UNIVER UNIVERSIT SITATE ATEA A „O „OVID VIDIUS IUS”” CONSTAN CONSTANȚA FACULTAT FACULTATEA EA DE ISTORIE ISTORIE ȘI ȘTIINȚE POLITICE POLITICE CURS DE „INTRODUCE „INTRODUCERE RE ÎN ȘTIINȚA POLITICĂ” POLITICĂ” AN UNIV UNIVERS ERSITA ITAR R 2008-2 2008-2009 009//ȘTIIN TIINȚE POLITI POLITICE CE AN I/SEME I/SEMESTR STRUL UL I
TEMA NR. 4 Cursurile nr. 5-6 STATUL STATUL - INSTITU INSTITUȚIE FUNDAMEN FUNDAMENTALĂ TALĂ A SISTEMULU SISTEMULUII POLITIC POLITIC PLAN TEMATIC 1. CONCEPTUL DE STAT 2. TIPURI ȘI FORME DE STAT 3. TRĂSĂT TRĂSĂTURI URILE LE ȘI FUNC FUNCȚIILE IILE STATU STATULUI LUI 4. STATUL DE DREPT 5. DOCTRINE POLITICE CONTEMPORANE DESPRE STAT 6. RECOMANDĂRI BIBLIOGRAFICE
1. CONCEPTUL DE STAT Statul este principala instituț ie prin care se exercită puterea politică în societate, în limitele unui unui anumit anumit teritor teritoriu, iu, de către un grup organiz organizat at de oameni oameni care î și impun impun voin ț a membrilo membrilor r societății, privind modul de organizare și conducere a acesteia. Statul Statul este institu instituția politică politică care care își exercită exercită autori autoritatea tatea suver suverană ană asupra asupra unui unui teritori teritoriuu și a unei popu popula lații, fiind, fiind, în acela același timp, persoa persoană nă de drept drept interna internațional. ional.
2. TIPURI ȘI FORME DE STAT Elucidare Elucidareaa tipului și formei de stat constituie, constituie, de asemenea, asemenea, o problemă problemă de bază a teoriei teoriei statului, statului, ea lămurind, lămurind, pe de o parte, parte, esen ța statului într-o anumită anumită perioadă, perioadă, iar pe de altă parte, parte, forma lui concretă de manifestare. TIPURI TIPURI DE STAT. STAT. Statul, Statul, ca manife manifesta stare re a voin voin ței tuturo tuturorr cetă cetă țenilor enilor de a se organiza organiza politic pe bază de de lege, a cunoscut cunoscut două tipuri: unul de esenț ă dicato dicatoria rială, lă, absolu absolutist tistă ă , care a) unul care s-a cons constitu tituit it prin prin nesoc nesocoti otirea rea voin voinței cetățenilor sau printr-o presupusă presupusă legitimitate legitimitate de ordin divin; b) de tip democratic, care, care, indifer indiferent ent de formă, formă, constit constituie uie o exp expres resie ie a vo voin inței cetă țenilor enilor materializată prin consimțământul dat. FORM FORMEL ELE E DE STAT STAT.. Pent Pentru ru a înțeleg elegee pe depl deplin in stat statul ul ca inst instit ituu ție po poli liti tică că,, treb trebui uiee studiată studiată și cunoscută cunoscută problema problema formelor formelor de stat. Esen Esen ța statului, statului, adică tipul tipul de stat respectiv, respectiv, se manifestă prin mai mai multe forme în raport de condițiile concrete concrete ale epocii și țării respective. respective. Forma de stat stat are în veder vederee modul modul de organiz organizare are a puterii puterii de de stat și, în specia special,l, structura structura și func ționarea ionarea organelor supreme de conducere. Rezultă că forma de stat, indiferent de esenț ă, este dată de trei elemente: forma de guvernământ, guvernământ, structura statului și regimul politic. 1
Forma de guvernăm guvernământ. ânt. Forma de guvernăm guvernământ ânt este un raport între între organele organele de stat în procesul de constituire și exercitare a puterii. Dacă ne referim la statele existente astăzi în lume, din punctul de vedere al formei de guvernământ există: a) monarhii constitu ționale; b) republici parlamentare; c) republici republici prezidențiale. Indife Indiferen rentt de esența statul statului, ui, care poate poate să fie democr democrati atică că sau dictator dictatorial ială, ă, forma de guvernămâ guve rnământ nt va fi una din din cele cele trei enun enun țate mai mai sus. Între Între esen esen ța statului statului (tipul (tipul său) și forma de guvernământ guvernământ există o legătură strânsă, care nu trebuie însă absolutizată. De pildă, un stat democratic se poate realiza realiza prin toate cele trei forme de guvernământ guvernământ men ționate. Structura statului. Structura Structura statului reprezintă un raport între organele centrale centrale și locale ale statului. Sub acest aspect, putem distinge: a) state unitare; b) state federale. Statul federal este o comunitate de state nesuverane, care presupune un stat central cu competență și personalitate personalitate distincte de cele ale statelor statelor membre. Organizarea statală de tip federal federal este însărcina însărcinată tă cu rezolvare rezolvareaa problemelor problemelor comune. comune. Func țiile statale sunt împăr împăr țite între statul statul federal și statele membre. membre. Ca urmare, în statele federale federale se întâlnesc, întâlnesc, paralel, paralel, organe organe ale puterii și ordinii de drept federale și organe ale puterii și ordinii de drept a statelor membre. membre. În statul federal, federal, statele statele membre participă participă la legiferarea legiferarea federală, federală, în condițiile existen existen ței unei delimitări delimitări a competențelor în realizarea sarcinilor statale; statale; confedera eraț ii statal statalee. În cadr c) confed cadrul ul conf confed eder eraațiilo iilorr de stat statee suve suvera rane ne,, stat statel elee memb membre re î și păstrează suprema ția și independența în mod integral, competențele statului federal referindu-se la luarea luarea unor unor deciz decizii ii ăn comun comun în domen domeniul iul rela relațiilor iilor interna internaționale ionale.. Confedr Confedraa ția poate poate cunoa cunoaște și forme mai evoluate, evoluate, cu organe comune, comune, cum sunt: sunt: adunarea reprezentativă, reprezentativă, șeful de stat, organele organele diplom diplomati atice, ce, armata armata,, finan finanțele, ele, menținându inându-se -se fiin ființa statal statalăă distin distinctă ctă,, care care este este reprez reprezent entată ată de parlamente și guverne separate. Istoria a cunoscut mai multe exemple de confedera ții, care, treptat, au încetat de a mai exista ca atare. Regimul Regimul politic. Regimul Regimul politic politic reprezintă reprezintă pentru mulți politologi politologi un element al formei formei de stat, stat, pen pentru tru al ții, un element element al sistem sistemulu uluii politi politic. c. Avâ Având nd în vedere vedere că statul statul reprez reprezint intăă instit instituu ția centrală centrală a sistemului sistemului politic, politic, este neîndoios neîndoios faptul că regimul politic este legat, legat, în primul primul rînd, de stat, constituind un un element al formei de de stat, și anume elementul elementul hotărâtor, pentru că că el exprimă un raport raport între organele organele statulu statuluii și cetă cetățeni. eni. Dacă Dacă organe organele le de stat se constitu constituie ie prin prin con consul sultar tarea ea cetățenilor, ca expresie a voin voin ței acestora, acestora, avem de-a face cu un regim politic politic democratic. democratic. Și invers, invers, dacă dacă organe organele le de stat se constit constituie uie fără consim consim țământu ământull cetă cetă țenilor enilor,, ignorâ ignorând nd voin ța acesto acestora, ra, regimul regimul politic este unul de factură factură dictatorială. dictatorială. De aceea, în analizele analizele politice, când se urmăre ște elucidare elucidareaa esenței statului, statului, se vorbe vorbește despre despre regimul regimul politic. politic. 3. TRĂSĂT TRĂSĂTURI URILE LE ȘI FUNC FUNCȚIILE IILE STATU STATULUI LUI Trăsăturile statului. statului. Din conținutul inutul definiției, se desprind desprind principal principalele ele trăsături trăsături ale statului. statului. Acestea sunt: instituția politică politică cu cel mai mai înalt grad grad de organiza organizare re și structurare structurare. Sub acest aspect, - este institu statul are trei componente componente bine bine conturate conturate și strict organizate: puterea legislativă, puterea executivă și puterea judecătorească, toate acestea fiind organizate atât la nivel central, cât și local și se sluje ște de un aparat aparat speciali specializat, zat, constituit constituit din diferite instituții (parlament, (parlament, guvern, guvern, tribunal, tribunal, ministere, ministere, armată, armată, poli poliție etc.). etc.). Prin Prin gradul gradul său de de organiz organizare are și institu instituționalizare ionalizare,, diversific diversificat at pe orizontală orizontală și pe verticală, statul asigură exercitarea, exercitarea, în principal, a puterii puterii politice în societate; constituie o organiza organizație politică a unei comunită comunităț i umane, pe raza unui teritoriu teritoriu delimitat delimitat - constituie prin frontiere stricte . De regulă, statul statul reprezintă modul de de organizare politică politică a na țiunilor în cadrul frontierelor respective, respective, sub forma statelor statelor naționale; - are un caracter suveran , prin faptul faptul că reprezintă reprezintă organiza organizarea rea politică politică a unei comunită comunități umane umane în cadrul unor unor frontiere, frontiere, ca expresi expresiee a voinței cetățenilor; enilor; instituț ie specializată specializată, care asigură - este o institu asigură funcționalitate ionalitateaa socială socială prin contribu contribu ții financiare financiare ale cetă cetățenilor, enilor, prin impozite; impozite; 2
- are caracter istoric, apariția sa fiind impusă de nevoile nevoile dezvoltări dezvoltăriii sociale, sociale, de faptul faptul că o comunitate comunitate umană, umană, ca sistem sistem social global, global, nu poate să existe existe și să func ționeze ioneze fără organizar organizarea ea politică asigurată prin prin intermediul statului; are, de regulă, regulă, caract caracter er na ț ional ional , cel puțin pentru - are, pentru epoci epocile le modern modernăă și contem contempor poran ană, ă, reprezentând organizarea politică politică a unei na țiuni. Func Funcțiile iile statulu statuluii. Rolul statului, ca ca principală principală instituție de organizare și conducere conducere politică a societă societății, se realiz realizează ează prin prin anumite anumite func funcții: - legislativă, prin care statul, prin organismele organismele sale specializate, specializate, adoptă adoptă întreaga legislație din societate, inclusiv constituția, prin care se reglementează reglementează activitatea din toate toate sferele sferele vie ții sociale sociale și prin care sunt prevăzute drepturile și libertățile cetățenilor, cât și obligațiile și îndatoririle lor. Principalu Principalull organism prin care care statul modern modern î și realizează realizează această această funcție este puterea puterea legislativă legislativă,, care care î și exercită exercită autorit autoritate ateaa atât atât pe plan centra central, l, cât și local. local. Legil Legilee se adoptă adoptă de către către puterea puterea legislativă la inițiativa, de regulă, regulă, a puterii executive; - organizatorică (executivă), care are are în vedere vedere transp transpuner unerea ea în via via ță a legilor legilor și deciziilo deciziilor r adoptate, adop tate, cât și organizarea organizarea întregii întregii activită activități pe diferite diferite domenii domenii de activitate activitate,, pentru asigurarea asigurarea desfă desfășurării urării normale a vieții sociale, sociale, asigurată asigurată,, îndeosebi, îndeosebi, de execut executiv; iv; - judecătorească, prin prin care care se supra supraveg veghea hează ză aplicare aplicareaa corect corectăă a legilo legilorr și sanc sanc ționare ionareaa încălcării acestora; - economică, ce constă, pe de o parte, în faptul că statul este organizatorul direct al producției, al activității economice în cadrul proprietății de stat (publice) și, pe de altă parte, asigură într întreg eg cadr cadrul ul poli politi tico co-o -org rgan aniz izat ator oric ic prin prin care care agen agenții econ econom omic icii inde indepe pend nden enți î și desf desfăă șoară oară activitatea, vizând armonizarea armonizarea intereselor generale generale în vederea unei activită ți eficiente; - socială, prin care se asigu asigură ră condi condițiile ca ca toți cetă cetă țenii țării, independe independent nt de pozi ția socia socială, lă, să ducă o via ță decentă prin organizare organizareaa unui sistem de protec ție socială, socială, asigurări asigurări sociale, sănătate sănătate etc.; - administrativă, prin prin care care se asigură asigură servici serviciii către către întreaga întreaga popula populație pen pentru tru desfă desfă șurarea urarea normală a tuturor activită activităților, precum: energie, apă, apă, salubritate, salubritate, reparații publice etc.; - culturală, prin care care se se asigur asigurăă condi condiții de instr instruir uiree și educa educație a tuturo tuturorr cetă cetă țenilor enilor prin prin institu instituțiile speci specializ alizate, ate, cond condiiții de cercetare cercetare științifică, de afirmare afirmare a capacită capacităților creato creatoare are etc.; - funcția de apărare a ordinii sociale și asigurarea convie ț uirii normale, care are o latură preventiv educativă și alta coercitivă, prin care se sanc ționează actele antisociale, săvâr șite de anumite anumite elemente elemente (diversion (diversioniiști, spioni, spioni, delapidato delapidatori, ri, hoți, huligani huligani etc.); - ecologică, prin care se apără și se conservă conservă mediul ambiant, ambiant, bilogic, prin măsuri îndrpetate îndrpetate împotriva tuturor surselor surselor sau agen agenților de poluare; poluare; apărarea țării, a independen independenței și suveranită suveranității statale, statale, a integrită integrității teritoriale teritoriale și a ordinii ordinii - apărarea de drept ; - organizarea colaborării cu statele lumii pe diferit diferitee planur planuri: i: politic politic,, econom economic, ic, științific etc.; - apărarea păcii în lume, a menținerii inerii unui unui climat climat de liniște și înțelegere elegere între popo popoare. are. 4. STATUL DE DREPT De-a lungul lungul evoluției istorice, istorice, organizare organizareaa politică a societă societă ții, îndeosebi îndeosebi prin principala principala sa instit instituuție - statul statul - s-a realiza realizatt tot mai mult mult pe baza perfectă perfectării rii struc structur turilo ilorr statal statalee în raport raport cu cetă cetățenii enii și a unor unor legi legi rigur riguroa oase se,, care care stabi stabile leau au atât atât crep creptu turi rile le și liber libertă tățile ile cetă cetă țenil enilor or,, cât și obliga obligațiile organe organelor lor de stat de a acționa iona în spirit spiritul ul legii. legii. Însăși denumir denumirea ea de stat de drept indică indică faptul faptul că statul statul î și exercită exercită putere putereaa sa politi politică că pe baza legilo legilor, r, folosind folosind forța argument argumentulu uluii și nu argument argumentul ul forței. Scurt istoric. istoric. Un stat de drept în formă incipientă a existat chiar în antichitate, unde în cadru cadrull democ democra rațiilor iilor din perio perioada ada respec respectiv tivăă au exista existatt organ organiza izații statal statalee întem întemeia eiate te pe lege, lege, asigurându-se alegerea conducătorilor conducătorilor de către cetățeni. 3
Statul de drept, în forma lui clasică, îl întâlnim însă începând cu epoca modernă, când s-au impus impus o serie de princi principii pii în viața socială, socială, care asigur asigurau au funcționalitate ionalitateaa ca atare. atare. Însă și denumirea denumirea de stat de drept a fost sugerată de Montesquieu în lucrarea Despre spiritul legilor , în care formuleaz formuleazăă cerin cerința sa rămasă rămasă celeb celebră: ră: „ Nimeni să nu fie constrâns să facă lucrurile pe care legea nu-l obligă obligă și să nu le facă pe cele cele pe care legea legea i le îngăduie îngăduie ”. Tot din perioada respectivă, statul înce începe pe să se legit legitim imez ezee prin prin soci societ etat atea ea civilă civilă și nu prin emana emanația divi divină nă.. În conce concepp ția no nouă uă,, superi sup erioa oară ră statul statul apărea apărea,, dup dupăă cum se exp exprim rimaa J.J. J.J. Rou Rousse sseau au,, ca un con contra tract ct între cetă țeni și autoritatea politică. Afir Afirma mare reaa stat statul ului ui de drep dreptt s-a s-a fund fundam amen enta tat, t, încă încă de la înce începu putu tull exis existe tenn ței sale sale,, pe principiul separației puterilor. Politologul francez Raymond Aron afirmă că pentru constituirea unui stat de drept este nevoie nevoie să fie ales un parlament, parlament, să fie alese alese organe constitu constitu ționale, ionale, să fie investi investiți cu autoritate autoritate legitimă legitimă funcționarii, ionarii, iar legea legea să guverneze guverneze rela relațiile sociale sociale în ansamblu ansamblull lor. Statul Statul de drept constituie, constituie, în epoca epoca contempo contemporană, rană, o problemă de cea mai mare importan importan ță teoretică teoretică și practică, practică, care care face obiec obiectul tul nu numai numai al unor unor studii studii ample, ci ci și al unor legifer legiferări ări în conve convennții intern internaaționale ionale.. „Decla „Declara rația univer universal salăă a dreptu drepturil rilor or omului omului”” - adopt adoptată ată de Adu Aduna narea rea Genera Gen erală lă a ONU ONU,, la 10 decemb decembrie rie 194 1948, 8, „Conv „Conven en ția Europe Europeană ană asupra asupra dreptu drepturil rilor or omului omului”” adoptată la 4 noiembrie noiembrie 1950 de de către Consiliul Europei Europei și intrată în vigoare la 3 septembrie 1953, 1953, cele cele dou douăă pacte pacte interna internaționale ionale adoptat adoptatee de Adu Adunar narea ea Gen Genera erală lă a ONU ONU,, la 16 decem decembri briee 196 19666 („Pactul („Pactul intern internaațional cu privire privire la dreptu drepturile rile politi politice ce și civile” civile” și documen documentele tele Conferin Conferinței pentru pentru securitate și cooperare cooperare în Europa, respectiv Actul Actul final de la Helsinki 1975 1975 și documentele documentele finale finale ale reuniunilor generale europene europene de la Madrid - 1983, 1983, Viena - 1989, Copenhaga Copenhaga - 1990 și Paris - 1991) se constituie constituie nu numai într-o amplă cartă cartă internațională a drepturilor omului, omului, ci și într-una a statului statului de drept, drept, ca ca principal principal cadru cadru politic politic instituționalizat de exercitare a acestor acestor drepturi și libertăți. Trăsăturile statului de drept. drept . În strâns strânsăă con conco corda rdannță cu preved prevederi erile le din document documentele ele enunțate și cu practica practica interna internațională, ională, statul statul de drept drept își exercită exercită puterea puterea în confor conformitat mitatee cu legea legea și are la baza baza activității sale o serie serie de trăsături, trăsături, precum: existen enț a unui unui cadr cadru u legi legisl slat ativ iv adec adecva vat t , care - exist care să reglem reglement entez ezee raport raporturi urile le social socialee în ansamblul ansamblul lor, lor, iar toți cetățenii, indifer indiferent ent de pozi poziția lor socia socială lă sau politi politică, că, să fie fie egali egali în fa ța legii, legii, să respecte respecte legea ca element suprem suprem în stat. Prin urmare, urmare, supremația legii se constitui constituiee într-un principiu de bază al statului de drept; alegerea organelo organelorr puterii puterii de stat stat (centrale (centrale și locale) locale) de către către cetăț eni, prin vot universal, - alegerea direct, secret, secret, pe baza unor opțiuni ale pluralismului pluralismului politic; - separaț ia puterilor în stat , parlamentul trebuind să constituie puterea legislativă, guvernul puterea executivă (ca emenație, de regulă, a parlamentului și responsabil în fa ța acestuia sau a corpului electoral) și puterea judecătorească, judecătorească, veghind la respectarea legilor și sanc sanc ționarea încălcării lor, judecăto judecătorii rii acționând ionând independ independent ent și impar imparțial; datoria a guvern guvernulu uluii și a auto autorit rită ă ților ilor public publicee de a se confo conforma rma cons constit titu u ției și de a ac ționa iona - datori conform legii; clară între stat și partidele partidele politice politice; - delimitarea clară - plasarea forțelor militare și a poliției sub controlul autorității civile , în fața cărei căreiaa sunt sunt răspunzătoare; liberă a informa informației și persoan persoanelor, elor, dreptul dreptul la liberă exprimare exprimare și organizare organizare - circulația liberă politică și profesională a tuturor cetă ț enilor în conformitate cu legea , care să facă posibil controlul puterii politice de către societatea civilă; - respectarea drepturilor omului în conformitate cu prevederile internaț ionale consacrate. În epoca contempora contemporană, nă, statul de drept drept reprezintă reprezintă tot mai mult elementul elementul esen țial al puterii puterii politice din diferite țări, constituind un factor de bază al progresului social. Țările cu tradi ție în statul statul de drept drept sunt, sunt, în acela același timp, și țările cele cele mai mai dezvoltat dezvoltatee din punct punct de vedere vedere economic economic,, stabile din din punct de vedere vedere politic și cu o viață spirituală spirituală bogată. 5. DOCTRINE POLITICE CONTEMPORANE DESPRE STAT 4
În literatura literatura de specialitat specialitat contemporan contemporanăă există există o multitudin multitudinee de doctrine privind privind esen ța, menirea și forma de manifestare manifestare a statului, statului, ca principală instituție a organizării politice a societă societății. Doctrina statului de drept. drept . Doctrina Doctrina politică de cea cea mai mare circula circulație și cu cea mai mai largă aderen aderență în practica practica socială socială privind privind statul este este doctrina doctrina statului statului de drept. Geneza Geneza acestei acestei doctrine î și are punctul de plecare la începutul epocii moderne, în perioada iluministă, având ca principali protagoniști pe Charles de Montesquieu și Jean Jacques Rousseau. În epoca contemporană, această doctrină doctrină este este împărtă împărtășită de majorita majoritatea tea politolog politologilor, ilor, dar dar și a oamenilor oamenilor politic politicii care acționează ionează în practică pentru materializarea ei. Bazându-se pe separarea puterilor în stat, pe alegerea liberă a organelor puterii politice în condi condițiile pluralismului politic, pe libertatea de exprimare și organizare, organizare, toate toate fundamentate fundamentate pe lege, lege, statul de drept reprezintă reprezintă astăzi astăzi cea mai trainică trainică și populară populară institu ție politică, având un rol de prim ordin în asigurarea asigurarea unei vieți prospere și civilizate. welfaree state state). În ulti Doctri Doc trina na statul statului ui „provi „providen dențial”/a ial”/all bunăs bunăstăr tării ii gener generale ale (welfar ultime mele le decenii, decenii, în Occident, Occident, pornindu-se pornindu-se de la doctrina statului statului de drept, a căpătat căpătat o largă răspândi răspândire re doctrina doctrina statului bunăstării bunăstării generale generale sau al „abunden „abundenței”. Această doctrină doctrină reprezint reprezintăă o orientare orientare import important antă, ă, plasân plasândd statul statul deasupr deasupraa clasel claselor or social sociale. e. Ea susține că aparat aparatul ul de stat stat din țările ările occid occident entale ale dezvolt dezvoltate ate și-ar i-ar fi asigur asigurat at poten potențialită ialitățile stabiliz stabilizato atoare are,, care care devin devin un factor factor ale echilibru echilibrului lui și dezvoltări dezvoltăriii întregii întregii societă societăți, al reglementă reglementării rii și armonizări armonizăriii sociale. sociale. Aparatul Aparatul de stat stat apare apare în acestă acestă doctri doctrină nă ca arbitru arbitru animat animator or și integrator integrator al voin voințelor de dezvoltar dezvoltaree economic economicăă și socială, socială, devenind devenind agentul agentul însuși al dezvoltă dezvoltării. rii. Considerat ca fiind prezent în S.U.A., Japonia, Europea Occidentală etc., „statul bunăstării generale” se caracterizează prin: - dep deplas lasare areaa activ activită ității sectoa sectoarel relor or princi principa pale le spre spre produc producere ereaa bun bunuri urilor lor de consu consum m de folosin folosință îndelunga îndelungată tă și servicii; servicii; - cre creștere tereaa veni venitu tulu luii real real pe locu locuit itor or la nivelu nivelull un unui ui consu consum m care care depă depă șe ște neces necesar arul ul de hrană, hrană, locuin locuință și îmbrăcă îmbrăcăminte minte,, modific modificarea area structurii structurii forței de de muncă muncă,, cre creșterea popu popula la ției urbane urbane,, a celei care lucrează lucrează în industrii industrii de vârf și în servicii; servicii; - alocarea alocarea unor sume sume importante importante pentru asistență și securitate securitate socială. socială. Mai mulți autori, printre care care J. Galbraith Galbraith,, D.C. Neil, W.A. Robson, Robson, afirmă că în domeniul domeniul social social se au în ved vedere ere grija pen pentru tru sănăta sănătatea tea cetă țenilo enilor, r, asigur asigurări ările le social sociale, e, iar în domen domeniul iul redistribuirii venitului venitului național - dezvoltarea serviciilor sociale sociale și aplicarea aplicarea impozitelor impozitelor progresive. progresive. Doctrina marxistă de spre stat. stat . O doctrină care care și-a găsit material materializare izareaa în practică practică prin constituirea statelor socialiste o constituie doctrina marxistă despre stat. Potrivit acestei doctrine, statul reprezintă un instrument instrument de dominație a unei clase sociale asupra asupra altei clase sociale, sociale, fiind, în esență, o dictatură dictatură de clasă clasă specifică specifică orânduirii orânduirii sociale sociale respective, respective, precum: statul sclavagist, sclavagist, cu dictatura stăpânilor de sclavi, statul feudal, cu dictatura feudalilor, statul capitalist, cu dictatura burgheziei, statul socialist socialist - cu dictatura dictatura proletariatului. Dictatura proletariatului proletariatului este considerată considerată a fi superi sup erioa oară ră celor celorlal lalte, te, deo deoare arece ce ea ar reprez reprezent entaa dictur dicturaa mojori mojorită tății asupr asupraa minori minorită tății. În mod frecvant, frecvant, marxi marxiștii (îndeose (îndeosebi, bi, Lenin Lenin și Stalin) Stalin) denumea denumeauu stat „un „un aparat aparat al domina dominației de clasă” clasă”,, „o forță special specialăă de reprimar reprimare” e”,, „o organiza organizație specia specială lă a for ței”, ei”, „o organiz organizaa ție a violen violen ței în vederea vederea reprim reprimării ării anumite anumiteii clase” clase” sau „o mașină pentru pentru menținerea inerea domina dominației unei clase clase asupr asupraa alteia alteia”. ”. Nesocitind normele de drept, Stalin, spre exemplu, definea dictatura proletariatului ca „o dictatură care se manifestă în cadrul și în afara legii”. Doctrina marxistă mai sus sus ține că, o dată cu edificarea edificarea unei societăți fără clase, statul ar dispare. Punerea în practică practică a acestei doctrine a dus, după cum cum se știe, tie, la instaura instaurarea rea unor regimuri regimuri politice politice dictato dictatoria riale, le, fapt care a avu avutt grave grave consec consecin in țe în via ța popoarelor respective. Odată cu schimbările survenite în Europa de Est, care, practic, au dus la părbușirea acestor regimuri, doctrina marxistă despre stat a pierdut teren, dovedindu-și nu numai inficiența sa teoretică și practică, dar și caracterul său vicios. 6. RECOMANDĂRI BIBLIOGRAFICE MĂGUREANU, Virgil, Sociologie politică, Grupul Grupul Editor Editorial ial RAO, Bucure București, 2006, 2006, pp pp.. 224-260 (Statul (Statul - instituție social-politică fundamentală). 5
Curentee și tendin tendinț e în politolo politologia gia contem contempor porană ană, Editura Politică, TRĂSNEA, Ovidiu, Curent Bucure București, 19 1972. 72. VÂLSAN, Călin, prof. univ. dr. (coord.), Politologie, Editura Editura Didactică Didactică și Pedagogică, Pedagogică, R.A., Bucure București, 1992, 1992, pp. 53-66 (Statul (Statul - institu instituție centrală centrală a sistemului sistemului politic politic). ).
6
