Mihai Eminescu- Deviza asasinilor
Existã, se vede, între radicalii din România un fel de dictionar secret de locutiuni, de parole ce au valoarea unor ordine de zi, cari ne rãmîn necunoscute nouã profanilor precum: precum: „Vegheati! Ora a sosit” si altele de acestea. O foaie din Focsani, „Luptãtorul”, dînd seamã despre atentatul încercat asupra d-lui Brãtianu, încheie cu cuvintele : „Ale tale dintru ale tale, frate Brãtiene!” Fost-or-fi potrivite potrivite cu ceea ce se petrecuse, avut-or-fi aceste cuvinte alt farmec asuprã-ne nu stim, destul cã, la încheiarea unui articol în care condamnam fapta, cercam însã a explica cum instinctele rele, înclinãrile criminale ale oamenilor ãsesc în precedentele create de principiile si apucãturile rosiilor o atmosferã ce le prieste, pusesem si noi cuvintele, rãmase în mintene la citirea citirea !iarului din provincie, „Ale tale dintru ale tale”
"ici prin vis nu ne trecea cã, din întîmplare, puseserãm mîna pe una din acele locutiuni mistice, din acele devi!e ale partidului rosu de cari ascultã or#este toatã suflarea patrioticã, cã noi, neconsacratii în misterele orani!atiei internationale ale societãtii de exploatare, atinsesem cu vîrful condeiului un triangul cabalistic din marea carte secretã a partidului. Odatã atinsã, aceastã formulã a început sã eamã su# pana d-lui $.%. Rosetti, d-sa s-a tinut o#liat a ne da o explicare pe lar a acestor vor#e si a fãcut-o în cinci articole consecutive ale & Românului”, în acel stil onctios si apocaliptic care-i-e propriu. 'atã ce însemnea!ã aceastã nefericitã cabalã dupã esplicarea „Românului”.
$uvintele &Ale tale dintru ale tale” , !ise asupra unui asasinat si aruncate victimei asasinatului, cuprind însãsi legitimarea legitimarea crimei. % !ice unui om asupra cãruia s-a fãcut o încercare de asasinat „ale tale dintru ale tale” este a-i !ice &ai meritat a fi asasinat”. (oti (oti asasinii !ic victimelor lor „ale tale dintru ale tale” ) mai cu seamã în asasinatele politice aceasta este o regulã fãrã esceptiune. E foarte trist cã oranul de cãpetenie al partidei conservatoare a adoptat aceastã devizã a asasinilor. . .
*epinde de partida conservatoare de a pro#a tãrii, printr-o de!apro#are cateoricã, cã nu în numele ei „Timpul” a adoptat aceastã devi!ã. "ouã ni se pare cã principiele conservatoare ar reclama aceastã reulare, cãci altfel ar putea sã intre în societatea noastrã un virus dizolvãtor care care sã nu crute pe mem#rii partidei conservatoare mai mult decît pe mem#rii partidei li#erale) si la fiece loviturã de cutit sau de pistol ar rãsuna devi!a adoptatã de oranul partidului conservator: „Ale tale dintru ale tale” . % !ice „ale tale dintru ale tale” unui #ãr#at politic în urma unei încercãri de asasinat. . . este în adevãr culmea neomeniei. 'atã dar ce însemnea!ã acest fatal cuvînt, asupra adîncimii întelesului cãruia d. $.%. Rosetti a tre#uit sã ne lãmureascã. „Ale tale dintru ale tale” însemnea!ã:
+eitimarea crimei) udecata: „Ai meritat sã fii asasinat”, n reulã fãrã esceptie aceasta e devi!a de vi!a asasinilor) n virus di!olvãtor) $ulmea neomeniei. /oate fi siur d. $.%. Rosetti cã nu-i sîntem decît multumitori pentru aceastã explicatie. %m suportat cinci articole de insinuatiuni nemeritate pînã acum, pînã sã ni se esplice marele cuvînt ca#alistic al reliiei revolutionarilor. *eodatã ni s-a luminat dinaintea d inaintea ochilor, deodatã am simtit cã atinsesem trianulul mistic al conspiratorilor, deodatã ne-am adus aminte cã acest fatal „ale tale dintru ale tale” a mai fost între#uintat într-o oca!ie analoã de cãtrã chiar esplicatorul ei actual. n adevãr, în ianuarie 0123, un om, anume an ume /araschivescu, care nu putuse pu tuse 4ustifica între#uintarea unei sume, îndealtmintrelea de tot neînsemnate, din fondurile politenesti si care n-o putuse
restitui, a fost depãrtat din functie. 5inistrul pre!ident de pe atunci, d. +ascar $atariu, refu!înd în mod constant a-l mai numi în vro functie, dar stiindu-l în mare mi!erie, îl a4uta din cînd în cînd cu cîte-o micã sumã. *in cau!a refu!ului de-a-l pune în functie, acest om a comis un atentat asupra ministrului pre!ident. 'atã însã ce scria „Românul” de la 06 ianuarie 0123 asupra acestui atentat: Oricît de repro#a#il este faptul, dacã vreodatã cuvintele ale tale dintru ale tale si-au ãsit o exact aplicare este acum, la adresa primului-ministru. $um cutea!ã „onitorul” a spune cã acest functionar a delapidat cînd delapidatorul n-a fost dat 4udecãtii, astfel ca sã nu mai ai#ã cuvînt de-a cere slu4#a, nici îndrã!nealã de-a mai cãlca praul primului-ministru7 primului-ministru7 *eci ale tale dintru ale tale *. $atariu a înlãturat 4uratii) a dat pe delapidatori la tri#unale) pentru ce c e dar îi ocroteste7 Ale tale dintru ale tale
8 9i dacã l-a primit si s-a servit de dînsul, pentru ce în urmã l-a dat afarã7 Ale tale dintru ale tale…
8.nsusi primul-ministru primul-ministru este #ãtut de propriul sãu aent a ent politenesc: ale tale dintru ale tale 8 'atã-te acum #ãtut de tocmai acei pe care-i plãteai: ale tale dintru ale tale a sã !icã aceastã vor#ã misticã, pe care noi am împrumutat-o unui !iar din provincie, „Românul” a aruncat-o într-un sinur articol de sapte ori la adresa d-lui +ascar $atariu. $înd si cui7 *upã un atentat, victimei atentatului. a sã !icã de sapte ori, cu deplinã cunostintã a întelesului rav ce-l au aceste vor#e, „Românul” a pronuntat leitimarea crimei, de sapte ori a fost în culmea neomeniei, de sapte ori într-un sinur articol a rostit devi!a asasinilor si a aruncat un virus di!olvator în societate. ;otãrît, e ceva din soarta traicã a reelui Oedipus în purtarea rosiilor. n (e#a, (e#a, în cetatea cea cu o sutã de porti, trãia acest nefericit ree care, ca re, fãrã s-o stie, ucisese pe pãrintele sãu si se cununase cunun ase cu mumã-sa. %flînd de la oracolul din *elfi cã tara e #întuitã de ciumã din cau!a acestei crime nemaipomenite, pe al cãrei autor nu-l stia, a pronuntat cu mare furie o osîndã o sîndã enericã asupra autorului 8 asupra sa însusi. %stfel îi ve!i pe rosii cã!înd într-o adîncã furie cînd îsi condamnã vor#ele si faptele lor proprii. <înt momente de tainã în viata oamenilor, cînd ei se sperie de ei însii, cînd descopãr pe demonul relelor în ei si-l #lestemã or#este, nestiind cã lovesc cu aceastã estremã cru!ime în pieptul lor propriu. "u, linisteascã-se „Românul”) nu primim devi!a asasinilor, nu leitimãm, nu 4ustificãm nicicînd crimele. E o lee constantã a spiritului omenesc, leea cau!alitãtii, care sileste pe orice intelientã de-a explica ceea ce se întîmplã. *ar de la o explicare curat cau!alã pînã la scu!ã, pînã la leitimare, pînã la 4ustificare, care implicã un act de apro#are din partea simtului simtului nostru de dreptate si a constiintei noastre, e o deose#ire cît cerul de pãmînt.
E în adevãr vrednicã de mirare analoia ca!ului. /araschivescu era #ãnuit de delapidare, /ietraru a delapidat în adevãr. *eose#irea e numai cã d. +ascar $atariu n-a voit sã-l numeascã în functie pe cel ce l dentîi, d. Brãtianu 0-a numit pe cel din urmã functionar în resortul sãu. $u toate acestea, ce deose#ire deo se#ire între tonul nostru si acela al „Românului” de atunci, care se va vedea si mai #ine dintr-alt articol al acelei foi, pe care-l vom v om comunica mîine. $u tot tonul necuviincios de atunci al „Românului” am cre!ut cã nu e demn de pana noastrã de-a repeta acea necuviintã. "e doare însã soarta tãrii, ne doare aceastã anarhie de idei, aceastã viciare a simtului pu#lic prin fra!e apocaliptice, ne doare d oare mi!eria intelectualã si moralã din tarã si de aceea am fost siliti nu de-a diminua cu reutatea unui fir de mustar mãcar responsa#ilitatea fãptuitorului, ci de-a arãta de ce instinctele rele, în loc de-a se manifesta, ca altã datã, în crime de rînd, alunecã a!i pe clina cea mai periculoasã din toate, pe clina atentatelor contra siurantei statului. 'atã de ce am relevat antecedentele d-lui Brãtianu si ale partidului sãu. %m declarat-o anume cã nu recriminatiuni, nu imputãri facem, dar ne adresãm omului cuetãtor, patriotului, care stie a pune interesele tãrii sale mai presus de am#itia proprie si de interesele amicilor sãi politici. $onditiile de existentã ale tãrii noastre au devenit, de la asa-numita 'ndependentã încoace, atît de inase încît nu mai e permis nici partidului p artidului rosu chiar odiosul lux al li#ertina4ului de idei si de procedimente. *acã vom lua lista revolutionarilor de la /loiesti vom o#serva o# serva cã aproape toti sînt a!i în functii si demnitãti ale statului. 9tim foarte #ine cã *omnul poate ierta asemenea lucruri, ca statul are pînã la un rad facultatea de-a nu pedepsi re#eliunile cu toatã asprimea cuvenitã. *ar de la iertare pînã la recompensare e mare deose#ire. Ei #ine, afarã de nefericitul $omiano, încãput su# deplina reutate a 4ustitiei militare, toti ceilalti sînt favoriti ai uvernului, sînt oameni mari. *e ce oare $omiano = care tre#uie sã fie tot atît de nevinovat ca si complicii sãi = n-a n -a fost înaintat în ran, nu e în ratia d-lui Brãtianu, pe cînd altii, pentru fapte identice, #a mai rave chiar, sînt recompensati7 (oate (oate acestea nu se fac într-un stat ce pretinde cã aspirã la civili!atie, nu se fac dacã da cã nu voim sã demorali!ãm constiinta pu#licã si sã-i inspirãm acea scepticã nepãsare care-i face pe oameni incapa#ili de-a distine #ine de rãu si drept de nedrept. Timpul, !" decembrie !##$
