UNIVER UNIVERSIT SITATE ATEA A „O „OVID VIDIUS IUS”” CONSTAN CONSTANȚA FACULTAT FACULTATEA EA DE ISTORIE ISTORIE ȘI ȘTIINȚE POLITICE POLITICE CURS DE „INTRODUCE „INTRODUCERE RE ÎN ȘTIINȚA POLITICĂ” POLITICĂ” AN UNIV UNIVERS ERSITA ITAR R 2008-2 2008-2009 009//ȘTIIN TIINȚE POLITI POLITICE CE AN I/SEME I/SEMESTR STRUL UL I
TEMA NR. 6 Cursurile nr. 9-10 REGIMURILE POLITICE
1. CONCEPTUL DE REGIM POLITIC 2. TIPOLOGIA REGIMURILOR POLITICE: 2.1. REGIMURI POLITICE NEDEMOCRATICE: 2.1.1. REGIMURI AUTORITARE; 2.1.2. REGIMURI DICTATORIALE 2.2. REGIMURI POLITICE DEMOCRATICE 3. RECOMANDĂRI BIBLIOGRAFICE Regimul Regimul politic politic ocupă ocupă un rol esen esențial în sistemu sistemull politic, politic, în viața societă societății, în general. general. 1. CONCEPTUL DE REGIM POLITIC În legătu legătură ră cu con conce ceptu ptull de regim regim politi politicc există există anumi anumite te con contro trover verse. se. Unii Unii cerce cercetăt tători ori consideră că regimul politic trebuie definit numai prin referire la modul de organizare a statului. Alții consideră că regimul regimul politic trebuie privit și definit în legătură legătură cu organizarea întregului sistem politic. Definire . Pentru Pentru uzul didactic didactic curent, curent, consideră considerăm m utile două definiții ale regimului regimului politic, politic, respectiv: concret de organizare organizare și funcț ionare ionare a sistemului sistemului politic, politic, de constituire constituire a organelor organelor a) mod concret de conducere conducere în societate societate în raport cu cetăț enii; ansamblul institu instituțiilor și raporturilor raporturilor politice politice prin care care un grup, o categori categoriee sau o clasă b) ansamblul își impune impune interes interesele ele și voința asupra asupra întreg întregii ii societă societăți, fapt fapt exprimat expri mat în struc structur turile ile,, mecanis mecanismele mele dețineri ineriii și exercit exercităr ării ii puteri puterii, i, în dreptu drepturi rile le ș i libertă libertăț ile ile poli politi tice ce ale membr membril ilor or societ societă ăț ii, ii, în domina dominația asupra asupra celorlalte celorlalte sectoare sectoare ale vieț ii sociale sociale.
2. TIPOLOGIA REGIMURILOR POLITICE Regimurile politice sunt de de două feluri: nedemocratice nedemocratice și democratice. În cele cele ce urmează urmează 2.1. REGIMURI NEDEMOCRATICE Experi Experien ența istori istorică că a demon demonstr strat at că regimu regimuril rilee ned nedemo emocra cratic ticee duc la stagna stagnare, re, involu involu ții, privațiuni și opresiuni politice. politice. Trăsături . - Con Consid sideră eră drept drept neg negati ativă vă vitali vitalitat tatea ea auton autonomă omă a sub subiec iecților ilor indivi individua duali. li. Promov Promovare areaa intere interesul sului ui gener general al se produce produce prin prin contr contraa aacc țiune iune și poa poate te chiar chiar prin prin sup suprim rimare areaa autono autonomie mieii subiecților individuali și a dinamismului acestora. 1
SUBT SUBTIP IPOL OLOG OGIA IA REGI REGIMU MURI RILO LOR R NEDE NEDEMO MOCR CRAT ATIC ICE E (CLA (CLASI SICĂ CĂ). ). Regi Regimu muri rile le nedemocratice (clasice) sunt de două feluri: autoritare și totalitare. Au fost identificate două elemente comune ale ambelor tipuri de regimuri: a) încercarea, încercarea, încununat încununatăă de mai mult sau mai pu țin succes, succes, de a elimina de tot pluralismul pluralismul politic; b) criteriile de atribuire și de distribuire a puterii politice, care nu s-au bazat niciodată pe alegeri, sau în orice caz, nu pe alegeri alegeri libere, concuren țiale, semnificative, ci întotdeauna întotdeauna pe control și pe recurgerea recurgerea la folosire folosireaa forței. Nu demult, Juan Linz și Stepan au propus o clasificare mai parcimonioasă și mai elegantă a regimurilor nedemocratice: a) regimurile autoritare; b) regimurile totalitare; c) regimurile posttotalitare; d) regimurile sultanice. 2.1.1. REGIMURILE AUTORITARE Definire . Defini Definiția clasic clasicăă pen pentru tru regimu regimurile rile autori autoritar taree a fost fost formul formulată ată de cerce cercetăt tătoru orull
spaniol Juan Linz (1964), cu referire la Spania franchistă, extinzând-o, apoi, cu succes, la mai ampla categorie a autoritarismelor. În viziunea lui Linz, regimurile autoritare sunt „ sisteme cu pluralism politic limitat, în care clasa politică nu dă socoteală s ocoteală de faptele săvâr șite, care nu sunt bazate pe o ideolo ideologie gie clar clar articu articulat lată, ă, dar sunt caracte caracteriza rizate te de mental mentalită ităț i specif specifice, ice, în care nu există există o mobilizare politică politică la bază și pe pe scară mare, cu excepția unor unor monete monete din dezvoltarea lor, lor, și în care un lider lider sau uneori uneori un mic grup, grup, î și exercită puterea puterea în limite slab slab definite definite în plan formal, formal, dar dar în fapt mai degrabă previzibile”. TRĂSĂTURI/CARACTERISTICI. TRĂSĂTURI/CARACTERISTICI. 1) Plurali Pluralismul smul politic politic limitat limitat . În aces aceste te regi regimu muri ri,, pluralismul politic este limitat din mai multe puncte de vedere: organiza țiile autorizate care men țin și exerci exercită tă putere putereaa politi politică că sun suntt puține; ine; sunt sunt legitim legitimate ate de către către lider; lider; au sfere sfere de auton autonomi omiee recunoscute, într-o anumită anumită măsură circumscrise; circumscrise; nu intră sub nicio formă în competi competi ție între ele. În cons consec ecin ință, în abse absenn ța un unei ei comp compet etii ții elec electo tora rale le sau sau de alt alt tip tip (de (de exem exempl plu, u, prin prin cuce cuceri rire reaa susținătorilor) inătorilor) și a modalită modalităților prin care să se evalueze evalueze reprezen reprezentativi tativitatea tatea și puterea puterea organiza organizațiilor înscri înscrise se în config configura urația autori autoritară tară,, sunt foarte foarte puține varia variațiile susc suscept eptibi ibile le de a- și face apari apariția în împă împărrțirea irea pu pute teri riii într întree puținel inelee orga organi niza zații supr suprav avie iețuito uitoar aree inst instau aură rării rii regi regimu mulu luii auto autori rita tarr și
acceptate de el. Organizațiile cărora cărora li s-a permis permis să supravie supravieț uiască nu nu trebuie trebuie 2) Non-responsabilitatea . Organiza să răspundă în fa ț a niciunui electorat, oricum ar fi acesta definit . Conducători Conducătoriii lor sunt coopta cooptați dintre cei care au demonstrat loialitate și sprijină sprijină liderul și principiile principiile regimului autoritar. Instituțiile milita militare, re, biseric biserica, a, birocra birocrația statală, statală, puținele inele mari asocia asociații de intere interese se accepta acceptate te de cei care care de țin puterea politică autoritară și cărora le sunt recunoscute unele sfere de activitate și de influen ță, sunt și ele tipic tipic autorit autoritare are în felul felul lor de a func funcționa. iona. Adeziu Adeziunea nea la regim regim și respectu respectull fa ță de lider constituie criterii folosite pentru pentru selectarea conducătorilor conducătorilor acestor acestor organizații. ideolog ogie ie preci precisă să și 3) Repere ideologice ideologice . Majoritatea regimurilor autoritare nu au o ideol dezvoltată dezvoltată (au ideologii, ideologii, mentalită mentalităț i flexibile). Aceste regimuri regimuri se construie construiesc sc și se consolidea consolidează ză raportând raportându-se u-se la tradițiile politice, politice, sociale, sociale, culturale culturale și religioase, religioase, pornind pornind de la o puternică puternică bază națională, uneori mitică. Mentalitatea Mentalitatea autoritară cea mai răspândită se bazează bazează pe triada triada tradi țională - Dumnezeu, patrie, patrie, familie - care se poate poate găsi la baza multor multor experiențe autoritare. 4) Mobiliz Pentru aa-și Mobilizarea area,, ca revers revers al partici participări păriii politice politice spontane spontane a cetă țenilor enilor . Pen atinge, atinge, promova și proteja proteja valorile, valorile, regimurile regimurile democratic democraticee au încredere încredere în participa participarea rea politică spontană spon tană a cetă cetățenilor, enilor, pe care o încura încurajeaz jeazăă și favorizea favorizează, ză, sau doar doar o fac posib posibilă ilă și practicabi practicabilă. lă. Juan Linz arată că o mobilizare extinsă sau intensă, oricum niciodată orientată să realizeze o „revoluție permanentă”, permanentă”, poate caracteriza regimurile regimurile autoritare „în unele momente din evoluția lor” (mai ales în faza de instaurare, instaurare, atât pentru că este disponibi disponibilă lă și persistă energia energia de a înfrânge înfrânge opoziiția, cât și pentru opoz pentru că este necesa necesară ră eliberare eliberareaa altei energii energii cu inten inten ția de a întări întări convinger convingerea ea susținătorilor inătorilor mai mai ezitan ezitanți ai noului noului regim regim.. 2
rezist sten enț a lor lor (de natur Regimu Regimurile rile autor autorita itare re diferă diferă de cele cele totali totalitar taree tocma tocmaii prin prin rezi naturăă ideologică) și prin incapacitatea lor (de natură organizatorică) de a mobiliza mase mari . Odată instaurat, instaurat, un regim autoritar autoritar renunță la întruniri întruniri grandioase, grandioase, depolitize depolitizează ază masele, masele, men ține în mod delib delibera eratt un grad scăzut scăzut de interv interven enție politi politică că în socie societat tate, e, favori favorize zeaz azăă și une uneori ori încura încurajea jează ză refugierea refugierea în via viața privată. privată. Leadership/Liderul . O caracteristică pe care Juan Linz o atribuie regimurilor autoritare este lider care care exercită exercită puterea puterea politică politică în limite limite prost prost definite, definite, arbitare arbitare și totuș i relativ relativ exis existe tennța unui lider previzibile. În exerc exerciițiul puteri puteriii politi politice ce autori autoritare tare există există o compon componen entă tă person personali alizat zatăă foarte foarte puternică, adesea (cel pu țin la început) cu elemente carismatice. De obicei, regimurile autoritare tradiționale ionale sunt strâns strâns legate, legate, în ceea ce prive privește originea, originea, funcționarea, ionarea, durata, durata, de un anume anume lider, lider, care și-a manifestat carisma, carisma, răspunzând în mod eficient la criza de anxietate colectivă colectivă care a dat dat via viață regi regimu mulu luii auto autori rita tar. r. Majoritatea regimurilor autoritare depind foarte mult de figura fondatorului lor . Tocma Tocmaii din cauza cauza acest acestei ei dep depen enden dențe, atunci atunci când când dispar disparee lideru liderull fonda fondator tor,, regimurile regimurile autoritare autoritare reușesc destul destul de rar să depășească ească aceste crize crize de succesiu succesiune, ne, care, care, dacă nu duc la o cădere cădere rapidă și la o înfrângere a regimului, oricum oricum îl redefinesc redefinesc și îl slăbesc slăbesc (ex. Portugalia după Salaza Salazar, r, când regimul regimul a supravie supraviețuit în condi condi ții precare precare timp de câ țiva ani/1968-1 ani/1968-1974). 974). Dificultă Dificultățile succesiun succesiunii ii politice politice și ale transferării transferării puterii puterii în regimurile regimurile autoritare autoritare apar apar din organiza zaț iilor iilor , de cauza faptului că liderul autoritar nu este produsul organi de la la care care își asug asugură ură putere putereaa și din interioru interiorull cărora își poate numi numi succesoru succesorul,l, ci al situaț iilor pe care care a știut să le exploateze exploateze prin calită calități, virtu virtuți și noroc. noroc. TIPOLOGIE. Juan Juan Linz distinge șase tipuri de regimuri autoritare: regimurile autoritare autoritare modernizat modernizatoare oare (Mexic 1) regimurile (Mexicul ul și Turcia, Turcia, în jurul jurul primului primului război război mondial); regimurile fasciste fasciste. Termenul de „totalitarism” a fost folosit pentru prima dată de 2) regimurile opozan opo zanții regimu regimului lui fascis fascistt italia italian, n, care care preze prezenta nta une unele le carac caracter terist istici ici totali totalitar tare. e. Din orgoliu orgoliu și vanitate, vanitate, Mussol Mussolini ini însuși a adoptat adoptat defini definiția, pentru pentru a da impresi impresiaa capacită capacității sale de a constr construi ui un regim politic politic nou și puternic. puternic. Dar fascis fascismul mul nu a reușit niciodat niciodatăă să devină devină cu adevă adevărat rat totalita totalitarr și este mult mai corect analizabil ca autoritarism; prezenț ă a elementelor clerico-fasciste; 3) regimurile de etatism organic cu o puternică prezen regimurile autoritare autoritare apărute după al doilea doilea război mondial, ca presupuse „democra „democra ț ii 4) regimurile dirijate de sus” (Indonezia - din timpul lui Sukarno și Pakistanul); Pakistanul); 5) regimurile de presupus socialism african sau islamic ; regimurile autoritare autoritare post-totali post-totalitare tare comuniste comuniste (nu 6) regimurile (nu cele cele rezu rezult ltat atee în urma urma căde căderi riii comunismului, ci a transformărilor post-staliniste).
2.1.2. REGIMURILE TOTALITARE ORIGINILE CONCEPTULUI DE „TOTALITARISM”. Termenul de „totalitarism” nu a fost ușor accept acceptat at în știința politică politică și continuă continuă să rămână rămână destul destul de controver controversat. sat. Unii Unii dintre dintre criticii criticii săi, Spiro (1968) și Schapiro (1972), îl declară total inutilizabil, inutilizabil, considerând că derivă din contextul contextul ideologic al războiului războiului rece și a fost îndreptat îndreptat împotriva regimurilor regimurilor comuniste. El ar fi caduc din punct de vedere istoric și nefolositor din punct de vedere știin țific. Însă conceptul de „totalitarism” nu a apărut odată cu războiul războiul rece. El a fost folosit pentru prima dată de opozan ții regimului fascist italian, care prezenta unele caracteristici totalitare. CARACTERIS CARACTERISTICIL TICILE E REGIMURILO REGIMURILOR R TOTALITARE TOTALITARE.. Prez Prezen ența part partid idul ului ui unic unic (inexist (inexisten ența pluralis pluralismulu muluii politic politic)) . În regimurile totalitare, nu se mai poate vorbi deloc de pluralism, dat fiind faptul că sunt regimuri moniste. Partidul unic este, de fapt, instrumentul principal pentru obținerea și exercitarea puterii politice în regimurile totalitare. Eventuala construcție a unui partid bine structurat care care monopolizează monopolizează puterea semnalează semnalează tentativa trecerii de la un regim autoritar la un regim totalitar. Non-responsabilitatea . 3
Repere Repere ideol ideologi ogice. ce. Existe Existen n ța unei unei ideolo ideologii gii unice unice . Ideologia Ideologia totalitaris totalitaristă tă promoveaz promoveazăă atit atitud udin inii (men (menta tali lită tăți) lips lipsit itee de tole tolera ran nță pent pentru ru diver diversit sită ăți, pent pentru ru accep accepta tare rea a comp compet etiiției reglementate și a rezultatelor sale, a conflictelor ș i a compromisurilor între o pluralitate nelimitată nelimitată de actori politici ; - regimurile totalitare de tip comunist (U.R.S.S., prin deviere toate sistemele politice ale Europei Centrale și de Est, dar dar și China, China, Coreea Coreea de Nord Nord și, pentru pentru o perioadă limitată, Vietnamul de Nord) au avut avut la dispoziție ideologia marxist-leninistă, marxist-leninistă, caracterizată prin uniformitate, uniformitate, rigiditate, caracter caracter univoc, univoc, care intenționa să contopeasc contopeascăă sistemul sistemul politic politic și societatea; societatea; dacă totalitaris totalitarismul mul
aplicat în URSS era proiectat întru totul în viitor, cel aplicat în Asia a recuperat unele elemente tradiționale ionale dintr-un dintr-un trecut trecut luat ca sursă sursă de inspira inspirație; - regimul nazist a fost lipsit de o ideologie propriu-zisă, întrucât manifestul programatic al lui Adolf Hitler, expus în cartea sa Mein Kampf , nu este este sub nicio nicio formă formă compa comparab rabil, il, prin prin consis con sisten tență, prin prin conștiin tiință și prin coere coerenn ță cu corpusu corpusull doctri doctrinar nar marxi marxist-l st-len enini inist. st. Dar Dar element elementele ele escato escatolog logice ice ale nazis nazismul mului, ui, con conce cepp ția despr despree conce concentr ntrare areaa puteri puterii, i, centr centrali alismu smull absolu absolutt și încercarea de a forma, pe un sistem de gândire univoc, un Reich milenar se apropie semnificativ de construirea unei ideologii, ideologii, fiind caracterizat printr-un amestec amestec de elemente tradi ționale și mitice cu elemente moderne (Cavalli, 1982). Mobilizarea, Mobilizarea, ca revers al participării participării politice spontane spontane a cetă țenilor . Spre deosebire de regimurile democratice, democratice, care care încurajează încurajează și favorizează favorizează participarea participarea politică politică spontană spontană a cetă țenilor lor, regimuril regimurilee totalitare totalitare își mențin societă societățile într-o stare de de mobilizare mobilizare impusă impusă de de sus, cu cu scopul scopul de a schimba schimba societatea societatea și de a forma un om nou. Spre Spre deo deoseb sebire ire și de regimuri regimurile le autori autoritar taree (vezi (vezi mai sus), cele totalita totalitare re cer o ang angaja ajare re continuă, continuă, impun o mobiliz mobilizare are frecve frecventă, ntă, puternică puternică și intensă intensă,, șterg grani grani țele între între public public și privat, privat, așteaptă teaptă de la cetă cetățeni să dedice dedice politic politicii ii tot sau aproap aproapee tot timpul timpul liber. liber. Î și propun propun să fie regimur regimurii de mobiliz mobilizare, are, în în toate toate sensuril sensurilee cuvântulu cuvântului.i. Și se tem tem de scăder scăderea ea tensiu tensiunii nii sus sus ținătorilor inătorilor lor și, în general, a populației, chiar dacă uneori trebuie să se adapteze adapteze la manifestări de consens pur formale și rituale. Teroarea . Liderul totalitar totalitar își exercită puterea puterea nu numai într-o manieră manieră arbitrară, arbitrară, ci chiar recurgând la teroare. De regulă, teroarea caracterizează regimurile totalitare numai în faza de instaurare instaurare și de consolida consolidare, re, dar aceasta poate poate fi resuscita resuscitată, tă, periodic, periodic, la nevo nevoie ie (ex. China, în perioada maoistă, de la „marele salt înainte” de la sfâr șitul anilor '50, la „revolu ția culturală” de la jumătatea anilor '60). Regimurile totalitare mature nu au nevoie și nu apelează la ea. Există și o literatură literatură care susține contrariu contrariul,l, adică persisten persistența terorii, sub diverse diverse forme forme chiar mai pu țin vizibile, vizibile, dar nu mai puțin reale, reale, și în totalitarismu totalitarismull consolidat. consolidat. Teroare Teroareaa poate să nu mai mai fie indispensab indispensabilă ilă atunci atunci când indivizii indivizii și-au interiorizat interiorizat în totalitate normele normele de comportam comportament ent necesare necesare pentru a supravie supraviețiu în situa situații de nesigur nesiguran anță și arbitrarie arbitrarietate tate absol absolută. ută. Teroar Teroarea ea psiholo psihologică gică va va continua continua să să persiste și în absența exercitării active a terorii publice și să influențeze într-o manieră decisivă decisivă via ța cotidiană în regimurile totalitare. Politolog logul ul italia italiann Domeni Domenico co Fisich Fisichell ellaa consi conside deră ră drept drept Univer Universul sul concen concentr tra aționar ionar. Polito caracteristică de bază a regimului regimului totalitar existența sau construirea construirea unui univers univers concentra concentra ționar (el nu este numai „ o instituție penală, creată pentru pedepsirea și reprimarea delictelor și crimelor, ci, în primul rând, o structură politică creată pentru pentru dezrădăcinarea unor unor întregi sectoare și grupuri din ț esutul social ”. Chiar dacă necesitatea unui astfel de univers poate fi înfrânată, nu va fi niciodată comple complett absen absentă. tă. Rolul Rolul unu unuii astfel astfel de univer universs este este de a menține teama teama și anx anxiet ietate ateaa indivi indivizil zilor or supuși regimului pentru pentru o perioadă de timp imposibil imposibil de prevăzut. prevăzut. Existen Existența unei poli poliții secrete secrete foart foartee bine dezvol dezvoltate tate . Monopolul statului asupra mijloacelor de comunicare . De la Goebbels la I.V. Stalin, regimurile regimurile totalita totalitare re au fost fost perfect perfect conștiente tiente că pentru pentru a preîntâm preîntâmpina pina na na șterea unor unor opozi opoziții, este absolu absolutt necesa necesarr să împied împiedice ice difuz difuzare areaa inform informaa țiilor. iilor. Orice Orice tip de comuni comunicar caree poa poate te produc producee „adevărur „adevăruri” i” alternative, alternative, în conflict conflict cu adevărul adevărul oficial al regimului. regimului. De aici, bătălia bătălia opozanților pentru a comunica între ei și cu sectoarele popula ției; de aici rolul scriitorilor ca opozanți vizibili și
4
de temut temut ai regimu regimului lui totalita totalitar; r; de aici, aici, propag propagare areaa impetu impetuoas oasăă și peric periculo uloas asăă pen pentru tru regim a literaturii realizate realizate de către diziden dizidenți chiar în diferite forme clandestine clandestine și subterane. subterane. Contr Controlu olull centra centrali lizat zat al tutur tuturor or organ organiz iza a țiilo iilorr polit politice ice,, social sociale, e, cultur culturale ale,, până până la crearea unui sistem de planificare economică . Subordon Subordonarea area comple completă tă a forțelor elor armate armate fa ță de puterea puterea politică politică . TIPOLOGIE. TIPOLOGIE. Pe baza configura configurației de caracteri caracteristici stici ale totalitaris totalitarismul mul mai sus expuse, expuse, sunt
cuprinse în regimurile totalitare: - regimul nazist ; - regimurile comuniste sovietic (mai ales sub I.V. Stalin), chinez (mai ales în perioada maoistă), din Vietnamul de Nord (mai (mai ales în cei douăz douăzec ecii de ani de război război împotriv împotrivaa Franței și S.U.A., pentru pentru eliberarea și pentru cucerirea-reunificarea cucerirea-reunificarea Vietnamului de Sud), din Coreea de Nord , precum și toate celelalte regimuri comuniste din Europa Centrală și de Est, cel pu țin până la sfâr sfârșitul itul anilo anilorr 60. 60. 2.2. REGIMURILE DEMOCRATICE Defi De fini niția dem democ ocra rației iei . La baza oricărei analize a regimurilor democratice trebuie să fie așezată ezată o defini definiție opera operațională ională a democr democraa ției. iei. Defini Defini ția dată dată de economi economistu stull austriac austriac Jose Joseph ph Alois Alois Schumpete Schumpeter, r, chiar dacă dacă nu este acceptată acceptată de to ți cercetătorii cercetătorii și este încă obiectu obiectull unor serioase serioase dezbateri, este valabilă, întrucât permite permite identificarea precisă precisă a regimurilor democratice democratice și a celor care nu sunt democratice, democratice, dar și evaluarea modului modului în care, într-un regim democratic, democratic, se amplifică sau se diminuează spiritul democratic. Conform opiniei lui Schumpeter ( Capitalism, Socialism and Democracy, New York, Harpe metoda da demo democr crat atic ică ă este este acea acea ordi ordine ne rper & Row, 1942), „ meto institu instituțională ională prin care se ajunge la decizii politice, politice, ordine ordine în care unele persoane persoane ob ț in dreptul de a decide, decide, în urma unei înfruntări înfruntări concuren concurențiale pentru ob ob ț inerea votului votului popular popular ”. Condi Condițiile iile politi politice ce ale creăr creării ii și func func ționări ionăriii democ democra ra țiilor iilor/r /regi egimur muril ilor or democ democrat ratice ice . Plec Plecân ândd de la defi defini niția lui lui Schu Schump mpet eter er,, pot pot fi prec preciz izat atee cond condii țiile iile poli politi tice ce ale ale func funcționă ionări riii demo democr craațiilo iilor. r. List Listaa cea cea mai mai cupr cuprin inză zăto toar aree cu cond condii țiile iile nece necesa sare re pent pentru ru crea creare reaa un unui ui regi regim m democratic a fost formulată de Robert A. Dahl ( Polyarchy. Participation and Opposition , 1971 1971)) și este întoc întocmită mită pe baza garan garanțiilor ce trebuie trebuie acordate acordate cetă cetățenilor, enilor, a șa încât încât preferin preferin țele lor să să conteze conteze cu adev adevăr ărat at în acțiuni iunile le gu guve vern rnan anților ilor ale ale și, du după pă mode modelu lull suge sugera ratt de către către Schum Schumpe pete ter. r. În consecin consecință, Dahl Dahl aprecia apreciază ză că că se cer următo următoarele arele garan garan ții institu institu ționale ionale pentru pentru ca ca cetă cetă țenii săsă- și vadă vadă propriile preferințe cântărite în mod egal egal în actul de guvernare: guvernare: libertatea de a înfiin înființa organiz organiza ații și de de a adera la ele; 1. libertatea 2. libertatea de expresie (exprimare); 3. dreptul la vot . Corpul electora electorall trebuie să cuprindă cuprindă toți cetă țenii, enii, fără nicio discriminare discriminare,, cu excep excepția vârstei. vârstei. Lunga și încrâncena încrâncenata ta bătălie bătălie de-a lungul lungul a două secole secole în cadrul sistemelo sistemelor r
politice din Europa occidentală pentru afirmarea votului universal s-a încheiat clar în avantajul tuturor sistemelor politice care care se înscriu progresiv progresiv pe drumul democra democra ției. S-a stabilit că, pentru a atribui calificativul de democratic unui regim, este important ca participarea electorală să fie permisă tuturor cetățenilor, dar este la fel de important ca cetă țenii să- și poată exercita liber activ activită itățile conside considerat ratee fundam fundament entale ale pentru pentru organi organiza zarea rea votului votului (peti (peti ții, critici, critici, demonst demonstra rații) și drepturile considerate indispensabile indispensabile pentru viața democratică (adunări, exprimare, exprimare, presă); eligibilitatea a în funcț ii politice politice; 4. eligibilitate conducătorilor politice de a concura pentru susț inere/voturi ; 5. dreptul conducătorilor 6. surse alternative de informare (absen (absența/îndepăr a/îndepărtarea tarea monopol monopolului ului informa informației/eu); iei/eu); dependen ența institu instituțiilor iilor care realizea realizează ză politici politici guvern guvernam ament entale ale de voturi voturi și de alte alte 7. depend modali modalită tăți de exprimar exprimaree a preferin preferinț elor elor . Alte Alte cond condiiții. Condițiile politice politice sunt conside considerate rate decisive decisive și de Dankwart Dankwart Rustow Rustow pentru realizarea și menținerea regimurilor democratice. Dar nu trebuie desconsiderate desconsiderate și alte condiții: condiț iile socio-eco socio-economic nomicee. Dar oricât de puternică ar fi asocierea între piață, capitalism 1. condi capitalism și democ democra rație, nu este este osibil osibil să se deducă deducă de aici că ar exista exista vreun vreun raport raport de tip cauză-e cauză-efec fect. t. 5
Dimpotrivă Dimpotrivă,, unii dintre cei mai importan importanți cercetători, cercetători, în special special Robert Robert Dahl, își pune întrebări întrebări în legătură cu incovenientele pe care le-ar prezenta capitalismul pentru regimurile democratice, mai ales ales în ceea ceea ce priv privee ște deze dezech chil ilib ibru rull de pu pute tere re în favo favoar area ea „cap „capit ital alii știlo tilor” r”.. Da Darr este este la fel fel de justificat să se scoată în î n eviden ță faptul că sistemele economice ale socialismului real au implicat o și mai mare concentra concentrare re a puterii puterii economice economice în mâinile mâinile celor care de țineau ineau puterea politică, politică, având drept consecință imposibilitatea imposibilitatea de a institui institui și de a face face să func ționeze un regim regim democratic; democratic; 2. sistemul internaț ional . Oric Oricee inve invest stig igar aree a moda modali lită tăților ilor de real realiz izar aree a regi regimu muril rilor or democr democrati atice ce trebui trebuiee să cuprindă cuprindă și o evalua evaluare re a rolulu roluluii pe care care l-a jucat, jucat, eventu eventual, al, sistemul sistemul intern internaațional. ional. Acesta Acesta nu poa poate, te, de un unul ul singur singur,, nici nici să înteme întemeiez ieze, e, nici nici să distru distrugă gă regimu regimuril rilee politice, cu excep excepția situațiilor de război și de invazie. În general general,, sistem sistemul ul interna internațional ional ac ționeaz ioneazăă ca un factor factor care facilit faciliteaz eazăă sau „slăbe „slăbe ște” tendin tendințele democ democrat ratice ice existe existente nte.. Poate Poate con consti stitui tui un pun punct ct de susținere inere atunc atuncii când când con contex textul tul democratic s-a fixat solid sau poate fi un element puternic perturbator, atunci când trece printr-o fază fază de turb turbul ulen ență care care dimi diminu nuea ează ză capa capaci cita tate teaa dife diferi ri ților ilor prot protag agon onii ști po poli liti ticc de a se op opun unee tend tendin ințelor elor anti anti-d -dem emoc ocra ratic ticee în curs curs de desf desfăășurar urare. e. Impa Impact ctul ul sist sistem emul ului ui inte intern rnaa ționa ionall asup asupra ra proceselor de democratizare și de destrămare a democrațiilor este dificil de apreciat cu precizie. Totuși, judecând judecând după modali modalită tățile de expansiune expansiune a valorilor valorilor de democratiz democratizare are pare a fi existat existat o contaminare fecundă, pozitivă pozitivă între țările vecine. vecine. îndeplinite condi condițiile politice politice Fazele/etapele Fazele/etapele construcției regimurilor regimurilor democratice democratice . Odată îndeplinite ale funcționării ionării regimurilor regimurilor democra democratice, tice, problema problema analiti analitică că principală principală este este cea a modalită modalităților și stadii stadiilor lor prin care se ajunge ajunge la const construc rucția regimu regimuril rilor or democr democrati atice, ce, mai ales ales în ceea ce prive prive ște trecerea de la regimurile nedemocratice la regimurile democratice. Transitio tion n to Democra Democracy: cy: Toward Toward a Referindu-se la aceste cazuri, Dankwart Rustow ( Transi Dynamic Model , studiu, 1970) a prezentat o serie de condi ții politice și de etape etape care conduc în mod concret la apari apariția regimurilor democratice: - în concepția lui Dankwart Dankwart Rustow, Rustow, până ce o anume tentati tentativă vă de înfiin țare a unui regim indispensabil il ca participan participanț ii să fie în totalitate totalitate de acord în democrati democraticc să se pună în mișcare, care, este indispensab ceea ce prive priveș te aparten apartenen enț a la o comunita comunitate te politi politică că. Această Această condiție preliminară preliminară a fost adesea adesea subevalu subevaluată. ată. Pentru a-i acorda atenția ce i se cuvine, cuvine, este sufucuent sufucuent să ne gând gândim im la cât de dificilă (și, probabil, probabil, imposibilă) imposibilă) ajunge să fie instaurarea instaurarea unui regim democratic democratic dacă o minoritate minoritate unită importantă importantă și concentra concentrată tă se îndoie îndoiește mereu mereu de apartene apartenenn ța sa la acea acea comunita comunitate te specifică specifică ce ce se dorește democra democratică tică (după (după dezinte dezintegrare grareaa U.R.S.S. U.R.S.S. și a Iugoslavie Iugoslaviei,i, ne stau stau la dispozi dispozi ție multe multe alte cazuri în care formarea unor regimuri democratice este mult mai dificilă dacă nu s-a ezolvat întâi, într-o manieră manieră convingătoare convingătoare și consensuală, consensuală, apartenența la o anumită anumită comunitate comunitate politică; politică; - pregătirea. Odată stabilit cine face parte de bună voie din el, sistemul politic trece prin nesfâr ârșită ită lupt luptă ă într întree prima fază, numită pregătitoare, a formăr formării ii unu unuii regim regim democ democrat ratic, ic, o nesf grupurile de elite, care se finalizează fără victoria decisivă a unui grup asupra altora , ci cu un compromis; - compromisul . Elitele nu urmăresc distrugerea reciprocă, ci acceptă să conviețuiască și să intre intre în compet competiiț ie pentru pentru puterea puterea politi politică că. Compromisul la care s-a ajuns constă în decizia con conștien tientă tă nu numai numai de a recun recunoa oaște, te, în egală egală măsur măsură, ă, difer diferen en ț ele ele (specificitatea/eu) faț ă de alte grupuri de elite, ci și de a crea structuri și proceduri care c are să protejeze aceste diferenț e, să le pună în valo valoar aree și să le orien oriente teze ze în direc direcția comp compet etiiției demo democra crati tice ce prin prin accep accepta tare rea a existe existen nț ei ș i legi legiti timi mită tății opozi opoziț iei. Bineînțeles că acest acest compromis democratic democratic nu pune capăt capăt conflictului politic; obișnuir nuirea ea. În această - obi această fază, este important important ca artizanii artizanii compromisulu compromisuluii democrat democratic ic să îi conv convin ingă gă pe poli politi tici cien enii ii de profe profesi sie, e, pe acti activi viști și pe cetă cetățeni eni de impo import rtan anța și de efic eficie ienn ța
principiilor de conciliere (împăcare). Se produce, astfel, răspândirea compromisului în rândul politicienilor și al diferitelor grupuri de referință - aceste situa ții sunt deosebit de complicate (au existat existat destule destule cazuri cazuri în care fragile fragilele le compromisu compromisuri ri au intrat intrat în criză/Europ criză/Europa, a, anii 20 și 30 și America Latină/anii '60. Următoarele tentative de realizare a regimurilor democratice în acele țări/respectiv în anii '70-80/au dus la rezultate foarte diferite, dar întru totul pozitive. Probabil că 6
succesul succesul s-a datorat, datorat, în mare mare parte, parte, experi experien en ței elitel elitelor or și oamen oamenilor ilor politici politici implica implicați. Ace Aceștia și-au însușit lecția necesi necesită tății indispen indispensabi sabile le a compr compromisu omisurilor rilor democra democratice) tice).. Caracteristicile Caracteristicile/trăsături /trăsăturile le regimurilor regimurilor democratice democratice . In teor teoria ia și prac practi tica ca poli politi tică că,, regimurile democratice se individualizează printr-o serie de note distincte: organele de conducere conducere ale puterii puterii de stat, stat, politice,în politice,în general, general, se constitui constituiee și acț ionează ionează a) organele prin consultarea cetăț enilor . Ele Ele sunt sunt emana emanația voin voinței acest acestora ora și rezulta rezultatul tul alege alegerilor; rilor; existen ența și apic apicar area ea în prac practi tică că a prin princi cipi piul ului ui separ separăr ării ii pute puteril rilor or în stat stat , acesta b) exist acesta constituind o garan garanție a vietii democratice democratice și, in mod deosebit, deosebit, a democratismului politic; unui larg larg sistem de dreptur drepturii și libertă libertăți cetătene cetătenești, a căror aplicare aplicare în în practic practică ă c) existența unui este garantată de organele puterii de stat , constituie o caracteristică majoră a acestor regimuri; d) pluripartidismul politic și pluralismul ideologic constituie o altă componentă majoră a acestor acestor regimuri regimuri,, fapt ce asigur asigurăă funcționalitate ionalitateaa opozi opozi ției politice politice,, a diversită diversității de op țiuni, opinii, opinii, de ideologii în societate; e) respectarea și garantarea autonomiei și dinamismului subiecț ilor sociali (cu interesele lor specifice specifice și cu patrimonii patrimoniile le axiologice axiologice specifice specifice acestora), acestora), deoarece deoarece consideră consideră că pe acestea se întemeiază satisfacerea interesului general. Formele regimurilor regimurilor democratice democratice . În cadrul cadrul fiecărei fiecărei societă societăți, în funcție de raportul raportul ce se se stabile stabilește între principale principalele le componente componente ale puterii puterii de stat, exprimate exprimate prin institu instituțiile sale politice politice (guver (guvern, n, parlam parlament ent), ), dar și ca urmare urmare a un unor or tradi tradiții politi politice ce,, regimu regimuril rilee politi politice ce democr democrati atice ce îmbracă, în func funcționalitatea lor practică, practică, următoarele forme: regimuri politice politice parlamentar parlamentaree. Regim a) regimuri Regimul ul parlam parlament entar ar este este un regim regim republ republica icann sau sau monarhic monarhic în care parlame parlamentul ntul deține un rol prepond preponderen erent.t. Șeful statului statului,, dacă este rege, rege, are un rol nese nesemn mnif ific icat ativ iv în via viața po poli liti tică că.. În cazu cazull un unei ei repu republ blic ici, i, pre pre ședin edinte tele le este este ales ales de parl parlam amen ent. t. Președinte edintele le are, are, în aceste aceste condi condi ții, prerog prerogati ative ve mult mult reduse reduse,, fiind fiind dep depen enden dentt de parla parlamen ment, t, care care tinde să devină omnipotent. Asemenea regimuri se întâlnesc în Marea Britanie, Germania, Italia etc.. regimuri politice politice prezidential prezidentialee. Regimu b) regimuri Regimull prezid preziden ențial este este regimu regimull republ republica icann în care care președintele republicii este și șef al guvernului. Parlamentul Parlamentul și președintele își au originea în aceeași sursă sursă - voin voința poporulu poporului. i. Dacă unul unul din organe organele le supreme supreme ale țării ării se îndrea îndreaptă ptă într-o într-o direc ție nedorită, nedo rită, celălalt celălalt îl va putea corecta. corecta. Există variante variante de regimuri regimuri prezidențiale în care, care, pe lângă lângă președinte, există și un prim-ministru, rolul acestuia din urmă fiind însă secundar. Exemple de asemenea regimuri regimuri politice sunt cele din din S.U.A., Franța, Indonezia, Filipine Filipine etc.; c) regimurile politice semiprezidentiale. Regimul Regimul semiprezi semipreziden dențial este o variantă de regim republican, care îmbină îmbină trăsături trăsături ale regimului preziden preziden țial și ale regimului parlamentar parlamentar . Regimul semiprez semipreziden idențial presupun presupune: e: a) un pre președinte edinte de republic republicăă ales prin prin sufragiu sufragiu univers universal al și cu anumite anumite puteri proprii; b) un prim-ministru și un guvern responsabil în fața parlamentului. Raporturile dintre președinte, parlament și șeful guvernului pot fi diferite, în funcție de evoluția politică, regulile const constitu ituționale ionale și voin voința electo electorat ratulu ului. i. Aseme Asemenea nea regim regimuri uri au apă apărut rut și func func ționeaz ioneazăă mai ales ales în societățile foste comuniste comuniste din Europa Europa centrală centrală și rasariteană, rasariteană, unde perioada perioada de tranzitie a impus, impus, ca o necesitate, necesitate, men menținerea unui unui executiv executiv puternic, puternic, dar și a unui legislativ legislativ autoritar. autoritar. 3. RECOMANDĂRI BIBLIOGRAFICE politică. Probleme, concepte, concepte, teorii teorii, Editur FISICHELLA, Domenico, Științ a politică. Edituraa Poliro Polirom, m, Iași,
2007. politică, Institutul PASQUINO, Gianfranco, Curs de științ ă politică Institutul Europe European, an, Iași, 2002. 2002. TĂMA ĂMAȘ, Serg Sergiu iu,, Dicționar politic. Instituțiile democrației și cultura civică, Edi Ediția a II-a II-a revizuită revizuită și adăugită, adăugită, CASA DE EDITURĂ EDITURĂ ȘI PRESĂ PRESĂ „ȘANSA” S.R.L., S.R.L., Bucure București, 1996 1996.. VÂLSAN, Călin, prof. univ. dr. (coord.), Politologie, Editura Editura Didactică Didactică și Pedagogică, Pedagogică, R.A., Bucure București, 19 1992. 92.
7