Titanul Si Geniul in Poezia Lui Mihai Eminescu de Matei Calinescu

l

fJ {!} () :t;..

( t ,;.; . / .J

-wlatei Calinescu

TlrrAN UL

Sl , GENlUL lN T)OEZlA LUl .A

I

.'- · EMl NESCU t

..,,,

Matei

Ciilinescu

TITANUL Sl GENIUL IN POEZ IA LUI EMINESCU

I

t

p

I

\

Coperta de Cr. M iiller

1~9

MATE!

CALINESCj;l

<:fTITANUL

SI GENIUL l...l\ ~ 1-'U EZIA .LUI MIHAl EMINESCU I

',j, ' ,-

'

SEMNIFICA Til ~I DIRECTII ALE ETOSULUI EMINESCIAN

(J 1i ~~F.~:·~ I

· · · r; ::·~>·i ·· ·

~t·ot.~i~. ~~~~.-..... U~ U C 1 i l"i:' k~ ~~ T I ..;.L:J

1 9 6

~

E Ul TUI\ A PENT R U LITERATU RA

I

. . \.

~

~

'

~

j:J'.T4\ · .lJL q£N.Ir]J_ , w

, II

·.PD£ ~:J A .W f 1 .fr/ .;-MJ f\11~. 5C{J

)

II

Este evident di multe dintre atitudinile lirice ale lui Eminescu exprima - direct sau indirect - un proces moral profund ~i complex, astfel indt e greu de conceput posibilitatea unei definiri mai cuprinzatoare a personalitfitii sale artistice fara a se tine seama ,~i de aceasta. Nimeni nu va sustine, fire~te, ca autorul Luceafarului ar fi un poet moralizator sau didactic, preocupat in primul rind de a formula precepte sau recomandari etice, de,~i £,.. 01tn'eori el a cultivat astfel de forme lirice, rididndu-le la prestigiul marii arte. Ar fi insa cu totul gre~it sa circumscriem problematica etica eminesciana la un aspect atit de limitat. Familiarizat ~i ca filozof cu lumea ideilor, Eminescu ~i-a pus de timpuriu intrebarile fundamentale asupra condi(iei omului in univers, cautind cu fervoare solutii pentru conflictele care - in epoca sa - impiedecau realizarea unei armonii zntre existenfa umana ~z esenta

)J5!G

--------~~~----------------

-

5

llllltllltl,

lilll·rlate )1·i necesitate, intre natulntre subiectiv ~i obiectiv. Astfel ,t, tlll/lllllin·i generale justifidi preocuparea de 11 1r1 11/1.1 1 itui, cu ajutorul date lOT" oferite de ofn 111 .w. 1nrn·ilr, direr'(ii ale ctosului eminesi11 11t '

utf ,•1 1111111/.

C i.! II

TITAN SI GENIU, CA SIMBOLURI ALE INADAPT.ARII

~ !

Credem ca discutia trebuie sa mceapa prin examinarea pozitiei lui Eminescu fata de timpul sau. Explicit sau implicit, primele exegeze critice ale operei poetului . au pornit de la aceasta problema. Caci una dintre tdisaturile izbitoare, nu numai ale ·poeziei, dar ~i ale vietii lui Eminescu (~i trebuie spus ca deplina concordanta lntre destinul artistului ~i al omului a fost pe drept privita ca semnul unei naturi superioare, hyperionice), o constituie radicala sa opozitie fata de lumea In care a tdiit. Eminescu s-a lnfati~at atit contemporanilor sai, dt ~i urma~ilor ca un inadaptat de geniu, care a resimtit cu dureroasa luciditate abisul dintre idealurile sale inaJte ~i realitatile de fapt ale vietii sociale. A cest tip uman, al inadaptatului superior, ·vtata ce li care refuza sa adere la b forma apare injositoare, a fost frecvent ]n caJ.iil l """Inantismului european, el reprezen.!Jllil, o teartre fat! de stabilizarea grJ'nduirii burgheze,

ae

m7

/

I

II IC 'o l((ic· <"' In:

r-

t

. ' u e~ e, se 1nsote~t 1 £' "'" fl'" lii lorii e· . . v e a 1ecare I 1 cu note Individual d'f . " '

1111

o~nurne nive1 d

A

. . e I ente. e generahzare de 1

p~>l pune proble d . . ' a care me e bpo1ogie t' t' v po.ll (' Ins vorb. d A ;_ ar IS Ica, se • 1'

) '

a

. 1 e o admca mut t' A lol; •a creatorului obse b'IV Aa ~e m psihol , rva 1 a me d' c c· : 1 doua jumatate 1 . a m cea lb d i artistul clasi ~ ~e~o ulUI al XVIII-1ea. .Jti:IJ>Iabilita tii _ · c I~I e~voltase facultatea · ~I nu numai In p1 · an estehc·ljllll g·i'nd sa f v d' ' ·· aca m ea un instr ' •u ;u ·c /mete rom t' 1 ument de o " , ~n Icu apare tu lt I'.I ZV r;'tf it ca ·-· ~ ' .,my__ UOS, Ca un ' un madaptat vo1unta fv A v ltH t c· convent r, s anma.

11.

1 c·c·:1 atlafJtri Tii 0 v · • A I' cupa un Joe Imp

~

·t A I!''" II(';, t·s lclic~ 1 . . or ant m ' a c asJcismului . cI II .'J Ia ~'onn · r>(i · ~ · aceasta a a c,t un poet po t 1b OJ>n ii vi:1bil '-vt Ctntor · 11 P II e estebce lq: i, lollullli'nd pe ac t . c~ c~racter de I I es umc cntenu J'ud vt. c c· v, o . llc· uncori a tAt d d eca I I•' . . . . . v I e ne repte. 1 · d et· de domi t. . .x p < sr('. .lll crara . a penoa " . IIIOII!riiii<'J :lbsolut e, c1asicismu1 . . na,te p ""' . parln. .'lrli .sl u1UI. a d aptarea ~i 1 resupunea 1 tiiH11 ; 111111 11 jf liJ > d a norme e e comportament ··oc•at 1 .'ran (· 1 ~· n I ' '· < "P" ll la bu ~ nea f d 1 scriilori " " ron e or, numero~i rnccp s: J g•·a viteze in jurul Curtii, strav

'"'I'

A

"

J

•

•

•

"IIi Jlclll sc sa obtina favorurile regale. Succesul '''~~' i opere literare e adeseori determinat de .II d11di nea lui Ludovic al XIV-lea ~i a Curtii 11. d ·. Dizgratia regala era, in astfel de cond i ( i i, una dintre cele mai mari nenorociri care .~c pu teau intimpla unui poet : o anecdota care circula prin secolul al XVIII-lea atribuia moartea lui Racine faptului fusese exclus de la favoarea regelui-soare. Reactia preromanticilor ~i a romanticilor lmpotriva clasicismului are in chip firesc un caracter nu numai estetic : un nou ideal etic ~ i adeseori un crez politic radic n loc important' m p ramu lor. Actul poetic trebuie sa fie, din toate •punctele de vedere, un act liber. E interesant de constatat in mai multe tari preromantismul ~i romantism ul au inaugurat o ascutita polemica impotriva spiritului clasic francez 1 • In cultura germana, de pilda, 0 astfel de tendinta apare

ca

ca

1 In incercarea de sinteza asupra romantismului e uropean (Le 1·omantisme dans la litterature eurojJeenne, Paris, 1948), Paul Van Tieghem remarca faptul ca mi~carea romantica a luat in unele tari un caracter antifrancez, deoarece clasicismul i~i gasise intruparea ideala in literatura franceza: , ... il n'est pas etonnant que le mouvement TOmantique ail jJris dans plusieurs pays l'aspect d'une revolte contre l'hegemonie de ['esprit, du gout, du style franr;ais . Franr;ais classique et d'ancien regime, s'entend; car les tendances de Ia France du XIX-• siecle sont sympathiques d beaucoup de romantiqnes etrangers." {Op . cit. , fJ. 14.)

8

9

~---

--~~~~~----

I"' " "."'

I 7!J,IJ,, "" " ' ' ftl r uttu r(i

In Scrisorile despre cea . ale I . L . maz ' UI essmg. Un docu t ' "· ''~~' d ocvcnt II consftI me, . ap01. faimo men I JlflltUtlll r g i e din H a b ( ' asa hli.t.~ i . 1Tcrdcr G ~ urg 1_767-68) a ace,. ' oe lC, toti reprezent t .. <~ l unn mul D rang- uJ . . an II S ·I I . . I . ... ut, apot romanticii (fratii , < ~ . < ge de.) continua ~i dezvolta ace t v d ' n T ( I t ' . Moddul rccomandat e I a~ a I. - a anhp d 1 . I OI' II H d n conformist- . t . ans ocrahce a artei ocl u S 1n· franccze · I lb v a1 . s·r - k genm tu urator ~i liber al 11 1 · 1. 1 cspeare. Form at In sfera cult .. e .· ·I uru germane, Eminescu o\ i l l un adept neconditionat all UI. Sh a k-espeare · 1 ~· uu a< vcrsar declarat I I . fr:u ln'z C . . I a gustu UI clasic .. ·• Onicaru d ramatic al C . l . r1 I' 1 .· ~ urzeru uz u,ll, mlr-un articol pe c I S oI . I . I are . curtu I . Ill llll Caza Jn COntra inf fuentei francez fl.III/Jr II I '" " '1Lr [ uz. romznesc • ' u (4 m · 1·Ie 1876)e . " , o,1 ~ 1 t' X p 1IC
I • (.'

• •

•

v

.( ": I I'(' - - ca tuluror romanticilor - ' d Mohne li place fa ra rezerve . D oar sci 1 · M . , · , e aceea far. 1• .<: ]~ .Ill . oil. Te .slnt cIas Ice, pe dnd dramele UJ · '-" ( ' I ll (' ~ · C:orncille · . · . ~I cum se mat numesc accJ Il ll.~ln Il l • rg~IJori (pe) t I' . f .. . . ca a ICI nu sint de el clas rc<:, CI n•~tc imitafii slab . . · . ~ e ~I gre~Ite ale t ragedici anti cc . Mor' tere n-a avut alt profe-

1

1n1 d cclt natura, de-aceea e clasic in farsele 1. tk chi ar. " 1 I .ttind termenul , clasic" in acceptia lui I ' loridi (denumire a gindirii estetice din vea' nl al XVII-lea ~i al XVIII-lea in Franta ~i 111 alte tari europene), Eminescu ne apare ca 1111 ,anticlasic "· declarat ~i consecvent, lucru 1111 lipsit de semnificatie intr-o literatura care • 11noscuse, prin generatiile anterioare, o impktire, o simbioza chiar intre clasicism ~i rolnantism. Cum spuneam, inadaptarea romantidi nu C"sle numai estetica, ea implica ~i substraturi 111ai adinci ale con~tiintei artistului. 0 profund a insatisfactie resimte sensibilitatea rolllantica in fata societatii ~i a institutiilor contc.:mporane, in care identifica principiile ingradirii ~i chiar ale mutilarii personalitatii umane. Inadaptarea ia la unii reprezentanti ai romantismului forma protestului, a revolu(ionarismului profetic etc., capatind - am putea spune - un caracter , extravertit", titanic. La altii, structuri mai . contemplative, inadaptarea la viata sociala tinde sa-~i ga~ scasca anume compensatii - de uncle refugiul In vis, in natura edenica etc. Starea lor de spirit e nostalgia dureroasa, d orul, tinjirea 1 M. Eminescu, Scrieri politice ~i literare, editie crilidl. 1ngrijita de I. Scurtu, Minerva, Buc., 1905.

IO

11

-

-

----

---

•I'"

"""'it. In

acest al doilea caz, inadaptare , I< 11 (sane reamintim, de pilda, versurile cecputul unui proces de , int roversmne · " h~< · clin Scrisoarea II: , Acea tainica simtire, . 1) · . 1a stabilita trebuie IuaC f' t •slll1ct - 1 v" v . a, rre~ e, ca un ,, ' cloarme-n a ta harfa I In cuplete de teatru " I ( e~]a ' ca~r de cele mai muite ori ambel o dcsf aci ca pe o marfa, £ Cl'nd cu sete cauti !endmte, de.~1 contrarii, coexista, cu moment , "'" a ce sa poata sa te-ncapa, I Sa le scrii cum 10 care una sau cealaWi d evine predominanta • 1<' lumea, vro istorie pe apa ?" etc.). Cercetarea eminesciene va fi , ered em 1•: de remarcat ca, int~-una din directiile ei In v . v operei v masur~ sa exemplifice concret paralelismu 11portante, gindirea estetica a romantismului accs~o r l orme de manifestare a inada tarii '"'sidera adevarata poezie ca un produs al ca ,:>I, ~le a ltfel, contradictiile ce se nastintr .,·nitdui, acesta fiind esential diferit ~i chiar cle. Ca romantismul inseamna, cum am m . 'JI" S talentului (dexteritate, adaptabilitate la :;p us, 0 mutatie profunda in structura artisti:; •·g uli, elasticitate). Ideea de geniu ocupase un 0 dove~qte ~i un alt fapt : inadaptat volun- 111 important ~i in estetica preromantica. In tar, _artlstul capata o inalta con~tiinta despr "' secolul al XVIII-lea- remarca Paul Van llt Cn lrt"l' .·sa • cIespre semm'f'rcatra . creatiei salee l'icg11em I - critin,. f'l f' . de 1 ozo 1, poeti se ocupa 1111 1111 •_-- _ I cl, el l!;>i da seam a parerile ~i ati~ "oblema geniului ~i stabilesc numeroasele ca~udmdc .1ctcristici distinctive ale acestui stadiu inalt . d · 1 sale v , nu pot trezi un ecou f avora b'l 1 1111 c ra , ca, ll1 I um ea d e care ei se d 1' · ,, puteri i creatoare fat a de simplul talent de a tc I e tmr ru , laurii succes ului socr'ai sm ' t re- l)lnbina ingenios clemente conventional-ratio. ·aza .. . .rnmc 1 ZC I vtt( l a tora. 1n romantism et1'ca c . . ' rea t'ICI· ar- ,,,de din traditia artistica. Geniul sta sub semt lSI IC<; dol~ln~_qte clteva norme impodante : 111 d inspiratiei, in el lucreaza forte de esenta 1 pentn a - $1 a l1rm a crezul poetul treb · ~ f' '"ll)erioara. Artistul genial, in virtutea mesar·t J·1 · , . . .. ' llle Sa Ie g, ' 1d ' 1 sacnl tea avantaJ'ele mat ena · Ie ~~· Jldui inalt pe care e chemat sa-l exprime, nu lllora t' .ale consacrarii · 0 v oca t're rmpune · ..,. poate conforma nici ingustelor norme b 0 a ncga (l e, chi ar o asceza , ceea ce greu ar fi. 1·.,·· tctr' ce, nt' ci convent,.iilor sociale ale vremii puf:ut cone pe. un autor al veac u Im· c1asrc. · C u ·..de (el nu este niciodata un om cu initiativa ,. Cit vdc putcrn• ce accente e exprimat dispretul practica, dimpotriva, in lumea egoismului rafa(.a d e succcsul faci l, conformist lap t;· . r . ' ' oe~d 1oI cr. Paul Van Tieghem : Le TOmantisme dans la man ICJ , Ill traditi« carora se situeaza $i Emi- litternture europeenne. •

Ill(

v

ca

v

•I

12

,

13

pace, achizitiv al capitalismului in dezvolta in care e sortit sa traiasca exemplarul el apare ca un dezinteresat, ca un , visat·0 1111 an superior, una din temele sale centrale insetat de un ideal inaccesibil etc.). Spiri ( 1\1 olse, Chatterton etc.). ." ,practic" burghez i~i exercita ironia sa gro Filozofii reflecta ~i ei asupra probleme1. In asupra artistului desprins de contingent, sti p.trtea estetica a operei. sa~e, Sc~open~auer gaci ~i timid in ordinea cotidiana, stapinit lor muleaza o teorie a gemulm, axata pe ct!eva miraje , donquijote~ti ". Eminescu mediteaza roI. 1 elementele principale ale reprezentarii 1 II v • • el as upra acestei imprejurari : ··ntice pe care le integreaza insa pestmts.,,.... , . . mului sau metafizic. Eliberindu-se de ttrama Az i abia vedem ce stearpa ~j· ce aspra cale este Cca ce poate sa convie unei inime oneste ; vointei oarbe ~i egoiste, geniul are - }n conIa r in lumea cea comuna a visa e un pericul, ccptia filozofului german - o esenta anorCaci de ai cumva iluzii, e~ti pierdut ~i e~ti ridicul. mala, exceptionala, el putind contemp.l a "?"~­ (Scrisoarea II neralitatea existentei". Geniul nu va f1 fenctt ca om nici in plan biologic, nici in plan soAcest aspect a] inadaptarii - tinind, cu , 1 cial caci el i~i sacrifica binele persona m nua ratan J, de ctica creatiei - a dus la apariti in cadr ul romantismului european, a unui m mel~ ,scopului obiectiv". Citeva precizari ~u pri~ire la conceptul schopenhaue~ia~ de ge~t~ al geniului nefericit, mit care-~i extrage su pe care Maiorescu il adopta . ~1- l .aph~a stanta din numeroase cazuri reale. Dispretm tale quale, in articolul din 1889, chtar lm Emtlntr-o lume mercantila, in care totul se vind nescu - sint cu atit mai necesare, cu cit poet.ul ~i se cumpara (in care, referindu-ne la citat insu~i, mai ales in ultima perioada de creat1~, din Eminescu, poezia insa~i devine o marfa poetu]ui stapinit de exigentele unci vocatii su i~i formeaza o imagine a geniului in uncle pnvinte paralela cu cea propusa de filozoful gerperioare ii e pregatit un destin tragic pe pia man. Sa reamintim, de pilda, faptul ca, intr-o omenesc. Motivul nefericirii omului de geni insemnare asupra Luceafarului, gasita printre ilustrat ~i de Goethe in Torquato Tasso (1789) manuscrisele saie ~i adeseori citata de comenare 0 ari e de raspindire extrem de larga in ro tatori, Eminescu retine un aspect din teoria mantism, ~ i un Alfred de Vigny - spre a da schopenhaueriana cind spune ca geniul, de~! num ai un exemplu - face din izolarea dure. umele lui scapa de simpla uitare, pe de alta A

l.f

15

I '·" ~ ~- Ill s;(, pc p amint, nu e capabil de f . w · . a enc ' rll cva, mci capabil de a fi fericit. El ~ - It . n ar '" o;rrrl c, dar nici noroc " yl a eon, cum a.r fJ ~~~. _malul tulburat~rului poem postum Ca {a.cl~e _(1879), regasim unele dintre ideile fi ozo ulUI german despre geniu . 0 g .. c b enu, c _u urn_ ra ~ammtu1 11 sfintiti, I Trednd atit de smgun robiti • 1 un t e t"1 ca ace . d · . pnn . . secolii . 1 me ICI milo~I ~~ bllnzi in viata I Ce v It b0 1 parca n-au a · nav •dedt pe eel de fata J 0 ncu1 · · sun• t 1• , • C~ J pnetem, dar ~i oricui li pare I Ca n . 1 p~~ ~ru ~-i~s~1 at~ fost in 1umea mare. 1 1n ~~:: vLr< traJrati nemcetateniti ~- t t . . . ' . v. • · ~ ' yl 0 U~I lllCI llllr un u l st ram 1 nu osafit'ICV ·1 ... 1 • . . . .' . . .. aCI amura v1etu .r(r sf rrns-o cu-ngn Jire 1 ~ 1- d' d · . v , . • · Y Ill u-1 acea ha1na ' d t· ll t"lllll>a l I" IIH r c I Oridt se sch' b 1 .. . ' 1m e umea, de t.rd ·, orr ~lc cr:~te, I In dreap ta -va oglinda de-a p urun se gase
0

...

v

A

•

,

,

s

v

A

~-s~r~LJ . f~~-i\., 1 fr~gm"e~i." e5l~ti~;

St hopcnhauer afir ' 1ntr-JK I raclus de Maiores , ~i p~biic~t·

1~. Cbiz-b.orbi~

titcrare, di ,Esenta geni~lu"~ este a:normala, int rudt consista~ emanciparea intefectufui

din serv1cru vointei, cariil'afi'e'Ste destinat In chip fires~} !~rea lui din-:propriu impuls" 1• Deci, fiinta geniala rupe, prin contemplarea esentelor, valul iluzoriu al ,individuatiei". Exista - spune Schopenhauer - o cunoa~tere geniala, intuitiva, care, de~i este un atribut tot al ,intelectului", se deosebe~te radical de cunoa~terea abstract-rationala. Geniul este dar ,perfectia ~i energia cunoa~terii intuitive", fn vreme ce talentul ,este mai mult _g, eminenta in dexteritatea i agerimea cuno~te:: rii di;;ursive" . Schopenhaue;-vorbe~te ~i de inspiratie, d~de~teptarea geniului, momentul sacru, ora inspira t1e1" .. care coincide cu iberarea intelectului" de vointa. E in teres ant de

--

-

Yn legatura cu activitatea universitara a lui Titu M aiores cu - care in anul ~colar 1884-85 preda, la Faculta tea de filozofie ~i litere, cursu! de lstoria filozo fi ei in secolul nostru - Convorbirile literare publica fragmente din Lumea ca voin(a ~i refJrezentare. 0 nota a redactiei informeaza eli M aiorescu explica, la cursu! sau, • indeosebi teo ria estetica" a lui Schopenhauer. ln C. L., XIX, 1, Bucure~ti , 1 aprilie 1885, apare, insotit de nota amintita, fragmentul Despre estetica poeziei, de Schopenhauer. Yn acela~i an (C. L., XIX, 5, Bucure~ti, 1 august 1885), revista publica consideratiile lui Schopenhauer Despre geniu (Cap. 31 din volumul al Il-lea, aparut In 1844, al Lumii ca vointa $i repre1

zentare).

16

17

0

- -

~-

- - - - -

CO II.~Ialat ca filozofuJ german incearca sa fadi 1111 portrct ps"h logic cu multe tdisaturi rornanlicc - al geniului: ,Geniului ii lipse$te cun•patarea sau raceala prudenta, care consista tocmai in a atribui lucrurilor numai ceea ce li se cuvine in realitate, mai ales in privinta scopurilor noastre posibile : de aceea nici un om rece ~i cumpatat nu poate fi geniu". Nu e aceasta un mod de a afirma c
d seninatate mareata, primesc acel aer lu e e strabate din dnd atura a, car o.1rccum supr~n . se armoniza cu me' d 1. I vine greu a .. " In em ~ nuu ut · mai ales ale guru · l. 1 rlalte trasa un, . "d l:lllco Ia .ce ,o d dm . p 1asa 1"mpliCa+iilor ei I ea~ Despnnzm -o . v geniului pune . . h penhauenana a liste, teona sc o "t . adaptarea arhsv am num1 zn in lumina ceea c: , d , v sa afle explicatia . f cautm msa . 1 t ul m roman IC, . . 1v de or din socia ' . , t ontradictie rea a, v "1 c.:• nu m r-o c . . F ta de reprezentan e ci pe tarimul ontologie~. 1 ~ ( urn ar fi teoria . a gemu m c antenoare asupr . . t 1) Schopenhauer emulm na ura , . v hcrdenana a g . Intuitia geniala nu. 't elemente no1. · aduce Cl eva 'b'l"tavti•l· a fortei par. e a sens1 1 1 ' t 1 . I,, .m t electului". Oridt de mai . . et'o em~na Cl arJartme hCipa Ive, u . . . t" nalistul Schopen1 area la u a ·10 paradoxa ar P ' . . ' intelectualizeaza. .. . . a gemu1U1 se hauer . Imagme . d" fa:ptul di sensibihta. ea provine In ' t lu instinctul etc. sm 1mpreJurar · t tea natura a, . tea, spontanei a d litati exclusive , f "l f 1 german mo a pentru 1.ozo .u te ~~. me . t lectul e un mod de b ale oar ei vom . contemplarea ge. t .. dar pnn actiune al vom ei, ' l"bera in cazuri cu sta se poate e 1 ' . . v .. nerahtatn, ace .. de sub tirama · 1 la genu ' totul exceptwna e 1 ·· · u . lit spre a o s up. fortei care 1-a zamis v t , Eminescu un geniu u a vazu m M · Titu moresccare vorb ea Schopenhauer. Ard ca acela espre . . in partea sa • z poezn e ., ticolul Emzn~sc~ ~~ ortret moral, patruns care se conshtme ca un p n ,

v

·z zu;

18 . 19

/ j.

d(' .r rl'entclc unei incontestabile admiratii etice,

.~uiJ I iniaza - ca pe o trasatudi geniala - nepotrivirea poetului cu )umea conventionaHi". )•'cluJ lui Eminescu e caracterizat ca fiind lipsit de orice forma a egoismului, de orice vanitate. Criticul Convorbirilor releva apoi ,simplicit~tea :indntatoare ce o avea in toate raportunle sale omene~ti ", vorbe~te de ,naivitatea sa ca de copil, care-i d~tigase de mult inima tuturor", apoi se refera iara~i la ,naivitatea unui geniu cuprins de lumea ideala, pentru care orice cobodre in lumea conventionala era 0 suparare ~i o nepotrivire fireasca". Reminiscen!ele schopenhaueriene, chiar terminologice, cov~r~esc acest portret moral, ~i imaginea globala pe care-o contureaza Maiorescu apare ca rezultatul unei incercari de a ilustra, nerenuntind la nici o nuanta aproape, teoria filozo fului german prin cazul individual al lui Emines~u I. Geniul ar fi purtatorul propriului sau destm: ,Ce a fost ~i ce a devenit Eminescu este rezultatul geniului sau innascut, care era prea puternic in a sa proprie fiinta incit sa-l fi abatut vreun contact cu lumea de la dru-

C?bservati~ _di articolul Iu! M aiorescu e o aplicare fide~a a teon et schopenhauenene a geniului la cazul 1

.

par~tcular al P?eziei !ui Emi?escu a facut-o pentru 1nt1ia oara Tudor Vtanu, m studwl Personalitatea lui Eminesc._u, din volumul Fragmente modeme, Cu!tura Nationala, 1925.

I !ltd sau firesc". Poetul, iubind prototipuri , 1<-rne, respinglnd de plano realitatea impe:1( ( lit, ~i- ar fi cautat refugiul ,cu -~e~ancoh,e 111 ,pcrsonala ... intr-o lume mai potnvtta cu et, 'I ll lumea cugetarii ~i a poeziei". Dadi e adev.'trat ca personalitatea lui Emines~u o _cara~­ kri zeaza ,o a~a de covir~itoare mtehgenta, , I ju tata de 0 memorie careia niiHiC din cele , ,. ~ i intiparise vreodata nu-i sdipa" • afir~~­ ( ta imediat urmatoare (... , lumea in care traJa 1'1 dupa firea lui ~i fara nici o sila er~ apr.oape l'xclusiv Iumea ideilor generale ce ~~ le msuv" -:- s. n) ~ i s e ~i Ie avea pururea 1a m d er_nma ·: ni se pare, fara a fi falsa, umlateral~, ca ~~ f<'o ria seninatatii abstracte" a poetulm sau a ,. mela~~oliei impersonale", de inspir~tie evident schopenhaueriana, dar armomzate cu acea orientare clasicizanta a criticului Convorbirilor literare pe care au relevat-o T. Vianu E. Lovinescu etc. Metafizica ~i anislorica in~erpretarea maioresciana, de~i releva - de' altfel in conformitate, cum am vazu~, ~u indicatiile lui Schopenhauer - contradlctta uintre poet ~i ,lumea conventionala" (d~ fa~t rcalitatea istoridi), ramine produsul unel ahtudini intelectuale a idealismului estetic. N u surprinde, deci, faptul ca in tot articolul lui Maiorescu nu se poate intllni cuvlntul , roman! ism" (de~i 0 data e amintit Leopardi), ca lipA

A

20 21

N I"~W Oricc referinte CU caracter istoric, ca nu S lnccarca - nici sumar - o situare a lui Emi nc.scu l'n conjunctura literadi a vremii etc. Intr-un punct, Maiorescu ajunge chiar sa depa ~casca, exagerind-o, teoria schopenhaueriana. care, dupa cum am vazut, pornea de la idee nefericirii terestre a geniului. Trebuie desci fra ti aici o reactie polemica a mentorului Convorbirilor fata de ideea, tot mai frecvent formulata in presa epocii, ca Eminescu a dus o existenta de privatiuni ~i suferinte, ca a fos t o victima a imprejurarilor sociale in care a trait. , Daca ne-ar 1ntreba cineva : a fost fe ricit Eminescu ? am raspunde : cine e feri cit ? Daca ne-ar intreba : a fost nefericit Eminescu ? am raspunde cu toata convingerea : nu ! " ; sau : , A vorbi de mizeria materiala a lui Eminescu insemneaza a intrebuinta o expresie nepotrivita cu individualitatea lui ~i pe care el eel dintii ar fi respins-o... Sa fi avut ca redactor al Timpului mai mult dedt a avut, sa fi avut mai putin pentru micile lui trebuinte materiale tot atlt era ... " Imaginea despre Eminescu pe care a dat-o Maiorescu sta, cum s-a vazut, sub semnul teoriei geniului. Inadaptat la realitate, poetul s-ar fi refugiat intr-o Iume a esentelor, realizind conditia ,seninatatii abstracte" . De~i intr-un mod unilateral, Maiorescu a atras atentia aici

" 'I IIJira unei trasaturi importante a lirismului , ,,, incscian din perioada ultima de creatie, do'"'nali:i de mitul poetic al Luceafarului : conr,.," fJlativitatea geniala. Redus a la aceasta 11 ,,i ca dimensiune, personalitatea marelui poet 1111 poate fi insa inteleasa adecvat. De altfel, cltip a cum vom incerca sa dovedim, contemplat 1vilatea eminesciana nu e o forma a indife' m tei, a apatiei (in sensu! etimologic), ci subli- ' 111:trea ~ i transfigurarea unei profunde drame , 111l.crioare. Asupra implicatiilor dramatice ale emines' ianismului i~i concentrase atentia Gherca. Scris cu doi ani inainte (Contemporanul, 111artie 1887), articolul Eminescu al lui C. Dohrogeanu-Gherea ia explicit in dezbatere raporturile intre poet ~i epoca sa. Atitudinea islorista a criticului socialist se situeaza la antipodul generalitatii desprinse de contingen~ a id eilor maioresciene. Dobrogeanu-Gherea mccarca sa dea 0 explicatie social-istorica a personalitatii lui Eminescu. Atdigind atentia asupra faptului ca ,pricina curentulu! decepti~­ ni st-pesimist in literatura europeana a !o.st Clvilizatia burgheza, care a in~ el at a~teptanle c~ sc puneau intr-insa", criticul Contemporanuluz l~i dezvolta teza sa asupra lui Eminescu ca un artist de natura dual a ~i conflictuala. Citind fai moasele versuri din Faust (, Zwei Seelen

22

23

Wolmen in meiner Brust, I Die eine will sich von der andern trennen"), Gherea identifica situatie spirituala similadi in opera eminesciana, vorbind de ,principiile du~mane ce s lupta in inima poetului, principiul viitorului ~i principiul trecutului : fondul prim de idealism (notiunea e folosita in sensu! unui idealism etic, n.n.) ~i optimism al poetului, cu pesimismul german conserv.ator, ci~tigat mai tirziu sub indurirea mediului social". In favoarea ideii sale, Gherea aduce diferite argumente, de ordin psihologic ~i social. ,Dualismul " poetului se infati~eaza, de pilda, in ,deosebirea spiritului care insuflete~te poeziile consacrate iubirii, de eel care patrunde pe cele filozofice ~i sociale. In cele dinti'i, poetul e aproape cu totul naturalist, aproape optimist idealist" (Gherea exprima ideea ca Eminescu ar fi, initial, de un ,naturalism ca acela care s-a manifestat in Grecia antica", parere care trebuie, de~igur, luata mai mult ca o imagine critica, pentru a face mai sugestiv acel ,fond prim" de vigoare, prospetime armonioasa). Criticul circumscrie apoi aria pesimismului la poeziile filozofice ~i sociale. Explicatia diferentelor semnalate e urmatoarea: ,Iubirea fizica e un sentiment puternic natural, care are adinci radacini in organizatia fizica ~i psihologica a omului ~i a tirna mai ales de fondul prim 24

. d alu1 social J:nsa ~i ideile fi1ol pnctulm ... I e d t' de mediul A v i ales de e uca Je, . v "''< c ahrna rna 0 . atia fiziologica A • ator rgamz II t.d mconJur . . t' Ansemnat. Mediu1 :· ol mult mal pu ,m 1 . , 1.1, .L un r . I v de care mm. a 1es a tirna creatmnea Ill ,;, msa, . v , d pe _poet in sen11 iala ~i filozofica, mnun1n poeziile sociale . . lui e natura ca 11 1 pcsimismu ' . . t " Uneori elemenf sa fie peSlffilS e. v 11 f , I , ozo 1ce . le (trebuie sa 1.11 didadice, alteonfplrea §~~~ea nu dispu. a de alt e ' ca (11tcm seam , . . de cronolog1e a 0 d scna arhco 1u1, . . •H'a, em ~~~ . . sciene ~~. nu avea cuno~tinta mel tlpcrel emme t lor) analizele crit 1 fond al pos ume ' b de oga u v . . ult o va1oare istorica, firului au astazi mal m . licari cauzale d premisele unel exp de~t, pum~ v . . . Eminescu ele au inaugurat ,, personahtatn lm a cercetarn. v '.. I m . f nda .....,.portanta _____lui _ cl directJe .ecu f' - cu toate di aso1 ( '1 e 1 acee v A fmplatoare , 1erea d 1 A t nu o ata m 1 ricri1e sa e sm d ' tat problemarimii care au ISCU 1 d. t tlllU m re P . · · surprin' d lui tomantzc ·emmescmn, 1tea emonu """" . ( d arte, ,_--d trad ictiile lui mtenoare pe e o p r.m con . d' ia B ron-Shelley, pe r•·volutionansm m tra It y t' . m") "I alta dezabuzare scepbca, . v " decep .wms v b' . (c d' 'd . adesea de o remarcabila mo ~Om e 1 ei, · sa lv Gherea avea totu~l o . litate mtelectua a, 'f' 1 estetic al despre spec! lCU raca reprezentare h t' And <:i simplifi• · ne , sc ema lZI "' poeziei emmesCJe A

A

A

•

A

•

•

A

A

26

d'nd. a.specte importantc, nidnd digresiuni lung1 ~~ nu o data nepot.rivil c, ros lind unele sentinte depreciative, cu care nu pul cm fi d~ acord. Afirmlnd lnsa d't pcsilllislnul crninescian e rezultatul unei luplc n1 n1nliul ~i al unei dram c li e ·, nilinrl ( ,'olllt·mfJI)rmmlui a d~t o imag ine t;<"n~·r:rlil err 111rrlk lrrr;rntc adeva ral c a nTa n· :rrn 11rrnril il/(trlllfllauilitatea poclufu i. · l1na g inc:r ~II"OJ:wl:; d .. (:llc·r 1·.r sl;l, in parte, sub s ·mnul lilrnu.\11/ttlur 1, d n;i .rn·sl. lcnncn nu era folo sil In linrh.IJ1rl r,di 111(1'i lilnarc a vremii. Dcpark de irnp:1, il•ild.d,·. r pe care Schopenh~u.c r· o _:dri!>rri :1 !: 1'1/llrlrri, l•: r11in cscu li apare cnl1 crrl1u son: rli sl c" ,. J•c·r:w nalitale contradictori · .~ i p.tk lir :1, o ne d i1Hf lnl 1c rcvolta titanica ~i rcnrrn(:tr<", 1•: itll<"t t'.'l. lril d r .~ rrhlini al di Gherca l:;;i co nslrui st· :riJ ;IIrrwtd.rr(·a :rrli ·ofului, in 1

l'olosim " fcnn ' nul ck lilllllill!l , f• n ·vc nt 1n studiile de ht~rall;Ira tHnpanrf~ d in nll it llt' k !I 1 d ·ccnii, cu semnd.' ca._t1a d ' rl'vnll1r l 'fll tl ' '"""'' iva a tot ceea ce rc prcz •nl t~, d e.. Ia pl1111111 ,.,,,nr f soci:d plna Ja eel abslra l :fr_~c> w l":: c•pr!'siu11 c a rl .it r:rr:l, d omin atie a nedrcpta(11.'. for_t:r ,,.,~ lri ct iv :i l"ic. 0 rcvulta ctica, desigur, d e J_) n~ p~"' \11 ur· 1;r ~~·· cr~a l _oarc a un ci mito log ii simb olice POli 1v1la '" . rttarol · c1 1111pulsuri ~i aspiratii. Titanul ro~r.a nlrc e l!rad :tpl :rlul voluntar, ani m a t de un violent spmt pol ' llll c. Conccplului larg de titanism ii sint subo~donalc noti.l!ni ca satanismul sau demonismul roma~tlc, /Houu•L(JJsuutl etc. 0 definitie cu determinari ma1_ boga te a lJ!rmisrnului am incercat s-o formulam in c!'lplt?lul urm iito r a! aces tui studiu : Evolu(ia motivului

tztamc in poezia eminescianii. 26

majoritatea cazurilor, pe exemple luate din creatia de tinerete a lui Eminescu. (Inger ~i Demon, lmparat ~i proletar, Mortua est, Venere # madona constituie pivotul consideratiilor criticului, care nu observa diferentele profunde lntre astfel de poezii ~i productiile deplinei maturitati, analizate cu acelea~i instrumente : Luceafarul, Glossa, Scrisorile.) Observatia ca generalizarea lui Gherea se sprijina mai ales pe poezii ale tinarului Eminescu ~i ca, din aceasta pricina, animatorul Contemporanului nu a izbutit sa dea o interpretare adecvata a tendintelor din perioada maturitatii creatoare a poetului, o Hicuse Tudor Vianu In primul capitol al cartii sale despre Poezia lui Eminescu (1930). In acest studiu - Atitudini ~i motive romantice in poeziile de tinerefe - T. Vianu ajungea la concluzia ca ,cercul de idei al poeziilor de tinerete ale lui Eminescu apartine mai cu seama romantismului de nuanta franceza" ~i ca ,din aceste lnrluriri, directe sau indirecte, Eminescu nu va retine dedt acel fel al unei reactiuni morale quietiste ~i meditative, propru firii sale ~i spre care noile 1nr1uriri sub care va trece i:l va solicita mai de aproape, in timp ce atitudinea revolutionara ~i optimista va fi !nlaturata cu totul". Afirmatia ne pare prea categorica : titanismul revolutionar al tineretii 27

emmesCiene nu va fi niciodata cu totul ab::~n­ donat, el va evolua insa, se va incorpora in forme artistice noi, va dobindi, fuzionind cu motivul geniului, dimensiuni inedite in raport cu acelea pe care le cunoscuse In ctapele anterioare de dezvolta rc a rom anti smului european. E adevarat ca in tincrete ti tanismul poetului sc ma rturis ea In a titudini lirice explicite, cvidente, ~ i ca astfcl de atitudini dcvin mai rare In anii maturitatii. Un filon titanic, implicit ~i mai profund, poate fi totu~i descoperit la o analiza atenta. E ceca ce vom incerca sa faccm, discutind raporturile in care se afla motivul titanic ~i motivul geniului doua di n tre cele mai importantc coordonate ln trc ca re se d esfa~oa ra evolutia lirismului emmesCJan. Practidnd un soi de , comparatism u spontan, Gherea a intuit - cum am ln ccrcat sa a ratam -- implicatiile tita nq ti ale poeziei lui Eminescu, fara lnsa a izbuti sa le valorifice dedt partial ~i lntlmpla tor. I mportant este faptul ca imaginea despre Eminescu a criticului socialist sc bazeaza pe o explicare sociali:i. a personali tatii poetului ~i a sentimentului sau de inadaptare. Interpretata intr-un sens sau intr-altul, ina~ d aptabili ta te a romantica a lui Eminescu a constituit un punct central al multora dintre co28

mentariile dedicate poetului. Nu intra in obiectul acestui studiu sa intrepr inda un examen al criticii eminesciene in evolutia ~i ramificatiile ei atit de diverse. Referirea la articolele lui Maiorescu ~i Gherea a urmarit, cu un interes mai mult istoric, reconstituirea modului in care s-au cristalizat primele imagini critice importante ale personalitatii lui Emirescu, atragind atentia asupra acelor aspecte pc care cercetarea de fata va incerca sa le discute mai pe larg. Am mai adauga, in legatura cu explicarea fenomenului eminescian ca marturie a inadaptarii, contributia - putin cunoscuta azi - a lui G. Ibraileanu. E vorba de cursu! universitar Epoca Erninescu 1 tinut la Ia~i in 1912 ~i apoi reluat de mai multe ori. curs care aduce uncle precizari ~i nuante in plus fata de studii anterioare cum ar fi Curentul erninescian 2 sau capitolul IX din Spi!itul ctiJic in cultura rornineasca ( Evolu(ia spiritului critic. - Critica sociala extrema ~ Erninescu). 1 T extul litografiat, la Facultatea de litere din Ia~i. 1n 1919, al Cursului de istoria literaturii romine moderne. Ej;oca Eminescu, dupa note stenografice din anul 1912. 2 Curentul eminescian a aparut in N oua revistii rominii, nr. 36, 1901 , ~i a fost reluat in v olumul Scriitori $i curente, Editura Viata romineasca, 1909 (editia a_ II-a, 1930).

29

P rofitam de acest prilej pentru a expune d teva dintre ideile formulate de Ibraileanu in prelegerile sale. Ceea ce criticul Vietii romine~ti nume~te , epoca Eminescu" se cuprinde intre 1880 ~i 1900 (de~i cronologia stabilita nu e luata dedt ca o demarcatic conventionala), ea urmlnd ,epocii Alccsandri". Epoca Em incscu 1ncepe aproximativ prin 1880, pentru ca abia acum e cunoscut ~i recunoscut acela care, prin sensibilitatea sa geniala, o anticipa inca din 1870, dnd i~ i gasise timbrul sau specific in primele poezii trimise Convorbirilor literare. Inainte de a defini caractcristicile epocii Eminescu, Ibdiileanu face cltcva precizari in legatura cu raportul d inlrc ind ividualitalea artistica ~i mediu, inccrclnd sa depa~casca d ificultatea in care se afl a Gh crca clnd lncl ina sa prezinte, uneori, influenta mcdiului asupra scriitorilor ca un r apor t de detcrmin are mecanica. ,Anumite imprejurari socialc produ c o anumita atmosfcdi morala, ~ i accca cheama, prime~ te, incuraj caza pc scri ilorii care-i corespund. D aca aparc un optimist dupa 1880, nu e imbrati~at. D aca ar fi aparut un pesimist la 1_840, n-ar fi fos t \'mbrati ~at." Desigur, lucrurile nu se limiteaza la acest singur aspect. Criticul cauta sa expl ice dt mai nuantat circumstantele care produc in con~tiinta artistului acel dezechili-

bru, acea criza dramatica, definitorii pentru ceea ce numim inadaptarea etica romantica. Cei care reprezinta epoca Eminescu - in afara de marele poet, Ibraileanu mai enumera pe Caragiale, Delavrancea, Vlahuta etc. - 1 sint ,ie~iti din patura de jos, fara avere ... tre- , buie sa lupte pentru trai ~i tdiiesc din munca _lor". Ruina ameninta clasa lor sociala, de uncle un anume fond de nelini~te ~i atitudinea de revolta intelectuala impotriva rinduielilor existente. Criticul urmare~te deosebirile dintre scriitorii epocii Eminescu ~i cei anteriori. Generatia de la 1848, caracterizata printr-o bogata efervescenta politica, sociala, culturala, e o generatie de intemeietori, intr-un fel. Scriitorii p!na pe la 1870-1880 , erau multilaterali, scriau de toate, fiindca trebuia sa avem tot f~l.ul de lucruri ale civilizatiei, idei, ~ coli, Cal ferate etc. Dar nu se margineau numai la litera~u:a. Av.ea~ activitate sociala, erau propagandt~h de tdet, mini~tri, gazetari" ~ . a.m . d. Aceasta ar putea explica lipsa de determinare a insu~i conceptului de literatura in acea epoca. P!na in 1870-1880, spune Ibraileanu, se scrie mult ~i divers, dar elementele alogene - in special franceze - ca ~i elementele autohtone, literatura poporana, nu s!nt inca perfect asimilate intr-un tot organic. Se constata adeseori inclinatia scriitorilor de a tra31

:3 0

duce, de a prelucra, imita sau adapta opere din alte literaturi, Hira o prea mare preocupare de originalitate. Mai intii prin Eminescu, asimillnd in adlncime atit experienta populara, cit ~i influentele straine, literatur~ cap ata o noua organicitate. 0 alta deosebire cscnti al ~t o vcdc l braileanu in specializarea scrii to ril or de la Eminescu inainte. Specializa rc d ubla: ,Ca indeletnicire a omului, intii, ~ i apoi din punct dt: vedere al genurilor literare". Scriitorii epocii Eminescu ,sint numai scriito ri. D aca mai au o aWi indeletnicire, e o slujba din care sa poata trai, ~i aceasta este altccva. Tot sufletul il dau literaturii : C n:a ngrt, Caragiale, Eminescu, Vlahuta, Delavrancca etc." Pa~op ti ~tii, cu exceptia lui Gr. A I cxaml rcsc u (pc care l braileanu il gase~tc ~ i In altc p rivi ntc un , modern "), nu-~i puneau ni ci p robl ema spcciali zarii dupa genuri. L a 1880, se obsc rv a o marcata tendinta in directia unci a tari spccializari (nu lipsiHi de firq ti cxccptii) , scmn al unei con~ tiinte estetice mai cxigc ntc. Apoi, d e~ i fac ~i ei arta cu tendin(ii (caci n u cxis ta arta fara manifestarea . un ci atitu d ini fata de realitate), scriitorii de la 1880 n u mai sint tezi~ti, ca multi dintre predecesorii lor. 0 alta trasatura distinctiva ar consti tui -o fap tul ca scriitorii epocii Eminescu manifes ta un puternic simt de autocritica 32

(estetica). ,Ce inseamna autocritica? se 1ntreaba lbraileanu. Sa nu-ti placa tot ce ai scris, sa fii nemultumit de ce ai scris, sa eliminezi ce nu e frumos. Acest lucru 1-a avut odata Alexandrescu, eel putin in ce prive~te fondul. Ceilalti, nu.- «Sc:rieti, haieti, numai scrieti !>>, spune~ Eliade." Pe dnd scriitorii de dupa 1880 une?~I ,~erg cu spiritul de autocritica pina la stenhtate . Acest spor de , con~tiinta artistica " e ~~ progres insemnat. Ibraileanu da exemple ed1f1catoare : Eminescu, Caragiale, Delavrancea, Creanga etc. Scriitorii ace~tia se disting de predecesori ~i prin faptul ca sint intelectuali, chiar , intelectuali~ti " - i~i pun adica intr~b~ri f.ilozofice, sociale etc., s\'nt ni~te reflexiVL Pnma opera din literatura noastra in c~re s~ pun.e problem~ intelectualului ii apartme lm Emmescu : Sarmanul Dionis. E atinsa in sf~r~it, chestiunea mult discutata a pesimis~ mulm, a ,deceptionismului" , cum spunea Gherea. lbraileanu tinde sa vada, in atmosfera pesimista care domina sfiqitui veacului al XIX-lea, un complex de cauze sociale ~i temperamentale. Scriitorii sint, de cele mai mult.e o.n' saraci ~i, in chip firesc, p articipa la durer~le tut~r.or oropsitilor. Lipsa unor solutii efictente ~~ 1mediate genereaza indoiala in valoarea actiunii .~i tristete. Trebuie adaugat ca, 0 data cu Emmescu, apar in literatura naturile v

33

hiJwrscnsibile (Sarmanul Dionis, apoi Dan al lui Vlahuta, 'bubadurullui Delavrancea). Scrii Lori i ln~i ~ i slot "oameni putin practici, care vor fi lnvin~i In lupta pentru trai ". Publicul litcrar al vrcmii c ~i cl format, In buna rnasura, cl c oam cni ricli ca (i , prin cultura, din ciasci · de jos. 1\c<:~tia cxc rcita profesiuni intelectu ;d\· ncsig' tlr<.:, silua tia lore precadi. De aceea, \·i adni't Ia criti ca amadi a ,civilizatiei" (de tip capitali st), pe care o intreprind scriitori ca l •~n 1in " sr u, Vlahuta, D elavrancea etc. Plasarca In epoca a eminescianismului, a~a n un o lnrcarca Ibraileann, ni se pare deosebit d t• i nst ru eI iva, chi ar claca concluziile la care ajung·e n iti l' ul n11 sc pot retine In totalitalca lo r 1• Rcma rc;d1i li't c In cursu l lui G. Ibraileanu a na li za ro 1 clit,iilor socialc cbtorita carora 1 fn co ntinua rca cursului si nt dczhi:ilute numeroase prubl cmc In lcga tura cu cdi tarca opcrci cminesciene, care vor fi rclu a tc ~ i adincil e i n arl icu lclc despre edi\ii k opcn:i c tnin c~ r i c n· din Vi a(a ro mineascii (192 7, 1928 , I!J'2!l) . C riti cu l face ~ i in aceasta p arte multe obscrv:l\i i fin e, d a r a dopUi fa~a de publicarea postumclu r - a tl t vc rwri , ci t ~ i proza - o a titudine principia! ~i total uq.p li va, sprijinind-o pe argumente frag-ile, pc ca re ccrrctarea ~ tiintifidi de mai tlrziu le-a spuliJcra t cu u ~ urin\a . In cele cinci volume ale marii sale monog-ra fi i co nsac rate lui Emiriescu (1934-1936), G. Ca lilt cscu a valo rifi cat In chip stdilucit p ostumele, cu )nscmn::ltc lc lor zadminte de aur poetic, iar lnceplnd din 1939, cditia monu mcntala a lui Perpessicius a pus In circulati c alit v::~ria ntele, dt ~ i postumele, fadnd posib ile stml iil e gcnctice asupra creatiei eminesci cne.

34

apare in literatura romma ~~ m tipologia scriitoriceasca - inadaptabilul superior. Criticul stabile~te adeseori cu finete relatia dintre fenomenele vietii istorice ~i mutatiile produse de acestea pe planul con~tiintei estetice. Desigur, istoria literara actuala nu a pastrat sublmpartirea literaturii noastre in epocile pe care le distingea Ibraileanu. Criteriile metodologice au evoluat mult. Caracterizarea momentului eminescian ~i a personalitatii marelui poet depa~e~te insa, prin interesul pe care-1 suscita, sfera unei simple operatii de clasificare. Ceea ce i se poate repro~a lui Jbraileanu este putinatatea referintelor sale la contextul literar european in care, spre a fi inteles in adlnca lui originalitate, trebuie integrat lirismul eminescian. Marele filon titanic, in continuitatea caruia se afla poetul, e pierdut cu totul din vedere. lbriiileanu explica doar cauzele inadaptarii eminesciene, fara a incerca sa-i determine, printr-o raportare mai larga, formele de manifestare ~i Hira a-i defini notele specifice In cadrul literaturii universalc. 0 astfel de raportare cste 1nsa absolut indi spensabila In studierea lui Eminescu, ca de altfel In studierea oricarui mare poet mondial. Inadaptarea eminesciana se cxprima prin doua cuprinzatoare simboluri romantice : titanul ~ i geniul, lntre care se stabilesc numeroase 35

om:xiuni , diferite in implicatiile lor de la o pcri oada de creatie la alta. Cuprinsa lntre limite de timp apropiate, biogra fia artistica a lui Eminescu marturise~te o cvo luti c de o cxtrao rdin a ra rapid itate. Dintr-o as lfcl de lmprcjurarc decurge n ecesitatea unui stud i u cro nolog=c a l creatiei eminesciene, firql ·, fa ra peri odizari rigide, care nu pot dedt i nt rod ucc o ordine aparenta .~i artificiaUi in sinlcza vie ~i esential dinamica a operei marelui poet. Liniile mari ale evolutiei de care vorbeam nu pot fi totu~i ignorate. Astfel, in cadnd discutiei pe care am inceput-o, se impune o di .~ tinc(ie importanta. Inadaptarea tita nica ia, In nl'a ( i<~ tlnaru lui Eminescu, forma revoltei ro•nanli rc, arc adcscor i un caracter pe care l-a 111 nu•••it , cu un i •m•en lmprumutat psiholog·ici cxt rav Tlil ". l·:roul em inescian se infati ~eazrt acum ca till rlf'mon, ca un utger cazut mlndru de cadcrc" - un suflct bintuit de ~·.ria~c ronfl icle, urm a rind visu l unei fuziuni a ex t rcmclor. Pcnlru a face mai u~or de percepu t :; I ruclma accstu i erou titanic, ne vom rcfe ri Ia proza llnarului Eminescu, in care trasaluri ~ i nu antc implicite in lirica devin, privite din unghi ul descriptiei ~i al epicului, explicite. Co n• enlatorii au citat adeseori portretul lui Tom a Nour din Geniu pustiu; el poate constitui, lntr-adevar, o elocventa ilustrare a '

36

"

A

V

tendintelor care se intretaiau ~i se ciocneau in sufletul romantic al tinarului poet de 19-20 de ani : , Era frumos- d-o frumusete demonica. Asupra fetei sale palide, musculoase, expresive, se ridica o frunte senina ~i rece ca cugetarea unui filozof. Iar asupra fruntei se zburlea, cu o · genialitate salbateca, parul sau negru-stralucit, ce cadea pe ni~te umeri compacti ~i binefacuti. Ochii sai mari, caprii ardeau ca un foe negru sub ni~te mari sprincene stufoase ~i imbinate, iar buzele strins lipite, vinete erau de o asprime rara. Ai fi crezut ca e un poet a teu, unul din acei lngeri cazuti, un satan, nu cum ~i-1 lnchipuiesc pictorii : zbircit, hidos, uricios, ci- un satan frumos, de-o frumusete stralucita, un satan mindru de cadere, pe a carui frunte Dumnezeu a scris geniul ~i iadul lndaratnicia - un satan dumnezeiesc, care, trezit in ceri , a sorbit din lumina cea mai slnta, ~i-a !mbatat ochii cu idealele cele mai sublime, ~i-a muiat sufletul In visurile cele mai dragi, pentru ca In urma, cazut pe pamlnt, sa nu-i ramlna dedt deceptiunea ~i tristetea gravata in jurul buzelor ca nu mai e in ceri. Repedea lmflare a narilor ~i vioaia sclipire a ochilor lui semnala o inima din cele nebune, un caracter pasionat. T alia sa subtire, fina ~i mina sa alba. cu degete lungi ~i aristocrate, semana cu toate astea a ave o putere de fier. Toata expresiunea 37

I

1

•

I

'

in sme era d-o putere generoasa, de~i infernala." 1 Aceasta simultaneitate a contrastelor din portretul citat i~i gase~te, in proiectatul roman, ~i expresia epica. Toma Nour e infati~at ca un damnat ~i un .razvratit, sentimentul predestinarii se i'mplete~te la el cu acela al libertatii, scepticismul cu revolutionarismul, apostazia cu credinta, duritatea cu delicatetea etc., totulin maniera unui romantism tenebros ~i patetic, ,extravertit", fara a fi totu~i exterior ~i factice, deoarece o adinca vibratie poetica investqte cu valoarea unor marturii artistice cvocatoare ~i revelatoare locurile comune ale un ci orientari literare depa~ite in 1870 2 • Dionis c ll i cl un titan: prin practici magice d !twing-e timpul f;i spatiul, ajunglnd, dupa Emin csc11 , l'ro: ii /it cmrit, Ed . lngrijita de E . Simion Flora ~ulc u , E.l' .L. , l!JG4 , pp. 107-108. " ln cap ilolul ] twinwa din !Jtoria litcralurii ro mine modcrtt c (Casa Scoalclor, 1944 , In co la borare cu Serban C ioc ulesc u ~ i Vladitnir Strcinu) , Tudor V ianu af irma ca Toma Nolll· cslc un cxc lllplar al ace lui "om romantic, a~a cum icsisc din cpoca luciferiana, sfarlmatoare de lcga luri , a Rcvnlu\ici Franceze, din marile sinteze speculative a le id c:tli smu lui post-kantian, In care orgolilll cll p;c tar ii omcn c:;li, fa uritoarea lumii, a tinsese cuimile l11i cc lc mai lnaltc " etc. ~i di acest personaj "este ar ch eli pul em in cscia n ". Intr-adevar, una din notele ori gin a lc ale pcrsonalitatii poetului, Inca din epoca tineretii , n conslitui e lmpletirea dintre luciferismul ro manti c In tra ditia fran ceza, dar ~i engleza, ~i lnclinatia de a vcdca lum ca prin intermediul marilor categorii reflex ive - incli natie pc care o dato r caza desigur formatiei sale intr- un mediu cultural germ anic. 1

~i

38

•

inaltarea in paradisul selenar, sa creada gind fatal ~i demoniac - ca. ar fi insu~i Dumnezeu ; prabu~irea lui Dan-Dionis e aceea a unui Inger pedepsit. ,Vum ! Sunetul unui dopot urie~esc - moartea marei, caderea cerului - boltile se rupeau, jumaltul lor albastru se despica, ~i Dan se simti trasnit ~i afundat in nemarginire. Riuri de fulgere 11 urmareau, popoare de tunete batrine, vuirea nemarginirei, ce tremura mi~cata..." 1 Aparut in 1872, Sarmanul Dionis indica una din directiile fundamentale ale evolutiei lui Eminescu, constatabila, intr-im grad sau altul, ~i In alte scrieri din perioada 1870-72 : interiorizarea pornirilor ro- ~ mantice. Dionis e, tipologic vorbind, un inte- ' lectual inadaptabil, dar ~i un imaginativ, un filozof visator. Titanismul lui Dionis apare ca o dime!2siune interioadi, 5aci toate avatarurile fantastice prin care trece el se inscriu in spatiul simbolismului oniric, de~i , in spi ritul romantismului magic, poetul vrea sa echivaleze yisul cu realit
Eminescu. Prozii literarii. Ed . cit., pp. 53-54.

39

tului se lnsote~te cu sentimentul unei ineficiente tragice. De aceea, intr-o mi~care dialectica foarte complexa, poezia eminesciana oscilcaza intre convingerea ardent profetica ~i scepticism, lntre elan generos ~i luciditate critica, intre patetism ~i ironic filozofica, distrugatoare de iluzii, lntre vointa de a schimba o lume rau lntocmita ~i quietism. lnger ~i demon (terminata la Viena, In 1872), lmparat ~i proletar (care a trecut prin versiuni succesive : Proletarul, 1870 ; Umbre pe plnza vremii, 1871, ~i textul publicat, al carui final e compus in 1872), ca ~i numeroase postume : tabloul dramatic Andrei Mure~anu (1871), Demonism (1872), Odin ~i poetul (1872), Memenlo mori (1872) etc. - comunica tensiunile unei mari luptc interioare, slnt documentele artistice ale unei con~tiinte in permanenta zbatere. Conflictul moral ~i intelectual se exprima, in aceste compuneri, cu mijloace adeseori lmprumutatc traditiei romantice, dar de o puternica originalitatc. '"'" Figura titanul11·i ~i aceea a· geniului domina intreaga crca(:~c emmesciana. In opera de tineretc am putca spune ca geniul (simbol al cunoa~terii contemplat{;;i)se subordo~eaza d~ multe ori tilauului (simbol al razvrati~)t}n ultima perioada de cr~atie, raporturile __mtre tt40

tan i eniu se modifica, primul subor onlndu-se adeseQ..Jj celui _d~al doilea. Luceafar I dovada. Inada tare a · a.lLi.a ' ultimele poezii ale lui Eminescu, forme inalt contempl;:-,_ tJve. Dar - cum se va vedea in continuarea -=studiului - nu e vorba aici de o contem la ie in iiei~ta, abs·t;ac~na (cum sustinea Maci de o contemplatie critica i irofliiji , .-..'iiorescu), . ntr-un sens · lu.z.of.ic_Comentatorii mai vechi, care au vrut sa vada in accentele finale ale lirismului eminescian expresia unei renuntari definitive, s-au in~elat. Revolta romantica de esenta titanica n-a disparut, ea s-a sublimat insa, a fost supusa unui proces de maxima intelectualizare ~i esentializare. Lini~tea clasica de care s-a vorbit in legatura cu ultimele poezii ale lui Eminescu nu provine dintr-o suspensie ataraxica a tuturor vibratiilor emotive, dimpotriva, ea este de natura I<.atharsis-ului aristotelic, presupun!nd trairea prealabila a milei ~i groazei, a sentimentelor tragice. Inadaptabilitatea, aceasta mare categoric romantica, ia, in expresia lirica eminesciana, o mare bogatie de infati~ari, se insote~te cu multiple implicatii, cresdnd cronologic in amploare ~i adincime pina Ia a capata proportiile unei opozitii simbolice intre ceresc ~i terestru, eternnecesar ~i vremelnic-intimplator (pe aceasta li-

sta

-

41

•

•

me, punctul culminant II reprezinta Luceafaml) ; plna la marturia unei disperari cosmice

( Rugaciunea unui dac), compensata adeseori printr-o nostalgic dulce a extinctiei {0, mama ... , Mai am un singur dar etc.). Ramlne ca numcroasele ramificatii ~i consecinte decurglnd din ~; ituatia de in ndaptat a poetului sa fie discuta tc, In parte, In capitolele urmatoare. Mai liOlam acum doa r ca semnificatiile etice ale aces tci atitudini slnt limpezi ~i ca ele au doblndi t pentru noi, chiar dad nu totdeauna explicit, valoarea ~i lnsemnatatea unor dimensiuni tipi ce ale sensibi]itatii celui rnai mare poet romln. 0 lnaWi tensiune moraUi face parte din ceca cc numim specificul eminescian ~i ea expli ca lntt·-o masudi de loc neglijabila acel , f a rmcc'· tulbuditor, ace a f ascinatie de care s-a vorbit In lcgatura cu autorul Luceafarului. Emi!1escu ~i- ~ pus, In tcrmcnii glndirii artistice, cele mai grave lntrcba ri asupra naturii umane, ~i lntreaga sa creatic co dramatica stradanie de a le afla d ispuns . Stdidanie lmpletita cu reactia violcnUi - dcsprc care am putea da atltea excmplc - l'a la de lnchistarile ~i prohibitiile arb itrarc, anliurnane, ale unci epoci din istoria noastdi domin a ta de ,monstruoasa coalitie" lntre bnrghczic ~ i reprezentantii feudalitatii. Reconstituind drama pe care a trait-o poetul

patrundem mai adlnc In substanta poeziei sale, o lntelegem rnai unitar ~i rnai nuantat totodat1L Eminescu ne apare ca un genial poet al puri tatii lndurerate, dar niciodata lnfrlnte, ca un inadaptat voluntar, sublim prin refuzul sau de a admite orice compromis ~i prin mistuitoarea sete de perfectiune, prin incandescenta patetidi a verbului sau.

42

--

~

EVOLUTIA MOTIVULUI TITANIC 1N POEZIA EMINESCIANA.

Una din marile surse ale lirismului emines,c ian o constituie patosul justitiar. Ideile de dreptate ~i nedreptate, de bine ~i de rau sint in chip nemijlocit - axele in jurul carora se rotesc lumile primelor meditatii (1870-1873). Ro!flantismpl tita~ -ell po.eiu,L.u,i e h-1-ntt~iLde un duh revolutionar, de vointa de a sfadma...ordinea intemejata pe bedreptate ~ {ju ; v~lurile lri"alte ale razvratirii, cu fo~netul lor aspru ~i sonor, se sfarma insa - de pe acum - de rocile dure ale convingerii filozofice ca totul e zadarnicie. l ata unul din aspecte le a ceea ce s-a numit dualismul structurii cminesciene : o tensiune extraordin ara lntre impulsul revoltei titanice ~i con~tiin( a lui vanitas vanitatum. Spiritul poetului c, In permanenta, un dmp de lupta. Deosebit de lnsemnate pentru definirea universului de idei etice ale tinarului Eminescu (dar cu prelungiri evidente pina in anii maturitatii sale poetice) slot, alaturi de , antume ", 44

numeroase postume apartinind perioad~i i~ care a fost elaborat pamfletul liric al Epzgomlor (1870) ~i anilor imediat urmatori. In tabloul dramatic Andrei Mure~anu (1871), compus la Viena, e expusa in simboluri mo~ume~ ~ tale, in raportari cosmice o filozo!ie a tstot~1e1 care extrage concluzii pesimiste dm fa~tul_ ~~ ­ calcarii pe planul Social a ideii de JUShtte. N edreptatea e insa~i esenta istoriei : ... D eschid cti ochii vo~tri , . .? Vedeti eli s/int ~i bine slnt nurnat pentru pro~tt · De d nd sunteti In lurne, a existat dreptate ~ . Si pentru voi ? Dar greul voi nurnai tl purt.aratt, Voi v-ati hdinit du~rnanii, i-ati apara t cu smge, Yn Joe de-a sparge capul naplrcei sub picior, Voi ati crescut-o mare ~i as tazi va zugruma.

! 11 min a de vei princle-a istoriei carte Si claca tu de frica sau poatc de ru~ine In faptcle ei re!e nu vei incifra bine, Veclea-vei cum sub ochii-ti In plin se dc s fii~oara lUul ~i i a r a~ i diu! - ca vremea se masoara Dupa a rautatii pa~ ir e. Riiu $i udi Dacr'i rm sunt, nu este istorie. Sperjura , Invidios-avara, de singe !nsetata E omenirea-ntreaga - o rasa blastamatL .

Raul ar reprezenta conditia primordiala a oricarei suprematii in lupta du9 pentru existenta, izvorul oricarei puteri instituite. R . usa - la modul romantic - sub semnul vointei de bine.

--

45

m u a l desperarii" , se ridica impotriva tiraniei divine, ~ i poetul il glorifidi intr-o avalan~a de imagini cosmice, grandioase, in care marea e , dezdidacinata", iar sistemele sol are pot fi proiectate in haos printr-un impetuos gest al negatiei : Acum pricc:p eu gindu-ti, dici zvircolirea ma m Triiiqle-acum in mine:. Pricep gindiri rebele Cind ai zmuncit infernul ca sa-l arunci in stele, De zrii dacina~i marea ca s-o irnpro~ti in soare, Ai vrut s-arunci in caos sisternele solare Da ! ai ~tiut ca-n ceruri, raul, nedreptul trona, Ca secole natinge l-adora, 1-incorona, Stiai c-a~a cum este nu poate a fi bine !

Sensu! razvditirii demonice devine din nou obiect de meditatie (In afara de poezia "antuma ", de un romantism ca m exterior, lnger ~i demon- 1873, interesan ta totu~i pentru d ezvaluirea ipostazei socialc, de prolcta r, a demonului eminescian, caIn strofa: ,Pe un pat sarac asuda intr-o lunga agonie I Tinarul. 0 lampa-ntinde limb-avadi ~i subtire, I Sfiriind in aer bolnav" etc.) , in mitul liric postum intitulat : Dcmonism ( L872), splendida marturie a fortei creatoare cu care era daruit poetul de 22 ani. Vazuta din unghi terestru, , 0 racla mare-i lumea. Stelele-s cuie I Batute-n ea, ~i soarele-i fereastra I La temnita vietii". Din46

colo se intinde o alta lume, a luminii paradisiace ~i a , dmpiilor albastre ", ,Uncle in loc de aer e un aur, I Topit ~i transparent, mirositor I $i cald ". Este sala~ul unei divinitati batrine, figuraHi ca in vechile reprezentari religioase , cu barba de ninsoare"' cu 0 coroana ,colturoasa", de fulger 1mpietrit, care sclipe~te ,salbatec". lmaginile au o concreteta suava: un Inger ,dnta I Pe arfa sa, ~i aerul ro~e~te I De voluptatea dntecului sau" . Lumina alba a lunii, a~a cum cade ea in lumea noastra, o alcatuiesc , tandari duioase I Din dntecul frumos" intonat de cetele serafice. ln paralelismul simbolic, pamintul este , cadavrul I Cel negru de vechime ~i uscat" al unui Titan mort, care se dizvratise dndva impotriva Dumnezeului tiran 1• AWim ~i In aceasta poe1 Irnaginea unei divinitati tiranice se irnpune in intregul romantisrn. Gerrnenii ei trebuie cautati in Paradi snl fJi e7·dut al lui Milton, uncle monarhul ceresc estc: infa ti~at , cum spunea foarte spiritual Taine in a sa Isto rie a literalurii engleze, ca un fel de Carol I, inconjurat de corpuri de lachei angelici .• Cc:ea ce c: rnai frurnos in acest paradis e infernul, ~i in aceasta istorie a lui Dumnezeu, rolul principal e al diavolului. Di avolul, ridicol in evul mediu, ispititor incornorat, farsor abject, rnairnutoi trivial ~i rau, dirijor al unui sabat de babe, a devenit un gigant ~i un erou." Maretia lui Satan din poernul miltonian o rernarcasc:,- printre cei dintii, Shelley, in a sa D e fence of Poetry (Apologia poeziei) din 1821, cind afirrna ca dernonul lui Milton, .ca fiinta morala, este ... superior lui Dumnezeu ". 0 semnificativa comp aratie intre Satan ~ i Prometeu stab ile~te Shelley

47

..

zic o interpretare Iibera, in sensu! unui romantism axat pe ideea etica, a pesimismului schopenhauerian. In oamenii care · mi~una pe cadavrul metamorfozat geologic (, uscat... stors de dureri cstc adlncu-i I ~j de dureri a devenit granit ") exista porniri marete, nobile. Acestea exp rim a, de fap t, nostalgia concordantei cu fi rcscuL al carui si mt oamenii 1-au mo~tenit de Ia Titanul mort (pamintul, natura), dar pe care nu-l pot duce Ia lmplinire : In van pamintul mort ne-nspidi citeodata Din sintul sue a! stinsei sale viete Gindiri dc-o nobi!a, nalta rascoala ; Yntoa rcc rca Ia fire ~ i dreptate. Noi nu -l pri ccpcm ... in prcf ata Ia l'romethen.r Unboun.rl. Penlru poetul Reginei Mab, Dumnczcu nu c dccit un rcgc, Ia fe l de ncd rcpt ~i de dclcslabi l ca or icc rcgc pamintcsc: , ... The avenging Gorl I Who, fnotolyfJ e of human misrule. sits I High in /i eave11's 1·calm . u fJon a gn lrlrm throne, I Even lihe an Earthly King" (Queen Mab , VI, 104-107) - .Razbunaturu l Dtllllnczcu, I Care- prototip a! relelor ori ndui eli uma nc - ~adc I Sus, in a ecru lui imparatie, pe tronu l sau de a ur, I /\scmcni unui rege al pamintului ". La llyron - unul d intrc cei mai tipici reprezentanti a i tilani smului romantic - L ucifer dobinde~te uneori o scrnnifi ca tir promctcica, de aliat a! om ului impotriva lui Dumn czcu. Poate fi reamintit ~i monologul liric l'rometheu.r de Goethe, in care, de asemenea, divinita tea suprema, Zeus, c in fat i~ ata ca o forta tiranica. Desigur lnsa eli imaginea unui Dumnezeu silnic, arbitra r ~ i oprcsiv, cstc mult mai raspindita In romantismul european decit. au putut sugera cele dteva cxcmple da te aici. 4R

~i nu-l pricepem pentru ca sintem facuti dupa asemanarea acelei divinitati reprezentind Raul (cu clemente din Vointa schopenhaueriana) ~i care se define~te, la Eminescu, prin egoism, dorinta de putere ~i dominatie, prizoniere , individuatiei". Elogiul ad us celui rasculat impotriva tiraniei divine, in numele firescului ~i-al principiului dreptatii, e rostit cu melancolie. Titanul care incercase sa dea omului ,consilii" cu , glasul naturii, I Ce-i glasul lui ... " purta in el fatalitatea propriei sale lnfringeri : 0 , Demon, Demon ! Abia-acum pricep De ce-ai urcat adlncurile talc Contra naltimilor cere~ ti.. . Tu ai voit s-aduci dreptate-n lume : El e mon arc ~i nu vrea a cunoa~te Decit vointa -~i proprie, ~i-aceea E rea. Tu a i crezut, o, Demon, Ca in dreptate e putere. - Nu, Dreptatea nu-i nimic far' de putere.

Revolta impotriva , Fiintei Supreme" nu trebuie circumscrisa numai la poezia de tinerete a lui Eminescu. ~egasim acest motiv, de pilda, in l&a'aczunea UJlU:k 4a:f1..(A.paruta la 1 sept. 1879), uncle dialoo-ul cu Dumn ~eu ia form a unui patetic autoblestem, prin care insa se neaga, de lapt, substan a i sensu! creatiei divme. up~ grandoarea cosmogonica a primelor 49

versuri, dupa imnul adresat Creatorului (ca un fcldeinvocatie rituala dar cu semn.ificatli iromce , eroul liric ii cere lui Dumnezeu : Sa blesteme pe-oricine de mine-o avea mila, Sa binecuvlnteze pe eel ce rna lmpila, S-asculte orice gura ce-ar vrca ca sa rna rlda, Puteri sa puie-n bratul cc-ar sta sa rna ucida, S-accla dintrc oameni dcvina eel lntli Cc mi -ar dipi chiar piatra ce-oi pune-o dipatli.

Q astfel de sete paroxistica de extinctie, marturisita insu~i creatorului vietii, e o polemidi indirecta §i, prin aceasta, mai inte~. Eminescu porne~te, in acest poem (textul publicat e un f~agment din- postumul Gemenii, ale carui varianlc se prelungesc pina in 1881), de la cunoscuta informatie despre viata relig1oasa ~hilor d; ci, pentru care moartea ar fi fo~t tiil'ii10ment festiv~ pri lcjul ;;n~; bucurii sarb~ tore~ti, iar na~terca rivita ca un l>Iestem. Poe:Iffiileminescian pastrc; z1i numai semnifica1a ilozofidi. a unor ascmcne;-~ri, integrind-o intr-Lm simbol larg-:care depa~qte cu mult, " prin implicati ilc lui, 0 simpla mcercare de a ~­ constitu i 0 legenda istorica. -De altfel, CUI~ Se po;te lesne observa, intervin in aceasta rugaciune numcroase elemente care n-au nimic comun cu mitologia dacica. Geneza - reluata ma1 tirziu in Scrisoarea I - a uce ecouri dm

a

50

Rig-'Veda, "vecinicul repaos" ~i "stingerea etern~ '' sint, de asemeni, motive indiene ale 1 ozofiei budhiste etc. mco o e pro lema izvoare or, poemul nu poate fi inteles adecvat dedt prin raportare la traditia romantismului titanic. Revolta impotriya vjetii e reyplta ]mpotriva l{i'C'i1rii divine, cum spuneam, iar rugaciunea, o blasfemie: Sa ccr a tale daruri, genunchi ~i fruntc nu plec, Spre udi ~i blcstcmuri a~ vrea sa te lnduplec, Sa simt eli de suflarea-ti, suflarea mea se curma Si-n stingcrea eterna dispar fara de urma.

Dar manifestarile explicite ale titanismului apartin, in majoritate, creatiei de tinerete a lui Eminescu. Poezii .ca Andrei Mure~anu (1871), Demonism, carora trebuie sa le alaturam primele variante din lmparat ~i proletar (Proletarul ~i Umbre pe pinza vremii), ca ~i marele poem sociogonic - cum il nume~te T. Vianu - Memento mori, caracterizeaza imensa efervescenta spirituala in care se afla poetulin perioada studiilor de la Viena. Lirismul eminescian l~i fixeaza acum cadrele largi , titanice ale evolutiei sale. In afara dtorva pretioase sugestii din studii mai Vechi I, meritul de a fi discutat prima oara I fntrc eJe merita Sa fie amintit stucJiuJ intituJat Eros $i Daimonion de Pompiliu Constantinescu (Revista

51

pe larg p~ lema titanismului gQezieiJui....§mincscu li revine lui D . .Egp.-Wlic.i...+Cursul univer~oezia lui Mihai Eminescu, 1948, Cluj ) ~i lui Tudor ·anu 2 . Greu accesibile, din pacate, cercetatorului de azi atlt cursu} mcntionat, dt ~i eel anterior (E:ninescu in critica ,~i istoria literadi romineasdi, 194 7), aduc o contributie relevabila mai ales In ceea ce prive~te interpretarea operei eminesciene din punctul de vedere al comparatismului, domeniu In care fostul profesor universitar din Cluj avea o pregatire temeinica, ilustrata concludent ~i in studiile sale funda-

~'undatiilor,

1 iulie 1939, republicat in volumul Ese~~~-~ critice. Casa Scoalclor, 194 7), incercare de a defmt structura pcrsonalitatii emincscicne (c~ r~fe~ir! mai mult Ia proza Iitcrara), in ca re sc. fac ~h socte,: t ~n.ter esante in legatudi cu tilanismul , dc~t n o tt~ne ~ ~~~a~t nu ~r; pentru critic o sferli pe deplin prcctz ala, fund folostta uncori intr-un sens pur mela foric. ! Mai ales in lucrari din u~tim~I dec~ni~,. p recu~ Eminescu (in volumul Litnalum umversala ~l ltleratura na(ionalii, E .S.P.L.A., l 955) S_?U. Mada h ~~ Emines cu (in vol. Studii de lit. um versala ~~ comfJarata: Ed. Academi ei, 1963). !n Madclch ~i Eminesc_u, ~- V!a~m constata, in rom antismul european, doua onentan fun d~­ mentale : titanismul ~i , alaturi de acesta, ex~rcst.a "experientelor intimc ale eul~i ind!vidual a! po~~tlor · La Eminesc u, titanisrnu! a r ft dommant ~n _poezul_e. de tin crete, adeziunea poetului la cercul J ummu. ex~ltcmd faptul ca , pina Ia sfir~itul pre~atur al c~neret sal~, Eminescu n-a mai putut da o mat mare extu;der_e P_?S~­ bilitatilor titane ~t i ~i revolutionare ale gemulm sau ·

52

I

l \

mentale despre literatura romina din perioada iluminista sau despre Eliade Radulescu. Trebuie retinuta ideea lui D. Popovici ca daca titanismul se manifesta In tineretea lui Eminescu sub forma unei propensiuni evidente spre reprezentarile gigantice in spatiu ~i In timp, spre fabulosul mitologic etc., purifidndu-se in anii maturitatii de proiectiile exterioare, adincindu-se ~i obiectivlndu-se "clasic", sensibilitatea poetului ramine In continuare esential titanica 1• Ceea ce am vrea sa subliniem acum este di titanismul, coordonata importanta a fenomenului romantic european, conshtt11e una m fonnele s1moohce pnn care se manifesta patosul JUsht~ar, spmtul revoltei ehce. ldeea insubordonarii' ~i razbunarii e intim legata de chiar primele expresii pe care le prime~te mitul titanic in vechea Elada (razvratirea titaI "Am amintit ca in formele ei pure explidi D. Popovici - tema titaniana presupune fabula n arata sa u in actiune, ceea ce ne duce !a epic sau dramatic. Acesta es tc cazul lui Byron, bunaoara : oricit de incarcata de sensuri lirice, opera lui se construiqte epic sau dramatic. Accsta este, in anumite mornente, ~i cazul lui Eminescu. Dar vocati unea lirica a poetului romin este ati t de puternica, incit cele mai adeseori cl lips e~ te personajul de ori ce montare obiectiva ~i pulver izeaza actiunca. Liricul invadeaza, un Iiric ce se spati aza pe schemele sentimentale titani ene ~i care, uneori , ca o reminiscenta a formelor ce !-au precedat, sc organizeaza in scara obiectiva. Ynaintea l irismului obiectiv

53

,

lmpotriva lui Uoran_os : luopta t z ·i lor olimpieni cu titanii ; ap01, ftgura h anului tragic ~i sublim: Prometeu)o Ura celui mai tlnar dintre titani, vicleanul Cr~o tatalui sau e provocata, nos, A tmpo t nva In ultima instanta, de tendintel~ Aarbttr~r autocratice ale lui Uranos, care-~I mtemmtase progenitura In bezna pamlntul~i. ?'eeaAImv A t u1 - care zamis1ise rasa btamlor P amin v A A d u- se cu Uranos preunm A ' I"i ; indeamna v . ea m-_ sa~i fiii 1a rascoala tmpotn~a tat~l~l lor (~e siod, 7 eogonia)o Cronos va tndephm fapta razv .. caCI v · - spune el _ " nu pot respecta bunaru, . un tata atit de rau numit tatao E1 este eel dmt:ii care a nazuit spre tica1o~iio" Scherr:a re~c­ ttei titanice e u~ or de dedus din v:chm1 mtt : impulsu1 revo 1te1. e ~en~ • ·at de. apasarea A . vune1ce a.ta.-p v au t on' tvf a 1 care-i aparc lllanulm mteme . v Tilanul 1)oate f1 pnv1t msa nedreptate ~~ cnma. 111d Ill 0

(

·:J·onos

•

0

0

•

A

0

•

. . 1izase epic In poema Fala a! Lu~eafiimlm, lc!:na sc o~i7al .. 399-400.) Punctul de in gradma de aw. (Of' : ~ ., pp titanismului emines1 1 · D Popov1c1 asupra I t vee1ere a u1 · .. . s u eel putin incomp e · cia n ramlne lo 1u ~.l Ul11"1atera 1 ~bserva asdel procesuJ rn lu cra rca mcntionala n~ se. care trece U:otivul tide in tc lcct ua l.izarc tre~tata, pdm' perioada finaHi de tanic Ia Emlncscu, a.Jungm .' tnb. t' " de tip clasic" . . la o expresJe o tee tva, " , creat1e, nu numm ' . · It t'v escnti al pen1 dar subordonlndu-se chl~r unf~:om:~J ui eminesclan: tru lntelegc:ela motivul gemu m. ,a?ec:'at\ mcarca ~e semnificatii filozofice ~i etice distincte.

54

I'

~i ca un uzurpator odios ~i viclean, cum s-a intimplat cu Prometeu, pe care abia Eschil a inddiznit - pentru prima oadi - sa-l reabiliteze. In legenda bib1ica a arhanghelului razvratit, Satan, aflam o implicatie asemanatoare, pe care insa viziunea romantica o va corecta, atribuind demonului noblete etica ~i maretie tragica. Titanismul romantic - trecem peste numeroasele etape anterioare din istoria acestei mari teme - nu fi in eles adecvat in orela ia lui c nti~mului (satanism, demonism, ideea de geniu (>tco),..d.e.. cit dad! ~ndiif·il()F seGia osto.rice ale epocii cau:..l.,. ~aerat. Adincile framintarj revofutio · · ·s-ciudii a ~fWWtMtri­ in fata compromisurilor burgheziei aj unse 1a_ p4.!..erea politid, aspiratia multor Ftri europene spre eliberarea lor nationala, contradictiile sociale, din ce in ce mai acute ~i mai complexe, aparitia ~! dezvoltarea proletariatului ~ tuiesc - cu numeroasele diferentieri tinlnd de speciffcui evolutiei istorice a fiecarei natiuni fundalul pe care se proiecteaza gestul eroiu i gr~~Hos al t mailtic. Un VClst proces de transmutare a valorilor are loc. T!tanul sau demonul, osinditi in viziunea eticii cre~tine, sl'nt acum glorificati pentru nesupunerea lor in fata unei ordini_ arb~trar<:_ ~i tiran~ce. Un Byron (in al sau poem dramatic Cain) lnalta un Imn

-

0

55

·I

eroismului tragic al ri:izvratitului Cain. Dar intreaga opera byroniana este in primul rind caracterizata prin frecventa abordarii temei titanice. Shell9: reia mitul prometeic, dindu-i o solutie 1;-;-piritul aspiratiilor sale umanitaristlibertare (Prometheus Unbound). Prin Hyperion, John Keats apare ~i el un poet al titanicului. E revelatoare extensiunea pe care-o capata motivul la un Lermontov (Demonul), Robert Browning (Sordello, Paracelsus), sau la Victor Hugo, cu care Eminescu este inrudit direct prin aspecte insemnate ale operei sale. In Germania de la sfir~itul secolului al XVIII-lea, Sturm und Drang-ui indica, prin insa~i titulatura pe care-o adoptase dupa drama lui Maximilian Klinger- sensu! impulsiunii titanice. H otii lui Schiller schiteaza portretul revoltatului anarhi c (Karl Moor), teatrul tinarului Goethe evoca ~i cl figuri titanice (Gotz von Berlichingen), ca de altfel lirica sa din aceea~i perioada: Prometheus, Mahomed etc. Faust insu~i e considerat de unii ca un personaj titanic, de~i faustianismul, care va avea un destin atlt de complex in intregul romantism european ~i dupa aceea, depa~e~te sfera problematica a titanismului. Pentru o lamurire a conceptului de titanism ni se pare util sa ne referim la lucrarea comparatistului ceh Yll£1~¥ Cerny : Essai sur le titanisme dans la poesie

J

romantique occidentale entre 1815 et 1850 (Praga, 1935). Examinind un numar impresionant de fapte literare, Cerny incearca sa defineasdi, prin inductie, titanismul, deosebind dteva din coordonatele lui principale. Titanismul ii apare cercetatorului ca tinind in primul rind de domeniul unci atitudini etice. Revolta titanica presupune obiectiv existenta unui dualism, care se exprima in opozitia dintre legislatia divina, irationala ~i apasatoare, ~i tendinta omului 9~ - '!:::~.i _afirma liber personalitatea, In lupta cu propriul sau destin. Acesta e desigur un mod simbolic ~i mitic de a dezbate o problema de etica sociala, dar Cerny, preocupat ca multi dintre comparati~ti de a clasifica ~i defini, mai putin de a explica, ignora factorul istoric ~i rolul sau determinant in procesul literar. De aceea, lucrarea penduleaza intre factologie ~i speculatie abstract filozofica pe marginea materialului acumulat, ca ~i cum ideologicul ar putea avea o cauzalitate pur ideologica. Trednd peste o asemenea carenta, Eseul asupra titanismului ramine 0 lucrare din care se pot extrage numeroase sugestii pretioase. Car~ s!nt caracterele.generale CJ,le titanismuJ... W. d&i c~rny L_Ma.i intii, ·antropocentrismul sau (opus teocentrismului) ; apoi, antiquietismul ~i antimisticismul, ca ~i inaltul sentiment al responsabilitatii individuale. Legislatoarele atitu-

~

57

dinii titanice sint ratit:mea ~i con~tiinta umana. Titanismul ar fi, de asemena, antipanteist ~i chiar antirousseauist - In sensu! ca intre om ~i natura se stabile~te un conflict (exemplele culese de Cerny din Leopardi, Vigny, chiar ~i din Victor Hugo etc. nu legitimeaza o concluzie at!t de generala ~~ de categorica, pe care 0 infirma, de pilda, un Shelley, un Keats sau de~i nu intra in obiectul cartii discutate - reprezentantii Sturm und Drang-ului). Cercetatorul subliniaza apoi caracterul meliorist al titanismului. Esential ni se pare ca titanismul implica - ~i in aceasta privinta Cerny are dreptate - atitudinea revoltei etice, proiectata in simboluri de mari d1mensiuni. 1n acest. sens gestul titanic nu trebuie considerat ca o ab~ stracta reactie fata de o idee sau alta, ci ca transpunerea unui intens conflict din planul realitatii istorice. Tema titanica traduce un aspee~ al ·inadaptarii "jbjlliijmce, cax c sc; dc~­ ~eaza · prin vaste §i violente i~bH€fl'it·i pole~ Cerny forteaza ins a lucrurile at unci d nd incearca sa sistematizeze rigid - procustian am zice - implicatiile filozofice ale titanismului. 1n coordonatele geoerale ale fenomenului, a~a cum le stabile~te cercetatorul ceh, romanticii titanici ne apar ca. ni~te simpli ~i obsecvio~i continuatori ai git1dirii iluministe (ratio/

58

nalism, antiquietism, antimisticism, antinaturism etc.). Raminind mereu axat pe o impulsiune etica, titanismul e insa un fenomen mult mai complex ~i chiar contradictoriu. Astfel, individualismul orgolios (ie~it dintr-o idealizare a exceptiei) se implete~te cu patosul democratic ~i libertar, antiquietismul revolutionar cu diverse forme ale renuntarii quietiste etc. Daca unii poeti ai titanicului sint antinaturi§ti, ca Vig_2Y, ura altora impotriva "civilizatiei" (de tip capitalist) se exprima, in sensul aceleia~i fundamentale inadaptari etice, printr-o atitudine de adoratie fata de ~ .£_ea ,~ta". A laturi de Keats, 11 putem considera pe Eminescu unul dintre ce1 mat pro tgw~i poett ai titanismului naturist. (Interferenta intre motivul titanic ~i al naturii e evidenta, de pilda, in Demonism, uncle, dupa cum s-a observat natura e chiar titanul ucis in lupta sa cu ' Dumnezeu.) De aceea, am vorbi de un titanism vazut mai mult ca tensiune spre un ideal etic, dar cu fire~ti ramificatii estetice, gnoseologice etc. Titanismul ar rezulta a~adar din gradul acestei tensiuni .si din fm:ta en care ai'l'iSfiii se opune fata de tot ceea ce contrazice id~ul siiu. Nu e poate hpstt e m eres v amintim s~ifjcatia etimologidi a cuvintului ~'Fe in greaca veche deriva din verb~l 59

t itaino

~I

~_:_::_;;;,;:..:~..,.e , s eCI ·1ce pentru etosul roma ti ; procesul acesta nu se . oara msa decit extrem de rar (exceptie ar face Shelley sau Hugo) in marginile unei viziuni optimiste. Eroul titani c are, in genera l, o aureola tragica. In figura lui se lntllnesc, la dimensiuni hip erbolice, individualismul orgolios ~i nu o data anarhic, demonismul ~ i satanism ul (ca forme ale spiritului negativ, ale voin tei de a distr uge rlnduielile opresive atit In ordinea morala, cit ~i in cea materiala), profetismul, dorinta evaziunii in infinit (de uncle frecventele cala torii

In cosmos ale titanului romantic) etc. Reluind o idee pe care am mai formulat -o, avem de-a face, inaltindu-ne deasupra nuantelor, cu o proiectie mitica a fenomenului inadaptarii voluntare, ca rezultat al inaltei lui valorificari etice. U nul dintre cele mai uternicc ·m .llisuFi-titlolllice m op era lui Eminescu 11 reprezinta, fadi lndoiala, discursul Proletarului din lmparal ~i rol tar. E deosebit de semnificativ faptul ca in elaborarea marelui poem (al carui text definitiv apare in Convorbiri literare, 1 decembrie 1874) elementul primordial, nucleul 1n jurul caruia se organizeaza succesiv materialui liric, este polemic ~i titan_hln. Studierea genetica a poemulm confirma din plin aceasta ipoteza. Forma initiala intitulata Proletarul ~i, mai tirziu, ldeile unui proletar, se situeaza in epoca studentiei vieneze. Perpessicius afirma ca , acest prim tipar al poemei poate fi situat In irnediata apropiere cu Epigonii, a~adar lnainte de august 1870", corectind eroarea unor editori sau comentatori anteriori (Botez, Gh. Bogdan-Duica), care credeau ca Proletan tl a fost conceput dupa infringerea Comunei din P aris - deci dupa mai 1871. Abia versiunea a doua, Umbre pe pinza vremii, se situeaza dupa 1871 - dovada strofa , Versallia invinge! (... ) lara Comuna cade" , absenta din prima forma

60 61

(M. Eminescu, Opere, ed. Perpessicius, I, Note variante la lmparat ~i proletar, p. 343), Umbre pe pznza vrernii apartine cronologic perioadei berlineze, fiind elaborat, dupa Perpessicius, intre 1873-74 (ibid. , p. 346). Aceasta versiune se incheie cu momentul tragic al prabu~irii Comunei. Trecerea spre finalul textului definitiv e pregatita. Acest final apare in manuscrise independente ~i se situeazit in epoca pregatirii doctoratului ~i a traducerii din Crit ica ratiunii pure a lui Kant, intr-un moment de acut pesimism. Am face constatarea - importanta pentru o incercare de periodizare a creatiei eminesciene ca inceplnd din 1873-74 se observa un anume declin in tratarea motivului titan ic. lndemnul la razvditire al Proleta lui i~i gase~te o contrapon ere m nimicniciei. Dupa rnr::::--~~p..; l i;.,n...-lf"tl'8:-77'18=:"' l 7'09J ---eiem en tele primordiale in inspiratia eminesciana slot Erosul ~i Natura. Mai intllnim, fire~te, ~i atitudini titanice- de pilda in Mure~anu (1 876) , care constituie o reluare a fragmentului din 1871. (Sa citam imnul adresat lui Satan, cu idei poetice asemanatoare celor din textul anterior, dar intr-o expresie artistic:;.a superioara : , .. .In glasu-adinc al stranei I Voi mesteca legenda cea vechie a Satanei. I 0, Satan! geniu mindru ~i

62

etern, al desperarii, I Cu geamatul tau aspru ca murmurele marii ... I Pricep acum zimbirea ta trista, vorb-amara : I «Ca tot ce in lume e vrednic ca sa piarL.» I Tu ai smuncit infernul ca sa-l arunci in stele, I Cu cirduri uri a~e te-ai 1naltat, rebele, I Ai scos din radacine marea s-o - mpro~ti in soare, I Ai vrut s-arunci in chaos sistemele solare.. . I ~tiai ca diutatea eterna-n ceruri trona, I ca. secole nat'inge cu spaima o-ncorona !" etc.) Un reviriment puternic al titanismului se constata in ultimii ani de creatie ai lui Eminescu. E vorba 'insa acum de 0 viziune noua asupra titanicului, mai lnalta ~i mai ad'inca, pe care o vom caracteriza mai tirziu. Revenind la lmparat ~i proletar, trebuie spus ca succesiunea cronologica stabilita i~i are importanta ei. Proletarul din 1870 este expresia unei atitudini titaniene careia nu i se gase~ te (considerind textul separat) nici un corectiv filozofic pesimist. Proletarul - privit ca un demon romantic ---a,'areseaza un rechizitoriu necrutator orinduirii b'izate pe explOatare (versurile : , ro 1 1 onn e:fCruda ~i nedreapta I Ce lumea o imparte in mizeri ~i bogati" figureaza ~i in aceasta prima forma) . E nel:ndoielnic faptul ca poetul avea cuno~ ­ tinta de marxism. Critica st m ~~ a s1ste6~

melor legislative ca forme ale opresiunii, critica religiei, a proprietatii etc. amintesc de principalele idei ale M,.av.if6JE!Jui Parti du!ui Comunist. Proletarul eminescian vede insa singura solutie intr-o intoarcere la comuna primitiva : ,Atunci va veti lntoarce Ia vremileaurite, I Ce mitele albastre ni le ~optesc ades" ... sau ,Intoarceti-va iara?i de uncle voi plecarati, I Intoarceti-va iara~i la al naturei sin. I Cunoa~teti dar odata ca lung va in~e­ larati, I Ca secoli cu minciune dureril e purtarati, I Pe dnd in~elatorii duceau un trai divin". (A~a se incheie manuscrisul Proletarului.) Cu unele modificari in discursul proletarului, a doua versiune, Umbre pe pinza vTemii, adauga poemului fragm entul despre Cezar (,Pe malurile Senei in faeton de gala" etc.) ~i pe eel infati~ind revolutia comunarzilor (,Parisul arde-n val uri" ... etc.). Referirea directa la Comuna, cu care se incheie acest text, a disparut din forma definitiva : , Versallia invinge !. .. $i flamura cea ro~a I Filfiie tremurinda pe frinte baricade. I De aburii de singe ai barbarei parade I E umeda a zilei lumina crunta, ro~a. I V ersallia invinge, iara Com una cad e." l_mpulsul titanian, generator al poemului, e aici ,corectat" din doua unghiuri. Din acela al Cezarului, care : 64

Convins ca voi el este-n naltimea-i solitara Lipsita de iubire, cum ca prindpiul rau, Nedreptul ~i minciuna a! lumii poarta friu ; C-a lumei istorie ce-n veci se desfa~oara E fabula ciocanului ce cade pe ilau. (Cu mici diferen te. aceasta strofli a !recut ~i in versiunea tiparita.)

$i apoi, din unghiul istoriei, care pe atunci parea sa infirme nobilul ideal revolutionar al proletarului : , V ersallia invinge ! ", flamura cea ro~a ,cu umbra-i de dreptate" e silita sa se incline ... Textul definitiv da, prin finalul cunoscut, o extensie ~i o pondere mult mai mare simbolului Cezarului. Crescut dintr-un impuls initial titanic, poemul - e o antiteza reflectatv · ' $i proletar. Exista o simetrie a contrastelor mtre inceputul ~i sfir~itul acestui dramatic document al unei con~tiinte dilematice. Discursul proletarului, incendiar ~i iconoclast e lin de avm u 1 amc a marilor nazuinte revolu iointr cele mai nare. N e a 1v ....----::puternice explozii de lirism polemic din intregul romantism euro ean. Tonul inregistreaza un verhginos crescendo, ~vintele ca ata 0 duritate aproa e materiala. Foarte cunoscut, textul trebuie recital in gind, cu inflexiuni patetice ~i intr-un ritm precipitat, spre a-~i revela marile efecte inefabile, obtinute - pa65

radoxal ! - prin procedeele retorismului. InfUicararea miniei ~i a sperantei este inlocuilr, in final, cu solemnitatea rece a senhmentu w za=a~:Eici~i. care-1 stapme~te pe SliD o licul C~­ zar. ~otivuC titanic - cedeaz~C aTCi lo~I moti~­ vului vanitas vanitatum, tratat dintr-o perspectiva inalt filozofica. S-ar putea spune di ~~ul eminesci.~.m, C:._zarul e mai putin un zmperator ~i mai mult un cugetator, de o Iuciditare tragidi : . ,In v·eci acelea~i dor"'iiri mascate cU.-aHa haina I $i-n toata omenirea in veci acela~i om - I In multe forme-apare a vietii cruda taina, I Pe toti ea ii in~ala, la nime se distaina, I Dorinti nemarginite plantind intr-un atom. I I Cind ~tii di visuacesta cu moarte se sflr~e~te, I Ca-n urma-ti dimin toate astfel cum sint, de dregi I Oricit ai drege-n lume - atunci te obose~te I Eterna alergare ... ~-un gind te-ademene~te : <
a-

-·.:::-._

66

-

In lm arat _ i prole tar, titanul sint figuri antitetice. Adeseoii, insa, in poezia l!ffi:mesc iana ' se pr~ce o semnificativa > con amin are intre cele doua sim'boluri. Cre.:"' dem ca in aceasta imprejurare se poate identifica una dintre notele originale pe care le dobinde~te motivul titanic in lirica lui Eminescu. Nu aflam, in _Roezia sa ·numai o ex resie a j elanului titanic care se fringe, ci ~i o conte;;:. p_la ~nditi;i h; ice a tit~ului, ; aztrta de Ia altitudinea cugetarii. Faptul beneficiaza, esigur, ~i de o justific~e istoridi : reprezentind, cum se va vedea, un moment ulterior romantismului european, Eminescu incepe sa scrie intr-o perioada in care pesimismul fi lozofic cucere~te numero~i adepti. Spiritul vremii e putin favorabil atitudinilor titanice. Inclinat, prin structura, spre romantismul titanic, Eminescu este in aceea~i masura un artist de o exceptionala receptivitate ~i forta intelectuaHi, un ,modern". Orientarea sa, in planul ideilor, s re pesimismul scho enhauerian (explicabila prin atmosfera anilor de Shi'dentie vieneza ~i berlineza, ca ~i prin starea de spirit generala din Rominia in epoca incheirii ,monstruoasei coalitii"), poetul o --=--mod deconcepe adesea mai mult ca pe un ~~itidi fi ozofica a vietii, ect ca pe - aderarea

iea

67

! l I

sa la un sistem metafizic lnchis. Intr-un patrunzator eseu despre Scfiopenh.auer, Thomas Mann remarca in scrisul lui acel tip special de ironie corosiva care, probabil, e una din explicatiile succesului filozofiei "Vointei" in perioada de deziluzie de dupa 1848 : "Exista In unele pagini o pornire sarcastica pe care (Schopenhauer) o indreapta impotriva vietii, cu privirile sclipitoare ~i cu buzele strlnse, lmpletind-o cu citatii grece~ti ~i latine ; plin de mila ~i nemilos, el tintuie~te Ia stilpul infamiei mizeria lumii, redacteaza procesul-verbal, face socoteala ; de altfel, departe de a cople~i, cum ar fi de a~teptat din partea unei precizii ~i a unei puteri de expresie atit de intunecate, el, dimpotriva, prilejuie~te in astfel de cazuri o satisfactie ciudat de adinca, prin protestul spiritului, prin revolta umana care se revela in tremurul retinut al vocii. Aceasta satisfactie fiecare o incearca ; deoarece, dnd un asemenea om - in acela~i timp spirit care judeca ~i mare scriitor, vorbqte despre suferinta lumii in general, el vorbe~te ~i de suferinta ta ~i de-a mea, ~i triumfam cu totii simtindu-ne razbunati prin verbul lui maret." I t Les pages immortelles de SchofJenhauer, choisies et expliquees Par Thomas Mann, Ed. Correa, Paris, 1939.

68

·smul romantic a fost ades~ rareori lnsotit de o lu!i:flitru£__ <' rl lid a tit de acuta ca a mmescu, el a fost ra?eort dublat de o con~tiinta filozofi ca ~i ironica atit de inaWf. . ,., 0 alta directie originali'i - mai ales in poezia din ultima perioada - ar fi liricizarea si interiorizarea maxima a motivului titanic (tendinta care i~i afla expresia perfecta In 1-uceafarul, uncle acest motiv se implete~te semnificativ cu acela al geniului). 0 asemenea imprejurare ne indreptate~te sa vorbim, i'mpreuna cu D. Popovici, de sensibilitatea tilanica a lui Eminescu, chiar in afara momenfclor dnd tema propriu-zisa e abordata In versurile sale. Nu exista implicatii titanice, de pilda, In frecventa invocare a cosmicului ? Intuitia cosmogonica (atit de stralucit discutata de G. Calinescu in marea sa monografie eminesciana), fiorul genezei, vastele proiectii siderale creeaza fara lndoiala un spatiu titanic, precum ~i necesitatea marilor reconstituiri istorice, sau acea sete adinca de eternitate creeaza un timp dimensionat titanic. Considerind poezia eminesciana din punct de vedere cronologic, sfera de manifestare a ti tanicului devine cu timpul o sfera pur ideala, aceea a gindirii, care... "zau, nimic In lume schimba" (Eu nu cred nici in lehova, 1876).

-

69

Unul dintre momentele caracteristice pentru expresia co~fliciuJ.!.Ji )ntre .tit.anismul ~irii ~i con~tiinta filozofidi a zadarniciei 11 reprezill'tirStrisoau!o...l (aparuta in- Convorbi;i literare, 1 februarie 1881). Confruntat cu marile probleme ale universului, umilul ~i ,batrinul dascal cu a lui haina roasa-n coate" este, prin penetratia in adincuri a cugetarii lui, un adevarat titan, ... asemanator legendarului Atlas :

-·

Uscativ a~a cum este, glrbovit ~i de nimic, Universul fara margini e In degetul lui mic, · Caci sub frunte-i viitorul ~i trecutul se lncheaga, Noaptea-adlncli-a veciniciei el In sume o dezleaga ; Precum Atlas In vechime sprijinea cerul pe umar A~a el sprijina lumea ~i vecia lntr-un numar.

Cum subliniaza ~i G. Calinescu, in volumul V al Operei lui Mihai Eminescu, poetul mediteaza in Scrisoarea I asupra maretiei glndirii umane, integrlnd-o insa ,contradictiei fundamentale a universului: ; ,Dascalul sarac i~i umple urechea cu bumbac, pricinuindu-~i dar surditatea pentru lumea intinsa. El tine lumea intr-un numar, cum tine Atlas cerul pe umeri. Comparatia restabile~te puterea divina a calculului (~i prin urmare a omului) ~i expune in chipul eel mai vizibil contradictia fundamentala a universului : imensitatea ve~nica, dar inconscie, de· partea lunii, efermitatea mizera, dar intelectuala ~i deci mareata, jos". (Op. cit.,

t 1ec t n~ 1 1 ,1. dav d ~" -· ci putinta p. 148). Procesu1 .me ~ r ~ l"l"~ artici.E_ e la spectacolul cosmod as~ _ ;:; ~ ··cpp 3 ~t 11 : gonic, asemen1. unm" ft 1~

"1

Pe clnd luna straluce~te peste-a tomurilo~. bracuri, . l·pa"-1 poarta glndul lndarat cu mn de veacun, c1 • • f · t" L a-ncepu t, Pe dnd fiinta nu era, .mel .ne• lm a, Pe clnd totul era !ipsa de viata ~~ vomta, Cind nu se-ascundea nimica, de~i tot era as,cuns ... · A etc. Cind patruns de sme msu~l· od'I hnea eel nepatruns .

rn tr-o

Din perspectiva gindirii .ina~ta~e. ;rintre . . luminoase izvorind dzn znfznzt d", pre, rozun t .. zen u1 p lanetar e vazut, prin contrast (f !men. 1 ca un microcosm de insecte urmci, swna, ) Sensu! deprecierii etice este mu~ t e. . evident, . el provenind din dispretul titan~lm_ care pnve~te lumea terestra de Ia o alh~u.dme galac~ tica, nu numm. 'm sens fizic ' dar· ~~ mtelectual . Ia In lumea asta mare, noi copii ai lumii ~!ci , ... r pe pamm " A tul nostru mu~unoaie . . de A furn1c1 " i ; Facem Microscopice popoare, regi, o~tem ~~ ~~vatat_ . Ne succedem generatii ~i ne credem mmunatl ' Mu~ti de-o zi pe-o lume mica de se masura cu cotul etc.

Apoi, gindirea titanica i~i fulgera drum spre viitor, avind viziunea sfir~itului : In prezent cugetatoru1 nu-~1· opre~ te a sa minte . A' . . C1. -ntr-o c1"1pa" g1Andu-1 duce mii de veacun . . mamte ' Soarele ce azi e mindru el .il vede ~r:st ~· ro~. Curn se-neh 1"d e ca 0 rana pnntre non mtuneco~l ,

70 71

•·

Cum planctii toti in h Ei, din frinel I . ~- e~ta .~' s-azvirl rebeli in spat, e ummu ~~ a! soarel . lar catapeteasma I . . • Ui scapat1 ; . umu 1n adinc s • . Ca ~~ frunzele de t -au mnegnt, oamna toate stelele-au pierit etc. 0

•

0

•

0

Soarta cugetatorului (n . u numat cea din timpul vieft"t· . . ~ • CI ~I cea po t v) totala antiteza cu f f v s u~a este insa in or~a mareata • d" ·· pe care de altfel . . . • a gm tru sale, ntment n-o Ia In seamva, cact: v . Ce in lume-ai reviirsat 0 • Nu lumina Oboseala lob. · - ' Ci pacatele ~i vina I ' ' s a IC!Unea to t Intr-un mod fat I I ' a e re ele ce sint a e,;ate de 0 m• o d T oate micile m· ·· . ma e pamint · lzeru unu, suflet h. . ' M ult mai mult •. c mUit u vor atrage decit tot ce ai gindit. 0

·f

• ••

Titanismul anilor d f mari gesturi de Ie v merete, extravertit in revo ta invaiuit • t neguros, profetic ~i t , . In r-un aer • v ra~tc a trecut • f prmtr-un proces d . ~ ' , m tmp, 1 rea interioara a po:tuizt~ ectualizar~ .. Dezbate• d u UI s-a amphf t "I· zm marile categoru.. a Ie refl . . tea I ' uh 1deplinei maturitaf . . extet. n poezia transforma in G ~ eAmmesctene, Titanui se emu. cest pr I surprinde · oces -ar putea mat nuantat ~i · . analiza a Luceafarului. mat convmgator o

MOTIVUL .EPIGONILOR" $1 SEMNIFICATIA LUI

Procesul de interiorizare ~i intelectualizare :. titanismului in poezia eminesciana reflecta In chip original un moment literar european caracterizat prin ceea ce s-ar put.ea numi criza con~ tiintei romantice. Marile teme romantice ontinua sa circule, dar ele doblndesc - tn operele cele mai semnificative ale jumatatii a doua a veacului al XIX-lea - sensuri ~i implicatii noi. Ar fi, desigur, gre~it sa sustinem ca sursele ~i chiar structura intima a lirismului eminescian n-ar fi romantice. Dar nu-i oare la fel de gre~it ca, intr-un context european in care trebuie situat indiscutabil un poet de geniu cum este Eminescu, sa vorbim fara nuante de romantismul sau intr-o perioada dnd curentul romantic propriu-zis, cu toate prelungirile lui, s-a incheiat ? Aceia care au incercat sa cuprinda sintetic fenomenul, examinind situatia literara a diferitelor tari europene, au ajuns la concluzia ca intre 1850-1860 mi~73

....

ca rca romantica se sflr~ e~te peste tot 1• Marile valori ~i categorii ale sensibilitatii romantice nu dispar brusc - de fapt ele au preexistat momentului istoric de afirmare a acestui curent, ~i nici azi n-au disparut, pentru ca romantismul in sens estetic eo dimensiune temperamentala, tipologica - dar, o data cu imprejurarile sociale ~i morale noi, expresia lor artistica se modifica. Prin formatia lui culturala, Eminescu apartine unei perioade ulterioare romantismului, de~i inca puternic Iegata de acesta. Elucidarea analitica a unui atare aspect ni se pare de o deosebita importanta. De~ i , aparent, vom parasi pentru un timp firul principal al studiului - examinarea raportului di ntre simbolul titanului ~i acela al geniului - acest ocol ne va permite o intelegere mai adecvata a conditiilor in care se realizeaza ace a interiorizare lir· c intelectualizare a v

~--_...~:...;:.~-...= ldOef Luceafaru,l. Pentru a defini romantismul eminescian in ceea ce are el specific, pentru a determina masura in care marele poet romin reprezinta, intr-un sens superior, momentul de criza a con~tiintei romantice, v

1

"

, Cf. P aul ".on Tieghem, Le romantisme dans la litterature europeenne, pp. II9-120.

74

II<"

propunem Sa urmanm Semnificatiile uneia

d ,,11 rc gravele dezbateri care se desfa~oara in

11pna sa : dezbaterea in jurul roblemei_epi- . 1:unisrnului. Foarte cunoscuta, atit de populara incit one inc poate cita pe de rost versuri din ea s~u c hiar fragmente intregi, Epigonii este o poezte rare a fost mai putin cercetata cu instrumentele riguroase, nu atit ale filologului, cit ale istoricului literar. U n mai vechi didacticism ingust, simplist ~;i schematic (, voluptuos " schematic, am inorazni sa spunem) , a proiectat 0 umbra asupra poemului, redudnd semnificatia lui la douatrei idei elementare, repetate mecanic ~i devenite, in cele din urma, simple cli~ee. Pe de alta parte, critica , estetica" a negli j at sa~ a minimalizat insemnatatea Epigonilor, socohnd compunerea reprezentativa pentru faza, repede depa~ita, a creatiei de tinerete a lui Eminescu, importanta numai intrudt se pot identifica aici uncle tonuri ~i tipare stilistice pe care poetul le va perfectiona mai tirziu. N -au lipsit desigur aceia care sa atraga atentia asu ~ pra bogatiei de implicatii pe care le poate descifra o analiza atenta a poemului, situat in contextul nu numai al literaturii romine, dar ~i al traditiei literare universale. Epigonii: prezinta insa un mare interes ~i din alt punct 7&

de vedere ; sint prefigurate aici orientari pe care poetul le va relua ~i adinci mereu. De aceea, am considera conceptul eminescian de ~m~a pe 0 categorie mai larga, a carei definire este esenti ala pentru intelegerea personalitatii poetului. Problematica Epigonilor revine - cum vom vedea - in mai multe poeme ale lui Eminescu, pina prin anii 1878-79, depa~ind cu mult sfera unor preocupari de tinerete. Inainte de a lua in discutie conceptul eminescian de epigonism, se cuvine insa sa examinam mai indeaproape lumea de motive ~i de idei a Epigonilor. Aparuta in Convorbiri literare (15 august 1870), poezia se numara printre primele in care identificam timbrul specific e · scian. Epigonii e o satira nu rpsr a, pe alocuri, e accente sententios a:aactice, dar ~:...2~.1:!:--!:~~il.l..l:.a_~~w,...~,.._~ ucnrn

de mai tirziu lava fumegl'nda a imprecatiilor din Scrisori. Obiectul satirei il formeaza .gel1,eratia contem oranilor dezabuzati ai oetu ui, d~tigati de atitudinea unei cere ralitati reci ~i sterile. Pen..txu_a vesteji pe epis-oni, p ~;~etul evoca admirativ - printr-un procedeu de altfel clasic al genului - stralucitoarele generatii anterioare, ale intelectualilor patrioti animati de generoase avinturi. Ceea ce condamna Eminescu e, in fond, !ipsa unu~, 76

. 1 ll ll U i ideal de Viata Care Sa insufleteaSC~ lttrrarea artistica a tirn"pului sau, ~i dintre eel .IIi n~ i de acest ,mal du siecle" nu vse exclu~e 11iri pe sine: ,Ce e cugetarea s~cra? _Combr11arc maiestrita I Unor lucrur~ neexrste~t~ ; rarte trista ~i-ndlcita, I <::e mar mult o r~cr; frcaza eel ce vrea a descifra. I Ce e poeZia . f nger palid cu priviri curate, I Voluptos. joe cu icoane ~i cu glasuri tremurate, I Strar ~e purpura ~i aur peste t,arina . ~ea . ~rea. II Ramlneti clara cu bine, smte frn vrzwnare, I faceati valul sa dnte, puneati ste~ua sa zboare, I Ce creati o alta lume pe-asta l~n;e de noroi ; I Noi reducem tot la pravul a:r m noi miini in ruina, I Pro~ti ~i genii, mrc ~i ma~e sunet sufletul, lumina- I Toate-s praf.:. Lume~-i cum este ... ~i ca dinsa sintem noi .. . " . Eminescu a lamurit singur, intr-o scnsoar.e adresata lui Iacob Negruzzi, semnificatia Epzgonilor. Felul ~ pusa problema resorturilor adinci ale creatiei in acest document e de eel mai acut interes. ,Daca in Epigonii afirma poetul in scrisoarea expediata redactorului Convorbirilor literare din Viena, la 1716 1870 - veti vedea laude pentru poeti ca Boliac, Mure~an or Eliade, - acelea n~ sint pentru meritul intern a~ lucra~ilo~ lor, cr ~~­ mai pentru ca intr-adevar te mi~Ca acea naiVI-

c:

c:

77

!

ta e ~incera, necon9tiuta cu car ·au ei. Noi ee~ti mai noi cunoa~tem starea noastra, sintern trezi de suflarea secolului - ~i de-aceea avem atita causa de-a ne descuraja. (...) Poate ca Epigonii sa fie rau scrisa. Ideea fundamentala e comparatiunea dintre lucrarea increzuta ~i naiva a predecesorilor no~tri ~i lucrarea noastra trezita, dar rece. Prin operele Jiricilor romini tineri se manifesta acel aer bolnav de$i dulce, pe care germanii o numesc Weltsclzmerz. A~a Nicoleanu, a$a Scheliti, a~a Matilda Cugler. E oarecum con$tiinta adevarului trist ~i sceptic, invins de catre co1orile . ~i formele frumoase - e ruptura dintre lumea bulgarului ~i lumea ideii. Predecesorii no~tri credeau in ceea ce scriau, cum Shakespeare credea in fantasmele sale ; indata insa ce eon$tiinta vine ca imaginile nu sint decit un joe, atuneia dupa parerea mea se na~te neincrederea sceptica in propriile sale ereatiuni. Comparatiunea din poezia mea cade in defavorul generatiei noi, $i ered cu drept." E relevat aici, a~~dar, eontrastul intre ,naivitatea sineera, necon$tiuta", increderea , naiva ", sentimentul unei misiuni superioare (ehiar daca lucdirile ie~ite dintr-o astfel de eoneeptie sint de , un merit intern" mai scazut) ~i eunoa$tere, luciditatea ,rece", , con~tiinta ... ca imaginile nu sint decit un joe", , neincrederea sceptica" , ca78

, .tctcristice generatiei ,epigonilor" . Subliniem hp lul ca Eminescu discutv · · Febi~nm de t's letica, plasm u-se intr-o ers udL.eticii. Actu ar me sa a1 fl. acea unitate, acea nrganicitate adinca pe care n-o poate asigur~ dcdt adeziunea pasionata la un sistem de valo,:i, c redinta ferma intr-un ideal, chiar daca 111ijloace e expres1e1 smt ma1 stingace, mai naive. Emmescu sta i e~te - o antiteza roman! ica ~e ingenuitate $i cori~tiinta, 1nm spQJlla; i 1', sentiment ~i -gind.ir e, nu straina, poate, de pretmrea a cordata de un Herder geniului natural. Poetul vede - ca ~i alti romantici - relele ~i mistificarile produse de exercitarea unilaterala a ratiunii. In fapt, insa, ei nu condamna atit gindirea ea atare, cit inclinarea ei catre relativizarea valorilor, conseeintele unei atitudini intelectuale seeptice. Cultura Europei burgheze din cea de-a doua jumat?.te a veacului al XIX-lea sta sub semnul unei relativizari a valorilor ~i, in acela~i timp, al unei separari ~i specializari a valorilor ; principiul arta pentru arHi e una din urmari. Eminescu se delimiteaza semnificativ de o asemenea coneeptie. Pentru el - ca ~i pentru alti mari scriitori din acea vreme - o arta eu functie pur estetica e semnul unei degradari, al devitalizarii ~i sterilitatii. Poate fi relevata pe aceasta linie de preocupari o 79

j

postuma din 18 73, Dumnezeu ~i om, cu variante datlnd Inca din 1869-70 (ceea ce atesta continuitatea reflectiei pe tema Epigonilor de-a lungul mai multor ani). E vorba de reprezentarea iconografica a na~terii lui Crist, cu acea stlngacie a artei primitive, lnsa sincera, plina de putere de convingere : Cartii veehi roase de molii eu pare~ii afuma~i. l-am desehis unsele pagini, eu-a lor litere batrine Strimbe ea gindirea oarba unor seeole straine, ' Triste ea aerul bolnav de sub murii afunda~i. Dar pe pagina din urma, In trasuri greoaie, seei, Te-am vazut nascind In paie, fa~a mica ~i urlta, Tu, Christoase,-o ieroglifa stai eu fruntea amarita Tu, Mario, stai taeuta, ~eapana eu oehii reei. ' Era vremi aeelea, Doamne, cind gravura grosolana Ajuta numai a! mintii zbor de foe eutezator ... Pe cind mina-ncii eopila pe-oehiul sint ~i arzator Nu putea sa-l inteleaga, sa-l imite in ieoana. lnsa sufletul eel vergin te gindea in nopti senine, Te vedea rizlnd prin laerimi, eu zimbirea ta de Inger. Llnga tine-ngenuneheata, muma ta stetea-n uimire, Ridicind frumoasa, sinta, ciitre eer a sale mine.

Fata de imaginea simpla a vechiului gravor, · artistul modern il reprezinta pe Crist lntr-o postura fastuoasa, "regala", pictlndu-1 cu o ,mina /ina", cu multa abilitate tehnica, dar fara acoperire sentimentala, de vreme ce are ,inima de~arta" de orice ideal :

Azi artistul te eoneepe ea pe-un rege-n tronul sau, Dara inima-i de~arta mlna-i fina n-o urmeaza ... De a veacului suflare a lui inima e treaza Si In ochiul lui euminte tu e~ti om - nu Dumnezeu. Azi glndirea se aprinde ca ~i focul eel de paie Ieri ai fost credinta simpla - insa sincera, adinca, Imparat fu~i Omenirei, crezu-n tine era stinca ... Azi pe plnza te arunca, ori in marmura te taie.

Eminescu n-a fost niciodata un poet al religiosului, ~i versurile citate nu exprima dedt o antiteza simbolica, a carei semnificatie e de ordin mai general. Poezia apartine in mod evident directiei de cugetare asupra artei inaugurata cu Epigonii. 0 expresie ca ,inima... treaza" ,de a veacului suflare" trimite gindul la textul scrisorii adresate lui Negruzzi (, sintern trezi de suflarea secolului "), dar din colo de astfel de apropieri exterioare, inrudirea celor doua poezii nu poate fi pusa la indoiala, caci semnificatiile ~i atitudinile fundamentale se inscriu evident lntr-o sfera comuna de preocupari. Comentind Epigonii ~i postuma citata (sub titlul Crist, cu care aparea In editiile mai vechi). D. Popovici ajungea sa-l considere pe Eminescu un reprezentant al curentului european prerafaelit, fire~te, fara inrudiri directe cu fenomenul cultural englez (Cursu} Poezia lui Mihai Eminescu, 1948). D. Popovici In-

80 81

ceardi sa urmareasca, in implicatiile lor mai adinci, ideile literare ale poetului, spri j inindu-se pe largi referinte culturale ~i ajungind, de multe ori, la concluzii revelatoare, solid argumentate. Ne vine totu~i greu sa subscriem la ipoteza despre prerafaelitismullui Eminescu, chiar daca ar fi vorba de o orientare exclusiv programatica, a~a cum tine sa precizeze D. Popovici. Pina la un punct, istoricul literar are dreptate, caci Eminescu din Epigonii ~i din alte poezii inrudite ca tema reprezinta, intr-adevar., un moment insemnat in caanif reactiei ahtide~d~te pe p an ropean. Prerafaelitismul e 'i nsa o octrina cu care marele poet romin nu are aproape nimic comun 1• Daca t Atitudinea poetului - spune D. Popovici discutind" Epigonii - se degaja a~adar cu toata clarita tea : el are in vedere literatura preocupata indeosebi de cultul formelor literatura care, in Europa, daduse na~­ tere unui cure~t estetizant... Condamnind poezia decadenta, admirind literatura plina de sinceritate ~i incredere a inainta~ilor Eminescu devine un reprezentant tipic a! gindirii pre'rafaelite in cultura romina. Evident, nu voi sustine derivarea lui directa din ~coala engleza a lui Rosetti ~i Morris ; prin atitudinea lui insa, poetul romin se fixeaza in ceea ce s-ar putea numi reactiunea europeana prerafaelita, in cuprinsul careia el detine unul din locurile importante, atit prin taria verbului propriu, cit ~i prin curentul pe care il creeaza. Pentru ca, fapt pe care ~tiinta romina il ignoreaza cu desavir~ire, Eminescu creeaza intr-adevar in literatura romina un curent prerafaelit, a carui actiune este mai mult de natura programatica. Prin Vlahuta, din care amintesc poezia Unde ni sint visatorii, el se prelunge~te pina in timpuri apropiate de noi." (Op. cit., pp. 213-214 .)

82

Jl'"' uncle din indrumarile sale teoretice (in l'·" ic J oh n Ruskin - a carui glndire prezinta "" :tnume paralelism cu aceea a ~colii lui I l ,tllk Gabriel Rosetti, mai ales William Morris, devenit mai tirziu socialist), prerafae1t1 is11ml incearca o eticizare a esteticUl · c · l.lc len d curentului ramine utopist, deoarece 1• n'omzeaza solutionarea conflictelor s.o.ci,j;l.le Ji' i11 educatia estetidi, printr-o ina ta.te..spiri'"· d ~ realizatli cu ajutorul frumosului, introd,, s...- in toate sferele vietii omene~ti. Astfel 1 .' i de~i cultiva o anume naivitate medieval a, simplitatea ~i stingacia gratioasa (in I or me de altfel savant stilizate) - prerafaeli1ismul e ~i el una din formele pe care le ia r mentul estetizant european din cea de a doua jumatate a secolului al XIX-lea. Nimic comun ins a intre artificiozitatea ~i simbolismul rnistic al artei prerafaelite ~i conceptia estetica a lui Eminescu. Reactia antidecadenta eminesciana sta sub semnul unui ideal romantic, ~i daca am insistat asupra acestui aspect am fa.cut-o spre a stabili mai precis cadrul in care se desfa~oara reflectiile marelui nostru poet asupra artei, respingind ispita unor interpretari, seducatoare in aparenta, dar in esenta false. Reluind, dupa aceasta digresiune, discutia asupra Epigonilor (in care se prefigureaza 83

atitea idei importante, dezvoltate ulterior in creatia eminesciana), se cuvine subliniat ~i faptul ca se formuleaza in aceasta poezie 0 co.Dceptie ,l!recisa despre rolul poetului. PredeceS':rfl -aam"i'tati, reprezeiltanti ai1riptelor pa~optiste in buna parte, ,convorbeau cu idealuri", erau ,si'nte fjrj yjzjonatt';"trecru ·,o alta lu~ pe-asta lume de noroi". Poetul trebuie sa fie , semnelor vremii profet". Revolutionarismul profetic, cu accente sociale ~i patriotice, constituie o coordonata insemnata in gindirea estetica a tinarului Eminescu. Poetul trebuie sa inalte un glas puternic prin care sa se exprime framintarile unanime, un patos colectiv. Verbul lui trebuie sa fie apt de a lovi ~i carboniza tot ceea ce inseamna rau, stagnare etc., trebuie sa fie, de asemenea, apt de a imbarbata ~i i'ndruma, indircat de o forta contagioasa. Dintre poetii generatiei mai vechi, tinarul Eminescu i~i alesese drept model pe Eliade, reprezentant al profetismului romantic descinzind in linie directa din Lamartine ~i Hugo. Marturia acestei admiratii o aflam in poezia La Heliade, publicata in 1867 in Familia. Intre ,lira vibrinda de iubire" ~i ,ceea care falnic imi dnta de marire"' poetul de 17 ani se pronunta fara ezitari in favoarea celei de a doua : ,Sublim e insa dntul dnd tipa ~i ia-n goana I Talazurile negre ce turba, se ras-

1oo.11n;;, I $i spumega ca furii ~i urla-ngrozi'"1 I Astfel iti e dntarea, batrine Heliade, I C :11 111 curge profetia unei leremiade, I Cum se 1,11," 11n -un vifor zburind din nor in nor. I Rull· l 11 1 - a~ la Erato sa dnt ca Tine, barde, I De 111 1 In viata-mi toata, dar dntecu-mi de IIIOarte, I Sa fie ca Blestemu-ti ... sa-l dnt, apoi '' " 1110[. " 1\ ces t omagiu nu e unul conventional, cum ·•<· mai scrisesera ~i se mai scriau in acea epoca pc·ntru a saluta meritele unui maestru. Eminescu " vca sa revina de altfel asupra figurii profeti' ctfui Eliade, in afara de cunoscuta strofa din l·." fJ i gonii, intr-o poezie nepublicata in timpul victii, scrisa cu prilejul mortii autorului Bibilicelor (La moartea lui Heliade, aprilie 1872, <"cl. P erpessicius, I, p. 261). Aici Eliade e infa( i~at, in imagini hiperbolice, ca un , Vulcan pu1t: rnic care cutremur in el poarta", ca un fel de mintuitor inspirat, cu , idei c-ale lui ( :rist" etc. 1 1 Jn fond Eminescu adera mai mult Ia idealul artistic rep rezentat 'de Eliade decit Ia exprc;sia poetidi prop.riuzisa a acestuia. Inca din 1870 (Scnsoarea de Ia V1ena ciitre Jacob Negruzzi), autorul Epigonilor marturisea cii laudele aduse intre altii ~i lui Eliade "nu sint pentru meri tul intern al lucrarilor lor" . Mai tirziu, in articolul Monumente, din Curierul de la$i (11 martie 1877), publicat in editia lui I. Scurtu (Scrieri politice $i literare, 1905), Eminescu, recunoscind mer itele tinarului Eliade, formuleaza in legatura cu activitatea de dupa

84

85

Trebuie consemnat faptul ca tinarul poet, consecvent crezului sau, cultiva blestemul profetic, s~J nzz contPti in versuri deO""'Vioienta dezlan tu it ~ , sei!i<>e mea ·, dar tiplhite in Familia abia in 1869 (31 ianuarie I 11 februarie) : ,La voi cobor acuma, voi suflete-amagite, I ~i ca sa va ard fierea, o, spirite-ametite, / Blestemul il invoc ; I Blestemul mizantropic cu vinata lui gheara, I Ca sa va scriu pe frunte, ca vita ce se-nfiara, I Cu fierul ars in foe " etc. Daca in versurile sale de rnaturitate atitudin rofetid e in general p lirasita, impulsurile distructive alimentate a inc~put dint;,_un astfel de crez poetic se yor adim:i, ~i ge~lele Scri wri J.rebuie totu~i considerate, pri~ indignarea l01~ superlativa, In con_tinuitg1845 a scriitorului aprecieri foarte severe (, Cam de pe la anul 1845 lncepe lnsa In mintea scriitorului bucure~tean o suficientii nemaipomenita ~i o deciidere intelectuaHi cu atlt mai primejdioasa, cu cit Eliade era privit In vremea lui ca un fel de oracol ") . lntr-un articol din Timpul (11 aug. 1879) , reprodus In editia I. Cretu (OfJera fJoliticii) sub titlul C. A . Rosetti ~i comfJania, Eminescu II considera totu~i pe Eliade ca pe un reprezentant al , generatiei trecute " .. . , care privea cu spaima propa~irea spoielii ~i feneantismului In tara ~i combatea prin pene otelite a unor adeva rati apostoli demoralizarea sistematica, cu care liberalismul cosmopolit, individualismul orb ... lncepuse a lmplea, ca buruiana cea rea, straturile lngrijite plna atunci ale unei sanatoase dezvoltari ".

86

f, ·' 11nui titanism profetic din care a fost conoar a ur ( ~o n ccptia romantica semnificatia • l11 patriotica a artei nu apartine doar anilor 1••• ncti i. 0 regasim, de-atltea ori, in articolele f'ltbli cate dupa 1877 in Timpul, inclt cu greu ,, .1r putea grupa, !ntr-un studiu ca acesta, toate •• •.trfuriile elocvente pentru o astfel de directie . ' J: lndirii estetice eminesciene. Nc vom multumi sa atragem aici atentia asu1'' ·' unui text ce ni se pare fundamental, atit f' cnlru definirea universului etic al lucrarii .t rfistice, cit ~i pentru atitudinea lui Eminescu l.t (a de revolutia de la 1848. E vorba de arti' olul aparut in Timpul din 24 noiembrie 1877, 111 litu lat Balcescu ~i urma~ii lui (v. M. Emill csc u : Opera politica, editata de I. Cretu, ( :ugetarea, vol. I). Arta lui Balcescu - spune f'Oetul - ,de~i e rezultatul unei indelungate ~ · amanuntite munci, totu~i munca nu se haga nicaieri in sama, preq.Im in icoanele mae~ trilor mari nu se vede amestecul amanuntit de vapsele ~i desenul ingrijit linie cu linie". Balcescu, inspiratul istoric al vremu lui Mihai Viteazul, realizeaza in scrierea sa capitala o adinca organicitate, asemanatoare cu aceea pe care 0 identifidim la , scriitorii din vechime". A~a cum Shakespeare (in _scrisoarea adresata lui I. Ne87

gruzzi ~i citata mai sus) credea in plasmuirile sale, a~a i~i vede ~i Balcescu ,pe eroii sai aievea ~i-i aude vorbind ... " 0 astfel de perspectiva e aceea a entuziasmului, a caldurii participative, capabila sa insufleteasca totul. Dar iata ce scrie Eminescu : ,,.Q neobicinuita caldura su_fleteasca, raspindita asupra scrierii intregi, topqte nenumaratele nuante intr-un singur intreg, ~i asemenea scriitorilor din ~hime, el ii vede pe eroii sai aiev~i-i aude vorbind dupa cum le dicteaza caracterul ~i-i ajunge mintea, indt toata descrierea persoanelor ~i intimplarilor e dramatica, fara ca autorul sa-~i fi ingaduit a intrebuinta undeva isvodiri proprii ca poetii". Balcescu, arata Eminescu mai departe, are in scrisul lui un entuziasm care ,ne incalze~te, caci este sincer, adevarat, energic, s-arata cu acea ne~ovaire de care ne minunam In caracterele antichitatii". In acela~i articol, poetul insista asupra tradarii ~i degradarii ideilor pa~optismului de catre urma~ii lui Balcescu. Cei care reprezinta acele idei (adica liberalii) , nu mai sint patrun~i ~i se slujesc numai de dinsele ca de o plrghie pentru ajungerea unor interese mici" . Daca Balcescu ar mai trai, spune Eminescu, ,el s-ar spaiminta vazind cum a fost sa se realizeze pe pamintul nostru libertate ~i lumina. El ar vedea parlamente de papu~i neroade, universitati la care unii profesori nu ~tiu 88

scrie o fraza cored, gazetari cu patru clase jllllllare, cu un cuvint, oameni cari vazind ca 11 .111 incotro de lipsa lor de idei, fabrica vorbe •••111 rt, risipind vechea zidire a limbii romillqli, pentru a parea ca tot zic ceva, pentru a 1111ula o cultura care n-o au ~i o pricepere pe I . I rc natura n-a voit sa le-o deie." Dupa cum •w ~ti e, critica liberalismului ~i a politicianisnlldui corupt este, in publicistica eminesciana, unilaterala, ea impletindu-se cu propunerea un or solutii sociale conservat9a ~-utopice­ l'rin vehementa verbului, prin patosul etic, o lnma parte din opera ziaristica a lui Eminescu d cp a~e~te insa caracterul ingust, spiritul polemicii conservatoare, rididndu-se la nivelul unei dezbateri mai largi asupra destinului social al poporului romin. In Epigonii Eminescu stabilise, referindu-se Ia exemple culese din poezia romina, o distinctie tipologidi ~i istoridi (dar cu implicatii adinci in planul valorilor) ; pe de o parte, poetii trecutului, admirati pentru ,spusa" lor , sinta ~i frumoasa", pentru vizion~rismul lor, pentru credinta lor sincera ; pe de alta parte, poetii prezentului - ,Simtiri reci, harfe zdrobite", ,inimi batrine, urlte" - stigmatizati pentru !ipsa lor de credinta (,noi nu credem in nimic ! "), Epigonii este fara ind · v ti~ dar cu o parhcu antate distinctjva impo:1111 1

89

tanta : sarcasmul e incarcat aici de un dramatism interior, tonul os~ileaza permanent intre inflexiunile ironiei ~i ale pateticului. Conclitia epigonica (urmarita de Eminescu in dteva dintre determinarile ei filozofice ~i etice) implica in primul rind atitudinea esimismului lipsit de i

perspe~tiva . . . Once I sal este ruma t. Ce1 contammati de morbul spiritual al epigonismului au o , privire scrutatoare ce nimica nu viseaza " ~i au a juns I a convingerea ca " 0 conventie e totul ; ce-i azi drept, miine-i minciuna ". Existenta le a pare - cu reminiscente schopenhaueriene - ca un circuit etern ~i inchis, fara finalitate: , «Moartea suecede vietii, viata succede la moarte». I Alt sens n-are lumea asta, n-are alt scop, alta soarte." Lumea fenomenal a e iluzorie, subiectiva, caci , Oamenii din to ate cele fac icoana ~i simbol ; 1 Numesc sint, frumos ~i bine ce nimic nu insemneaza ". Epigonii au con~tiinta inutilit v ..

u~e.

Problematica Epigonilor revine in numeroase poezii scrise ulterior de Eminescu. Ne-am referit la Dumnezeu ~i om (1873). 0 analiza atenta merita pe aceea~i linie Icoana ~i privaz (1876). Nedesavir~ita, compunerea se constituie dintr-o interesanta suprapunere de motive ~i modalitati eminesciene : accentele de meditatie 90

f

1 1 o~ 1

, , sc lmpletesc cu cele satirice, ela~u.rile 1111 d
91

Poetul se situea;~;a insa repede in zone mai inalte ale cugetarii. I~i pune problema geniului ~i , co~stata in el insu~i acea aspiratie, acea admca ,sete a formelor perfecte", dar i~i da seama in acela~i timp de neputinta sa fire hibrida" - de a lnfaptui pornirea spre desavir~ire : ,Si eu simt acest farmec ~i-n sufletu-mi admir, I Cum admira cu ochii cei mari odat' Shakespeare. I Si eu, eu sint copilul nefericitei secte, I Cuprins de-adinca sete a formelor perfecte ; I Dar unde este dinsul cu geniu-i de foe I Si eu, fire hibrida - copil far' de noroc." Temeiurile adinci ale unei atari stari de lucruri trebuie cautate in faptul ca poetii moderni nu mai au un sentiment direct al realului (,Din mii de mii de vorbe consista-a noastra lume") ~i deci nu mai pot avea forta plenara, armonioasa a geniului natural, inzestrat cu spontaneitate participativa ~i crelnd sub semnul entuziasmului. In contrast cu un Dante, Shakespeare, Calidasa, On1cr, poetii moderni sint Iivre~ti ~i excesiv de cerebrali (,Noi abuzam sarmanii de mina-ne de crieri") . E !impede ca dezbaterea din Epigonii a fost aci dezvoltata prin raportari mai vaste, care confirma ipoteza ca E_minescu a avut in vedere distinctia intre ~

n~ c~ e:~

a unui por,WWenhJI a~~e

r 92

"-----

'l"l"l.•ucilate. 1 Implicatiile cu care imbogat~ ~ fl l •: n~cu astfel de idei sint semnificative I" "'' 11 momentul istoric in care are loc aceasta .!1 , f,,tf -rc asupra creatiei : , Sintem ca flori f111 f1i lc, citim in colbul - ~colii I Pe carti cu file ''"'W, cc roase sint de molii. I Astfel cu me~te­ ~ "l : nri in minte-ne - un pir- I am vrea sa ,,,.,.i rodii sau flori de trandafir. I In capetele tw .ts fr c de semne-s multe sume, I Din mii de 11111 de vorbe consista-a noastra lume ... II Nu-i · " , . • t alta lume, a geniului rod, I Careia lumea 1 Nu ni se pare lipsit de interes faptul di receptarea Shakespeare de ditre tlnarul Eminescu sta sub'" 11111Ul viziunii herderiene. Filozoful german, care a " vnl o a tit de bogata contributie In dezvoltarea folclo11Nmului romantic, fusese poate primul care insistase .11111pra implicatiilor poporane ale operei shakespeariene, , onside rata ca o emanatie a geniului nordic. lntr-un '"anuscris, datat Ia Scurtu 1870-71 , Eminescu se rxpri ma astfel : .Flori mirositoare, lnsa sclbatece ca fl orile din cununa nebunului Rege Lear. Oare amestecul rt· pare Hira lnteles a florilor selbatece ce se strecoara prin pletele batrinului rege nu slnt metafore vii a rrcierilor sai, in cari imaginile, fl orile glndirei s-amestccau selbatece ~i fara lnteles. $i dta profunditate In acele glndiri, ~i cit miros In aceste flori. Astfel slnt ~ i flori le selbatece dntecele poporale. Pe dmpiile lor a cules Shakespeare ~i orice poet national - pe al te cimpii lnsa a cules poetii aceia cari vorbesc de rai ~i iad, de ingeri ~i demoni, de stelele cerului ~i de· margaritarele din fundul marei . Shakespeare a vorbit de om - de om cum e. Betivul sau e betiv, eroul sau crou, nebunul sau nebun, scepticul sau sceptic ~i fiecare· om e muruit din gros cu coloarea caracterului sau, caci Poporul concepe cum vede ~i Shakespeare a fos t al poporului sau prin escelinta." 1111

93-

noastdi e numai un izvod ... l Frumoasa, ea cuprinde pamint, ocean, cer I In ochi la Calidasa, pe buza lui Orner ? I 0, salahori ai penei, cu rime ~i descrieri, I Noi abuzam sarmanii de mlna-ne de crieri ... " Aceste patetice dileme se desfa~oara insa intr-un climat social. Ironia poetului se obiectivizeaza cind el constata ca intre , ofiterul tanto~ cu spada subsuoara" ~i poetul , ginga~", ,timid "' , nauc " etc. alegerea femeii trebuie sa cada, neaparat, asupra celui dintli. $i la un moment dat chiar i~i indeamna sarcastic iubita : , Fugi, fugi ! Ce te a~teapta cu mine intr-un veac, I In care poezie ~i versuri slnt un fleac " etc. Caci, dupa cum concluzia Cugetarilor sarmanului Dionis era, In tonul ironiei romantice, , Poezie-saracie" , ~i de asta data poetul e silit sa recunoasca lntr-o maniera similara : , Cu rime ~i cu strafe nu se-ncalze~te soba" ~i constatare banala, dar prea adevarata: , Nevoia este gheata ce-amoru-n graba-1 stinge". Spiritul dezbaterii din Epigonii 11 regasim ~i intr-o postuma semnificativa din 1879 (0, -ntelefJciune, ai aripi de ceara !). Poetul medtteaza asupra caracterului relativizator, destructiv al gindirii, care-1 face pe om sa ajunga la con~tiinta pesimista ca lumea e un "vis amar" ~i sa nu mai poata lntelege , a naturei sfinta limb a". 94

idealizarea virstei infantile, cu visele 1 1 " ' tuonioase, cu naivele dar a tit de nobilele 1 1 ' lT d inte. Gindirea ii a pare poetului ca o "" :.:i de lnstrainare, ca un obstacol de netrecut 11 1 , .; ; ularea , intregimii vietii", a , armoniei d 11 ln :i tinereti". Cu , aripi de ceara", intelep1 11111 <:a e o ~coala a neincrederii sceptice In ! .1(.1 ci totul e egal, nu exista ierarhii, pentru 1 . 1 o aparenta nu poate fi preferata alteia. Emi11 1·sr u percepe caracterul dilematic al gindirii .tl ,s f racte ~i intrebarile pe care ~i le pune In finalul poeziei 0,-ntelepciune, ai aripi de I ('(/TCt ! au un rasunet dramatic : , Sintem ple1 .1ti sub greul anatemii I De-a nu afla nimic in vccinic mers? I Sintem numai spre-a da viata problemei, I S-o dezlegam nu-i chip in univc rs ?" Nostalgia virstei candorilor e, de fapt , o nostalgic a lmplinirii in totalitate, pe care glndirea 0 face imposibila, pentru ca neaga impulsul prim de lncredere in frumos, In bine, in o~d evar. Initial, omul e inzestrat cu capacitatea de a aspira, de a visa creator ; gindirea e 1nsa fa ramitare a unitarului, sterilitate, con~tiinta a ncantului. ,In viata mea - un rai in asfin(ire - I Se scuturau flori albe de migdal ; I Un vis purtam in fiece gindire, I Cum lacul poarta-o stea pe orice val... I I ... I I In van cat lntregimea vietii mele I $i armonia dulcei tinereti : I Cu-a tale lumi, cu mii de mii de I ll .twi,

95

stele I 0 , cer, tu astazi cifre rna inveti ; I Putere oarba le-arunca pe ele, I Lipse~te viata acestei vieti ; I Ce-a fost frumos e azi numai parere - I Cind nu mai crezi, sa dnti mai ai putere ?" Adresindu-se gindirii, poetul o acuza ca a , stins ochiul G reciei antice" ~i a secat , bratul sculp torului grec" (antichitatea fiind pentru Eminescu simbolul comuniunii perfecte intre om ~i natura). Intelepciunea cu ,aripi de ceara" ii reteaza omului orice punte de comunicare cu marile ritmuri plenare ale firii . El devine nepasator fata de frumusetea ademenitoare a oceanului, care , ar vrea sa se ridice I Cu mii talazuri ce-nspumate tree" ' caci glasul gindirii , urechea noastra-o schimba : I P ierduta-i a naturii sfinta limb a ". Glndirea (in fond reflectia teoretica pesimista) ii apare poetului ca o fatal itate, dar ea nu izbute~te sa inabu~e, sa anihileze nostalgia armoniei, credinta in frumusetea idealului pierdut, ci, dimpotriva, constituie un aliment permanent pentru acestea. Eminescu este, cum am mai spus, un artist de o structura duala, in con~ tiinta caruia contrariile coexista. Analiza poeziei 0,-ntelepciune, ai aripi de ceara ! ne-a revelat, prin tensiunea ei fundamentala de idei (elogiu al spontanei tatii !ncrezatoare, in conformitate cu sensurile naturii, de: 96

" I'·'' k, ~ i luciditate critica pesimista, sfi~ie1.. 111 de miraje, de alta parte), o problematica ''"'d.tra cu aceea a Epigonilor ~i a altor poezii .1 , ., 1 11!ale pina acum. N otiunea de epigonism , tp.t lii la Eminescu o semnificatie care depa1 ·,. It' sfera artei ~i credem ca nu gre~im afir11111111 ca ea exprima ideea poetului despre ,spi1 t11d nou", despre sentimentul de viata ,moo! I 111", inconsistent ~i contradictoriu, sceptic ~i It .tgic. Cind vorbim de influenta lui Schopenlt.tucr, trebuie sa tinem seama ca. - intr-o ma'olll it de loc neglijabila (~i cu atit mai mult cu 1 11 aceasta imprejurare dezvaluie felul profund .d lui Eminescu) - ,spiritul nou", din a carui ·.lcra de influenta poetul insu~i nu se poate :.ttsll·age, e adeseori caracterizat prin idei schol• cnhaueriene. Ar fi oare exagerat sa descopcrim la pesimistul Eminescu germenii unei cri1ici etice chiar a _pesimismului? In orice caz, 1m anumit aspect al operei sale face posibila ; " astfel de ipoteza : refl ec{ia pesimista ii apare ~ , a trasatura a unei epoc·i de celebralitate seadi, inde partata de comuniunea cu natura, realzzata altadata. Ca temperament, Eminescu a avut lntotdeauna o inclinatie spontana spre contem- / plarea naturii, cu care adeseori dialogheaza ~ alit de firesc ~i de liber. Aceasta trasatura a . ramas prea puternica spre a fi acoperita cu totul rle aluviunile unei cugetari insistente asupra ni- / 97

,..

micniciei existentei ~i spre a nu intra uneori in contradictie (poetul poate nu era pe deplin con~tient de o asemenea imprejurare) cu inse~i fundamentele pesimismului filozofic. Revenind la motivul epigonismului in poezia eminesciana, observam ca el se infati~eaza sub forma unei antinomii... a unei ciocniri intre idealul romantic., ~i o 01jentare contrara care, din perspcctiva unei luciditati tragice, constata ca atingerea oricarui ideal e impo1 ibila. ln versurile scriSefntr-o perioada de creatie mai timpurie (Epigonii sau Durnnezeu ~i orn), antinomia e folosita in directia condamnarii artei est,etizante, decad _~ care abilitatea te mea m ocme~te acel entuzi'asrti sinter, ,n~on-: ~tiut"' acea caldura parhCipativa pe care poetul TCi
-

98

J'<':tre, Dante, Calidasa, Orner) ; raportat . la ·'' csta, artistul ,modern" apare ca purtatorul ·, f igmatelor celebritatii reci ~i sterile. In ull1111 a poezie analizata, problematica depa~e~te .t proape total cadrul dezbaterii estetice (se mai l.t cc aluzie doar la ,bratul sculptorului grec" , pl' care gindirea 11 ,seaca", apoi la imposibilif. tlca de a cinta ,cind nu mai crezi"). Reflectia ·:c des fa~oadi aici pe coordonate generale. Aderind explicit la marile valori romantice (<"rcdinta vizionara intr-un ideal moral ~i soc·ial, aspiratie spre totalitate, admiratie pentru gcniu ca expresie spontana a naturii ~i spiri1111 ui unui popor, profetism etc.), Eminescu i~i da totodata seama, cu un sentiment tragic, de faptul aceste valori sint, in societatea timp ului sau, lipsite de forta de iradiatie pe care .tu avut-o altadata. Contradictiile orinduirii hurgheze, in stadiul pe care-1 ating in a doua jumatate a secolului al XIX-lea, produc in con~ti inta multor intelectuali ~i arti~ti o stare de spirit pesimista. Fapt este ca, de~i elaborat 'in eel de-al doilea deceniu al veacului al X IX-lea (primul volum din Lurnea ca vointa ,1·i reprezentare apare in 1819), sistemul lui Schopenhauer cunoa~te o difuziune larga mai ales dupa moartea acestuia (1860). E o epodi de , deziluzie postrevolutionara" (Engels). Criza orlnduirii burgheze cuprinsese intreaga Eti-

ca

99

,..

ropa de dupa 1848, provodnd, intre altele, o mare deruta ideologica. Un sentiment, acut ~i foarte raspindit, al labilitatii valorilor i~i pune pecetea asupra psihologiei arti~tilor. Multi se deschid acum influentei idealismului pesimist al lui Schopenhauer. Nu e cazul de a intreprinde, In aceste pagini, un examen al vastei inriuriri exercitate de schopenhauerism in a doua jumatate a veacului al XIX-lea, asupra unor individualitati atlt de diverse ca Richard Vvagner, Gustave Flaubert, Eminescu etc., asupra simboli~tilor francezi (Jules Laforgue) ~i chiar asupra unor arti~ti care se formeaza la sfiqitul veacului al XIX-lea ~i inceputul celui de-al XX-lea (Thomas Mann). Atmosfera sociala si intelectuaUi din jurul lui 1870, nu numai in Rominia, ci ~i In alte tari europene, este foarte propice atitudinilor ,deceptioniste" , cum le numea Gherea. 1n Franta, de pilda, razboiul franco-prusac ~i infringerea Comunei din Paris genereaza un val de deziluzie pe ca re-1 ilustreaza literar generatia Flaubert, Goncourt, Renan etc. E o idee pe care-o formuleaza A. Thibaudet, adi.t!nd in continuare ca, in astfel de conditii, ,pesimismul lui Schopenhauer gase~te un teren pregatit. Epigonii acestei generatii, poeti parnasieni ~i romancieri naturali~ti, sint unanim ~i profund pesimi~ti. Zola incearca sa-i unneze lui Balzac cu o «epopee

'' "' '_is la a naturii umane»." (A. Thibaudet II /1 / (1//'C de la litterature /ranfaise de 1789 '' "' JO ttrs, Stock, 1936.) In Germania, pesimis'""' s cl~ openhauerian intra in literatura prin "' l(' lt- dmtre poemele dramatice ale lui Richard w .,_J'.~1 cr, care exercita o influenta consideI ''

a

' ,d,d a. , . <:h ia r

Hira raporturi directe cu filozofia lui . ·:.1 10penhau~r, literatura engleza cunoa~te dupa I ,, /0 una dmtre cele mai ad'i:nci viziuni pesi"" '.lc din intreaga ei evolutie: ne gindim la I hom as Hardy. (. :~~s ecintele sociale ale dezv
!00

,.

gic, ruinind mitul ,liberului arbitru", implica pentru unii reprezentanti ai intelectualitatii o filozofie sumbra, fatalista. Romanul naturalist, de pilda, sta sub semnul unui fatalism al ereditatii. $tiinta distruge rind pe rind iluziile religioase sau de orice alt fel cu care se putusera hrani , altadata, spiritele derutate sau anxioase ; face din ce in ce mai greu posibile compensatiile imaginative, evaziunile. Dintr-o perspectiva generala se poate constata prelungirea, ~i in aceasta perioada - mai cu seama in domeniul poeziei - a multor motive tinic romantice. Satanismu macabrul r.e.• ..Jo~ot" mantic aju~na in- simbolism. Temele ~ simbolur.rte ~inadapHirii co ·n~!t chrnte, luind adeseori form .P~xistice. _ _N. ·_dentificam oare o precisa sursa romantica in atitudinea de fronda airrara a a~a-.Ql.!!!!] tilor ,poeti damnati" ? Privite mai de aproape, in spirit analitic, aceste teme romantice prezinta insa unele modifidiri, au unele semnificatii noi pe care istoricul literar e dator sa le consemneze. Spuneam ca la Eminescu, In poeziile pe tema epigonismului", este reluata antinomia " '~ romantica tub's ingenuitatea spontana $t gmdire. considerata ca o facultate sterila;-a~ _g_atoa e. ;;,. ln diferite forme, opozitia dintre con~tiinta, ratiune, pe de o parte, ~i viata (ca stare pri-

sa

102

diala, capabila sa stabileasca raporturi inf~tdi v - magice cu lumea), pe de alta parte, o • • lit sfa lam la toti romanticii germani. Contratit
1 fntr-o substantiaHi carte, L e 1·omantisme allemand '' le reve, Cahiers du Sud, 1936, Albert Beguin discuta I' ' ,,iJJema sub numeroasele ei aspecte particulare.

103

,.

d iunea e care romanticii o lnlocuiau atlt , de u~or cu insp1ratia, visul 1 1a etc. cep 1 1 e1 teoretice schopenhaueriene (extrase mai ales din filozofia moral a, cum remarca pe buna dreptate Tudor Vianu in capitolul Eminescu ~i etica lui Schopenhauer din Poesia lui Eminescu, 1930) , poetul romin le integreaza unui alt context, unei sensibilitati particulare, dindu-le un sens nu o data diferit de acel original. Eroarea unora dintre comentatorii mai vechi ai poeziei eminesciene, atunci dnd ~i -au propus sa ia in discutie problema infh entei lui Schopenh auer, a constat mai ales In perspectiva limitata pe care au adoptat-o : ei s-au multumit sa identifice paralelismele ~i corespondentele uneori evidente, fara a tine seama de implicatiile specifice pe care le capata unele idci schopenhaueriene J'n opera marelui poet, de locul real pe care-1 ocup a ele in sinteza vie de tendinte intelectual-afectivc a ceea ce numim personalitatea eminesciana. Nu ne vom referi aici dedt la un aspect particular, totu~i nu lipsit de o semnificatie mai larga. E cert ca In vremea dnd scria Epigonii, Eminescu avea cuno~tinta de sistema lui Schopenhauer, cu care luase probabil un prim contact (prin vulgarizarea lui Scherzel, unul d intre profesorii gimnaziului din Cernauti) inca din 1866. Tinind seama de aceste imprejurari, 104

111 :.e pare interesant de consemnat di se pot "l cnlil'i ca in filozofia Epigonilor neindoielnice oil ~nle schopenhaueriene. Versul M oartea '" '' c ·de vte ii viata. succ~de !a moarte " - cu;" sttgereaza ghilimete e o os1 e e poet, 1••11 <' a fi chiar un citat din filozoful german, • ·" c a formulat adeseori ideea circuitului etern .d voi ntei de a trai, moartea fiind o simpla ' I ol pa. Tot schopenhaueriana e ~i afirmatia ca l111nca e li sita de orice finalitate, teoria ca toltd c iluzie (reprezentare su tectiva etc. Dispnant gladale a epigonilor, poetul ii opune Ins a, spre a o in j osi, atitudinea increzatoare ~i oplimista a scriitorilor din trecut - multi dintre ei luptatori in revolutia de la 1848 . . Mai pot !i reinviate idealurile lor atit de nol hdc? Emmescu este sceptic in aceasta privinf,a. 0 luciditate tragica - de esenta supe' ioa ra - i~ i pune pecetea ~i asupra gindirii sale. Ca dezbatere asupra artei, Epigonii reprezinta un drn-cele mai impresionante aocutnente ale cn2ei con*tiintei estefrce- romantice di!l intreaga literatura universaH:- lntr-un sens similar trebuie interpretate ~i celela!te poezii lliscutate - toate atestlnd importanta pe care a a tribuit-o marele poet problematicii nil or: re uata, m ung mn diferite, de-a lungul unei perioade de aproape zece ani. Cum s-a ·azut, analiza motivului Epigonilor poate fo-

105

\ _,

I

,.

dt ratiunea pe care romanticii o inlocuia!!.,.a tit , de' u~or cu inspiratia, visul i * a etc. cep 1 1 e1 teoretice schopenhaueriene (extrase mai ales din filozofia moraHi, cum remarca pe buna dreptate Tudor Vianu in capitolul Eminescu ~i etica lui Schopenhauer din Poesia lui Eminescu, 1930), poetul romin le integreaza unui alt context, unei sensibilitati particulare, dtndu-le un sens nu o data diferit de acel original. Eroarea unora dintre comentatorii mai vechi ai poeziei eminesciene, atunci cind ~i-au propus sa ia in discutie problema influentei lui Schopenhauer, a constat mai ales In perspectiva limitata pe care au adoptat-o : ei s-au multumit sa identifice paralelismele ~i corespondentele uneori evidente, fara a tine seama de implicatiile specifice pe care le capata unele idei schopenhaueriene 1n opera marelui poet, de locul real pe care-1 ocupa e1e in sinteza vie de tendinte intelectual-afectivc a ceca ce numim personalitatea eminesciana. Nu ne vom referi aici declt la un aspect particular, totu~i nu lipsit de o semnificatie mai larga. E cert di In vremea dnd scria Epigonii, Eminescu avea cuno~tinta de sistema lui Schopenhauer, cu care luase probabil un prim contact (prin vulgarizarea lui Scherzel, unul dintre profesorii gimnaziului din Cernauti) inca din 1866. Tinind seama cle aceste imprejurari, 104

ni se pare interesant de consemnat ca se pot iclentifica in filozofia Epigonilor ne!ndoielnice ac~nte schopenhaueriene. V ersul Moartea succedevie ii, viata. succ;Je !a moarte " - cum o sugereaza ghilimete e o os1 e e poet, pare a fi chiar un citat din filozoful german, care a formulat acleseori ideea circuitului etern al voi ntei de a trai, moartea fiind o simpla dapa. Tot schopenhaueriana e ~i afirmatia ca I umea e li sit de orice finalitate, teo ria ca totul e iluzie (reprezentare su tectiva etc. Disperarn ·glac1ale a epigonilor, poetul !i opune lnsa, spre a o !njosi, atitudinea increzatoare ~i optimista a scriitor ilor din trecut - multi dintre ei luptatori in revolutia de la 1848. Mai pot fi re!nviate iclealurile lor at!t de no-l b~le? Eminescu este sceptic in aceasta privmta. 0 luciditate tragica - de esenta superioa ra - t~i pune pecetea ~i asupra gindirii sale. Ca dezbatere asupra artei, Epigonii reprezinta un r dill cele mai impresionante aocu1-r!:ente a le cn2ei coneytiintci estetice romantice di!l !ntreaga literaturau niversala. Intr-un sens s-i~i lar trebuie interpretate ~i celelalte poezii d1scutate- toate atestind importanta pe care a atribuit-o mm·ele poet problematicii < u nilor: re uata, In ung mn diferite, de-a lungul unei perioade de aproape zece ani. Cum s-a vazut, analiza motivului Epigonilor poate fov

105

losi intr-o incercare de a incadra personalitafe~iFRiFH!sea in n1i~earea ~a romantism~i . Poetul romin nu e un simplu conti nuator al romap ftclttAA ~el lid e, ctrm au fir mat unii dintre istoricii literari din trecut, , un romantic tirziu"), ci_~e_E_:r:e~n_ti, cu__Qputere arIshca unica, un -rf1()'ffient distinct al istoriei lite{·aturii universale, ulterior romantismulm. Directiile in ca;e se dezvolta poezia in aceasta perioada sint multiple ~i contradictorii : in Franta, prin Baudelaire, romantismul d t;,.. tip satanic §T noctum pregate~ te teren\ 1l p entr u simbolism -~ in Anglia, curentul a~a-numitului , neonunantism" ia aspectul prerafaelitismului t fo rma de critica estetica a cap italismului ; in G,..$[maii1a-;-momentul discutat v e reprezen~at de Richard Wagner care u rmare~te reahzarea unei sinteze 1~oezie si muzj ~ impletind elemente romantice ~i elemente decadente, Infr-o fo rmuFa artistica menitll: slt exerci e - . fluenta europeana pina la · inceputul secolului al XX-lea. Judecat in acest context - aici schitat foarte sumar - Eminescu ilustr;:za in formele ei cele mai ex liirt'e - i totodafa mai' patehce 1 emele specifice epocii sale. E de remarcat faptul important ca, in Rominia (unde capitalismul era mai putin dezvolt~e­ dt in tame ocC1 enfafe- ~r uri""cle- dima~itele feudale erau mu l -mai ii~er9_1lse), traditia romanl06

_l_!;ca. u.n v fi.lon puternic ~i Pt:,9- ; ea ma1 tram1ca 1mplicati e roman tid .1 poeziei ~i , de fapt, a intregii opere eminescicne o constituie desigp.r idealul unei arte na(ionale, ca expresie a geniului poporului roc ~ ut1i1 ._D~rect sau indirect, o asemenea teildi nta ·/ pcrmanenta explica de ce - de~i traind inten~ ( criza euro eana a romantismului --: Eminescu - - en ' partizanuf unei con: 1. 1 c J·ii enerale des re arta ca -m m complex de valori estehce, e 1ce, soc1al5! ~i un ad versaraf , autonomiei esteticului". Cu a tit mai adinc ~i revelator e mesajul care-1 couJunica dramatica dezbatere interioara din Epigonii ~ i din celelalte poezii cu o sfera problematica asemanatoare. Analiza motivului Epigonilor - a carui tralare explicita in poezia eminesciana o consta1am in limitele unei perioade care incepe in 1870 Ia Viena ~i merge pina in 1879- poate a juta la intelegerea diferentiata a unora dintre orientarile specifice ultimilor ani de creatie ai poetului (1880-1883). S-a putut observa, desi gur, ca tema Epigonilor vine uneori in atingere r u una din temele a carei discutie intra direct In obiectul studiului nostru : aceea a geniului. Plna la un punct, viziunea eminesciana asupra g-cniului, a~a cum se exprima ea in poeziile cerrctate in acest capitol, se situeaza in continuitaI ica. r?rezenta

J.: rcs1s....:..

pc

107

tea teoriei romantice a geniului natural, opus tale~lui, care nu poate opera dedt cu mijloacele . c{inoa~terii rationale ~i caruia ii sint inaccesibife fulguratrlel~ revelatii .. ale intuitiei spo:rifane:-Tiupa Herder - principalul initiator, prin ideile sale estetice, al . Stu:m ~n~l Drang-ului - acest concept al gvem~lm c~pata: in Germania romantica, o larga Circulatie. $1 pentru Eminescu - dupa cum s-a vazut, In I coana ~i privaz, de pilda - , Dante sau Shakespeare, Orner sau Calidasa repr:zinta idealul romantic al geniului natural. Un Id:_al pe rar: insa nimeni, in lumea contemporana poetuhn, nu 1-ar mai putea atinge, din pricina necrutatoarei lumini livide, proiectata de gindirea asupra iluziei de~arte a vietii insa~i . . Apare insa la Eminescu, In 1:ar:e. sub mfluen•a lui Schopenhauer, 9i o alta vizmne as u~ ·1tea pra gemulm. Nu s on · .. de idea~i de inalta.~_Pirit~wla, ca reac~1 fata de_solicitarile medmhn soCI~l co.rupt, alcatu!esc notele princip
101)

•

L

•

•

;

tdisaturi noi. Capabil de a se elibera de vointa, de instinctul de conservare, geniul are, pe calea unei intuitii intelectuale, acces spre lu mea ideilo r universale platonice. Daca imaginea hercleri ana a geniului era dominata, in ultima instanta, de principiul sensibilitatii (entuziasm, capacitate participativa etc.), imaginea schopcnhaueriana insista mai mult asupra principi ului intelectual (sediul acelei forte intuitive de: care vorbe~te el este inteleclul), de unde .tcca universalitate ~i obiectivitate senina a lucrarii geniului etc. Mai ales in ul tima parte a activitatii sale, Eminescu pare a adera la o conccptie intr-o masura similara a geniului . .E nercsar sa subliniem numai zntr-o masuT?i, deoa rece adeseori s-a pus semnul identitatii intrc felu l cum e infati~a t geniul, de pilda in Lucea/e ntl, ~i teoria schopenhaueriana. Dar gcniul I;· Eminescu nu reprezinta stadiul. recomandat de fi lozoful german, al contem la iei ..l!.m.raxice, ci - acest lucru va reie~i limpe- e din .. ;;-pitOlcle urmatoare - 0 fo rma sublimati'L,a inadaptabilitatii titanice, cuiin sens critic pre( is. Ceea ce I-a atras ~ poet n1 "iiic't'fina lui Scl10penhauer asupra genit~lui - in conformit.tlc, de altfel , cu o linie evolutiva intima a I11Sa~ i creatiei sale - a fost acea capacjtaJ·e,..

ca

----------

cl ~~1~; ~ectuala! ~cea. putinta de a p~~ cl 10cow ac·c idental ~J particular, pe care 1 le - -· .

__..

109

atribuia metafizicianul Vointei. Pe aceasHi cale, Eminescu depa~e~te dilema epi onismului ~i descopera mare ta ru, a inaltelor perspective filozofice. Chiat ignorat ~i obscur intr-o societate meschina, gemalul astronom din Scrisoarea I ramine o figura sublima. Ajuns la matuma e, < mi~scu are deplina con~tiinta a valorii sale. E, acesta, un sentiment titanian. 0 intensa mindrie vibreaza, ca un arc incordat din care sageata e gata oridnd sa ti~neasca, ~ versurile ultimilor ani de creatie. Sa rearmnti~ Scrisoarea 11 (:,Daca port cu u~urinta ~i cu z1mbet a lor -~ra, I Laudele lor desigur m-ar mihni peste masura "), sa reamintim Luceafarul, Glossa, sau aparent sentimentala poezie Pe linga plopii fara sot (1883) , in care, cum remarca subtil lbraileanu 1 se exprima de fapt Hyperion :

/

Dlndu-mi din ochiul Hiu senin 0 raza dinadins, In calea timpilor ce vin 0 stea s-ar fi aprins ; Ai fi trait 1n veci de veci Si rlnduri de vieti, Cu ale tale brate reci Inmarmureai maret.

1 G. lbraileanu, Scriitori rom£ni ~i straini, Ed. Viata romlneasdi, 1926 (cap. Eminescu, «Pe Unga plopii fara

sot»). 110

?rgo.liul titanic devine o tdisatu v • v a liguni geni"ului· ra esentiala a~a cum ' fv · nescu in ultim.. ' . d ? m att~eaza' Emi11 am e creatie D v v poet traise cu acuitat . upa. ce tmarul • e, ca . un di C~-- - I cnz~ con~tuntei ro f. . u.r.wae e nismului, la 30 de rna~ t;e,~enhmentul e ~maturizari a~ntu deplinei depa~ita ~i inloc ~to t em~ este depa~ita. Este m a cu a tele · · . nante pentru ca d b t ' mat tmpresiO. ' ez a erea lor a 1 1 . mai mare altitudin . v re oc a o ~~ o puritate e poe~tca: unde aerul este de aproape pnmeJdioasa adaptati atmosferei din zone .. pentru cei mat JOase.

PARTICIPARE SAU ATARAXTE?

Problema raporturilor intre o timism i pesim~~ opera eminesciana a fo~t discu tata in numeroase rinduri, dar a examma toate opiniile - cu nuante atit de diverse - care au fost exprimate in aceasta privinta e o operatic nu numai fastidioasa, ci ~i steriHi, de vr~me ce s-a ajuns mai demult la o concluzie acceptata in linii generale de toata lumea : pe planul gindirii teoretice, atitudinea poetului este adeseori pesimista~ fn timp ce pe p an ~ental se constata o alternanta intre manifestarile jubilative ~i cei-;;- JePr-esive, fara -o predominanta exclusiva a unora sau altora. 0 caracterizare a pesimismului eminescian, cu stabilirea implicatiilor speci{ice ~i a limitelor sale, intra in chip firesc in obiectul studiului nostru, care, prin analiza simbolurilor titanului ~i geniului, incearca sa descopere clteva dintre directiile ~i dimensiunile etosului eminescian. Or, pesimismul se lnscrie in sfera atitudinilor intelectuale cu o pre
c~tiev etivdi. Dupa cum s-a vazut, etica titamana sta sub semnul unui intens sentiment al ~voltei, proiectat in mari gesturi destructive. Sufleh~l t~tanic e staplnit de puternice vibratii, ~e pasmm cu largi ecouri vuitoare, c,;a ale manlor cascade. Dar sufletul geniului ? Pe linia h:i ~ai~rescu, multi au vorbit de imperturbablla mdtferenta a figurii geniului eminescian de capacitatea lui de a contempla cu absolut~ obiectivitate spectacolul lumii. Cum motivul geniul_ui ocupa un loc important In creatia de matuntate a lui Eminescu, s-a putut ajunge uneori la afirmatia ca substanta insa~i a lirisrn_ului sau, exprimata deplin, ar implica atitudmea pasiviti:itii ataractice, In perfecta corespondenta cu idealul schopenhauerian. Dar - cum constatam ~i mai 1nainte - intre titanul eminescian ~i geniu (Hyperion) nu exista n_ ~o~uti~ _de c_o~tinuitate, ci, dimpotriva, 0 spe< .Ctca ~~ med1ta fu ziune.Jeninatatea geniului nu £.~j~din ap~tie §]__ diceala ci dintr-o :at blimare a impulsurilor de revolta titaniene. I )isc_utia acestei probleme face necesara, In < o J.lb~uarea celor spuse in capitolul anterior, n:Jcnrea la influenta schopenhaueriana, cu :·1ortul de a o circumscrie ~i de a o explica 111 contextul_ lntregii personalitati a poetului ; ck a determma, pe dt posibil, nuantele pe care lc capata idei.le pesi mismului filozofi c, functia 113

pe care-o 1ndepl in esc In opera eminesciana. Gici poezia lui Eminescu asociaza motive ~i teme literare care, adeseori, n-au nimic comun, ba chiar ar implica - pe un plan riguros conceptual - o contradictie a schopenhauerismului : astfel, titanisml!}, profetismul polemic (care, de pild a, ve$tejind c.orupt;;, prezentului, exalta In schimb frumusetea eroica. a trecutului) etc. ApoL_ ca poet al iubirii ~i naturii, Eminescu este dep arte ae VIZIUnea sum --ra-a filozofului , Vointei", care recomanda anihilarea instinctualului prin asceza, autoflagelare. G. C~.Iinescu, atunci dnd discuta filozofia teoretica ~i practica a poetului, remarca la un moment dat ca atitudinea fata de natura a lui Eminescu reprezinta punctul lui de despKrtir~ fata de conceptia scho enhaueriana. ..Pentru Eminescu, temperamentul de poet ~i om cu seve bogate, transcenderea naturii e un lucru greu de 1nfaptuit" ... ; el considera , bun ceea ce e conform naturii ~i rau ceea ce adultereaza natura", Hlurindu-~i un concept al , fericirii relati ve", al dlrei instrument sigur e instinctul, dorin ta de , relntoarcere la conditiile spetei" (Opem lui Mihai Eminescu, I , p. 107). Aspiratia eminesciana spre totalitate, spre cuprinderea integrala a realului - atitudine care se situeaza 1n continuitatea traditiei romantice - nu poate fi pusa nicicum In relatie cu 11-1

schopenhauerism ul ; cu atlt mai putin, draj o-ostea lui nedezmintita fata de patne ~ ~ valo-/ ~~ u: .popu ar, espre care avem atltea\ marturu gra1toare. Trebuie luat, apoi , in considerare marele filon al patetisniului social care strabate i:ntreaga poeZie emm soana, de la primele manifestari ale adolescentului de geniu ~i p1na la Scrisoarea III sau Doina. Chiar daca Scrisoarea Ill nu poate fi considerata o poema In linia titanica - pentru ca lipsesc proiectiile mitic-simbolice care sa permita identificarea acestui motiv - prin spiritul ei, prin tonul vehement polem ic din partea a doua, prin unele detalii semnificative, ea apartine evident unui ~t de structura ~ i_2ensib ilitate.__ti.::_ tanica. De altfel, marii satirici amari ai romantismului fusesera ~i ei poeti cu puternice resurse titaniene. Byron, Shelley, Hugo (cu
sint rostite de la o altitudine etidi a profetismului negativ, sJ'nt, in fond, ui§te blesteme ~· Cei ·care con damna nemernicia ~i putreziciunea .morala a parazitilor- eroulliric e colectiv - au, dintr-un exces de minie, ,fata... sceptic-rece" , cum spune poetul. Sane amintim ca. aceasta asoCiere de termeni - scepticism ~i raceala - exprima o trasatura esentiala a demonului eminescian : Si acum priviti cu spaima fata noastra sceptic-rece. Vii mirati, cum de minciuna astazi nu vi se mai trece ? C1nd vedem eli toti aceia care vorbe mari arundi Nurnai banul il vineaza ~i d~ti gul Hira mundi, Azi, dnd fraza lustruita nu nc poate in~ela , Astazi altii sint de vina, domnii mei, nu este a~a ? Prea v-ati aratat arama, sf1~iind aceasta tara, Prea facurati n eamul nostru de ru~ine ~i oca ra, Prea v-ati batut joe de limba, de sirabuni ~ i obicei, Ca sa nu sc-arate-odata cc s1ntcti - ni~te mi~ei ! Da, d~tigul fih·a mun di, iata singura pornire ; Virtutea? e-o n erozie ; Geniul ? o nefericire.

0 similara raceala demoniaca este caracteristidi ~i geniului - ca simbol poetic (Lureafarul). 0 raceala in care insa se poate identifica o dureroasa dialectica a sentimentelor ~i ideilor. 0 raceala care exprima, lnainte de toate, inflexibilitate, rigoare etidi, intr-o poezie a puritatii eroice ~i tragice. Se pune ]ntrebarea, a~adar, daca Eminescu a adoptat sau a vrut macar sa adopte in chip

consecvent, ca atitudine artistic~, aspiratia spre idealul ataraxiei, pe care II recomanCia Schopenhauer. Parerea noastra este di, prin intreaga structura a sensibilitatii sal~ prin tern- ~ peramentul sau deschis, receptiv (melancolia lui fiind un reflex al acestei receptivitati exceptionale, ~i nu o melancolie ,metafizidi") prin aderentele lui la viata colectiva a poporului - datatoare de forte ~i certitudini - Eminescu n-ar fi putut adera la o etica a pasivitatii, a contemplatiei indiferente. Ce sens trebuie atribuit aiunci unora dintre lnclemn urile explicite formulate de poet, de pilda, 1n celebra ~i aclmirabila Glossa? 0 analiza atenta va putea releva aici un substrat critic de o deosebita elocventa, exprimat printr-o ironie .Q_e id~, printr-o virulenta distilata In mari concepte, care nu caracterizeaza dtu~i de putin spiritul resemnarii stoice. Daca Glossa e rodul unei posturi contemplative a eului poet~e cuvine subliniat ca nu e vorba aici de 0 ~­ ..t.cr.J.ulli!tie apatica, ci de una profund ironi.c.ii. ~i critic..!L.urmarind smulge~~ilot:...d~ p chJ.puril~_Jllikrnicilo.r.. (pentru a pune in evidenta slabiciunea lor, jalnica nebunie a actiunii lor, dintr-o perspectiva inalt filozofica), 11rmarind ,demitizarea" unor mituri in~eHi­ loare. Poezia trebuie situata in contextul une1

11 6

117

largi tendintt: literare moderne, dezvoltata Inca din prima jumatate a secolului al XIX-lea, tendinta polemica In raport cu unele reprezentari conventionale transmise de epocile anterioare ~i concretizata, pe una din directiile ei importante, prin ceea ce s-a numit procesul de , dezeroizare " a eroicului. 0 ~Ii~-d~ d.ei incontestabil scho enhauet~B~ sint folosite de poet lntr-un sens demistificator. Se poate observa ca actul critic in Glossa - ca ~i in alte poezii satirice eminesciene - J~le~te adeseori obiective sociale (indicatie pretioasa asupra cauzelor reale ale pesimismului poetului) :

-

Privitor ca la tc atru Tu 1n lume sa te-nchipui : J oacc unul ~i pe patru Totusi tu g hi ci-vei chipu - i.

So art a geniului (caci despre el este vorba in Glossa) apare dinainte pecetluita intr-o lume ai direi actori principali slnt ,mi~eii " ~i ~ na.taraii" .

Nu spe ra cind vezi mi~eii La izb!nda faclnd punte, Te-or 1ntrece nataraii, De ai fi cu stea in frunte : Teama n-ai, cata-vor iadi~i Tntre dln~ii sa se plece, Nu te prinde lor tovadi ~ : Ce e val, ca valul trece. 118

~turile, preceptele morale se adreseaza

cum sugeram, ~ui inadaptat genial, unei fap~ ~ hyperionice, ale caret tdealuri sm condamnate sa ramlna fara ecou practic. Refuzul d~ a ~artici~a. la spectacolul lumii, atit de jaim e ~~ dAe nd1col I? acela.~i timp, nu-~i afla lememl m vreo la~1tate egoista, ci intr-o con,ftiin(a ;-inefiaen fez, con]ugatf. cu dorinta de ;.:. nu se murdari In atingere cu universala coruptie, care se !nfa~oara in iluzii ademenitoare, , mome~te" cu luciile ei ,mreje" : De te-ating, sa feri in laturi De hulesc, sa taci din g ura ;' Cc mai vrei cu -a tale sfaturi. Daca ~tii a lor masura · Zica toti ce vor sa zic~ Treaca-n lume cine-o t;ece Ca sa nu-ndrage~ti nimica, , Tu riimii la loale rece.

_!{ace~~ e de fapt un ,e,rotest al spiritului, o,. reactieA polemidt, ~i _nu o simpla abdicare. -' C.me nu mtelege aceasta nu a intuit niciodata dialectica tensiunilor interioare ale poeziei. ~sa trebuie integrata, pentru a fi interpre tata adecvat, ansamblului liricii emines~- Ea l~i va dezvalui atunci coordonate adlnci, greu de surprins la o analiza separata. Aspira oare Eminescu sa exprirne aici reco" 'andari etice obiective ~i de valabilitate um119

versala i' $i da ~i nu. lUspunsul la intrebarea pusa poate fi afirmativ in masura in care poetul indica temeiurile unei atitudini de repudiere fata de proasta intocmire a lumii. Glossa e animata de suflul unei revolte lucide, asociata insa - semn al aceleia~i structur i- duale de care am mai vorbit - unei viziuni fataliste. Pe de alta parte, poezia reprezinta un moment al dramaticei dezbatcri launtrice a insu~ i creatorului : un moment care trebuie incadrat intr-a succesiune. c~ monolog ink rior, Glossa p!:Qpune unele solutii_ etice subi~c_­ tive : un eroism al solitndin.ii : al izolarii ~n tare, aspiratia spre _JLuri.tat.e.__glaciaHi, realizata pri;-contempla'tia ironica: E acesta un aspect al valorii de autoconfesiune pe care o are orice mare poezie. Solutiile numite , subiective" nu incheie, in Glossa, marea dezbatere in care e angajata intreaga biografie artistica a lui Eminescu ; nu sint nici solutiile cele mai frecvente la care ajunge poetul. 1 1 Semnificatia critica a Glossei - cu atit mai convingator ilustrata cu cit e dedusa dintr-o privire in spirit comparatist asupra evolutiei motivului , lumea ca teatru" - a fost pusa in valoare de Tudor Vianu, intr-o pagina de o remarcabila densitate (Eminescu, in volumul Literatura zmiversala ~i literatura na(.ionalii, E.S.P.L.A., 1956) : ,Pentru privirile filo zofului deprins sa recuno ascli legilc eterne, viata poate aparea ca o comed ic ~i oamenii ca ni~te actori care repeta mereu acela~ i rol. Comparatia vietii cu teatrul ~ i a oamenilor

Ca ~i in cazul multor alte poezii eminesciene, cercetarea variantelor Glossei este revelatoare. Dupa cum a stabilit Perpessicius In editia monumentala (vol. III, Nate ,~i variante, cap. Glossa, pp. 83-112), elaborarea acestei poezii se intinde pe o perioada de opt am: 1874-1 882. Textul publicat de Maiorescu, in editia din 1883, nu e ultimul, ci dateaza din 1880. Compararea celor doua variante ce pot fi considerate, din punctul de vedere al perfectiunii artistice, la o egaUi inaliime - ne referim la Glo.ua din editia Maiocu actorii este un moliv provenit din antichitate, de !a Epictet ~i Marc-Aureliu, uncle 1-au gasit Shakespeare ~ i Calderon. E l revine ~i in Glossa lui Eminescu. D ar pe dnd In antichitate sau In Contra Reforma, comparati a era menita sa sprijine pietatea paglnului sau a cre~tinului supus armoniei prestabilite a lumii, In care fiecare are datoria sa se supuna rolului ce i-a fost lncred intat de logosul universal, aceea~i comparatie are Ia modernul Eminescu, atins de spiritul revoltei, scopul de a divulga comedia vietii ~i de a injosi pe acei care l~i asuma falnicia unor roluri In contrast inveselitor cu monotonia repetarii lor. Tirania care ne umple de spaima se degradeaza In ochii aceluia care o prive~te In felul accsta. De aci recomandatia poetului, inaltat la ataraxi c stoicli : «Nu spera ~i nu ai teama, I Ce e val ca valul trece ; I De te-ndeamna, de te cheama I T u ramli la toate rece». Aceas tii recomandare a ascultat-o rareori poetul lnsu~i ." Observat ii pe marginea Glossei a mai facut T . Vi anu, In afara cartii despre Poesia lui Eminescu, 1930, In studiul Din istoria unei teme poetice : lumea ca teatm, cuprins In volumul Studii de literat urii. universala ~i comparatii., Ed. Aca.demiei, 1963.

120 12 1

• rescu ~i la manuscrisul din 1882- e in masura sa nuanteze analiza in adlncime a acestei geniale poezii. Operatia propusa va scoate in relief, In afara comuniHitii motivului general, filozofic, dteva importante note diferentiale. F aceam mai lnainte observatia ca in Glossa, de toti cunoscuta, e.lJI poetic adopta o atitndi Jle..-_ cr" ; olemica, tinzlnd sa a. te . osnicia - dg.r $i vanitatea - oricar.ej stdidanii de.__a . obtiu..e marjrea 89Gi~fericirea iJuzorie a puterii, intr-o lu~sential nedreapta~ Comparatia celor doua variante e in masura sa lntareasca o asemenea afirmatie. Mai intii, trebuie sa avem in vedere faptul ca textul .,definitiv" al editiei Maiorescu (de fapt, cum am vazut, provizoriu de vreme ce Eminescu a revenit asupra lui) coincide, ca perioada de creatie, cu procesul de elaborare a Scrisorilor \ (1879-1881). Ceva din efervescenta satirica a marilor poeme se simte, firesc, ~ i In Glossa. Manuscrisul ulterior, eel din 1882 - inscriindu-se cronologic in perioada dominata de preocuparea desaviqirii Luceafarului -, prezinta o estompare a accentelor polemice. Cum observa ~i Perpessicius, avem de-a face cu o anume infiltratie in Glossa a motivului din Luceafarul.. ~roni~ filozofica face Joe in acest ; text expres1e1 une1 dureroase nostalgii a infinitului. Daca l'n Glossa anului 1880 lumea v

terestra era contemplata oarecum , d~un:-_ t m '' , poetul recomandJ'nd atitudinea spectator ului care se retrage , l'n colt " ~i ~etr:,:ce ~ sine . cu ironie, pe seama celor ce joaca, tar~ s-o ~tie, rolurile lor grote~ti pe _scena vietii~n varianta din 1882 punctul dm care e contemplata comedia existentei e unu~ mai inalt, extramundan, stelar. Stilistic vorbmd - dar ~u evidente consecinte intr-un plan mai !arg textul din 1880 este lipsit de orice reprezent~r<:. cosmica, de parca. poetul ar fi avut in veder: er Constatarea se impune dupa 0 lu~; fara Jectura variantei din~ care ele~1ent~l f..OSmic revine mereJJ. Lasam la o parte ~ma,gt­ nea prilejuita de soarele care, ~~,un_c1 c~nd .
122 123

• greu de sugerat •p rin citate fragmentare ; iata de ce vo~ ceda ispitei de a reproduce dteva strofe : In zadar ~i ti~rteJe. Ne-ar parea lunccatoare, Sunt ca frunze toate cele Din copacul ce nu moare. P este-un an revin In stoluri Paseri ce se-ntind sa piece, Intre-a vietii doua poluri T otul sta ~i totul trece. N ll Spera, caci pentru tine Este grea a vietii puntc, Te-ar 1ntrece ori ~i cine, Chiar sa fii Cll stea In frunte Numai muzica din sfere .~ Isvorlnd de sus, te chi;ma... In pacatc ~i-n parere Nu spera ~i nu ai tcama. De te-ating, sa feri In laturi De hulesc, sa taci din gura ' Nu lndrepti cu-a tale sfaturi ~ele strlmbe din natura. Creaza toti ce vor sa creaza Tread falnic cine-o trece '

Tt~up-<>-- l'a-z.~ i ramli §el}i_n .§i

-!:_CCC •••

Au disparut din varianta ultima a Glossei ~feririle direct polemice (,Joace unul ~i pe . """ ... P a t ru " ; ~ ,natarau ; tema teatruv

'-'""")

--------

124

lui, avind o importanta axiala in textul din 1880 (caci este reluata, sub diferite forme, in patru strofe - a 3-a, a 4-a, a 6-a ~i a 7-a), se gase~te acum izolata intr-o singura strofa ; apoi, o alta diferenta semnificativa : pentru acela care prive~te realitatea dintr-un unghi sis!_eral e firesc ca ea sa nu-i mai apadi . a,____ de primejdioase tenta .n. n r-adevar, manuin t8"82-nu mai-pumene~te de-ale lumii , lu-fi!_ mreje", de ,dntecul de sirena" etc. lata a~adar cum o poezie ie~ita dintr-o atitudine de amara ironie filozofica ?i de incordare polemica abia disimulaUi exprima, intr-o forma mai tirzie, o tulburatoare nostalgie, calma ~i cnina, a infinitului, pierzindu-~i in buna ma,sura duriHitile sarcastice ~i acea vehementa 1stapinita a tonului. Aceasta Glossa din 1882 I aduce marturie despre un alt moment al dezba terii interioare pe care-o reprezinta lirica eminesciana 1n intregul ei. Aflam un exemplu de ataraxie/stoica mai concludent in varianta ultima a Glossei ? Greu de sustinut o asemenea parere in legatura cu o poezie a aspira?iei, a atlt de romanticei aspiratii spre infinit, spre lnaltimile ash·ale. Filozofic vorbind, acest text ;d Glossei, ca ~i cele care 1-au precedat In ti mp, reia motive schopenhaueriene. identificate rlincolo de orice dubiu in cercetari mai vechi. In actul poetic, insa, aceste motive capata sem125

nificatii conexe, se imbogatesc cu nuante esentiale (caci nuantele slnt, in poezie, esentiale), se eminescianizeaza profund. Glossa, in cele doua variante analizate, exprima 0 marturie patetica, obiectivata. Clasica prin echilibrul expresiei, prin tonul gnomic, prin transformarea lui eu In tu impersonal (persoana a doua e specifica satirei eminesciene), poezia apartine totu~i, prin aproape toate implicatiile ei, sferei de sentimente a romantismului. E, cum am mai spus, o confesiune, dar deghizata In forme ,clasice ", hieratice ~i, prin aceasta, cu atlt mai impresionanta pentru eel care ~tie sa patrunda sub sclipirea lor impersonaUi, spre fondul de nobila suferinta, spre documentul uman pe care-1 constituie Glossa : document al inadaptarii geniale, al unei mari sensibilitati ultragiate. De altfel - dincolo de putinele marturii din care s-a putut legitima, printr-o interpretare unilateral estetica, teoria seninatatii ataractice ca dimensiune interna a lirismului eminescian - am putea ilustra, prin exemple numeroase ~i concludente, imensa capacitate participativa a poetului. Natura esential pa' sionala, in permanenta confruntare cu ea insa~i ~i cu lumea lnconjuratoare, Eminescu investe~te realitatile, asupra carora se proiecteaza fascicolul atentiei sale, cu o importanta covlr126

~itoare, de uncle ~i delimitarile sau adeziunile sale pline de un inalt sentiment al responsabilitatii. Pesimismul sau nu este niciodata amoral (bazat pe o negare sau o neincredere in valorile etice), ci, dimpotriva, apare ca rezultatul unei permanente stdidanii de apreciere ~i ierarhizare a fenomenelor. Experienta eminesciana - in acest plan de discutie comunica tensiunile interne a ceea ce am numi un umanism tragic. rn chip firesc, 0 astf d de pozitie intelectuala ~i afectiva confera o marc extensie functiilor critice, evaluarilor negative, dar totdeauna acestea deriva din idealul pozitiv. Intr-o postuma intitulata N oi amzndoi avem acela~i dascal (1879), Eminescu a exprimat foarte limpede nuanta etica a pesimismului sau, resorturile lui adlnci. 0 aceea~i manifestare exterioadi - poetul mediteaza asupra unui aforism latin - poate proveni din cauze profund diferite ; o aceea~ i idee poate fi sustinuta pentru scopuri opuse, cu sinceritate, cu noblete morala, de unul, lntr-un spirit josmc ~i demagogic, de altul :

Noi amindoi avem acela~ i dasdi l. ~colari sintem ac eleia~i pareri ... Unitul gind oricine recuno asca-1. Ce ~ti i tu azi, eu am ~tiut de eri. De-a.celea~i lucruri pllngem noi ~i riclem ... Non idem est si duo rliwnt idem. 127

Tu zici di patria e-n dedidere De rls ~i de ocara c-am ajuns ; Clnd cineva opinia mi-ar cere El ar primi tot astfel de raspu;JS, Ca de ru~ine ochii sa -i lnchidem : Non idem est si duo dicunt idem . Caci din adlncul glndurilor tale Rasare ura, din a! meu amor. Tu ai vrea tot sa mearga pe-a sa calc, Eu celui slab li sint de ajutor. Cu-acela~i glnd, noi totu~i nc dcsfidem : Non idem est si duo dicunt idem . Pe mine raul, de~i rid, ma doa~·e. Ma tine lini~ tea vietii-ntregi ; Iar tu uiti tot Ia raza de splendoare ,.,Ce-o .. varsa-asupra ta a lumii regi ... ,)1-a' vrea cu proprii miini sa ne ucidem : Non idem est si duo dicunt idem.

Acest adagiu latin - Non idem. est si duo dicunt idem - se poate foarte binr:: aplica ~i raporturilor intre opera lui Eminescu ~i aceea a ,dascal.ul.ui'~ sau, Schopenhauer. 0 influenta, cum subhmaza adesea ~tiinta literara contemporana, trebuie privita nu numai din unghiul transmisiunii, ci ~i din acela al receptarii ei. A nega influenta lui Schopenhauer, sau a o mini~aliza cu totul e in fond la fel de gre~it ca ~~ a stabili o identitate intre orientarile teor:_tice ale poetului ~i ale filozofului german. Dupa cum ne- am straduit sa aratam, parale-

lismele ce se pot descoperi 1 intre uncle motive sau atitudini ale lui Eminescu ~i ideile schopenhaueriene trebuie considerate dintr-o perspectiva mai larga, care sa tina seama de insemnatele deosebiri intre personalitatea poetului ~i aceea a filozofului. Cel care recepteaza o influenta nu se comporta pasiv fata de ea (dad nu e un simplu epigon), ci o asimileaza, o modifica in conformitate cu structura ~i tendintele sale. Ca expresie a unor factori istorici, pesimismul metafizic al lui Schopenhauer exprima o reactie impotriva revolutiei burgheze din Franta ~i a consecintelor ei, din punctul de vedere aristocratico-feudal, conservator ~i reactionar, inclinat sa nege sensul oricarei idei de progres. Universul schopenhauerian e, fundamental, un univers eleatic, imobil, in care mi~catoare slnt doar aparentele. Dupa cum s-a vazut intr-un capitol anterior, filozofia aceasta sumbra se raspinde~te abia dupa 1848, influenta ei cea mai mare exercitindu-se in ultimele 3-4 decenii ale veacului trecut. Ea corespunde - fiind nu o data disociata de sensurile ei initiale - starii de deruta 1 Sintem lnclinati sa credem ca au mai dimas putine izvoare neidentificate. A~adar, sub acest raport, cercetarea influentei schopenhaueriene e practic inchei ata. R:imine insa deschis ~i fecund domeniul interpretarii , a I cxplicarii acestei influente din unghiul receptarii ei.

128

129

I

I

~i deziluzie post-revolutionarli In care se afla o parte a intelectualiditii europene. Privind influenta schopenhaueriana asuora lui Eminescu din unghiul receptarii ei, se ~ot observa doua directii specifice in care aceasta se manifesta. Pe de o parte, rlinit in marea lui se~sibilitate de spectacolul mizeriei ~i suferintei poporului sau, poetul e indemnat uneori sa creada ca insa~i esenta lumii o alcatuiesc coruptia, egoismul feroce etc. Nu trebuie sa vedem aici o convingere permanenta a lui Eminescu, ci doar o proiectie a unor dureroase experiente, o ipostaza pe care adeseori insu~i p~etul, prin a:tivitatea sa politica, prin inflacararea sa cetateneasca, o infirma. Un al doilea ~sp~ct al influentei lui Schopenhauer il consbtUie ceea ce s-ar putea numi critica filozofica a vietii. Desprinzindu-le, poate involuntar, de semnificatiile lor initiale, Eminescu folose~te uneori ideile schopenhaueriene in directiile pe care i le indica spiritul sau polemic. Aceste idei capata o coloratura particulara si.nt adeseo~i insotite de accente sociale puter~ mce. Analiza Glossei, in textul ei eel mai raspindit, poate constitui o exemplificare. Personalitate dinamica, in neincetata cautare a unor solutii, Eminescu ramine un mare pa 1-ticipativ chiar ~i atunci cind recepteaza, asimillnd-o, influenta gindirii schopenhaueriene. ·130

Substratul generos, tensiunea "idealisHi" (in sensu! pe care-! dadea Gherea notiunii) se pot identifica totdeauna in critica filozofica ~i etica a lumii, a~a cum a conceput-o poetul. Am incercat pina acum sa indicam citeva din implicatiile particulare ale pesimismului eminescian : resorturile lui etice (care presupun un ideal meliorist), tendintele lirice pe care ~i le asociaza. Ramine totu~i sa stabilim mai exact limitele intre care se poate vorbi de pesimism in opera marelui poet. Cind observa existenta unui "fond prim optimist", Gherea pornea de la o problema similara. Pentru criticul Conternporanului, manifestarile spontane ale sensibilitatii eminesciene (expresia dragostei ~i a intimitatii cu natura) se inscriau in sfera unei atitudini optimiste, de tipul ,naturalismului" pagin din antichitate. Peste un asemenea fond, "s-a altoit pesimismul german", care, la Eminescu, se constata mai ales in sfera reflectiilor filozofice ~i sociale. Fara a urmari aceste aspecte in determinarile lor mai complexe, in esentiala lor ciocnire dialectica, Gherea a surprins una din problemele specifice ale lirismului eminescian. Exegetii de mai tirziu ai operei poetului chiar daca n-au avut in vedere distinctia stabilita de criticul socialist - au incercat ~i ei sa circumscrie aria pesimismului .eminescian. Ast131

fel, T.Vianu, in capitolul Pesimism #natura din Poesia lui Eminescu, vorbe~te de , imblinzirea" pesimismului lui Eminescu prin contactul cu natura, care ,li este prietena poetului". Spre deosebire de un Leopardi sau de un Alfred de Vigny, deznadejdea lui Eminescu i~i gase~te alinare in mediul familiar al codrului, al frumusetilor firii, percepute cu o mare acuitate senzoriala. Daca la T . Vianu dialogul poetului cu natura releva o , dulce pasivitate", o ,resemnare", cu totul altfel se infati~eaza el in viziunea lui G. Calinescu. Eminescu ii apare ca 0 personalitate telurica, de 0 sanatate exploziva, nutrita de sevele amarui ~i proaspete ale pamintului acoperit de o proliferanta vegetatie. In numeroase pagini de o exceptionala forta evocatoare, G. Calinescu a conturat imaginea a ceea ce s-ar putea numi titanismul naturist al lui Eminescu. Robuste e ~i gracili::_ tate, ampla capacitate ·ubilativa, elan uri extinse pe scara cosmicului -:.__ iata atitudini ~i coordonate ale poeziei eminesciene, in care natura ~i iubirea i~i afla expresia plina de un farmec iradiant, puternic ~i delicat. Problemele legate de acest aspect nu pot fi , acum, dedt schitate sumar. Ni se pare insa ca perspectiva deschisa asupra naturii are, in ceea ce prive~te definirea etosului eminescian, dteva implicatii care se cer subliniate. E important 132

de aratat ca pentru Eminescu natura nu are doar 0 valoare com ensatorie f a de insatisactiile ~i mutilarile produse in insul urn~~ de oCie a e, e ,ctvt izatia" capitalista), ci ~i una pozitivii.. Sentimentul eminesci~ na.!_urii exprtma o solidaritate socia a §i ist~a intr-un plan foarte vast, cu ecouri foart dinct, ·caremerita sa ie studiata. De~i cu accente persO'rl'a:I-;'kcti~ marcate, atunci dnd vorb~ despre natura, poetul se obiectiveaz['f;;_t~-~ anume masura, g asu ui capata inf1exiun.i.!!!.e:i largt ~i, ~ inia aceluia~i proces, in astfel reprezentind, sa zicem, psihologia tlnarului indra_gostit al literaturii populare. sta relativa obiectivare e ~i un mo d - de regenerare, pen ru ca faceposlbil un contact fecund cu valori sigure - soliditate mora a, spontane i-

ar

133

tate, sanatate. ln asemenea poezii Eminescu practic~ uneori, extragind- efecte de delicateta

lirica i _de o subtila savoare, umorul stenic etu!ant ~i gratios~ c~-- p~~tul -contin~(-~i i~ )!Ceasta ipostaza, un ilon romantic e ind•scutabil, dar t_rebuie _ar~t_
Peste flori, ce cresc In umbra , Linga ape pe potici, Vezi bejanii de albine, Armii grele de furnici ... Hai ~i noi Ia craiul, draga, Si sa fim din nou copii , Ca norocul ~i iubirea Sa ne para judirii ... etc. ( Poveslea codrului)

Motivul naturii 11i al iubirii ocupa un loc atlt de lnsemnat in lirica eminesciana, incit numat un stud'iii analitic extins poate sugera bogatia de nuante particulare, me ite, ru-care poetul le investe~te~ RCferinte e t~mgentiale Ia poezia naturii ~i erosului au avut drept s~ lfia ceasta discutie -despre ci~sul emi~es~ian , doar de-a in-dica un dom~iu larg in cat:T. accentele pesimiste- seatenueaza-· ~l. nu 0 d_ata, sint lnlocuite de luminoase exultari. De la Floaie albastra (poezie de tinerete, scrisa probabil la Viena sau curind dupa aceea, 1872 lnceputul lui 1873) ~i plna Ia Lasa-ti j umea (elaborata dupa 1878, 1n- perioada deplinei maturitati) san La mijloc de codru (ale carei variante merg p1Ii.a -ii:i T8Bl), un sector J ntreg d in erotica lui Eminescu §ta _ §tili ·iem.!!ul unei seii.Siliilitati de m~r.!!~a acitate euforica --!ilioa de spontaneitate sanatoasa, robusta ~i infinit deJicata -In accta~I timp. . 135

.LUCEAFARUL"

Aparut in 1883 in Almanahul Societatii Academice ,Romznia ]una" (Viena), reprodus in Convorbiri literare (1 august 1833) ~i apoi in prima editie a Poesiilor alcatuWi de Maiorescu (dec. 1883), Luceaf(irul a fost socotit de aproape toti cei care s-au ocupat de comentarea operei marelui poet ca o ,cheie boWi" .a lirismului eminescian, ca punctulcel mai inalt de interferenta a principalclor motive ~i semnificatii eminesciene. Originea poemului e cunoscuta : ideea Luceafarului i-a fost sugerata poetului, inca din perioada petrecuta la Berlin, de memorialul de calatorie allui R. Kunisch : Bulwrest und Stambul, Shizzen aus Ungarn, Rumiinien und der T iirhei (Berlin, 1861), in care autorul german transcria, intre altele, doua bas me popu!are romine~ti, Fat a-n gradina de aur ~i T?.nara f(ira corp. Ambele 1-au atras pe Eminescu (atit Fata-n gradina de aur cJt ~i Miron ~i frumoasa fara corp - publicate pentru intiia oara de ll. Chendi 1.'36

in 1902, - au fost elaborate curind dupa lectura cartii lui Kunisch, in 1874-1 875). Basmul versificat Fata-n gradina de aur nu poate fi socotit o varianta a Luceafarulu~, c~ci deosebirile intre cele doua compuJ1en smt foarte mari. Poemul epic postum reprezinta insa, in biografia artistica a lui -e;nine~cu, prima cristalizare a motivului Luceaf~rulz~z. 0 asemenea imprejurare indruma in c111p ftresc spre studierea comparativ genetica ~ poe~u­ lui care a fost considerat- ~i nu fara temet ca' un , testament liric" al geniului eminescian. Aplicarea metodei genetice are avant~­ j ul, in cazul Luceafarului, de a ajuta efec.hv la elucidarea unora dintre cele mai cuprmzatoare simboluri eminesciene in ceea ce au cle specific, ireductibil. De~i izvorul principal al Luceafarului fu~ese identificat inca din anul aparitiei lui, de catre Moses Gaster.. in a sa Literalura popttlara ro-I mzna (1883), abia studiile lui D. Caracostea. au lamurit decisiv problema genezei ma~elm poem. Avind meritul de a fi stabilit premtsele 1-Ese~t~ unor rnai vechi articole ~i cursuri t!fiversitare avind drept obiect geneza Luceafarului se gil- se~te concentra ta In volurnul Creativitatea eminesciani'i• ~d. Fun · · 1u 1uJ· . 1zvor datii lor, I 94.'3. p entru stu d .m 1 pnnc1pa K . ah1 . d'1ca t ra d ucerea b asme I or Jt.ll umsc. poeme1. se poa te m u1 n , Ic ca" tre D . Caracos t ea (D ow1" basme n e C111•.pscute • • • S i:voarele lui Eminescu, Buc., Editura lib(anel o'<'C & Co. , 1926). 1.'37

unei discutii genetice asupra Luceafarului, Caracostea dimine insa, in interpretarile sale, tributarul unor conceptii ale esteticii idealiste. Criticul folose~te punctele de vedere ale teoriei , configuratiei". Creatia capodoperei - Lucea· farul - ar reprezenta pentru poet indeplinirea unui , destin" , expresia plenara a structurii saleoriginare, dupa numeroase eforturi ~i bljbiiri indreptate spre aflarea formei perfecte, pre· determinate, a personalitatii sale. Idealismul este adeseori teleologic, finalist. Multe din judecatile lui D. Caracostea au un astfel de caracter. Atit Fata-n gradina de aur, cit ~i variantele Luceafarului apar ca ni~te simple , dibuiri" anticipative ale , icoanei definitive" . Tot ceea ce difera, in formele anterioare, fata de textul publicat al poemului, este mecanic cenzurat ca inferior, nedesavir~it etc. Multe pagini din Creativitatea eminesciana, nu lipsite, din dnd In dnd, de observatii patrunzatoare ~i interesante, cad in eroarea de a vrea sa recompuna cu argumente de bun-simt, uneori simpliste, etapele succesive ale procesului creator eminescian. Criticul se substituie poetului, explidnd cu o dezinvoltura deplasata , cum plasmuia Eminescu" , de ceo anume imagine i s-a parut imperfecta, de ce o stroHi i s-a parut de prisos, totul cu rationamente specios didactice, presupuse a-l fi ajutat pe Eminescu sa ajunga, dupa 138

atltea tatonari, la ,icoana definitiva" a personalitatii sale - Luceafarul. lnteresul cu care ne apropiem de acest marepoem simbolic provine nu numai din inalta lui valoare estetica, ci ~i din imprejurarea ca e1 reprezinta - cum arata Tudor Vianu, in capitolul Luceafarul din Poezia lui Eminescu ~· o sinteza a lirismului eminescian. Intr-adevar, aproape oa e mari e teme a lui Eminescu se intllnesc aici : te a geniului ~i a titanulu,! sau a demonului ; te,w.a er~ ; JWJ.ura, ~ micul, elementul neptunian sint ~i ele pre..-J zen e, in reprezentari poetice largi, care capata o semnificatie categoriala. Crescute dintr-o astfel de fuziune, simbolurile Luceafarului se rasfring retroactiv asupra intregii opere eminesciene, iluminindu-i ~i reliefindu-i trasaturile esentiale. Ca ~i alte creatii ale perioadei finale, poate intr-o mai mare masudi decit ele, Luceafarul este de o tulburatoare ~i misterioasa limpezime. §inm.litatea ·riguroasa, de crista! 1ndelung ~lefui!,ech.i!.ibrul erfect al ex_2resiei, tonu so emn-6 iectiv _ au facut =;]2_e unii comentatori (T. Vianu, D . Popovici etc.) s_a vorbeasca.._- in sensu! estetic larg al notiunii - de ~n clasicism.Jl ~i­ nesciene. Sub formele sever clasice se marturis e~te insa o con~tiinta tragica, dureros receptiva fata de contradictiile unei epoci de criza

e

----,..- -

-

139

sociala ~i intelectuala a civilizatiei burgheze. Simbolurile Luceafarului sint proiectiile artistice ale unei grave dezbateri interioare, filozofice ~i etice. Aceasta analiza i~i propune sa circumscrie doar marile semnificatii ale poemului, sa reconstituie doar principalele coordonate ale dezbaterii de care vorbeam, incerdnd sa descopere relatiile particulare care se stabilesc - in aceasta marturie finala a creatiei eminesciene - intre simbolul titanului ~i acela al geniului. Compararea fazelor prin care a trecut elaborarea Luceafarului va folosi la despriuderea unor concluzii, pe cit cu putinta clare ~i diferentiate. Pentru a face expunerea mai accesibila, e de preferat sa urmarim - chiar daca metoda va parea prea didactica - felul cum evolueaza, de Ia modelul initial (basmul lui Kunisch), pina in versiunea definitiva a Luceafarului, cele patru persona je simbolice, 1n ordinea aparitiei lor : Fata de lmparat, Hyperion, Gitalin ~i Demiurgul. -) "\

I. Fata de imparat ,..)

Ca ~i poemul Fata-n gradina de aur, ca ~i Luceafarul, basmul lui Kunisch incepe prin -descrierea frumusetii fetei de imparat. Per140

sonaj generic aici, ea e ~i mc1 in prima versificare eminesciana a basmului ea nu va ie~i din aceasta indeterminare onomastica. Fata de imparat e un simbol la Kunisch , modelat eslgur ointr-un material folcloric, dar stilizat, investit cu semnificatii care lipsesc indeob~te din reprezentarile populare. De altfel, dupa cum s-a demonstrat cu temeinice argomente, basmul transcris de Kunisch in memorialul sau de calatorie nu are, in simbolica lui, un specific folcloric, ci unul cult (vadind interventia esentiala a autorului, care a folosit scheme ~i motive populare intr-o imbinare proprie 1). Fata de imparat simbolizeaza n!JlJJ,.raletea. Frumusetea-i exce ionala constituie p~ntru tatal ci:""imparatul, temeiul unui exc~siv orgoliu patern : "lmparatul gindi atunci in mlndria lui : e prea sus ca sa fie sotia unui om, nimeni nu e vrednic de ea ; e prea frumoasa pentru ochii altor oameni, nimeni nu trebuie s-o vaza" (citatele din basm reproduc traducerea lui Caracostea). Im aratul, deci, spre a- ~i izola fiica a cladit 1£n E_alat cu totu ~i cu totu it cu argint, ~i in jurul pala_ty · gradina cu pomi de 1 Cf. D. Caracostea, Creativitatea eminescianil, p. 61 si urm., 1n care se fac referinte Ia tipologiile basmelor (A. Aarne si E. Thompson), stabilindu-se precis elementele in spirit wit introduse de Kunisch In povestea f ctei de imparat.

141

I

aur ~i flori de e, ro~ii, verzi, al?astre". Condamnata la recluziune pe viata, mtr-o lume inchisa, artificiala - . de~i fastuoasa - fata de imparat se ofile te incetul cu lncetul. Dupa scurgerea unui an de claustrare dnd slujitoarele o lntreaba de ce e a~a d~ trista, ea raspunde : , E un an de dnd sint in palatul acesta, ~i dnd am intrat aice era afara primavara; eu insa nu mai pot sa vad codrul verde ~i dmpiile inflorite, pentru ca tineti to ate ferestrele inchise, ~i de aceea am sa mor". Speriate ca intr-adevar a~a se va intimpla, deoarece fata nu mai , gusta mincare, nici bautura", slujitoarele deschid fereastra odaii : ,paserile dntau, cerul era albastru ~i poiana verde, ~i aerul proaspat al primaverii patrundea in valuri largi in odaie. Fata de imparat se bucura, merse repede Ia fereastra ~i, dnd simti aerul inviorator de primavara, se insanato~i, deveni frumoasa ca inainte." In acest moment o vede un zmeu, care se indragoste~te de ea ~i caruia - nucleul Luceafarul de mai tirziu - fata de imparat ii va cere sa renunte Ia nemurire pentru a-1 putea accepta drept sot. Intre timp insa, in cautarea fetei pornise feciorul unui alt imparat puternic. Sfinta Miercuri, Sfinta Vineri ~i Sfinta Duminica ii acordasera sprijinul lor. Fiul de imparat - nici el n-are nume- ucide balaurul din fata 142

castelului ~i arundi floarea primita de la sflnta Miercuri pe fereastra deschisa in privazul careia se afla fata : ,Ea impletea din flori o cununa, iar florile erau de felurite pietre scumpe, albastre, verzi, ro~ii, ~i foile ~i crengile erau de aur, toate luate din gradina. Cind zari ea £loarea, care cazuse in poala ei, scoase un strigat de bucurie ~i arunca pe toate celelalte, care-i parura urite pe linga aceasta singura. ~i nu era d edt o Hoare obi~nuita, cum vazuse nenumarate zilnic in vremea dnd cutreiera sloboda. ~i saruta floarea ~i indntata sorbi mireasma ei ~i nu se putea satura privind vinele ginga~e ale frunzelor." Cind 11 vede, apoi, pe mindrul feci or de imparat (care-i spune greutatile ~i obstacolele invinse spre a ajunge la ea), fata se ap rinde de o dragoste spontana pentru el ~i e "ata sa se lase rapita. Pasarea daruita flacaun lui de sfinta Duminica, in zbor spre fereastra din turnul castelului, se face tot mai mare, ~i f ata de imparat poate cobori, pe spina rea ei, spre iubit. Acesta o ia pe calul nazdravan ~i f uge cu ea, izbutind sa scape de urmarirea imparatului. Dar zmeul care-1 implorase zadarnic pe Dumnezeu sa-l dezlege de nenumire (pentru a putea fi iubit de frumoasa fata de imparat) li zare~te pe fugari. Indurerat ~i miniat, se hotadi~te sa se razbune. Printr-un ~iretlic, el ii dcsparte pentru o clipa pe cei doi inddigostiti 143

1

,I

~i pravale o stinca uria~a asupra fetei (,Elinsa nu voi ca unul sa moara in bratele celuilalt" ... ). Feciorul de imparat va pieri ~i el, cu inima zdrobita, in Valea Amintirii. Din aceasta relatare rezumativa a basmului lui Kunisch ne intereseaza, deocamdata, figura fetei - viitoarea Catalina a lui Eminescu. Cum am spus, ea reprezinta feminitatea natumla. Claustrarea ~i existenta artificiala din pafatul construit de lmparat o lmbolnavesc. Ea prefera o floare simpla, oarecare, florilor de pietre scumpe ~i aur. Vrea sa fie libera. lntr-o perfecta simetrie a reactiilor ei, o inspaimlnta ~i inaltarea supraterestra pe care i-o propune zmeul. Ea refuza sa fie ridicata linga soare ( ,a~ orbi ~i vecinatatea soarelui m-ar arde") sau sa locuiasca in palatele de coral ~i margaritare din fundul marii (, daca te-a~ urma In palatele tale de margean ~i margaritare albe, uncle nu patrunde nici 0 raza a soarelui, atunci ar trebui sa mor de frig"). Fata de im£arat aspira deci spre realiza a uner cdndit1i fire~ti - ~i fe~io­ rul de imparat ii ofera, in aces sens, sing ra so:trii 1e. N if.i ~n ~c_:cent de depre~~r~etica in portretul fete1 nubile, a~a cum il scli1 eaza Kunisch. Dimpotriva chiar. Fata de zmeu ea se pastreaza lntr-o totala pasivitate, nu roste~te nici un cuvint de dragoste (la cele 'doua aparitii ale acestuia fata e doar speriata : ,rna dor ·. IH

ochii dnd te privesc" ~i ,mi-e frig in apropierea ta"' spune ea, far a sa-~i marturiseasca in vreun f cl atractia pentru el). Cind ii cere zmeului sa se lepede de nemurire, ea vrea mai degraba sa-l incerce, cu un fel de curiozitate juvenila ; Atunci fata cea frumoasa gindi sa-i incerce ~uterea iubirii ~i dadi nici o jertfa nu i-ar fi prea mare ca s-o ci~tige ~i-i grai : «Ca sa te urmez ~i sa fiu a ta, trebuie sa te lepezi de toata puterea $i nemurirea ta, trebuie sa fii un om ca toti ceilalti, ca sa te pot imbrati~a fara sa rna tern de tine» ." Citeva trasaturi noi apar In portretul eminescian al fetei de imparat. De~i, epic vorbind, diferentierile intre poernul Fata-n gradina de aur ~i basmul-izvor sint putine, nurneroase accente Jirice rnodifica sirnbolurile, le confera, in orice caz, o rnai mare adincime. Pe de alta parte, insa~i perspectiva din care sint privit: faptele ~i irnprejudirile relatate e alta : rna1 larga, pentru ca punctul de conternplatie e m~i lnalt. Versurile (e folosita ottava rima a lm Ariosto ~i Tasso, cu rime de tipul : ab ab ab cc) au 0 cadere greu rnatasoasa, cu falduri bogate, dar - din cind in cind - ~i suave prospetimi populare, fo~niri de frunze intrerupte de vesele triluri. Evident nedesaviqit (cum subliniaza ~ i Perpessicius, in notele de la vol. VI al marii editii), poemul are frumuseti straluci145

toare la tot pasul, dovada eli Eminescu, dincolo de tenacitatea sa de ~lefuitor al cristalelor expresiei, avea, neindoielnic, darul spontaneitatii geniale. Pentru cine vrea sa inteleaga sensurile adinci ale Luceafarului lectura atenta a acestui basm versificat e de o importanta capitala. Limitindu-ne deocamdata la prezentarea fetei de imparat, suprindem dteva semnificative note diferentiale fata de imaginea din textul izvor. Frumusetea ei are mai marcate atributele nubilitatii. Prizoniera castelului cladit ,din pietre luminoase" reprezinta ~i aici aspiratia spre naturalete, asupra careia insistase autorul basmului, dar cu acea tinjire erotica specifica xromentului post-puberal, cu acea subtila tortura a instinctelor, cu acel amestec de jucau~a ing.e nuitate infantiUi ~ide viclenie lacoma, senzuala: Acolo-nchisa cu mai multe soate. Ca ea copile ~i sotii de joaca, In lumea ei salbatic se rasfata, tn straluciri viata ~-o imbraca. A ei priviri sunt tinere ~i hoate, Z!mbirea-i calda buza-i sta s-o coaca Si-n acest rai, in asta lume suava ,. De multamire se simtia bolnava.

Fata de lmparat are ceva de salbaticiune, o mistuie ,neastimparatul I De viata dor". Cind soatele deschid fereastra, ea relnvie, se face , mai farmacatoare" : , Se rumeni in fata 146

ca marul, I A-ntinerit-o aerul ~i cerul". Cind ·'l'are pentru prima oara zmeul, poet~l co~en­ k ;tza din alt unghi asupra frumusetn fete1. 0 .,, lnleie din ochii zmeului , cuprinse-a ei mind rete" ... , ~i-n treditoarea tinadi femee I Se-na"'ora copilul sfintei mari" . Contrastul e~er~­ " tTmelnic e subliniat chiar din momentul mfav , t v" ( (i ~:'u· ii zmeului. Acesta, pre f acut , m s eau~ ca •:i Ia Kunisch de altfel), cade noaptea dm cer 711 "tinda ei :nareata" ~i se intrupeaza, martu1 isindu-i frumoasei copile dragostea sa. Fata de lmparat i~i da seama eli are in fata ei ,un gcniu mindru", o faptud'i superioara. ln,vo;b~le ci se strecoara un accent pe care nu-l mhlmm Ia Kunisch: admiratia, de~i amestecata cu , me spaima totodata. Fata nu cauta insa nic_i11111 o
'I

vazduh: - «0, geniu mindru, tu nu e~ti de mine, De-a ta privire ochii mei rna dor, Singele meu s-ar stoarce chiar din vine, Caci m-ar usca teribilu-ti amor ! Curind s-ar stinge viata mea, straine, Cind tu m-ai duce-n ceruri llnga sori, Frumos e~ti tu, dar a ta nemurire, Fiintei trecatoare e peire.»

Clnd zmeul-geniu coboara a doua oara, che'"lnd-o in , palatele splendizi de crista!" din lundul marii, fata vorbe~te din nou de nevred147

l

nicia ei. Nu chipul ,eel peste fire" ·n poarta ea in su._flAet, ca~i e~ista 0 incompatibilitate prof~nda m~re VItahtatea ei (, Eu palpit de viata") ~I nemunrea zmeului, care-i apare tocmai din pricina aceasta , mort" , rece, ne!nteles : - «Ca sa-rni ajungi nevrednica-mi iuhi re Ai pa rasit al eerurilor eort D ar nu e ehipul tau eel peste fire Ce-n fundul sufletului rneu il port. 0 , geniul rneu, rn i-e frig l-a ta privire, Eu palpit de viata - tu e~ti mort. Cu nemurirea ta tu nu ma-nveti , Aeurn rna arzi, aeurna rna lngheti. Nu ... om sa fii , om .treciitor ea mine, Cu slabieiunea sufletului nost Sa-ti lnteleg tot sufletul din tine Si bratul tau, de rni-a fi adapost, Sa stiu cii-i slah, iubirea cii-1 sustine, La om e-un merit, ee Ia zei n- a fost. De ma iube~ti, sa-mi fii de sama mea Fa-mi dar de nunta nemurirea ta." .

Cererea de a renunta la imor talita te, pe care fata o adreseaza zmeului, beneficiaza la Eminescu de o argumentare etica, poate nu In concordanta deplina cu ternperamentul ferninin nu_bil. Fata de 1mparat forrnuleaza, in treacat, o Idee asupra eroisrnului uman : un eroism al P-~~iun~i (,bratul slab" sustinut de forta ,iubiru_ ) ~I al efortului, al nazuintei, necunoscut zeilor (notiunea de , merit" e relativa, pentru 148

1 ·'

o~h so lutul

face imposibile ierarhizarile, com-

1'·' ' ;ttia). As tfel de ginduri apartin, fara indoiala, poelului rcflexiv care e Eminescu ~i atribuirea lor

:i trc fata de imparat ne apare, cum sugeram. oi. II'CC Uill fortuita. Mai potrivita cu firea ei e 0 . .J I :1. 1m pre jurare in care o descrie poetul. Ea •.I :i linga fereastra ~i 0 soata li ghice~te in carti. d,. d ragoste : 1

Pe-atunei eopila lrnplc tea eununa Din flori de aur si de diarnante, Din ciirti o soata-a ei li sta sa-i spuna C-al ei noroe purtatu -i de un fante 1 .

E tocmai momentul dnd feciorul de impacare prime~te aici simbolicul nume de J,' Jo ri n - arunca floarea primita de la Sflnta Micrcuri. Dragostea fetei pentru frumosul ~i 11ohi lul tlnar (Florin, spune G. Calinescu, , e t 1 istul Fat-Frumos, adolescentul atins de fla' ;tl -

,Fante" aici lnseamna valet {Ia cartile de joe), desi exp resiva a euvlntului e rnai la rga. Eminescu a 11 1:
1ona

149

cara instinctului viril". Opem lui ·Mihai Erninescu, V, p. 248) izbucne~te cu o spontaneitate care-i diva~e~te fiinta. E o ,mila", o h"ilburare, un , le~in" al inimii, o tristete tinjitoare: Ea il privea cu ochiul plin de mila , I-ar fi sorbit cuvintul de pe gura. In fata lui ea nu-~i ma i face sila, Un le~in parca inima i-o fura $i trist prive~te tinara copila Cumplitii muri ~i porti ...

Florin da drumul pasarii maiastre, care in zborul ei cre~te miraculos, de la , marimea unei vrahii" plna la dimensiuni de , corabie" . (Un acela~i fapt, plat relatat de Kunisch, prime~te la Eminescu, prin concretizarea fabuloasa, un nou relief poetic.) Fata fuge cu Florin, ca ~i in basmul izvor, dar episodul urmaririi tinerilor 1ndragostiti de catre 1mparat a fost suprimat (era, de altfel, un episod parazitar). In linii mari, a~adar, personajul feminin al poemului adlnce~te simbolul din basmullui Kunisch, il imbogate~te in determinari concret-lirice. Sint lnsa ~i deosebiri semnificative : e inclusa, astfel, In portretizarea fetei, o nuanta meditativa. Poetul reconstituie liric ciclul erosului feminin, natural ~i instinctual, dintr-o perspectiva a cugetarii. De~i nu aspira sa-~i 150

d c- p ii ~ cas ca

conditia, fata de imparat resimte in zmeului-geniu o admiratie pe care eroina lt.tstnul ui lui Kunisch n-o cunoscuse. Pot fi , .. nscmnate apoi citeva patrunzatoare accente l'', ih ologice: ingenuitatea adolescentei se ames1• ' ii. sub til cu o anume viclenie erotica, inott· nl a In fond , dar tradlnd setea instinctului de ,, s · lmplini cu orice pret. Fata de lmparat - despre care, acum, se '' (liii1 C doar Ca se trage ,din rude mari impara1c~ ti " - capata numele Catalina 1 in Luceafa1111 . 0 optica vulgarizatoare, simplificind arbilt :tr complexitatea simbolurilor acestui mare I •oem, a vrut sa vada In figura Catalinei un h.111al exemplu de infidelitate feminina, in care (Ht ctul ~i-ar fi proiectat anumite resentimente prrsonale. Se poate aminti, pe aceasta linie, leI .!(.L

' Mi se pare nepotrivita- ~i in fond neconcludenta " " crcarea de a descoperi o semnificatie simbolidi nu"'dui Cata linei din Luceafarul. Astfel, D . Caracostea (l .'rcativitatea eminesciana, p. 151) face speculatii 11 (1 oase ~ i nu lipsite de un umor involuntar dnd scrie: .. <:a ctimologie, Catalina vine de la Ecaterina. $i intre 11 1111 osfe ra inalta pe care o evoca numele sfintei ~i modi ! icarile introduse in forma poporana, care o apropie •k comunul Lina, pardi este ceva din deosebirea intre '"" nirea inalta a fetei de imparat ~i complementul ei l11 csc, Catalin" etc. Un alt cercetator trimite pentru "'"ncle lui Catalin ~i al Catalinei la poemul dramatic I • .tg-mentar Don juan de Lenau, in care un personaj ,... nume~ te Catalinon, constatind insa : .De altfel nu Nt ' g-as e~te nimic asemanator tntre aceste poeme " (! ) (l .' tJ IIV. literare, 15 iunie 1939, nr. special inchina t lui l·: .. ,incscu, p. 1354).

151

1 genda stupida transmisa de I. AI. BratescuVoine~ti (in volumul de amintiri Din pragul apusului). Maiorescu i-ar fi explicat scriitorului ca Luceaf(irul a fost generat de un episod nefericit al dragostei lui Eminescu-Hyperion pentru Veronica Miele-Catalina, sed usa de Caragiale-Catalin. Maiorescu-Demiurgos i-ar fi ariitat poetului calea necesara, destinul sau de artist, caruia trebuia sa i se supuna netulburat, renuntind la proiectul sau de casatorie. Toate acestea n-ati nimic de-a face cu realitatea artistica a poetului. In ce consta, dar - spre a reveni la problema luata in discutie - deosebirea dintre fata de imparat, a~a cum e infati~ata in poemul de tinerete, · ~i Catalina ? Se observa in portretizarea personajului feminin din Lucea/(irul, pe de o parte, o imbogatire a implicatiilor etice, pe de alta, o complexitate mai mare a insu~i simbolului artistic. A afirma ca figura Catalinei cumuleaza mai multe tdlsaturi morale negative dedt fata de imparat e o constatare, de~i adevarata, superficiaHl. Cata,lina simbolizeaza, de fapt, o conditie dedublata, spre deosebire de fata din oemul mai vech-cale carei aspiratii se plaseaza, toate, s ub re=gistrul erosului natural. Catali~ insa-· nazu: ie~pre lumea ura il~~ui, dqi, pe de alta parte, cedeaza fara dificultati paju1ui · · atcginJ. 9L c.are-4i_simte. afinTtaf1 ex- -

--

----

!52

-

I'' irrratc intr-un ton cu inflexiuni de ,auto' .rlonmie ") ~ ,~i-i zise-ncet : «Inca de mic I Te r rrrro~team pe tine, I ~i guraliv ~i de nimic, I '1'<·-ai potrivi cu mine ... »". S~rioritatea Lu' <'.t farului i se pare ~i ii este - in.!ccesibg a, " Tascineaz£ §i o inspaiminta in acela~ i timp. < : hiJ~i demonului ii cutreiera visele; dar ea rrrr- se poate totu~1 sustrage dragostei terestr~. ( :o ntrastul e atit de abisal, intre universul se" in, intre infinitul dominat de necesitate al lui I I yperion ~i lumea str1mta a lui Catalin, stapinil a de noroc - incit cu greu s-ar putea adrrritc ideea unci condamnari a Catalinei din pcrspectiva Luceafarului. ~a _:apata doar am putea zice - con~tiinta abisului care-1 dcsparte de ,chipul de fut" al femeii trecatoare. Prima deosebire insemnata intre cele doua pcrsonaje feminine simbolice (eel din Fata-n .t: riidina de aur ~i eel din Luceafarul) consta, .t~adar, in inzestrarea Catalinei cu o calitate ce lipsea fetei de imparat: tulburatoarea nostalg;c a infinitului, pornirea spontana spre Lun:afar. Derivind de aici, se constata in portrelu[ simbolic ~i o semnificatie satirid., deoarece ( :atalina i~i va contrazice aspiratia inalta, se va .rrata nedemna de eel spre care aspirii. Oricum l11sa, satira e departe de a fi exclusiva. Persorr:• j antitetic ~i ambivalent, Catalina e in ace153

.

la~i timp superioc1-ra ~i inferioara fetei de imparat. Sclipirea pura a stelei solitare ii treze~te fetei nubile dorul de df agoste :

Ia r ea vo rbind cu el in somn, Oftind din greu suspina : - «0 , dulce-al noptii melc Domn, De ce nu vii tu ? Vina ! Cobori in jos, luceafar blind, Alunecind pe-o raza, Patrunde-n casa ~i in gind Si viata-mi lumineaza !»

Privea jn zare cum pe man Rlisare ~i straluce, Pe mi~cfitoarele clirari c prabji negre duce. 1l vede 11zi, il vede mini , Aptfel dorinta-i gata ; EJ iar pfiVind de saptamini, ti cade draga fata . Cum ea .pe coate-~i razima Visind ale ei timple, De dorul lui - ~i inima Si sufletu-i se imple.

Luceafarul, atra& de frumusetea ei, o urma10 mreaja de vapaitf", lunednd prin cristalul oglinzii ~i revarsinJ.u-se , lumini~ I Pe trupu-i" sau "P e ochii mari batlnd inchi~i". fu. versuri d~ o limpiditate ahsoluta e reconstituita aicio stare simbolica - Je trecere spre somn. Atmosfera hipnotica favorizeaza intruchiparea Luceafarului, care e pn ,Domn" al noptii, bintuind lumea onirica, Catalina doarme deci dnd adreseaza Luceafanilui chemarea ei : un somn nelini~tit, cu grele oftaturi, din care se desprind cuvintele unei incantatii.

L uceafarul ~i-o dore~te mireasa, faga,111 i ndu-i domnia in imparatia oceanului, c;;;;__ Cal.dtna e cuprinsa de spaima. Frumusetea Lu, ·~ · . tTii.ru lui , ireala, de vis, e aceea a unui "lnl: n ", dar: < :lnd

«Strain la vorba ~i la port, Luce~ti fara de viata. Caci eu sint vie, tu e~ti mort, Si ochiul tau ma-nghe a ta~ .

re~te in odaie, "T~sind cu recile-i sdntei

•

154

I )aca, in termenii lui expliciti, refuzul Catallllt"i nu ~e deosebe~te prin aproape nimic de

ria al fetei de imparat din poemul de tine1 t"(t", el este invaluit aici lntr-un larg halo de 'l ltgcstie. Luceafarul are puritatea glaciala a 1d cii de necesitate, lumina lui e rece, ochiullui ' .i s plnde~te un frig boreal. ..Ylsele Catalinei nu ·· ~ · pot insa elibera de fascinatia stelarli. Infr-a 11 ;: Lnoapte, tot fn somn, un dor vwlent pune .,,;iplnire pe ea, , o apuca" de inima: oil

155

la~i timp superioara ~i inferioara fetei de imparat. Sdipirea pura a stelei solitare ii treze~te fetei nubile dorul de dragoste : Privea In zare cum pe mari Rasare ~i straluce, Pe mi~catoarele carari Corabii negre duce. 11 vede azi, il vede mini, Astfel dorinta-i gata ; El iar privind de saptamini, Ii cade draga fata . Cum ea pe coate-~i razima Visind ale ei tlmple, De dorul lui · ~i inima Si sufletu-i se imple.

Luceafarul, atras de frumusetea ei, o urmain odaie, , Teslnd cu recile-i sdntei I 0 mreaja de vapaie"' lunednd prin cristalul oglinzii ~i revarslndu-se , lumini~ I Pe trupu-i" sau ,Pe ochii mari batlnd lnchi~i" . .fu versuri de o limpiditate absoluta e reconstituita ajcjo st~re simbolica - de trecere spre somn. Atmosfera hipnotica favorizeaza intruchiparea Luceafarului, care e un ,Domn" al noptii, blntuind lumea onirica. Catalina doarme deci dnd adreseaza Luceafarului chemarea ei: un somn nelini~tit, cu grele oftaturi, din care se desprind cuvintele unei incantatii. re~te

•

Iar ea vorbind cu cl In somn, Oftlnd din greu suspina : - «0 , dulce-al noptii melc Domn, De ce nu vii tu ? Vin a ! Cobori in jos, luceafar blind, Alunednd pe-o raza, Patrunde-n casa ~i in gind Si viata-mi lumineaza !,

Cind Luceafarul ~i-o dore~te mireasa, fagaduindu-i domnia in imparatia oceanului, ~ lalina . e cuprinsa de spajma. Frumusetea Lul'Cifarului, ireala, de vis, e aceea a unui ~In­ ger", dar: «Stra in Ia vorba ~i Ia port, Luce$ti fiira de viata. Caci eu sint vie, tu e$ti mort, Si ochiul tau ma-nghcata ».

Daca, in termenii lui expliciti, refuzul Cata1inei nu &e deosebe~te prin aproape nimic de .tccla al fetei de imparat din poemul de tinerete, el este invaluit aici intr-un larg halo de sugestie. Luceafarul are puritatea glaciala a ideii de necesitate, lumina lui e rece, ochiul lui raspinde~te un frig boreal. .Y}sele CaHi.linei,. nu s · pot insa elibera de fascinatia stelara. Intr-a 1rcia noapte, tot fn somn, un dor vwlent pune .~ laplni re pe ea, ,o apuca" de inima: 155

Ea trebui de el in somn Aminte sa-~i aduca, Si dor de-al valurilor Domn De inim-o apuca.

Luceafarul 1i apare acum ca "un_ demon" frumos, cu 0 coroana arz~ scaldat in foe d;soare". Dra ostea ei a dev nit -· 'ntensitate, dureroasa. Luceafarul nu mai are atri utele glaciai'it£w ; dimpotriva, privirea lui "arde" . A~a cum, in momentul primei sale int~ari nocturne, el emana un frig abstract (ca efe ct ur moral), acum el sugereaza senza~ t ia de dogoare, de invapa1er .:Mii dor de crudul tau amor A pieptului meu coarde, Si ochii mari ~i grei mii dor, P rivirea ta rna a rde>>.

Pentru Catalina, Luceafarul, acest Domn- al noptii fascinant, semnifica extremele: "i~ • ~i "demon", gheata ~i flacara. 0 alta diferenta insemnata a Catalinei fata de fata de imparat din basmul versificat consta In prima ei reactie fata de Catalin (personaj de altfel radical modificat in raport cu FlorinFat-Frumos). Am atras deja atentia asupra accentului de autocritica etica pe care-1 vadesc cuvintele adresate lui Catalin : , Inca de rnic I Te cuno~team pe tine" etc. Ea-i marturise~te,

in continuare, dragostea dureroasa ~i stranie pe • o~rc-o poarta Luceafarului. Con~tiinta "nimicnicici" provenea desigur dintr-o asemenea i11alta raportare, dl.ci ce putea 1nsemna ea, ,Cat:i)ina a de sublima stralucire, fata de u1 ifatea astrala a simbolicului Luceafar. •. x presie a aspiratiei spre nemarginit ~i inacce·lii,.I, versunle ca~ aldituiesc confesiunea Cit :rrfhci sinl prin!_!:e cele mai tulburatoare din i~t'lreal!a poezie eminesciana. E un moment in .. 0 ( .trc eiil poetului se identifica intim cu al per·.o1naj ului. Afirmatia poate surprinde pe eel , .trc pastreaza despre Catalina o imagine ex' l11siv ~i conventional-satirica, crezind in po•11hilitatea de a eticheta - cu forrnule perfect I'Xplicite - simbolurile artistice. Fapt e ca IO: rnines cu se exprirna uneori, la rnodul directIn ir, prin intermediul eroinei Luceafarului: .. Dar un luceafar, rasarit I Din lini~tea uita' I i. I Da orizon nemarginit I Singuratatii mal i i ; I I $i tainic genele le plec, I Caci mi le '"'pie pllnsul, I Clnd ale apei valuri tree I Cal:ilorind spre dinsul; II Luce~te c-un amor rw ~ pus I Durerea sa-rni alunge, I Dar se inalta 1111 rnai sus, I Ca· sa nu-l pot ajunge. II Patrunde 1, rsf cu raze reci I Din lumea ee-l desparte ... I rII veci 11 voi iubi ~i-n veci I va raminea del' ·" It' .. . II De-aceea zilele imi s1nt I Pustii ca

!56 l5 T

ni~te

stepe, I Dar noptile-s de-un farmec sflnt I Ce nu-l mai pot pricepe. " 1 Catalina nu-~i mai aminte~te de aparitiile In vis ~e Luceafarulm-mger ~~ Luceafarul~-de­ m
158

d ru ~i in gind, I Norocu-mi lumineaza ! " . .. Casa", din primele invocatii rostite in somn, a dc:enit ,codrul" idilelor ~i al evaziunii erotice; "vmta" a fost inlocuita cu notiunea efemerului , noroc". Unii au vrut sa vada ~i in aceasta lncheiere a episodului de dragoste Cata.Iin-Cal a lin~ o intentie satirica. Chiar daca ar fi a~a, t'scnttal ni se pare aici altceva : anume faptul di intentia se tope~te intr-un simbol poehc en latente inepuizabile. Intcrpretarea e silita ""'s a .trunce fascicole luminoase doar asupra uncia sau alteia dintre implicatii, nu le poate insa cuprinde pe toate ~i cu atit mai putin Ie poate n.:zuma intr-a formula sau aduce la un numitor <'omun. Raspunsul Luceafarului - care e de r:lpt rostit intr-un dialog interior - subliniazal(lcca ca lumea fenomenalitatii terestre e su-' pus uriui ·relativism f:lt lt te~tre : _orice poate / Ji l.wocuit cu once 'i ~i dnd valoril~s - ..... p:lrut, in virtutea unei posibilitati infinite de a k echivala (raul cu binele, adevarul cu minI iuna etc.). Acesta credem ca e sensul ver:.u• ilor :

a

- «Ce-ti pasa tie, chip de lut, Dac-oi fi eu sau altul ?,.

<:u as-tfel de consideratii am trecut insa Ia o I" oblcma

noua. 159

2. Hyperion

I,

I

In prima sa ipostaza din basmul transmis de Kunisch, Luceafarul era un "zmeu, puternic duh care traie~te in pe~terile muntilor ~i poate sa capete orice infati~are. Se prefacu in vint ~i dnd adie pe fata ~i umerii frumoasei fete, se aprinse de dragoste ~i jura ca va fi a lui." A~adar, cind cazu seara, ,el se prefacu in '>tea ~i se repezi in odaia fecioarei. Acolb insa el se prefacu intr-un frumos, luminos tinar. " Cind fata de imparat refuza sa-l urmeze pe zmeu in lumea ,de dincolo de nori, in vecinatatea soarelui", el se intristeaza : , ... se intrista, se prefacu iara~i in stea ~i se inapoie in cer. Acolo ramase el toata noaptea ~i privi jos· in ca:rnaruta frumoasei fete ; razele lui insa erau palide ~i lincede, parca ar fi fost intunecate de jale," lntrupat: prima oara, dintr-un element uranian, zmeul apare a doua oadi intr-o intruchipare neptuniana: , ...puternicul zmeu se prefacu in ploaie ~i cazu in odaia fetei de imparat. Acolo lua el insa inHiti ~area unui tinar frumos, ai carui ochi erau alba~tri ca marea cea adlnca ~i al carui par lucea in lumina lunii ca solzii pe~ti­ lor." Zmeul ii propune fetei sa-l urmeze in imperiul submarin. Ea ii cere insa - ca sa-l puna Ia incercare - renuntarea la nemurire, 160

~ · zmeul ii fagaduie~te:

" ... mine voi zbura la .umul Domnului ~i-i voi aduce inapoi nemu••• ca ~i puterea pe care mi le-a daruit ~i-1 voi lllg-a sa rna preschimbe intr-un om slab ~i mu1 I I or, ca tu sa fii a mea". A poi, se preface in 'll rcubeu ~i ramine toata noaptea deasupra par. .tu lui fetei. Rugamintea adresata lui Dumel.c u e simpla ~i concisa : "Doamne, iti aduc lnapoi toata stralucirea ~i puterea ce mi-ai dalllit. Iubesc o copila a pamintului, de-aceea ingaduie-mi, o, Doamne, sa fiu vremelnic ~i slab ca ea ! ". Refuzat, zmeul i~i repeta cererea, d. •r Dumnezeu ii spune sa-~i coboare privirile Nprc pamint. Vazindu-i pe fugari, duhul eel I :i ra de moarte lacrameaza : intiia lacrima "de l. t lnceputul ve~niciei, ~i lacrima, cazind •i n fundill marii, se facu margaritar". Urmeaza raz' '" narea ~tiuta . Acestea sint toate elementele • .1rc compun figura zmeului, un fel de divinil .tf c intermediara, reprezentlnd fortele ascunse r; • primejdioase ale naturii. Zmeul din poemul Fata-n gradina de aur prczinta modificari importante in raport cu .tccla din basmul-izvor. Mai intii. el nu mai cs lc doar zmeul mitologiei populare romine~ti. l'oate ca nu ar fi lipsit de interes sa urmarim klul cum e infati~at, din momentul aparitiei .~a le (versul 201 ~i urm.). Poetul il nume~te • .. s•~au " , apoi, in aceea~i strofa, "copilul sfin~;<

II

1214

161

tei mari, I Nascut din soare, din vazduh, din neaua". Cind se metamorfozeaza din ,steaua", intr-un ,tinar luminos", el pare , un demon ratacit din soare". Fata i se adreseaza ca unui ,geniu mindru" (in sensul de duh, de divinitate, pe care ~i-1 pastreaza acest cuvint polisemantic, derivat din latinescul ,genius"). Patruns a doua oara in odaia iubitei, sub forma de ploaie ,aromata lin", zmeul se transforma intr-un tinar incununat cu trestii, , mut inger din tarii". Cind zboara spre , tronul eel etern" spre a cere dezlegarea de nemurire, el este iarasi vazut ca un ,Smeu" (ortografiat cu majuscula). Dumnezeu- Adonai- il nume~te ,demone" (desigur in acceptia grecescului , daim :m "), ,cuvint curat" , , Eone" (in filozofia platoniciana - emanatie a puterii divine, existind ve~nic) : Si tu ca ei voie ~ ti a fi , demone, Tu care nici nu e~ti a mea fiiptura ; Tu ce sfinte~ti a cerului coloane Cu glasul mlndru de eterna gurli ... Cuvi nt cura t ce-ai existat, Eone, Cind universul era ceata sura ... ? Sa-ti numeri anii dupa mersul lunei Pentr-o femee?

Cele mai multe dintre trasaturile atribuite zmeului din poem subliniaza conditia nobilcontemplativa a supraterestrului. Acest persona] se bucura din partea poetului de o atentie

dcosebita, mult sporita fata de cea pe care i-o autorul basmului. Desigur, pe Emirtescu 1- a atras posibilitatea de a proiecta in fjgura zmeului puternic ~i melancolic un fond ]10gat de reprezentari mitologice, definitorii pt-ntru factura romantismului sau din perioada de tincrete. Interesul aratat basmului se datoia in hu na masura felului cum era infati~at acest cl uh, innobilat fata de prototipul sau foldoric, rare, ca regula generala, intruchipeaza forta misterioasa ~i terifianta a raului. La Kuflisch - element cult, fara indoiala, cum s-a deJnonslrat - zmeul nu mai este subordonat d1avolului, ci lui Dumnezeu. Trebuie sa identificam .ti ci una din consecintele romantismului, cilre a dcschis in literatura seria marilor reabi.l itari {litanul, dcmonul, ingerul cazut - pe pJanul viziunilor mitologic-simbolice ; ocna~ul, cer~e1orul, vagabondul, femeia pierduta etc . .r in ordinea sociala). Zmeullui Kunisch nu este insa p · de-a-ntregul ilustrativ pentru o asemenea d i recti e. Impulsul razbunarii 11 stapine~te, ~i furta lui distructiva, exercitata asupra cuplului de tineri indragostiti, aduce in basm un elefllent lerifiant, in spiritul superstitiilor populart· La l•: n1inescu, procesul de reabilitare a zmeului (care, de altfel, inceteaza de a fi un sifllplu l.lllCU ) e dus pina la capat. Episodul razbunarii «' suprimat in poem. Demonul eminesci~ o~ corda

16.3 162

1

I

I

co_ntemplativ ~i nostalgic, din lumea lui perioadi el ri;ne~te hi1plmirea in drag~a telu1rica, e e!lle a d~suhTillla~arata 'Cpisodul Iorin - fatide- frllparat, atit de dens liric), dar coborirea din generalitatea ideala in particular ~i accidental nu ii este permisa. Zmeul din poem prefigureaza pe geniul-titan din Luceafaml, dar drama lui este de alta natudi. G. Calinescu a intuit patrunzator semnificatia simbolurilor din Fata-n gradina de aur, caci, intr-adevar, fata de dragostea naturala a tinerilor Eminescu nu ia o atitudine critica : , In general, poemul e cu desavir~ire obiecti v, fara amaraciune fata de purtarile tinerilor, cari in basmul poporan ies de altfel indreptatite, contempllnd numai uria~a mecanica a instinctelor sub neputinciosul amestec al spiritului" (Op. cit., V, p. 249). Zmeul-demon ramine totu~i superior, pentru ca lumea lui e a tensiunilor cosmice primordiale ~i eterne, pe dnd lumea celor doi indragostiti e (cum va reie~i mai !impede Ia analiza cuvintelor lui Adonai) intemeiata pe valori efemere. 0 inconsecventa in constructia zmeului simbolic din Fata-n gradina de aur credem ca o putem identifica in lipsa acelei "
f' un ciclu etern necesar ci, precum un zeu conVl'nt ional, se poate u~or metamorfoza in .. ~ft:aua", in ,ploaie" etc. ~entru a se intrupa, d nu se rupe, ca Hyperion, cu un efort am zice , ("()s:nogon.Jc", dintr-o lume a ve~nicelor rotatii. Nn -1 Cle m1rare ca el adopta, in fati"Tetei , posl ~lra ~n.d:agostitului timid, proferind imploratii '·" sohCitmd mila :

- «Ah ! te iubesc - ii zise el - copila, La glasul tau simt sufletu-mi rlinit, Din stea nascut plec fruntea mea umila · Cu ochii mei prind chipul tau slavit _ ' Nu vezi cum tremur de amor, ai mila !, etc.

Zmeul din oem este a~adar un daimon mel.ll lcolic ~i sensib1 , · sit oarecum de gran~~ ~~;~re ~ita.nica. Asupra (l£estui aspect, ne,glijat ·~ a msi§!a.Lfoart
zn

164

155

poetului. Cauzele trebuie cautate in sentimentul crescind de insecuritate pe care-1 are Eminescu la Berlin, in adincirea influentei schopenhaueriene etc. Chiar dadi in perioada delimitata (desigur cu rezerva ca nu e vorba decit de o cronologie aproximativa ~i conventionala, caci 0 biografie intelectuala, de~i cunoa~te fluctuatii , nu e niciodata discontinua) , poetul publica unele poeme de suflu titanic (cum ar fi, de pilda, Jmparat ~i proletar) , elementele lor titanice s-au cristalizat intr-o faza de creatie anterioara - la Viena. ln lumina acestor constatari - £acute ~i in capitolul Evolutia motivului titanic in poezia eminesciana - nu-i greu explicabil felul cum e construit personajul zmeului in poemul Fata-n gradina de aur. Ar fi exagerat ~i inexact sa sustinem absenta implicatiilor titanice in basmul versificat (cea mai evidenta fiind impulsul demonului de a renunta la nemurire). Totu~i, zmeul trist ~i oarecum resemnat e mai mult simbolul unei inadaptari pasive, dedt al uneia titanice. Cum am mai aratat, in ultima perioada de creatie a lui Eminescu observam, in schimb, 0 revenire (dar intr-un punct mai 1nalt ~i mai original) la--atitudinile eticii titanice. Se poate releva acest lucru ~i in ScrisO?·ile de o atit de vehementa elocventa tragica, ~i in cristalinul Luceafar. Acea 1mpletire

~nf rc

revolta ~i con~tiinta chinuitoare a inefij icn~ei ei, acea intelectualizare ~i interiorizare ,, ,,txima a titanismului, in care identificam speificul contributiei eminesciene la dezvoltarea 11 11mdiaHi a motivului, pot fi argumentate conj ludent prin analiza simbolului lui Hyperion. lntre ultima versiune a Fetei in gradina de 1111r (18 74-1875) ~i prima versiune autonoma ,, 1-ucea/arului (cca. 1880-188-l..,...dupa Perpeslirius) distanta cronologica este de eel putin j inci ani. Structura diferita a simbolurilor din I .11cea/arul interzice, cum am mai spus, considnarea poemului mai vechi ca o varianta, de~i ··I rcprezinta in chip evident o etapa in elal•orarea marelui mit poetiC al lui Eminescu. Anii 1880-1881, dominati de compunerea Srrisorilor, inseamna pentru poet, dupa cum II ,1 vazut, 0 reinviere a Sensibilitatii titanice, • <'<·a ce confera pesimismului eminescian din '" rasta perioada o coloratura specifica. lnj ('I rind sa rezumam intr-o formula 0 atitudine ·'' Iislica extrem de complexa, am spune c3. "' rst. pesimism provine dintr-o revolta etica ~i 111 iala, iar titanismul filozofic e o mcercare e e care inceard i sa le intrel"'" o §o~ict.ate.....c ta i inumana. Nu c desigur intimplator faptul ca, in aceasta 1tj • 10ada, Eminescu resimte cu mai mare acuij

167 166

tate dedt oridnd ruptura dintre artist ~i lumea contemporana. Dascalul din Scrisoarea I e ~ (titanic prin forta gindirii) neinteles ~i batJocorit. Scrisoarea II infati~eaza drama poetului 1ntr-o lume mercantila ~i meschina. Se~timentnl in adap Hiri i atinge acu:m un pnnct ~mat,

intre alte

prrerih:ti~

ani, in geniaJ.a Glossa (1880). E de inteles, in astfel de c6nditii, fiprri1 eli zmeul-demon din poemul mai vechi capata o noua ~i explicita semnificatie simbolica ; de~oit-aetlftl Luc~~r, el ex rima soarta eniului titanesc. Eminesc~-, s-a referit o ata in t ermeni foarte 1mpezi la , intelesul alegoric" acordat Luceafarului. Intr-o nota pe marginea uneia din variantele poe- · mului, reprodusa de mai toti comentatorii, el marturise~te : , In descrierea unui voiaj in tarile romine, germanul K. poveste~te legenda Luceaflirului. Aceasta este povestea. Iar intelesul alegoric ce i-am dat este ca daca geniul nu cunoa~te nici moarte ~i numele lui scapa de simpla uitare, pe de alta parte, insa, pe pamint, nu e capabil de a ferici pe cineva, met capabil de a fi fericit. El n-are moarte, dar n-are nici noroc." Pe marginea aceluia~i maarut nuscris, poetul mai adauga: , Mi __.) eli soarta Luceafarului din poveste seamana 168

--

--

lt CP- soarta geniului pe pamint ~i i-am dat-==' .tcestfpte es a ego!"~~ :. _ · H - i riori tiaie-te in lume elor...._p · ~~le. ~ are, cum spuneamjci un genm 1110 d1 . x. ~ • ~I --5(; -:-Nu aht ta numele ttta1 ~ •v · clin mitologia greaca,_ f tgurav •-• remv1ata 1111 l~ ,_____ • AV' 111 row zmti~m de-~~~ats, m ~penon, . .z. (,.,rima versiune) ~i Hypenon (versmnea 11 0n .r • v) ....ra c:i mai dezvoltata, dar netermmata . 11 Jl eno« v · rgul i1 nume~te pe Luceafar Hyperion I ) Cm iU • .., ~ t t•cn ru a-i _atrage - atentia asupra naturii --· · lui -u2 Cu o intentie stilistica similara il ~ r· 11tTIOa ,_ · ~ Hi:ilderlin pe eroul romanului sau 11 11r111Se v - (caci personajul ilustreaza I .ti'I. C ..P r~perion / rin care trece omul superior spre a (' t ; q )C le P IIIU

P .

1

f11Pt, in basinul lui Kunisch nu e vorba propriu---------

I)

l e l)Jceafar, de~ i zmeul se prefa ce la un moment "'' <.c fCa. Asocierea intre geniu ~ i Luceafar e insa

s h

. .. 1 E . d t~me!cu , e vretmeGce .ou mtt·-o scnere e mere,e cum es e em m ..r''oma Nour spune in cursu! unei discutii cu !'" '''"· 0.l smgura . f runte unsa cu mtru l 1m. D umnezeu 1 " ': · " r'e sa forme din oceanul cugetarilor omene~ti 1 Ill S (a • • o · ·a vo lb urao grgantt ca, care sa se-na 1+,e d 'm f un"1 " "'1·''" 1,1 ui marei pina sus in nouri i ginditori din cerul 1 1 I II I liSt • . . ·I . lm• ce se nume$le gemu ... ( s. n. ) . v ez1. E• mtI 111111111 11 dtt•e . . •mgn. 1. t ao dE s·tmwn . . oza 1 zterara, e e ugen , 1 1 1 '"1 '"Fi"no· 1 wuteu, ~ EPL . . ., 19 64, p. 11 2 . . . · 111 rt'ece~ te , numele e compus dm pref1xul hyper g::t) ~ i pa rticipul verbului " a merge" - iOn, (,J, ·"'" 1}'J' cel-care-merge-deasupra. In aceasta acceptie, '"'" """" f . h omenc . pen t ru soare ep1tet II I III I II! ll• e Hunl' recvent ) D . . . d . •. • t 1 11 .. t ·r· e w ~ . e d':I.cl, pnl" env~,1e, " cuvm u ; • 01 1 1 11 ,, 111 •.c tt1111 tea ~· o con 1t1e mora a supenoara. 1 d.ol on ln .ool c • • 11111 1111

11 e c.

~~

e. ~~ stator~uca da

0

0

•

0

0

169

I

I.

tate decit oricind ruptura dintre artist ~i lumea contemporana. Dascalul din Scrisoarea I e ~(titanic prin forta gindirii) neinteles ~i batjocorit. Scrisoarea II infati~eaza drama poetului intr-o lume mercantiHi ~i meschina. Sentime pu.nct ~~ alte poezi:hii~ ani, in eni Ia Glossa (1880). E de inteles, in astfel de conditii, ap ul ca zmeul-demon din poemul mai vechi capata o noua ~i explicita semnificatie simbolica ~it-a'€tifll L!!f~i!f!r, el ex rima soarta eniului ~minesc~-'\ s-a referit o ata in termeni foarte tmpezi Ia ,intelesul alegoric" acordat Luceafarului. Intr-o nota pe marginea uneia din variantele poe- · mului, reprodusa de mai toti comentatorii, el marturise~te : ,In descrierea unui voiaj in ta:_ile romine, germanul K. poveste~te legenda Luceafarului. Aceasta este povestea. Iar intelesul alegoric ce i-am dat este ca daca geniul nu cunoa~te nici moarte ~i numele lui scapa de simpla uitare, pe de alta parte, insa, pe pamint, nu e capabil de a ferici pe cineva, met capabil de a fi fericit. El n-are moarte, dar n-are nici noroc." Pe marginea aceluia~i nuscris, poetul mai adauga: , Mt.·___..._.......~. ca soarta Luceafarului din poveste seama~ 168

----

t-am dat

---=

prk 11 10 ~ ~~are, cum spuneam, ca un gemu lllanesc. u aht · ta1Fu'mele tita-==--·~ n11lui din mitologia .greaca,_ ftgura 'reinviata 1,, romantism de un K~ m yperion, A Vi.~ion (primaversTi'i~~ ~i Hyperion (versiunea ullcrioara ~i mai dezvoltata, dar neterminata). Dcmiurgul 11 nume~te pe Luceafar Hyperion pentru a-i ! trage atentta asupra n~mii Lq_i s_u•pe•:;;are. 2 _ Cu o intentie stilistica similara 11 IIUmis~ Hi:ilderlin pe eroul romanului sau liri c Hyperion - (caci personajul ilustreaza d ap ele prin care trece omul superior spre a ' D e fapt, in basinul lui Kunisch nu e vorba propriu11 '1 de L uceaflir, de~i zmeul se preface Ia un moment ,1,,, In stea. Asocierea intre geniu ~i LuceaHir e insa loo .or lc v eche ~i statornicli Ia Eminescu, de vreme ce o oo ol i lnim si intr-o scriere de tinerete cum este Geniu (""tiu . Toma Nour spune in cursu! unei discutii cu l .. oo : . 0 singura frunte unsa cu mirul lui Dumnezeu • i n stare sa forme din oceanul cugetarilor omenesti " :1 ingura volbura gigantica, care sa se-nalte din fundod ab isului marei pina sus in nourii ginditori din cerul lttu·afarului ce se nume$te geniu ... (s. n.) . Vezi Emi~< • ·• n • , Proza literara, editie ingrijita de Eugen Simion '" Flora Suteu, E.P.L., 1964, p. 112. ' In greceste, numele e compus din prefixul hyper (d ... osupra) si participul verbului " a merge" - ion, ' " ·wonnind cel-care-merge-deasupra. In aceasta acceptie, h ,.,,,.,inn e un frecvent epitet homeric pentru so are ( 11 1'/ll'rion Helios). De aici, prin derivatie, cuvintul 1'" ·•1<· scmnifica ~i o conditie morala superioara. 169

ajunge la revelatia propriului sau destin). Structura titanica a Luceafarului se dezvaluie in cite'\la din atitudinile sale. ~ai )n.tii. _in dorinta sa de a se desprinde d.in.Jumea e~ ~i Ae~esara. Cind ii vorbe~te Demirgului de ~reul neg~ vecinicii", dod i~i marturise~te "setea de repaos"' el exprima nazuinte titanice, de~i nu se r~volta in numele lor, ca atitia alti predecesori ai sai : 4

«De greul negrei ve~ ni cii, Plirinte, rna dezleaga Si laudat pe veci sa fii Pe-a lurnii scarli-ntreaga ;

-

0 , cere-rni, Doarnne, orice pret, Dar da-rni o altli soarte, Clici tu izvor e~ti de vieti Si datator de rnoarte ; Reia-rni al nernuririi nimh Si focul din privire, $i pentru toate da-rni in schimb 0 ora de iubire ... Din chaos, Doarnne,-arn aparut Si rn-a~ intoarce-n chaos ... Si din repaos rn-arn nascut, Mi-e sete de repaos.»

Se pune intrebarea : mai poate fi vorba de titanism in asemenea coordonate ? Caci titanul sau demonul se definesc tocmai prin ~nsu-,_ 170

bordonarea lor fata de principiul absolut, prin fi fidarea lui, asumindu-~i toate consecintele I ragice ce decurg dintr-o atare manifestare. Or, aici, Luceafarul cere invoirea divinitatii, 1111 arernci 0 clipa inten i razvrati. l~itspunsu a intrebarea de mai S'US frebuie sa (in a seama de o imprejurare importanta :A rn iurgul eminescian- dupa cum se · va vedea "' 'u tirzi~· _:__, nu mai reprezinta acea divinifat~otriva careia se revoltau titanu roma n' ic'r_~l a - creveni!.J:Ln ,s1mbol JlLPecesiTif§ ~os( 11ri cc, a con~tiintei universale a necesilafji_ ~irat~a lui Rypenon e p6'~ dwr ca .1spiratie, realizarea ei- sub orice forma- e ••nposibila.. Revolta titanica lnseamna, in fond, " alegere (intre posibilitati diferite), o afirr11 :1rc a libertatii obiective. Dar Hyperion trarqlc in lumea necesitatii absolute ~i. reluind , clc:b ra formulare a lui Spinoza: singura §i • " '·dta lui libertate sta in intelegerea acestei lit"Cc.~ Itati . - ~i to tu~i, insa~i ideea Luceafarului ca ar /llil t•a ob ine eliber~rea din imperiul stn~t al ncr ·sitatii echivaleaza, in con itn e a e, cu "" act de rebeliune titemca. Pe de alta rarte, ' 1.. .,r ;T'm.bolizind necesitatea, Q_emiurguJ paslr c·.,za unele dintre atributele tiranului divin •.J romantismuluj. T clctul definitiv contine I"·" 1c putine marturii in aceasta privinta (una 171

ar fi malitia cu care Demiurgul ii spune lui Hyperlon, ne~tiutor inca de tradarea Catalinei : , $i pentru cine vrei sa mori? I Intoarce-te, te-ndreapta I Spre-acel pamint ratacitor I $i vezi ce te a~teapta"). In schimb, variantele Luceafarului pot furniza unele elemente in directia celor afirmate. In varianta B. 2275 (0., ed. Perspessicius, II, p. 402), H yperion e cuprins de o spaima fara nume dnd ajunge la al ,nefiintei adapost" ~i vrea ,. sa se adreseze Demiurgului : ,Fiori de moarte II strabat I $i aripile-~i stdnge I $i este data ce de-intiiu I Ca el incepe-a plinge". In varianta C. 2261, intitulata Legenda Luceafiirului (op. cit., pp. 435-36), In momentul corespunzator al desfa~urarii poemului, ~­ riQD simte a ro ierea Demiur lui ca pe-o ema 1 a : , Fiorii-1 tree ~i frig ii e - I Aripile i~i stringe ... ", sau ,II sorb adinc fiorii cruzi I Ai golurilor crude I $i i se na~te in auz I Un glas ce-abia se-aude". In varianta D. 2260 (op. cit., p. 44 7), Demiurg_ul insu~i­ - de~i fara vreo nuanta de acuzare - vorbe~te de esenta titanica a Luceafarului : , Hyperion, care rebel, (s. n.) I Rasai din lumi cu soare, I Cine nu are moarte-n el, I Acela nu mai moare .. . " Toate aceste sugestii au disparut din versiunea definitiva, poetul socotindu-le probabil de prisos pentru reliefarea sensului esen-

(ial al simbolului demiurgic. S-ar putea n'i7~~~ lntrebarea - intrucitva naiva : ~ procedat Hyperion daca n-ar fi avut doy~a precisa a infidelitatii Catalinei ? Ar fi coJ~ 15 cl un act de insubordonare ata de injonct 1 ~­ nile Demiurgului? Inclinam sa credem - ttulnd seama de logica artistica severa a intre. '}C~ gului poem - caVH ypenon, consubt s an ta ,_ adcea de necesitate n-ar fi Jill!.! ~ ·r·ze inten ia Zhiar daca iubita lui de pe ~naint ar fi fost de 0 constan a exem lara. var ,fis ~tia nu trebuie sa se rataceasca printre apoleze pe care, de la inceput, le infirma rtalil :ttca artistica insa~i a Luceafarului. .Ita.=_ l lyperion apare a adar 't c .ar. 11 a ic~te sa se rupa din ciclul sau ceresc, thP . ... " a1o:1ptea ,negret. veCimcn , pen t ru ,.£_~v_...... de. nd,irc". El este ispitit de erosul terestfU · I "('11;-;rea Catalinei il face sa cada de pe 'tnaaa-i orbita. In prima intruchipare apil~e , ·' un , tinar Voievod, I Cu par de aur m9ale ' . , cer " ~~. d'tn ,mare " (, I ar ceru1 este ""'a 11t dtn . meu I c:· r.
")

oceanica a demonului. A doua coP 0 III , . a Luceafarului ni-l infati~eaza in ~·post~z~ 1111 . 1 ,nop t"n . T'f """ ;( (.fiu al ,soare1m. " ~I-a u v dv ' H . '" vrut sa va a In ypenon un Inger, un "loo~n g hcl cre~tin (v. art. lui Radu Dragn&a: •, ''"''"alitatea lui Eminescu, in Gindirea, 19~ 9 )· q '"··d aza

A

113 172

ar fi malitia cu care Demiurgul ii spune lui Hyperlon, ne~tiutor inca de tradarea Catalinei : , $i pentru cine vrei sa mori ? I lntoarce-te, te-ndreapta I Spre-acel pamint ratacitor I $i vezi ce te a~teapta"). In schimb, variantele Luceafarului pot furniza unele demente in directia celor afirmate. In varianta B. 2275 (0., ed. Perspessicius, II, p . 402), Hyperion e cuprins de o spaima fara nume dnd ajunge Ia al , nefiintei adapost" ~i vrea .. sa se adreseze Demiurgului : , Fiori de moarte il stdibat I $i aripile-~i stringe I $i este data ce de-intiiu I Ca el incepe-a plinge" . In varianta C. 2261, intitulata Legenda Luceaf{irului (op. cit., pp. 435-36), in momentul corespunzator al desfa~urarii poemului, ~­ riQD simte apro ierea Demiur _ lui ca pe-o eman :.e_~a : ,Fiorii-1 tree ~i frig ii e - I Aripile i~i stringe ... ", sau , Il sorb arline fiorii cruzi I Ai golurilor crude I $i i se na~te in auz I Un glas ce-abia se-aude". In varianta D. 2260 (op. cit., p. 44 7), Demiurg_ul ins~i_ - de~i fara vreo nuanta de acuzare - vorbe~te de esenta titanica a Luceafarului : , Hyperion, care rebel, (s. n.) I Rasai din lumi cu soare, I Cine nu are moarte-n el, I Acela nu mai moare ... " Toate aceste sugestii au disparut din versiunea definitiva, poetul socotindu-le probabil de prisos pentru reliefarea sensului esen172

(ial al simbolului demiurgic. S-ar putea na~t~ )ntrebarea - intrudtva naiva : cum ar f1 ==» procedat H yperion daca n-ar fi avut ~o~d.a ptCclsa a infidelitatii Catalinei v? A~ ~I cor~us d un act de insubordonare ata de lllJOnctmnilc Demiurgului? lnclinam sa credem - ti11!nd seama de logica artistica severa a intregului poem - di Hyperion, consub~ta~ ial c_u l!lcea de necesitate n-ar fi utut sa-~1 rea~ ·r·;;-[nten ia chia; daca iubita lui de pe pall, int ar fi fost de o constan a exem lara. Dar cli scutia nu trebuie sa se rataceasca printre qHlleze pe care, de la inceput, le infirma real il;tlca artistica insa~i a Luceafarului. II yperion a pare a~~~a~d~a!.!.r~a.__.....__...,"""'""""'...,_,....,~­ ' 11i q te sa se rupa din ciclul sau ceresc, 1111.tptea , negrei vecinicii", pentru ,2_~ de 111hirc ". El este ispitit de erosul terestru: I ltt' l ~rea Catalinei il face sa cada de pe 111'1na-i orbita. In prima intruchipare apare , , , 1111 , tinar Voievod, I Cu par de aur m9ale", 11 .1·:n 1l din , cer" ~i din ,mare" (, lar cerul este "" ·" meu I $i muma-mea e marea"). Este q•oo:d;tza oceanica a demonului. A doua coho' 111· a Luceafarului ni-l infati~eaza in ipostaza l.l .ll il (fiu al , soarelui" ~i-al , noptii;-:-trnTi Ill Vrttl sa vada in Hyperion un inger, un "lt.t11g hcl ere~ tin (v. art. lui Radu Dragnea : '• /•u 1/ualitatea lui Eminescu, in G1ndirea, 1929) . 173

Polemizind cu Radu Dragnea, Tudor Vianu a relevat, intr-o analiza bogata in sugestii, caracterul demonic al Luceafarului (cap. Luceafarul, din Poezia lui Eminescu). E vorba de u~eare;-largind ea:drele F0prezet1'farii romantice, aduce numeroase ecouri ~ntice - fiindca Luceafarul este, in fapt, un dairw,J.n. Intr-adevar, el reprezmta fortelc;__pr~ ;-ordiale fiind nascut din vidul cosmic (cerul) , ~nu~r (marea), - din intunecimea 1nceputurilor fecundata de lumina (noaptea ~i soarele), din chaosul indeterminat (care, Ia Eminescu, are adeseori sensu! grecesc etimologic de spatiu gol - de Ia chaino, , a fi deschis" - precum in versurile despre ,surele vai de chaos" din Scrisoarea /). Dorul .ir.ezist~ bil de iubire e de esenta titanesca, dupa cum am incercat sa aratam. 0 clipa, Luceafarul dore~te sa-~i sacrifice nemurirea, sa se nasca ,din pacat"' sa primeasca ,0 alta lege"' pentru a putea fi iubit de frumoasa muritoare :

-

-

«Tu-mi cei chiar nemurirea mea In schimb pe-o sarutare, Dar voiu sa stii asemenea Cit te iubesc de tare ; Da, rna voi naste din pacat, Primind o alta lege ; Cu vecinicia sunt legat, Ci voi sa rna deslege,.. 174

Si se tot duce... S-a tot dus. De dragu-unei copile, S-a rupt din locul lui de sus, Pierind mai multe zile.

Aspira ia
11 ici p0ate Sa-nteleaga, ca nU lit 0 Vrei ... ca-n tine "" demon ce-nseteaza dupa dulcile-i lumine, 1 ., d demon pllnge, ride, neputind s-auza pllnsu-si, 1 1 " vrea... spre-a se-ntelege in sHrsi t pe sine 1nsusi, I 1 '• I' zbate ca un SCulptor fara brate si ca geme 1 .11 1111 maistru ce-asurzeste in momentele supreme, 1

idee asemanatoare, desi nU poate fi VOrba ~i~i expri~ata ~n r?manul lmc Ill/"'' ion de Holder lin. Hypenon martunsest~ la ~n 111 , 1111 ·11 1 dat: .... puternica dragoste s~ zbucmma m .,,,. ... l':t un Titan lntemnitat" (Cf. P1erre -¥ertaux, 1/,f,/, ·,/iu, Hachette, Paris, 1936, cap. Les themes ~e 1 II 1• 111 · 1 ion , In care se defineste mai pe larg sensu! b1 "" '" ""lui holderlinan). I

o1 .

{)

1111 , izvo r", o aflam

175

Pin-a nu ajunge-n culmea dulcii muzice din sfere, Ce-o aude cum se na~te din rotire ~i d idere. S-ar. pri~epe. pe . el tnsu~i a~el demon... S-a r rena~te, Mistuit de focul propriu, el atunci s-ar recunoa~~e ~i , patruns de-ale lui patimi ~i amor~-i, cu . nesat!U. . El ar fringe-n vers adonic limba lm ca ~~ Hor~tm • Ar atrage-n visu-i mindru a isvoarelor murmurun, . Umbra umeda din codri, stelele ce a rd de-ya. pur~n, Si-n acel moment de taina, cind s-ar.. cre~e ca:t fence, Poate-ar invia in ochiu-i ochiul lumu cet anhce ... etc .

Hyperion din Luceafarul ar putea fi con~ siderat un fel de rototip_ _ideal al acestm demon launtric.... sortit sa dimina neinteles de catre 0 ft:;IJleie pre~ .. slab~~_ inconstant31 1i..J n;t"inc~ta, 1n.seaim1nt~a de sublimitatea erosului titanic. ' Posibilitatea de a Infringe, fi e-~ scur"t( din punct de vedere cosmic, ( tat la masurile terestre el insumeaza mn ~1 fill de ani), legiJe strictei necesitati astron~mic~, 1 revela 0 alt~~En]JitaaiGk: I '-!.ceaBhul!.n. Rujifudu-se "diiLJacul lui de sus". p~rtat ~e dor, el stra s!ice- dtstante siderale, spre a ajunge acolo uncle see fla Demiurgul, Parintele universului I , uncle

vcac~- r~po~~

I

1 E poate acela~i Demiurg despre care ~e yorbe~t~ ~~ Scrisoarea I : . D ar deodat-un punct se m1~ca ...yce. m 1: latay- I .I Cum din chal.ls fac e muma, tar e . . ~~ smgur.

176

., 11 11 -i hotar, I Nici ochi spre a cu noa~te, I ~i vrcmea-ncearca in zadar I Din goluri a se 11.1.~le. II Nu e nimic ~i totu~i e I 0 sete care-1 .~oarbe, I E un adinc asemene I U itari i celei oarbe." Calatoria cosmica e un motiv frecvent In poe;fa de onentare .fiFamca a romantism~­ ~ - Unul din argumentele cele mai convingatoare cu privire la structura de titan a Luceafarului il constituie, apoi, acea mindrie de care am mai vorbit. Coborit pe p amint, H yperion are puritatea ghetei sau a flacarii abstracte, are o mindrie interiorizata a inaltei lui condi tii, car;-1 face sa para ~ri , strain" ' 0 fiinta de neinteles. Luceafarul are aureola unei dem- . nitati care apar~~ titanului. Problema semnificatiei Luceafarului se cuvine insa abordata ~i din alt unghi. Plna acum am discutat despre Hyperion considerat rnai ales ca eroul unui mit poetic, urrnarind situatia explicita in care se afla el, relatiile ~i functiile explicite pe care le exprima el in cadrul acestui mit. Marea forta de iradiatie sugestiva cu care e inzestrata figura Luceafarului provine insa doar indirect din imprejurarile relevate :in analiza externa de pina acum, - etapa necesara, dar numai preliminara dnd e vorba devine ta tal... Punctu-acela de mi ~care, mult mai slab ca boab a spumii, I E stapinul fa ra margini peste margi nile lumii" etc. 12

1111

177

/1

de a interpreta simboluri artistice. Caci H Ykl!:_ rion este un simbol, cum am mai spus. Etimologic, simbol tnseamna semnul din care se intelege sau prin care se exprima ceva. Cum remarca Tudor Vianu, pentru metafora sim~ 1, simbolul artist~c e~p ce simi>olunle celelalte (matematice, logice, juridice etc.) au un caracter plan. Ramine a~adar, dupa ce am analizat figura Luceafarului in latura aparenta, sa lncercam a releva ~i dteva din implicatiile ei adznci. 0 indicatie esentiala In aceasta directie - am citat-o mai sus - ne-o da insu~i Eminescu : Hyperion reprezinta soarta geniului. Simbolul Luceaflirului este un stmbol cZar (ca to ate rnarile simboluri eminesciene,cafe staJ"S\ih semnul inefab.*-' ~i-::.J~rofundei - limp-~!mi), de~i niciodata in poem ri.u ~ntllne~te cuvintul geniu, de~i nici unul din eli:mentele externe .-- --

~

1 Studiul lui T. Vianu despre metafora (in vol. Problemele metaforei $i alte studii de stilistidi, E .S.P .L .A.,

195i) $i comunicarea mai recenta Ia Congresul de stilistica de la Var$ovia (1961) , intitulata : Quelques observations sur la metaphore poetique, contin numeroase sugestii pentru definirea si~bolului artistic. ~n cazul particular al metaforei ," T. V1 anu fa c: observ a~~ ~ importanta eli ea reprezinta . o struct~ra semant!ca profunda", cu un strat apare~t , extern, $1 altele s':b.Jacente. Profunzimea metafore1 este, spune T . V1anu, . ilimitata sau infinita", pantru di asocierile pe care le produce ea sint totdeauna mai bogate decit cele p e care le pot determina termenii ei expliciti, luati sepa rat. E vorba fire$te de un infinit potential, latent. 178

dt· Iegendei, luate separat, nu conduc spre o 1111rmenea interpretare. Simbolul se co nsti tui~=­ llrobservat i abia in final se cristalizeaza, • 1e , re t roac t'1ve " asupra l,ll-? pr01ectm d f asc1cu f, rgtlc onstruc ii a oemului. A cest efect ,reII oactiv" a devenit pentru oncme a citit I.Hccafarul de mai multe ori ~i a meditat asu1'1.1 lui - un efect , anticipativ " ~i orice noua 1,·1·fur a a poemului este insotita de permanenta 11'prczentare a simbolului geniului, caruia i '" dcscopera mereu ~i mereu alte sensuri ~i •H 1hsl raturi. Fiecare detaliu, fiecare din ele""'lllcle pe care le-arn numit externe este astfel 111 vcslit cu sugestivitate simbolica. Analiza cri'" .i nu poate nici pe departe epuiza un feno11 1!'11 de 0 atare complexitate, ea trebuie sa se 1111d(umeasca a surprinde doar marile directii .! 1 ln(elegerii lui. < :.t simbol al geniului, Hyperion exprima in l111111a ei extrema atitudinea inadaf?.!Jlr.~i 1!_0luu t(lre. Contrastul intre ceresZ~i telur· infaI ~'J• d r;:;-poem este incarcat e mtentii .etice, 111 11odata insa explicite, ci subsumate ordinei 11111wli ce~ lasm u-ne intr-o asemenea peri II I I j~ a, putem considera ca spatiul ceresc. in 1 11, l.uceafarul straluce~te singuratic, nu e dl1, v. 1 dcdt lumea gindirii 1 a esentelor inte1 ~ 1l11 .dt·, rcprezentata intr-o mare metafoia "" ' """ ~ - Rcvoltat impotriva realului (a carui A

A

179

fascinatie, sub forma erosului, o mai r~simte totu~i), geniul titanesc se 1nalta pe firmamentul intellgentci, intra in circuitul necesitatii c(;"smice obiective, eli erm u-se pnn m e egere, pr"in cunoa~terea contemplativa. De aceea ni se pare falsa , prin unilateralitatea ei, inter retarea data de Gh erea Lucea/&rulub ca expresie a psihologiei resentimentului : , Se vede ca simpatiile poetului sint pentru Luceafar, ~i poate intre Luceafar ~i poet este ~i ceva comun. Noua insa, simpli muritori, ne pare ca in acest raspuns, afara de mindrie, este ~i multa amaraciune ~i invidie ; Luceafarul desigur ar fi vrut sa fie in locul lui Catalin. In mindria lui ne pare ca este ceva de al vulpei care, neputind ajunge la struguri, se mingiie cu ideea ca-s acri, newpti, stricati. " Pe acest plan de discutie (simbolic), titanismul Luceafarului are o nota distinctiva importanta : el semnifica nu 0 razvrati re im otriva arbitra rului divin (Demmrgul reprezinta aici contrastul arbitrarului, necesitatea), ci impotriva conditiei terestrului, relativului, eic;: meru 1. 'fitar;;:;-en~T:ill o adinca sete de absMUt el traie~te o drama a a solutuluf. D~~ul tipic al roillaiitlsmul~i este _!ngerul cazut edepsit ~i exilat, dar continuindu-~i lupta pentru abolirea tiraniei cere~h, htanu eminescian (din creatia de maturitate), ~vot-

are

lti Hiu-se impotriva lumii strimb alcatuite, se 1" ·dU'i intelectua pma a o con itie extrate~~·.·:1 rh.z. pina la intelegerea Ee_£esitatii uni:e-r' ili;. T itanul se transforma a~ad ar In Geniu. I Iiperi on e simbolul patetic al unei asemenea "'·il tari intelectuale, atribut al geniului care, . pt· pamlnt, nu e capabil de a ferici pe cineva, 1111i capabil de a fi fericit ", care , n-are tl lltarte, dar n-are nici noroc". Da r ce In' ll ·••una norocul fata de cunoa~tere?

3. Catiilin

...;.:....;..;;...;;.;;:~.::.::..:=:.~....::C::.:a:::t~a~li~n:..din Luceaai aceasta conditie a

orului. basmul popular prelucrat de Kunisch el 1 liul unui imparat puternic, un Fat-Frumos Jl ll lll it in cautarea fetei de imparat, pe care 0 " ' "~'·• lnainte de a o fi vazut. El strabate locuri l1l llttcate (Valea Amintirii, Valea Deznadejdtt ), sfatuit ~ i ajutat de Sf. Miercuri , Sf. Vineri , ', 1 Duminidi ; rapune vi teje~te balaurul care lt.tjuia castelul iubitei etc. Dupa ce fata de '"11 1:;rat e ucisa de zmeul vindicativ, else stinge ,f, olorul ei : , Cind insa ajunse In Valea AminI 11 1, uu putu merge mai departe, ~i se a~eza 11 " '

T11

181

sub un copac. ~i pasarile, in ramuri, cintau cintece care preamareau minunata frumusete a fetei de imparat. Iar el asculta aceste cintece pina muri." A~a se incheie basmul transmis de Kunisch. Eminescu imbogate~te semnificatia acestui personaj in poemul Fata-n gradina de aur. Numindu-1 Florin, poetul a avut intentia precizarii simbolului (floarea fiind stadiul initial in circuituUoottrfailatii vegetale, promisiunea rodului). Florin e mistuit de dorul dragostei, ca de un foe, ~i frumoasa ne~tiuta, despre care auzise vorbindu-se, il atrage magnetic: D ar de a ei frumsete fara seaman Auzi fe ciorul de-mparat Florin. Norocul lui cu-al ei ii pare geam an, De-atunci un foe il mistuie in sin. << ln van stau locului, stau sa ma-ndeaman Cu munca mea, cu dorul, cu-al meu chin,. . P a truns de dorul ne$tiutei Verguri S-au dus sa ceara sfat la Slnta Mie rcuri.

Peripetiile drumului spre castelul unde era prizoniera fata sint, pentru Eminescu, prilejuri de magnifice descriptii lirice. In Valea Desperarii, intunecata , cum o simt doar orbii", Florin vede corbi zburind , in fala I In aer dar ca pete de cerneala". Senzatia de umiditate rece, ~optirea misterioasa a frunzelor, cronca-

nitul pasarilor de rau augur alcatuiesc 0 atIIIOSfera de Spaima, pe Care poetul 0 evoca fara efecte exterioare, cu o rem arcabila siguranta in arta de a sugera, prin imagini limpezi, l11 molcoma desfa~urare, tenebrosul ~i straniul. Fl orin e, in basmul versificat, o figura lumiHoasa ~i nobila, flacaul pe care , iubirea lui il doare" ~i care aspira, firesc ~i puternic, spre pl cnitudinea erotica. Ca un Fat-Fr umos, el beHcficiaza de ajutorul unor fapturi supranatu1 .d e, Sfintele Miercuri, Vineri ~i Duminica din 111itologia populara. ' De la Florin la GillaJ.in din Lu.c.e.afiiwL disf. •nta este enorma. Catalin apare, cym _spu-ll cam, -ca~..:3].tezta fuf'H.)!pa:.i.G.!,l : ver~rile c .1rc-l introduc au atit de evidente.Jlccenl$:.. ~ 111 icc, iiidt intentia de ecie! e etica a per_'/llllaJu ui poate area uneori su arator de di- ~ I c:da. C~taiiii r epreziiita- f~a - de ~indra ~i I 1.1g-ica altitrrd.ine mora a- a Luceafarului c-~n11itia servila: -----. - · In vremea asta Catalin, Viclean copil de casa, Ce imple cupele cu vin Mesenilor Ia masa,

•

U n paj ce poarta pas cu pas A -mparatesii rochii, Baiat din flori $i de pripas, D a r lndraznet cu ochii... etc.

182 183

Spre deosebit:_e de Florin, a carui dragoste pentru fata de imparat era ca 0 suava boala, ca o nepotolita t~tura interioara, Catalin simte fata de Catalina a pornire erotica li.Rs.!.ta d~ sublimari ale mitologiei pasiunilor. Frumusetea fetei nubile il indeamna pe gratiosul paj sa-~i incerce , norocul". E n a oara dnd In poem apare acest cuvint : Dar ce frumoasa se facu Si mindra, arz-o focul ; Ei, Catalin, acu-i acu Ca sa-ti incerci norowl (s. n.).

Privit de la altitudinea extraterestra a Luceafarului, c~~lL11 simbolizea~i.<:>r-G~nea.haz~r­ d~ui, a agarentei si a instinctuluj ingm t~e t, ,[email protected]""-:-Nu e ipsit e importanta faptul ca, de mai multe ori, se vorbe~te despre Catalin ca des pre un copil ("copil de cas a", "paj "), dar mai semnificativ atunci dnd Catalina 11 "asculta pe copila~, I Uimita ~i distrasa", sau in idila de la sflr~itul poemului, cind : "Miroase florile-argintii I $i cad, o dulce ploaie, I Pe cre~tetele-a doi copii I Cu plete lungi, balaie". Nuantele etice negative, lnregistrate la introducerea personajului Catalin in trama epica a poemului, se dizolva incetul cu incetul. Lectia erotica pe care pajul o expune ~ -··- - . -frumo~s~i _ fefe lntr-un fel aluziv -~i ~agalnic

--

184

,,I,.

o gratie ironidi, in for mula lirismului .. l, icctiva ~~ impede din-ait; poezii ale matu1 11 :itii eminesciene: Pajul Cupidon, Kamadt ·oa etc. Mai tirziu, fugit cu iubita in mijlocul ""lurii, Catalin e cuprins de un eros pasional, lll 'l ,l(iabil, ~i cuvintele pe care le roste~te au 11 wnanta profunda pe care o trezesc In noi cele 111.1 i autentice dntece de dragoste ale lui Emil" sru. Dupa cum eul poetului se identificase cu "l'i al Catalinei (atunci dnd ea i~i exprima ol111 noasa nostalgie catre Luceafar), acum se dnll-rlidi, nea~teptat, cu acel al lui Catalin, , It IHut i inno · ~. 0 asemenea im1' I (' i \1 rare e In maSUfa Sa COrecteze 0 interpref tll , . schematica ~i vulgarizatoare a Luceafad in nefericire raspindita, daca nu atlt in 1 "''l',rza eminesciana, eel putin in opiniile "'" ·"lice de circulatie curenta.

,,,11;,

-

«0, lasa-mi capul meu pe sin, lubito, sa se culce Sub raza ochiului senin, Si negrait de dulce ;

-

Cu farinecul luminii reci Gindirile strabate-mi, Revarsa lini~te de veci Pe noaptea mea de patimi. Si de asupra mea ramii, Durerea mea de-o curma, Caci e~ti iubirea mea de-ntii Si visul meu din urmii».

185

Ca ~i Florin din Fata-n gradina de aur, Catlilin reprezinta, in fond, erosul natural si mecanica instinctelor. Modificarea atitudinii poetulm lata de cele doua personaje provine dintr-o modificare, mai adinca, a conceptiei s e d~spre iuh1re. urpnn em aici una din contradictiile specifice ale personalitatii emimS:' cienc, a ?affi elucidare critica nu e to~ai u~oara. In linii mari, se poate observa eli exista o diferenta intre momentele dnd Eminescu exprima liric (direct ~i spontan) sentimentul sau erotic, ~i cele in care, adoptind postura filozo. fului, mediteaza asupra dragostei ca una dintre formele pe care le imbraca iluzia universal a 1• Pentru a ilustra aceasta ultima imprejurare se pot extrage din opera poetului numeroase citate. Unul dintre cele mai elocvente este, desigur, celebrul pasaj din Scrisoarea IV: Nu simtiti c-amorul vostru e-un amor strain? Nebuni ! Nu simtiti ca-n proaste lucruri voi vedeti numai minuni? Nu vedeti c-acea iubire serv-o cauza din natura? Ca e !eagan unor viete ce seminte sunt de ura ? Nu vedeti ca risul vostru e in fiii vo~tri plins, Ca-i de vina cum ca neamul Cain lnsa nu s-a stins ?

Fata de iubirea absoluta, de esenta spml11 ala ~i demonica a Luceafarului , Catalin- la .111 ti pod semnifieli acel , am or strain", care, l.ora s-o ~tie, ,serv-o cauza din .natura", fiind '' impulsiune a oarbei Voint~J. schopenhau­ ' ··icne. Incon~tient de faptul eli e un simplu in•iloument, Catalin apare ca un co{Jil - amestec '"" viclenie erotica i andre(:a -, ca o inlo11pare ?meneaseli a pajului Cupidon.,z care ~i o·f7i·a ,v1clean'7t ,alintat", ,sfi os ca ~i copiii ", d.tr cu o , zimbire ... vicleana" ~i cu ochii , galq i", ,ca ~i ochii de vadana" (Pajul Cupidon, 111 ris prin 1874-1876 ~i publicat cu mici modilo c-:iri in 1879). A~a este vazut Catalin dintr-o pns pectiva inaffii., dintr-un un hi sider · ? I l l C. ar perspechva aceasta nU ramtne ne111 It i mbata, elici dupa cum a reie~it ~i din • • I<" spuse mai inainte in partea finala a I 11 1 ('a farului, Catalin exprimli o dimensiune 11 IIi 111 a ~i foarte caracteristica a liricei emin<;s' It ' l l (' , acea patima arzatoare ~i !ntunecata care "''!'ira spre ,1'armecul luminii reci" . Cei , doi copii I Cu plete lungi balaie", care se iubesc in • .th11 ul nocturnal cringurilor ~i pentru care fe111 irea (desigur iluzorie) e o uimire, sint in- __-

-

1

In articolul din 1887, Dobrogeanu-Gherea atrasese at~ntia. asupra structurii contradictorii a personalitatii lUI Emmescu, relevind, cum se ~tie, . deosebirea spiritului care lnsuflete~te poeziile consacrate iubirii, de eel care patrunde pe cele filozofice ~i sociale". Particulari186

. I

-

--

-~

'"" implicatiile distinctiei mai largi pe care o facea 1 !':0 , sc r emarca- dupa cum am aratat- 0 deose,.,,. l nlrc expresia directii a dragostei ~i atitztdinea 1•1" ufi cli fata de dragoste in poezia eminesciana. 1. 1..

187

fati~ ati intr-un tablou poetic purificat de intentii satirice. Replica ultima a.. T.uceqjjirului nu e o condamnare, ci o constatare. o sentinta filozofica, sarcasmul ei (daca poate fi vorba aici de sarcasm) fiind de o raceala senina, as tro~~--~--~--~~-----~ nomica. Indragostitii traiesc intr-o lume a "norocu ui" (nnorocul va petrece"), a fluctuatiilor ~i ~~~ a hazardului - sub infati~area schimba oare a caruiadeterminismul naturii se manifesta ineluctabil. Norocul e "orb" - cum se spune adesea- ~i celor doi copii le e refuzata intelegerea conditiei lor adinci, a destinului lor. De pe orbita lui ve~nica, Hyperion cunoa~te, stralucind solitar, cu o diceala tragica.

-

Traind in cercul vostru strimt Norocul va petrece, Ci eu in lumea mea rna simt Nemuritor ~i rece.

4. Demiurgul

Procedind ca ~i pma acum, sa vedem cum apare divinitatea in basmul lui Kunisch. lata scena in care zmeul se infati~eaza la scaunul lui Dumnezeu: "Pe cind insa feciorul de imparat zbura cu frumoasa fata, zmeul eel puternic 188

1.bura Ia scaunul lui Dumnezeu : «Doamne, iti o~ duc inapoi toata stralucirea ~i puterea ce mi-ai daruit. Iubesc o copila a pamintului, de-aceea lngaduie-mi, o, Doamne, sa fiu vremelnic ~i ·i lab ca ea !» Ziditorul insa raspunse : «Tu nu ~ I ii ce ceri. Copiii pamintului sint ca spuma 111 arii, o adiere de vint ii plasmuie~te, o adiere de vint ii nimice~te. $i iubirea lor e ca o stea • :izatoare, vine din cer, mersul ei este luminos, d.1r se stinge cum atinge pamintul, ~i viata ei (inc numai o clipa. >> Zmeul insa se ruga a doua o~. 1 ra. Atunci Domnul zise: <
1 Zmeul-daimon zboadi spre tronul ceresc printre mii de stele ,ca ninse" ~i cade in genunchi in fata lui Adonai, stapin al universului, inconjurat de ,mindre genii cu lumina-ncinse". Se cuvine observat, dintr-un inceput, ca viziunea eminesciana asupra divinitatii se inscrie in coordonatele paginismului mitologic antic. Intr-adevar, in infati~area Demiurgului, de~i numit cu un cuvint biblic Adonai, nu intra nici un element cre~tin. Geniile apartin mitologiei latine ~i corespund, in unele privinte, cu daimonii vechilor greci. Adonai nu e Dumnezeul Genezei, creator al lumii, ci un fel de idee absoluta, o con~tiinta universala ; zmeul i se adreseaza astfel : 0, Adonai ! al carui gind e lumea Si pentru care toate sunt de fata etc, (s. n.)

Demiurgul, cum s-a vazut, 11 nume~te pe Zmeu demon, fiinta primordiala ~i increata (,Tu care nici nu e~ti a mea faptura"), Eon care a existat ~i atunci ,Cind Universul era ceata sura". Ca ~i in alte poeme, Eminescu i~i manifesta aici liber placerea de a prelucra rnarile mituri cu valori filozofico-poetice ale lumii antice. In discursullui Adonai catre demonul indragostit, cunoscuta tema lirica vanitas vanitatum e orchestrata amplu, intr-un ritm lent, care e al gravelor meditatii. Ideea peri~ 190

• 1hilitatii omului se proiecteaza in numeroase 111 ·tafore de larga sugestivitate : - «Tu-i pismuie~ti... ~i pismuie~ti aceca Ce ei in lume numesc fericire A u nu ti-i mila dnd prive~ti sdnteea, Cum ca Ia soare e a ei pornire ? As tfel ~i ei i~i aruncar-ideea, Dorinta, pasul, in nemarginire, Dar cum sdntei se sting, in drum spre soare, Astfel ~i omu-aspira, dara moare. Ca ei sa fii ? Sa vezi ca sub blcsteme De ura e-nfierat umanul nume, Sa a i de semenul tau a te temc, Sa fi ca spuma, fuga unei spume, Sarmane inimi lnchegate-n vreme, Sarmane patimi aruncate-n lume, ~ i sa rna blestemi, sa ma-ntrebi : Ce urept Avui sa-ti pun o inima in piept? l'c-o clipa-n mijlocul eternitatii Sa deschizi ochii tai mareti ~i clari, Sa masuri toate visele vietii,

Simtind incet cum iara~i redispari, Sa pari un fir de colb in raza vietii ~ j in pa rerea-i pe-un moment sa pari, S:t fii ca ~i dnd n-ai fi ... Intre ieri ~ i mini, o clipii... oare ~tii ce-mi ceri ?» etc.

I 11 l .uceafarul, Eminescu a renuntat la unele 1111 .11111ntc exterioare, fabulos-decorative, care, 111 p11nnul Fata-n gradina de aur, precedau ''' ·""l: 'd dcmonului cu Adonai (,tronul eel 191

etern", treptele pe care "stau mindre genii" ). Demiurgul se afla intr-un yid cowogonic, unde , vremea-ncearca in zadar I Din goluri a se n
cum am J:ncercat sa aditam, e Yorba alCl mai mult de o apelatiune simbolica dedt de o intentie sugestiva in directia mitolo~·icului . .Discursu! Demiurgului, axat pe anhteza dtntre esenta ~i alli!!enta, etern ~i vremelnic, necesar ~ i J:nflmpHitor, este - raportat la. dezvoltare~ universala a motivului - una dm cele ma1 stralucite ilustrari ale lui vanitas vanitatum. Poetul se identifica aici unei con~tiinte universale ~i transcendente, patosul lui se subli~eaza ~ i se hieratizeaza. Sentimentul d: esenta ~~ ­ mantica. al perisabilitatii capata o expres1t: d iamantin-clasica, de o profunda seninatate tragica: -

«Hyperion, ce din genuni Rasai c-o-ntreaga · lume, N u cere semne ~i minuni Care n-au chip ~i nume :

T u vrei un om sa te socoti, Cu ei sa te asameni ? Dar piara oamenii cu toti, S-ar na~te iara ~i oameni. Ei numai doar dureaza-n vint De~arte idealuri Clnd valuri afla un mormint Ras ar in urma valuri ; Ei do ar au stele cu noroc ~i _ p rigoniri de soarte, Noi nu avem nici timp, nici loc, ~i nu cun o a~tem moarte.» etc.

192 193

etern", treptele pe care ,stau mindre genii" ). Demiurgul se ami intr-un v:' onic unde remea-nceardi In zadar I Din goluri a se ~~ti::1Jiiti-un ~as_emenea-t-Bitarii celei 03 rbe". Imaginile s-au esentializat ~i, la o astfeJ de lnaltime simbolidi, gestul prosternarii in genunchi fata de Dumnezeu (gest pe care zmeul il face) a devenit pentru mindrul Lu ce~tfar imposibil. In prezentarea Demiurgului, Erflinescu a introdus un motiv esential al creatiei sale : viziunea cosmo onica. Luceafar l strabate ceru spre a ajunge in unctul aspa~ atemporal dinain e e ,zma cea dintii" , uncle : ,Nu e nimic ~i totu~i e I 0 sete care-1 so~rbe" - o alta expresie, poate, pentru acel dl>r nemarginit" din fragmentul cosmogonic ~elehru cuprins in Scrisoarea I. Totul este de 0 Jensitate poetidi uluitoare, fiecare cuvint are transparenta misterioasa ~i greutatea cristalului. Demiurgul din Luceafarul e o proiectie filozofica. In Fata-n gradina de aur, dupa c s-a v3zut, intuitiile ~i implicatiile filozofice lip~eau din reprezentarea globala a divinitatii, dai ele se inve~mlntau in forme ~i in colori mitologice. Reprezentind ideea necesitatii absolutt, Demiurgul din Luceafarul e un simbol care se constituie intr-un cadru mai general. Adresindu-se Luceafarului, el il nume~te pentru prima oar a in poem - H yperion, dar, 192

CUm am incercat sa aratam, e yorba alCl mai mult de o apelatiune simbolidi dedt de o intentie sugestiva in directia mitologicului. Discursu! Demiurgului, axat pe antit~za dintre csenta ~i aPf!fenta, etern ~i vremelmc, necesar ~ i inumpHitor, este - raportat la dezvoltarca universali:i a motivului - una din cele mai stdilucite ilustrari ale lui vanitaJ vanitatum. Poetul se identifica aici unci con~tiinte univer~ale ~i transcendente, patosul lui se sublimeaza :;; i se hieratizeaza. Sentimentul de esenta wmantica al perisabilitatii capat~ o expresie diamantin-clasidi, de o profund~ seninatate I ragica: -

«Hyperion, ce din genuni Rasai c-o-ntreaga lume, N u cere semne ~i minuni Care n-au chip ~i nume :

T u vrei un om sa te socoti, Cu ei sa te asameni ? Dar piara oamenii cu toti, S-ar na~te iara~i oameni. Ei numai doar dureaza-n vint De~arte idealuri Gind valuri afla un mormint Riis ar in urma valuri ; Ei doar au stele cu noroc $i .Prigoniri de soarte, Noi nu avem nici timp, nici Joe, Si nu cunoa~tem moarte.» etc. 193

1 Maiorescu, in calitatea sa de editor al lui Eminescu, ~i-a permis, in afadi de alte modi ficari, eliminarea unui grilp de trei strofe din discursul poetic al Demiurgului. Multi editori ~i comentatori ulteri.ori au incercat (printre ei, lbdiileanu) sa justifice interventiile criticului in textul eminescian, presupunind acordul poetului, de~ i editiile mai noi ale poeziilor reprodue in chip firesc singura versiune a Luceafarului a carei tiparire a fost supravegheata de autor (cea din Almanahul Societii(ii Academice << Rominia ]una))). Strofele suprimate de Maiorescu in editia din 1883 sint urmatoarele: Vrei sa dau glas acelci guri, Ca dup-a ci dntarc, Sa se ia muntii cu paduri Si insulele-n mare ? Vrei poate-n fapta sa arati Dreptate ~i tarie ? Ti-a~ da pamlntul In bucati Sa-l faci lmparatie. ft i dau catarg Hnga catarg, O ~tir i spre a strabate Pamlntu-n lung ~i marea-n lat·g, Dar moartea nu se poate.

Supresiunea 1-a obligat pe editor sa modifice versurile : , Cere-mi cuvintul meu de-ntli - / Sa-ti dau intelepciune ?" prin palidele ,Tu e~ti din forma cea de-ntli, I E~ti vecinica minune .. . ~i

194

• A • 1e -\im ,1• smt smgme Ce1e tre1• stro f"e e1"1mmate intregul poem care ex lie. t za oetic sensu! s~m ohc al figurii Luceafarului. !n economia textului importanta lor este fo arte mare. Hyperion ii ceruse D emiurgului acordarea conditiei pieritoare a omului spre a-~i putea implini dorul erotic atit de aprins. Demiurgul revelindu-i Luceafarului imposibilitatea de a-~i modifica destinul - ii propune totu~i, in strofele citate, ca un fel de compensatie, sa aleaga intre trei ipostaze posibile ale intruparii sale paminte~ti. Ceea ce ii refuza lui Hyperion este duar moartea. Hyperion poate fi om .. dar unul dintre aceia care nu cunosc moartea : adiclun geniu. nma orma a umamtatu gemale- in enumerarea pe care o face Demiurgul - o reprezina Poelul. Eminescu i~i exprima viziunea asupra g-;;nrurui poet ic printr-o metafora grandwasa, care ar merita un comentariu mult mai extins dedt ingaduie economia unui studiu ca acesta. Precum Orfeu care, dntind, fi:l.cea arborii sa se apropie spre a-1 asculta mai bine, glasul poetului genie_k lncarcat de fo rta magnetica, poate pune in mi~care natura staf ca, 0 poate modifica ~i modela ca pe o materie plasli ca. U n fior geologic anima imaginea muntilor ~ i a insulelor smulse de cuvinul poetic din inertia lor milenadi. A doua ipostaza terestdi a r.<·niului al' fi a mmlui .bhhat de stat,

"1"

195

legiuitor drept ~i puternic ; a treia, aceea a 1 co!,!f!ucatorului de osti.. a strat~ului • Oricum, 1nsa, 1mp~irea in dragoste 1i era interzisa lui Hyperion, caci erosul sta sub semnul efemer Ul, a , noroculJ!i," ~i geniul ramine prin 1n2 sa~i esenta lui strain d e psemenea fluctuatii . Principiu coordonator al universului, Demiu'rgul nu indeplme~te rugamintea r:lli:eafarului, pentru ca ideea de N ecesitate con~tienta, cu a carei substanta Hyperion se identifica intim, nu se poate nega de sine. Dsrniurgul e_winescian nu este un Dumnezeu persQJlal (la modilf biblic), 1nzestrat c~o fort?. absoluta.?. pe ca<~ ~ p~!Osi cu: ~'·"
0

lnterpretarea pe care am dat-o acestor strofe se 1 sprijina ~i pe argumente furnizate de variantele LuctJafiirului. Astfel, In varianta B-2275 (datata de Perpessicius cca. 1881), O pere, II, pp. 392-408, propuuerile Demiurgului slnt mai dezvoltate, caci, alaturi de posibilitatile enumerate In textul definitiv, mai figureaza ~i aceea a geniului religios (Budha) ~i a geniului filozofic (Plato), In strofele: ,Si daca vrei sa fii un sfint I Sa ~tii ce-i chinul, truda, I Iti dau un petec de pamlnt I Ca sa te cheme Budha" ; ~i: .De vrei In numar sa rna chemi I In lumea ce-am creat-o, I Jti dau o fl~ie din vremi I Sa te numeasca Plato". E posibil, cum crede D. Caracostea, ca interventia 2 lui Maiorescu sa fi urmarit corectarea unei .erori" a poetului , a unei devieri de la teoria schopenhaueriana a~iu~~i. F.il~z~ful german stabilise o distinctie abi-

np~·opiata de forma definitiva 1 fi v II of a c::xplicativa a Demmrgu . Im.' pe gureaza car 'f'IHIIICScu I" a suprimat-o Ia publ'xcarea' poemului.e II < IO eternul meu intreg I T - . . lc .I s ·nina I C . e ax smuls, o urn vrex puterea mea s-o ne I I l llllln a dm lumina" . Id en t"f" • d u-se cu Id g, I xcm "' n<"cesitate gen' eea mI nu se poate ' " '" r:lge soartei sale. Ill li

"

•

v

•

•

con~tienta •

J ~e

o simplitate cristalina, Luceafarul I' f 1~1 re· ana• xza stra unduri nebanux'te, semn1·r·1• tI .Id( tt· tsucces1ve . · b . dm ce in ce ma'1 cupnnzatoare . n e sxm ohce inepuizabile ~i inefabile A ' nccrcat p·mav acum sav indicam dteva d' • m . tt.,k d"Irec u pos1'b'Ile ale interpretarii simbolum rna1 I or poemului. Ramine sa definim acum locul l'l" care-1 ocupa Luceafarul in literatura uniA

1<- V"l I a

v

• ..

•

v

v

r·

•. da· lntre

~~" I"rca intre dest otmcta · · · pent ' f rmn . 1opere" (Schopenhauer Des ru _apte ~~

· d d 1 e a n deo cca pentru ·" reprezentare II si t pre ge_nzu, Lumea ca vo in(a X IX, 5, 1 au~ust' 188,5 e.xt fu~hcat in Conv. literare, 'cscu). Demiurgul em· ' I?- r~. ucerea lui Titu Maio11 prop 1· H 0~. . ·tpostaze ale actiuniimesctan b vr d une Ul ypcrion l'"le lui Schopenhauer' a lm ~-se astfel de la princi ' csant de consemnat f~pt~l uvmEa. celor spuse, e inteiu aceasta de filozoful ca mmescu, deosebindu-se · . german cred ·1 • · · IIIIUI gemu exprimat in fa t' ~ ~ m postbbtatea t11arele strateg part" . v . P. e. Legtmtorul drept sau • I tctpa ~~ et Ia 0 . ese~tav d emmrgi di. . . n editia Perpessiciu llllJtulata Legenda Luce ~~· yo.l. 1. II, vananta C. 2261 pp. 418-443. a aru Itt ~ datata 10 aprilie 1882: geniu •v 1• om d e ac(zune · po

i

197 196

versaUi. Cercetarile anterioare au stabilit seria tematica In care se lnscrie poemul eminescian. E vorba de~ dragostea pe care o simte o fap tura supranatnra,U (Inger, demon, titan) pentru o faptudi a pamintului. sau, mai general, """' de drai
~i

apoi in cea berlineza, o dovada in acest • "'' I iind ~i poemul Fata-n gradina de aztr) . /,, r'tl{ilrul e un mit simplificat la extrem, pas' ' " " ' doar cadrele esentiale ale perspectivei '" ll ologice. Un patetism !nalt, de idei, 1-a facut 1" l•: minescu s_!-iL_piarda voluptatea roman''' .i ;1 asocierilor pe scara fabulosului. l ~ ; 1port!nd In continuare Luceafarul la poe"' din a carei serie tematidi face parte, se pot " ' ·.roperi ~i alte note diferentiale, mai prol1111de. Hyperion e, cum am aratat un titan d.1r farn ce!e gesturi largi, teneb;oase, ' far~ &t< ' lul de damna~e care le are adeseori in ' cprez.entarite I.Q ~. Cum a intuit odata l'nmpiliu Constantinescu I, titanismul emines' ian este aici ,subordonat Demiurgului". Adidi •dcii de necesitate. Faptul eli titanul - devenit 1:cniu - este identificat cu un astru - Luceal:lrul - nu-i !ntimplator. In gindirea filozofica din a doua jumatate a secolului al XJX-lea patrund - de~i s!nt nu o data interpretate idealist - ideile determinismului, consecinta fircasdi a dezvoltarii ~tiintei. Riguroasele mi~­ cari ale astrelor devin un simbol al determinismului universal. Cerul fanteziilor romantice (sa ne gindim chiar la tinarul Eminescu, - Ia ascensiunea in edenul lunar al lui Dionis, Ia 111 .,,

1

ln studiul Eros §i Daimonion, Eseuri critice. 199

1 cerul din poema postuma Povestea magului dilator in stele etc.) a fost inlocuit cu vidul cosmic al miilor de ani lumina, al ,negrei ve~­ nicii". Reprezentarea spatiului intersideral ~i-a pierdut fabulosul antropomorfic sau geomorfic. In universul negru ~i rece, cu largi , vai de chaos" din care izvorasc lumini stelare, ~i ele reci, - aici este , locul menit" lui Hyperion. In sensu! celor spuse, se poate adita ca uneori Eminescu folose~te poetic sugestii ale ~tiintei astronomice moderne. Marile distante sint transpuse in valori temporale (, dii de mii de ani" in Luceafarul sau in La steaua). Dtl~-~ta.tea 11nor traditii ale rom~Luceafilml depaseste. prin semnificatiile sale · curent, exprim1nd in r. 1p genial tendintele ~i contradictii e unui m11ment cultural european cmd con$tiinta ·romantic;[ trece printr-o criza. SolutJa estl!tidi a acesteiCrize i se infliti~eaza poetului sub forma unui ideal clasic, al artei senine ~i obiective, in care insa tragismul romantic nu e negat, ci doar purificat, esentializat. Fara sa-~i piarda forta ~i Hl.rgimea, dar transformindu-le in categorii interioare, titanismul eminescian fuzioneaza in creatia· anilor maturi - a carei culme o reprezinta Luceafarul - cu mitul geniului. Eminescu imbogate~te acest mit romantic cu semnificatii noi, care ex200

P• i 111_a. dilemele dureroase, contradictiile ired 111'1 •bile ale momentului sau is to ric ~i cultu' .d. Geniulla Eminescu este un titan ale carui 1111pulsuri sint fdnte ~i chiar anihilate de con:d 1i11la determinismului universal. Nu numai 1· ~ I crior, ~~. existenta sa fenomenala, ci ~i laun'' 1c, el tra1e~te o adinca drama, aceea a in' 11111patibilitatii pe plan etic dintre relativ ~i . . d,~o lut. Oridt de ,lnalta seninatate rece ar .IIi ngc, prin cunoa~terea ~i critica filozofica a l111n ii, acest geniu sta sub semnul unei mari l 111 stratii: ~e,. vreme ce realizarea umana spre • .11c ~sp1ra 1.1 este refuzata. Problema capata pnn tensmnea poetica specific eminesci,, ,, ;; - dimensiuni tulburatoare. ,0 ora de iullilc" cste, in definitiv, un echivalent exact al I kmitatii, 0 forma chiar a acesteia. Dar 0 ora .II· ~llbire" adevarata nu e posibila pentr~ HyI'I'IIOI1. Intr-o astfel de dezbatere simbolica nu r in1plicat numai erosul, ci ~i toate celelalte ' .' dori omene~ti. Se reflecta aici, intr-o modald.ll c a.p atetismului obiectiv, acea grava criza o1 v;1~on~or pe care-o traie~te con~tiinta eurowana dm cea de-a doua jumatate a secolului .d X IX-lea, consecinta a dezvoltarii orinduirii 1 .q>i la liste. Dilema Luceafarului, reluata in alti ln1n cni, disociata de simbolul geniului, dar ldlb~ l antial aceea~i, va alcatui o coordonata imporlanta a literaturii romine post-eminesciene. 201

I 0 vom regasi ~i la Arghezi, ~i la Blaga, ~i la alti poeti - cu diferentele fire~ti de temperament artistic, de ton ~i mijloace lirice. 0 vom regasi, cu vibratia ei inalt filozofidi, la un prozator ~i dramaturg cum e Camil Petrescu, in opera caruia drama absolutului ~i a cunoa~terii ocupa un loc atit de insemnat. Ca orice mare artist, traind cu o dureroasa acuitate contradictiile ~i dilemele timpului sau, Eminescu este descoperitorul unei categorii de sensibilitate largi, care anticipeaza citeva din directiile specifice de evolutie a literaturii noastre din secolul al XX-lea. Semnificatia eminescianismului e insa mai cuprinzatoare. Epoca posterioara romantismului european ~i-a aflat, in opera lui Eminescu, una din expresiile cele mai depline ~i inalte a framintarilor ei. numero~i

S U MAR

l 'i l.tll ,·

'

;

'

.

'

, ~ ~ gen.u, ca Slmbolun a le madapta rii l ·.voltt~ ta moti vului titanic In poezia emittt·sc ia nii 1\ io l tv td Ep igo•1ilor " •· . --f . . · . . " • vi semnt 1cat1a lui . l '. tll it ipa rc sau ataraxi c ? . 1·' " ,-,,fii rul "

7

44 73 112 136

1 0 vom numer tempe 0

Vf

la u tref cu· OT

c

·)

-·