UNIVERSITATEA DE VEST TIMISOARA, FACULTATEA DE EDUCATIE FIZICA SI SPORT
REFLEXOTERAPIE-NOTIUNI INTRODUCTIVE
KINETOTERAPIA IN PATOLOGIA ORTOPEDICO-TRAUMATICA
Inca din cele mai vechi timpuri a existat preocuparea de a gasi alternative de vindecare a bolilor. Prin metode empirice, au fost descoperite tehnici de masaj, de folosire a plantelor medicinale, de cele mai multe ori foarte eficiente. Un exemplu concludent este dat de reflexoterapie, o metoda care este mai veche de 4000 de ani- asa cum arata fresca din „mormantul medicului” din Saqqara, Egipt.
Teoriile functionarii reflexoterapiei Mai multe teorii incearca sa explice mecanismul functionarii acestui tip de masaj: Stimularea nervoasa Reflexologia este stiinta zonelor reflexogene ale organismului situate pe suprafata corpului, in general la distanta fata de organele pe care le reprezinta. Reflexele sunt activitati fundamentale ale sistemului nervos prin care sunt reglate atat relatiile existente intre diferite parti ale organismului, cat si cele dintre organism si mediul inconjurator. Pe baza reflexelor se poate realiza stimulare prin masaj a unor zone reflexogene periferice ( de proiectie periferica a organelor interne), prin care se obtine de la distanta influentarea unor organe sau sisteme, in scopul ameliorarii sau chiar a vindecarii unor suferinte. Se cunosc zone de proiectie la nivelul coloanei vertebrale, limbii, nasului, urechii, irisului, intestinului gros, dintilor, mainilor, picioarelor - conform ipotezei duale potrivit careia intregul organism se proiecteaza pe fiecare organ, care la randul lui se gaseste proiectat in orice punct al organismului. Cristalele dislocate In reflexologie se considera ca depunerile de toxine (oxalati, cristale de urati) reprezinta principala cauza a imbolnavirii curente, iar modul de viata, starea psihica si mentala, hrana si deprinderile vicioase sunt furnizorul lor. Masajul disloca aceste cristale si permite circulatiei sangvine si energetice sa functioneze din nou cu eficacitate. Eliberarea endorfinelor Secretia endorfinelor pare a fi arma cea mai eficienta in lupta impotriva anumitor dezechilibre, ele reprezentand elementul prin intermediul caruia acupunctura in principal si reflexoterapia( pe plan secundar), poate produce anestezie. Stimularea sistemului circulator O circulatie incetinita pare a fi cauza principala in problemele de eliminare a deseurilor. Cu ajutorul reflexoterapiei, circulatia se amelioreaza si, ca urmare a acestui fapt, intoxicatia corpului se diminueaza, iar starea sanatatii se imbunatateste. „Terapia zonelor” Pe langa asocierea punctelor reflexogene de pe talpi si din palme cu organele corespunzatoare, reflexoterapia are la baza si o alta teorie: credinta ca intregul corp este strabatut de canale invizibile de energie. Aceste canale energetice poarta numele de zone. Lucrul cu aceste benzi si cu punctele aflate de-a lungul lor reprezinta asa-numita terapie a
zonelor. In terapia zonelor, corpul este impartit in sectiuni longitudinale. Aceste benzi de energie strabat intregul organism si influenteaza organele intalnite in cale.
Masajul reflex Dupa cum am relatat mai sus, se cunosc mai multe zone reflexogene de proiectie, pe baza carora s-a facut urmatoarea clasificare: Reflexologia vertebrala consta in percutia usoara pe apofizele spinoase ale vertebrelor cu pulpa unui deget timp de cateva secunde sau minute. Reflexologia limbii presupune stimularea zonelor reflexe sensibile de pe limba, cu ajutorul unui obiect bont relativ moale sau cu degetul, prin apasari continue sau masaj zonal circular, timp de 2-5 minute. Reflexologia endonazala : mucoasa nazala, foarte bogata in zone reflexogene, poate fi stimulata printr-un masaj circular superficial timp de 20-30 secunde, cu ajutorul unui stilet subtire infasurat la un capat in vata inmuiata intr-o solutie de plante, cu ajutorul laserului sau prin electroterapie cu impulsuri datorita unui electrod special plasat endonazal. Reflexologia auriculara : ca si pe scoarta cerebrala, exista si pe ureche o proiectie a unui homunculus cu capul in jos si partea posterioara pe pavilionul urechii. Majoritatea acestor „zone reflexe occidentale” corespund cu „punctele auriculare orientale” folosite in auriculo-punctura si presura. Stimularea acestor zone se poate realiza cu pulpa auricularului, cu unghia, cu o bagheta speciala, cu electrozi punctiformi, cu campuri magnetice localizate prin dispozitive speciale pe punct sau cu dispozitive speciale de forma homuncusului care se fixeaza pe pavilion si in portiunea initiala a conductului auditiv extern. Reflexologia irisului: irisul este si el sediul unor zone reflexe, folosite in special pentru diagnostic (iridodiagnostic) ,dar in ultimul timp se foloseste si pentru terapie, realizata sub forma unui „micromasaj” cu fascicule de lumina colorata. Reflexologia intestinului gros : Fielder si Pyott au fost primii care au realizat cartogografierea reflexa a intestinului gros. Initial se realizeaza un diagnostic, determinandu-se zonele refleze sensibile la palparea abdominala profunda efectuata cu varful degetelor si apoi se stimuleaza aceste zone printr-un masaj profund bland, lent si insistent. Reflexologia dintilor : Orsatelli, folosind scrieri vechi ale medicinei chineze, a realizat o cartografiere a zonelor reflexe de pe dinti, care daca sunt tratati din punct de vedere stomatologic sau sunt stimulati prin percutii usoare cu baghete speciale, amelioreaza functia unor organe interne. Reflexologia palmara: palmele prezinta de asemenea foarte multe zone reflexogene, utilizate in scopuri diagnostice si mai ales terapeutice. Dupa detectarea punctelor sensibile la palpare se realizeaza masajul lor timp de cateva minute, pana la disparitia impastarii sau durerii locale, cu varful unui deget sau cu instrumente speciale cu capul rotunjit. Reflexologia plantara: daca reflexologia palmara nu este atat de folosita pe cat s-ar parea la prima vedere, datorita faptului ca membrele superioare sunt uzitate in activitatile cotidiene, cea plantara continua sa-si mentina locul de frunte in reflexologie, datorita posibilitatii de abord, cat si intensitatii si persistentei efectelor.
REFLEXOTERAPIA PLANTARA
1. Corelatia dintre anatomia corpului si harta proiectiilor organelor la nivelul plantei
• • • • • • • • • •
•
•
Locul in care talpa se ingusteaza cel mai mult corespunde taliei corpului; Zonele reflexogene situate desupra liniei imaginare a taliei, corespund partii superioare a corpului; Degetele mari ale picioarelor (halucele) simbolizeaza capul in intregime, cu emisfera stanga si cea dreapta; Zonele subtiate ale articulatiilor degetelor sunt corespondente cefei si gatului; Varful degetelor de la picioare corespund sinusurilor si proeminentelor fetei (obraji, pometi, frunte); Pe talpa dreapta se proiecteaza fiecare organ, functie si zona de pe partea dreapta a corpului; Punctele reflexogene de pe talpa stanga sunt similare; Organele pereche ca rinichii, plamanii, ochii ,urechile isi au proiectiile situate pe ambele talpi. Coloana vertebrala, situata central in corp, se proiecteaza pe fetele interioare ale marginilor talpilor; Diferentele ar fi ca pe planta dreapta se gasesc punctele reflexogene corespunzatoare ficatului si bilei, iar pe planta stanga se gaseste proiectia inimii si splinei; colonul ascendent si o parte din cel transvers isi gasesc proiectia pe talpa dreapta, iar continuarea colonului transvers, descendent si sigmoid- pe talpa stanga; Organele, glandele si functiunile situate pe cap, fata si creier, au proiectiile pe talpa inversate, datorita incrucisarii nervilor centrali ai celor doua emisfere cerebrale. Se vor masa deci zonele ochi, urechi, nas de pe suprafata dreapta a corpului, pe talpa stanga, iar organele din partea stanga a corpului pe talpa dreapta; Exista totodata o bilateralitate corporala si o actiune metamerica. Legatura dintre partea dreapta a corpului si cea stanga se numeste bilateralitate orizontala ( ca si cea dintre
partea anterioara si posterioara a corpului). Legaturile dintre partile superioare si inferioare ale corpului se numesc bilateralitate verticala (si dintre maini si picioare).Atunci cand nu avem acces la una dintre partile corpului, din cauze obiective (durere, plaga, fractura), putem masa zona sa simetrica, bilaterala si vom obtine efecte favorabile in ambele zone. Acest tratament „prin ocolire” este frecvent utilizat in medicina sportiva.
2. Tehnicile masajului reflexogen Cele mai importante tehnici de masaj folosite in reflexoterapie sunt urmatoarele: 1. Netezirea- spre trunchi; 2. Prinderea alternativa- cu degetele mari intr-o succesiune rapida (mai ales pentru zonele reflexogene ale rinichilor); 3. Masajul circular- se efectueaza de obicei cu pulpa halucelui sau cu mai multe degete, pe zone reflexogene mai ample (uter, ovare, testicule, prostata); 4. Tragerea- este un masaj la care se foloseste degetul mare indoit (tiroida, stomac, pancreas); 5. Prinderea laterala- se executa cu degetul mare pe zonele de articulatie ale degetelor (ochi, ureche, ceafa); 6. Masarea inainte-inapoi- se executa cu pulpa degetului (ochi, ureche, ceafa); 7. Tehnica pasilor- reprezinta miscari succesive efectuate in trepte, ca si cum am pasi cu pulpa degetului (pentru coloana si colon ascendent). Directia de miscare a policelui este spre inainte si se executa in general dinspre distal spre proximal. Se foloseste cu precadere pulpa policelui si nu varful. Miscarea policelui este similara unei omizi, cu deplasari ale degetului de doar 1,5 mm odata, pliandu-l la un unghi intermediar intre 90° si 180°.
3. Reflexodiagnosticul In prima sedinta de reflexoterapie se efectueaza reflexodiagnosticul. Acesta consta in reperarea si interpretarea punctelor sensibile sau dureroase din zonele reflexogene, combinat cu informatiile primite, in urma dialogului cu pacientul, despre afectiunile si starea generala de sanatate. In caz de suferinta sau dereglari, punctele reflexe devin sensibile sau dureroase la palpare, fiind sesizate de pacient si diagnostician si marcate in fisa de diagnosticare reflexologica cu semne de + (in functie de cat este de dureros la palpare punctul respectiv). Pentru a urmari evolutia starii pacientului, acest reflexodiagnostic se mai repeta dupa 12, 24 sau chiar 36 de sedinte (in functie de durata tratamentului). Trebuie retinut faptul ca durerea este de cele mai multe ori direct proportionala cu gravitatea si vechimea afectiunii organului corespondent, dar nu intotdeauna. Unele puncte reflexogene pot fi dureroase si datorita unor afectiuni locale in zonele de testare cum ar fi: clavusul,tumori, traumatisme, malformatii, afectiuni dermatologice, etc.
4. Durata tratamentului Pentru afectiuni recente si usoare, un tratament de 7-10 zile consecutive este suficient. In afectiuni acute efectul ameliorant se produce dupa 4-6 sedinte de reflexoterapie, iar vindecarea survine in cateva saptamani, maxim o luna. In cazul afectiunilor cronice grave, o ameliorare semnificativa se obtine dupa un tratament de aproximativ 3 luni, iar vindecarea completa este atinsa pana la un an de sedinte consecutive.
5. Conditiile unui bun masaj reflexogen • Conditia prealabila a unui bun masaj reflexogen este ca terapeutul si pacientul sa fie asezati comod si relaxat. Pacientul se va aseza pe o masa sau un pat special de masaj si va sta culcat cu fata in sus, cu picioarele intinse,relaxat, iar terapeutul va sta la picioarele acestuia, pe un scaunel, mai jos decat pacientul; • Masarea punctelor din partile laterale ale picioarelor solicita ca pacientul sa intoarca piciorul lateral, pe o parte sau alta; • Piciorul persoanei tratate trebuie sa fie liber si curat; • Zonele supuse masajului trebuie sa fie sanatoase, fara traumatisme sau afectiuni inflamatorii, dermatologice, cu o igiena riguros respectata; • Terapeutul de asemenea trebuie sa aiba o igiena impecabila, mainile curate si o manichiura riguroasa; • Sedinta de reflexoterapie trebuie executata intr-o incapere curata, spatioasa, bine aerisita, cu temperatura moderata (18-25°C); • Dupa ce atat pacientul cat si terapeutul s-au instalat comod, s-au eliminat zgomotele din incapere sau orice perturbare din exterior, se poate incepe masajul printr-o usoara si scurta masare a talpilor (pentru incalzire si, implicit, relaxare); • Se incepe cu masarea piciorului drept si apoi se continua cu stangul. Se realizeaza toate fazele pe un picior si abia apoi se trece pe celalalt; • Folosirea unei creme (de galbenele) pentru a se obtine o buna alunecare pe piele; • Masajul trebuie sa urmeze o anumita succesiune fiziologica: se maseaza la inceput rinichiul, ureterul si vezica urinara, pentru a elimina toxinele in exces, iar apoi se continua cu masarea reflexogena a capului- coordonatorul tuturor organelor; • Presiunea in timpul masajului trebuie sa fie crescatoare in intensitate: se incepe cu apasari usoare si se mareste gradat apasarea. Pentru a sti cand am ajuns la limita suportabilitatii, trebuie sa observam mereu trasaturile fetei pacientului. Daca masajul nu este macar putin dureros inseamna fie ca presiunea nu este suficienta, fie ca nu ne aflam intr-o zona cu probleme. Totul tine de intuitia si experienta terapeutului: o presiune prea slaba nu va duce la un rezultat optim, iar o apasare prea puternica oboseste terapeutul, iar pacientul va avea senzatii de durere sau disconfort major. Se va aplica o presiune medie si constanta cu un inceput mai
lent si mai usor, astfel ca persoana tratata sa nu tresara, sa faca grimase sau sa-si retraga piciorul; • Pe tot parcursul sedintei, piciorul masat trebuie sa fie relaxat. Astfel se indica alternarea masajului punctelor dureroase cu un masaj de relaxare al intregului picior; • Se va lucra aproximativ 30 de secunde cu fiecare mana, prin rotatie, permitand astfel relaxarea mainilor. Masajul poate fi executat fie cu pulpa policelui, fie cu falangele celorlalte degete. • Durata sedintelor de tratament si numarul punctelor reflexe care se pot masa in cadrul unei sedinte vor fi strict individualizate, in functie de bioritmurile specifice si in raport cu starea de functionare a organului de detoxifiere, filtrare si eliminare. Nu este indicat a se dizloca mai multe toxine decat poate elimina rinichiul si detoxifia ficatul, splina si sistemul limfatic. Daca nu se tine cont de acestea, toxinele vor circula liber in corp, creand unele simptome ca ameteli, somnolenta, cefalee si alte dereglari, care afecteaza starea generala.
6. Reguli generale complementare reflexologiei Se indica combinarea terapiei cu o alimentatie lacto-vegetariana; consum cat mai mare de lichide ( minim 2 litri pe zi), in special consumul de ceaiuri(ceaiul de coada calului este un bun diuretic); somn regulat si suficient (6-8 ore); multa miscare, drumetii in zone montane, mersul pe jos descult prin iarba sau pe nisip; cura marina; renuntarea sau reducerea viciilor daunatoare ca fumatul si alcoolul. Este recomandata o incaltaminte usoara, lejera si elastica adoptata pentru intreaga viata.
7. Efectele masajului reflexogen Masajul punctelor reflexe relaxeaza musculatura,si stimulteaza circulatia sangelui in organul respectiv, obtinand astfel eliminarea reziduurilor toxice si alimentarea cu substante noi si regeneratoare. Cauzele exterioare ale limitarii efectelor benefice ale masajului reflexogen ar putea fi incaltamintea neadecvata si/sau obiecte vestimentare care produc strangulari si congestii: braul, cureaua, sutienul, elastice de jambiere sau un chilot prea strans pe corp. Concluzionand, fie ca avem o problema de natura cronica sau acuta, fie ca dorim o modalitate de a ne imbunatati starea de sanatate, reflexoterapia poate reprezenta raspunsul pentru toate aceste probleme.
BIBLIOGRAFIE 1) Avram, Claudiu: Introducere in reflexoterapie ( curs), 2008 2) Gillanders, Ann: Alinare si vindecare prin reflexoterapie, Editura Niculescu, Bucuresti, 2003 3) Nemes, I.D.A.; Gogulescu, Armand; Jurca Marius : Masoterapie: masaj si tehnici complementare, Editura Orizonturi Universitare, Timisoara, 2001 4) Turgeon, Madeleine: Reflexologia de la A la Z, Editura Polirom, Iasi, 2003 5) Revital: Note de curs , Timisoara, 2005
