INSTITUTUL DE RELAII INTERMAIONALE DIN MOLDOVA
Facultatea Relaii Internaionale i tiinte Politice Catedra Relaii Internaionale
Partidele politice
Referat a studentei anului I, specialitatea: Politologie Grozavu Anastasia
Controlat de: arlung Elena, Magistru, lector univer.
Chiinau2011 1
Cuprins: 1. Inroducere 2. Partdul politic: geneza, notiunea, functia si structura institutionalizarea ins titutionalizarea partidelor politice 3. Factorii aparitiei partidelot politice 4. Clasificarea partidelor politice. Tipologia sistemului de partid. 5. Aparitia si evolutia partidelor politice 6. Trasaturile partidelor politice 7. Functiile partidului politic 8. Tipuri de partide politice contemporane 9. Sisteme partidiste 10. Sisteme monopartidiste 11. Sisteme bipartidiste 12. Sisteme pluripartidiste 13. Concluzie 14. Bibliografie
2
I ntroducere Prin partid politic subintelegem asocierea benevola, constienta a oamenilor care au interese comune, care isi propun sa le satisfaca in comun. Partitul este o organizatie caracterizata de aspectele: istoric, organizat, constient, benevol. Sub aspect istoric partidele politice cunosc o evolutie de la formatiuni numeroase, slab organizate, putin influente, la grupuri, cluburi ca in epoca moderna un element al sistemului politic sa fie bine structurat. Primele atestari a partidelor politice le intilnim la Aristotel , Tucidide. Aristotel mentiona: ³In Grecia Antica erau intilnite trei partied politice´: * pelerinii; * pedienii; * diacrinii; Care respective care respective aparau interesele negustorilor liberi, a aristocratiei funciare si a paturilor sarace de la munte. Din cauza nivelului redus a orga nizarii acestea influenteaza slab procesul politic si procesul decisional. In Roma Antica in perioada regalitatii activau comitiile curiate care ncorporau cetatenii ce au atins virsta de treizeci de ani. Comitiile curiate sunt adunarile publice care secondeaza activitatea regala. In Roma Republicana clasa politica a patricienilor avea posibilitatea sa isi aleaga propriul partid politic.Istoria cunoaste partidul lui Chaiser, Tibeliu. In epoca medieval modul de organizare a partidelor politice nu este revalorificat. In locul acestora activeaza grupurile aristocratice putin numeroase, dar foarte bine instruite si deaceea influente in sistemul politic. Grupul aristocratic elaboreaza proiecte de lege pe care in mod insistent le promoveaza in fata regelui. Neajunsul organizatiilor consta in faptul ca aristocratii sunt cointeresati sa isi largeasca interesele, sa le satisfaca. Catre sfirsitul epocii medievale sunt inregistrate doua miscari social politice care sunt in sustin erea papei si in opozitia papei. In epoca moderna apare clubul politic, o organizatie cu o baza sociala larga care isi propune sa elaboreze proiecte de lege prin adoptarea careia ar fi satisfacute interesele tuturor paturilor sociale , este vorba despre cluburi ale intelectualilor care sunt ingrijorati de decalajul dintre conditiile de viata a aristocratilor si saracia paturilor numeroase. Activitatea grupurilor politice reprezinta un moment important in socializarea cetateanului simplu. Omul intelege ca existent statului a fost decisa de multime, ca privilegiile conducatorului rees din comunul accord cu masele. Din acest accord statul nu este o institutie de constringere, ci este un garant al libertatii si drepturilor individului. Astfel fiin d inteleasa reletia dintre stat si mase, se constitue o situatie in care partile erau obligate sa negocieze. In secolul XIX-lea apar primele partied politice modern: 1. Asociatia numaratorilor votului din Anglia; 2. Uniunea muncitorilor din Germania; Inregistrarea acestor formatiuni afost influentata de factorii: 1. Largirea dreptului electoral; 2. Trecerea rolului de forta motrica a procesului social de la burghezie la clasa muncitoreasca. Dupa aprecierea lui Max Weber prin aceste trept e istorice de constituire a partidelor au trecut doar partidele engleze (vigii si torii/ conservatorii), celelalte partide modern isi initiaza 3
activitatea prin adoptarea statutului si lansarea programului politic. Ambele documente reflecta celelalte aspect a partidului politic: constient, benevol, organizat. Clasificarea partidelor politice se face in gaza criteriilor: a) Atitudinea fata de putere, fiid definite partide de guvernamint si partide de opozitie. Partidele de guvernamint are posibilitatea de asi realiza programul politic, de a demonstra electoratului ca este capabil sa isi assume responsabilitatea guvernarii. Partidul de opozitie duce evident tuturor actiunilor politice, proectelor lansate de echipa de guvernare, si in cazul cin acestia comit greseli, ei analizeaza critic si aratindule alegatorilor incapacitatea guvernatorilor. Partidele de opozitie este vinatoare esecurilor, pe care analizindule prin declaratii populiste isi asigura sustinerea electoratului. In lumea civilizata desfosoara o critica constuctiva in rezultatul careia propune solutii orientate catre ameliorarea situatiei. b) Structura interna, Se deosebesc partide infiintate pentru a face mai mult, pentru a obtine mai mult , pentru a insemna mai mult. c) Structura interna, avem partide: - Totalitare; -Social democratice; In partidul totalitar (nazist, comunist) este adoptata o disciplina, o subordonare ierarhica, o uniforma, un limbaj. Partidele social democrate sunt libere , nu impugn reguli pentru vestimentatie, se ad mite colaborarea, comunicarea membrilor unui grup cu biroul politic, chiar cu presedintele.
Partdul politic: genez a, notiunea, functi a si structur a institutionaliz area partidelor politice Pe arena politic mondial ri desfaoar activitatea mai multe forte politice. Unele dintre ele activeaza deschis, de aceea sunt numite reale, iar altele ascuns, si sunt apreciate ca latente. Grupurile latente: lobbysmul, masonii, grupurile mafiotice, mai sunt numite i grupuri de presiune, deoarece ri propun sa influenteze organul puterii legislative, determiindul sa adopte legea necesara cuiva. Printre fortele politice reale, deschis isi desfasoara activitatea pe arena internationala si in cadrul sistemelor politice nationale partidele politice. Partidele politice istoric indeplinesc rolul unui institut important al puterii si sistemului politic. Primele grupri politice apar n antichitate. Acestea sunt numite n primele texte societati secrete, organizatii oficiale. Documentele istorice ale timpului mentioneaza activitatea curiilor, ordinelor, breslelor, comunelor etc. Asemenea organizaii sunt atestate n polisele Sparta, Atena, in Imperiul Roman. Istoricii amintesc despre partidele lui Cicero, Grachus, Caesar. Izvoarele documentare atesta ca polisul grecesc era impartit in 2 partide: eupatrizii si demosul. Potrivit relatrilor lui Arisitotel, in Atena activau trei partide politice: pedienii, care aparau interesele aristocratiei funciare; paralienii partidul celor de pe tarmul marii (negustori, comercianti); diacrienii ² organizatia celor de la munte, agricultorii si pastorii nevoiasi. In Grecia Antica prin notiunea de «partid» se subintelegea o organizatie -politica. In Roma Antica partidul desemna un cerc al politicienilor, al consilierilor din anturajul conductorului. Este cunoscut faptul ca in Republca Romana la sfrsitul secolului H-I.r.i.e.n. in politica statului concurau partidul optimilor (aristocratilor) ti populis, partidul 4
ce apara interesele maselor, indeosebi a celor de la sate. In Evul Mediu, ca urmare a dominrii monarhiei absolute in organizarea i conducerea societii, rolul partidelor politice scade. Un mod de organizare se pastreaza, fiind atestat in structura nobilimii si a elementelor burgheze, care se desprind din clasele existente. Max Weber defineste organizatiile politice medievale grupuri aristocratice, prima treapta a constituirii partidului politic modern. Caracteriznd partidele politice ale societatii -sclavagiste si feudale se poate mentiona ca sub forma in care au existat, acestea nu reprezinta institutii independente ale societatii politice. Din aceasta cauza organizatiile respective nu aveau vreun rol n definirea si caracteristica regimurilor politice a acestor socitati. Activitatea organizaiilor amintite este slab organizata sporadica, efemera, neavind la temelie un program politic coerent si clar De regula, ele urmareau realizarea unor interese personale sau oculte si dupa atingerea obiectivului propus sau a infringer ii, ri ncetau activitatea se destrmau. Aceste organizatii n-au reusit sa cuprinda in structura lor toate clasele si categoriile-vietii sociale. Componenta lor reflecta doar unele segmente sociale cum ar f i patura numeroasa a sclavilor, a taranilor, aristocratiei feudale in acelasi timp, tinerii, femeile au ramas in afara perimetrului actiunii il procesului politic. Ne-fiind componente structurale, institutionale, functionale ale vietii politice, primele organizatii n-au putut avea un rol concret, functii deosebite in societate in organizarea si conducerea acesteia. In perioada renascentista in Italia activau si se contraziceau doua miscari politice: gvelii, sustinatorii papei pe intreg teritoriul statului si gobelinii, care sustneau guvernul Republicii Florenta in lupta pentru unirea statelor mici intr-o republica monarhica. Dar organizatiile republicanilor erau dezmembrate, slab organizate i elitele elementelor bur gheziei timpurii i comerciale din Italia n-au reusit sa edifice pe ideile machiaveliste un stat centralizat. Grupurile aristocratice, oligarhice se deosebesc prin instabilitate, prin organizarea slaba de aceea nu pot fi numite partide politice. Modele tipice de astfel de grupri au fost tarii si vh-gii constituite n Anglia n anii 70-80 ai secolului XVII. Torii reprezentau Interesele aristocratiei funciare si a conducerii de virf a bisericii engleze, iar vhigii interesele aristocratiei inburghezite si a burgheziei comercial financiare. Momentul aparitiei partidelor politice moderne trebuie cautat in perioada trecerii de la feudalism la capitalism, in timpul luptei antifeudale purtate de burghezie. Revolutiile burgheze, dar si opozitia clasei feudale, serveste drept cauze ce determina aparitia unor doctrine politice, autorii si propagatorii carora incearca sa explice in baza diferitor principii modelele proprii de organizare si dirijare sociala in acelasi timp ei consientizeaza necesitatea organizarii unui grup, activitatea caruia ar face posibila implementarea modelului teoretic in practica sociala. Procesele de liberalizare ale vietii publice din Tarile de Jos in sec. XVII si din Marea Britanic se ncununeaza cu constituirea protopartidelor nunumai ia nivelul paturilor dominante, dar si la cel al pturilor nevoiase. In asa fel in Anglia apar nu numai vhigii sit hory dar si partidele ce apara interesele maselor populare, idealurile despre democratie si libertate, despre egalitate²liverii, si chiar protopartidul care cerea lichidarea proprietatii private diggerii insa acestea sunt niste uniuni temporare ale reprezentantilor diferitor pturi sociale intemeiate pe interese slab constientizate, iar sub aspect organizatori cele reprezinta mai mult niste cluburi politice, organizate inbaza unor interese comune, sau grupuri putin numeroase ale elitei burghez aristocratice insa anume in procesul activitatii acestor partide se elaboreaza filosofia politica a organizarii partidelor 5
politice. Astfel, J. Locke elaboreaz si argumenteaza principiile liberalismului politic timpuriu inlaturarea structurilor traditionale ale puterii aristocratiei feudale si afirmarea formelor reprezentative de guvernare atesta la sfrsitul secolului al XVII-lea inceputul secolului XX intarirea pozitiilor burgheziei pe arena politica. Aceste schimbari au intensifeat concurenta ideologica si politica, in urma acestor modificari in structura societatii po litice si civile se constituie cluburile politice. Spre deosebire de grupurile aristocratice cluburile politice au o doctrina ideologica si o structura bine determinata. Printre cele mai cunoscute cluburi politice savantii mentioneaza: Clubul Iaco bin organizat de partizanii deputatilor bretoni sedintele caruia aveau loc la Manastirea Sf. Iacob. Este cunoscut de asemenea si Clubul cordilierilor constituit in timpul Marii revolutii franceze. Iacobinii aveau in anul 1791 -448 de cluburi. In Anglia in anul 1831 thory deschid Carlton Club, iar vhigii peste cinci ani nfiinteaza ² Reform Club. Apariti a partidelor politice moderne este determin at a de m ai multi f actori , printre care mentionam: Lupta antifeudala. In cadrul acestei lupte burghezia avea nevoie de sprijinul maselor populare, care trebuiau organizate, implicate intr-un proces despre care nu aveau idee. Masele populare reprezinta o forta de nenvins daca sunt organizate, daa au constientizat scopul actiunilor realizate, daca sunt bine conduse de un lider initiat in scopurile, obiectivele si metodele lor de realizare. Partidele politice au elaborat si au utilizat acele instrumente politice, sociale, prin care burghezia a organizat si a condus lupta generala antifeudala. La rindul lor feudalii pentru a-si apara privelegiile si interesele in lupta cu burghezia si-au creat si ei propriile partide politice. Sistemul burghez de constituire si exercitare a puterii era intemeieat pe noi valori, principii, pe un sistem al guvernarii reprezentative, al eligibilitatii al democratismului. Toate acestea au impus necesitatea constituirii partidelor politice moderne. In asa fel partidele politice se interpun intre marea masa a alegatorilor si organele si institutiile reprezentatve democratice. In acelasi timp partidele politice educa, propun candidatii lor din rindul carora si se formeaza organele reprezentative ale puterii de stat, si tot ele asigura functionalitatea intregului sistem politic. In asemenea situatii partidele politice unesc masele intr-o singura forta social-politica, ce ii oferaun program coerent si clar, precum si strategia si tactica necesara realizarii lui. In stiinta politica se evidentiaza o disciplina autono ma² stasiologia, obiectul de studiu al careia este partidul politic si sistemele de partide. Aceasta orientare in investigarea proceselor politice este initiata de T. Hobbes, Ch. Montesquieu, J. J. Rousseau, E. Berc, G. Washington, Al. de Tocqueville, Max Weber, G. Mosca, B. Pareto. Fondatori ai stasiologiei sunt considerai trei savanti care si-au desfasurat activitatea la interesectia celor doua secole XIX-XX lea fiind Ostrogotski, Robert Michels, J. Brice. Ei au studiat si au generalizat experienta politica a SUA, a Marii Britanii si a Germaniei in lucrarile: «Democratia si partidele politice» (M. Ostirogotski), «Sociologia partidului politic in conditiile democratiei» (R. Michels), «Republica americana» (J. Brice). In a doua jumatate a secolului XX problemele stasiologiei sunt supuse analizei de catre savantii: Maurice Duver-ger in lucrarea «Partidele politice» (19 51), J. La Palombara ² «Partidele politice si dezvoltarea politica» (19 66), G. Sartori ² «Partidele i siistemele de 6
partid» (1976), J. Galii ² «istoria partidelor politice europene, 19 49 si pna in prezent» (1991) etc. Un rol aparte in studierea procesului de institutionalizare a partidului politic si sistemului de partide i revine «Proiectului Jandei» ² studiu realizat in anii 60²70 cie un grup de savani (aproximativ 100 de cercettori) sub conducerea profesorului Universitatii de Nord-Vest (SUA) Kennet Janda. Proiectul respectiv reprezinta o incercare de a studia aparitia si activitatea a 158 de partide din 53 de state, ce reflecta situatia din 10 regiuni geografice, culturale ale lumii, desfasurat in intervalul de timp (1960² 1978). La fiecare etapa proiectul era completat, iar la finele realizrii lui materialul empiric a inclus activitatea inca a 50 de partide noi, care au fost inregistrate in statele continentului african, constituite in perioada postbelica. Maurice Duverger in lucrarea «Partidele politice» demon streaza ca aparitia partidelor politice se desfsoara paralel cu afirmarea parlamentarismului, a democraiei reprezenta tive. Mai mult ca atit procesul de constituire a partidelor este determinat de procedurile parlamentare. Principiul alegerii a creat conditii pentru concurenta diferitor miscari care cu timpul s-au unit in partide. Partidele apar ca uniuni de persoane constiente ce urmresc aceleasi scopuri ² de a inainta si de a sustine candidaturile lor in organele puterii de stat. Primele partide apar in rezultatul unirii diferitor comitete electorale ntr -o singura organizatie, care sustinea deputatii unei fractiuni parlamentare. Majoritatea parti delor inregistrate in sec. XIX au o origine electorala. Odata cu dezvoltarea sistemului parlamentar in statele europene, devine cunoscut principiul ideologic al organizarii partidelor politice. Aceste partide reprezinta niste cluburi ale cetatenilor ce impartasesc aceleasi idealuri politice, aceleasi conceptii de dezvoltare. Initial noile partide nu -si propun sa lupte pentru acapararea puterii, sa participe la campanii le electorale, includerea partidelor noi in sistemul parlamentarismului are loc mai tirziu, cind liderii lor au sesizat necesitatea de a-si realiza programele politice. M Duverger evidentiaza doua categorii de partide noi: socialiste si cre stine. In stiinta politic romaneasca procesul constituirii parti delor politice este analizat in spirit empiric de catre P. P. Negulescu. Filosoful romin subliniaza ca «in teorie cel putin, partidele iau nastere prin gruparea cetatenilor in organizatii politice diferite, dupa ideile lor cu privire la directia pe care trebuie s-o urmeze dezvoltarea statului respectiv si la mijloacele cele mai potrivite de a usura si de a grabi acea dezvoltare», in vreme ce «in practica mai sunt si alte motive care pot sa impinga pe cetateni inspre un partid sau altul», indeosebi motivele de ordin individual, «care pot sa fie atit de variate incit sa descurajeze pe cel ce ar voi sa le treaca in revista, cu intentia de a le clasifica». - Generalized ideile expuse de diferiti savanti referitoare la geneza partidului politic, putem constata ca prin cele trei etape de constituire a partidului politic, evidentiate de Max Weber: grupul aristocratic, clubul politic si partidul propriu-zis, au trecut doar cele doua partide engleze: vhigl si thory. In majoritatea statelor europene si in America par tidele politice se constituie ca partide, de masa, nationale, in Anglia primul parti d de masa este inregistrat in anul 1861 ² Asociatia numaratorilor voturilor, care in anul 1877 se reorganizeaza in Federatia Nationala a Asociatiilor liberale. In Frana si in alte state europene transformarea grupurilor parlamentare si a cluburilor politice in partide de masa se petrece in preajma si in timpul revolutiilor burghez-democratlce din anul 18 48. In anul 1863 F. Lassali a creat «Uniunea generala a muncitorilor din Germania» ² primul partid de masa muncitoresc. In Japonia partidele de masa apar la inceputul secolului XX. Catre sfirsitul secolului al XlX-lea partidele de masa social-democrate ri desfasoara activitatea in majoritatea statelor 7
europene. Aparitia si constituirea partidelor de masa in Rominia este legata de afirmarea monarhiei constitutionale, anul 1866. In anul 1871 s-a constituit Partidul Conservator si Partidul National Liberal in anul 1875, iar in anul 1881 ² Partidul National. Mai tirziu, Partidul National se uneste cu partidul taranist, inregistrat in anul 1918 si formeaza partidul national taranist. Partidul social-democrat muncitoresc romin este infiintat in aprilie 1893, iar in anul 1899 sufera o schismbare si se reorganizeaza in anul 1910 in Partidul social-democrat, in anul 1921 este infiintat Partidul Comunist Romin, scos in afara legi in anul 1924. Dupa decembrie 1989 in societatea romineasca se reconstituie mai multe partide politice, care-si iau un nume istoric cum ar fi: Partidul National Taranesc, care si-a adaugat atributele ² Crestin si Democrat; Partidul National Liberal, care ulterior da nastere Partidului Liberal; Partidul Social-Democrat. In secolul al XIX-lea pe teritoriul actual al Republicii Moldova nu activa nici un partid politic, deoarece in Rusia, monarhia constitutionala a fost acceptata doar in anul 1906. In SUA, Partidul democratic a fost infiintat in timpul campaniei electorale din anul 18 28, iar in anii 30 ai sec. XX a luat denumirea actuala. Partidul republican american este infiintat in anul 1854. Originea acestor partide este un fenomen ale secolului al XVII lea. La intersectia secolelor : XIX²XX, in SUA activeaza prototipurile partidelor de masa: conservatoriifederalisti, pe de o parte ,si revolutionari-democrati (aripa stinga a burgheziei fermiere nationale), in frunte cu T. Jefferson, pe de alta parte. Federalistii reprezentau interesele proprietarilor oligarhiei financiare din comert, din industrie, a plantatorilor. Antifederalistii aparau interesele fermierilor, a proprietarilor mici, a comercianti lor i proletarilor. Partidul lui Jefferson in rezultatul alegerilor prezidentiale din anul 1880 a acaparat puterea. T.Jefferson al treilea presedinte al SUA, este fondatorul partidului democratic. Asadar, spre deosebire de cluburle politice care sustineau candidatii, partidele politice nu se limiteaza la sustinerea lor, la acumularea voturilor de incredere, dar se orienteaza spre largirea influentei in rindul alegatorilor. Partidele politice, ca institutii bine conturate, cu statut si programe clar formulate, s-au constituit in zorii capitalismului, in procesul luptei impotriva absolutismului. Procesul formarii partidelor politice si constituirea sistemelor de partide s-a desfasurat in strinsa corelare si interconditionare cu modul de formare a natiunilor si statelor moderne.Slasiologia contemporana, in opinia lui D. Gusti, studiaza diverse probleme legate de natura partidului politic, si formele lui de manifestare. In primul plan al investigaiilor siintifice apare intrebarea: cum se afirma si se mentin partidele politice prin forma de organizare pe care o adopta. O atentie deosebita este acordata mijloacelor de realizare obiectivelor, anuntate in programul de activitate. Problema definirii partidului politic a constituit si ramine un subiect de disputa atit in literatura politologica, in stasiologie, cit si in sociologia politica. Exista mai multe definitii, conceptii, care accentueaz ori aspectul instituional, ori organlzatorico-functional ori statutul social-politic. Unii savanti reduc partidul politic la functia competitiei pentru acapararea puterii si mentinerea ei in asa fel. Max Weber considera partidul poliitc «o asociere de oameni liberi, voluntar constituita, necesara societatii cu un anumit program, cu obiective ideale sau materiale». O definitie cuprinzatoare a partidului politic ne-o ofera Sgmund Neumann: «Partiduf politic este organizatia inchegata a fortelor politice active ale societatii, preocupate de controlul asupra puterii guvernamentale». Partidele politice constituie, prin definitie, forte sau grupuri organizate in scopul apararii si promovarii intereselor comune. Politologii americani J. La Palombara si M. Wener in 8
lucrarea «Partidele politice si dezvoltarea politica» au evidentiat patru particularitati ale partidului politic: Partidul ² este o organizatie, un institut, o uniune » relativ indelungata a oamenilor (prin durata existentei, unui oartid se subntelege cel putin durata vietii fondatorului). Perioada indelungata a activitatii partidului ne permite sa-1 deosebim de clientela, de fractiunile, care apar si dispar odata cu entuziastii, organizatorii lor. Partidul ² este o organizatie politica, o organizatie de diverse niveluri ² national, regional, local, citeodata, international. Exista o structura stabila a organizatiilor locale, care intretin relatii permanente si diverse cu organele centrale. Anume nivelurile structurale ale organizarii partidului politic il deosebesc de grupul parlamentar, oare activeaza doar la nivel national si care nu intretine relatii permanente cu organizatiile locale. . 3. Scopul partidului ² acapararea si realizarea puterii. O functie specifica a partidului in cadrul regimului democratic reiese cind acapararea si detinerea puterii de st at. In sistemul pluripartid un singur partid nu poate (sau foarte rar) acapara puterea. Tendinta de a realiza puterea ne permite ,sa deosebim partidul de grupul de presiune, care nu-si propune sa acapareze puterea, ci doar sa o influenteze, sa o determine sa adopte anumite legi, decizii importante. 4. Fiecare partid tinde sa-si asigure sustinerea maselor, incepnd cu votarea si finisind cu aderarea activa la partid, in acest context unele partide sunt asemanatoare bisericii. Aceasta trasatura ne permite sa deosebim partidul de clubul politic, care nu participa la alegeri. In acelasi timp trebuie sa tinem cont ca pentru a avea sustinerea poporului la ale geri partidul trebuie sa apere interesele unor paturi sociale. Unii politologi, solidarizndu-se cu J. La Palombara si M. Weiner mai adauga o particularitate. Fiecare partid ri propaga propria ideologie sau isi exprima aderenta la o conceptie despre lume si om, adica este purtatorul unei conceptii. O raspndire larga cunoaste si definitia partidului politic formulata de J.L. Kermann: «Partidul ² este o putere organizata, care uneste cetatenii ce mpartasesc aceiasi ori entare politica, cu scopul formarii opiniei publice asupra scopurilor, pentru participarea la realizarea puterii sau pentru orientarea puterii spre realizarea cerintelor lor». Integrarea activa a partidului in viata societatii o evidentiaza G. Sartori, care in lucrarea «Partidele si sistemele de partide» mentioneaza ca partidul este un grup politic care participa activ la organizarea si desfasurarea alegeri lor si care prin aceasta ri realizeaza posibilitatea de a-si delega candidatii in organele puterii de stat. In ultimii ani este des citata definitia formulata de P.J. Schwair Tenberg: «Partidele politice ² sunt organizatiile care activeaza permanent, atit la nivelul national, cit si la cel local, care vizeaza acapararea si realizarea puterii si tind sa-si realizeze acest scop cu sustinerea maselor». In stiinta romineasca partidul politic sub diverse aspecte este caracterizat de Petre Negulescu, de Constantin Rdulescu Motru, de Dimitrie Gusti, de Ovidiu Trasnea, de Virgil Mgureanu. Sintetizind definitiile existente, putem conchide ca eti mologic notiunea de partid provine de la latinescul parspartis, care desemneaza o grupare de oameni care actio neaza in comun in vederea infapturii unor scopuri politice. Partidul politic este caracterizat de un ansamblu de trasaturi, printre care enumeram: Caracterul constient intrucit partidul este format din oameni cu acelasi crez politic, uniti prin liber consimtamint, acestea sunt interesati, dar si datori sa indeplineasca pro gramul partidului 9
respectiv. Caracterul organizat. Fiecare partid se formeaza, adoptind un document, numit s tatut, prin care impune membrilor sai o disciplina interna. Caracterul de grupare sociala. Fecare partid politic urmarese promovarea scopurilor si intereselor grupului, categoriei sociale pe care o reprezinta. Prin programul adop tat, fiecare partid politic se adreseaza majoritatii sociale, cu scopul de a obtine rezultate cit mai mari la alegeri. Insa, adoptarea programului reflecta interesele membrilor partidului si a simpatizantilor lui. Caracterul istoric, exprimat in adaptarea permanenta a partidului la conditiile concrete din societatea. Asadar, ca entitati de sine statatoare, cu structuri si functii proprii, partidele politice se deosebesc atit de organismele si institutele statale, cit si de cele cxtrastatale. Partidele politice se constituie si actioneaza p baza voluntarismului, a liberului consintamint al membrilor sai. Obiectivul fundamental al activitatii oricarui partid politic il constituie problema puterii, sub toate ipostazele sale, ale detinerii si exercitrii ei, a controlului sau influentarii ei, sau a acapararii. De aceea intr-un stat democratic lupta pentru putere este o lupta intre partide, intre doctrinele si programele politice promovate de acestea. ' Orice partid politic dispune de o anumita structura or ganizatorica si de conducere, cu organele Proprii de conducere locale si centrale, intre acestea existind o strinsa legtura si corelatie. In cadrul organizarii si activitatii parti delor politice, un rol important il au statutele, codurile, regulamentele lor. In ele sunt scrise principiile si valorile pe care acestea se intemeiaza si functioneaza, in baza carora isi constituie organele sale locale si centrale de conducere, durata si modul lor de desemnare, drepturile si obligatiile mem brilor de partid, pozitia, atitudinea partidelor fata de principalele probleme ale politicii interne si externe, obiectivele si sarcinile urmarite de acestea, strategia si tactica aplicata, relatiile cu alte partide si formatiuni politice etc. Partidul politic isi desfsoara activitatea in baza unui program politic care se fundamenteaza pe o anumita doctrina. Programul orienteaza si directioneaza activitatea partidului, ii da sens si finalitate, intr-o forma sintetizata in program sunt expuse interesele si aspira tiile clasei, grupului social, in baza carora si se unesc oamenii in partide politice. Partidele politice sunt caracterizate printr -o mare diversitate de fundamente doctrinar politice: liberalism, neoliberalism, conservatorism, neoconservatorism, social -democrat, democrat-crestin. Acestea reflecta pe de o parte diversitatea intereselor grupurilor sociale pe care le reprezinta iar pe de alta parte, in societate sunt raspndite diverse opinii, idei, solutii alternative. In ceea ce priveste denumirea partid elor politice, acestea sunt inregistrate sub diferite nume, in care pot fi incluse, notiunea de partid, in locul careia pot fi utilizate: conventia, frontul, bunta, asociatia. Desi denumirile sub care apare partidul politic nu exprim exact si intotdeauna pozitia partidului sau a grupului social ce-l reprezinta, includerea in titlul acestuia a unor notiuni, cum ar fi cea de liberal, conservator, socialdemocrat, democrat-crestin, muncitoresc, taranesc pot sa exprime fundamentul lor doctrinarideologlc si compozitia lor sociala. Aceasta nu este o consecinta ce reiese in mod obligatoriu si automat din denumirea partidului. Partidele politice sunt caracterizate de o marce mobilitate sociala. Ele sunt institutii politice deschise, deoarece din cadrul lor membrii pot iesi liber, la fel ca si aderarea altele este decisa benevol de persoana. In structura partidului pot aparea diferite grupuri, fractiuni, care pot influenta in mod diferit asupra statutului partidului. Activitatea grupurilor din interiorul 10
partidului poate intensifica rolul lui nsocietate. n sistemul politic, sau dimpotriva, il poate diminua. Influenta grupurilor, fractiunilor interioare poate impune partidului o noua orientare, un nou fundament politic, ideologic si un nou program. In situatiile caracterizate de mari divergente de opinii, conceptii, fundamente ideologice si programatice, aceste trupuri pot iesi in afara partidului, il pot scinda si pot da nastere unui nou partid politic. Evolutia istorica a partidelor politice pune in evidenta diversitatea lor doctrinara. Aceasta, fiind concretizata de programele partidelor politice, influenteaza procesul poli tic. Prin urmare, un partid poate fi definit si in baza programului ele activitate anuntat, si in baza doctrinei pe care o promoveaza mai mult sau mai putin consecvent. De regula, partidele se constituie cu scopul de a propune electoratului orientri politice i de a obine puterea ca mijloc de a implimenta programele adoptate in practica. L i b e r a l i s m u l m o d e r n isi propune sa reformeze autoritatea politica. La baza acestei doctrine este pus principiul: guvernarea este necesara, dar nu este naturala. Acesta este completat de tezele: autoritatea politica este conven tionala, in timp ce libertatea este conditia naturala a exiistentei umane. Pentru prima data notiunea de «liberal» este intlnita in denumirea unui partid politic din Spania, inregistrat in anul 1810. Dac aruncam o privire superficiala asupra programului acestui partid, apoi observam, o compilare a constitutionalismului englez. O r i g i n i l e l i b e r a l i s m u l u i ne conduc n timpurile revolutiei engleze din anul 1688. Constitutionalismul, toleranta " religioasa si, activitatea comerciala promovate de aceasta revolutie devin in secolul al XVII lea standardul liberalismului european si american. Spre sfirsitul secolului al XIX lea are loc trecerea de la liberalismul clasic, care sustinea libertatea individului in raport cu statul, la neoli beralism. Neoliberalismul se afirma sub diverse variante, fiind constant in sustinerea necesitatii interventiei statului in domeniile principale ale vietii sociale. P a r t i d e l e c o n s e r v a t o a r e apar pentru prima data in Anglia pe baza curentului thory (conservator). Caracterizind partidele politice conservatoare Constantin Radulescu Motru scria ca la baza acestora sta credinta ca viitorul unui popor este continuitatea trecutului sau, care constituie temelia politicii sale prezente. Partidul conservator evita experimentele noi. In misiunea lor i plan extern, partidele conservatoare militeaza pentru aliantele consfintite de istorie, de structurile ndeprtate. Teoria i practica conservatorismului recunosc principiile morale i politice n mod obligatoriu. In principiile fundamentale ale doctrinei conservatoare se nscriu cele care privesc legitimitatea familiei, proprietatea si autoritatea, explicate in baza valorilor moralei crestine. In societatea contemporana partidele conservatoare isi propun sa apere institutiile existente, sustin reformele mici, economia mixta, mentinerea instituiilor parlamentare si de guvernare. In timpul, adaptinduse la noile conditii sociale conservatismul evolueaza in neoconservatism. Ideologia politica a partidelor neoconservatoare constituie avanpostul luptei anticomuniste. Nu pacea ci victoria asupra comunismului era standardul luptei conservatorilor de pretutindeni. Partidele demoerat-erestine s-au format prin imbinarea punctului de vedere crestin asupra ideilor de «dreptate» economica si sociala cu cel liberal asupra ideii de «democratie politica». Aceste partide apara valorile traditonale, in primul rind ale bisericii si ale familiei. In acelasi timp ele sustin programele de asistenta sociala, se pronunta pentru conciliere si cooperare. In cadrul spectrului politic aceste partide se situeaza in centru. Partidele socaldemocrate sustin necesitatea crearii unui stat liber cu mijloace pasnice, bazat pe votul 11
universal, pe respectarea drepturilor civile, pe asigurarea protectiei sociale. Partidele socaldemocrate in prezent se confrunta cu necesitatea de a se clasifica in baza principiilor teoretice, deoarece ele au aceeasi origine cu partidele socialiste, comuniste, iata de ce in prezent unele partide se numesc doar democrate, deosebindu-se prin adoptarea principiului organizarii alegerilor periodice democratice si libere, prin retragerea libera de la actul de guvernamint in cazul unui insucces electoral. Intr-o corelatie directa cu esenta partidului, cu rolul si locul lui in sistemul politic, este intrebarea despre functiile lui. Desi, rolul si semnificatia partidului politic la diferite niveluri: economic, social, cultural, in diiverse conditii istorice, in dependenta de traditiile nationale sunt diferite, pot fi evidentiate unele functii generale. Functiile partidelor politice pot fi divizate in trei categorii: 1) functiile care caracterizeaza relatiile partidului cu paturile sociale, cu societatea in intregime; 2) functiile realizate in raport cu sistemul politic si cu institutiile lui; 3) functiile e reies din problemele organizatiei si din solutionarea problemelor interne cu care se confrunt partidul. In prima categorie de functii deosebim: reprezentarea intereselor sociale, integrarea sociala, socializarea politica; formularea doctrinei ideologice. Functiile categoriei a doua sunt definite prin elaborarea orientrii, politice si realizairea ei; formarea opiniee publice asupra strategiei doptate, selectarea si inaintarea, candidaturilor la functiile deconducere atit la nivelul de partid, cit si la nivelul institutiilor sistemului politic, inclusiv si in organele reprezentative ale puterii de stat; partidul creiaza mediul in care isi desfasoara activitatea deputatii. Mediul se creaza prin doua metode carnplementare. Pe de -o parte partidele asigura contactul deputatilor cu alegatorii. Iar pe de alta partea partidul impune limitele activitatii deputatilor in parlament . Deputatii ce reprezint un partid politic formeaza o fractiune parlamentara care se deosebeste prinactiuni coordonate. In cadrul societatii democratice partidele politice exercita un rol major in organizarea si conducerea vietii social-politice. Acest rol se manifesta prin exercitarea, functiilor politice, teoretico-ideologee, de organizare si conducere a activitatii partidului, a functiilor civice. Rolul, atributele, prerogativele functiei politice nu sunt la fel in cazul tuturor partidelor politice. Partidele politice aflate la guvernare au posibilitat mai mari de a-si indeplini functiile politice in primul rind ele au posibilitatea de a constitui si de a asigura functionarea normala a iinstitutiilor puterii fie sfat parlamentul, guvernul). In al doilea rind au posibilitate sa adopte deciziile necesare realizarii practice a obiectivelor fundamentate in program. In al treilea rind partidul aflat la guvernare adopta deciziile mai importante si elaboreaza mecanismul realizarilor in practica . Partidele din opoziie pot doar sa monitorizeze, sa influenteze puterea, sa reflecte opinia publica, sa organizeze electoratul, sa prezica eventualele disfunctionalitati si nerealizari ale guvernarii. Revenirea la putere, recucerirea acesteia este obiectivul ori-carui partid aflat in opozitie. Onorindu-si functia teoretico-ideologica, partidele politice elaboreaza programul politic, strategia si tactica corespunzatoare principiilor doctrinare. Partidele sunt oblicate sa reactioneze la schimbarile conditiilor social- istotice sa-si adapteze propria paradigma la noul raport al fortelor politice. Partidele isi elaboreaza programul politic, strategia si tactica realizarii lui. In perioada luptei electorale se intensifica functia competitiva, care poate fi interpretata ca organizarea, sustinerea si realizarea luptei ideologice impotriva altor partide si 12
formatiuni politice. Partidele ndeplinesc un sir de functii interne, printre acestea mentionam organizarea si conducerea activitatii organizatiei, mentinerea legaturii permanente cu propriile sub diviziuni, cu membrii si simpatizantii. Formarea si pregatirea propriilor cadre pentru activitatea de partid si de stat in conditiile aflarii sau revenirii la putere constituie un aspect functi onal important. Fiecare partid are nevoie de sustinerea maselor. Educa rea maselor in spiritul ideologiei propagate de partid, formarea unei atitudini patriotice la membrii si simpatizantii organizatiei, la paturile sociale este concentrata de functia civica a partidului politic. Mecanismul functional al partidului politic implica o structura interna organizatiei. In structura partidelor politice contemporane evidentiem urmatoarele niveluri: liderul (liderii) si comitetul politic, care detine functii de conducere; aparatul stabil al partidului, cu functii: intermedia re intre conducerea partidului si membrii organizatiei; activitii, membrii partidului ce nu fac parte din organele de conducere, dar activitatea carora este inalt apreciata si snfluenteaza in mod direct asupra sporirii sau scaderii sociale a formatiunii; membrii partidului, de obicei sunt pasivi, platesc co tizatiile, au carnet de membru. Pentru acestia partidul este doar o organizatie; admiratorii, simpatizantii, alegatorii care nu fac parte din partid se satisfac cu rolul de observatori, ele participanti la msurile organizate de partid, voteaza in fa voarea partidului. Toate elementele structurale ale partidului politic isi au semnificatia lor si toate contribuie la realizarea functiilor acestui important element al sistemului politic. Pe-parcursul evolutiei istorice se schimba imaginea, pon derea sociala a partidului politic, adica statutul lui, Prin fenomenul institutionalizarii subintelegem definirea statutului juridic si oformarea juridica a partidului politic. O perioada indelungata, din momentul aparitiei democratiei politice, ordinea organizrii si activitatea partidelor, erau "n' afara organizrii juridice a statului. Partidele politice erau apreciate de puterea de stat ca organizaii particulare, ase-manatoare cluburilor, asociatiilor create de reprezentantii 228 claselor dominante. Atitudinea fata de formatiunile politice se schimba in secolul XX, in perioada postbelica, in intervalul anilor 60²70. Anume in aceasta perioada in unele state occidentale au fost adoptate legi ce reglamentau locul si rolul partidului in viata politica a societatii. Stasiologia evidentiaza doua metode de apreciere a statului juridic al partidelor politice, de evaluare a activitatii lui. Este vorba despre metoda interna si cea externa. Metoda externa de coordonare a activitatii partidelor politice include: adoptarea constitutiei, in continutul careia neaparat este inclus cel putin un articol despre organizarea si functionarea partidelor politice si a altor organizatii sociale. De exemplu: in constitutiile RFG, Italiei, Frantei, Greciei, Portugaliei, Spaniei, Nicaragua, Braziliei etc. Sunt articole ce institutionalizeaza partidele politice. In Austria, Suedia, Finlanda, Japonia ² sunt adoptate legi ce reglementeaz activitatea partidelor politice.In legislatia electorala a SUA, a Mexicului, a altor state sunt indicate conditiile de inregistrare si de activitate a partidelor politice. In SUA partidul isi cunoaste statutul juride dupa adoptarea unei decizii de Judecatoria Suprema. Prima aprobare a statutului partidului politic ne-o ofera Constitutiile Austriei si Cehoslovaciei din anul 1920. Mai tirziu, majoritatea constitutiilor statelor occidentale vor contine o aprobare a activitatii partidului politic. Desi articolele ce apreciaza statutul juridic 13
al partidelor difera de la o constitutie la alta, insasi prezenta lor este o realizare. De exemplu in art. 49 al Constituiei Italiei, adoptata in anul 1947, se subliniaza: «Partidele politice in conditiile pluralismului politic concureaza in problema formarii opiniei poporului si reprezinta elementele principale ale activitii politice.' Organizarea i activitatea lor este liber, constituional l legitime. Structura lor interna si activitatea sunt subordonate principiilor democratice». In art. 41 al Constituiei Republicii Moldova se subliniaza: Libertatea partidelor si a altor organizatii soeial-politice consta in: Cetatenii pot liber sa se uneasca in partide si alte organizatii social-politice, care contribuie la elucidarea si exprimarea vointei colective a cetatenilor si care particip la alegeri in corespundere cu legislatia in vigoare. Partidele si alte organizatii social-politice sunt egale in fata legii, Statul asigura respectarea drepturilor si intereselor legitime ale partidelor si ale altor organizatii social-politice. 4.Partidele si alte organizatii social-politice, scopul si obiectivele carora sunt indreptate impotriva pluralismului politic, impotriva principiilor statului de drept, impotriva suveranitatii, a independentei si integritatii teritoriale a Republicii Moldova nu sunt constitutionale. 5. Organizatiile clandestine sunt interzise. Este interzis partidul politic alcatuit, din cetateni straini. Functiile de stat, ocuparea carora este incompatibila cu apartenenta la un partid, sunt determinate de legea organica. Tezele constitutionale reprezinta temelia reglementarii juridice a activitatii partidelor politice. In unele state sunt adoptate legi despre functionarea si organizarea partidelor politice. De exemplu in legea despre partide, adoptata in RFG in anul 1967 se subliniaza ca partidul «reprezinta o uniune a cetatenilor care permanent sau o perioa da indelungata influenteaza formarea vointei politice a poporului la nivelul federatiei sau a unor teritorii si, intentioneaza sa reprezinte poporul in bundestagul german sau in landtan, daca ele pot pretinde real la aceasta, reiesind din dimensiunile si stabilitatea organizatiei lor, din numarul membrilor si din activitatea lor pe arena politica interna». Legile despre partide definitiveaza ordinea organizarii partidului politic, metodele, temelia, specificul activitatii lor in conditiile unui sistem politic concret, participarea par tidului la alegeri, definirea metodelor de reprezentare a partidului de ca tre stat, care a devenit o practica recunoscuta. Sub aspectul organizarii procesului de instituire al partidelor statele pot fi divizate in trei categorii. In prima categorie sunt inc luse statele, in care ordinea organizarii partidelor politice nu este reglementat de legislatie. Partidul este considerat existent din momentul declararii propriei decizii. Asemenea experienta politica inregistreaza Marea Britanie si Noua Zelanda. In categoria a doua sunt incluse statele, legislatia carora nu insista asupra inregistrarii oficiale a partidului politic in organele puterii de stat. Organizatia capata statut juridic de partid dupa prezentarea unor documente concrete in organul mputernicit al puterii de stat. Sunt prezentate de obicei: programul, statutul organizaiei, informaii des pre organele de conducere. Experienta poate fi studiata dupa modelele: RFG, Austriei etc. ' In statele din categoria a treia sunt adoptate acte normative speciale care prevad inregistrarea obligatorie a partidului politic. Partidele sunt inregistrate de organele puterii de stat: 14
Ministerul Afacerilor Interne (Spania,Italia, Franta); Ministerul Justiiei (Belgia, Olanda); de catre Secretarul de Stat; (Missouri, SUA). In unele state, partidele sunt inregistrate de organele ce asigura campaniile electorale ² India, Mexic, Suedia. Mai poate fi intilnita practica inregistrarii partidelor politice de instantele judiciare. In majoritatea statelor, exceptie face Nicaragua, partidele sunt organizate, fara a fi necesara permisiunea preventiva a organelor de stat. Insa, pentru a se legaliza partidele trebuie sa corespunda unor cerinte formale sau materiale. Cerinele formale i nclud: denumirea deplin a partidului, emblema. Legislaia tuturor statelor lumii prevede ca organizatiile sa aiba propria denumire, care s-ar deosebi de denumirea partidelor deja inregistrate, ca denumirea i emblema partidului s nu fie asemntoare cu simbolica statului sau cu cea religioas. In unele state pentru ca organizatia sa obtina statut de partid trebuie sa aiba un numar anumit de membri. De exemplu in Ungaria numarul limita, este de 1000 de membri, in Mexic de 6500, in Republica Moldova primele partide democratice se inregistrau cu 300 de membri, iar acum cu 5000. In cerintele impuse pentru inregistrarea partidului si activitatea lui ulterioara sunt incluse si principiile organizarii si functionarii lor. De obicei, legislatia impune partidelor principii democratice, care nu admit interzicerea de a fi inscris sau excluderea din rindul lor in baza apartenentei nationale, este important ca deciziile strategice sa fie adoptate la adunrile tuturor membrilor sau a reprezentantiilor lor, ca periodic sa-si innoiasca documentele de partid, membrii comitetelor de conducere, datele despre resurse financiare si despre cheltuieli. Legea despre partide, de obicei, determina conditiile ii mputernicirile activita tii partidului politic. In unele state, cum ar fi: RFG, Franta, Portugalia etc, puterea prin anumite decizii isi rezerva posibilitatea de a interzice unele partide politice. Institutionalizarea partidelor politice cuprinde si chestunea finantarii. Aceasta concretizeaza ordinea si volumul finanrii partidelor pot it ice n timpul campaniilor electorale. Prin instituiile sale puterea duce evidena cheltuielilor in campaniile electorale si realizeaza controlul activitatii financiare. La 17 septembrie 1991 in Republica Moldova a fost promulgata legea despre partidele politice si alte organizatii social -poiitice .. Continutul legii a fost revizuit de mai multe ori, fiind adoptate unele amendamente. Un rol important in coordonarea juridica a partidelor politice din Republica Moldova i -a avut Decretul Prezidential «Despre incetarea activitatii structurilor organizatorice a partidelor politice, a organizatiilor sociale si micarilor sociale din organele puterii de stat, din institutiile si organizatiile republicii», din 22 august 1991 si Hotrrea Prezidiumului Parlamentului Republicii Moldova «Despre partidul comunist al Moldovei» din 22 august 1991. Aceste documente au interzis activitatea Partidului Comunist al Moldovei pe teritoriul republicii si au deschis perspectivele edificarii unui sistem pluralist, piuripartid. Metoda interna de coordonate este realizata de partidul politic prin organele centrale si locale de conducere. O problema interna importanta a part idelor politice contemporane o constituie cea a competentei. Organele de conducere ale partidului: congresele, conferintele, comitetele centrale i nationale etc. Adopta statutul, normele, instructiile pe problemele organizatorice ale structurii si activitaii partidului. Chiar si partidele apreciate drept clasice (neoformate organizational) cum ar fi partidul republican si cel democrat din SUA, in ultimii ani acorda o atentie sporita problemelor organizationale. In acest scop n anul 1974 a fost adoptat statutul partidului democratic, iar in anul 1976 conventia nationala a Partidului republican a formulat un sir de norme obligatorii pentru membrii organizatiei. 15
Cl asificarea partidelor politice. Tipologi a sistemului de partid. In timpul Revolutiei franceze de la sfrltul secolului al XVIII -lea are loc un eveniment care contribuie la clasificarea partidelor politice. La prima sedinta a Conventiei nationale ² organul suprem legislativ si executiv al primei republici franceze, dep utati s-au divizat in trei blocuri, ocupind respectiv locurile din partea stinga a presedintelui ² elementele decisive ale revolutiei iacobinii: locurile din partea dreapta le -au ocupat jirondinii, care propagau incetarea miscarilor si transformrilor revolutionare. In centrul salii s-au asezat cei ce pledau pentru dezvoltarea, evoluarea treptata a even imentelor. Din acest moment partidele, organizatiile si miscarile soeial-politice se divizeaza in trei categorii: «de stinga», «de dreapta» si «de centru». Prin formula «de stinga» de fapt se subntelege fortele re volutionare dupa ideologie, metode si mijloace de activitate. Formula «de dreapta» le unese pe cele conservatoare, iar cele centriste sunt numite fortele, care depasesc confrunta rile extremiste si tind spre consens, spre colaborare. In lumea contemporana activeaza o diversitate imensa de partide politice, de aceea trebuie sa retinem, ca tipologizarile lor sunt conventionale. Desi au multe asemanari, partidele isi pastreaza specificul lor. Scopul diferitor clasificAri ale partidelor politice const n ptrunderea n esena i natura partidului politic, In descifrarea posibilitatilor lor potentiale. Stasiologia contemporana evidentiaza urmAtoarele criterii de clasificare a partidelor politice: temelia sociala orientarea ideologica, participarea la realizarea puterii politice, principiul organizarii interne, temperamentul politic etc. In baza temeliei sociale partidele se impart in organizatiile ce apara interesele diferitor paturi sociale. De exemplu: partidul burghez, muncitoresc, taranesc etc. Criteriul ideologic, doctrinar ne ofera asa categorii de partide si organizatii politice cum ar fi: ideologice, politice sau conceptuale; pragmatice sau electorale, asa numitele partide-masina carismatice. Partidele ce dispun de un program ideologic sau propaga o anumita conceptie despre lume se divizeaza dupa doua criterii ce corespund orientrii ideo logice a doctrinei si atitudinii fata de realitate in anul 1951 M. Duverger in conformitate cu primul criteriu a propus termenul de «familie politica», prin care subntelegea ori entarile politice care au contribuit la aparitia mai multor partide occidentale, printre care mentionam: liberalii, crestinii, socialistii etc. Concretizindu-si criteriul. Duverger evidentiaza 8 grupuri de partide: P a r t i de 1 e liberale . Acestea sunt caracterizatein baza experientei partidelor liberale din Marea Britanie,Italia, Canada, a partidului libertatii democratice din RFG. In Republica Moldova un astfel de partid a fost PartidulRenasterii si Concilierii. In anul 19 47 a fost infiintata Internationala Liberalilor, Actualmente activeaza 52 de partide.
onfesionale
Care utilizeaza activ ideologia religioasa. E vorba despre Partidul crestin democrat al frontului popular din Moldova. Uniunea crestin -democrata din RFG, Partidul social-erestin din Belgia. S i a 1 - d e m r a t i e si s o c i a l i s t e . Acestea generalizeaza experienta acumulata de: Partidul laburist din Marea Britanie; Partidul social-democrat din RFG, Partidul socialist francez, Partidul socialist din Austria; partidul social-democrat si socialist din Italia, Partidul muncitoresc social-democrat din 16
Elvetia etc. In anul 1951 a fost infiinata Internationala Socialista, care unea pina la destramarea URSS ² 75 de partide. In Moldova este inregistrat partidul social-democrat. Comuniste.
Partidul comunist din China, Partidul comunist francez, Partidul comunist portughez, Partidul comunist din Finlanda, Partidul comunist din India, Partidul comunist din Japonia, Partidul comunist din Rusia etc. In Republica Moldova Partidul comunitilor a fost inregistrat la 8 aprilie 1994. P a r t id e l e c ons er vat oar e . Partidul conservator din Marea Britanie, Partidul republican din SUA, Partidul liberaldemocratic din Japonia etc. In anul 1983 a fost infiintata Uniunea democratica internationala, care cuprinde toate partidele conservatoare. Majoritatea partidelor crestin-demoeratice sunt simultane si conservatoare de dreapta. .. N at io na le s i n at io na li st e . Partidul national democratic din Austria, Frontul democratic al francofoniior Si Palcsusii din Belgia etc. In Republica Moldova a fost inregistrat Partidul national-crestin, Frontul popular al gagauzilor etc. F a s c i s t e . Apar in statele in care cindva a fost instaurat regimul fascist sau pro fascist. In Italia activeaza Fortele nationale de dreapta; in Spania -Forta noua; Confederatia Nationala a veteranilor razboiului civil; in Germania - Partidul national-democrat. M o n a r h i e.
Partidele pragmatice, desi utilizeaza lozinci atractive in perioada desfasuraii depline a campaniilor electorale, n-au programe ideologice si isi propun sa mobilizeze majoritatea electoratului pentru a cistiga alegerile. In aceasta categorie sunt inscrise Partidul republican si Partidul democrat din SUA.
Apariti a
si evoluti a partidelor politice
Activitatea politica in societate se realizeaza nu numai prin intermediul statului, a institutiilor si organismelor ce tin de acesta, ci si printr -o vasta si complexa retea de organizatii si institutii extrastatale. Dintre acestea cele mai vechi si importante sunt partidele politice. Notiunea de partid are o vechime milenara, ea deriva in majoritatea lumilor moderne din latinescul pars-partis si desemneaza intr-o acceptiune semnatica: o grupare de oameni constituita in mod voluntar, animati de aceleasi idei, conceptii, interese, scopuri careactioneaza in comun in baza unui program, in vederea realizarii acestora. Partidele politice nu au avut aceiasi pondere, semnificatie si valoare in toate oranduirile sociale. Trebuie facuta o delimitare neta intre asa-zisele partide ce au existat in sclavagism si feudalism, fata de cele din societatea moderna, capitalista. Primele asocieri mai mult sau mai putin organizate si stabile apar in sclavagism si apoi in eudalism, ele asemanandu -se foarte mult cu societatile secrete, oculte, congregatiile, corporatiile, ordinile existente in aceste societati. Asemenea "partide" apar in statele grecesti Sparta, Atena, in Imperiul Roman. La randul lor, oamenii politici de vaza ca Cicero, Catilina, Fratii Grachus, Pompei, C ezar isi constituie si ei propriile lor "partide". In feudalism, ca urmare a predominarii formei monarhiei absolute in organizarea si conducerea societatii, chiar si in aceasta forma, partidele 17
decad. De regula, in societatea medievala asa -zisele partide apar in interiorul nobilimii, intre forma sa laica si ecleziastica, iar catre sfarsitul acestei societati, intre nobilime si starea a III a ce grupa elementele viitoare burgheziei si masele populare. Referitor la partidismul specific sclavagismului si feudalismului se pot face urmatoarele aprecieri: -In aceste societati, ³partidele´ nu au constituit entitati politice de sine statatoare, institutii ale structurii si functionalitatii vietii politice. Drept urmare, ele nu aveau nici un rol in definirea si caracterizarea regimurilor politice din aceste societati; ³Partidele politice´ din aceste societati nu desfasurau o activitate permanenta, ci una sporadica, efemera, nefiind bazata pe un program politic coerent si clar. De regula, ele urmareau realizarea unor i nterese personale sau oculte si dupa atingerea obiectivului propus sau a infrangerii, isi incetau activitatea si se destramau; Aceste grupuri nu au reusit sa atraga in circuitul vietii politice toate clasele si categoriile vietii sociale, ci dimpotriva, importante segmente sociale, cum era cazul sclavilor in antichitate, al taranilor, maselor populare in feudalism, al tinerilor, femeilor au ramas in afara perimetrului actiunii lor; Nefiind componente structurale, institutionale si functionale ale vietii politice, acest gen de partide nu au putut juca un rol sau o functie deosebita in societate, in organizarea si conducerea acesteia. Ele nu au contat in viata politica a acestor societati. In acceptiunea moderna a termenului, ca institutii politice bine contur ate, cu statute si programe clar fundamentate, cu activitate organizata si permanenta in care au acces toate clasele si categoriile sociale, cu rol major in organizarea si conducerea societatii, partidele politice apar odata cu societatea moderna, cu capit alismul. Geneza partidelor politice moderne trebuie cautata in perioada trecerii de la feudalism la capitalism, in timpul luptei antifeudale purtate de burghezie. Revolutiile burgheze, dar si opozitia vechii clase feudale vor da nastere la fundamenteledoct rinar-politice si odata cu acestea si la instrumentele aplicarii lor-partidele politice. In aparitia si impunerea partidelor politice au contribuit urmatorii factori: -lupta antifeudala. In cadrul acestei lupte burghezia avea nevoie de sprijinul maselor populare care insa trebuiau constientizate, organizate si conduse. Partidele politice au constituit tocmai acele instrumente prin care burghezia a organizat si condus lupta generala antifeudala. La randul ei, vechea clasa feudala pentru a -si apara privilegiile si interesele in lupta cu burghezia, si-a creat si ea propriile sale partide politice; -Noul sistem de constituire si exercitare a puterii impus de burghezie bazat pe noi valori si principii, ca cel al reprezentativitatii, al eligibilitatii, al democrat ismului au impus necesitatea constituirii partidelor politice moderne. Partidele politice se interpun intre marea masa a alegatorilor si organismele si institutiile reprezentative democratice. Tot partidele sunt cele care creeaza prin reprezentantii lor alesi institutiile politice (parlamentul, guvenul, institutia sefului statului) si tot ele, prin aceiasi reprezentanti, le asigura functionalitatea; -In multe tari, partidele politice s-au nascut din cerinta realizarii unor sarcini si obiective ale luptei de eliberare nationala, de constituire sau desavarsire a statului national. In aceste situatii, partidele politice au fost singurele care au reusit sa uneasca intr -o singura forta socialpolitica pe cei interesati in lupta nationala, sa asigure acesteia un p rogram coerent si clar, precum si strategia si tactica necesara realizarii sale. Repere teoretice privind definirea partidelor politice. Problema definirii partidului politic a constituit si constituie si astazi un subiect de disputa atat in literatura politologica, in stasiologie cat si in sociologia politica. Pe marginea acestei teme apar o mare diversitate de opinii, pareri, unele pun accentul pe latura institutionala, organizatorica-program, functii sau rol social. Altii reduc partidul politic la putere, la obtinerea si mentinerea acestuia. Max Weber considera partidul politic µ¶o asociatie de oameni liberi, voluntar constituita, necesara societatii cu un anumit program, cu 18
obiective ideale sau materiale¶¶. O definitie cuprinzatoare a partidului politic o da Sigmund Neumann: µ¶Partidul politic este organizatia inchegata a fortelor politice active ale societatii, preocupate de controlul asupra puterii guvernamentale. Si in cadrul gandirii politice romnesti interbelice si postbelice au existat preocupari in definirea partidului politic ca la Petre Negulescu, Dimitrie Gusti, M. Manoilescu sau mai recent la Ovidiu Trasnea si Virgil Magureanu. Sintetizand, putem aprecia ca partidul politic este o µ¶personalitate colectiva¶¶, caracterizata printr-o reunire voluntara, cu o gandire si actiune proprie, cu o unitate de scopuri, interese si idei, toate grupate pe un fundament politic -ideologic acceptat si insusit de membrlor.
Tr asaturile partidelor politice Ca entitatati de sine statatoare, cu structuri si functii proprii, partidele politice se deosebesc atat de organismele si institutiile statale, cat si cele extrastatale printr -o serie de trasaturi, note distincte: -Partidele politice se constituie si actioneaza pe baza voluntarismului, a liberului consimtamant al membrilor sai; -Obiectivul fundamental al activitatii oricarui partid politic il constituie problema puterii, sub toate ipostazele sale, ale detinerii si exercitarii ei, a controlului sau influentarii ei, sau a cuceririi. De aceea, intr-un stat democratic lupta pentru putere este o lupta intre partide, intre doctrinele si programele politice promovate de acestea; -Orice partid politic dispune de o anumita structura organizatorica si de conducere, cu organe proprii de conducere locale si centrale, intre acestea existand o stransa legatura si corelatie. In cadrul organizarii si activitatii partidelor politice, un rol important il au statutele, codurile, regulamentele lor. In ele sunt inscrise principiile si valorile pe care acesta se intemeiaza si functioneaza, organele sale locale si centrale de conducere, durata si modul lor de desemnare, drepturile si obligatiile membrilor de partid, pozitia, atitudinea partidelor fata de principalele probleme interne si externe, obiectivele si sarcinile urmarite de acesta, strategia si tactica aplicata, relatiile cu alte partide si formatiuni politice, etc. -Partidul politic isi desfasoara activitatea in baza unui program politic care se fundamenteaza pe o anumita doctrina. Pogramul orienteaza si directioneaza activitatea partidului, ii da sens si finalitate. Intr-o forma sintetizata in program isi gasesc fundamentarea si exprimarea intereselor si aspiratiile clasei, grupului social al carui produs este respectivul pa rtid; -Partidele politice sunt caracterizate printr-o mare deversitate de fundamente doctrinar -politice: liberalism, neoliberalism, conservatorism, neoconservatorism, social -democrat, democrat-crestin. Toate acestea reflecta pe de o parte diversitatea inte reselor grupurilor sociale pe care le reprezinta, iar pe de alta, parte existenta in societate a unei diversitati de opinii, idei, solutii, alternative in realizarea lor, in organizarea si conducerea vietii sociale. In ceea ce priveste denumirea partidelor politice, acestea pot aparea sub o diversitate de nume in care poate fi sau nu inclusa cea de partid, ea putand fi inlocuita cu cea de conventie, front, hunta, asociatie. Desi denumirile sub care apar si fiinteaza partidele politice nu exprima exact si in totdeauna pozitia partidului sau a grupului social ce -l reprezinta, includerea in titulatura acestuia a unor 19
notiuni, ca cea de liberal, conservator, social -democrat, democrat-crestin, sau de muncitoresc, taranesc pot sa exprime fundamentul lor doctrinar -ideologic si compozitia lor sociala, dar nu obligatoriu si in mod automat. Partidele politice sunt caracterizate de o mare mobilitate sociala. Ele sunt sisteme politice deschise, in ele pot intra si iesi membri. In interiorul lor pot lua nastere diferite grupuri, fractiuni care pot dinamiza, conserva activitatea partidului, ii pot impune o noua orientare, un nou fundament politic ideologic si un nou pogram. In situatia de mari divergente de opinii, conceptii, fundamente ideologice si programatice, aceste grupuri, fractiuni pot iesi in afara partidului, il pot scinda si pot da nastere unui nou partid politic.
F unctiile
partidului politic
In cadrul oricarei societati democratice partidele politice exercita un rol major in organizarea si conducerea vietii social-politice. De regula acest rol exprima, se manifesta prin functiile exercitate de partidele politice. -functia politica. Rolul, atributele, prerogativele acestei functii nu sunt la fel in cazul tuturor partidelor politice. Partidele politice aflate la putere au rol major in constituirea si functionarea principalelor institutii statale (parlament, guvern), in luarea deciziilor si aplicarea acestora, in organizarea si conducerea vietii social -politice. In schimb pentru partidele aflate in opozitie rolul acestei functii este de a monitoriza, de a influenta puterea, de a prezenta opiniei publice, electoratului, eventualele disfunctionalitat i si neimliniri ale acesteia sau masuri, decizii neconstitutionale. Revenirea la putere, recucerirea acesteia este obiectivul oricarui partid aflat in opozitie. -functia de organizare si conducere a activitatii partidului, de mentinere a unei permanente le gaturi, comunicatii cu propriile organizatii, membrii si simpatizanti. Formarea si pregatirea propriilor cadre pentru activitatea de partid si de stat in conditiile aflarii sau revenirii la putere, constituie de asemenea o importanta atributie a acestei functii. Functia teoretico-ideologica vizeaza mai multe obiective: *dezvoltarea si adaptarea propriei paradigme doctrinare la conditiile social -istorice, laobiectivele si sarcinile urmarite de partid; *elaborarea programului politic, a strategiei si tactic ii politice a partidului; *organizarea, sustinerea si ducerea luptei ideologice impotriva altor partide si formatiuni politice. Aceasta functie devine deosebit de activa in perioada luptei electorale, ea organizand, orientand si conducand lupta politica a partidului. -functia civica, formativ educativa si patriotica atat a propriilor membrii de partid cat sisimpatizantiilor.
Tipuri de partide politice contempor ane Din momentul aparitiei lor si pana astazi, au existat si au functionat mai multe tip uri de partide politice. 1)partidele ideologice - sunt constituite si functioneaza pe baza unei paradigme doctrinare, a unei filozofii ideologice, ex.partidul liberal, conservator, social -democrat, etc. 2)partidele istorice - aparitia si functionalitatea acestora este legata de anumite momente, 20
obiective istorice, eliberarea nationala, constituirea statului national, modernizarea acestuia, etc. Aparand intr-o anumita conjuctura social-istorica, activitatea acestor partide, insasi existenta lor este limitata in timp, tine de anumite regimuri politice, epoci istorice care au disparut, au apus. Acolo unde inca mai exista, ele se mai mentin ca tendinte, fara a mai putea juca un rol major in viata politica a societatii. 3)partide de interese. Principalul mobil al aparitiei si functionalitatii lor l-a constituit realizarea unui anumit interes care poate fi: national,nationalist, religios, economic, de grup, de clasa sociala, local, zonal, etnic.Ex: partidele ecologiste, etnice (U.D.M.R.), P.R.M., partidul automobilistilor, partida romilor, etc. 4)partide de tendinta. Sunt acele partide al caror mobil al aparitiei si fiintarii tine de opinia, interesul unor largi categorii sociale, ale realizarii unor necesitati si obiective social politice. 5)partide personale sunt create in jurul unor personalitati, de regula politice si beneficiaza de prestigiul, influenta, forta si carisma acestora. Ex.:partidul golist in Franta, creat in jurul personalitatii lui Charles de Gaulle. 6)partide de cadre se constituie si reunesc un numar mic de membrii, dar cu deosebita forta si energie, calitati organizatorice si politice care pot influenta si activiza importante grupuri si segmente sociale. In unele cazuri pot capata un caracter elitist. 7)partide de masa-pun pe primul plan numarul membrilor si mai putin sau deloc au in vedere calitatea acestora. Prin partidele de masa se incearca subordonarea, dominarea societatii de catre un singur partid. O asemenea stare este caracteristica regimurilor totalitare, asa cum au fost cele fasciste si comuniste. Monopolizand puterea, ideologia, impunandu -si cu forta vointa in societate, asemenea partide nu pot fi caracteristice sistemului democratic.
Sisteme partidiste Sistemul partidist are in vedere modul de structurare, de functionare a pa rtidelor politice in cadrul vietii politice dintr-o societate. El se refera cu precadere la numarul partidelor politice care exista intr-o societate si prin a caror participare se deruleaza, se realizeaza viata politica din cadrul acesteia. Notiunea de sistem partidist a fost folosita pentru prima oara in perioada interbelica si avea in vedere numarul si natura partidelor politice dintr -o societate care erau angajate in viata politica. De regula, sistemele partidiste se reduc la numarul partidelor politic e din societate, totusi consideram ca asemenea analiza este reductionista, limitativa, intrucat nu este posibil un studiu pertinent al sistemului partidist dintr-o societate fara a avea in vedere natura doctrinar ± ideologica a fundamentelor politice. In cadrul sistemului partidist trebuie sa intre toate partidele din societate, indiferent de marimea, rolul si statutul lor in societate, de fundamentele si orientarile ideologice. Facem aceasta precizare, intrucat exista tendinta de a exclude din sistemul pa rtidist, partidele mici sau cele care nu au fost la putere si nici nu pot ascede la aceasta. Sistemul partidist nu a fost si nu este identic in toate societatile, ci el depinde in fiecare tara de o serie de factori: -momentul aparitiei capitalismului si al afirmarii burgheziei; 21
-natura regimului politic; -nivelul organizarii si functionarii vietii politice in general, a celei partidiste in special; -obiectivele si sarcinile urmarite in plan social, economic, politic sau national, cum ar fi dezvoltarea, modernizarea social-economica sau politica, in special cea legata de democratism, sau infaptuirea unor obiective ale luptei de eliberare nationala; -anumite traditii istoric-nationale. Astazi sistemul partidist se structureaza si evalueaza in functie de doua criterii esentiale: 1) al numarului partidelor politice dintr -o societate care prin aceasta dau si asigura functionalitatea vietii politice. Din acest unghi de vedere avem urmatoarele tipuri de sisteme partidiste: a)monopartidiste b)bipartidiste c)pluripartidiste 2)al paradigmei doctrinare si ideologice
Sisteme monopartidiste Monopartidismul consta in fundamentarea activitatii si vietii politice din societate pe existenta si functionalitatea unui singur partid politic. O asemenea situatie se intalneste in imprejurari diferite, fiind generata de urmatorii factori cum ar fi: -In cele mai multe cazuri existenta unui singur partid politic tine de momentul initial al aparitiei partidismului, in special de lupta antifeudala cand fortele progresist e de esenta burgheza s-au grupat intr-un singur partid politic, de regula liberal; -In alte societati constituirea monopartidismului a fost legat de indeplinirea unor obiective ale luptei nationale (obtinerea independentei, unitatea nationala, inlaturarea subdezvoltarii, etc.). In aceste situatii, fortele progresiste pentru a avea forta, unitate programatica coerenta s-au grupat intr-un singur partid politic. Aceste situatii au fost momentane, de circumstanta si pentru perioada respectiva au fost chiar necesare, ele totusi nu au constituit caracteristica determinanta a vietii politice. Important este ca aceste stari sa nu se permanentizeze, intrucat pot conduce usor la instaurarea unor regimuri dictatoriale; -Monopartidismul se intalneste si in perioada de maxima criza, cand fortele reactionare pentru a-si instaura propria putere, dictatura, apeleaza la sistemul unipartidist. Asa a fost cazul in perioada interbelica cu regimurile fasciste din Germania si Italia. Unipartidismul a fost de asemenea caracteristica majora, determinanta a regimurilor comuniste din Europa rasariteana, Asia si America Latina. Sistemul monopartidist a fost prezent si in Romania in cel putin doua momente istorice. Primul in 1938, cand regele Carol al II-lea a interzis partidele politice, creand Frontul Renasterii Nationale, ca partid unic si pentru o scurta perioada de timp in 19 40, in timpul asocierii la guvernare, de catre generalul Antonescu, a legionarilor. Al doilea moment si cel mai lung si greu este cel din perioada regimului comunist 19481989. Prin esenta sa, sistemul monopartidist este fondator si generator de regimuri nedemocratice, dictatoriale. 22
Sisteme bipartidiste Bipartidismul este sistemul intemeiat pe existenta si functionalitatea a doua partide politice. El se intalneste in aproape toate fazele vietii partidiste, democratice, la inceputul acestuia, in perioada de dezvoltare si maturizare a sa. Factorii care au condus la aparitia sa au fost multipli si diversi. Momentul aparitiei bipartidismului poate fi legat de cel al aparitiei partidelor politice, in speta a luptei antifeudale, cand cele doua forte combatante -burghezia si cea feudala, s-au organizat fiecare intr-un partid politic opus, de regula liberal si conservator. Bipartidismul apare si din necesitatea crearii opozitiei politice si implicit a alternantei politice in organizarea si conducerea societatii. Democratismul politic a determinat si el aparitia bipartidismului. In multe cazuri, bipartidismul a constituit fundamentul pe care s-a nascut si dezvoltat pluripartidismul.
Sisteme pluripartidiste Pluripartidismul a aparut in perioada interbelica si s-a extins indeosebi dupa cel de-al doilea razboi mondial in tarile din Europa occidentala. Cauzele ce au condus la aparitia pluripartidismului constau in: -impunerea si generalizarea votului universal. Acest fenomen politic a adus in planul vietii politice multiple si diverse grupuri si segmente sociale care pentru a-si promova interesele, a se exprima si manifesta in viata politica si -au creat propriile partide politice; -Complexitatea vietii sociale, diversitatea intereselor, optiunilor grupurilor si categoriilor sociale a determinat aparitia unor noi paradigme doctrinare si ideologice care, pentru a se materializa si exprima in practica sociala aveau nevoie de propriile partide si formatiuni politice; ex. doctrina comunista-partidele comuniste, doctrina ecologista, democrata, crestina sau social-democrata-partidele ecologiste, crestin-democrate sau social-democrate, etc. -Dezvoltarea si amplificarea democratismului politic a impus, de asemenea, aparitia unor partide politice. Prin principiile si valorile pe care le promoveaza, multitudinea optiunilor politice si ideologice ce se confrunta, atat sistemul bipartidist dar indeosebi cel pluripartidist, intemeiaza sistemele politice democratice. Primul sistem bipartidist a fost creat in Anglia iar cel mai reprezentativ este astazi cel din S.U.A. Si in Romania pana la primul razboi mondial in anumite perioade prin prezenta Partidului liberal si a celui conservator se poate vorbi de un sistem bipartidist. Pluripartidismul a fost si este prezent si in societatea romaneasca atat in perioada interbelica 19 44 -1947 si indeosebi dupa 1989.
23
Sistemul partidist doctrinar-ideologic Prezenta pluripartidismului, a numeroase si variate orientari doctrinar-ideologice a impus structurarea sistemului partidist contemporan si in functie de acest ultim aspect, adica cel al paradigmei doctrinar politice. Din aceasta perspectiva, partidele politice se pot structura in tre i mari grupe: a)gruparea partidelor de dreapta cu diferite nuante, de dreapta, de centru dreapta sau de extrema dreapta. In aceasta categorie sunt incluse partidele cu orientare de dreapta, partidele conservatoare, neoconservatoare, liberale, neoliberale, republicane, etc. In cadrul orientarii de extrema dreapta sunt considerate partidele fasciste, neofasciste sau cele ale noii drepte. b)gruparea partidelor de centru cuprinde in general partidele democrat -crestine, socialcrestine si ecologiste; c)gruparea partidelor de stanga. Este o grupare mai larga in cadrul careia se pot face diferite nuantari ca cea de stanga, de centru stanga si extrema stanga. In categoria celor de stanga si centru stanga pot fi incluse partidele socialiste, social -democrate, radicale si chiar unele occidentale. In cele mai multe cazuri insa, partidele comuniste fac parte din cadrul partidelor de extrema dreapta.
Concluzie Existena partidelor politice, ca fenomen politic, reprezint un element esenial al unei viei democratice. Între partidism i democraie exist o relaie direct, biunivoc, în sensul c democraia începe s se manifeste cu adevrat o dat cu apariia dezvoltrii partidelor ca instituii politice, acestea putând s desfoare o activitate sistemati c i de amploare numai într-un climat democratic autentic. Apreciat ca "una dintre cele mai sugestive i mai interesante personaliti colective", partidul politic apare ca element i factor al sistemelor i aciunilor politice, sub înfiri variate i originale. Preocuprile pentru înelegerea i tratarea partidului au sporit pe msura evoluiei istorice a acestuia i a dezvoltrii gândirii social -politice. În acelai timp, specialitii care se apleac asupra studierii partidelor politice relev atât va stitatea temei, cât i dificultile în realizarea unei lucrri exhaustive în legtur cu acest fenomen, datorit diversitii sale. Maurice Duverger, de pild, apreciaz în cunoscuta sa lucrare "Partidele politice" c definirea partidului nu poate fi decât "vag, conjunctural, aproximativ". Rspunzând unor tendine ostile instituionalizrii partidelor politice i pledând pentru necesitatea lor ca o condiie sine qua-non a afirmrii democraiei, Duverger subliniaz c "A le refuza înseamn a refuza s acioneze. Dac ar fi adevrat c democraia este incompatibil cu ele, aceasta ar însemna c democraia este incompatibil cu condiiile epocii noastre".
24
Bibliogr afie 1. Stiinte politice, Rosca Liudmila, Chisinau 2005, 2. D. Gusti, Partidul politic - Sociologia unui sistem al partidului politic, în Opere, vol. IV, Editura Academiei, Bucureti, 1970, p. 95 3.
M. Duverger, Les partis politiques, Lib. Arman Colin, Paris, 19 67, p. 468
4. Aristotel, Statul Atenian, Ed. Casa coalelor, Bucureti, 1944, passim
25
