Introducere Planurile de procurare a resurselor umane.
Reprez Reprezint intăă pregăt pregătire ireaa planur planurilo ilorr de acţiu acţiune ne pentru pentru găsir găsirea ea persoa persoane nelor lor necesa necesare re în interiorul organizaţiei şi/sau pentru programe de instruire care să-i ajute pe oameni să înveţe deprinderi noi .Dacă necesarul nu poate fi satisfăcut din interiorul organizaţiei (cazul în care dorim să ne diversificăm obiectul de activitate, spre exemplu), pregătirea unor planuri de atragere a unor candidaţi de înaltă calitate, care să aleagă organizaţia ca „angajator ideal”. De exemplu, se pot pregăti mape de prezentare a organizaţiei, filialelor şi sucursalelor, obiectului de activitate, cifrei de afaceri, oportunităţilor de carieră şi dezvoltare, a beneficiilor oferite, se pot constitui site – uri de prezentare, etc.. 1.1Primul pas al acestui plan îl constituie previzionarea cererii de resurse umane . Aceasta se referă la estimarea numărului de oameni necesar în viitor şi a bagajului de aptitudini şi competenţe de care vor avea nevoie. Baza ideală o constituie un buget anual şi un plan de afaceri exprimat în volume de activitate pentru fiecare funcţiune sau departament. Sunt necesare detalii ale tuturor planurilor sau proiectelor care vor avea ca rezultat un necesar suplimentar de angajaţi sau aptitudini profesionale noi – de exemplu : înfiinţarea unei filial filialee sau sucurs sucursale ale,, creare creareaa unui unui nou depar departam tament ent,, derul derulare areaa unor unor proiec proiecte te de mare mare anvergură, realizarea unor produse sau servicii noi. De asemenea, trebuie analizate şi planurile care ar avea ca rezultat un demers de restrângere, de exemplu, din raţiuni de scădere a costurilor sau a introducerii unui proces tehnologic nou, care ar conduce la creşterea productivităţii. 1.2 Al doilea pas al planului îl constituie previzionarea ofertei de forţă de muncă Această prognoză trebuie să se bazeze pe analiza resurselor umane existente, din punctul de vede vedere re al numă număru rulu luii de anga angaja jaţi ţi per per ocup ocupaţ aţie ie,, al apti aptitu tudi dini nilo lorr prof profes esio iona nale le şi al potenţialului. - Se iau în calcul pierderile previzionate în volumul resurselor existente- reducerea pe cale naturală a forţei de muncă ( pensionări şi fluctuaţia în muncă). - Schimbările prognozate prognozate în structura resurselor resurselor existente, datorită promovărilor. promovărilor. - Efectele schimbării schimbării condiţiilor de muncă muncă şi absenteismului absenteismului - Sursele de ofertă ofertă de muncă muncă din interiorul interiorul organitaţiei - Sursele de ofertă de forţă de muncă din exteriorul organizaţiei. organizaţiei. Prognozel Prognozelee cererii cererii şi ofertei ofertei de resurse umane vor fi analizate analizate pentru a se determina determina dacă există un surplus sau deficit. Rezultatul analizei furnizează baza de plecare pentru 1
pla planu nuri rile le de recr recrut utar are, e, cele cele de păst păstra rare re şişi- dacă dacă nu se poat poatee altf altfel el,, pent pentru ru cele cele de disponibilizare. Calculând astfel pentru toate categoriile de personal, vom obţine numărul de angajaţi din fiecare calificare pe baza căruia întocmim: 1.3. Planul de procurare a resurselor umane. După ce am analizat cererea şi oferta de forţă de muncă pe o anumită perioadă e necesar a lua în considerare căi de obţinere a personalului necesar din interiorul organizaţiei, de recrutare a unor persoane din exterior, de atragere a unor candidaţi de bună calitate. Procurarea Procurarea internă a resurselor resurselor umane
Constă în analiza disponibilitatii unor persoane potrivite din interiorul organizaţiei, pe baza evaluărilor de potenţial şi a consultării bazei de date cu calificările şi aptitudinile lor. În continuare, se decid decid măsurile necesare pentru pentru a promova, a redistribui redistribui şi după caz, a asigua un plus de experienţă şi instruire a personalului eligibil. Planul de recrutare trebuie să cuprindă:
-
numă număru rull şi categ categor oriil iilee de angaj angajaţ aţii neces necesar arii pentr pentruu a comp comple leta ta toat toatee defic deficite itele le de
personal, precum şi momentul în care e nevoie de ei; -
surse sursele le prob probab abile ile de de candi candidaţ daţii – lice licee, e, post postlic licea eale, le, univ univers ersită ităţi ţi şi alte alte instit instituţi uţiii de
învăţământ, internet, publicitate, etc. -
Planur Planurii pentr pentruu explo exploata atarea rea unor unor surs sursee alter alternat native ive,, de exempl exemplu, u, anga angajaţ jaţii cu normă normă
de timp parţială. -
Modu Modull în care care va fi apl aplic icat at pro progr gram amul ul de de rec recru ruta tare re..
1.Planul de atragere a unor candidaţi de bună calitate.
Să nu uităm faptul că forţa de muncă este o marfă pe care salariatul o “vinde” angajatorului în schimbul unui preţ numit salariu. Dar, salariul nu este unicul element motivator şi, în condiţiile în care mai multe firme oferă acelaşi preţ pentru a cumpăra forţă de muncă, există o sumă de elemente de diferenţiere pe care candidatul le ia în calcul atunci când alege să lucreze pentru o organizaţie în locul alteia. Ne gândim că în condiţiile în care există atâta ofertă pe piaţa forţei de muncă, unui angajator îi este foarte uşor să atragă oamenii pe care îi doreşte. În realitate, lucrurile nu stau chiar aşa. Candidaţii care acceptă orice loc de muncă, indiferent de salarizare, de climatul fizic şi psihologic al muncii, de imaginea companiei – sunt puţini şi trebuie priviţi cu rezervă. Un anga angaja jato torr seri serios os dore doreşt ştee oame oameni ni care care au demo demons nstr trat at că pot pot atin atinge ge unel unelee performanţe şi în acest sens problema de resurse umane devine una de marketing, de formare a unui capital de imagine care să atragă cei mai buni candidaţi de pe piaţa muncii. 2
Ce poate face angajatorul ? 1
să ofere pachete de remunerare mai bune.
2
să ofere mai multe posibilităţi de formare şi dezvoltare profesională
3
contracte de muncă ale căror clauze abordează problema menţinerii echilibrului între
viaţa profesională şi cea personală prin adaptarea modului de organizare şi a programului de lucru, prin politica de acordare a învoirilor, precum şi prin asigurarea unor facilităţi de suprav supraveg egher heree a copii copiilor lor , pentru pentru a veni veni în înt întâmp âmpina inarea rea angaja angajaţil ţilor or cu respon responsab sabilit ilităţi ăţi familiale 4
dotări materiale mai bune şi posibilităţi de mai mare anvergură pentru „profesioniştii
intele int electu ctului” lui”,, cum ar fi cerce cercetăt tătorii orii ştiinţ ştiinţifi ifici, ci, ingine inginerii rii proiec proiectan tanţi ţi sau specia specialiş liştii tii în tehnologia informaţiei. 2. Planurile de flexibilizare a resurselor umane
Obiectivele acestor planuri sunt sunt : - scăderea costurilor cu forţa de muncă - îmbunătăţirea utilizării aptitudinilor şi capacităţilor angajaţilor - asigurarea unui grad superior de flexibilitate operaţională - aplicare aplicareaa eficientă eficientă a măsurilor măsurilor de restrânger restrângeree a personal personalului ului într-un mod care să evite nevoia unei disponibilizări forţate - creşterea productivităţii Aceste Aceste planur planurii pot avea la bază bază o viziun viziunee radica radicall modif modifica icată tă faţă faţă de modele modelele le tradiţionale de angajare, de exemplu creşterea numărului de angajaţi cu normă de timp parţială, sistemul de împărţire a postului, angajarea unui număr mai mare de lucrători temporari (în legislaţia muncii din România România contractul de muncă pe perioadă perioadă nedeterminată este regula, iar cel pe o perioadă determinată este excepţia şi se poate încheia doar în condiţiile expres prevăzute de lege), sau externalizarea unor servicii de muncă. 3.Planurile 3.Planurile de păstrare a angajaţilor
În cadrul acestui demers se întâlnesc diagnosticul organizaţional cu măsurile de soluţionare a problemelor de resurse umane apărute în companie, pentru că a –ţi păstra angajaţii presupune a –ţi da seama de motivele plecării lor şi a interveni acolo unde se poate pentru ca salariaţii să fie satisfăcuţi. Astfel, în ceea ce priveşte analiza motivelor plecării, putem avea unul din următoarele cazuri ( lista nefiind exhaustivă): - sistemele de remunerare sunt necompetitive , inechitabile sau flagrant subiectivecaz în care se impune revizuirea nivelurilor de remunerare prin inroducerea sistemelor de 3
evaluare a posturilor şi performanţelor angajaţilor, sau verificarea sistemelor de reminerare contingentă pentru a avea siguranţa că funcţionează fără subiectivism. - Proiecta Proiectarea rea posturil posturilor or poate fi defectuoa defectuoasă să , ceea ce face ca munca să fie percepută ca lipsită de satisfacţii. De aceea se impune reproiectarea în ideea de a se maximiza varietatea aptitudinilor, importanţa sarcinilor, controlul asupra muncii desfăşurate şi a feed – back – ului, şi pentru a avea siguranţa că există posibilităţi de învăţare şi dezvoltare. Posturile pot să fie, până la o limită, personalizate, adică adaptate să satisfacă nevoile oamenilor care le ocupă. - Se poate poate ca unul unul din moti motive ve să fie slabul slabul ataşament, ataşament, blazarea blazarea sau lipsa lipsa de implicare . În acest sens este importantă stimularea angajamentului asumat faţă de munca
depusă nu doar prin modul de proiectare a posturilor ci şi prin organizarea muncii în jurul unor proiecte cu care oamenii se pot identifica mai uşor decât cu compania ca întreg. - Există posibilitatea ca una dintre probleme să fie climatul psihosocial psihosocial , de aceea este de dorit încurajarea creării unor legături sociale în interiorul companiei. Diversele training-uri şi team – buildingul urmăresc crestera loialitatii faţă de companie, fidelitatea faţă de colegi. Decizii greşite greşite în domeniul domeniul selecţie selecţieii sau promovări promovăriii , decizii care generează - Decizii
frustrare în rândul angajaţilor.Este nevoie, de aceea, de proceduri care să asigure concordanţa dintre capacităţile indivizilor şi cerinţele muncii pe care o au de efectuat. - Reducere Reducereaa numărului numărului de angajaţi angajaţi care pleacă pleacă pentru pentru că nu se pot adapta noilor posturi prin asigurarea formării şi susţinerii adecvate la intrarea în organizaţie.
- Luarea unor măsuri de îmbunătăţire a raportului raportului de echilibru între viaţa profesională profesională şi cea personală, prin elaborarea unor politici care să ecunoască cerinţele extraprofesionale ale angajaţilor Alegerea, informarea şi instruirea managerilor şi conducătorilor de echipă astfel încât să fie conştienţi de contribuţia pozitivă pe care pot s-o aducă la îmbunătăţirea gradului de păstrare a angajaţilor, prin modul în î n care-şi conduc echipele. Ce trebuie să facă, la modul concret, departamentele departamentele de resurse umane ?
- Să aibă cunoşt cunoştinţ inţăă de planurile strategice ale întreprinderii şi să poată emite recomandări cu privire la implicaţiile de resurse umane ale acestor planuri, de exemplu: ce va presupune din punctul de vedere al resurselor umen faptul că organizaţia doreşte să-şi extindă obie obiect ctul ul de acti activi vita tate te,, sau sau să intro introdu ducă că o nouă nouă tehn tehnol olog ogie ie,, sau sau – păst păstrâ rând nd acel acelea eaşi şi caracteristici ale obiectului şi tehnologiei, să deschidă o nouă filială ?
4
- Să semn semnal alez ezee din din ti timp mp cond conduc ucer erii ii atuu atuuril rilee şi deficie deficienţel nţelee resursel resurselor or umane, umane, precum şi oportunităţile şi ameninţările pe această linie , lucru de cae strategia economică
va rebui să ţină seamă. - Să fie capabile capabile să planifice pe bază de scenarii scenarii – generând generând ipoteze ipoteze cu privire privire la problemele care pot apărea şi la modalităţile de soluţionare a lor. cererii şi ofertei de forţă de muncă . Să fie - Să poată face, în orice moment, analiza cererii
la curent cu toţi indicii privind mişcările personalului şi cu situaţia de pe piaţa muncii. - Să poată face analiza cauzelor pentru care există fluctuaţie în muncă şi costurile acesteia. - Să propună diverse planuri de îmbunătăţire a calităţii vieţii profesionale.
Exerci Exerciții de eval evaluar uare: e: Ce însemnă însemnă planif planifica icare rea a resur resursel selor or umane umane și în ce rela ții se află află acest acestea ea cu obiectivele organizaţiei ? Ce este un plan de flexibilizare? Care este este rolul rolul special specialistul istului ui
de resurse resurse umane umane în elabo elaborar rarea ea planuril planurilor or de
păstrare păstrare a angaja angajaților? ilor? Ce înseamnă planificarea resurselor umane? Redactaţi un material prin care să convingeţi un manager de top de necesitatea existenţei unei strategii coerente de resurse umane în ceea ce priveşte planificarea care, până până în mome moment ntul ul de faţă faţă,, nu s-a s-a real realiz izat at,, comp compan ania ia adap adaptâ tând nduu-se se din din mers mers schimbărilor. Bibliografie selectivă Armstrong ong,, Micha Michael el –„ Managem Editura a Codecs, 1. Armstr Managementu entull resursel resurselor or umane umane”, Editur Codecs, Bucureşti, 2003.
2. Cole, G.A. – “ Managementul personalului” – Editura Codecs, Codecs , Bucureşti, 1997. 3. Edwin, B.F. – “ Personnel Management”– McGraw – Hill , Hill , 1994
5
TEMA I
Procesul de recrutarea şi selecţie a personalului Concepte Concepte cheie: cheie: recrutare recrutare,, selecţi selecţie, e, interviu interviu de selecţie selecţie,, intervi interviu u biografi biografic, c, interviu interviu orientat situaţional,interviu planificat prin referire la fişa postului, interviu orientat situaţional, test de selecţie. selecţie.
Din punctul de vedere al celui care lucrează în resurse umane, aceasta este cea mai importantă problemă, deoarece în conformitate cu noile norme în domeniu, doar el este îndrituit să realizeze aceste demersuri. Realitatea, la momentul de faţă însă, este aceea că selecţia şi recrutarea personalului fie nu se realizează, fie acest demers este făcut de către nespecialişti, empiric, în baza bunului simţ sau aplicând acele instrumente ( teste sau sau chestionare de personalitate personalitate ) al căror conţinut la este întrucâtva cunoscut. În majoritate majoritateaa lucrărilor lucrărilor de specialita specialitate, te, sintagma sintagma uzitată uzitată este selecţia şi recrutarea personalului, inversându-se etapele procesului care demarează prin recrutare şi se încheie
cu selecţia. Definim recr recrutare utarea a ca acti activita vitatea tea M.R. M.R.U. U. care identifică identifică sur sursele sele de candi candidaţi daţi calificaţi pentru ocuparea unui post şi îi determină să candideze pentru ocuparea unor posturi noi sau vacante în cadrul organizaţiei.
Există astfel 2 etape ale recrutării şi un demers final, ce coincide cu selecţia: 1. Definirea cerinţelor – pe baza planului de recrutare şi a fişei postului
( specificaţiile postului ). 2. Atragere Atragerea a candidaţi candidaţilor lor – trecerea în revistă şi evaluarea surselor potenţiale de
candidaţi din interiorul şi exteriorul companiei, alegerea modului în care se va face public anunţul de angajare, redactarea acestuia, etc. trierea c.v.-urilo c.v.-urilor, r, intervieva intervievarea, rea, testarea, testarea, evaluare evaluareaa 3. Select Selectare area a candid candidaţi aţilor lor – trierea abilităţilor, etc. 1. Defi Defini nire rea a ceri cerinţ nţel elor or
Din planul de resurse umane trebuie să derive planul de recrutare, în care trebuie specificat numărul şi categoriile de personal necesare. Cerinţele de studii, experienţă şi profil de personalitate rezultă din fişa postului, aceasta fiind baza redactării anunţului de angajare, ca şi a formulării f ormulării criteriilor pe baza cărora trebuie evaluaţi candidaţii.
6
În reda redact ctar area ea anun anunţu ţulu luii nu trece trecem m toat toatee info inform rmaţ aţiil iilee din din fişa fişa post postul ului ui ci doar doar elementel elementelee relevante relevante – obiectivu obiectivull postului, postului, principale principalele le sarcini, sarcini, diverse diverse particula particularităţi rităţi şi profilul candidatului. De asemenea, se pot trece : -
cerin cerinţe ţe specif specifice ice – ce se aşteapt aşteaptăă de la deţinăto deţinătorul rul postul postului ui să realiz realizez ezee în domeniil domeniilee specificate ( de exemplu, să dezvolte pieţe noi )
-
condiţii condiţii specia speciale le – deplasăr deplasări,i, ore de lucru lucru în afara afara progra programului mului,, mobilitat mobilitate, e, etc. etc.
Cel mai mare pericol este exagerarea competenţelor şi calificărilor cerute. Optim este a se face diferenţa între cerinţele esenţiale şi cele oportune, dar nu obligatorii. 2. Atra Atrage gere rea a candi candida daţi ţilo lorr
Este, în primul rând, o chestiune de identificare, evaluare şi utilizare a celor mai adecvate surse de candidaţi. Dacă anticipăm dificultăţi în atragerea \ păstrarea candidaţilor e bine să pornim cu un studiu privind atuurile şi deficienţele organizaţiei ca angajator. Candidaţii îşi vând forţa de muncă, dar sunt cumpărători a ceea ce oferă organizaţia, deci analiz analizaa atuuri atuurilor lor şi defici deficien enţel ţelor or trebui trebuiee să se conce concentr ntreze eze pe chest chestiun iunii ca : reputa reputaţia ţia,, salarizar salarizarea ea şi avantaje avantajele le nesalaria nesalariale, le, condiţii condiţii de muncă, muncă, interesul interesul intrinsec al posturilor, posturilor, climatul organizaţional, posibilităţile de formare profesională, perspective de carieră, locul de desfăşurare a activităţii. Toate acestea trebuie comparate cu ceea ce oferă concurenţa pentru a putea face o listă cu elementele de atracţie. Studiul poate face apel la un sondaj de atitudine printre angajaţii deja existenţi, pentru a se obţine opiniile acestora. Obiectivele unui anunţ publicitar de angajare sunt următoarele : -
Să atragă atenţia – să concureze cu alţi angajatori în captarea interesului potenţialilor
candidaţi -
Să stârnească – să comunice în mod atrăgător şi interesant informaţii despre postul în
cauză, companie, termenii şi condiţiile angajării şi calificările cerute. -
Să îndemne la acţiune – trebuie să încurajeze să fie citit până la sfârşit, doar astfel
avem şansa să primim un număr suficient de cereri de la candidaţii de bună calitate. Atenţie, trebuie făcut în funcţie de segmentul de pe piaţa forţei de muncă la care doriţi
să ajungă oferta dvs., la ce posturi, pe ce tronsoane orare, în ce publicaţii apare anunţul. În definirea definirea target-ului, target-ului, a segmentu segmentului lui de populaţie populaţie căruia vă adresaţi adresaţi porniţi de la a analiza de unde este cel mai probabil să provină candidaţii potriviţi: companiile unde lucrează, instituţiile de învăţământ unde studiază, zonele din ţară unde pot fi găsiţi. 7
Se reflectează apoi la ce anume în privinţa postului sau organizaţiei are cele mai mari şanse să-i atragă pe candidaţii buni, pentru a putea exploata la maximum aceşti factori în anunţ. Se redactează anunţul, ce trebuie să înceapă cu un titlu incitant şi să conţină informaţii despre -
organi organiza zaţie ţie (tradi (tradiţie ţie,, obiec obiect,t, filial filialee etc.) etc.)
-
post
-
atri atribu bute tele le per perso soan anei ei căut căutat atee
-
amplasament
-
remu remune nera rare re şi avanta antajje
-
ce treb trebui uiee să să fac facăă un un can candi dida datt
Nu folosiţi anunţuri anonime!
Includeţi toate punctele punctele de atracţie atracţie ale companie companieii, cum ar fi ritm de creştere, diversificare, perspective de carieră etc. Caracteristicile esenţiale ale postului trebuie descrise concis, clar. Cerinţele în materie de calificare şi experienţă simplu şi concret, fără vaguităţi de tipul: ambiţie, capacitate de afirmare, colegialitate etc. Trierea candidaturilor la angajare.
a. Pe baza concordanţei dintre candidatură şi criteriile din fişa postului, se face împărţirea candidaţilor în: posibili, marginali, necorespunzători. b. Se face o listă cu candidaturile, candidaturile, menţionând în dreptul fiecăreia data la care a fost primită, numele candidatului, ce se întâmplă cu cererea – respinsă, în aşteptare, pentru lista scurtă etc. c Dintre candidaţii posibili se face lista scurtă pentru interviu (4 ( 4 – 8 candidaţi ) d. Se realiz realizeaz eazăă progra programar marea ea int interv erviur iurilo ilorr ( desigu desigur, r, consul consultân tândudu-II telefo telefonic nic pe candidaţi ), acordându-se fiecăruia minim 30 minute, cu pauză între candidaţi şi având grijă să nu se facă mai mult de 4 interviuri pe zi. e. Este elegant a se trimite scrisori standard pentru cei rămaşi în aşteptare şi pentru cei refuzaţi, oricum ei trebuie contactaţi telefonic pentru a li se comunica ce s-a întâmplat cu candidatura lor. Lipsa oricărui feed-back dă senzaţia lipsei de seriozitate şi profesionalism. 3. Selec Selectar tarea ea candi candidaţ daţil ilor or
Selecţia începe practic cu trierea C.V.- urilor . Ne referim la acei candidaţi trecuţi de această primă etapă şi chemaţi să susţină interviul ori evaluarea psihologică sau ambele. 3.1. Interviul de selecţie
Metoda Metoda anchet anchetei ei pe bază bază de int interv erviu iu este este bine bine cunos cunoscut cutăă de către către sociol sociologi ogi şi psihologi. De aceea, nu ne vom opri aici asupra descrierii metodei, care este în esenţă o 8
discuţie între două persoane, în scopul de a se obţine informaţii cu privire la fenomenul studiat, ci doar asupra tipurilor de interviu folosite în selecţie şi a specificului acestora.
Există o similitudine între interviul clinic şi interviul de selecţie. Doar în aceste cazuri, intervievatorul devine şi observator al gesturilor, mimicii, posturii, vestimentaţiei, ritmului şi fluxului vorbirii, în genere a tuturor indicilor care însoţesc şi completează limbajul verbal. Intervievatorul va trebui să cunoască şi să decripteze toţi aceşti indicatori, pentru a putea face o predicţie cât mai validă asupra viitorului comportament al persoanei la locul de muncă. Principalul Principalul avantaj al interviului constă tocmai în contactul nemijlocit cu persoana,
ceea ceea ce, pe lângă lângă bogăţi bogăţiaa de informaţ informaţii ii pe care limbajul limbajul nonverb nonverbal al le oferă, oferă, permi permite te şi punerea punerea unor întrebări de detaliu, detaliu, care să clarifice clarifice şi întregească întregească informaţia informaţia pe care o avem din C.V., oferind totdată candidaţilor posibilitatea de a-şi clarifica nedumeririle. Dezavantajele interviului sunt acelea că le pot lipsi validitatea şi fidelitatea – în
sensul cuantificării aceluiaşi lucru pentru candidaţi diferiţi, faptul că eficacitatea lor depinde de price priceper perea ea int interv erviev ievato atorul rului, ui, că sunt sunt extre extrem m de subie subiecti ctive, ve, condu conducâ când nd la impres impresii ii părtinitoare şi nu pot evalua competenţe. Aceste dezavantaja pot fi remediate prin structurarea lor, dar, din păcate, majoritatea intervievatorilor vorbesc mai mult decât ascultă şi mai ales nu ştiu ce informaţii vor să obţină de la candidat pentru a structura interviul !
De aceea, indiferent de tipul de interviu pe care îl veţi folosi este esenţială pregătirea acestuia. Este inadmisibil ca intervievatorul să nu cunoască postul pentru care face evaluarea, lipsit fiind astfel de orice fel de criterii de selecţie, după cum c .v. ul candidatului trebuie foarte bine studiat pentru a ne putea structura interviul, dar şi pentru a ne face o primă
impresie despre persoana cu care vom sta de vorbă. Tipuri de interviu 3.1.1.Interviul biografic - fie porneşte de la studii până la poziţia ocupată în prezent
( pentru persoanele care au mai puţină experienţă în domeniul pentru care se face evaluarea ), fie invers, concentrându-vă pe cea mai recentă experienţă şi nu atât pe trecut. Desigur, dacă din C.V. rezultă că o persoană a schimbat prea multe slujbe sau că a stagnat prea mult pe o poziţie de la care ar fi existat posibilităţi de avansare, se cere aprofundarea acestor situaţii. Ne Ne inte intere rese seaz azăă ca pers persoa oana na pe care care o inte interv rvie ievă văm m să deta detali liez ezee pe cât cât posi posibi bill experienţele de muncă avute, insistându-se pe atribuţiile îndeplinite la locurile de muncă, acestea fiind cele care ne dau o imagine mai clară la capitolul experienţă.
9
Ne interesează la fiecare trecere de la un loc de muncă la altul, cu sau fără schimbarea domeniului de activitate, care este motivaţia care l-a îndemnat pe candidat să facă respectiva schimbare. Încercaţi să obţineţi cât mai multe date despre aceste decizii şi veţi reuşi să creionaţi probabil un soi de profil motivaţional al candidatului. În măsura în care este dispus să vă spună, aflaţi modul în care a părăsit organizaţiile în care a lucrat, adică modul de încetare a contractului de muncă (prin acordul părţilor, demisie, disponibilizare, concediere etc.). Atenţie la faptul că, în conformitate cu actualul Cod al Muncii, nu aveţi dreptul să vă informaţi la fostul angajator decât cu privire la funcţiile îndeplinite şi la durata angajării şi numai cu încunoştiinţarea prealabilă a celui în cauză. 3.1.2.Interviul planificat prin referire la fişa postului
Fişa postului cuprinde descrierea descrierea postului şi specificaţiile postului. Acest tip de interviu este destinat a se obţine informaţii la fiecare dintre principalele capitole ale fişei postului, capitole care se constituie în criterii de judecare a valorii unui candidat. Desigur, profilul personal al candidatului nu poate fi surprins prin interviu, de aceea vom apela la evaluarea psihologică prin metoda testelor. Ceea ce ne interesează acum sunt: -
Cunoştinţ Cunoştinţele, ele, aptitu aptitudinile dinile şi specia specializar lizarea ea – ce ce anume anume se aşteaptă aşteaptă de la candidat candidat să să ştie
şi să fie capab capabil il să facă, facă, graţie graţie experi experien enţei ţei,, studii studiilor lor şi formăr formării ii profes profesion ionale ale de care care beneficiază. -
Califi Calificăr cările ile – califică calificări ri profes profesion ionale ale sau sau academi academice ce esenţi esenţiale ale – de exemp exemplu, lu, pentru pentru
psihologii care vor dori să lucreze în viitor în selecţia şi recrutarea de personal nu va mai fi suficient ca ei să prezinte diploma de licenţă, trebuind să facă dovada faptului că au absolvit un program masteral care le conferă dreptul de a practica în acest domeniu. 3.1.3.Interviul 3.1.3.Interviul orientat situaţional
Acesta mai poartă şi numele de interviu orientat spre incidente critice , concentrarea făcându-se pe o serie de situaţii în care comportamentul poate fi considerat deosebit de relevant ca indiciu al performanţei ulterioare. Întrebările orientate situaţionale cer candidaţilor să explica cum ar gestiona o situaţie imaginară, care seamănă cu cele pe care le-ar putea întâlni în activitatea lor pe post. De exemplu, exemplu, pentru un post de reporter i se cere să gestioneze situaţia în care are de luat un interviu unui lider politic, cunoscut ca fiind în relaţii foarte proaste cu presa, care amână mereu termenul interviului, aducându-l pe reporter în situaţia de a nu-şi putea onora termenul limită. Sau, unui candidat la un post în vânzări i se cere să arate cum ar reacţiona la impoliteţea unui client al său.
10
Desigur, fiind vorba despre situaţii ipotetice şi neputând să acopere decât un număr restrâns de domenii, nu se pot utiliza numai ele, ca unic mod de abordare a interviului 3.1.4.Interviul 3.1.4.Interviul orientat spre competenţe comportamentale
În cadrul unui interviu de acest fel, intervievatorul parcurge progresiv o serie de într întreb ebăr ări, i, fiec fiecar aree avân avândd la bază bază un anum anumit it crit criter eriu iu,, care care repr reprez ezin intă tă o comp compet eten enţă ţă comportamentală sub forma unei aptitudini, capacităţi sau însuşiri personale fundamentale, necesară pentru atingerea unui nivel acceptabil de performaţă pe post. Întrebările orientate comportamental le cer candidaţilor să descrie cum au gestionat anumite sitauţii concrete cu care s-au confruntat în trecut. Întrebările sunt structurate în jurul competenţelor esenţiale identificate pentru rolul în cauză. De exemplu, exemplu, dacă una dintre aceste competenţe se referă la comportamentul de membru al unei echipe, o posibilă întrebare ar fi: îmi puteţi relata cel puţin o ocazie în care iaţi convins pe colegii dvs. de echipă să facă un lucru pe care, la început nu doreau să-l facă ?
Sfaturi pentru viitorii recrutori : -
este important important,, să alocaţi alocaţi suficie suficient nt timp timp pentru pentru intervi interviuu şi să să nu programaţ programaţii prea multe
interviuri în aceeaşi zi. Chiar dacă luaţi notiţe, impresiile despre despre candidaţi se vor amesteca. -
Nu trebuie trebuie să folosiţi folosiţi un singur singur tip tip de interv interviu, iu, nu există există algoritm algoritmii în evaluare evaluare.. Ceea ce
este absolut necesar este să cunoaşteţi suficient de bine cerinţele postului pentru care faceţi evaluarea, acestea constituindu-se constituindu-se în criterii pentru evaluare. Condiţia sine qua non pentru un interviu interviu reuşit este să vă faceţi faceţi un plan a ceea ce doriţi să aflaţi şi ca atare, atare, a ordinii ordinii pe care doriţi s-o urmaţi. Nu uitaţi că dvs. conduceţi interviul. -
Este importantă importantă crearea crearea unei atmosfere atmosfere relaxate, relaxate, pentru pentru că că scopul scopul este acela acela de de a afla
cât mai multe informaţii şi oricui îi este greu să se deschidă într-un climat tensionat. -
Puteţi Put eţi să luaţi luaţi notiţ notiţee şi este bine bine să nu o faceţi faceţi pe furiş furiş.. Nu deconc deconcert ertaţi aţi candi candidaţ daţii ii cu
grimase ori mimici dezaprobatoare dezaprobatoare atunci când notaţi ceva ce nu-l avantajează. avantajează.
-
Aveţ Aveţii gri grijjă la la efe efecctele tele de halo pozitiv şi halo negativ.
-
Ieşi Ieşire reaa din din inte interv rviu iu se face face mulţ mulţum umin indu du-l -l cand candid idat atul ului ui pent pentru ru timp timpul ul acor acorda datt şi
spunându-l ce urmează să se întâmple în continuare. 3.2.Testele de selectie
Deoarece există, în cadrul acestui master, alte două discipline care se ocupă de evaluarea psihologică prin metoda testelor, vom aborda în continuare doar câteva aspecte generale privitoare la testele de selecţie.
11
Un test este o procedură standardizată de obţinre a unui eşantion de răspunsuri de la candidaţi, utilizată pentru a evalua una sau mai multe caracteristici psihologice ale candidaţilor, prin compararea lor cu cele ale unui eşantion reprezentativ de populaţie.
Caracteristicile unui test psihologic bun sunt : •
Sensibilitatea - poate să facă discriminări între subiecţi
•
Fidelitatea – măsoară întotdeauna acelaşi lucru
•
Validitatea – măsoară acea caracteristică pe care şi-a propus să o măsoare
•
Standardizarea – a fost aplicat aplicat pe un eşantion reprezentativ şi numeros al populaţiei. Principala problemă care s-a ridicat până acum în legătură cu folosirea testelor a fost
aceea că, în afara Laboratoarelor pentru testarea psihologică a şoferilor, unde s-a introdus o metodologie de testare unitară, majoritatea celor care lucrează în selecţia de personal nu folosesc aceleaşi teste, ba chiar, în multe cazuri se folosesc acele teste pe care psihologul le are în portofoliul său, fără a se gândi în ce măsură datele pe care le furnizează prelucrarea acelor teste au legătură cu caracteristicile psihologice cerute de o profesie sau alta. Atragem atenţia necesităţii de a se realiza anterior oricărui demers analiza postului şi psihoprofesiograma psihoprofesiograma pentru respectiva respectiva profesie, sub acest titlu pompos pompos fiind, de fapt, vorba despre despre carac caracter terist istici icile le psihol psihologi ogice ce necesa necesare re deţină deţinător torulu uluii postu postului lui şi de gradu gradull lor de dezvoltare. Principalele tipuri de teste folosite în evaluarea psihologică sunt: testele de inteligenţă, testele de personalitate şi testele de aptitudini. Testele de inteligenţă
Marea problemă a acestor teste este că trebuie să aibă la bază o teorie a ceea ce este inteligenţa. Dacă Guillford a descoperit celebrul factor G = inteligenţă generală, nu e mai puţin adevărat că inteligenţa nu este o categorie unitară, putând vorbi de diferite tipuri de inteligenţă, unele fiind mai dezirabile decât altele în cadrul diverselor profesii. Dacă ,de exemplu, am măsurat inteligenţa verbal – abstractă la un individ care candidează pentru un post de tehnician, faptul că el obţine un scor înalt nu ne spune nimic despre capacitatea sa de a ocupa postul în cauză. Este vorba, de fiecare dată, de adecvarea instrumentelor la caracteristicile pe care le considerăm esenţiale şi dorim să le măsurăm. Testele de personalitate
Acestea încearcă să evalueze personalitatea candidaţilor în ideea de a face predicţii despre comportamentul lor probabil în cadrul unui rol profesional.
12
Există multe teorii ale personalităţii, în consecinţă multe tipuri diferite de teste de personalitate, precum şi chestionare care măsoară interesele, valorile sau comportamentul profesional. Unul dintre cele mai uzitate moduri de clasificare a personalităţii este modelul celor cinci factori sau modelul Big Five, considerându-se că aceşti factori ( caracter extravert vs. intro introve vert, rt, stabi stabili litat tatee emoţi emoţiona onală lă,, caract caracter er agreab agreabil il,, conşt conştii iinc ncioz iozita itate te,, dorinţ dorinţa a de a experimenta )
sunt predictori valizi ai performanţei de muncă.
Testele de aptitudine
Sunt teste specifice unui post de muncă şi au menirea de a previziona potenţialul unui individ de a realiza sarcinile aferente postului respectiv. Domeniile la care se referă sunt variate, de la abilitatea de a lucra cu cifre, aptitudini artistice, aptitudini privind dexteritatea , aptitudini tehnice, etc.. Ele pot fi concepute ca probe practice de către specialistul în resurse umane în colaborare cu un specialist în domeniul pentru care se face selecţia sau şeful departamentului în care există postul. Exer Exerci ciții: ii: 1. De ce consider considerăm ăm necesar necesar ca, anterior anterior demersului demersului de selecţie selecţie,, să realiză realizăm m analiza postului? 2. Redactaţi un anunţ de angajare pentru un post de manager de resurse umane la oorganiza oorganizație cu specific specific servicii servicii hoteliere 3. Cum ați struct structur ura a un intervi interviu u de angajar angajaree pentru pentru un post post de profeso profesorr la o institu instituție partic particular ulară? ă? 4. Realizaţi o schiţă de interviu bazat pe incidente critice pentru un candidat la funcţia de reporter radio
13
TEMA II Evaluarea performanţelor profesionale
Există o serie de activităţi specifice managementului resurselor umane, cum ar fi planificarea carierei ori motivarea prin proiectare unor sisteme de salarizare echitabile
( nu
uitaţi că echitatea nu înseamnă egalitate !), care nu se pot desfăşura fără realizarea activităţii de evaluare a performanţelor. Totuşi, în practică, această activitate este rareori efectuată, pe de o parte datorită unor dificultăţi obiective, pe de alta, a reticenţelor de ordin subiectiv. Din punct de vedere obiectiv, sunt greu de stabilit criteriile de apreciere a ceea ce constituie performanţa. Unele contribuţii nu sunt excepţionale, dar sunt absolut necesare bunului mers al ansamblului, unele munci se pretează evaluărilor cantitative, altele nu, pentru anumite produse există indici clari de calitate, pentru altele aceşti indici lipsesc. Gândiţi-vă la munca unui realizator de emisiuni radio. Putem întotdeauna să evaluăm munca sa după rating-ul pe care emisiunea îl înregistrează? – există oameni care nu vor şi consideră că nu trebuie neapărat să coboare standardele pentru a fi pe gustul publicului larg, există emisiuni educative care, prin conţinutul lor nu pot atrage acelaşi rating ca o emisiune de divertisment, spre exemplu. Din punct de vedere subiectiv se întâlneşte o rezistenţă a celor mai mulţi manageri în ceea ce priveşte priveşte evaluarea, iar în lipsa unor criterii criterii foarte clare, evaluările vor fi impregnate de subiectivitate, nu doar în sensul că există simpatii simpatii şi antipatii umane care se vor reflecta şi în rezultatele evaluării, dar şi pentru că rareori veţi vedea în urma evaluărilor o distribuţie normală, ca cea descrisă de cunoscuta curbă a lui Gauss. În funcţie de felul în care managerul îşi concepe rolul, se va observa observa fie că se comortă ca un părinte foarte indulgent, astfel încât toţi angajaţii vor ptimi calificative bune, fie că se comportă ca unul extrem de autoritar, nemulţumit deopotrivă de toţi. Frustrare există în ambele situaţii şi de ambele părţi. În acest context, obiectivele evaluării, metodele de evaluare şi criteriile în baza cărora se vor face aceste evaluări trebuie înţelese foarte bine de către specialistul de resurse umane, urmând ca acesta să prezinte managerilor strategiile de apreciere corespunzătoare corespunzătoare contextului organizaţional şi ocupaţional dat. II.1. Ce este evaluarea performanţelor performanţelor ?
O primă precizare care trebuie făcută este aceea de a nu se confunda operaţia de evaluare a posturilor , care implică determinarea valorii relative a unui post, prin compararea
14
sa cu alte posturi din aceeaşi familie şi prin raportarea sa la obiectivele organizaţiei, cu evaluarea performanţelor, care se concentrează pe îndeplinirea sarcinilor, obiectivelor şi
responsabilităţilor postului de către deţinătorul acestuia. Evaluarea performanţelor reprezintă un proces prin care un evaluator apreciază sau estimează performanţa unei persoane în raport cu standardele stabilite, precum şi cu reprezentarea sa mentală, propriul său sistem de valori sau propria sa concepţie privind performanţa obţinută.
Se observă din definiţia dată că evaluarea implică atât elemente obiective, cât şi subiective, chiar acolo unde există criterii, prin simplul fapt că cel care evaluează nu este un computer, ci o persoană. Un alt motiv pentru care nu trebuie să pierdem din vedere latura subiectivă a evaluării este acela deja menţionat că unele munci pur şi simplu nu se pretează la a fi evaluate prin descriptori pur obiectivi. II.2. Obiectivele evaluării
Dacă aceste obiective sunt înţelese de către specialist ,care poate să explice la rându-i managerului şi subordonaţilor acestuia de ce este necesar procesul de evaluare, este posibil ca atitudinea atitudinea de rezervă rezervă sau chiar refuz să se diminueze. diminueze. Evaluarea Evaluarea - o ştim încă din şcoală şcoală – sperie. Dar, ea poate fi privită şi dintr-o altă optică, poate să însemne un impuls spre dezvoltare, poate, în condiţiile în care este atent condusă, să permită înţelegerea punctelor critice, ale dificultăţilor pe care le au angajaţii şi poate să se constituie în primul pas pentru remedierea lor. Deci, evaluarea este necesară atât pentru organizaţie, cât şi pentru indivizi, din mai multe motive : -
pentru pentru a iden identifi tifica ca nivel nivelul ul perfo performa rmanţe nţeii în muncă muncă a unui unui angaj angajat at
-
pentru pentru a afla afla care care sunt sunt pun puncte ctele le tari tari şi slab slabee ale unui unui angaj angajat at
-
pentru pentru a permi permite te angaja angajaţil ţilor or să-şi să-şi îmbună îmbunătăţ tăţea ească scă perfo performa rmanţa nţa
-
pentru pentru a asigur asiguraa o bază pent pentru ru sistem sistemul ul de recomp recompen ensar saree a angajaţ angajaţilo ilorr în funcţie funcţie de contribuţia adusă de ei la îndeplinirea obiectivelor organizaţiei
-
pentru pentru a-i motiva motiva pe angaj angajaţi aţi la nivel nivel indivi individua duall
-
pentru pentru a le afla afla nece necesităţ sităţile ile de de instruir instruiree şi perfecţio perfecţionare nare profesion profesională ală
-
pentru pentru a afla afla care care este este pote potenţi nţialu alull lor lor de perfor performan manţă ţă
-
pentru pentru a obţin obţinee informa informaţii ţii nece necesar saree în planif planifica icarea rea succ succesi esiuni uniii
II.3. Etapele procesului de evaluare a performanţelor
1. Condiţia sine qua non a derulării unui astfel de proces este analiza posturilor în vederea stabilirii caracteristicilor şi standardelor necesare evaluării performanţelor. 15
Un standard de performanţă poate fi definit ca o enunţare a condiţiilor ce trebuie îndeplinite pentru ca o activitate de muncă să poată fi considerată bine executată. Nu uitaţi faptul că evaluarea poate avea şi aspecte juridice, în măsura în care angajatorul decide ca pe baza evaluării să ia măsura sancţionării pecuniare sau prin desfacerea contractului de muncă. Iată de ce este atât de important procesul de analiză a posturilor şi cât de mare este responsabilitatea specialistului specialistului de resurse umane ! 2. Pasul Pasul următo următorr îl consti constitui tuiee int integr egrare areaa carac caracter terist istici icilor lor stabil stabilite ite înt într-un r-un sistem sistem de evaluare evaluare,, care va trebui trebui făcut cunoscut cunoscut atât evaluatorilo evaluatorilorr cât şi celor evaluaţi. evaluaţi. După unii unii practicieni, nu se poate face evaluare mai devreme de 6 luni – 1 an de la comunicarea acestor standarde. -
Pregăt Pregătire ireaa corespun corespunză zătoa toare re a evalua evaluator torilor ilor sau manage managerilo rilorr în vederea vederea folosir folosirii ii cât
mai corecte a metodelor şi tehnicilor de evaluare. -
Eval Evalua uare reaa prop propri riuu – zisă zisă a per perfo form rman anţe ţelo lor r
-
Sint Sintet etiz izar area ea dat datel elor or obţ obţin inut utee
-
Feed Feed – back-ul back-ul , care trebui trebuiee să însemne însemne găsir găsirea ea modali modalităţ tăţilo ilorr celor celor mai conven convenab abile ile
de comu comuni nica care re a rezu rezult ltat atel elor or îm împr preu eună nă cu iden identi tifi fica care reaa săil săilor or de îm îmbu bună nătă tăţi ţire re a performanţelor şi a viitorului comportament în muncă. II.4. Metode de evaluare. A. Sca Scalel lelee de de eval evaluar uaree
Figurează printre cele mai populare sisteme de apreciere.Sarcina evaluatorului este de a estima gradul în care un individ posedă o anumită calitate.Principiul de bază constă în evaluarea subiecţilor separat, la fiecare aspect dintr-un grupajcare cuprinde setul de însuşiri specifice specifice unei profesii. De exemplu, exemplu, un astfel astfel de grupaj poate conţine : cantitate cantitateaa muncii, muncii, organizarea muncii, disciplina, comportamentul în echipă, etc. Există mai multe tipuri de scale de evaluare, astfel : 1. Scalele grafice – sunt constituite dintr-un segment de dreaptă pe care sunt fixate o serie de repere sau ancore ce desemnează niveluri de competenţă, acestea fiind dispuse de la polul indezirabil la cel dorit.( pentru o anumită caracteristică, de exemplu, corectitudinea exprimării în limba română pentru un redactor). Numărul de diviziuni al unei scale diferă, dar întotdeauna media ocupă poziţia centrală. Pentru o discriminare mai precisă se utilizează mai multe diviziuni, care să nuanţeze mai bine însuşirea evaluată.
16
2.Scalele de evaluare cu paşi multipli – constau în alcătuirea unei liste de aspecte, fiecare detaliată pe câteva grade, de obicei de la cinci la nouă. În funcţie de particularităţile locului de muncă, se pot constitui liste cu grupaje de aspecte specifice. Sarcina evaluatorului constă în a marca pentru fiecare aspect, căsuţa care corespunde cel mai bine comportamentului celui evaluat. 3. Scala pe puncte
Este un tip de scală uşor de manevrat, cerându-se evaluatorului să marcheze , pe o listă de adjective sau atribute , numai pe acelea care definesc persoana celui evaluat. Avantajul unei astfel de scale este acela că permite obţinerea unui scor globalconstituit din simpla adunare a itemilor marcaţi ca descriptori ai persoanei în cauză. B. Siste Sisteme me de comp comparar araree a pers persoane oanelor lor
Sistemele de comparare a persoanelor operează cu grupuri de indivizi care sunt comparaţi unii în raport ca alţii. Rezultatul aplicării unui sistem de apreciere prin comparare este o ierarhizare în care cel mai bun individ primeşte rangul I, următorul rangul II, I I, ş.a.m.d.. Un exemplu este sistemul de ierarhizare pe baza ordinii de merit, constând în scrierea celor evaluaţi pe câte un bileţel fiecare, apoi oferirea setului evaluatorului, care iararhizează indivizii după un anumit criteriu, de exemplu – eficienţa activităţii. Ierarhizarea, însă, pune indivizii într-o ordine, fără a spune nimic despre distanţele care-i separă. Pentru a se evita acest inconvenient s-a recurs la scalele de intervale , care operează cu unităţi de măsură ce indică şi cantitativ distanţele ce separă doi indivizi. Cu alte cuvinte, dacă în primul primul caz, comparând indivizii A, B şi C, reieşea că B este mai bun decât A şi C se situează pe locul al treilea, în varianta a doua vedem că B este de nota 10, A de nota 6, iar C de nota 4, rezultând că diferenţa diferenţa dintre primii doi clasaţi este, de fapt, foarte mare. C. Listel Listelee presc prescala alate te
Utilizate frecvent ca tehnică de apreciere deşi elaborarea lor este destul de dificilă. Evaluatorul dispune de o listă de comportamente descriptive din care va trebui să selecteze pe acelea pe care le consideră caracteristice persoanei evaluate. Dificultatea constă nu doar în faptul că trebuie selectat un număr relativ mare de comportamente specifice profesiei în cauză , ci acestea să fie şi ponderate – adică să li se acord acordee o anumit anumităă ponder ponderee sau import importan anţă ţă fiecă fiecărui rui compo comporta rtamen ment.t. Sarcin Sarcinaa de a estima estima importanţa pentru profesie a fiecărui comportament revine unui grup de experţi, fiecare dintre
17
experţi făcând un clasament al comportamentelor pe o scală de la 7 până la 9 trepte, ponderea calculându-se pe baza mediei notelor acordate. D. Descrie Descrieri ri comporta comportamenta mentale le
Sunt instrumente care utilizează seturi de comportamente specifice cerinţelor unui loc ce muncă, grupate în diferite dimensiuni ale muncii. Eval Evalua uato toru rull este este pus pus în situ situaţ aţia ia să esti estime meze ze frec frecve venţ nţaa cu care care se mani manife fest stăă comportamentele respective la persoana evaluată. Obişnuit, evaluarea constă în estimarea frecvenţei cu care se produce un comportament, notarea făcându-se pe o scală cu o întindere de la 1 (aproape niciodată), la 5 (aproape întotdeauna). II.5. Principalele tipuri de erori care se fac în evaluare
Presupunând că scopurile evaluării au fost explicate şi asimilate, că avem criterii de evaluare a ceea ce înseamnă performanţa în muncă, de asemenea, că evaluatorii sunt antrenaţi să realizeze acest proces, o serie de erori tot pot apărea. De exemplu : -
Efectu Efectull crite criteri riulu uluii unic unic – dacă natura natura activităţii activităţii desfăşurat desfăşuratee impune impune evaluare evaluareaa
performanţei pe baza mai multor criterii, iar evaluarea se efectuează având ca bază un singur criteriu, angajaţii vor fi tentaţi să se concentreze pe acest criteriu unic de performanţă, neglijând ceilalţi factori relevanţi ai performanţei. Deci, una dintre principalele erori ale procesului de evaluare a performanţei e aceea de a presupune performanţa unidimensională. -
Efectul halou – este tendinţa unui evaluator de a se lăsa impresionat (în sens pozitiv
sau negativ) de una dintre caracteristicile angajatului său, caracteristică ce va iradia asupra celorlalte, cu care nu are nici o legătură. Astfel, de multe ori o persoană simpatică este apre apreci ciat atăă ca fiin fiindd comp compet eten entă tă,, ceea ceea ce înse înseam amnă nă că o notă notă înal înaltă tă la capi capito tolu lull relaţii interumane
-
este transferată şi la alte rubrici, cu care nu este în corespondenţă.
Eroarea evaluării logice – este o extensie a erorii de tip halou, în sensul unui model
intern int ern de coere coerenţă nţă a trăsăt trăsături urilor lor,, model model în confo conformi rmitat tatee cu care care dacă dacă o persoa persoană nă este este inteligentă, atunci are şi o memorie bună, o imaginaţie excelentă, etc. -
Eroarea tendinţei centrale
Apare din dorinţa de a evita capcana căderii în extreme, adică de a judeca prea sever sau prea îngăduitor oamenii. Pentru a se proteja de efectele indezirabile ale acestor decizii extr extrem eme, e, mana manage geri riii eval evalue ueaz azăă toţi toţi anga angaja jaţi ţiii cât cât mai mai apro aproap apee de mi mijl jloc ocul ul scal scalei ei de performanţă. Se numeşte şi eroarea de mediocrizare sau nivelatoare. -Eroarea efectului recent
Pesup Pesupune une că judec judecata ata din moment momentul ul evaluă evaluării rii nu este este rezult rezultant antaa unui unui proces proces decizional şi a observaţiilor acumulate în timp, ci este determinată de un incident recent, o 18
eroare sau, dimpotrivă, o realizare a angajatului, eveniment care va face ca evaluarea să fie de fapt a unui eveniment ieşit din comun, se evaluează deci excepţia şi nu regula. -Efectul de contrast şi efectul de similaritate
Ambele sunt erori de evaluare datorate faptului că evaluarea nu se raportează atât la criterii ce ţin de post ci la persoana evaluatorului. Cu cât mai asemănătoare cu evaluatorul este percepută o persoană, cu atât evaluarea sa va fi mai bună. Cu cât caracteristicile sale se distanţează de cele ale evaluatorului, tendinţa este de a o evalua mai slab. -
Efectul de succesiune
Evaluarea Evaluarea performanţelo performanţelorr unui individ poate poate fi influenţat influenţatăă de performanţ performanţaa relativă relativă a individului precedent, creînd ceea ce se cheamă efect de succesiune. Un individ bun poate primi calificativul de mediocru dacă urmează unui individ excelent sau invers. Lista acestor erori nu este exhaustivă şi nici nu avem pretenţia ca prin simpla semnalare a prezenţei lor , acestea să dispară. Atragem doar atenţia pentru ca la rândul vostru să vă raportaţi cu grijă la procesul de eval evalua uare re,, ţi ţinâ nând nd seam seamaa de dific dificul ultă tăţi ţile le sale sale obie obiect ctiv ivee şi subi subiec ecti tive ve şi mai mai ales ales de repercusiunile pe care aceste evaluări le au asupra oamenilor. Un bun sistem de evaluiare poate să motiveze şi să dezvolte, un sistem greşit construi şi aplicat poate să afecteze foarte serios moralul indivizilor şi prin aceasta, performanţa organizaţiei ca întreg.
19
