Directia Noua in Poezia Si Proza Romana 

Directia noua in poezia si proza romana (1872) "Directia noua in poezia si proza romana" (1872) reprezinta, in conceptia culturala si estetica a lui Titu Maiorescu etapa constructiei, a afrmarii noilor valori, desi negativismul radical din articolul anterior, "in contra directiei de astazi in cultura romana" (1868), se aplica si literaturii, Maiorescu vorind si aici de "lipsa de valoare a celor mai multi contimporani ai lui !lecsandri si olintineanu", nefind recunoscuti in campul literelor nici alcescu, nici #ogalniceanu, aia $ostac%e &egruzzi find pretuit pentru meritele limii sale' $u toate acestea, aprecierile lui  Titu Maiorescu sunt eacte, inca de aici el avand acea premonitie premonitie critica ce feaza marile valori intrun talou de vasta intindere al literaturii romane, in *runtea noii miscari il i l asaza pe +asile !lecsandri, "cap al poeziei noastre literare in generatia trecuta", care "paruse asi f terminat c%emarea literara", dar acum se remarca printrun printrun nou suu de creatie, prin "-asteluri", considerate de Maiorescu, *ara greseala, "cea mai mare podoaa a poeziei lui !lecsandri, o podoaa a literaturei romane indeoste"' !l doilea poet al momentului, in 1872, este Mi%ai .minescu, acesta find c%iar asimilail integral "noii directii", desi in cazul poetului viziunea asupra trecutului literar, in poezia ".pigonii", pulicata in "$onvoriri literare" in 187/, di*era sensiil de aprecierile criticului' 0raza despre .minescu este o capodopera a stilului critic inca reticent *ata de inuentele romantice puternice ale poeziei sale, cu o distilare ine calculata a aprecierilor pozitive si cu o insertie sutila a rezervelor, cu ocolisuri mari de sintagme antitetice, pana la udecata fnala, intarita prin repetitie, pentru ai da greutate in *ata timpului care vine "$u totul oseit in *elul *e lul sau, om al timpului modern, deocamdata lazat in cuget, iuitor de antiteze cam eagerate, reeiv mai peste marginile iertate, pana acum asa de putin *ormat, incat ne vine greu sal citam indata dupa !lecsandri, dar in fne poet, poet in toata puterea cuvantului, este d' Mi%ai .minescu"' !laturi de previziunea critica de la moartea poetului in 1883, de acea *razaefgie in care prevedea, pe cat e "omeneste" posiil, "ca literatura poetica romana va incepe secolul al 2/lea su auspiciile geniului lui", aceasta asertiune de inceput de cariera poetica releva marea putere de premonitie aiologica a criticii maioresciene' 4n acest articol Titu Maiorescu ne da trasaturile directiei 5unimii

a) -rioritatea criteriului estetic asupra criteriului istoric in aprecierea operei literare, ca solutie de eliminare a *alselor valori, a tendintelor de a *alsifca cultura si literatura, findca cu o cultura *alsa nu poate trai un popor" (4n (4n contra directiei de astazi in cultura romana)' romana)' .l da ca eemple de urmat pe +asile !lecsandri, Mi%ail .minescu, amson odna*escu, M atilda $ugler -oni si critica cu

eemple edifcatoare modele de maculatura literara' .4 comate prioritatea'criteriului istoric promovata de Dacia iterara , care a dus la aparitia unei maculaturi literare'

) Desc%idere catre ideile si culturile europene pentru a comate lipsa de orizont a literaturii patruzecioptiste"&oua directie in deoseire de cea vec%e si cazuta se caracterizeaza pr!i simtamant natural, prin adevar, prin intelegerea ideilor, ce omenirea intreaga le datoreste civilizatiei apusene si totodata prin pastrarea si c%iar accentuarea elementului national"' Da eemplu cultura europeana a lui .minescu' .l il continua pe' 4on 9eliade" :adulescu, care promovase aceasta desc%idere la $urierul romanesc'

c) $ultivarea unei literaturi de specifc national asa cum o reprezenta atunci +asile !lecsandri' u acest aspect el continua directia Daciei literare'

d) -entru o critica literara oiectiva $ritica, fe si amara, numai sa fe dreapta, este un element neaparat al sustinerii si propasirii noastre'" !celasi lucru il sustinea si Mi%ail #ogalniceanu in 4ntroductie'

e) -entru o lima literara de valoare estetica ca semn al valorii scriitorului $el mult mai putem constata ca pentru epoca de acum autorii cei mai uni s* mai raspanditi ai romanilor sunt !lecsandri, olintineanti si ;doescu si ca multe *orme ale voririi adoptate de ei au dintre toate cea mai mare proailitate de a ramanea, tocmai findca !lecsandri, olintineanu si ;doescu sunt scriitori estetici" in acest sens el comate latinismul, care *alsifca lima si cultura, recomandand contemporanilor sa astepte venirea marilor scriitori, care sa feze lima datoria noastra este dar de a ne impotrivi in contra orcarii monotonizari a limei su ugul vreunei flologii si a astepta venirea acelei poezii si proze clasice care sa feze lima"'

 zi ?n cultura rom@n> ,,zi ?n cultura rom@n>A este un studiu al lui Titu Maiorescu, scris din perspectiva ?ndrum>torului cultural, epresie direct> a conBtientiz>rii unei crize a culturii rom@ne' Maiorescu *ace Bi un istoric al crizei respective descriind progresul Bov>itor al culturii rom@ne care, p@n>

la ?nceputul secolului al CClea, ?nseamn> "ararie oriental>", dup> care vine "trezirea" din epoca paBoptist> (dup> 182/ spune Maiorescu), epoc>  ?n care tinerii ?ntorBi de la studii din 0ran=a Bi ermania, aduc idei noi dar Bi *orme culturale noi care ?nseamn>, pentru Maiorescu, numai un "lustru cultural' , dup> statistica *ormelor din a* ar>, rom@nii posed ast>zi aproape ?ntreaga civilizare occidental>' !vem politic> Bi Btiin=>, avem urnale Bi academii, avem Bcoli Bi literatur>, avem muzee, conservatorii, avem teatru, avem c%iar o constitu=iune' Dar ?n realitate toate aceste sunt produc=iuni moarte, preten=ii *>r> *undament, stafi *>r> trup, iluzii *>r> adev>r, Bi ast*el cultura claselor mai ?nalte ale rom@nilor este nul> Bi *>r> valoare, Bi aisul ce ne desparte de poporul de os devine din zi ?n zi mai ad@nc"' Maiorescu oserv> de *apt acea aunden=> de *orme culturale str>ine care nu se potriveBte deloc *ondului na=ional' Modernizarea i se pare lui Maiorescu *or=at> el find de p>rere c> numai *ondul esen=ial rom@nesc ar putea s> nasc> *ormele viitoare ale culturii rom@ne' EF mediocritatile treuiesc descuraate de la viata pulica a unui popor, si cu cat poporul este mai incult, cu atat mai mult, findca tocmai atunci sunt primedioase' $eea ce are valoare se arata la prima sa in*atisare in meritul sau si nu are treuinta de indulgenta, caci nu este un numai pentru noi si deocamdata, ci pentru toti si pentru totdeauna' !l doilea adevar, si cel mai insemnat, de care treuie sa ne patrundem, este acesta 0orma *ara *ond nu numai ca nu aduce nici un *olos, dar este dea dreptul stricacioasa, findca nimiceste un miloc puternic de cultura' i prin urmare vom zice este mai ine sa nu *acem o scoala deloc decat sa *acem o scoala rea, mai ine sa nu *acem o pinacoteca deloc decat sa o *acem lipsita de arta *rumoasaG mai ine sa nu *acem deloc statutele, organizarea, memrii onorarii si neonorati ai unei asociatiuni decat sa le *acem *ara ca spiritul propriu de asociare sa se f mani*estat cu siguranta in persoanele ce o compunG mai ine sa nu *acem deloc academii, cu sectiunile lor, cu sedintele solemne, cu discursurile de receptiune, EF decat sa le *acem toate acestea *ara maturitatea stiintifca ce singura le da ratiunea de a f'" (Titu Maiorescu, in contra directiei de astazi in cultura romana, 1868)

intelegerea tetului  4ntegrarea *ragmentului respectiv intrun ansamlu mai larg intregul articol 4n contra directiei, articulat ca un tet doctrinar si scris de Maiorescu pe un ton polemic' -olemica este insa una de ideiG punctul de vedere al tanarului critic este *ormulat intro stransa succesiune argumentativa' -ornind de la raspunsul revistei "Transilvania" (dat oiectiilor critice aduse in "$onvoriri literare" literaturii zile4), Maiorescu sc%iteaza un talou al evolutiei culturii noastre, pe *undal istoric, aducand eemple semnifcative' .l critica nu inuenta culturilor occidentale (enefca, pozitiv!), ci *elul mimetic, aproape parodic, in care intelectualul roman preia aceste modele copiindule numai in aspectele lor eterioare, insusindusi *orma, iar nu *ondul lor' ■

 esizarea disocierilor operate in cadrul tetului intre valoare si mediocritate, intre *orma si *ond' piritul critic, pentru a carui liertate si ■

rigoare pledeaza Maiorescu, presupune o usta perceptie a valorii (sau a asentei acestei!)' !utorilor treuie sa li se puna in *ata o oglinda care sai reecte la adevarata lor staturaG nici un alt criteriu in a*ara celui al adevarului estetic nu merita sustinut, pentru ca elogiile aduse unor scriitori slai ii nedreptatesc pe cei ealmente valorosi si, in acelasi timp, *avorizeaza con*uzia' 4ndulgenta, "incuraarea landa a mediocritatilor" nu *ac decat sa a*ecteze sanatatea unui organism cultural'  4dentifcarea tezei in urul careia este alcatuit intregul articol ideea, devenita *aimoasa, a *ormelor *ara *ond "al doilea adevar, si cel mai insemnat, de care treuie sa ne patrundem"' 4mportant, *undamental este *ondul din care creste, organic, o cultura, iar nu evantaiul de *orme pe care ea le poate imita, copia din surse straine' 0ara sustanta propriei originalitati creatoare, *ara o constructie intelectuala *acuta pe cont propriu, *ormele imprumutate vor ramane goale, eistand riscul ca prin ele sa fe compromise e*orturile si sansele reale de modernizare' !st*el ca institutiile create treuie resuscitate din interior, ori (solutia radicala maiorescian!) pur si simplu desfintate' ■

 ;servarea similaritatilor cu viziunea eprimata in unele dintre comediile lui $aragiale ; noapte *urtunoasa, ; scrisoare pierduta' i la $aragiale, personaele se imata cu termeni, sintagme si idei *rumoase, pretentioase, pe care de *apt nu le inteleg, dar in care cred *ara duiu' Memoraila scena a lecturarii ziarului, din ; noapte *urtunoasa, este etrem de sugestiva in acest sens dramaturgul mizeaza tocmai pe specularea e*ectelor pe care o pulicistica omastica le poate avea asupra unor cititori "nevinovati", neavizati, cazuti iremediail in capcana vorelor goale o varianta a *ormelor *ara *ond' ■

-articularitati stilistice  $onstructia retorica a tetului' 0aptul ca Titu Maiorescu sia luat licenta nu numai in itere, ci si in Drept (amele, la -ari), find apoi nu doar pro*esor si critic literar, ci si urist, avocat de prestigiu si om politic auns pana la cele mai inalte demnitati in tat eplica, pana la un punct, modalitatea in care sunt structurate o parte din tetele sale' !cestea nu ingaduie con*uzii ori derapae logice, find *oarte atent elaorate' Mesaul se articuleaza printro gradatie de mare e*ect, autorul detinand si utilizand un intreg arsenal de e*ecte retorice' $riticul isi anunta ideile si concluziile pe care urmeaza imediat sa le epuna $r!l doilea adevar, si cel mai insemnat, de care treuie sa ne patrundem, este acesta"G "i prin urmare vom zice"), otinand un e*ect retoric un, speculat de oicei in pledoariile avocatilor' De asemenea, tonul pe care Maiorescu isi epune argumentele este demonstrativrece, aproape *ara implicarea sentimentelor' Din acest punct de vedere, mentorul 5unimii se aa la antipodul lui .minescu, cel din pulicistica socialpolitica, inacarat si arzand e*ectiv pentru ideile sale' ■

 De urmarit utilizarea termenilor din "stratul" neologistic al vocaularului, tetul avand totusi o mare limpezime si accesiilitate' $and autorul intentioneaza sa dea o mai mare plasticitate *razei, ast*el incat cititorul sa vizualizeze mai ine secventa demonstrativa, *oloseste cuvinte din *ondul vec%i, detasate imediat de rest, prin contrast "stricacioase", "nimiceste"' ■

$oncepte operationale aplicate $ritica literara, mai ales cea de directie (cum o practica MaiorescH), urmareste in primul rand sa1 convinga pe cititor acesta reprezinta instanta careia tetul i se adreseaza si pe care incearca so castige' $and *raza creste in dimensiuni, apare riscul pierderii mesauluiG pentru a preintampina acest lucru, autorul introduce tetul intrun anumit "corset" care1 impiedica sa se reverse dincolo de tiparul stailit' -rincipiul (otineri4) simetriei confgureaza prin urmare dispunerea propozitiilor in *raza si a cuvintelor in propozitii' !st*el atentia cititorului este castigata, find apoi mentinuta prin niste "stimuli" mnemote%nici repetitia, la nivelul tiparului sintactic, respectiv enumeratia, cu scopul otinerii unui inventar cvasie%austiv' 0ata de alte pagini de critica (con*uze, "laartate", *ara un fr conducator al demonstratie4), cele ale lui Maiorescu sunt impresionante prin simetria liniilor care le traverseaza si le sustin o simetrie aproape geometrica'

ima si comunicare  e remarca *recventa verului "a treui" ver "tare", caci arata nu numai o cale de urmat (C treuie sa, I nar treui sa, C si I ar treui in sc%im s!), ci si *orta convingerilor autorului' a se compare cu alte tete, in care, dimpotriva, predomina vere duitative' ■

 -ropozitiile intra intrun anumit tipar sintactic, intarit prin repetitie si largit prin enumerare "mai ine sa nu *acem decat sa *acem"' De patru ori apare aceasta structura, con*erind *ragmentului atat coeziune, cat si un tip de gradatie' De la s*era scolii, se aunge, in fnal, la aceea a !cademiei, cu intregul "tipic" de organizare si activitate academica' 4ar sarcasmul criticului e cu atat mai mare, cu cat aceste *orme *ara *ond se pot intalni la un nivel mai inalt, cu o organigrama mai stu*oasa' ■

 4mportanta negatiilor este mai mare, poate, in acest *ragment decat aceea a afrmatiilor' Teza maioresciana a *ormelor *ara *ond isi gaseste o eprimare pe masura, in sensul ca polemica dusa cu literatorii zilei (4n contra directiei de astazi in cultura roman!) este marcata, in tet, prin numeroase negatii "nu are treuinta", "nu este un", "nu numai ca nu aduce nici un *olos, dar", "mai ine sa nu *acem" (structura intentionat repetat!)' 4ntre ideea conducatoare a tanarului Maiorescu si modul in care aceasta idee este epusa si argumentata in pagina eista, asadar, o per*ecta corespondenta' ■

; cercetare critica asupra poeziei romane de la 1867 1867 (studiu de estetica si critica literara) 1' !cest studiu pune azele esteticii literare'

2' !ici, Titu Maiorescu defneste poezia ca idee manifestata in *orma sensibila. J' $ele doua conditii ale eistentei operei artistice sunt continutul si *orma' K' $ontinutul treuie sa fe alert, tensionat si uimitor' L' 0orma treuie sa se intemeieze pe cuvinte concretizatoare si pe fguri de stil sugestive'  Tema tudiul aordeaza principiile artei, pornind de la stadiul la care aunsese literatura auto%tona in 1867'

uiectul

este un studiu de analiza asupra literaturii prin care criticul aduce in primplan eemple valoroase' .l defneste arta literara ca idee manifestata informa sensibila si *ace distinctia intre stiinta (care eprima adevarul) si arta (chemata sa exprime frumosul). Maiorescu staileste doua "conditiuni" ale artei conditiunea ideala, prin care intelege continutul, si conditiunea materiala, prin care denumeste *orma artistica' Dupa parerea sa, continutul treuie sa fe dinamic, tensionat si cu deznodamant ine construit, iar *orma operei ar treui sa se intemeieze pe cuvinte simple, care eprima imagini unanim stiute, dar si pe un stil elaorat (din care sa nu lipseasca epitetul ornant, meta*ora, comparatia)' O cercetare critica asupra poeziei romane de la 1867

$omentariul $onsiderat o scriere de re*erinta pentru estetica romaneasca, studiul O cercetare critica asupra poeziei romane de la 1867 are in intentie *ormarea unui spirit critic intemeiat pe un sistem viail de valori' De aceea, investigatia estetica se azeaza pe eemple etrase din scrieri maore (cum ar f cele s%aespeariene), dar si din productiile de duzina ale epocii' Maiorescu critica mediocritatea prin aprecieri si judecati estetice fuleratoare pentru ca, dupa cum remarca un eeget al operei sale, are in intentie sa compromita nulitatile literare, opace la analiza metodica' !devarul este ca Maiorescu are inclinatie spre catalogari defnitive si structurari clare, ceea ce si da studiilor sale prestanta dincolo de epoca sa' .l impune pentru prima data un sistem de valori, aducand eemple din productiuni adevarat poetice apartinand unor nume de re*erinta din literatura universala (9omer, 9oratiu, %aespeare), dar si unor scriitori romani deveniti modele pentru scriitorii epocii unimiste !lecsandri, olintineanu, !leandrescu' Dar acest studiu poate f considerat si primul tratat despre poezie din cultura noastra' Maiorescu epune mai intai deoseirile dintre arta si stiinta, eplicand, in mare, ca stiinta se ocupa de adevar, in timp ce poezia, ca toate artele, este chemata sa exprime frumosul, respectiv prima in*ormeaza (cuprinde idei), iar cea dea doua sugereaza (cuprinde idei manifestate in materie sensibila). !ceasta defnitie a artei poetice, *ormulata %egelian, lamureste esenta artei de a transmite intrun mod sutil ideiG convertirea lor intro materie artistica constituie proa capitala pe care treuie so treaca un creator'

i dizertatia asupra materialului rut din care ia nastere poezia este de interes' Trimiterile eseistice la celelalte arte, ca si simplitatea eplicatiei readuc in memoria cititorului studiile clasice, pe care este intemeiata cultura maioresciana' Dupa ce staileste ca materialul poeziei este cuvantul, Maiorescu se opreste asupra celor doua laturi ale creatiei *orma si continutul, numind *orma conditiune materiala, iar continutul conditiune ideala. :ostul poeziei este de a destepta  prin cuvintele ei imaini sensibile infantazia auditorului. De aceea ideea artistica este in legatura cu sentimente autentice, caci,spune el, tocmai simtamintele si  pasiunile sunt actele de sine statatoare in viata omeneasca! ele au o nastere si o terminare pronuntata, au inceput simtit si o catastrofa hotarata si sunt doar obiecte prezentabile sub forma limitata a sensibilitatii. $u alte cuvinte, sentimentul insusi se deruleaza pe sc%ema

generala a oricarui *enomen de la incipitul derutant, la apogeul catastrofc si apoi la starea elieratoare, pe care o aduce orice fnal' Dar emotia artistica pe care o traieste finta su imperiul artei isi are originea in *orta cuvintelor' Maiorescu nu se limiteaza insa la afrmatii seducatoare si staileste reguli concrete' !st*el, conditiu"nea materiala se realizeaza prin alegerea cuvintelor capaile sa concretizeze oiectul artistic' in opinia lui, cuvantul particularizeaza imaginea si o *ace sa prinda contur in imaginatia cititorului in masura in care cuvantul este uzual, simplu si per*ect adaptat limii, ceea ce *ace ca neologismele sa nu fe pre*erate ca material al poeziei' -e langa aceasta, arta literaturii are nevoie de eprimari fgurate, de ar%itecturi elaorate retoric' intre fgurile de stil, Maiorescu trece in primul rand epitetul ornant, respectiv capail sa incoroneze cuvantul prin sugestii multiple' .pitetul simplu defneste insusirea unui oiect poetic, pe cata vreme epitetul ornant transfgureaza aceasta insusire, evocand mai multe nuante de sens' Tot ast*el, *olosirea meta*orei, a personifcarii imogatesc si diversifca *antezia receptorului' .ste interesant rolul pe care Maiorescu il atriuie comparatiei o comparatie treuie sa fe noua si justa. !sadar, o comparatie nu reclama un sistem de re*erinta pentru a diria intelegerea, ci treuie sa uimeasca si sa ramana totodata crediila' -rin aceste procedee, poetul treuie sa creeze imagini plastice, con*orm principiului %oratian #ut pictura poesis), iar sugestiile create de aceste imagini au rolul de a aduce in mintea cititorului sentimente si idei, adica un continut'

4n ceea ce priveste conditiunea ideala (continutul), esteticianul *ace precizarea ca ideea poetica este totdeauna un simtamant sau o  pasiune. in viziunea lui eista trei semne caracteristice ale afectelor, iar acestea sunt totdeodata cele trei calitati ideale ale  poeziei. :espectiv, atat in opera de fctiune, cat si in declansarea si deru larea unui sentiment, este nevoie de exaerarea obiectului, de dinamicitatea ideilor, si de o compozitie tensionata, cu deznodamant ine construit' Dintro perspectiva psi%ologica, oiectul artistic poate f comparat cu incipitul osesional, caci, spune el, lucrurile andite iau dimensiuni crescande, iar, su impresia unei pasiuni, toate ideile momentului apar in proportiuni iantice si sub colori neobisnuite.

Dar des*asurarea sentimentului artistic are nevoie de tensiune si

dezvoltare alerta O mai mare repejune a miscarii ideilor. Observarea aceasta o poate face oricine. $xemplul cel mai lamurit dintre toate ni"l  prezinta spaima, cu prodiioasa suma de idei ce ne pot strabate mintea in momentele ei. !lunecarea spre catastrofa, spre deznodamant, intretine

curiozitatea cititorului' Maiorescu are vocatie didactica si stie sa eplice cu claritate, *ara sa cooare nivelul in*ormatiilor, si de aceea si este capail sa intemeieze un sistem' .stetica sa nu da doar retete de creatie in legatura cu *orma si *ondul, ci impune o metoda, o atitudine riguroasa si critica intrun moment in care literatura noastra moderna isi cladea temelia'

.minescu si poeziile lui

tudiul critic al lui Tiru Maiorescu din 1883, memorail prin previziunea fnala asupra destinului poetic al lui Mi%ai .minescu, este o prima incercare in critica literara romaneasca de a contura un portret moral si intelectual al lui Mi%ai .minescu "Daca near intrea cineva a *ost *ericit .minescuN am raspunde cine e *ericitN Dar daca near intrea a *ost ne*ericit .minescuN am raspunde cu toata convingerea nuO $e e drept, el era un adept convins al lui c%open%auer, era, prin urmare, pesimist' Dar acest pesimism nu era redus la plangerea marginita a unui egoist nemultumit cu soarta sa particulara, ci era eterizat su *orma cea mai senina a melancoliei pentru soarta omenirii indeosteG si c%iar acolo unde din poezia lui straate indignarea in contra epigonilor si a demagogilor inselatori avem a *ace cu un simtamant estetic, iar nu cu o amaraciune personala'" .minescu *acea totul cu o seriozitate si o competenta intelectuala iesita din tiparele oisnuite "era omul cel mai silitor, vesnic cetind, meditand, scriind", "lipsit de orce interes egoist", toate asezate su semnul unei seninatati astracte' :ememorarea unor scene de la 5unimea releva detasarea olimpiana cu care isi prezenta propria creatie, dupa ce lucrase in nenumarate variante la ea "$and venea in milocul nostru cu naivitatea sa ca de copil, care ii castigase de mult inima tuturor, si ne aducea ultima poezie ce o *acuse, o re*acuse, o rafnase, cautand mereu o *orma mai per*ecta, o cetea parca ar f *ost o lucrare straina de el' &iciodata nu sar f gandit macar sa o

pulice pulicarea ii era indi*erenta, unul sau altul din noi treuia sai ia manuscrisul din mana si sal dea la P$onvoriri literare"' :emarcail este portretul de "om al timpului modern" pe care criticul il *ace cu eacta intuitie ".minescu este un om al timpului modern, cultura lui individuala sta su semnul culturei europene de astazi' $u neoosita lui staruinta de a ceti, de a studia, de a cunoaste, el isi inzestra *ara preget memoria cu operile insemnate din literatura antica si moderna' $unoscator al flozofei, in special a lui -laton, #ant si c%open%auer, si nu mai putin al credintelor religioase, mai ales al celei crestine si uddaiste, admirator al +edelor, pasionat pentru operele poetice din toate timpurile, posedand stiinta celor pulicate pana astazi din istoria si lima romana, el aa in comoara ideilor ast*el culese materialul concret de unde sasi *ormeze inalta astractiune care in poeziile lui ne desc%ide asa de des orizontul *ara margini al gandirii omenesti'" +ersurile lui .minescu arata "pro*unda lui emotiune asupra inceputurilor lumii, asupra vietei omului, asupra soartei poporului roman'" -oeziile lui .minescu sunt straatute de un for transcendent, pentru ca descopera, in mod oiectiv, un adevar esential asupra amorului, asupra realitatii naturii sau a simtamantului national' .minescu valorifca "povara su*erintei mute prin *armecul eprimarii"' $oncluzia criticului nu poate f decat una singura, remarcaila prin adevarul ei de necontestat, confrmat peste timp "!cesta a *ost .minescu, aceasta este opera lui' -e cat se poate omeneste prevedea, literatura poetica romana va incepe secolul al CClea su auspiciile geniului lui, si *orma limei nationale, care sia gasit in poetul .minescu cea mai *rumoasa in*aptuire pana astazi, va f punctul de plecare pentru toata dezvoltarea viitoare a vestmantului cugetarii romanesti'"

.minescu Qi poeziile lui este un studiu de Titu Maiorescu' ! *ost pulicat ?n anul 1883, anul morRii lui .minescu, Qi este prima lucrare de eegez> (analiz> S interpretare) a operei eminesciene' !Qadar, Maiorescu devine primul eminescolog (cercet>tor Qi cuceritor al operei eminesciene)' !Qa cum arat> Qi titlul, studiul cuprinde dou> p>rRi prima parte se re*er> la viaRa poetului, (vizeaz> omulA .minescu), ?n timp ce a doua cuprinde o analiz> a operei acestuia (poeziile luiA)' sumar c@teva date din iografa lui .minescu, ar>t@nd c> acesta sa n>scut la otoQani, a studiat la $ern>uRi, +iena Qi erlin, a *ost inspector Qcolar, iliotecarG a murit ?n 1883' Maiorescu ?ncearc> s> dezlege misterul olii lui .minescu' .l nu admite ideea potrivit c>reia oala de care a su*erit .minescu (neunia) ar f *ost declanQat> de s>r>cie Qi arat> c> ea a *ost moQtenit> ereditar (doi *raRi ai acestuia sau sinucis dup> ce

 ?nneuniser>O)' $onsider> c> viaRa sa plin> de ecese (auz de tutun, ca*eaG lecturile ecesive) a *ost o consecinR> a acestei oli Qi nu *actorul care a cauzato' 0ace un portret spiritual al lui .minescu, evidenRiindui ca tr>s>turi defnitorii inteligenRa, memoria etraordinar> (capacitatea de a reRine un volum imens de cunoQtinRe), cultura ecepRional> (cunosc>tor al flosofei, al credinRelor religioaseG pasionat de marile scrieri ale lumii), setea de cunoaQtere (interesul constant pentru nou, pentru teoriile QtiinRifce, economice, flosofce etc'), modestia (re*uzul premiilor Qi al glorieiG simplitatea pe care o dovedeQte ?n discuRia cu regina :om@niei, $armen Ulva)' !frm> c> iografa lui .minescu se apropie de cea a geniului romantic inteligent, vis>tor, ?nsetat de cunoaQtere, dar ne*ericit ?n plan *amilial, ne?nReles de societate' -une ?n discuRie pesimismul eminescian Qi arat> c> acesta a *ost unul nativ ( Rine deci de structura interioar> a poetului), nu unul do@ndit ca urmare a s>r>ciei ?n care a tr>it, a mizeriei Qi a lipsurilor cu care sa con*runtat' Dup> ce eclude *actorul material ca generator al pesimismului, ar>t> c>, oric@nd Qi oriunde ar f tr>it .minescu, din opera sa ar f r>zit acelaQi pesimism, aceeaQi dezam>gire' -esimismul eminsecian nu este unul egoist (?n lirica sa, .minescu nuQi pl@nge propriile ne?mpliniri eroticeO), ci unul metafzic, izvor@t din conQtientizarea nedrept>Rilor sociale, politice, dar mai ales din conQtientizarea tragismului condiRiei umane' $ontactul cu flosofa lui c%open%auer a alimentat ?ns> acest pesimism nativ, corespunz@nd per*ect structurii sueteQti a lui .minescu' $riticul supune analizei c@teva dintre poeziile eminesciene reprezentative carei pun ?n valoare genialitatea, coment@ndule su aspectul limaului Qi al conRinutului de idei, socotit novator ?n literatura rom@n> a momentului' Maiorescu afrm> c> ceea ce individualizeaz> opera lui .minescu ?n raport cu opera scriitorilor dinaintea sa Qi o *ace incon*undail> este og>Ria ideilor flosofce Qi *rumuseRea limaului, semnul celor aleQiA (Ria ales  ?ntotdeauna cele mai potrivite cuvinte pentru a eact ideile)' :emarc> multitudinea de idei flosofce, religioase, QtiinRifce, mitologice care se reg>sesc la .minescu, Qi le eplic> prin cultura ecepRional> a acestuia' .videnRiaz> talentul ecepRional dovedit ?n m@nuirea limii, concretizat ?n alegerea cuvintelor celor mai potrivite pentru eprimarea ideilor !nalizeaz> poezia de dragoste a lui .minescu, afrm@nd c> poetul a v>zut  ?n *emeie doar copia imper*ect> a unui prototip irealizail' c> erotica eminescian> are o dimensiune pur instinctual>, re*uz@ndu i deci platonismul' :emarc> og>Ria Qi varietatea rimelor din lirica eminescian>' -otrivit criticului, originalitatea acestor rime este indiscutail>' .l ?nsuQi identifc> trei tipurti de rime (a) rime noi , rezultate din rimarea unui cuv@nt ?ntreg cu altul prescurtatG sinemiAS inemiA SsuieA cu nu eA)' ( ) :ime surprinz>toare, ?n care rimeaz> un cuv@nt oiQnuit cu unul prozaic, neliterar V (nalteA cu ?ncalteA) (c) :ime rezultate din rimarea unui sustantiv comun cu unul propriu (zidA cu aiazidAS oaspeA cu 4staspeA)' ;serv> c> poetul a utilizat relativ puRine cuvinte, dar lea

atriuit sensuri noi' !preciaz> sonetele eminesciene, lossaA Qi ;daA' !rat> c> una dintre sursele muzicalit>Rii liricii poetului de la 4poteQti o constituie numele proprii (Dalila, +enera, asarai, MuQatini)' aud>  ?nteresul acestuia pentru *olclor Qi *aptul c> a valorifcat o serie de cuvinte populare (sar>, nouri), d@nd versurilor o per*ecRiune aproape onomatopeic>' ?ntro pro*eRie care a *ost confrmat> mai t@rziu, ar>t@nd c> pe c@t se poate omeneQte prevedeaA, literatura (poezia) rom@nesc> din secolul al CClea, va ?ncepe su auspiciile geniului eminescian (deci poezia eminescian> va f germenele din care se va naQte toat> poezia secolului urm>tor)'