autoreglementare, membrii bursei au diverse avantaje cum ar fi dreptul de executare în mod direct a operaţiilor în bursă, drept care în cele mai multe cazuri este exclusiv. Condiţiile generale pentru a deveni membru al unei burse sunt în general următoarele: să primească autorizaţie, să dispună de un volum minim de capital, să respecte regulile bursei şi obligaţiile stabilite prin lege sau prin autoreglementare. Drepturile membrului bursei se referă la participarea la tranzacţiile bursei în nume propriu sau pentru clienţi, să participe la elaborarea sau modificarea statutului şi regulamentului, să participe la administrarea instituţiei. Listingul valorilor mobiliare – nivele de cotare, cerinţe, condiţii de suspendare, retrogradare, promovare, retragere a valorilor mobiliare. Cota Bursei (listing) este un sistem de susţinere a pieţei care creeaza condiţii favorabile pentru piaţa organizată,
permite a depista cele mai sigure şi calitative valori mobiliare şi contribuie la sporirea lichidităţii lor. în departamentul respectiv sunt realizate urmatoarele obiective: politica de acţionariat, politica valorilor mobiliare şi politica dividendelor Nivelele de cotare nivelul 1 de cotare
1.Pentru înscrierea/menţinerea valorilor mobiliare la nivelul 1 de cotare, emitentul va trebui să îndeplinească (fără a omite) următoarele cerinţe de calificare: capitalul statutar achitat, nu mai puţin de 10 mln.lei; emisia valorilor mobiliare nu mai puţin de 10 mln. lei; emitentul desfăşoară activitate timp de nu mai puţin de trei ani şi dispune de rapoarte financiare pe toată perioada menţionată; 15
emitentul trebuie să fi obţinut profit net în ultimii doi ani de activitate ; raportul financiar pentru ultimul an de activitate trebuie să corespundă standardelor naţionale şi internaţionale, şi să fie confirmat de către o organizaţie de audit 2.În afară de cazul înscrierii iniţiale a valorilor mobiliare la nivelul 1 de cotare, clasa respectivă de valori mobiliare trebuie să fie cotată la nivelul doi nu mai puţin de 90 zile. niv elul 2 de cotare
1.Pentru înscrierea/menţinerea valorilor mobiliare la nivelul 2 de cotare, emitentul va trebui să îndeplinească (fără a omite) următoarele cerinţe de calificare: capitalul statutar achitat, nu mai puţin de 1 mln.lei emisia valorilor mobiliare nu mai puţin de 1 mln. lei emitentul desfăşoară nu mai puţin de 3 ani raportul financiar pentru ultimul an de activitate este confirmat de către o organizaţie de audit; e) în rezultatul activităţii sale să obţină profit net în ultimul an de activitate f) activele nete ale întreprinderii nu trebuie să fie mai mici decît capitalul statutar pe parcursul ultimilor doi ani ai perioadei de activitate Cazurile de promovare sau retrogradare a valorilor mobiliare .
Bursa va promova valorile mobiliare la un nivel mai superior de cotare, îndată ce emitentul va întruni şi va menţine pe parcursul a 90 de zile cerinţele de calificare stabilite pentru respectivul nivel superior de cotare.În cazul în care emitentul nu mai întruneşte condiţiile nivelului curent de cotare şi în decursul a 90 de zile nu reuşeşte să readucă efectele produse la starea iniţială, Bursa va realiza retrogradarea emitentului la un nivel mai inferior de cotare, în dependenţă de conformarea lui respectivelor cerinţe de calificare. Transferul emitentului dintr-un nivel de cotare în altul se efectuează de către Bursă automat, fără acordul prealabil al emitentului. Promovarea sau retrogradarea valorilor mobiliare se va realiza de către Departamentul specializat al Bursei, care va perfecta o Notă de recomandare, în baza căreia se va emite decizia respectivă, semnată de către Preşedintele Bursei. Bursa, în termen de 3 zile după primirea deciziei de promovare/retrogradare, va înştiinţa emitentul, Membrii Bursei şi CNVM despre efectul produs. Certificatul de înscriere/menţinere la Cota Bursei, eliberat emitentului anterior, va fi substutuit cu unul nou. Cazurile de suspendare sau retragere (delisting) a valorilor mobiliare de la Cota Bursei.
Bursa poate suspenda sau retrage de la Cotă valorile mobiliare ale oricărui emitent în cazul în care: emitentul nu respectă condiţiile Contractului de înscriere/menţinere la Cotă; emitentul încetează de a se conforma vre-unui nivel de cotare şi, în opinia Bursei, nu mai poate fi menţinută sau restabilită o piaţă ordonată a respectivelor valori mobiliare; au loc fuziuni, asocieri, divizări, separări, transformări; organele de conducere ale emitentului iau decizia de retragere de la Cotă; emitentul depune o cerere de suspendare temporară a cotării, în scopul preîntîmpinării evoluţiei nefavorabile a preţului; emitentul nu achită comisioanele datorate şi menţine această situaţie pe parcursul a mai mult de o lună de zile ; emitentul nu respectă cerinţele formulate de către Bursă în legătură cu furnizarea informaţiei. În orice ţară dezv. Rolul de indicator al pieţei VM. aparţine BVM, asig. Un loc de întîlnire a cererii şi ofertei. Funcţia de bază a BV. este dezvoltarea pieţei bursiere orientată spre acordarea serviciilor ce asigură efectuarea tranzacţiilor cu VM. În decemb. 1994 în baza legii cu privire la circul . VM. şi BV. a fost fondată BVM. ca S.A. de tip închis cu capital soc. de cel puţin 500 mii lei. La crearea ei au partic. 34 de fondatori. Primele negocieri au avut loc la 26 iunie 1995 considerată ziua de naştere a BVM. La etapa iniţială de dezv. a BV au fost stabilite cerinţe privind mărimea cap. soc. La momentul fondării cap. soc. al BV era 238 mii lei, în prezent 500 mii lei. În 1998 BVM a fondat DNVM–S.A. necomercială de tip închis. La etapa iniţială nr. emitenţilor era 5, la sfr. an. 1999–48. În prezent toate VM admise spre negociere la BV se află în DN cu excepţia VM ale fond. de investiţii. În apr. 2000 BVM au obţ. statut de org. necomerc. de autoreglem. Astfel este în drept să: * elab. reguli şi standarte care reglem. activ. membr. ei pe PVM * să efect. suprav. şi controlul asupra respectării regulelor şi standartelor * să obţ. inf. rezultate controaleleor activ. membr. ei * să organiz. şi să efect. instruirea şi reciclarea pers. p.p. la PVM BVM funcţion. în baza statut. adoptat de către AG a membr. ei, coordonat cu comisia naţ. Un moment + în dezv. BVM este apariţia indicilui bursier. La încep. an. 2000 CNVM a introdur în circul. CNVM–32 care se calc. săptăm. după închiderea şedinţei de vineri (luni) de tranzacţionare la BVM. 16
Manag BV cuprinde 4 tip. de organe: de decizie –AG, se întruneşte periodic, în şedinţe ordinare sau decît este nevoie, în şedinţe extraordinare, ia decizii strategice necesare în vederea realizării obiect. de activ. al BV, elab. şi modif. statut. BV, aprob. regulement. de funcţionare, de semnarea organ. de conducere, supravegh. şi controlul comitet. BV, numirea cadrelor de conducere. de execuţie –format din angajaţi cu fucţie de conducere şi din lucrători operativi. Conducătorul acestui aparat este preşedintele BV ales de consiliu şi AG. Princip. departamente sunt: d. p/u cotaţii, de supravegh. a pieţei, de cliring, p/u cercetare şi dezv, de REI de consultanţă–comitete: de supraveg. p/u membre, de etică bursieră, p/u operaţiuni cu noi produse bursiere de control –controlul intern asupra întregii activităţii este încredinţat unor organe care sunt formate din cenzori sau revizori contabili, controlul extern–audituri independenţi. Departamentul Listing - se ocupa de înregistrarea valorilor mobiliare la bursă, cercetarea şi înscrierea valorilor mobiliare la Cota Bursei. Listing-ul este un sistem de susţinere a pieţei care creeaza condiţii favorabile pentru piaţa organizată, permite a depista cele mai sigure şi calitative valori mobiliare şi contribuie la sporirea lichidităţii lor. în departamentul respectiv sunt realizate urmatoarele obiective: politica de acţionariat, politica valorilor mobiliare şi politica dividendelor.Departamentul nominalizat publică lunar în Buletinul informativ "Bursa de Valori a Moldovei" informaţia privind valorile mobiliare admise spre circulaţie la Bursă, prezintă statistica şi analiza negocierilor bursiere, precum şi altă informaţie. Toată informaţia privind statistica tranzacţiilor bursiere este o proprietate a Bursei. Valori mobiliare înscrise la Cota Bursei (listing), sînt cotate la unul din 3 niveluri; nivelul 1 de cotare - pentru înscrierea/menţinerea valorilor mobiliare la nivelul 1 de cotare, emitentul va trebui să îndeplinească următoarele cerinţe de calificare: a) capitalul statutar achitat, nu mai puţin de 10 mln.lei; b) emisia valorilor mobiliare nu mai puţin de 10 mln. lei; c) emitentul desfăşoară activitate timp de nu mai puţin de trei ani şi dispune de rapoarte financiare pe toată perioada menţionată; d) emitentul trebuie să fi obţinut profit net în ultimii doi ani de activitate; e) raportul financiar pentru ultimul an de activitate este confirmat de către o organizaţie de audit nivelul 2 de cotare- pentru înscrierea/menţinerea valorilor mobiliare la nivelul 2 de cotare, emitentul va trebui să îndeplinească următoarele cerinţe de calificare: a) capitalul statutar achitat, nu mai puţin de 5 mln.lei; b) emisia valorilor mobiliare nu mai puţin de 5 mln. lei; c) emitentul desfăşoară nu mai puţin de 2 ani activitate; nivelul 3 de d) raportul financiar pentru ultimul an de activitate este confirmat de către o organizaţie de audit. cotare- pentru înscrierea/menţinerea valorilor mobiliare la nivelul 3 de cotare, emitentul va trebui să îndeplinească următoarele cerinţe de calificare: a) emitentul desfăşoară activitate timp de nu mai puţin de un an; b) raportul financiar pentru ultimul an de activitate este confirmat de către comisia de cenzori a societăţii. Deciziile cu privire la înscrierea, promovarea, retrogradarea, suspendarea sau retragerea valorilor mobiliare din lista celor înscrise la Cota Bursei (listing) se aprobă de către Preşedintele Bursei, în baza unei Note de recomandare. Bursa va promova valorile mobiliare la un nivel mai superior de cotare, îndată ce emitentul va întruni şi va menţine pe parcursul a 90 de zile cerinţele de calificare stabilite pentru respectivul nivel superior de cotare.Promovarea expresă a valorilor mobiliare de la nivelul 3 la nivelul 1 nu se admite În cazul în care emitentul nu mai întruneşte condiţiile nivelului curent de cotare şi în decursul a 90 de zile nu reuşeşte să readucă efectele produse la starea iniţială, Bursa va realiza retrogradarea emitentului la un nivel mai inferior de cotare, în dependenţă de conformarea lui respectivelor cerinţe de calificare.Transferul emitentului dintrun nivel de cotare în altul se efectuează de către Bursă automat, fără acordul prealabil al emitentului.Bursa, în termen de 3 zile după primirea deciziei de promovare/retrogradare, va înştiinţa emitentul, Membrii Bursei şi CNVM despre efectul produs.Certificatul de înscriere/menţinere la Cota Bursei, eliberat emitentului anterior, va fi substutuit cu unul nou. suspendarea sau retragerea a valorilor mobiliare de la Cota Bursei - Bursa poate suspenda sau retrage de la Cotă valorile mobiliare ale oricărui emitent în cazul în care: a) emitentul nu respectă condiţiile Contractului de înscriere/menţinere la Cotă; d) organele de conducere ale emitentului iau decizia de retragere de la Cotă; e) emitentul depune o cerere de suspendare temporară a cotării, în scopul preîntîmpinării evoluţiei nefavorabile a preţului; f) emitentul nu achită comisioanele datorate mai mult de o lună de zile. .
17
9.Aspectele procedurii de tranzactionare,clearing si decontari practicate in cadrul BVM si DNVM. Clearing reprezintă totalitatea acţiunilor întreprinse de Departamentul specializat al Bursei în vederea colectării, verificării, corectării şi confirmării informaţiei, referitoare la tranzacţionarea valorilor mobiliare la Bursă, în perfectarea documentelor pentru executarea tranzacţiilor, precum şi în stingerea obligaţiunilor de plată reciproce între Membrii Bursei.Decontarea - reprezintă totalitatea acţiunilor întreprinse concomitent de către Membrul Bursei (Vînzător) pentru a-şi onora obligaţiunile de livrare a valorilor mobiliare, pe de o parte, şi de către Membrul Bursei (Cumpărător) pentru a-şi onora obligaţiunile de plată, pe de altă parte, pentru tranzacţiile bursiere executate în cadrul unei şedinţe de tranzacţionare. Decontările se efectuează la "data decontării", care este momentul T + 3 pentru toate tranzacţiile bursiere. În vederea realizării decontărilor mijloacelor băneşti, toţi Membrii Bursei vor deschide în mod obligatoriu un cont de decontare la banca de decontare, numită şi împuternicită de BVM şi DNVM să efectueze transferurile monetare în cadrul tranzacţiilor cu valori mobiliare, executate la Bursă. Fiecare Membru în mod obligatoriu va efectua de sine stătător decontările privind tranzacţiile sale la Bursă şi nu poate apela la un agent de decontare, decît în cazul, în care execută o tranzacţie cu participarea agentului de decontare prin intermediul DNVM. Pentru efectuarea tranzacţiilor, Bursa utilizează un program asistat de calculator numit Sistemul Automatizat Integrat de Tranzacţionare (SAIT). Prezentul capitol al Regulilor reglementează regulile de negocieri la Bursă, accesul şi utilizarea SAITului. Orarul de funcţionare al SAIT este de la ora 10.00 pînă la ora 15.00 de luni pînă vineri inclusiv, cu exepţia zilelor declarate ca sărbători legale. Clearing - reprezintă totalitatea acţiunilor întreprinse de Departamentul specializat al Bursei în vederea colectării, verificării, corectării şi confirmării informaţiei, referitoare la tranzacţionarea valorilor mobiliare la Bursă, în perfectarea documentelor pentru executarea tranzacţiilor, precum şi în stingerea obligaţiunilor de plată reciproce între Membrii Bursei. Decontarea – reprezintă totalitatea acţiunilor întreprinse concomitent de către Membrul Bursei (Vînzător) pentru a-şi onora obligaţiunile de livrare a valorilor mobiliare, pe de o parte, şi de către Membrul Bursei (Cumpărător) pentru a-şi onora obligaţiunile de plată, pe de altă parte, pentru tranzacţiile bursiere executate în cadrul unei şedinţe de tranzacţionare. Decontările se efectuează la “data decontării”, care este momentul T + 3 pentru toate tranzacţiile bursiere. Decontările tranzacţiilor la Bursă se vor finaliza la “data decontării”, care este momentul T + 3 pentru toate tranzacţiile bursiere. Data “decontărilor finale” reprezintă T + 6, care include 3 zile lucrătoare ulterioare «datei decontării», rezervate pentru procesarea de către Registratorul independent a înscrierii r eferitoare la trecerea dreptului de proprietate pe numele cumpărătorului În vederea realizării decontărilor mijloacelor băneşti, toţi Membrii Bursei vor deschide în mod obligatoriu un cont de decontare la banca de decontare, numită şi împuternicită de BVM şi DNVM să efectueze transferurile monetare în cadrul tranzacţiilor cu valori mobiliare, executate la Bursă. Departamentul Listing, Marketing si Cotare, care se ocupa de înregistrarea valorilor mobiliare la bursă, cercetarea şi înscrierea valorilor mobiliare la Cota Bursei. Cota Bursei (listing) este un sistem de susţinere a pieţei care creeaza condiţii favorabile pentru piaţa organizată, permite a depista cele mai sigure şi calitative valori mobiliare şi contribuie la sporirea lichidităţii lor. în departamentul respectiv sunt realizate urmatoarele obiective: politica de acţionariat, politica valorilor mobiliare şi politica dividendelor. Ca sursă de informare şi piată organizată Bursei îi este atribuit un rol deosebit în răspindirea oricărei informaţii referitoare la valorile mobiliare. Departamentul nominalizat publică lunar în buletinul informativ "Bursa de Valori a Moldovei" informaţia privind valorile mobiliare admise spre circulaţie la Bursă, prezintă statistica şi analiza negocierilor bursiere, precum şi altă informaţie. Toată informaţia privind statistica tranzacţiilor bursiere este o proprietate a Bursei. Departamentul Clearing şi Decontări. Clearingul reprezintă totalitatea acţiunilor intreprinse de Departamentul specializat al Bursei în vederea colectării, verificării, corectării şi confirmării informaţiei referitoare la tranzacţionarea valorilor mobiliare la Bursă, perfectarea documentelor pentru executarea tranzacţiilor, precum şi stingerea obligaţiunilor de plată reciproce între Membrii Bursei. 10.Participanţii la piaţa de capital-categoriile,importanţa,necesitatea.Statul în calitate de particip. la piaţa de capital.Investitorii şi investiţiile-caracteristica,noţiuni,atragere şi protecţie. Emitentii sunt cei care pun la dispozitia investitorilor si societatilor de valori mobiliare acti vele de schimb ale tranzactiilor effectuate 18
Emitentii, in schimb, reprezinta suportul obligatoriu al tuturor operatiunilor efectuate pe o piata de valori mobiliare, indiferent de tipul acesteia. Investitorii sunt cei care pun la dispozitia emitentilor capitalul de lucru de care acestia au nevoie pentru realizarea scopurilor lor sau retrag fonduri pentru schimbarea destinatiei acestora, realizand si rolul de mobilizare a resurselor financiare suplimentare existente in cadrul unei economii. Investitorii se împart în două mari categorii: individuali; instituţionali. a)Investitorii individuali sunt persoane fizice sau juridice care fac tranzacţii de dimensiuni modeste pe piaţa titlurilor financiare. Aceştia pot fi: investitori pasivi pe termen lung, care cumpără şi păstrează valorile mobiliare cu scopul de a-şi asigura câştiguri de capital pe termen lung. Acest grup de investitori are un impact redus asupra preţului zilnic al valorilor mobiliare; negociatori activi, care încearcă să valorifice mişcarea cursului bursier în vederea obţinerii unui profit. b)Investitorii instituţionali sunt societăţi sau instituţii care fac tranzacţii de dimensiuni mari. Aceştia cuprind: băncile, societăţile de asigurare, societăţile de investiţii, organismele de plasament colectiv, instituţiile care gestionează fondurile de pensii. O astfel de categorie de investitori exercită o influenţă semnificativă asupra volumului tranzacţiilor şi preţului instrumentelor financiare. Piaţa de capital este cea care asigură legătura permanentă între cererea de capital – emitenţii şi oferta de capital – investitorii. Intermediarii asigura clientilor un cadru simplu de transformare a titlurilor de creante detinute in lichiditati sau de obtinere a valorilor mobiliare dorite a fi detinute, oferindu-le servicii specifice la nivel profesional de prezentare si executare a ordinelor de tranzactionare la nivel profesional, de prezentare şi executare a ordinelor primite şi apar sub una din următoarele forme; fondurile de investiţii , sunt organisme de plasament colectiv fără personalitate juridică, constituite pe bază de contracte de societate civilă; societăţile de investiţii, sunt organisme de plasament colectiv în valori mobiliare, ale căror acţiuni fac obiectul unei emisiuni şi răscumpărări continue. societăţile de servicii de investiţii financiare , sunt instituţii cu personalitate juridică autorizate de CNVM să presteze servicii de investiţii financiare; trader, este o persoană fizică, atestată profesional de către Consiliul Bursei şi care încheie tranzacţii în nume şi pe cont propriu pe piaţa instrumentelor financiare derivate. Statul care are ca scop organizaţia de reglementare în calitate de acţionar, de investitor. Participanţii PC sunt persoane care au depus cerere la DNVM şi corespund criteriilor: * sa activeze cel puţin 1 an * licentă valabila * cont de decontare deschis în banca de decontare indicată în depozitar. * sa nu aibă în componenţă persoane condamnate p/u falsificari, mituiiri.. SUNT:
1) statul 2) emitenţii 3) PP 4) investitorii 5)organizatiile de stat Statul pe PC apare în calitate de PP, nu dispune de licenţă, şi în calitate de vînzător a acţiunilor statului în cadrul procesului de privatizare.Mai apare în calitate de: * emitent în cazul emisiunilor HVS. * reglator în cadrul elaborării contractului şi respectări actelor normative. * arbitru suprem în cadrul litigiilor pe PC. Statul efectuiază plasari de VM p/u finanţarea deficitului bugetului central. Investitorii- orice persoană fiz. jurid. rezidenti şi nerezidenti care urmăresc scopul investirii mijl. f in. proprii temporare libere în VM p/u a obţine profit. Investiţiile se realizează urmărind urm. scopuri: 1) siguranţa op. de investire 2) profitabilitatea investiţiei- un profit cît mai înalt. 3) lichditatea investiţiilor. 19
Activitatea investiţională pe PVM este reglementată şi supravegheată de stat. PP- persoană juridica care desfăşoara unul sau mai multe genuri de activitate profesională pe PVM.
Emitentii – pot fi persoane juridice sau organul puterii locale sau centrale, care emit VM şi îşi asumă obligatii faţă de deţinătorii de VM în ce priveşte solicitarea drepturilor acestora, conferite de VM. Emitentul livrează pe PVM VM, calitatea depinde de statutul emitentului, rezultatul ec. fin., cantitatea şi caracteristica VM. 11. Participantii profesionisti la piaţa de capital în RM.Cadrul juridic ce reglementează activitatea PP la piaţa de capital din RM.Genurile de activitate profesionistă pe PVM din RM. Participanţii profesionişti activitate de brokeraj - activitate de vînzare-cumpărare a valorilor mobiliare, desfă şurată de broker în calitate de mandatar sau de comisionar ce activează în baza contractului de mandat sau de comision, precum şi în baza procurii pentru efectuarea tranzacţiilor menţionate, în cazul în care contractul nu stipulează împuternicirile mandatarului sau ale comisionarului; activitate de clearing - activitate desfăşurată de participantul profesionist la piaţa valorilor mobiliare, care constă în efectuarea operaţiilor de colectare, de verificare, de corectare a informaţiei privind tranzacţionarea valorilor mobiliare, în perfectarea documentelor pentru executarea tranzacţiilor, în stingerea obligaţiilor reciproce ale participanţ ilor profesionişti la piaţa valorilor mobiliare; activitate de dealer - activitate de cumpărare a valorilor mobiliare, în numele şi din cont propriu, pentru vînzarea lor ulterioară în scopul obţinerii de profit;
Genurile de activitate profesionistă pe piaţa valorilor mobiliare din RM Pe piaţa valorilor mobiliare, persoanele juridice autorizate desfăşoară urmă toarele genuri de activitate profesionistă: a) activitate de brokeraj; b) activitate de dealer; c) activitate de underwriting; d) activitate de administrare fiduciară a investiţiilor; e) activitate de ţinere a registrului; f) activitate de depozitare; g) activitate de clearing; h) alte genuri de activitate.
PP la PVM – pers. jur. care desfăşoară unul sau m. multe genuri de activitate profesionistă pe PVM. Genurile de activitate profesionistă sunt: 1) activ. brokeraj – desf. de broker, drepturile şi obligaţiile brok. şi ale clientului se stabilesc de contractul de srevicii de brokeraj încheiat de aceştea, modelul contractului de servicii de brokeraj se stabileşte de Comisia Naţ., capitalul propriu – 75 mii lei, cumulată cu dealer, underwriter, consulting investiţional, adm. invest.; 2) diler – desf. de diler, anunţînd preţul dealerul este obligat să anunţe şi alte condiţii ale contract. de vînz. – cump. a VM: nr. min şi max de VM ce urmează a fi procurate sau vîndute, precum şi termenul în care preţurile anunţate sunt valabile; capital propriu, cumulată cu brokerajul, underwriter, consulting invest, de admin. invest.; 3) underwriting – desf. de underwriter, ce activează în baza contr. de underwriting (model stabilit de Comisia Naţ.) încheiat concomitent; capital propriu – 200 mii lei; 4) administrare a investiţiilor – desf. de manager, modul de desf. a activ. de admin a investiţ., drepturile şi obligaţiile managerului şi ale clientului se stabilesc de legislaţie şi de contractul de admin. a investiţiilor. Conform contrac. admin. a investiţiilor una părţi (fondatorul administrăţii) transmite pe un termen patrimoniu celeilalte părţi (managerul) care îşi asumă obligaţia de a administra patimoniu dat în interesul fondatorului; capital propriu – 0,95 din val. adm. dar nu mai puţin 6000 lei, cumulată cu activitatea cu activ de broker, de underwriter, de consulting invest; 5) ţinere a registrului – desf. de emitent. sau registratorul independent. Deţinătorul registrului este obligat: să respecte modalit. stabilită de ţinere a registrului; să deschidă în registru un cont personal p/u fiecare pers. înregistrată; să efect. op. pe conturile personale ale acestuia; să opereze în registru toate modificările şi completările necesare; capital propriu de 230 mii lei, cumulată cu activ. de depozitare şi clearing; 6) depozitare – desf. de depozitar, ce activitatea în baza contract. de prestarea serviciilor de depozitare încheiată cu deponentul. Depozitarul este obligat să ţină evidenţa VM; capital propriu 300 mii lei, cumulată cu 20
activ. bursieră cu clearing; 7) clearing – desf. de către organizaţiile de clearing care efectuiază decontări cu VM sunt obligaţi să formeze fonduri speciale p/u reducerea riscului neeexecutării tranzacţiilor cu VM; cumulată cu activ. de depozitare; 8) bursieră – ativ orientată spre crearea infrastructurii şi prestării serviciilor care asigură efectuarea tranzacţiilor cu VM între participanţi; capital propriu 500 mii lei, cumulată cu clearing depozitare; 9) fondurilor de investiţii; a) nemutuale – capital propriu 30 mln; b) mutuale – 1mln; 10) auditului pe PVM; 11) estimarea VM şi a activelor ce se referă la ele, cumulată cu activ. de consulting investiţional şi cu prestarea serviciilor de investionare a PVM; 12) prestarea serviciilor de inform. a pieţii VM – cumulată cu activ. de consulting investiţional şi cu instruirea şi reciclarea cadrelor de PP la PVM; 13) instruire şi reciclarea cadrelor de PP la PVM – cumulată cu activ. de consulting şi cu prestare serviciilor de consulting. Reglementarea activ PP la PVM. Comisia Naţ. acordă licenţe p/u aceste activităţi ale PP. Licenţa se eliberează pe un termen de 5 ani. P/u a obţine licenţa e necesar să depui un set de acte: certificatul de înregistrare de stat a societăţii, de constituire, doc. ce confirmă alegerea org. executive, actele contabile, doc. bancare ce confirmă formarea capitalului propriu, copia certif. de calific. a angajaţilor, certif. eliberat de inspectoratul de stat. Licenţa poate fi deteliorată: 1) în termen de 10 zile se depune cererea privind eliberarea duplicatului cu anexarea formularului deteriorat; 2) pierderea licenţei – se publică anunţ în monitorul oficial şi în aceeaşi termeni se eliberează duplicatul; 3) rectificarea datelor din licenţă. Licenţa poate fi suspendată din cauza: 1. încălc. legisl.; 2. încălc. cerinţelor stabilite de mărimea cap. propriu; 3. pierderea parţial şi temporară a capacităţii de a desfăşura genul de activitate; 4. depăşirea termenul de înlăturare a încălcărilor depistate; 5. prezentarea cu întîrziere a dărilor de seamă; 6. nerespectarea datelor în cadrul controalelor; 7. activ. nerentabilă a PP. PP este informat despre suspendarea licenţei în 30 zile, termenul de suspendare a licenţei nu poate depăşi 6 luni.
12.Definirea, criteriile de clasificare a Tranzactiilor bursiere,Etapele unei tranzactii bursiere. Tranz bursieră- orice contract de vînz- cump a VM,încheiat pe piaţa secundară.La tranz cu titluri fin. primare – acţiuni, oblig. se cunosc 2 tipuri de op. : 1) de tip American; Tranz pot fi:
a) pe bani gheaţă - investitorii trebuie să acopere cu fonduri băneşti contravaloarea titlurilor fin. cumparate; b) în marjă – atunci cînd investitorii primesc din partea soc. cu care lucrează un credit p/u încheierea şi executarea contractului. După momentul executării contractului sunt: a) cu lichidare imediată – executarea are loc în ziua încheierii contractului de bursă. b) cu lichidare normală – 3-5 zile- trebuie sa fie facuta într- un anumit nr. de zile din momentul încheierii contract. c) cu lichidare la emisiune – utilizată p/u titl. ce poartă o dată fixa de emisiune dar înca nau fost emise. 2) de tip European; a) la vedere – executarea contract. are loc imediat de la încheierea acestuia în bursă. b) la termen – se încheie la bursa la un moment dat, executat la o dată fixa – ziua lichidarii. c) operatiunile conditionale - executarea la termen cu posibilitaea de a alege între executarea contractului sau abandonarea contractului prin plata unei prime catre vanzator După scopul efectuarii lor : a. operatiuni speculative- obţ. unui profit din diferenţa de cursuri între moment. încheierii şi lichidarii op. b. operatiuni de arbitraj- obţ unui cîştig fara ca arbitrajorul sa- şi assume riscul pretului. c. operatiuni de acoperire sau de hedging- hedging-ul urmareste conservarea valorii activelor in conditiile unei piete instabile şi nu obţinerea unui profit d. operatiuni cu caracter tehnic- sunt efect. de ag. bursei p/u a menţine echilibrul pieţei. Etapele tranz. 1)iniţierea tranz prin stabilirea leg. între client şi BV;2) perfectarea tranz.negocierea şi încheierea contract. de catre ag. de BV 3) executarea contract. îndeplinirea oblig, şi obţ drepturilor rezultate din tranz. TRANZACTIILE BURSIERE :- toate contr. de vânzare - cump. de titluri si alte active financiare, incheiate pe piata secundara, indiferent daca este vorba de bursa propriu-zisa sau de pietele interdealeri. clasificare
Tranzactiile cu titluri fin. primare - actiuni si obligatiuni op. specifice pe pietele de tip american si cele de la bursele de tip european. 21
La bursele americane: tranzactii bursiere pot fi pe bani gheata (când investitorii trebuie sa acopere integral, cu fonduri banesti, contravaloarea titlurilor financiare cumparate); in marja (când investitorii primesc din partea soc. de bursa un credit pt. incheirea si executarea contr. de bursa). La bursele europene, categorii de tranzactii : - la vedere (executarea contrac. are loc in câteva zile) - la termen (executarea contrac. are loc la o data fixa urmatoare) - operatiunile conditionale (executarea la termen cu posibilitaea de a alege intre executarea contractului sau abandonarea contractului prin plata unei prime catre vânzator) Etapele unei tranzacţii bursiere.
Iniţierea tranzacţiei, prin stabilirea legăturii între client şi societatea de bursă şi transmiterea de către primul a ordinului de vînzare/cumpărare; Perfectarea tranzacţiei, respectiv negocierea şi încheierea contractului de către agenţii de bursă; Executarea contractului, adică îndeplinirea obligaţiilor şi obţinerea drepturilor rezultate din tranzacţie.
13. Tranzacţiile cu titluri primare Tranzacţiile cu acţiuni şi obligaţiuni realizate pe pieţele bursiere de tip american pot fi clasificate în mai multe moduri: după natura contului deschis de client la broker, ele se împart în tranzacţii pe bani gata şi tranzacţii în marjă; după momentul executării contractului, se poate vorbi de tranzacţii cu lichidare normală şi tranzacţii cu lichidare imediată după modul de executare, se cunosc vînzări "lungi" şi vînzări "scurte". Tranzacţiile pe bani gata se fac pe baza contului cash deţinut de client la firma broker. În acest caz un investitor poate cumpăra titluri financiare cu condiţia să plătească integral contravaloarea acestora, vărsînd suma respectivă în contul său la broker; simetric, clientul care vinde cash trebuie să predea titlurile contractate în cadrul aceluiaşi termen, primind contravaloarea integrală a acestora în contul său. Termenul de executare diferă la contractele cu lichidare imediată şi respectiv la cele cu lichidare normală. În primul caz predarea/plata titlurilor se realizează în chiar ziua încheierii contractului de bursă. În al doilea caz, cel mai frecvent, termenul este de cîteva zile, în raport cu Regulamentul bursei. La NYSE, de exemplu, el este stabilit la cinci zile bursiere pentru executare între brokerii vînzători şi brokerii cumpărători şi la şapte zile pentru reglarea raporturilor între clienţi şi brokerii lor. Prin urmare, un investitor care a cumpărat titluri cash este obligat să depună în contul său contravaloarea acestora în limitele termenului stabilit pentru lichidarea normală - 5 zile - dar în nici un caz să nu depăşească 7 zile. În cazul în care clientul nu îşi respectă această obligaţie, brokerul va proceda la lichidarea poziţiei clientului său prin vînzarea titlurilor respective la valoarea lor de piaţă din momentul în care obligaţia scadentă de depunere a fondurilor nu a fost îndeplinită. Dacă brokerul a vîndut titluri executînd ordinul clientului, iar acesta nu a predat integral titlurile în şapte zile, firma broker cumpără titlurile de pe piaţă, la cursul curent, în vederea predării acestora la casa de compensaţie. Orice diferenţă nefavorabilă rezultată din aceste operaţiuni (cînd lichidarea poziţiei prin vînzarea titlurilor se face la un curs mai redus decît cel la care au fost cumpărate sau cînd cumpărarea acestora se face la un curs mai mare decît la angajarea poziţiei) este suportată de client. În urma executării contractului, clientul cumpărător primeşte titlurile în acelaşi interval de şapte zile şi beneficiază de toate drepturile pe care acestea le conferă. Clientul vînzător primeşte integral contravaloarea titlurilor vîndute şi poate dispune de fondurile respective. Tranzacţiile pe bani gata de la bursele de valori nu trebuie confundate cu tranzacţiile cash de la bursele de mărfuri; acestea din urmă, numite şi tranzacţii spot , se referă la contracte încheiate cu intenţia de a fi executate imediat în natură, adică prin livrarea efectivă a bunului şi plata contravalorii acestuia. Altfel spus, tranzacţiile spot au ca obiect o marfă prezentă, existentă în momentul încheierii contractului şi care urmează să fie livrată imediat. Tranzacţiile în marjă (engl. margin trading ) cu titluri primare sînt, în esenţă, cumpărări pe datorie, efectuate prin intermediul contului în marjă deţinut de client la firma broker. Spre deosebire de tranzacţiile pe bani gata, în acest caz brokerul acordă clientului său, în anumite limite, un credit pentru realizarea operaţiunii bursiere. Prin urmare, investitorul, care dă ordin de cumpărare a unui volum de acţiuni, nu trebuie să achite firmei broker cu care lucrează întreaga contravaloare a acestora; el este ţinut să depună, în termenul prescris pentru lichidarea normală (la NYSE, maximum şapte zile de bursă) numai o anumită "acoperire" sau, diferenţa pînă la valoarea contractului constituind-o împrumutul pe care clientul îl obţine de la broker pentru tranzacţia respectivă. Rolul tranzacţiilor în marjă este de a crea o capacitate financiară suplimentară clientului. În funcţie de nivelul marjei acesta poate, cu o anumită sumă avansată în operaţiune, să cîştige ori să piardă mai mult decît într-o tranzacţie cash. În acelaşi timp, ca la orice credit, clientul trebuie să ofere o garanţie, iar aceasta este reprezentată de titlurile care fac obiectul contractului şi care rămîn la broker; dacă investitorul doreşte să intre în posesia titlurilor, el trebuie să restituie creditul (inclusiv dobînda), adică să anuleze debitul său la broker. 22
Clientul trebuie să "acopere" tranzacţia prin depunerea unei sume cash (sau a unor titluri) în calitate de marjă; pe de altă parte, după cumpărarea titlurilor în marjă, acestea rămîn la broker, formînd garanţia operaţiunii, numită colateral. Diferenţa dintre valoarea colateralului şi datoria clientului la broker reprezintă capitalul propriu al clientului, sau marja absolută. Raportul dintre marja absolută şi valoarea de piaţă a titlurilor existente în contul clientului în calitate de colateral formează marja relativă. În cursul derulării operaţiunii, mărimea marjei curente, atît absolute cît şi relative, variază continuu în funcţie de valoarea de piaţă a titlurilor care formează colateralul, precum şi de intrările şi de ieşirile din contul în marjă. Cerinţa esenţială pentru funcţionarea contului în marjă este ca pentru fiecare client valoarea colateralului să fie tot timpul mai mare decît debitul pe care acesta îl are la brokeri. Marja, adică excesul de valoare a colateralului în raport cu datoria, este un mijloc de acoperire a brokerului împotriva riscului de scădere a valorii de piaţă a titlurilor care formează colateralul; practic aceasta poate să se reducă, fără a afecta pe broker, numai în limitele marjei. Ca atare, contul în marjă poate fi considerat şi ca un cont de siguranţă. Vînzarea "scurtă" (engl. short sale) este definită de Comisia pentru Titluri şi Operaţiuni Financiare din SUA ca "orice vînzare a unor titluri de care vînzătorul nu dispune sau orice vînzare care este executată prin livrarea unui titlu împrumutat de către vînzător (sau în contul lui)". În esenţă, operaţiunea constă într-o vînzare executată cu titluri împumutate, predarea titlurilor vîndute trebuind să se facă în intervalul de timp stabilit pentru lichidarea normală a unui contract bursier. Astfel, la NYSE, în cazul în care nu se specifică altfel, acţiunile vîndute "scurt" trebuie să fie livrate cel tîrziu în a şaptea zi de bursă de la încheierea contractului. Cum clientul nu dispune de aceste acţiuni, el va trebui fie să le cumpere pînă la acea dată, fie să le împrumute în scopul livrării. El va alege prima variantă dacă în acel interval cursul acţiunilor va scădea suficient pentru ca operaţiunea să fie profitabilă. În mod normal, însă, brokerul va împrumuta titlurile respective în contul clientului pentru a permite executarea contractului de vînzare, urmînd ca ulterior să le cumpere de pe piaţă la ordinul şi în contul clientului, acesta acoperindu-şi astfel poziţia debitoare faţă de broker. În cazul în care preţul pieţei este mai redus decît cel din momentul încheierii contractului în bursă, se va obţine un profit; în schimb, dacă piaţa creşte, se va înregistra o pierdere. Vînzările "scurte" se realizează prin intermediul unui cont în marjă deschis de client la broker; şi pentru acest tip de tranzacţii se aplică Reg.T privind nivelul marjei. Tehnica vînzărilor "scurte" (engl. short selling ) se deosebeşte de cea a vînzărilor "lungi" (engl. long selling ): în acest din urmă caz clientul livrează, în termenul prescris pentru lichidarea normală, titlurile proprii, existente în momentul încheierii tranzacţiei în contul său la broker; în vînzările "scurte" livrarea titlurilor se face printr-un împrumut, clientul rămînînd dator faţă de broker cu titlurile respective pînă în momentul în care se va acoperi (va cumpăra titlurile şi le va restitui brokerului 2. Tehnica tranzacţiilor în marjă .Mecanismul tranzacţiilor în marjă este ilustrat în Figura 1, în care sînt evidenţiate principalele caracteristici ale tranzacţiilor în marjă. În primul rînd , clientul beneficiază de avantajele ce decurg din deţinerea unui cont în marjă în ceea ce priveşte derularea tranzacţiilor bursiere. Astfel, operatorul poate să realizeze mai multe cumpărări şi vînzări pe baza contului respectiv, fără să trebuiască să facă plata pentru fiecare cumpărare ori să primească plata pentru fiecare vînzare: tranzacţiile de sens opus se compensează reciproc, astfel încît brokerul urmăreşte numai soldul contului clientului. 1 - clientul dă ordin de cumpărare şi depune marja iniţială;2 - brokerul deschide un cont în marjă clientului;3 - brokerul execută ordinul în bursă;4 - casa de compensaţii remite brokerului titlurile cumpărate, iar acesta le plăteşte în numele clientului, acordîndu-i acestuia un credit;5 - brokerul păstrează titlurile ca garanţie pentru creditul acordat;6 - brokerul se refinanţează la o bancă, utilizînd titlurile în calitate de colateral (garanţie);7 - banca asigură finanţarea. Pe de altă parte, contul în marjă poate fi văzut ca un mijloc de achiziţionare de titluri cu plata în rate. ). În al doilea rînd , tranzacţiile în marjă se bazează pe fonduri împrumutate, ceea ce creează un "efect de levier" (engl. leverage) pentru investitor, adică multiplică efectele asociate unui anumit plasament - profitul, respectiv pierderea potenţială. În al treilea rînd, o caracteristică a tranzacţiilor în marjă este faptul că, în toate ţările unde acestea se practică, ele sînt reglementate prin lege şi supravegheate de autoritatea pieţei. Principala modalitate de control al acestor operaţiuni este stabilirea şi urmărirea respectării marjei, atît în valoare absolută, cît şi în mărime relativă (în raport cu datoria clientului la broker). Practic, această cerinţă se reflectă în stabilirea - prin lege şi prin regulamentul bursei - a marjei iniţiale şi a marjei permanente. Tranzacţiile cu acţiuni şi obligaţiuni realizate pe pieţele bursiere de tip american pot fi clasificate în mai multe moduri: 1. după natura contului deschis de client la broker, tranzacţii pe bani gata şi tranzacţii în marjă; 2.după momentul executării contractului, 23
tranzacţii cu lichidare normală tranzacţii cu lichidare imediată; 3.după modul de executare, se cunosc vînzări "lungi" vînzări "scurte" (engl. short sales).
Tranzacţiile pe bani gata se fac pe baza contului cash deţinut de client la firma broker. În acest caz un investitor poate cumpăra titluri financiare cu condiţia să plătească integral contravaloarea acestora, vărsînd suma respectivă în contul său la broker; simetric, clientul care vinde cash trebuie să predea titlurile contractate în cadrul aceluiaşi termen, primind contravaloarea integrală a acestora în contul său. Termenul de executare diferă la contractele cu lichidare imediată (cash delivery ) şi respectiv la cele cu lichidare normală ( regular settlement ). În primul caz predarea/plata titlurilor se realizează în chiar ziua încheierii contractului de bursă. În al doilea caz, cel mai frecvent, termenul este de cîteva zile, în raport cu Regulamentul bursei. În urma executării contractului, clientul cumpărător primeşte titlurile în acelaşi interval de şapte zile şi beneficiază de toate drepturile pe care acestea le conferă. Clientul vînzător primeşte integral contravaloarea titlurilor vîndute şi poate dispune de fondurile respective. Tranzacţiile în marjă (engl. margin trading ) cu titluri primare sînt, în esenţă, cumpărări pe datorie, efectuate prin intermediul contului în marjă deţinut de client la firma broker. Spre deosebire de tranzacţiile pe bani gata, în acest caz brokerul acordă clientului său, în anumite limite, un credit pentru realizarea operaţiunii bursiere. Prin urmare, investitorul, care dă ordin de cumpărare a unui volum de acţiuni, nu trebuie să achite firmei broker cu care lucrează întreaga contravaloare a acestora; el este ţinut să depună, în termenul prescris pentru lichidarea normală numai o anumită "acoperire" sau marjă (engl. margin), diferenţa pînă la valoarea contractului constituind-o împrumutul pe care clientul îl obţine de la broker pentru tranzacţia respectivă (engl. debit balance). Rolul tranzacţiilor în marjă este de a crea o capacitate financiară suplimentară clientului. În funcţie de nivelul marjei acesta poate, cu o anumită sumă avansată în operaţiune, să cîştige ori să piardă mai mult decît într-o tranzacţie cash. În acelaşi timp, ca la orice credit, clientul trebuie să ofere o garanţie, iar aceasta este reprezentată de titlurile care fac obiectul contractului şi care rămîn la broker; dacă investitorul doreşte să intre în posesia titlurilor, el trebuie să restituie creditul (inclusiv dobînda), adică să anuleze debitul său la broker. 14. Tranzactii cu titluri primare pe pietele de tip european pe piata cu reglementare imediata si lunara. Tranzacţiile cu lichidare lunară (RM) Operaţiunile RM - cunoscute anterior sub denumirea de tranzacţii la termen (fr. à terme) - se încheie la o bursă într-o anumită zi, urmînd a fi executate (lichidate) la o dată fixă în fiecare lună, numită ziua lichidării. Dacă proprietatea asupra titlurilor trece de la vînzător la cumpărător în momentul încheierii contractului, livrarea titlurilor şi plata au loc în ziua lichidării. Ca atare, cumpărătorii pot să achiziţioneze titluri, fără a dispune la momentul încheierii contractului de lichidităţile necesare, iar vînzătorii pot să le cedeze, fără să dispună de ele atunci cînd au angajat operaiunea. Pe de altă parte, cel care a cumpărat este proprietar, din momentul în care a încheiat contractul şi dobîndeşte dreptul la dividend; totodată, el poate da în garanţie titlurile a căror livrare efectivă se face în momentul scadenţei pentru acel tip de contract. Bursa stabileşte titlurile pentru care se pot realiza operaiunile de acest gen (RM), şi anume cele mai active titluri de pe piaţă, pentru care există o cerere şi o ofertă constant ridicate. Totodată, bursa stabileşte numărul minim de titluri pentru care se pot încheia contracte (minimum 5, 10, 15, 25, 50 sau 100 de titluri). Ca regulă generală, cu cît valoarea nominală a acţiunilor este mai mare, cu atît numărul minim de titluri (volumul standard de titluri) este mai redus. Prin aceasta tranzacţiile la termen se deosebesc de cele la vedere, unde contractul se încheie fără stabilirea unui volum minim (standard) de titluri. Fiind vorba de operaţiuni la termen, operatorul trebuie să depună, ca şi la tranzacţiile în marjă, o acoperire avînd de ales între următoarele variante: fonduri în numerar sau bonuri de tezaur (cele mai lichide şi mai sigure instrumente monetare, asimilate banilor), reprezentînd 20% din valoarea contractului; titluri financiare cu venit fix (obligaţiuni) sau aur, reprezentînd 25% din valoarea contractului; titluri cu venit variabil (acţiuni), caz în care garanţia constituită din acestea trebuie să reprezinte 40% din valoarea contractului. Această acoperire joacă rolul care revine, în tranzacţiile la bursele americane, marjei. Tranzacţiile cu primă-În operaţiunile cu primă, cumpărătorul poate la lichidarea contractului (în ziua strigării primelor), fie să ceară executarea contractului, adică să facă livrarea, respectiv plata (ridicarea primei), fie să abandoneze (rezilieze) contractul, plătind vînzătorului prima (abandonarea primei). Prin urmare, apar două elemente particulare: acoperirea (marja) contractului este constituită de mărimea primei (prima reprezentînd suma de bani convenită de la început, pe care cumpărătorul se angajează să o plătească la scadenţă, în 24
cazul în care nu execută contractul); riscul asumat de operator, atunci cînd lucrează "descoperit" este limitat la mărimea primei. La Bursa de la Paris operaţiunile cu primă au trei scadenţe succesive pe piaţa RM, începînd cu prima lună (de exemplu, pentru un contract încheiat în martie, cele trei scadenţe pentru care poate opta operatorul sînt martie, aprilie şi mai). "Ziua strigării primelor" e ziua de bursă dinaintea zilei lichidării. Contractul nu poate fi lichidat decît la scadenţă; pînă la această dată marja depusă trebuie menţinută. Pe de altă parte, operaţiunile cu primă se fac pentru unitatea de tranzacţii specifică pieţei RM (cîte 100 de acţiuni). Preţul de cumpărare într-o operaţiune cu primă este mai mare decît cursul RM, deoarece cumpărătorul, care are alternativele amintite, trebuie - prin diferenţa de preţ - să compenseze acest avantaj pe care i-l acordă vînzătorul. (Diferenţa respectivă de curs este denumită "ecart"). Pentru una şi aceeaşi primă, preţul este cu atît mai ridicat cu cît scadenţa este mai îndepărtată. Mărimea primei se numeşte dont şi este fixată de Consiliul Burselor.Preţul contractului (numit şi preţ de exercitare) depinde de cursul acţiunii (căreia i se asociază trei dont , pentru fiecare din scadenţele primelor), ca şi de scadenţa contractului şi tendinţa estimată a pieţei. Operaţiunile cu stelaj-Stelajul este un contract condiţional în care cumpărătorul are dreptul să aleagă sensul operaţiunii, ţinînd seama de două preţuri stabilite pentru contract şi numite bornele stelajului. Cumpărătorul unui stelaj pe acţiuni se poate declara fie cumpărător al acţiunilor la preţul mai mare, fie vînzător al acţiunilor la preţul mai mic. În schimb, vînzătorul stelajului trebuie să livreze titlurile la preţul mai mare, cînd cumpărătorul stelajului se declară cumpărător de titluri, respectiv să preia la preţul mai mic, cînd cumpărătorul stelajului se declară vînzător de titluri.La Bursa de la Paris, unitatea tranzacţională pentru stelaj este egală cu cea a contractelor RM (100 titluri), stelajul cotînd pentru luna curentă şi următoarele cinci luni de lichidare. În concluzie, contractul pe stelaj este pentru cumpărător un mijloc de realizare a unor operaţiuni speculative şi de acoperire pe o piaţă supusă unor mari fluctuaţii de preţ; vînzătorul este însă dependent de decizia pe care o ia cumpărătorul în ziua strigării primelor, iar profitul lui apare atunci cînd variaţia preţului se menţine între bornele stelajului. Spre deosebire de operaţiunile ferme, cum sînt cele de vînzare/cumpărare RM, în cazul operaţiunilor la termen condiţionale, cumpărătorul, şi numai el, are facultatea să execute sau nu contractul (operaţiunile cu primă) sau să se declare vînzător sau cumpărător (stelajul). Tranzacţiile cu primă În operaţiunile cu primă, cumpărătorul poate la lichidarea contractului (în ziua strigării primelor), fie să ceară executarea contractului, adică să facă livrarea, respectiv plata (ridicarea primei), fie să abandoneze (rezilieze) contractul, plătind vînzătorului prima (abandonarea primei). Prin urmare, apar două elemente particulare: acoperirea (marja) contractului este constituită de mărimea primei (prima reprezentînd suma de bani convenită de la început, pe care cumpărătorul se angajează să o plătească la scadenţă, în cazul în care nu execută contractul); riscul asumat de operator , atunci cînd lucrează "descoperit" este limitat la mărimea primei. Contractul nu poate fi lichidat decît la scadenţă; pînă la această dată marja depusă trebuie menţinută Mărimea primei se numeşte dont şi este fixată de Consiliul Burselor Preţul contractului (numit şi preţ de exercitare) depinde de cursul acţiunii (căreia i se asociază trei dont , pentru fiecare din scadenţele primelor), ca şi de scadenţa contractului şi tendinţa estimată a pieţei. Stelajul (fr. stellage) este un contract condiţional în care cumpărătorul are dreptul să aleagă sensul operaţiunii, ţinînd seama de două preţuri stabilite pentru contract şi numite bornele stelajului. Cumpărătorul unui stelaj pe acţiuni se poate declara fie cumpărător al acţiunilor la preţul mai mare, fie vînzător al acţiunilor la preţul mai mic. În schimb, vînzătorul stelajului trebuie să livreze titlurile la preţul mai mare, cînd cumpărătorul stelajului se declară cumpărător de titluri, respectiv să preia la preţul mai mic, cînd cumpărătorul stelajului se declară vînzător de titluri.
15.Analiza fundamentala-principii, instrumente,modele de prognozare. Analiza fundamentală – se bazează pe analiza situaţiei companiei. Rezultatul analizei fundamentale este valoarea coractă a VM. Analiza fundamentala vizeaza, explicarea mişcarii cursurilor pe termen mediu şi lung.Obiectivele analizei fundamentale sunt sa evalueze activele unei societati ori sa estimeze profiturile posibile ale societatii in urmatorii ani.Analistul pe probleme fimdamentale studiaza conditiile de dezvoltare a anumitor domenii de activitate şi a anumitor societati. Analistul cerceteaza costurile marja profitului, performanta managerială, productia şi situatia financiara. Analistul trebuie sa studieze toate aceste caracteristici in diferite etape ale ciclului activitatii societatii Aceste stadii sunt urmatoarele: dezvoltarea, creşterea, stabilizarea şi declinul. Sunt trei metode de estimare a VM în analiza fundamentală şi anume: *Metoda veniturilor *Metoda de piaţă 25
Metoda activelor nete porneşte de la premisa că o VM costă atît cîte active îi revin. Avantajele analizei fundamentale 1.Disciplina: orice încercare de a estima valoarea intrinsecă duce la micşorarea lipsei de claritate în luarea deciziilor privind oportunitatea unei investiţii 2. Riscul: Diferenţa reală sau prima de risc va diferi în funcţie de calitatea acţiunilor. 3. Relaţia dintre preţul curent al acţiunii şi performanţele pieţei. Analiza se aplică raportului pret/beneficiu trecut şi prezent pentru determinarea celui mai potrivit multiplicator. Dezavantajele analizei fundamentale 1.Previziunile variabilelor fundamentale. trebuie de ţinut seama că estimarea venitului, devidendelor şi profitului ce se poate fi sau nu să fie atinsă datorită influienţei factorilor externi. 2.Schimbarea pulsului pieţei şi ciclurilor pieţei. Declinul ciclurilor activităţilor sau schimbărilor psihologice temporare în cotarea pieţei ar putea avea efect mărit asupra preţului real al acţiunilor decît rata de creştere a profitului prognozată sau atinsă. Analiza fundamentala - vizeaza evaluarea financiara a valorilor mobiliare precum si a rentabilitatii si situatiei economico-financiare a societatilor emitente si a economiei in ansamblu. Stiri si analize despre evolutia societatilor cotate si a pietei de capital se pot gasi in presa economica ("Bursa", "Capital", "Ziarul Financiar", "Piata Financiara", etc). Trebuie acordata atentie urmatoarelor aspecte: *Stirile si informatiile de ultima ora legate de societatea emitenta pot influenta cursul. Orice informatie aparuta in presa poate influenta cursul pe piata al actiunilor: acordarea sau neacordarea de dividende, posibilitatea privatizarii sau, din contra, a falimentului societatii, identificarea unor parteneri straini, introducerea unor produse noi, rezultate trimestriale bune obtinute de societate. *Actionariatul societatii - existenta unor actionari majoritari privati, autohtoni sau straini, a unori actionari f onduri de investitii. *Evolutia sectorului economic din care face parte societatea emitenta si a mediului economico-financiar in ansamblul sau. *Analiza rapoartelor periodice ale societatii (bilant, cont de profit si pierdere, etc) si evolutia - rezultatelor si a indicatorilor economico-financiari ai societatii (nivelul profitului, al datoriilor, valoarea contabila a actiunilor, nivelul dividendului pe actiune, etc). Acestea sunt cele mai accesibile metode de analiza, iar realizarea unei investitii profitabile se poate face numai prin utilizarea combinata a acestor metode si prin putin noroc.
16.Analiza tehnica-principii,instrumente,figuri de trend,tipologia trendurilor. Analiza tehnică – este utilă în cadrul BV pentru a prevedea preţul de viitor. Analiza tehnică a pieţei VM presupune studierea informaţiei interne a bursei de valori, constituirea şi analiza graficelor de modificare a volumului tranzacţiilor şi nivelului cursurilor acţiunilor în scopul prognozării mişcării preţurilor de scurtă durată, Analiza tehnică se bazează pe trei principii: 1.Mişcările pieţei iau în consideraţie totul. Esenţa axiomei constă în faptul că toată informaţia necesară pentru luarea unei decizii investiţionale raţionale se conţine în preţul de piaţă al acţiunii. 2.preţurile se mişcă în mod orientat. Termenul trend înseamnă o anumită direcţie de mişcare a preţurilor. Sarcina principală a analizei tehnice este det trendului pentru utilizarea în comerţ.Există trei tipuri de trend: *al taurilor– mişcarea ascendentă a preţurilor; *al urşilor– mişcarea descendentă a preţurilor; *lateral– preţul, practic, nu se mişcă. 3.istoria se repetă. Totul este supus ciclitatii, Din punctul de vedere al analizei tehnice, înţelegerea viitorului se bazează pe cunoaşterea trecutului. Obiectivele urmărite prin analiza tehnică pot fi reprezentate astfel: *proiectarea în viitor a comportamentului trecut şi actual al cursului titlului. *cercetarea şi urmărirea mişcărilor ciclice ale pieţei. *urmărirea tendinţei actuale pentru a stabili cînd o variaţie de preţ va indica un punct de întoarcere. În Republica Moldova, problema implementării analizei tehnice este legată de lipsa unei statistici adecvate privind operatiunile cu activele financiare, inclusiv actiuni. Avantajele analizei tehnice 1. utilizarea graficelor constituie un avantaj in elaborarea unei analize, „un desen face mai mult decat un intreg discurs". 2. analiza tehnica se face mult mai rapid decat orice fel de analiza. 3.prin utilizarea indicatorilor statistici, decizia adoptata este mult mai obiectiva şi mai concreta. 26
4.analiza tehnica este singura metodologie pe care o poate utiliza investitorul pentru a lua decizii pe termen scurt. analiza fundamentală este utila investitorilor pe termen lung. Principalele dezavantaje sunt: 1. previziunea viitorului se face tinind cont doar de trecut.. 2. analiza tehnica utilizeaza informatii despre cursuri, volume şi toate elementele pe care piata le furnizeaza pentru elaborarea graficelor şi indicatorilor statistici. 3. analiza tehnica foloseşte liniile de rezistenta şi de sustinere pentru a detecta semnale de vînzare şi de cumparare inainte de a avea loc schimbarile de tendinta previzibile. 4. indicatorii statistici si graficele cursurilor şi volumului se completeaza intr-o perspectivă pe termen scurt. Cand vrem sa realizam o analiza pe termen lung, indicatorii statistici nu sunt de prea mare utilitate. Fiind preferabila recurgerea la grafice şi la analiza fundamentală.
Analiza tehnica - implica studierea evolutiei cursului si a volumului zilnic de actiuni tranzactionate. Sumarele zilnice de tranzactionare cuprind, pentru toate societatile tranzactionate in ziua respectiva, urmatoarele date: numarul de tranzactii cu acele actiuni, volumul de actiuni tranzactionate , valorile medii, minime si maxime ale cursului din ziua respectiva, cursul de inchidere (cursul la care s-a realizat ultima tr anzactie din ziua respectiva), variatia cursului mediu fata de cursul mediu din ziua precedenta, etc. Analiza aceasta se realizeaza pe parcursul unui interval de timp care nu poate fi mai mic de cateva saptamani, timp in care trebuie sa urmarim mai multe aspecte: *Natura pietei actiunilor respective: daca actiunile respective nu se tranzactioneaza regulat (in fiecare zi de tranzactionare) sau volumul zilnic de actiuni este foarte mic, atunci exista sanse reduse sa putem cumpara actiunile respective la un curs favorabil si sanse si mai reduse sa le putem revinde dupa aceea. *Situarea cursului fata de nivelele maxime si minime istorice atinse de actiunile respective, de la inceputul tranzactionarii sau pe o perioada precedenta de 1-3 luni. *Situarea cursului fata de valoarea nominala ("initiala" in momentul emisiunii, egala cu capitalul social al societatii emitente impartit la numarul de actiuni emise) a actiunilor. *Tendinta de evolutie a cursului in ultima perioada: crescatoare, descrescatoare, etc. Daca o identificam din timp, putetem asista la o continuare a acestei tendinte pe termen scurt. Dupa un timp este probabil ca aceasta tendinta se va inversa. *Tendinta de evolutie a volumului in ultima perioada. Un volum in crestere poate indica un interes sporit al investitorilor pentru titlul respectiv si deci o posibila crestere de curs. *Evolutia generala a pietei de capital: spre exemplu o crestere generala a pietei implica si o crestere a cursului individual al actiunilor celor mai cautate. Aceasta evolutie generala poate fi cel mai bine urmarita prin intermediul indicilor bursieri. 17.Definirea si semnificatia indicilor bursieri,tipologia lor,mod de formare si calculare a lor . Pentru a aprecia activitatea unei pieţe bursiere avem nevoie de o serie de indicatori pe care să-i analizăm şi să-i luăm în considerare, indicatori care să ofere investitorului posibilitatea de a avea acces la o informaţie concentrată, concisă, care să ofere o imagine cât mai clară asupra modului în care va evolua piaţa. În acest sens, una dintre cele mai concentrate informaţii despre o piaţă bursieră este reprezentată de indicele asociat sau ataşat respectivei pieţe sau – cum este cazul, uneori - de mai mulţi indici care caracterizează piaţa. Dar, de regulă, lumea financiară ataşează pentru fiecare piaţă bursieră un indice specific, chiar dacă pentru aceasta se calculează şi se raportează mai mulţi indici. Indicii reprezintă o categorie distinctă a indicatorilor statistici care au căpătat o largă aplicabilitate în toate domeniile de activităţii economice şi sociale, datorită faptului că reflectă cu multă expresivitate şi în mod analitic schimbările care au loc, rolul şi influenţa diveşilor factori în variaţia fenomenelor cercetate18 Desigur, dacă nu ar exista indicii bursieri, investitorii ar putea apela la alţii indicatori ca de exemplu: • număr de titluri listate la bursă; • număr de societăţi pentru care se înregistrează efectiv tranzacţii sau tipurile de contracte pentru care se înregistrează tranzacţii; • valoarea tranzacţiilor efectuate la bursă, atât pentru fiecare societate cât şi pentru toate societăţile listate; • capitalizarea bursieră; • preţul acţiunilor sau al contractelor; • variaţia preţurilor. Pentru ca informaţia oferită de aceşti indicatori să aibă valoare, ei trebuie urmăriţi zilnic şi corelaţi, ceea ce este destul de dificil. Pentru a elimina neajunsul generat de reprezentativitatea mai slabă a acestor indicatori au fost 27
creaţi indicii bursieri. Un indice bursier poate fi definit ca fiind o măsură a dinamicii valorice a unei pieţe bursiere, în ansamblul ei, sau a unui anumit sector industrial ori de servicii. În unele cazuri se pot calcula indici regionali baza de includere a firmelor în componenţa indicelui fiind aşezarea lor geografică (această situaţie se întâlneşte adesea în cazul indicilor internaţionali). Totodată, un indice bursier este un instrument sintetic de măsură a mişcărilor unei pieţe bursiere sau a mişcărilor unui sector industrial sau de servicii, instrument care reflectă, în primul rând, evoluţia cursurilor titlurilor de valoare aparţinând firmelor cotate şi alese pentru a fi luate în calcul. Urmărind evoluţia nivelului unui indice bursier se poate evidenţia tendinţa de ansamblu a unei pieţe bursiere sau a sectorului urmărit, adică sensul mişcării generale a cursurilor titlurilor de valoare, în general a acţiunilor, de pe respectiva piaţă sau din cadrul sectorului analizat. Unii specialişti consideră că un indice bursier mai exprimă şi preferinţa medie a deţinătorilor de capital din punctul de vedere al angajării sumelor de care dispun în activitatea economică. Considerăm că acest lucru este adevărat mai ales atunci când este vorba despre indicii de sector. Deci, un indice bursier caracterizează, sintetic, mişcarea cursurilor acţiunilor de pe o piaţă bursieră sau din cadrul unui sector al acestei pieţe. Ei s-au născut din nevoia investitorilor şi a analiştilor de a putea caracteriza rapid, şi în ansamblu, o piaţă bursieră sau un sector (o parte) al acesteia, piaţă care ar fi trebuit să fie caracterizată de: valoarea tranzacţiilor; volumul acţiunilor tranzacţionate; numărul de tranzacţii. În plus, forma relativă de exprimare a indicelui permite comparaţii de-a lungul timpului, comparaţii ce nu pot fi influenţate de inflaţie. Indicii bursieri care caracterizează o piaţă pot să includă în componenţa lor, fie un număr reprezentativ de titluri emise de fir me considerate ca fiind „reprezentative” pentru piaţa în cauză, fie include aproximativ toate titlurile emise de firmele cotate la un moment dat, pe respectiva piaţă. Având în vedere rolul pe care îl joacă indicii bursieri în analiza evoluţiei unei pieţe, s-au încercat o serie de clasificări, după cum urmează:a) Din punct de vedere al titlurilor care intră în componenţa indicelui bursier, deosebim: • indici bursieri pe acţiuni – sunt indici care au în componenţa lor acţiuni ale firmelor care caracterizează un sector sau o piaţă bursieră pentru acţiuni în ansamblul ei. Aceşti indici sunt cel mai des întâlniţi şi cel mai frecventutilizaţi; • indici bursieri pe obligaţiuni – sunt indici care au în componenţa lor obligaţiuni şi care caracterizează piaţa pentru aceste titluri în ansamblu, sau caracterizează un sector al acestei pieţe, mai ales în funcţie de scadenţa obligaţiunilor. Indicii bursieri pe obligaţiuni sunt mai puţin cunoscuţi şi mai puţin utilizaţi, în primul rând pentru că piaţa obligaţiunilor este mai puţin “populară” în rândul publicului investitor, iar în al doilea rând din cauza dificultăţilor care apar în construcţia acestui tip de indici. b) Din punct de vedere al pieţei la care se referă, putem distinge(trebuie menţionat că această clasificare se referă aproape exclusiv la indicii bursieri pe acţiuni): • indici naţionali - indici care caracterizează o piaţă bursieră consideratăreprezentativă pentru o ţară.• indici naţionali de sector – care caracterizează un anumit sector de pe piaţa bursieră a unei ţări (de exemplu poate fi construit un indice al industrieifarmaceutice care cuprinde acţiunile firmelor din respectiva industrie cotate pe o piaţă naţională sau pe mai multe pieţe, chiar dacă unele dintre ele nu sunt reprezentative). Aceşti indici merită să fie construiţi atunci când respectivul sector industrial sau de servicii este bine reprezentat pe piaţă sau pieţele bursiere din ţara respectivă. Dacă numărul de firme cotate este mic nereprezentative calculul indicelui respectiv nu are nici un fel de relevanţă; • indici regionali - sunt indici care încearcă să caracterizeze ansamblul pieţelor bursiere dintr-o anumită regiune geografică.În general, indicii regionali nu se calculează pentru regiuni geografice dintr-o ţară; • indici regionali de sector - care caracterizează evoluţia unui anumit sector industrial sau de servicii dintr-o anumită regiune geografică de mare întindere.• indici internaţionali (globali) - sunt indici construiţi pe baza indicilor naţionali şi permit caracterizarea evoluţiei pieţelor bursiere, în ansamblul lor;indici internaţionali de sector - indici ce se construiesc pe baza indicilor naţionali de sector şi care urmăresc caracterizarea respectivului sectorindustrial sau de servicii pe plan internaţional (de exemplu un indice al sectorului turistic pe plan internaţional).c) Din punct de vedere al numărului de acţiuni care intră în componenţa indicelui, deosebim:1. indici de generaţia I (sau indici din prima generaţie) - aceştia suntindici de tipul Dow Jones Industrial Average, al cărui model a fost realizat la Londra în 1884. Calculul lor a fost foarte popular până la începutul anilor ’60. Odată cu diversificarea sectoarelor industriale şi de servicii care au început să fie cotate la bursele de valori, tot mai mulţi specialişti şi analişti au considerat indicii de generaţia întâi ca fiind “limitaţi”,ţinând cont de informaţia oferită, aceştia concentrându-se asupra unui eşantion de firme, cele mai bune de pe piaţa respectivă, dar cu profil de activitate aproape exclusiv industrial. Un alt “minus” al acestor indici era modul de calcul – ei fiind adesea simple medii aritmetice ale preţurilor acţiunilor care intră în componenţa lor. Cei mai cunoscuţi indici din această categorie - care sunt în continuare calculaţi şiraportaţi-sunt: Dow Jones Industrial Average, Nikkei 225 şi Financial Times 30. 2. indici de generaţia a II-a (sau indici din a doua generaţie) - a căror dezvoltare a început în jurul anilor ’60, cei care i-au construit având în vedere faptul că ei trebuie să fie mai relevanţi, din punctul de vedere a informaţiei oferite, decât cei din generaţia anterioară. Putem spune că aceşti indici se caracterizează printr-o mai mare flexibilitate în modificarea componenţei eşantionului de acţiuni considerate reprezentative; un eşantion mult mai larg-un număr mai mare de companii luate în calcul, şi o mai bună reprezentare a tuturor sectoarelor economice, în funcţie de importanţa acestora pentru economia ţăriirespective. În 28
anii ’80 şi ’90 a existat tendinţa de a construi indici care iau în calcul un număr mare sau foarte mare de acţiuni (de exemplu 1. 000 sau 2. 000 de acţiuni) cu scopul de a caracteriza în ansamblu piaţa bursieră supusă analizei. Printre cei mai cunoscuţi indici de generaţia a doua se numără Standard & Poor’s 500, Topix, FTSE-100. În prezent, pe pieţele '62ursiere cu tradiţie, care numără cel puţin 150 de ani de existenţă, se calculează şi raportează atât indici din generaţia întâi cât şi din generaţia a doua, deoarece primii fiind de mult timp calculaţi, există o obişnuinţă a urmăririi lor, iar indicii din a doua generaţie sunt mai compleţi şi sunt preferaţi de managerii profesionişti, ca bază de comparaţie a performanţelor lor în administrarea de portofolii de titluri de valoare.Modele generale de calcul a indicilor bursieri -Modelele de calcul a indicilor bursieri sunt diverse. De fapt, ceea ce diferenţiază un indice de altul este modul de ponderare al preţurilor titlurilor care intră în componenţa eşantionului (portofoliu) indicelui. Primul indice calculat şi cel la care şi azi se face referinţă - Dow Jones - mai exact Dow Jones Industrial Average (DJIA), format din cele mai bune 30 de acţiuni de pe piaţa de la New York, are cea mai simplă formulă de calcul: acesta este un indice neponderat care ia în considerare media aritmetică simplă a preţurilor celor 30 de acţiuni care îl formează. Divizorul acestui indice a fost 30 în anul 1928 (când pentru prima oară au fost incluse în portofoliul acestuia 30 de titluri-până la acea dată în portofoliul indicelui fuseseră incluse 12 titluri, între anii 1896 şi 1916, şi 20 de titluri între anii 1916 şi 1928), dar în timp acest divizor s-a modificat pentru a reflecta schimbările care au apărut în numărul de acţiuni în circulaţie pentru firmele luate în considerare. Prin corecţii succesivepentru fuziuni, divizări, operaţii de mărire sau diminuare artificială a număruluide acţiuni, etc. - divizorul indicelui DJIA (Dow Jones Industrial Average) a scăzut sub 1 în 1986 şi continuă să scadă, în mai 1998 nivelul lui fiind de 0, 33098002. S-a ajuns la această situaţie pentru că nu s-a dorit schimbarea modului de calcul a indicelui. Trebuie să amintim că se mai calculează – la NYSE - Dow Jones Transportation, care include 20 de titluri emise de companii din domeniul transporturilor - şi Dow Jones Utilities - care include 15 titluri ale unor companii din domeniul serviciilor publice, iar pentru ambii indici se foloseşte aceeaşi formulă de calcul ca şi la DJIA. Un alt indice care are o modalitate de calcul relativ simplă - dar care este mai puţin raportat astăzi, este Financial Times 30, indice care include acţiuni obişnuite din domeniul industrial, de pe piaţa londoneză. Indicii bursieri prezentaţi mai sus sunt consideraţi indici de generaţia I, fiind şi cei mai vechi. Modul lor de calcul este relativ simplu. Deoarece volumul de activitate de pe pieţele bursiere din întreaga lume a crescut, indicii din generaţia întâi au fost consideraţi insuficienţi, iar modul lor de calcul prea simplist şi, deci, „eronat” (din punctul de vedere al unor specialişti). Au apărut, ca urmare, indicii de generaţia a doua care au o serie de caracteristici generale de calcul: • acolo unde piaţa permite, se ia în calcul un număr mare de acţiuni când se stabileşte componenţa indicelui bursier; • indicele se calculează ţinând cont de capitalizarea bursieră a firmei emitente, -adică în funcţie de produsul dintre preţul curent şi numărul de titluri în circulaţie; • indicii presupun existenţa unui factor de corecţie care permite ajustarea lor în funcţie de modificarea numărului de acţiuni în circulaţie, ca urmare a operaţiilor de fuziune, scindare, etc.; • metoda de calcul folosită este fie Laspeyeres (P1Xqo/P0Xq0), fie Paasche (P1Xq1/P1Xq0), unde indicele 1 indică preţul curent sau numărul de acţiuni ce se află în circulaţie, iar indicele 0 indică preţul sau numărul de acţiuni din perioada anterioară, - de regulă perioada de referinţă, cu ajustările de rigoare, pentru a corespunde condiţiilor prezente.Indicii din generaţia a doua se pot calcula şi pentru pieţele bursiere de mai mici dimensiuni, pentru care se include în componenţa portofoliului indicelui un număr mai mic de firme. 18.Cadrul legal ce determina aspectele functionarii pietei de capital in RM ,codul civil, legile organice pe piata VM. Cadrul instituţional şi legal ce reglementează şi supraveghează PVM Reglementare PVM presupune stabilirea unei ordine, legităti de activitate a tuturor participanţilor pieţii şi operaţiunilor efectuate între ei şi organizaţii de mediere împuternicit Reglementarea PVM cuprinde toate categoriile de participanţi ai pieţii şi anume: *Emitenţi *Investitori *Participanşi profesionoşti *Statul şi organizaţiile de Stat Reglement activităţii participanşilor pieţii poate fi efectuată pe cale internă şi externă. Reglement internă presupune conformarea acţiunilor participantului normelor interne stabilite de acesta: *Statutul *Diferite regulamente interne, reguli, acte normative, ce determină specificul activităşii participantului. Reglement externă presupune conformarea activităţii perticipantului a diferitor: 1.acte de stat, legi coduri, constituţie 2. conformarea cu diferite acte normative, regulamente, actte instrucţiuni emise de organul de stat 3.conformarea cu acordurile bilaterale şi internaţionale semnate între state. 29
Reglement pieţii cuprinde toate tipurile de activ şi op efectuate pe piaţă: actv. Profesioniste, actv. de emisiune a valorilor VM, actv investiţionale, actv de administrare fiduciară, speculative, gajul VM. Regl. pieţii este efctuată de organe şi organizaţii împuternicite cu funcţiile respective: 1.reglement de stat a pieţii asigurată de organele de stat în competenţa cărora intră în totalitate sau parţial funcţiile de reglementare a pieţii. 2.reglement de către participanţii profesionişti la PVM sau de către organele de autoreglementare în acest sens, organele de stat pot transmite o parte din funcţiile de reglementare organizaţiilor de autoreglementare, pe de altă parte, organizaţiile de autoreglemntare sinestătător pot decide crearea unei organizaţii care le va apăra interesele 3.reglementarea publică, sau prin intermediul cunoaşterii opiniei publice asupra problemei pieţii. Scopurile reglementării 1.menţinerea ordinii publice pe piaţă şi crearea unor condiţii optimale de activitate pentru toţi participanţii pieţii; 2.apărarea participanţilor pieţii de diferite acţiuni de escrocherie; 3.asigurarea unui proces transparent şi corect de formare a preţurilor de piaţă la VM în bază de confruntare a cererii şi ofertei; 4.crearea unei pieţe eficiente care ar stimula activ. Particip. Ei şi ar garanta remunerarea adecvată a riscurilor; 5.în dependenţă de situaţii crearea unor noi segmente pe piaţă unor noi instrumente fin, propunerea unor noi tehnici de circulaţie şi tranzacţionarea a VM; 6.influenţarea pieţii cu scopul atingerii anumitor obiective publice 7. Procesul de reglement pe piaţa de capital constă din: crearea bazei legislative de creare a pieţii, alegerea pp prin prisma eliberării licenţelor, elaborarea şi practicarea unui sistem de sancţiuni şi amenzi pentru încălcarea normelor legislative. Împuternicirea organelor de stat în reglementarea pieţei valorilor mobiliare. Reglementarea de stat a PVM. Statul pe piaţa de capital apare ca: 1.PP PVM apare în calitate de vînzător al acţiunilor statului în cadrul procesului de privatizare. 2.emitent în cazul emisiunilor HVS 3.investitor gestionează portofoliile de proporţii de acţiuni cei aparţin 4.reglator în cadrul elaborării şi controlului respectării a actelor normative 5.arbitrul suprem în cadrul litigiilor pe PVM Reglementarea de stat presupune totalitatea operaţiunilor întreprinse de către organul de stat în scopul atingerii obiectivelor strategice. Sistemul de stat de reglementare este format din 3 nivele: Nivelul 1: *catele normative şi legislative de stat; *guvern, parlament (în RM guvernul nu are atribuţie la PVM). Nivelul 2: organele de stat de reglementare şi control asupra pieţii *CNVM- de bază; *BNM, Ministerul Finanţelor, Ministerul Economiei, Departamentul Privatizării- auxiliare Nivelul 3: formele de reglementare de stat a pieţii care pot fi: *gestiunea administrativă de stat a pieţii de capital care se realizează prin urm căi: -stabilirea unor cerinţe obligatorii faţă de participanţii pieţii -înregistrarea perticipanţilor pieţii şi a VM emise de ei -eliberarea licenţilor petru activităţile pe PVM -asigurarea transparenţei şi corectitudinii operaţiunilor efctuate pe piaţă -asigurarea egalităţii drepturilor *gestiunea indirectă a reglem PVM vizează utilizarea de către stat a pîrghiilor economice: -sisteme de impozitare stabilirea unei taxe -politica minetară, -capitalul statului
19. COMISIA NATIONALA A VALORILOR MOBILIARE.Statutul legal- Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare, denumita in continuare C.N.V.M., este o autoritate administrativa autonoma cu personalitate juridica care isi desfasoara activitatea in baza Legii nr 52/1994 cu completarile si modificarile ulterioare respectiv, Legea nr. 514 din 12 iulie 2002 pentru aprobarea Statutului Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare. C.N.V.M. reglementeaza si supravegheaza piata de capital, pietele reglementate de marfuri si instrumente financiare derivate, precum si institutiile si operatiunile specifice acestora. 30
C.N.V.M. este subordonata Parlamentului si prezinta rapoarte acestuia prin comisiile pentru buget, finante si banci ale Senatului si Camerei Deputatilor.Autoritatea C.N.V.M. se exercita pe intregul teritoriu al Romaniei. C.N.V.M. are sediul central in municipiul Bucuresti si isi poate deschide reprezentante in functie de necesitati. Obiective fundamentale-C.N.V.M. are drept obiective fundamentale:a) stabilirea si mentinerea cadrului necesar dezvoltarii pietelor reglementate;b) promovarea increderii in pietele reglementate si in investitiile in instrumente financiare;c) asigurarea protectiei operatorilor si investitorilor impotriva practicilor neloiale, abuzive si frauduloase;d) promovarea functionarii corecte si transparente a pietelor reglementate;e) prevenirea manipularii pietei si a fraudei si asigurarea integritatii pietelor reglementate;f) stabilirea standardelor de soliditate financiara si de practica onesta pe pietele reglementate;g) adoptarea masurilor necesare pentru evitarea aparitiei riscului sistemic pe pietele reglementate;h) prevenirea afectarii egalitatii de informare si tratament al investitorilor sau al intereselor acestora.In exercitarea atributiilor si prerogativelor cu care a fost investita C.N.V.M. va putea:a) sa convoace si sa audieze administratori, auditori, directori executivi si orice alte persoane care au legatura cu activitatea organismelor de plasament colectiv in valori mobiliare; b) sa ceara convocarea sedintelor consiliilor de administratie sau a adunarilor generale ale actionarilor si sa propuna puncte pe ordinea de zi a acestora;c) sa solicite instantelor de judecata sa dispuna convocarea sedintelor consiliilor de administratie ori a adunarii generale a actionarilor in cazul in care persoanele obligate prin lege nu s-au conformat prevederilor legale.In cazul in care C.N.V.M. este sesizata sau se autosesizeaza si constata ca influenta unui actionar prejudiciaza administrarea prudentiala a unei societati de administrare a investitiilor sau a unei societati de investitii ori supravegherea eficace a activitatii acestora, aceasta poate adopta masura suspendarii exercitarii dreptului de vot pentru o parte din actiunile acestuia, dar nu pentru mai mult de 50% din totalul detinerii.C.N.V.M. poate solicita societatii de administrare a investitiilor si societatii de investitii, specificand si termenul pentru raspuns:a) numele si datele de identificare ale actionarilor, precum si alte informatii utile in legatura cu acestia;b) in cazul in care actionar este o persoana juridica, numele si datele de identificare ale actionarilor acesteia, precum si alte informatii utile in legatura cu acestia, incluzand persoanele care controleaza aceasta entitate;c) in cazul in care actionar este un fond deschis de investitii, numele si datele de identificare ale societatii de administrare a investitiilor care il administreaza. Compunerea si functionarea C.N.V.M. C.N.V.M. este compusa din 7 membri, dintre care un presedinte, 2 vicepresedinti si 4 comisari. Numirea si revocarea acestora se fac de catre Parlament in sedinta comuna a celor doua Camere.Numirea membrilor C.N.V.M., cu nominalizarea functiilor, se face la propunerea comuna a Comisiei economice a Senatului, Comisiei pentru politica economica, reforma si privatizare a Camerei Deputatilor si a Comisiilor pentru buget, finante si banci ale celor doua Camere.Presedintele este reprezentantul de drept al C.N.V.M. ca autoritate administrativa autonoma si ca persoana juridica de drept public si in raporturi de drept comun.In caz de indisponibilitate temporara a presedintelui reprezentarea legala a C.N.V.M. revine unuia dintre vicepresedintii acesteia, cu exceptia situatiilor cand reprezentarea legala, in absenta presedintelui si vicepresedintilor, se atribuie comisarului celui mai varstnic.C.N.V.M. se intruneste in prezenta a cel putin 3 dintre membrii sai, incluzand presedintele sau, in absenta acestuia, unul dintre vicepresedinti. Membrii C.N.V.M. absenti pot vota in scris.Hotararile sunt adoptate cu votul a cel putin 5 membri ai C.N.V.M. in caz de partaj egal al voturilor este decisiv votul presedintelui sau, in cazul indisponibilitatii acestuia, cel al vicepresedintelui care conduce sedinta.In cazul sedintelor C.N.V.M. la care se iau decizii privind politica generala a pietei de capital, C.N.V.M. se va intruni valabil in prezenta a cel putin 5 membri.Hotararile adoptate sunt obligatorii pentru toti membrii C.N.V.M.; membrii care au votat impotriva si cei absenti pot consemna opinia separata in procesul-verbal al sedintei respective. Presedintele, respectiv vicepresedintele care a condus sedinta, este obligat sa semneze actele ce decurg din hotararea adoptata, chiar daca a votat impotriva.In situatii de urgenta, cand cvorumul prevazut mai sus nu poate fi intrunit, hotararea va fi adoptata cu majoritatea simpla a membrilor prezenti, indiferent de numarul acestora, si va fi astfel pusa in aplicare, urmand sa fie confirmata, modificata sau revocata de catre C.N.V.M. in prima sedinta, in conformitate cu prevederile alineatelor precedente.Membrii C.N.V.M. isi exercita mandatul potrivit legii. Ei raspund pentru activitatea lor in mod solidar, cu exceptia situatiei in care au votat impotriva unei hotarari si au consemnat opinia separata in procesul-verbal.Indeplinirea sau omisiunea indeplinirii cu buna-credinta si fara neglijenta a oricarui act sau fapt in legatura cu exercitarea, in conditiile legii, a atributiilor de supraveghere si control nu poate atrage raspunderea civila sau penala, dupa caz, a membrilor C.N.V.M. numiti conform prevederilor prezentului articol sau a persoanelor delegate de aceasta in acest sens. In cazul declansarii cercetarii penale impotriva membrilor C.N.V.M. va fi informat in prealabil Parlament..Membrii C.N.V.M. trebuie sa fie cetateni romani, cu domiciliul stabil in Romania, in varsta de minimum 30 de ani, cu o buna reputatie si pregatire profesionala in domeniul economic sau juridic, avand o vechime in specialitate de minimum 5 ani.Calitatea de membru al C.N.V.M. inceteaza in urmatoarele situatii:a) la expirarea termenului pentru care a fost numit;b) prin demisie;c) prin revocare de catre Parlament in urmatoarele situatii:1. la aparitia unei incompatibilitati sau a unui 31
