Alexandru Lapusneanul (de Costache Negruzzi) Publicata in primul numar al “Daciei literare" re", nuvela “Alexandru Lapusneanul" de Costache Negruzzi este o nuvela romantica, venind perfect in intampinarea programului revi evistei, promovand o lite litera ratu tura ra orig origin inal ala a si avan avand d su subi biec ecte te auto autoht hton one e de inspiratie, prin tema, personaje exceptionale in situatii exceptionale, gesturile, replicile si scenele remarcabile, pers person onaj ajul ul prin princi cipa pall alca alcatu tuit it di din n cont contra rast ste, e, anti antite teza za angelic-demonic, cat si culoarea epocii. Materialul este preluat din operele marilor cronicari Grigore Ureche si Miron Costin. Aceasta nu inseamna insa copiere , caci pentru Negruzzi, literatura nu trebuie sa fie conforma cu realitatea, ci cu propria sa viziune asupra acesteia, care e o viziune romantica. Coex Coexis iste tent nta a elem elemen ente telo lorr roma romant ntic ice e cu elem elemen ente te clasice clasice intr-o intr-o opera literara literara este o trasatura trasatura a literatur literaturii ii paso pasopt ptis iste te.. Elem El emen ente tele le roma romant ntic ice e se impl implet etes esc c cu elem elemen ente te cl clas asic ice: e: echi echili libr brul ul comp compoz ozit itie iei, i, cons constr truc ucti tia a simet imetri rica ca,, aspect pectu ul cred credib ibil il al fap faptelo telor, r, cara caract cter eru ul obiectiv al naratiunii. Interesul romantic pentru specific si culoare locala deschide drumul observatiei realiste a cadrul cadrului ui prin prin tehnic tehnica a detali detaliulu ului, i, caract caracteru erull pictur pictural al al unor scene, revolta multimii. In “Alexandru Lapusneanul", romantismul se manif manifest esta a la nivelul nivelul teme temeii si person personaje ajelor lor,, la nivelul nivelul teme temeii fiin fiind d evoc evocat at un mome moment nt zbuc zbuciu iuma matt di din n is isto tori ria a Moldovei, in timpul celei de-a doua domnii a lui Alexandru Lapusneanul. In centrul nuvelei se afla un pers ersonaj naj exce excep ptio tional, nal, un ero erou rom romantic ntic ce posed seda cali calita tati ti de exce except ptie ie:: in inte teli lige gent nta, a, cura curaj, j, di dipl plom omat atie ie,, abilitate, dar si cu defecte majore: cruzime, viclenie, spirit spi rit razbun razbunato ator, r, impuls impulsivi ivitat tate, e, lip lipsa sa de scrupu scrupule. le. De asem semenea enea,, specif ecific ic perso erson najel ajelo or rom romanti ntice este este si comple complexit xitate atea a caract caracteru erului lui:: domnit domnitoru orull are un destin destin spectaculos, cu ascensiuni si caderi spectaculoase.
Compozitia este de clasica: sobra, echilibrata, organizata in patru capitole, fiecare purtand un motto ce exprima ideea principala a capitolului respectiv. Cele patru capitole urmeaza un echilibru clasic, caci alterneaza conflictele si procedeele literare sugerand echilibrul clasic al unei compozitii. Nuvela are o structura simetrica si un echilibru solid in ceea ce priveste ilustrarea evenimentelor, acestea fiind intr-o oarecare masura independente de restul operei, posedand o gradatie proprie, o culminatie si un deznodamant, in principal gratie conflictelor. Desi prezinta o anumita autonomie, cele patru capitole se integreaza perfect in ansablu, fiecare capitol aflandu-se in legatura cu urmatorul. Reintors in tara pentru o a doua domnie, Alexandru Lapusneanu isi manifesta, chiar de la bun inceput, vointa de a stapani autoritar, replicand celor ce ii spun ca nu este dorit in tara: "Daca voi nu ma vreti, eu va vreu…", expresie a hotararii de a se impune prin forta. Primul capitol al operei anunta astfel politica voievodului, ce se manifesta prin acte abuzive si prin acte de cruzime, care au darul de a o inspaimanta pe Doamna Ruxanda, urmarita de cuvintele-blestem "Ai sa dai sama, Doamna!". Cu umorul negru ce il caracterizeaza, Alexandru Lapusneanu ii promite Doamnei un "leac de frica". Prefacandu-se ca isi doreste sa ajunga la pace cu boierii, Lapusneanu insala si se preface pentru a-i atrage pe boieri la un ospat, ce se dovedeste a fi de fapt o cursa. Veselia ospatului se preschimba in varsare de sange, Lapusneanu oferindu-i Doamnei promisul "leac de frica": o piramida de capete asezate dupa rangul, faima, si averea celor ucisi. Doar doi tineri boieri scapa de macel - Spancioc si Stroici, care reusesc sa fuga, nu inainte de a lansa o promisiune a razbunarii catre urmaritori: „Spuneti celui ce v-au trimis […] ca ne vom vedea pan-a nu muri!".
Devorat de suspiciune, slabit de boala, Lapusneanu se retrage la manastire, unde isi doreste sa se calugareasca, insa, revenindu-si pentru o scurta perioada, voievodul redevine acelasi Alexandru Lapusneanu, care ameninta ca "de ma voi indrepta, pre multi am sa popesc si eu!". Lapusneanu este gata sa-si ucida propriul fiu la gandul ca acesta i-ar putea lua scaunul domniei. In fata acestei amenintari, Doamna Ruxanda ii duce voievodului paharul cu otrava pregatit de Spancioc si Stroici, reintorisi pentru a-si pregati razbunarea. Lapusneanu se stinge astfel fara urma de regret pentru cele savarsite, sub privirile necrutatoare ale celor doi tineri boieri. Conflictul nuvelei este imprimat de lumea pe care Negruzzi o cunoaste din cronici sau viata proprie. Natura conflictului este de esenta psihologica si sociala. Conflictul psihologic vizeaza cele doua aspecte ale personajului: Lapusneanu cel care a fost alungat de la domnie si aspira la ordine si dreptate si Lapusneanu cel care traieste patima razbunarii. Conflictul social priveste relatia antitetica dintre Lapusneanu si boieri, pe de o parte, pe de alta parte Lapusneanu - Doamna Ruxanda. In cadrul conflictului cu boierii se individualizeaza infruntarile cu: Motoc, apoi grupul Spancioc-Stroici. Conflictul Lapusneanu - boieri este foarte alert ca urmare a prezentarii lui cu ajutorul naratiunii si dialogului; conflictul Lapusneanu - Doamna Ruxanda este mai lent, data fiind utilizarea descrierii pentru nuantarea naratiunii. De la un capitol la altul alterneaza conflictele ca intr-o compozitie armonizata clasic. Replicile protagonistului fata de “intampinarea” boierilor anunta un prim conflict: intre vointa domnitorului, dorinta sa de a fi un suveran absolut, cu puteri depline asupra celor pe care ii carmuieste si punctul de vedere al boierilor, ce isi doresc un domn pe
care ei insisi sa-l ridice pe tron pentru ca apoi sa guverneze sub numele acestuia. In afara de conflictul central, dintre voievod si boierii intriganti din jurul lui Motoc exista si alte doua conflicte, la fel de importante. Astfel, este conflictul ce-l opune pe Lapusneanu Doamnei Ruxanda. Cele doua personaje, ale caror trasaturi se creioneaza prin antiteza, nu se afla in conflict de la bun inceput, opozitia de principii conturandu-se abia pe parcurs. Blanda, induratoare, Doamna pare a fi, in toate, opusul lui Lapusneanu. Sotie si mama devotata, Doamna Ruxanda este insa un om cu simtul datoriei, ceea ce o determina sa ucida, in final, dupa o lupta interioara, intre datoria de sotie si aceea de mama si Doamna. Conflictul dintre boierul Motoc si tinerii boieri Spancioc si Stroici este unul ce opune o fire lingusitoare, intriganta, slugarnica, tradatoare, dar lasa, celor ce reprezinta o boierime iubitoare de tara si ordine. Fara a fi corupti si prinsi in diverse intrigi, boierii Spancioc si Stroici sunt hotarati sa-i razbune pe cei ucisi avand convingerea ca, o data cu moartea sangerosului tiran, abuzurile vor inceta, iar asupra tarii vor domni pacea, linistea si dreptatea. Avem in “Alexandru Lapusneanul" prima proza istorica intr-adevar reusita din literatura noastra, si anume una care a stabilit pentru multa vreme standardele genului, fiind un model pentru autorii care au cultivat-o ulterior.
