A8 – Dezvoltarea de instrumente antreprenoriale
Colectie de succese si esecuri in afaceri
MICI AFACERI DE SUCCES - VOLUMUL I -
Material pregatit de Centrul Roman pentru Educatie Economica in cadrul proiectului „Universitatea Antreprenoriala – Dezvoltarea si promovarea culturii antreprenoriale in conditii de criza si postcriza ” (2010-2013) CREE, 2013
1/279
Artizanat - incondeiere oua In unele zone ale tarii, vopsitul oualor de Pasti este, de zeci de ani, mai mult decat traditie. Transmis din generatie in generatie, mestesugul incondeierii oualor s-a transformat in arta. Si, mai apoi, intr-o afacere de familie. In nordul Moldovei, cu deosebire in satele de rusi si ucraineni, cam de pe la 10-12 ani fetele sunt deja mana dreapta a mamelor la ceea ce ele numesc ”inchistrirea” sau „scrierea” oualor de Pasti. Pentru femeile din comuna
Romanesti a ajuns sa fie mai mult decat o traditie de sarbatoarea invierii Domnului Isus Hristos. Este un mod de a castiga un ban. Ca sa-l castige, ele incep sa lucreze inca din luna ianuarie, pentru ca, inainte cu cateva saptamani de Pasti, sa le poata vinde la oras. ”La inceput faceam “picturi”, cu tus, penita si vopsele, apoi am “scris” numai cu vopsele”, povesteste Daniela Vasile. Ea a venit
la Iasi cu verisoara ei, Mihaela Vulpe, tocmai din satul Moldovita ca sa-si vanda aici munca de cateva luni. Cele doua verisoare fac asta de ani de zile, continuand traditia din familie. ”La noi, vopsitul oualor este un obicei al femeilor
din sat. Aproape toate incondeiaza oua. Pe urma le vand pe unde pot, mai ales pe la oras”, spune Mihaela Vulpe.
Fiind cunoscuta de mult pentru aceasta traditie, comuna Romanesti a devenit in timp o piata buna de desfacere a materialelor necesare pentru „scrierea” oualor. Vopseaua, cel mai importa nt material, este adusa la targul din
apropierea manastirii Sucevita de moldovence de peste Prut si ucrainence. Basarabencele vand cu lingurita vopseaua sub forma de pulbere, un kilogram ajungand la aproape 400 lei. Nu numai vopselele se comercializeaza la targul de langa manastire. Mai este si ceara, cu care femeile traseaza mai intai conturul desenului, si lacul, care da stralucire oualor dupa incondeiere. Si, nu in ultimul rand, ouale. „Noi inchistrim mai mult oua de rata, pentru ca sunt mai mari
si mai rezistente decat cele de gaina. Pentru ca ne trebuie cateva sute, mergem sa cumparam si din targ sau din alte sate”, spune Daniela Vasile. Mai este ceva
2/279
important in acest mestesug: instrumentul cu care se „scriu” ouale. Femeile din
nordul Moldovei il numesc chisita. Acesta este un fel de betisor din lemn, de marimea unui creion, care are fixat la un capat, in pozitie perpendiculara, un varf de metal foarte ascutit. O chisita se foloseste pentru „inchistrirea” a doar cinci
pana la zece oua, dupa care trebuie aruncata. ”In Romanesti este un mester bun care vinde chisite. Il cheama Mihai Neculaie. Face asta de cand il stim. In fiecare an, cumparam de la el cateva zeci de chisite”, spune Mihaela Vulpe.
Vopsitul oualor de Pasti ia mult timp, multa rabdare si migala. Fiecare femeie ar vrea ca cele care ies din mana ei sa fie cele mai frumoase. Cele doua verisoare din Romanesti spun ca lucreaza o ora si jumatate la incondeierea mestesugita a unui ou. Dar si pregatirea acestora le ia destul timp. Ouale trebuie spalate foarte bine, golite de continut cu o seringa si curatate bine in interior cu apa introdusa tot cu seringa. Apoi, se usuca timp de o zi. Iar de lucrat nu se poate decat la lumina zilei. Daniela si Mihaela mai spun ca, pentru desenele complicate pe care le fac, se inspira din motivele populare traditionale de pe ii, catrinte, camasi si prosoape. In fiecare an, ele incearca sa aduca un model nou, deosebit de celelalte. Cu doua-trei saptamani inainte de sarbatorirea Pastelui, ele se duc la oras sa le vanda. De obicei, merg la Iasi, unde se vand bine ouale incondeiate in preajma sarbatorii de Pasti.
Confectionare peruci Fabricarea unei peruci consuma 120 de ore de munca, dar pretul obtinut pe ea nu depaseste 1000 de lei. Mircea Paun, unul dintre ultimii peruchieri din Romania, isi practica meseria de 20 de ani. Nu s-a imbogatit niciodata vanzand peruci, dar isi completeaza salariul primit ca angajat al teatrului. Impins de vartejul sortii in anturajul teatrului, un tanar intra, in anul 1988, in
3/279
sectia de machiaj si perucherie a teatrului. Indemnat atunci de unchiul sau, actor de profesie, care i-a prezentat meseria ca una „curata, placuta, unde intalnesti lume destul de buna”, Mircea Paun are acum peste 20 de ani petrecuti in culisele
teatrului. Ajuns seful Departamentului de machiaj si perucherie, Mircea Paun isi
petrece majoritatea timpului transformand figuri obisnuite in personaje istorice, ca Stefan cel Mare sau Mircea cel Batran. Meseria de peruchier a furat-o de la Vasile Arghiropol, printre primii romani care au facut peruci. Peruchierii ramasi pe la teatre au inceput sa fie cautati de diversi oameni cu aceeasi problema: nevoia de o peruca. Astfel de produse se gasesc si in magazine sau saloane de coafura, importate din China, Japonia sau Taiwan; sunt din fibre artificiale si variaza ca pret intre 1200 si 1300 lei. In ciuda aspectului reusit, o peruca artificiala se da de gol imediat ce este atinsa. „Peruca artificiala nu poate trece drept proteza, firul artificial dupa o spalare se deterioreaza, la un pieptanat cade trei sferturi si nu poate fi purtata de prea multe ori”.
O proteza din par natural, lucrata manual, poate rezista purtarii, zi de zi, timp de un an. Pe langa investitia de munca si timp, in medie 120 de ore, peruchierului ii cresc dioptriile cu fiecare an ce trece. Munca, prin natura ei migaloasa, necesita o rabdare de fier. „In primele zile treaba poate merge cu
spor, dar cu timpul entuziasmul scade, transformandu-se in supliciu cand te apropii de o carare sau de un vartej, unde muncest i de trei ori mai mult”. In strainatate, meseria s-a rupt de mult de arta, devenind o afacere profitabila. Fiecare atelier de perucherie este atasat pe langa un salon de coafura, materia prima fiind astfel asigurata. O peruca cu fire de 15 cm, in care intra 150 g de par, se vinde la 1.000 euro . „La noi nimeni nu isi permite sa dea pe o peruca mai mult de 1000 de lei. Pe de alta parte, parul este greu de obtinut si foarte scump. Mai nou, umbla prin saloanele de coafor diversi negustori care cumpara parul pe valuta si il duc in Spania”. Cauze din cele mai diverse ne lipsesc zilnic de pretioase fire de par.
4/279
Stresul, poluarea, produc statistic mai multe victime decat bolile grave si tratamentul cu citostatice, urmat in unele stadii ale cancerului, are ca efect secundar caderea parului. Efectul radiatiilor se face si el simtit. ”Am observat ca,
in ultimul timp, majoritatea clientilor provine din zona de nord-est a tarii, adica din Moldova”. Fara a fi macabru, Mircea Paun ne-a impartasit ca putini clienti apuca
sa poarte o a patra peruca. Mircea Paun stie ca nu se va imbogati din facutul perucilor, dar oamenii pe care ii ajuta adauga cate ceva la „salariul cultural” pe
care il primeste din partea teatrului.
Industria textila Daria Demetriade a fost „motorul”, i nfiintand o firma de consultanta juridica. Lector universitar, absolventa de drept, a considerat, in momentul respectiv, ca este domeniul in care se descurca cel mai bine. In scurt timp, activitatile s-au extins in industria mobilei, a confectiilor si in cea poligrafica, antrenand toata familia. Personalitati puternice si distincte, membrii familiei s-au grupat pe domenii. Tiberiu Demetriade s-a alaturat, ca vicepresedinte al Grupului Decox, mamei sale. Impreuna conduc fabrica de mobila si tipografia, purtand pe umeri responsabilitatea a 300 de muncitori si a familiilor acestora cu totul cam 1.400 de persoane. Plata salariilor, momentele grele prin care orice om de afaceri trece atunci cand este recesiune fac ca, deseori, noptile familiei sa fie albe. Eva Demetriade lucreaza impreuna cu tatal, Mircea. Clientii lor sunt mari magazine de confectii din Marea Britanie, pentru care cei doi lucreaza in lohn. Separat, Daria si sotul ei, Mircea Demetriade, si- au deschis un mic magazin. „O familie cu bani, ai putea spune. Nu este chiar asa. Afacerile cinstite nu te imbogatesc, te ajuta doar sa duci o existenta decenta”, considera Daria. Daca
toata saptamana membrii familiei sunt superocupati, exista si o zi tabu. Duminica. Atunci, in casa parinteasca, au loc mesele traditionale, in jurul carora
5/279
parintii, copiii si bunica se intalnesc si vorbesc cate in luna si in stele, dar nu afaceri. Sunt momentele de respiro care-i ajuta sa-si incarce bateriile pentru saptamana ce incepe. Nimeni nu absenteaza. Se conformeaza, cu placere, unei traditii pe care doresc s-o transmita mai departe.
Catering A te muta din California in Romania, cu atat mai mult cu cat aveai afaceri acolo, poate parea romanilor curata nebunie. Nu la fel este pentru Haruki Murakami. Spirit liber, Haruki s-a apucat de afaceri doar pentru a putea locui oriunde in lume, pentru cat timp doreste. Haruki Murakami (50 de ani) a plecat din Japonia in urma cu 12 de ani, stabilindu-se in New York. Acolo a inceput afaceri cu restaurante, pe care ulterior le-a vandut. Nu restaurantele, ci afacerea in sine. ”Poate parea curios, dar in America este o practica frecventa. Pui pe picioare business-ul, apoi il vinzi, pretul fiind cam de trei ori totalul vanzarilor pe ultima luna”, explica Haruki. Dar profesia
lui de baza nu era aceea de businessman. Lucrase in Japonia ca jurnalist, fotoreporter, fusese copywriter. Un impatimit al imaginii, in America avea sa lucreze in industria cinematografica, dar, pentru inceput, avea nevoie de un suport material sigur. S-a apucat de afaceri, avocatul sau sugerandu-i sa se orienteze catre domeniul alimentar. N-a fost deloc o idee rea. A deschis cinci restaurante, cam unul pe an. Odata facandu-i un nume, vindea afacerea. Pentru el, important era nu atat sa castige cat mai mult, cat il tenta provocarea de a putea impune pe piata o noua idee, un nou concept. Dar nu afacerile l-au adus in Romania, ci profesia sa de credinta. Lucrand in cinematografie, a venit la Bucuresti pentru niste filmari. In cele sase luni cat a stat aici, a avut mari probleme cu mancarea, fiind, de altfel, si un pretentios in materie. Desi a batut mai multe restaurante, calitatea preparatelor a fost departe de a-l multumi. Inca de pe atunci, se infiripa o idee. La scurt timp, aceasta
6/279
devenea hotarare si iata-l intorcandu-se in Romania. O mai veche atractie a sa pentru zona Transilvaniei si un anume gust al aventurii l-au convins sa ramana. De altfel, nici acum nu cunoaste motivul sigur al venirii sale. Cert este ca, de aproape un an si jumatate, locuieste in Bucuresti, unde, pentru a se descurca material, a pus pe picioare o afacere. Tot in domeniul alimentar, in care se specilizase. Pentru ca nu a gasit deocamdata locul potrivit pentru amplasarea unui restaurant, Haruki a preferat sa isi deschida o firma de catering, care aduce preparatele direct la client, prin comenzi telefonice. In lista de oferte a inclus acele sortimente pe care el insusi le-ar solicita si pe care si-ar dori sa le serveasca: de la mancare chinezeasca, japoneza, la feluri frantuzesti si chiar... romanesti, in total 35 de feluri. Indiferent de sortiment, principiul de baza pentru Haruki ramane calitatea. Astfel, nu ezita sa arunce preparatele care i se par ca nu corespund gustului stiut. „Este suficient sa ajunga o singura data la client un produs care sa nu ii placa, pentru a fi dezamagit”, crede el. Din acest punct de vedere, nu este deloc
indulgent cu cei opt angajati ai sai, pe care se supara uneori atunci cand lucrurile nu ies foarte bine. De altfel, acestia au fost instruiti chiar de Haruki, iar una dintre principalele lectii a fost aceea ca nu se admite rabat de la calitate. Cat priveste retetele, Haruki se poate lauda cu o intreaga colectie, adunata de la cei cinci bucatari-sefi pe care i-a avut in restaurantele din America. La noi, a preferat sa fie el insusi bucatarul-sef, pe de-o parte pentru ca ar fi fost foarte dificil sa gaseasca unul pe masura pretentiilor sale, pe de alta parte pentru ca nu voia sa se iroseasca multitudinea de secrete culinare pe care le stia. Unul dintre acestea, pe care a acceptat sa ni-l dezvaluie, este ca ingredientele sunt esentiale pentru calitatea produsului final. Daca acestea nu sunt alese corespunzator, gustul risca sa fie altul, nu cel dorit. In plus, Haruki nu are in nici un caz de gand sa utilizeze conserve, tinand ca mancarea sa fie nu numai placuta gustului, dar si sanatoasa, usor digerabila. Deloc de neglijat este si felul in care arata produsul, Haruki exersandu-si in aceasta privinta calitatea sa de artizan al imaginii.
7/279
Desi a investit pana acum peste 33 de mii de euro, pe Haruki il preocupa deocamdata nu atat castigul, cat sa mearga afacerea. Or, acum, are zilnic circa 150 de clienti, in conditiile in care un numar de 200 de solicitari ar depasi, in stadiul actual, posibilitatile firmei. Cat priveste planurile de viitor, prefera sa nu isi faca, pentru ca, gandeste el, a-ti dori un anume lucru aduce numai neajunsuri. Dupa ce l-ai realizat, iti doresti altceva si tot asa. Daca, fiind foarte tanar, visa sa aiba o casa frumoasa, o masina ultimul tip si alte lucruri de genul acesta, filozofia lui de viata s-a schimbat dupa ce a implinit 25 de ani. Important pentru Haruki a devenit sa fie intotdeauna un bun jucator, considerand ca viata e un joc, si sa nu renunte niciodata la pasiunea de a avea... pasiuni.
Productie alimentara In familia Constantin a existat un preot suferind de tromboflebita care, la 60 de ani, a fost nevoit sa recurga la un regim alimentar bazat pe cruditati si grau incoltit. Rezultatul: amputarea picioarelor cangrenate a putut fi evitata. Convins de efectele miraculoase ale regimului, nu l-a mai abandonat pana la sfarsitul vietii. Adica... la 100 de ani. Graul pe care il consuma necesita insa o masina de zdrobit. Fiul sau a incropit o morisca pe care a folosit-o pana in 1999. Intamplarea a facut ca, intr-o zi, din cauza unei piese in plus sau in minus, masinaria sa nu mai scoata grau tocat, ci sub forma de fulgi. Ciprian Constantin, nepotul preotului, s-a gandit ca inventia merita mai multa atentie si ca produsul finit ar putea fi comercializat chiar in forma respectiva. In 2003 a inceput sa ia in calcul posibilitatea unei microproductii. Impreuna cu un coleg de serviciu, Mihai Petre, a construit instalatiile de care avea nevoie pentru obtinerea fulgilor. Originalitatea retetei consta in faptul ca produsul nu este prelucrat termic, pastrandu-se astfel nealterata valoarea biologica si nutritiva a graului germinat. Activitatea productiva a inceput in 2005. Faptul ca au facut totul cu mainile lor - instalatii de producere a fulgilor, uscatoare, masini de lipit etc. - i-a scutit pe
8/279
cei doi asociati de multe cheltuieli. Primele livrari le-au facut cu sacosa prin diverse intreprinderi, oferindu-le celor de la contabilitate produsul botezat Grinovit si asigurandu-i ca vor scapa de constipatie. Doamnele care aveau o munca sedentara si, ca atare, tendinte vizibile de ingrasare, au fost primele care au fost dispuse sa-l incerce. O data cu aparitia efectelor pozitive, piata a crescut, iar Grinovitul a inceput sa se vanda si in magazine. Astazi, de la doi-trei angajati si 15 pachete de fulgi pe zi, societatea din Braila a ajuns la 80 de angajati si colaboratori si la o productie zilnica de 900 kg. Dispune insa de o capacitate de sase ori mai mare, pentru ca acum activitatea sa mutat intr-un spatiu mult mai amplu, cumparat de la o intreprindere aflata in lichidare. Intre timp, firma a trecut si pe producerea de musli, tot dupa reteta proprie, folosind in loc de zahar, miere de albine. Anul trecut, vanzarea celor doua produse a insemnat un milion de lei. Acum, situatia s-a schimbat radical, toata lumea recunoscand virtutile acestui aliment de protectie. In 2006, la Salonul International al Inventiilor, Cercetarii si Transferului Tehnologic, produsul din grau germinat sub forma de fulgi si procedeul de obtinere a acestuia au primit medalia de aur. In urma cu trei luni, palmaresul firmei s-a mai imbogatit cu o medalie de aur, obtinuta de astadata in afara tarii, la Bruxelles. ”Nu am fi obtinut toate aceste rezultate fara
ajutorul profesorilor universitari de la Institutul Politehnic si Facultatea de Chimie Alimentara din Galati”, recunoaste Ciprian Constantin. Fiind un aliment cu virtuti terapeutice, Grinovitul este distribuit atat la centrele de paine din tara, cat si la farmacii, supermarketuri sau reteaua Plafar. Filozofia produsului este urmatoarea: investesti la tinerete, pentru a economisi la batranete. Grinovit a starnit deja interesul strainilor, dornici sa-l utilizeze in industria cosmetica. Datorita calitatilor sale antioxidante, graul germinat favorizeaza eliminarea toxinelor si intinerirea tesuturilor. Astfel ca societatea a avut si cereri pentru export. ”De ce sa-mi bat capul sa fac fulgi, sa fac etichete, sa car pungi,
9/279
cand pot face masini? Prefer sa gasesc un partener strain, impreuna sa ridicam fabrici de producerea fulgilor - fabrici la care sa fiu coactionar - decat sa export produsul finit. Este mai simplu si mai avantajos”, conchide Ciprian Constantin.
Service auto Lui Traian Ambrozie ii plac lucrurile clare. Cum ar fi, de exemplu, cuvintele proprietarului CNN, Ted Turner: „Condu, executa sau da -te la o parte”. Directorul
general si actionarul majoritar de la Dacia Service SA a inramat aceste cuvinte si le-a pus la vedere, asa incat oricine intra in biroul spatios din sediul firmei din Zalau sa le aiba in fata. In afacerile cu masini, un intreprinzator n-are o viata tocmai usoara. Zalaul este o piata suprasaturata, cu un numar foarte de masini pe cap de locuitor, iar pentru a vinde masini noi si a supravietui, o astfel de filozofie pare esentiala. Totusi, inginerul Traian Ambrozie, 49 de ani, a reusit mai mult decat sa supravietuiasca din 2003, momentul in care a preluat, impreuna cu alti angajati, fostul IATSA, o unitate de service, dealer pentru automobile Dacia. In 2004, Dacia Service SA, prin intermediul unei alte firme la care este actionara, Supreme SRL, a reusit sa castige dreptul de reprezentanta pentru automobilele Renault. „Am luptat pentru aceasta reprezentanta. Compania
franceza a verificat societatea in nenumarate randuri, pana a luat o decizie finala”. Vanzarile de automobile Dacia si Renault au reusit sa creasca cifra de
afaceri a grupului de societati controlate de Traian Ambrozie si sa sustina investitiile pentru activitatea de baza: service. In 2007, Dacia Service SA a preluat unitatea de stat IATSA 2 din Oradea, miscare care i-a adus lui Traian Ambrozie controlul a aproximativ 60% din piata de service a Oradea. In 2008, cifra de afaceri a societatii Dacia Service SA a ajuns la 16 milioane dolari, fata de 5 milioane dolari, in 2004. Numarul de angajati a ajuns in acelasi an la 400. Prin a conduce el intelege a controla. La biroul sau sunt instalate patru telefoane, doua telefoane mobile le are, de asemenea, in permanenta asupra sa.
10/279
O statie aflata pe aceeasi frecventa cu cea a angajatilor este deschisa mereu, astfel incat sa poata interveni in orice moment in problemele care apar zilnic. Multi angajati considera sufocant controlul permanent exercitat de catre directorul lor. Ordinea instituita de catre Traian Ambrozie este insa suportata, pentru ca salariile sunt mari, iar societatea se ingrijeste ca, in schimbul unei sume simbolice, fiecare angajat sa primeasca o masa calda pe zi. Traian Ambrozie controleaza acum, probabil, cea mai mare parte din afacerile cu autoturisme din Zalau.
IT - asamblare computere Daca BlueComp ar fi o companie listata la bursa, ar castiga fara probleme titlul de blue chip, spune un analist de la o casa de brokeraj clujeana. Acest lucru il stie cu siguranta si Alexandru Pomian (33 de ani), fondatorul si totodata actionarul majoritar al societatii, una dintre cele mai puternice companii din domeniul tehnologiei informatiei din Oradea. Totusi, tanarul specialist in informatica nu se gandeste inca la asta, chiar daca propuneri de intermediere a unor oferte publice a primit chiar si de la case de brokeraj straine. In fapt, spune el, n-are atata nevoie de bani incat sa-si imparta compania cu alti investitori. Intr-adevar, BlueComp pare sa se descurce foarte bine, chiar si in momente in care o economie intreaga merge cu viteza accelerata doar in jos. In doi ani, grupul BlueComp (alcatuit din cinci firme), chiar daca a ajuns la o anumita maturitate, si-a continuat cresterea cifrei de afaceri in termeni reali, desi cu mai putina putere decat in anii precedenti. Cifra de afaceri a grupului a totalizat 1,5 milioane euro, cu 40% mai mult decat acum doi ani, iar in ultimul an fiscal, veniturile totale s-au cifrat la 2,1 milioane euro, corespunzator unei cresteri de peste 30% fata de anul precedent. Nu este usor pentru o companie de marimea celei conduse de Alexandru Pomian sa-si faca drum pe un teren dominat de gigantii IT.
11/279
BlueComp a demarat asamblarea de PC-uri sub licenta Alpis, si in cativa ani a reusit sa se situeze printre primele opt firme de asamblare din Romania. Divizia de productie este inca cea mai profitabila din cadrul grupului si detine ponderea cea mai importanta in cifra de afaceri a acestuia (37%). Dar Alexandru Pomian a atacat si alte segmente de piata, precum cel al sistemelor integrate, domeniu in care s-a impus rapid in Transilvania si care asigura acum aproximativ un sfert din veniturile totale ale grupului. Aceasta diversificare a activitatii, fara a se indeparta insa de activitatea sa de baza, a asigurat grupului BlueComp o extrem de mare flexibilitate si posibilitatea de a se orienta spre acei clienti care dispuneau de bani pentru investitii in tehnologie. BlueComp este inca doar o forta regionala, cu o raza de activitate care cuprinde in special zona Transilvaniei, iar Marcel Borodi n-a reusit sa patrunda pe piata bucuresteana, in ciuda mai multor tatonari. In competitia cu concurentii sai principali, Sprint Computers sau AGER, omul de afaceri clujean vede un mare dezavantaj in faptul ca nu se afla in apropierea unei zone libere, precum cea din Giurgiu, care sa-i asigure un cost mai mic de productie pentru calculatoare. Alexandru Pomian vede, de asemenea, cum firme romanesti din domeniul IT, care au pornit singure, au ajuns sub tutela unui mare concern mondial, iar uneori simte lipsa unei asemenea umbrele. Totusi, presedintele de la BlueComp nu se gandeste inca sa renunte la gustul independentei, „cel putin atat timp cat mai pot creste pe cont propriu ”.
Cafenea La ora 8 dimineata este greu de gasit un loc in picioare la Giorno, asa ca taximetristii prefera sa se aseze la rand din timp. Nu este cel mai comod loc unde ai putea servi o cafea in Timisoara. Doua tejghele lungi de cel mult trei metri reprezinta spatiul alocat pentru degustare, in rest intreaga incapere este destinata prajirii, macinarii si ambalarii catorva sute de kilograme de cafea pe zi,
12/279
pentru marii clienti. Pentru Petre Plaiasu, asociatul roman al firmei romano-italiene Giorno, cele cateva mii de lei pe care le incaseaza vanzand espresso la tejghea nu reprezinta cine stie ce afacere. El are insa un motiv serios pentru a-si mentine mesele. „Aprovizionez cu cafea 400 de localuri in toata Transilvania si vreau ca
aceia care servesc aici o espresso sa solicite aceeasi calitate in oricare dintre localurile in care gasesc marca Giorno”, explica intreprinzatorul. Pare o strategie buna. La trei ani de la deschiderea prajitoriei de cafea, Petre Plaiasu, 51 de ani, se mandreste ca are drept clientela mai mult de jumatate din barurile si restaurantele din Timisoara si o cifra de afaceri pe anul trecut de peste un milion de euro. Lui Petre Plaiasu ii place sa vorbeasca despre afacerea sa cu cafea ca si cand asta ar face de o viata. In fapt, contactul sau cu lumea cafelei a venit abia tarziu. Multi ani, el a fost inginer constructor, apoi sef de santier, fotograf si chiar ziarist la o revista literara din Timisoara. Cand a intrat in afaceri, a incercat sa mearga pe domeniul pe care-l cunostea cel mai bine: constructiile. A mers prost. A profitat de un singur avantaj pe care-l avea de pe urma carierei lui de constructor: cunostintele de limba italiana. Intr-o vizita pe care a facut-o in Italia s-a prezentat in fata directorilor de la Andrea Spranghetti, o companie de familie din Florenta, care se afla in afacerile cu cafea de peste 120 de ani, si le-a propus sa investeasca in Romania. Astfel a luat fiinta Giorno, afacere in care partenerul italian (prin Magnus SRL) detine 70%, iar restul de 30% este in posesia lui Petre Plaiasu si a unui prieten, tot italian, Carlo Bianco. De la inceput, Giorno a atacat piata consumatorilor din baruri si restaurante. Petre Plaiasu le-a propus proprietarilor de localuri o afacere simpa: Giorno asigura gratuit aparatele pentru cafea espresso (la fel si operatiile de service), in schimb, fiecare bar trebuie sa utilizeze cafeaua acestuia dupa reteta standard. Metoda a functionat, se pare. Aproape 200 de localuri din Timisoara servesc acum cafeaua de la Petre Plaiasu, iar reteaua sa se extinde in continuare in toata zona Ardealui.
13/279
Un nou transport de masini pentru cafea espresso a sosit de curand din Italia pentru a se face fata cererilor din Baia Mare, Oradea sau Arad. Din punct de vedere financiar, afacerea s-a dovedit a fi, de asemenea, fara cusur. Cei aproape 200.000 dolari pe care Giorno i-a luat in 2005 de la firma-mama din Italia, pentru a porni activitatea, au fost returnati, din al doilea an de activitate. Cafeaua i-a adus lui Petre Plaiasu nu doar bani. O revista americana de specialitate a acordat spatii largi afacerii sale, intr-un material dedicat pietei cafelei din Romania.
Artizanat - olarit In acest inceput de mileniu supertehnologizat si informatizat, putina lume isi poate inchipui ca mestesugurile traditionale pot starni interesul general si pot aduce venituri substantiale unei comunitati. Una dintre acestea este comuna harghiteana Corund. Aici, de secole, oamenii se ocupa cu olaritul, sculptura in lemn si artizanatul in iasca. Turistul care trece cu masina pe drumul national care uneste Miercurea-Ciuc cu Targu-Mures este uimit de numeroasele chioscuri aflate la Corund. Intr-o zona pitoreasca, ei pot descoperi obiecte de artizanat de o frumusete rar intalnita. Principala ocupatie a oamenilor este olaritul. Cu acest mestesug stravechi, atestat documentar la inceputul secolului al XVII-lea, se indeletnicesc astazi circa 3.000 de persoane, in aproape 700 de ateliere. In trecut, oamenii s-au dedicat acestui mestesug pentru ca solul era neprielnic pentru agricultura. La inceput, se creau obiecte de uz casnic, printre care si celebrele oale de lut pentru sarmale. De asemenea, ”exportau” produse tipice pentru parastase in Moldova si Oltenia (tavite si cani de lut pentru unica folosinta). Si acum traditia este respectata, olarii din Corund fiind o prezenta constanta la Targurile de Mosi din vechiul Regat. Cu timpul, olaritul a devenit o veritabila arta, aparand modele cu picturi traditionale albastre si multicolore,
14/279
ceramica neagra sau cea verde. Olaritul este astazi o adevarata industrie, aducand venituri frumoase celor care il practica. Chiar si acum se folosesc metodele traditionale, cum ar fi colorarea cu substante naturale, de exemplu, oxizii. Lemnul, care se afla la indemana, i-a facut pe multi localnici cioplitori. Pe vremuri, se faceau traditionalele porti secuiesti monumentale si monumente funerare tipice zonei secuiesti. Acum, traditia pare sa apuna. Sculptorii prefera sa faca mici obiecte artizanale sau mobilier. Un mestesug unic in lume se practica la Corund: prelucrarea de iasca (buretele fagului). Din aceasta ciuperca de copac se confectioneaza platouri si palarii. Localnicii fac sute de kilometri pentru a culege iasca de fag sau de mesteacan. Ei pleaca, in fiecare an, in Muntii Gurghiului sau chiar mai departe, in Maramures sau Retezat. Ei pot aprecia dintr-o privire care este iasca potrivita. O culeg, o aduc acasa si o prelucreaza cu o migala demna de invidie: o taie felii, o decupeaza si, pe baza unor tipare din lemn, creeaza modele florale. Originea acestei indeletniciri se pierde in negura vremurilor. In sezonul turistic, este greu de circulat prin Corund. In fata chioscurilor sunt oprite sute de autoturisme si autocare din toate colturile lumii. Cu totii cumpara cate ceva, iar artizanii isi fac rezerva de bani pentru sezonul extraturistic. De-a lungul soselei, case aratoase, unele cu mai multe etaje, denota prosperitate. De altfel, si densitatea autoturismelor personale, unele purtand marci de invidiat, reflecta aceasta prosperitate: circa 500 de autoturisme la 6.700 locuitori. Turistii pot cumpara obiecte de artizanat in functie de grosimea buzunarelor. Pretul obiectelor de ceramica variaza intre 3 si 300 lei, iar al celor din iasca, intre 8 si 60 lei. Jozsa Ferencz este cel mai cunoscut olar din comuna. Fiu al Corundului, a pastrat traditia olaritului mostenita din stramosi. Jozsa Ferencz, de 56 de ani, este o adevarata enciclopedie ambulanta: cunoaste tot ceea ce se poate sti despre locul natal si despre istoricul olaritului. Arata cu o mandrie nedisimulata obiecte de lut de folosinta casnica, din secolul al XVIII-lea, de la stramosii lui.
15/279
Jozsa respecta cu strictete modelele vechi, cele ale ceramicii naive. El creeaza obiecte din lut de toate culorile si de toate formele. Din atelierul lui ies farfurii, vaze, oale, candele, oale pentru sarmale. Toate in diferite culori si cu modele florale sau zoomorfe inc antatoare. El are si propriile sale secrete de productie: modul de ardere si componenta smaltului. De altfel, el este singurul olar din Corund care arde lutul la temperatura de 960 grade timp de 14 ore, in timp ce ceilalti olari ard lutul la 800 grade. Produsele sale sunt arse de doua ori. Din cauza pretului combustibilului, din ce in ce mai mare, beneficiul net pe un obiect este de doar 5%. „Cu gaz, cheltuielile ar scadea la jumatate”, a declarat Jozsa Ferencz. El este ajutat de familie. Alaturi de el lucreaza sotia, fiul si nora, fiecare specializandu-se intr-o faza de productie: munca la roata, vopsirea cu modele, acoperirea cu smalt. Nimeni din familie nu se gandeste sa practice vreo alta meserie. Jozsa Ferencz nu numai ca respecta traditia, dar este si un creator. El a conceput un suport de lumanari cu sapte brate, reprezentand „pomul vietii” din
mitologia secuiasca. O astfel de creatie costa aproximativ de 300 de lei. De altfel, a avut peste 25 de expozitii in tara si strainatate si este detinatorul unor premii internationale. In creatia sa, el are un slogan: ”Sa ne inspiram doar din izvoarele curate!” Viitorul olaritului? „Are viitor. Sunt convins de asta. Totul depinde insa de puterea de cumparare a oamenilor”, a raspuns el.
Pe Andras Marton (43 de ani) l-am gasit in atelierul sau, lucrand impreuna cu fiul sau, Andras jr., de 20 de ani. Si mezinul familiei, Kalman (14 ani), a indragit meseria de sculptor in lemn, ajutandu-si tatal dupa orele de scoala. Familia MArton continua traditia sculptorilor locali. Dar acum a trecut moda portilor secuiesti monumentale. Nu mai face decat obiecte mai mici, ca rame, cutii, basoreliefuri sau mobilier sculptat. Toate acestea poarta amprenta modelelor sculpturale vechi, mostenite din generatie in generatie. Rareori mai primeste cate o comanda pentru un monument sculptat secuiesc, caci oamenii prefera monumente din fier, beton si marmura. Atunci cand primeste cate o comanda, vinde acest produs artizanal cu 600 lei. Materialul preferat este fagul,
16/279
pe care il prelucreaza cu meticulozitate. De altfel, interiorul casei arata ca un veritabil muzeu de sculptura in lemn. Din pacate, vanzarile nu merg prea bine, tot din cauza saraciei cumparatorilor. Asa incat Marton merge anual in Ungaria pentru a lucra la amenajari sculpturale traditionale. De altfel, anul trecut a castigat pentru o lucrare complexa 2000 de euro. In fata chioscului unde familia Marton isi vinde produsele se afla un obiect straniu. Este o masa sculptata dintrun trunchi de copac. Turistii se opresc, privesc ciudatul artefact cu admiratie si nu putini ofera sume exorbitante pentru a-l cumpara. „In special strainii mi-au oferit sume astronomice. Dar tin enorm la acest obiect si cred ca nu-l voi vinde niciodata”, a spus Marton. Familia lui, cu mic cu mare, continua traditia
inradacinata de-a lungul veacurilor, transformand prelucrarea lemnului intr-o veritabila arta. Singurul loc din lume unde se prelucreaza iasca este Corundul. Aceasta meserie migaloasa este practicata de numeroase familii din comuna. Una dintre acestea este familia Matias. „Mosul” familiei, Ioan, de 89 de ani, plin de vitalitate, munceste si astazi. Eva Matias are 43 de ani si a invatat meseria de la sotul ei. In trecut, ea confectiona si genti si posete, dar acum acestea nu mai au cautare. Lucreaza pe feliile subtiri si fragile de iasca doar platouri, sepci si palarii. Cel mai mic platou costa 8 lei, o palarie, 50 lei, iar o sapca, 30 lei. Principalii cumparatori sunt turistii germani si maghiari. Turistii romani nu prea sunt amatori, necunoscand valoarea de unicat a acestor produse. Modelele sunt traditionale si au fost mostenite din generatie in generatie. Vanzarile depind de fluxul de turisti, dar Eva Matias nu se plange. Totusi, culegerea de iasca din zonele indepartate este din ce in ce mai dificila, din cauza cresterii continue a pretului benzinei. ”Este o meserie grea. Trebuie multa munca si migala. Dar, in acelasi timp, este si foarte frumoasa ”, mi -a declarat doamna Matias. Datorita respectarii traditiei, a
staruintei de a perpetua obiceiuri stravechi, este putin probabil ca acest mestesug sa dispara.
17/279
Industrie alimentara - productie de carne Lucian Ilies, proprietarul uneia dintre cele mai mari firme private din Ardeal, nu se plange niciodata de vremurile actuale. El a stiut, ca nimeni altul, sa gaseasca in fiecare criza o noua oportunitate de a castiga in afaceri. Firmele lui Lucian Ilies au o cifra de afaceri de peste 13 milioane lei. Lui Lucian Ilies nu i-a fost greu sa invete lectia economiei de piata, la o varsta la care cei mai multi se gandesc la pensionare. In 2000 a parasit Abatorul pentru a incepe o afacere pe cont propriu. S-a dus la banca, a pus casa gaj si, cu un milion, a deschis un magazin si a inceput productia de carne, cu o masina manuala de tocat pe care a instalat-o in garaj. Primele castiguri semnificative au venit insa nu de pe urma acestei activitati, dupa cum recunoaste omul de afaceri, ci mai degraba in urma unor mici speculatii. Brasoveanul a fost destul de prevazator pentru a se feri de inflatia galopanta si de deprecierea leului cumparand mereu porci, de toti banii incasati din vanzari. Numarul porcilor cumparati de Ilies SRL a depasit curand capacitatea de industrializare a firmei, iar omul de afaceri a inceput sa depoziteze masiv marfa in halele frigorifice ale Abatorului. Cand preturile au explodat din cauza inflatiei si a deprecierii leului, Lucian Ilies a fost printre putinele firme care au incasat castiguri substantiale. Afacerea sa a inceput sa se extinda. In 2003, activitatea de industrializare a fost mutata din garaj intr-o fosta cantina mult mai spatioasa si au fost facute primele investitii in ferme de crestere a porcilor. Numarul de magazine din reteaua Ilies a crescut, de asemenea, an de an. Acum, Lucian Ilies detine 13 magazine in Ardeal, multe dintre acestea situate pe arterele cele mai circulate ale oraselor. Dezvoltarea unei retele proprii de magazine s-a dovedit o miscare inspirata. In acest fel, productia de carne avea asigurata desfacerea si, cel mai important lucru, firma nu era expusa pierderilor ce puteau fi cauzate de intarzieri in achitarea facturilor de catre comercianti. In plus, Lucian Ilies a inceput sa-si
18/279
delimiteze foarte clar afacerile, mutand activitatile de productie, industrializare si comercializare pe firme separate, dar aflate in totalitate sub controlul familiei. Pentru fiecare activitate in parte, intreprinzatorul a fixat drept tinta o crestere anula a cifrei de afaceri de 30%. 2007 a fost un an tragic pentru fermele de stat romanesti, lichidate pe capete, dar pentru Lucian Ilies a insemnat anul unor noi oportunitati, pe care n-a ezitat sa le fructifice. In aceste momente, grupul Luca industrializeaza 80% din carnea produsa in fermele sale, iar 70% din carnea industrializata se vinde prin propria retea de magazine. Aceasta integrare i-a permis lui Lucian Ilies pana acum sa vanda la preturi foarte competitive pe piata (o campanie de atragere a clientilor a fost lansata de curand, prin sloganul „Scad preturile”, afisat pe vitrinele fiecarui
magazin) si sa evite crizele de lichiditati. Cu siguranta insa ca Lucian Ilies n-a cumparat fabrica, unde odinioara a lucrat, din pura nostalgie. In fapt, el a participat la licitatia de privatizare pe ultima suta de metri (cand, dupa mai multe runde, nu s-a prezentat nici un ofertant) si in momentul in care deja demarase lucrarile de constructie la o fabrica noua, al carei proiect a fost evaluat la 20 milioane euro. Este, mai degraba, vorba de acelasi fler care l-a indemnat sa speculeze, la inceputul afacerilor, cresterea preturilor la carnea de porc
Distributie marfuri Aurelian Lupascu a inceput sa distribuie marfa cu un motoscuter in 2002. Acum, firma sa Please Reale dispune de o adevarata flotila. Este aproape imposibil sa nu observi, pe strazile Clujului, autoutilitarele purtand sigla Please Reale. Acestea par a fi peste tot: la portile magazinelor, ale restaurantelor sau intr-un permanent du-te-vino pe strazile orasului. Din aceasta agitatie, specifica taximetrelor, Aurelian Lupascu si asociatul sau, Ion Paduraru, ambii in varsta de 50 de ani, castiga o multime de bani. In 2002, fostul inginer energetician Aurelian Lupascu a descoperit o
19/279
afacere la care putini se gandeau in acea vreme: distributia de marfuri de la producatori la comercianti. Ideea i-a venit in Anglia unde, dupa 1989, a emigrat in cautare de lucru. Acolo, el a vazut cum patronul restaurantului la care era angajat ca barman comanda marfa de care avea nevoie la telefon, printr-un singur apel la o firma specializata in serviciile de distributie. Cand s-a intors in tara, a sesizat imediat nisa de pe piata si, cu un motoscuter de transport marfa, a inceput primele afaceri in domeniul distributiei. De ideea lui a fost entuziasmat un alt fost inginer, Ion Paduraru, cu care Aurelian Lupascu s-a asociat in 2003 si care este acum director executiv al ceea ce a devenit grupul Please Reale. Primul mare furnizor cu care firma celor doi asociati a incheiat un contract cu adevarat important a fost European Drinks. In timp, au reusit sa convinga alte firme mari sa apeleze la serviciile lor de distributie, iar acum, printre partenerii Please Reale se numara Kraft Jacobs Suchard, Philip Morris sau Interbrew. Numarul de furnizori a ajuns, in acest an, la peste 80, iar cel de clienti, la 1.500. De la motoscuterul din 2002, Please Reale a ajuns sa detina un parc de 40 de autovehicule utilitare, dintre care 14 sunt ultimele modele Mercedes Sprinter. Numarul angajatilor a crescut de la sapte oameni in 2002, la 50 in 2006, iar acum sunt aproape 200. Banii au inceput sa curga in conturile firmei. Cifra de afaceri a atins, in 2008, peste 12 milioane euro, de la 30.000 dolari in primul an de existenta a firmei, iar aria sa de acoperire s-a extins de la Cluj in alte doua judete, Harghita si Covasna. Succesul celor doi proprietari ai Please Reale nu se datoreaza insa doar faptului ca au gasit o nisa pe piata. Ei au facut din activitatea de distributie o adevarata filozofie si nu au ezitat sa cheltuiasca bani pentru a o face cunoscuta. Ei au reusit, de asemenea, sa creeze o firma bine structurata, in care departamentul de marketing este o componenta esentiala, cu sase divizii specializate. Cei doi proprietari ai firmei de distributie au tinut sa-si certifice experienta in afaceri capatata pe teren. In 2008, ambii au primit diplome MBA.
20/279
Apicultura Dupa cinci ani de munca pasionata, un jurist si o inginera au conceput o bautura tonica pe baza de miere de albine si au realizat prin forte proprii o statie pilot in care o fabrica. Dupa cum sustine producatorul, sortimentul in care adauga triturat de larve de trantor este o adevarata „Viagra romaneasca". Gabriel Ionescu a iesit la
pensie in 2004. Pentru ca nu dorea sa-si petreaca vremea jucand sah in Cismigiu, a cautat o activitate utila cu care sa-si omoare timpul liber devenit dintro data prea mult. In 2005 a cumparat primii stupi. Impreuna cu sotia a inceput cresterea cu pasiune a albinelor, dar fara a avea experienta in domeniu. „Am
pierdut in primii ani contravaloarea unei masini. Un kilogram de miere costa in acea perioada 16 lei. Noi l-am produs la un cost de 50 de lei. In schimb, realizam ceva util si nu aveam sentimentul ca sunt pensionar”, isi aminteste Gabriel
Ionescu. O data cu trecerea timpului si cu lecturarea multor carti de specialitate, atat domnul Gavril, cat si sotia sa, au devenit experti in apicultura. In perioada in care a avut stupi, familia Gavril a incercat foarte multe combinatii de produse de stup, plante medicinale si fructe pentru consumul casnic. Abia in 2008 a aparut ideea crearii unui produs tonic care sa fie fabricat in scop comercial. Acesta trebuia sa devina o alternativa la bauturile racoritoare sintetice care existau in acea perioada pe piata. Prin multe incercari s-a ajuns la mai multe retete care cuprind: miere, suc de fructe, propolis, laptisor de matca, apilarnil, plante medicinale. Problema care ramanea de rezolvat o constituia imbutelierea. Produsul fermenta continuu si trebuiau folosite sticle foarte rezistente. “Prima oara cand
am imbuteliat sucurile, sticlele se spargeau in pivnita. Din cauza presiunii, cand desfaceam dopurile, bautura sarea pana in tavan. Si acum avem pe tavan pete care ne amintesc de acele momente. Am imbuteliat sucurile in sticle de sampanie, iar dopul trebuia legat cu sarma. La un moment dat, am taiat putin
21/279
dopul si am constatat ca acesta nu mai sare”, declara Gabriel Ionescu. Dupa zeci de incercari a fost conceput un sistem de inchidere care permite pastrarea unei presiuni reduse in sticla, in conditii de igiena. Capacul este gaurit, iar inauntru exista o supapa ce permite aerului sa iasa. Gabriel si Gineta Ionescu au realizat apoi un dispozitiv de inchidere care poate fi adaptat la toate tipurile de dopuri folosite in mod curent. Sistemul de inchidere a fost brevetat si poate fi folosit in fabricile de bere, sampanie sau bauturi racoritoare, rezolvand problema presiunii cauzate de fermentatie. In 2009 a inceput productia de sucuri tonice in scop comercial. „In memoria” petelor
facute pe tavan de sucul care a tasnit din sticla a fost ales numele Emico, traducerea in limba latina a verbului „a tasni”. In momentul de fata, minifabricuta sotilor Ionescu produce 1.000 de sticle cu bautura tonica pe zi. Cererea depaseste deja capacitatea de productie. Distribuirea se face deocamdata prin magazine specializate cu profil apicol sau farmacii, „ Allbee” fiind un „aliment medicament natural”. Cele trei variante: Tonic, Crazy Love cu apilarnil si Happy
Life cu laptisor de matca au fost testate la spitalul clinic N. Gh. Lupu din Bucuresti de bolnavi de silicoza, de persoane care au suferit intoxicatii profesionale sau care au astm bronsic profesional. Rezultatul a fost benefic atat in ceea ce priveste starea generala fizica, cat si cea neuropsihica a pacientilor. Pe viitor, Gabriel Ionescu doreste sa vanda licenta bauturii Allbee si pe cea a sistemului de inchidere atat in tara, cat si in strainatate. Secretul succesului familiei Ionescu a fost „furat” de la albine. „Am luat exemplu de la coloniile de albine si am incercat sa obtinem, ca si ele, o calitate maxima printr-o organizare perfecta”, spune Allbee.
Industrie textila In urma cu opt ani, familia Pravat lansa propria afacere - productie de confectii -, cu doar noua angajati si cateva utilaje amplasate in spatii inchiriate.
22/279
Fara nici un imprumut, doar reinvestind anual castigul, familia Anton are acum o fabrica nou-nouta, cu 150 de angajati. ”Am inceput cu noua oameni, cu cateva masini, in spatii imprastiate in mai multe zone ale Bucurestiului, pentru care plateam chirii foarte mari”, isi aminteste
Antonela Pravat, expertul in confectii al familiei. Am intrebat cine este „capul” afacerii, dar nimeni nu isi revendica acest rol, desi trei membri - Antonela, Mihai si fiul lor, Radu - s-au implicat activ in derularea ei. Fiecare a avut si are in continuare indatoriri precise: dnei Pravat i-au revenit alegerea utilajelor, instruirea personalului, supravegherea productiei, marketingul si chiar designul pentru o mare parte din confectii. Dl Pravat se ocupa de furnizori, de spatii, a proiectat si condus lucrarile de constructie pentru noul sediu al fabri cii, „mica bijuterie a familiei”, cum le place sa o numeasca.
Radu, absolvent de Automatica, n- a „scapat” de informatizarea birourilor, de intretinerea echipamentelor si a programelor. Cat priveste alergatura, nimeni nu a fost scutit. Firma Textcom, caci despre ea este vorba, a fost constituita de cei trei in 2004, ca societate cu raspundere limitata, cu un capital initial 10.000 euro 1,4 milioane lei, iar cifra de afaceri in 2008 a depasit 1,6 milioane lei. Investitiile s-au facut in timp, toate sursele de venit fiind concentrate in acest scop. Mai ales in perioada de inceput, afacerea s-a bazat si pe castigurile aduse de o firma aproape le fel de tanara, Startext, importator si distribuitor de multiplicatoare digitale. Avantajul era ca firma de comert aducea in timp mai scurt venituri, in mare parte reinvestite in Textcom. La inceput, productia era orientata suta la suta spre piata interna. Vanzarile au mers bine in acea perioada, dar o serie de probleme legate in special de distributie - lipsa unui sistem ferm de contractare, plata cu intarziere a marfii - i-a determinat pe proprietari sa se reorienteze. De export prin forte proprii nu se punea problema: „O mica firma romaneasca nu isi
poate permite sa faca o asemenea investitie (cu bataie lunga, e drept!) si sa concureze firme recunoscute din Vest, cu activitate de ani de zile”, apreciaza
23/279
Antonela Pravat. In Franta, Germania, Italia, Statele Unite se lucreaza cu un sezon in avans. In ceea ce priveste creatia, decalajul este de circa un an si jumatate. Asadar, in aceasta perioada (mai-iunie) se incepe colectia de primavara-vara 2014, iar in toamna acestui an se va lucra colectia de toamna-iarna 2014. Toate acestea, pregatite cu cel putin un an inainte!... Pe de alta parte, la intern, puterea de cumparare este, de o buna perioada de timp, in scadere, limitand considerabil cererea. Riscurilor generate de o piata nesigura li s-a preferat productia in lohn, chiar daca, recunosc cei trei, „nu este sistemul ideal”. Partenerul extern isi aduce
propriul material, modelul, iar firma romaneasca asigura executia si livreaza produsul finit. Daca in 2005 se lucrau astfel 50% din produse, acum „comenzile externe asigura grosul productiei, anume 80%”, precizeaza dna Pravat.
Dezavantajele sunt cauzate in special de lipsa de activitate intre sezoane. Timp de aproximativ doua luni (in aprilie, respectiv, noiembrie), comenzile externe sunt pe linie moarta. Pentru a nu opri productia, in perioadele cu pricina sunt planificate o mare parte din concedii si se lucreaza mai abitir pentru intern. Totusi, volumul este in mod evident scazut, la aceasta contribuind si un factor psihologic: fiind mai putin de lucru, randamentul descreste. Desi greu de evaluat, pierderi sunt, in stransa legatura cu o serie de alti factori - vanzari la intern, durata „golului” de comenzi etc.
Cu toate dificultatile inerente, activitatea trebuie nu doar mentinuta, ci chiar largita. Nu e doar un hatar, ci o necesitate, intrucat contractantii externi cauta capacitati mari de productie, pentru a nu fi nevoiti sa lanseze comezi in mai multe puncte, costurile, ca si deranjul, fiind mai mari. Cel mai important lucru: din noiembrie 2008, firma are casa noua, dupa ce, ani de zile, proprietarii au umblat dupa spatii de inchiriat. “Am pierdut trei ani
vizitand unitati cu spatii disponibile. In sectorul 6, le-am luat la rand. La o intreprindere, am participat la trei licitatii, dar nici una nu s-a finalizat intr-un fel. Alta data, aproape ca batuseram palma pentru o hala la UMEB, dar tocmai atunci
24/279
societatea a fost trecuta pe lista celor in lichidare. Exemplele de acest fel sunt numeroase”, isi aminteste dl Pravat. Dezarmati in fata birocratiei si a ofertelor
fara capatai, cei de la Textcom au decis sa porneasca totul de la zero, desi zeci de spatii raman, in Bucuresti si in toata tara, neutilizate. Fabrica a fost ridicata in doi ani, „sef de santier” si proiectant fiind nimeni altul decat dl Pravat. Materialele
de constructie au fost achizitionate treptat (ca si cea mai mare parte din utilaje), totul facandu-se din resurse proprii. Teama de fluctuatia mare a dobanzilor si teancul de documente de intocmit a indepartat familia Pravat de ideea contractarii unui imprumut. De ajutor le-au fost facilitatile la furnizor (plata in rate), atat in ceea ce priveste materiile prime, cat si utilajele. Rezultatele muncii de peste opt ani se fac simtite acum. Daca in 2005 se produceau sub 5.000 buc./ luna, in 2012 volumul atingea, in medie, 17.000 buc./luna. Dar rezultatul este inca slab fata de ambitiile familiei. In urmatoarele trei luni, aceasta va incerca sa dubleze capacitatea fabricii, avand in proiect achizitionarea de utilaje pentru inca 150 de oameni.
Inventica & productie chimica Firma SolRom n-are o gama prea variata de produse, desi vanzarile sale se ridica la 200.000 de lei anual. In fapt, sunt doar doua. Daca il intrebi pe Moise Romanasu cum se pune o afacere pe picioare, reteta lui este urmatoarea: inventeaza un produs, breveteaza-l, si pe urma vindel. De ce o asemenea recomandare? Pentru ca fostul inginer electronist a facut el insusi o frumoasa afacere cu produse noi pe care le-a lansat pe piata. Firma sa, SolRom, infiintata in 2000, a lansat pe piata Oleas (lichid industrial de aschiere sintetic), un produs industrial destinat racirii utilajelor de aschiere, care in momentul de fata ii asigura peste 70% din vanzarile anuale, cifrate in jurul sumei de 200.000 lei. Moise Romanasu nu este cercetator, dar are spirit intreprinzator. El s-a
25/279
gandit, in 2000, sa valorifice cercetarile facute inca din 1985 de fratele sau, Nicolae Romanasu. Cu Oleas, Moise Romanasu sustine ca fabrica un produs biodegradabil care are calitati superioare uleiurilor folosite de obicei de marile intreprinderi pentru utilajele de taiere. Dupa brevetarea inventiei si certificarea ca produs biodegradabil, de catre Universitatea Tehnica din Cluj, intreprinzatorul clujean a inceput o campanie de promovare. Pentru a castiga piata, el a organizat permanent, pe cheltuiala proprie, intruniri unde beneficiari si potentiali clienti puteau sa schimbe pareri in privinta produsului sau. La un targ expozitional, la Satu Mare, el a initiat o alta metoda ingenioasa de promovare. Dupa ce s-a asigurat in prealabil ca ideea sa e aplicabila, presedintele SolRom si-a prezentat produsul intr-un bol de sticla in care inotau pesti exotici. Explicatia era simpla: Oleas nu este poluant. In acest mod, Moise Romanasu a reusit sa atraga o serie de clienti, printre care Dacia sau Roman Brasov. Romuniversol sia crescut cifra de afaceri an de an, in ciuda reculului inregistrat de industria romaneasca. „Am reusit sa anihilam repercusiunile comenzilor din ce in ce mai restranse pe care marii nostri clienti erau obligati sa le faca, castigand clienti noi”.
Dar, in ciuda faptului ca SolRom a mai lansat pe piata un lichid sintetic de protejare anticoroziva, Olasp, (inventat, de asemenea, de fratele intreprinzatorului si brevetat la OSIM), firma n-a reusit sa dea marea lovitura. In lipsa unor noi resurse financiare care sa-i sustina activitatea de marketing pentru largirea segmentului de piata, va fi din ce in ce mai greu pentru intreprinzatorul clujean sa-si mareasca firma. El concureaza cu produse asemanatoare, chiar daca mai scumpe, oferite de firme internationale precum Castrol sau Shell. In plus, fostul inginer electronist s-a aratat putin interesat in asi deschide firma si altor investitori si prefera sa ramana unic actionar. El incearca sa mearga pe calea batatorita dinainte. De curand, firma SolRom a cumparat dreptul de valorificare a unui medicament in curs de omologare inventat de un medic craiovean.
26/279
Hotel Directorul si actionarul principal al celei mai mari unitati hoteliere din Oradea a urcat treptele in turism de la zero. Codrut Panait obisnuieste sa se laude ca putini sunt oamenii de afaceri care vin in oras si nu-si lasa banii la societatea pe care o conduce, Venus SA, proprietara celui mai mare hotel din oras, Venus. Dar saptamanile trecute, cand o societatea de asigurari de viata si-a inaugurat, cu mare fast, sucursala din Satu Oradea, Codrut Panait a trebuit sa asiste la eveniment in localul celei de-a doua unitati hoteliere din oras, hotelul Regal. Totusi, in acea seara, Codrut Panait n-a avut prea mult timp la dispozitie pentru a regreta ca banii pentru somptuoasa masa festiva, oferita cu generozitate de firma de asigurari, intra in conturile concurentei. Mult mai important pentru el era sa urmareasca cu atentie incordata discursul directorului general al nou-deschisei sucursale, nimeni altcineva decat sotia sa, Crina Panait. Codrut Panait are 50 de ani, dar nimeni nu-i da mai mult de 40. Infatisarea sa tinereasca are, probabil, de a face si cu felul in care Codrut Panait obisnuieste sa priveasca viata. Este un pozitivist incsrcibil: “Mi -e jena sa spun ca-mi merge
bine, cand toata lumea se plange, dar pot sa spun ca tot ce mi-am propus in viata am realizat”. Directorul de la Venus nu este, intr-adevar, cel mai puternic
om de afaceri din Oradea si, probabil, nici printre primii zece. El nu se numara nici printre aceia care au infiintat o firma in 1990, iar acum au alte cinci. Mai degraba i s-ar potrivi caracteristica de self-made man. Si nici nu ezita sa aminteasca de unde a pornit pentru a ajunge sa conduca cea mai mare unitate turistica din Oradea. “Cand eram muncitor necalificat, un coleg mai in varsta mi -a spus ca, daca trag tare, am sanse sa ajung departe in turism, chiar sa conduc un minister”, isi aminteste Codrut Panait. Si a tras tare.
A muncit ca picolo si, dupa ce a facut scoala de ospatari, a servit clienti in
27/279
Venus sau vara pe litoral. La 32 de ani a ajuns sef de unitate la restaurantul Venus. In 1995, a preluat conducerea societatii Aurora. De la 1 ianuarie 1996, cand asociatia salariatilor cumpara de la FPS pachetul de actiuni ale societatii, lunga postura de simplu angajat in turism se incheie pentru Codrut Panait. El a devenit actionarul principal, presedintele si directorul general al Venus SA. Faptul ca, in Oradea, hotelul Venus, cu 110 camere, are de infruntat practic concurenta unui singur hotel, Regal, cu 50 de camere, n-ar trebui sa-i dea prea multa bataie de cap lui Codrut Panait. In Oradea este greu sa scoti bani din turism, totusi Codrut Panait incearca sa atraga la Venus pe toti cei care vin in oras. A incheiat cu toate institutiile publice si cu marile societati comerciale din oras acorduri pentru a caza la Venus delegatiile oficiale sau de afaceri care viziteaza orasul. „Le fac reduceri la cazare, fiindca stiu ca banii ii vor lasa tot la mine, in restaurant sau la bar”. Iar cand
societatea de asigurari a ales restaurantul Regal pentru ceremonia de deschidere a sucursalei sale din Oradea, Codrut Panait si-a pastrat totusi un as in maneca: dupa cocteil, el a cazat toata delegatia de la Bucuresti, la hotel Venus.
Cartografie, tipar Dupa jurnalistica de investigatie si productia de sicrie, familia Brancu a ales tipariturile Pentru orice turist, „cartea de vizita” a unei localitati sau zone incepe cu o
harta. Pana nu demult, piata interna era lipsita de asemenea facilitati menite a-l face pe turistul roman sau strain sa gaseasca, intr-o localitate, ceea ce doreste. O asemenea lacuna a fost umpluta de Noemap din Sibiu, care, prin editura cu acelasi nume, autorizata de Ministerul Culturii, produce o gama larga de harti turistice. Dupa 2000, Marian Brancu si-a inceput cariera de ziarist de investigatie la Romania libera si la Radio Europa libera. Cam in aceeasi
28/279
perioada, sotia sa, Violeta, se „lepada” de ocupatia de baza, cea de inginer chimist, tot pentru o meserie conexa mass-media. Ea avea sa ajunga director de publicitate la mai multe publicatii locale si zonale. In 2006, aveau sa puna bazele editurii Noemap, care a inceput sa publice un saptamanal publicitar, „Toata informatia”, distribuit in cinci judete ardelene. Dupa un an saptamanalul sa dea
faliment. Cei doi nu s-au lasat descurajati. Primind pe barter, contra publicitate in „Toata informatia”, o serie de utilaje de prelucrare a lemnului, au incropit un
atelier de fabricat... sicrie. Desi afacerea era rentabila, celor doi nu prea li se potrivea. Asa incat, in 2007, constatand vidul de pe piata, Violeta si Marian Brancu s-au orientat exclusiv spre producerea de harti turistice. Hartile tematice, bazate pe surse topografice oficiale, editate de familia Brancu se vand ca painea calda. Cu toate ca au patru angajati permanenti si patru colaboratori, cei doi sunt factotum in productia de harti. Ei fac toata munca, de la marketing pana la verificarea datelor. „Facem totul prin propriile forte. Si,
ceea ce mi se pare important, facem fara credite bancare, adaptandu-ne perfect la economia de piata. Practic, noi vindem produsul inainte de a-l produce, avand o mare credibilitate in fata cumparatorilor de spatii publicitare de pe harti”, a spus
MArian Brancu. Au ajuns aproape ca soferii profesionisti, parcurgand saptamanal pana la 2.000-2.500 de kilometri. Desi cifra de afaceri este frumoasa, profitul net este nesemnificativ. Cauza: inhibarea bazei turismului si perceperea unei TVA de 24% pe harti, desi statul nici asa nu castiga prea mult. Pana acum, firma sibiana a produs harti tematice ale Romaniei, in patru variante, sase ale centrelor de judet si 17 ale altor orase, toate avand o calitate comparabila cu produsele similare din Occident. Familia Brancu spera ca anul acesta sa ajunga la o cifra de afaceri de circa 800.000 lei. Acum un an, s-au aflat aproape de a pune la punct o firma mixta, cu o importanta firma producatoare de harti din Ungaria. Din cauza birocratiei tipic balcanice, dar si a blocajului financiar, afacerea nu a mai putut fi definitivata
29/279
Ei au pregatit 671 de harti tematice si spera ca, pana in anul viitor, sa editeze hartile reactualizate ale tuturor judetelor, precum si o harta turistica multifunctionala a Romaniei. “Viitorul nu este chiar atat de trist si de negru. Sper ca vom reusi. Altfel, ce rost ar mai avea sa ne chinuim? Stiu sigur ca, pe baza principiilor economiei de piata, vom umple vidul care exista pe piata hartilor”, a
spus Violeta Brancu, plina de optimism.
Constructii (renovare) & Tinichigerie In opinia publica, imaginea rromilor este destul de... contestata. Massmedia vorbeste de scandaluri, crime, factori generatori de conflicte interetnice la nivel comunitar etc. Putini stiu insa ca exista si multi tigani care isi castiga painea de toate zilele printr-o munca cinstita si grea. Andrasz Belin a infiintat la Miercurea Ciuc firma de constructii ZapaProdcom SRL in 2006, cu un capital social de 1000 lei. Pana sa ajunga la stadiul de patron, viata intreprinza torului targumuresean nu a fost prea roz. Parintii lui, saraci lipiti pamantului, l-au abandonat imediat dupa nastere. Pana la majorat, viata lui a purtat amprenta orfelinatelor si a caselor de copii. La Casa de copii a invatat si o meserie: cea de muncitor in prelucrarea metalelor. Ulterior, avea sa termine si o scoala profesionala, la Toplita (Harghita). Dar, aceasta nu i-a placut. Asa incat, a inceput sa lucreze in constructii, perindandu-se prin zeci de santiere. Dupa 1999 si-a dat seama ca viata de santierist nu este nici roz, si nici aducatoare de venituri. Astfel incat, si-a incropit propria sa afacere. Mai mult decat atat, angajeaza cu preponderenta rromi, buni meseriasi, carora le da un salariu decent, pentru a nu fi nevoiti sa se ocupe, asa cum spune el, de „furtisaguri si alte prostii" . Acum, „avutia" firmei se ridica la 300.000 lei. „Tot ceea ce am obtinut s -a
facut prin munca grea", spune Andrasz Belin. Firma lui s-a specializat in lucrari de tinichigerie, reparatii acoperisuri cu materiale hidroizolante din import,
30/279
zugraveli etc. Cifra de afaceri pe anul 2008 a insumat 3,2 milioane lei, cu un beneficiu net de circa 600.000 lei. Si toate acestea, fara nici un fel de credit bancar. „In mare parte, acest beneficiu l-am reinvestit in utilaje si materii prime",
afirma patronul firmei.
Majoritatea beneficiarilor sunt institutii bugetare: scoli, gradinite, dispensare, primarii. Insa, munca cu bugetarii nu este totdeauna rodnica. Andrasz Belin se plange ca, din cauza lipsei de fonduri bugetare, acestia ii datoreaza aproximativ 800.000 lei. Cu toate acestea, firma continua sa lucreze si sa primeasca zeci de comenzi. “’Ni s -a dus vestea ca lucram bine, ca suntem
buni meseriasi. Asa ca, nu trebuie sa mergem noi dupa clienti, ci vin ei sa ne solicite”’, declara Andrasz Belin.
In medie, are angajati 20-25 de muncitori, cu totii rromi. Ei lucreaza sezonier, pe baza de contract de prestari-servicii. Singurul angajat cu carte de munca, tot rrom, este directorul economic. Salariul mediu lunar al lucratorilor este de 1500-2000. Daca exista comenzi multe, acest salariu poate sari simtitor peste 3000 lei. „As dori sa angajez cat mai mu lti rromi. Familiile lor au multi copii si cu
totii au nevoie de o bucata de paine alba. Pe de alta parte, este benefic pentru societate ca acesti oameni isi castiga cele necesare traiului printr-o munca cinstita si utila”, spune Andrasz Belin. El este extrem de multumit de lucratorii sai
care, atunci cand e de lucru, nu pregeta sa lucreze chiar si la sfarsit de saptamana. Andrasz Belin crede ca daca s-ar acorda niste facilitati ar putea angaja mai multi oameni, ceea ce ar fi benefic pentru societate si pentru comunitatea rromilor. De asemenea, i se pare extrem de suparatoare si agasanta birocratia din Romania, care de multe ori pune bete in roate intreprinzatorilor. El considera ca daca aceasta ar fi eliminata, intreprinderile mici si mijlocii ar putea munci mai profitabil, inclusiv pentru stat, prin impozitele si taxele pe care le platesc. Andrasz Belin este optimist din fire. Are o serie de proiecte concrete. Proiectul de fezabilitate privind construirea unei fabrici de caramizi ar da de lucru
31/279
la 30-40 de rromi. Documentatia este deja intocmita si, in scurt timp, va purcede la demararea investitiei. De asemenea, doreste infiintarea unui atelier de artizanat (impletituri din nuiele), precum si a unuia de tinichigerie. Un alt obiectiv este cumpararea unui sediu propriu, caci cel actual este inchiriat pe o suma piperata. „Sunt o fire optimista, spune Andrasz Belin. Tot timpul sper ca anul care vine va fi mai bun decat cel care a trecut.”
Zapa SRL este singura firma de constructii din tara patronata de un rrom si care angajeaza cu preponderenta rromi. Cu toate acestea, patronul nu se simte dezavantajat. Atat beneficiarii, cat si furnizorii de materiale de constructii il trateaza cu respect, ca pe o firma serioasa si de incredere. Mai mult decat atat, multi furnizori ii livreaza materie prima pe credit, atunci cand firma nu dispune de lichiditati. Din partea numeroaselor asociatii sau uniuni ai rromilor, Andrasz Belin nu a primit nimic. “De obicei, liderii lor vin doar dupa sponsorizari”, spune razand.
Pentru a da muncitorilor si o ocupatie in timpul liber, Andrasz Belin a infiintat o echipa de minifotbal si una de tenis de masa, care participa cu destul succes la o serie de competitii la nivel local
Productie instrumente muzicale Andrei Pop este cunoscut ca unul dintre cei mai valorosi lutieri din Romania. In 1991 avea sa infiinteze firma Dansul SRL. Ulterior, mai avea sa puna bazele a inca doua firme, la care este actionar majoritar: Andrei Pop Instrumente Muzicale SRL (in 1994) si Dansul SA (in 1997). Aceste firme sunt specializate doar pe productia de instrumente muzicale, fiecare avand specific propriu: productia de serie, cea profesionista sau cea tip maestru. Cu timpul, chiar la iesirea din Reghin spre Toplita, si-a facut simtit prezenta un complex de cladiri impozante. Localnicii denumesc cele trei firme, cu respect si admiratie, Dansul Company. Viorile de aici sunt recunoscute de mari maestri. Insusi Yehudi Menuhin a apreciat vioara pe care Andrei Pop i-a inmanat-o personal. Iar
32/279
beneficiarii din Germania, SUA, Japonia sau Olanda sufoca firma cu comenzi, capacitatea depasind cererea. Cele trei firme produc doar viori si violoncele. Per total, toate trei au incheiat anul trecut cu o cifra de afaceri de aproximativ 950.000 lei, si un profit de 175.000 lei. Aici lucreaza 150 de angajati, salariul mediu net fiind de peste 1200 lei. Viorile si violoncelele produse de firmele lui Andrei Pop participa la traditionalele targuri si expozitii de profil de la Frankfurt, Cremona sau Paris. La targul de la Cremona, viorile Andrei Pop au fost inscrise in catalogul mondial de profil. O vioara de serie costa 150 euro, una profesionista, 300 euro, iar una de maestru, 1200 euro. La aceasta din urma categorie lucreaza zece dintre cei mai apreciati lutieri. Pentru realizarea unei astfel de viori sunt necesare, nici mai mult nici mai putin, decat trei luni de zile. Nivelul productiei lunare este relativ constant: 1.000 viori de serie, 100-150 viori profesioniste si 10-20 de maestru. Firmele au experti care cauta lemn de rezonanta de inalta calitate, precum si un violonist care sa incerce pretioasele instrumente. Investitiile lui Andrei Pop nu s-au rezumat doar la afaceri strict profitabile. A construit o sala de dans sportiv, extrem de aratoasa, si a infiintat clubul Dansul viorilor. Tinerii intre 4 si 20 de ani care frecventeaza acest club au obtinut in ultimii ani performante remarcabile pe plan national. Indiferent daca este vorba de o firma privatizata sau de un atelier de fabricatie de instrumente, aceasta industrie si indeletnicire este una foarte profitabila in Romania.
Turism Pe drumul national care uneste Sovata de Odorheiu-Secuiesc se afla comuna Praid, cunoscuta, indeobste, pentru celebrele saline. De altfel, Praidul este principala localitate din asa-zisul „Triunghi al sariii (Praid-Corund-Sovata). Oamenii de aici au inteles sa profite de efectele curative ale resurselor din zona si au reusit sa atraga anual sute de mii de turisti romani si straini. Praidul are
33/279
7.100 de suflete. Are in componenta sase sate, dar in curand, va pierde doua. Satele Ocna de Sus si Ocna de Jos se vor transforma in comune. Ca o curiozitate, unul dintre sate, sas, are o singura casa si un singur locuitor. Oamenii locului sunt muncitori, ocupandu-se de meserii traditionale cum ar fi exploatarea sarii, agricultura sau prelucrarea lemnului. Ei au descoperit, insa, si ocupatii noi: turismul rural si comertul. Roadele muncii lor pot fi vazute peste tot: case cochete si curate, pravalii bine aprovizionate si localuri care contrasteaza violent cu mizeria din birturile altor comune. La toate acestea, se adauga si peisajul extraordinar, tipic pentru zona premontana. Amatorii de inedit pot admira spectaculos ii munti si rapele de sare. Istoria oficiala a comunei incepe de pe la mijlocul secolului al XVI-lea, de cand exista prima datare oficiala. De atunci, mineritul a devenit o ocupatie traditionala, transmisa din tata in fiu. Zacamantul de sare este urias, avand o suprafata de 3,5 kmp, si se intinde pana la 3.200 m adancime. Rezervele de sare de la Praid ar putea satisface necesitatile Europei timp de cateva sute de ani, iar pe cele ale Romaniei, timp de mai multe milenii. La 80 de metri adancime se afla o baza de tratament. Cel care o viziteaza pentru intaia oara ramane inmarmurit in giganticele hale. Aici se afla 1,2 hectare de galerie, cu o capacitate de 180.000 mc si pot sta pe scaune peste 2.500 de persoane. Doua autobuze fac, fiecare, cate 20-30 de curse pe zi. Salina apartine de Intreprinderii Miniere si chiar daca nu aduce mult profit (circa 8%) este in permanenta modernizata. Pe langa galeriile de tratament, aici se afla un cabinet medical, o biblioteca si un spatiu de joaca pentru copii, cu atragatoare jucarii din lemn. In subteran exista o sala de concerte, unde Filarmonica din Tg. Mures obisnuieste sa dea concerte. Muzicienii sunt entuziasmati de calitatile acustice ale minei. Nu demult a fost inaugurata si o capela ecumenica, unde credinciosii tuturor cultelor crestine din Romania se pot ruga fiecare la altarul sau la icoana sa. In septembrie, in cadrul unei slujbe ecumenice, a fost sfintita statuia din sare, inalta de 1,4 metri, a Sfantului Ioan din Nepomuc, patronul spiritual al minerilor de sare.
34/279
Tot anul acesta, s-a sapat un tunel de 1.200 mc, ca o a doua iesire pentru bolnavi. Pe viitor, se intentioneaza modernizarea ventilatiei, deoarece fumul de esapament din zona de intrare poate afecta microclimatul interior. Bolnavii de astm vin aici ca la o ultima speranta. Intr-adevar, spun medicii, salina face minuni, vindec and peste 80% din persoanele astmatice. Tot de mina apartine si strandul cu apa sarata, cu calitati superioare apei din Lacul Ursu, din Sovata. De asemenea, unitatea este dotata cu o baza de tratament, unde bolnavii de reumatism pot face bai sarate calde, in vane. Strandul, in sezonul estival, este luat cu asalt de sute de turisti dornici de inot si plaja. Complexul balnear si de tratament de la Praid este unic in Romania, iar faima sa a ajuns in cele patru colturi ale lumii. In urma cu doua decenii, nu si-ar fi putut inchipui Eva Draghia ca se va ocupa de turismul rural. Era inginer mecanic la exploatarile miniere din Valea Jiului, apoi s-a intors in comuna natala pentru a-si continua activitatea la mina din Praid. In 2000, si-a dat seama ca turismul poate insemna o activitate frumoasa si rentabila. In 2001, avea sa infiinteze firma PraTur. La inceput, pentru a strange bani, si-a deschis un magazin alimentar. Initiativa s-a dovedit profitabila, asa incat banii castigati i-a investit in turism. La inceput cu pasi mici, apoi din ce in ce mai indrazneti. Cu timpul, si-a deschis restaurantul, intr-o veche casa, pe care a amenajat-o rustic. Aici se pot servi mancaruri traditionale. Din 2004, a obtinut licenta de turism international, de atunci oferind pachete turistice pentru grupuri de turisti straini. Recent, 50 de americani s-au bucurat de salina si de festivalul de dans traditional. Cazarea se face, prin asociere, cu 100 de locuinte aflate in retea, a caror proprietari trebuie sa plateasca un comision de 20%. Locuintele sunt impecabile, dotate conform standardelor internationale. Costul unei camere variaza intre 120 si 150 lei, fata de cei c are inchiriaza camere la „negru" , in conditii inferioare, la 50- 60 lei. “Trebuie facuta ordine in turism, spune Eva Draghia. Cei care investesc trebuie sa stie ca este o afacere si ca trebuie tratata
35/279
ca atare.”
Anul trecut, firma a inregistrat o cifra de afaceri de 230.000 lei, dar beneficiul a fost doar de 60000, deoarece restul profitului a fost reinvestit. Firma are in sezon 53 de angajati. In restul perioadei, 21, dintre care 18 cu carte de munca. In sezon, angajeaza in special elevi, studenti si someri. Firma a inchiriat de la Cooperatia de Consum fostul hotel. Investitia nu s-a dovedit deloc rentabila, si hotelul a trebuit inchis. „Nu puteam tine deschis hotelul pentru maximum sase saptamani de activitate. De asemenea, necesita investitii de sute de milioane pentru schimbarea conductelor de apa calda si a instalatiilor sanitare “ - spune
patroana. “Turismul ar trebui sprijinit mai mult, a tat prin scutirea de impozite, cat si
prin facilitati. Noi platim taxe si impozite in prostie. Absolventii institutiilor de profil ar trebui incurajati sa-si gaseasca de lucru in turism. De asemenea, cei care se ocupa de turismul rural ar trebui sa sustina un examen de capacitate si de atestare in domeniu” - a mai adaugat ea.
Grupurile de turisti vin din ce in ce mai des in zona. Au parte, pe langa natura, de plimbari cu caruta, foc de tabara cu lautari, dansuri traditionale. Pentru ei, este ceva exotic, considerand ca fac o incursiune in istorie. Firma are si alte proiecte, precum construirea unui camping. De asemenea, unic in Europa, organizeaza nunti si receptii in salina. „Din cauza unor chestiuni procedurale,
exista riscul sa pierdem grupuri de turisti. Daca se doreste revigorarea turismului intern si international, repet, statul nu ar trebui sa traga pielea de pe noi” - a
concluzionat Eva Draghia. De aceeasi parere este si Victoria Mincan. Ea pune la dispozitia retelei trei camere cu zece locuri, doua bai si bucatarie. “Deocamdata, nu se poate vorbi de profit. Mergem la calitate, nu la cantitate “ - a spus doamna Victoria Mincan. Ea
doreste sa abandoneze meseria de asistent medical, pentru a se dedica in exclusivitate turismului rural. In pofida dificultatilor si a fiscalitatii excesive, turismul rural se prefigureaza ca o intreprindere rentabila atat pentru investitori,
36/279
cat si pentru comunitatile locale.
Bar In doi ani, Stefan Oancea a deschis patru baruri. Desi investitia in trei dintre ele s-a dovedit un esec, multi potentiali patroni de localuri si l-ar dori asociat. Atunci cand a deschis primul bar in Bucuresti, Stefan Oancea nu se gandea ca acesta ar putea deveni vreodata principala sa sursa de venituri. Voia un loc unde sa se intalneasca, la o bere, cu prietenii. Muncise timp de sase ani ca barman, dintre care doi in Germania, si stia foarte bine cum functioneaza un astfel de local. Impreuna cu doi prieteni a gasit o casa si, in 2007, cu o investitie de 2800 de euro, a deschis barul. I-au pus numele „Dorian Grey”. Avea de toate: atmosfera, clienti si perspective de dezvoltare. Cu toate astea, l-au inchis intr-o saptamana. Si asta pentru ca doar atata a rezistat proprietarul care locuia chiar deasupra localului. Deranjat de muzica, acesta le-a propus celor trei patroni sa le dea un alt spatiu, la doar cateva sute de metri departare. Era o pivnita de 130 de metri patrati, un loc ideal pentru o astfel de activitate. Au mai investit ceva si au repornit afacerea. De data aceasta au incercat ceva mai mult. „In Germania sunt foarte multe baruri considerate de clienti ca fiind locuri de intalnire. Dupa ce se intalnesc, stabilesc programul pentru intrega seara. Astfel, toata seara barul este plin”, ne-a spus Stefan Oancea. A incercat sa aplice acest concept de local si in
Romania. Si a mers, pentru ca, treptat, au inceput sa apara si primii bani, iar joaca de la inceput s-a transformat intr-o afacere profitabila. Insa o data cu primii bani au aparut si problemele. Discutiile pe tema profitului l-au determinat pe unul dintre asociati sa se retraga. Chiar si asa afacerea a mers foarte bine, pana la venirea verii. „Pentru acest anotimp era clar ca trebuie sa facem ceva. Vorba lui Basescu: „Iarna nu e ca vara!”. „Trebuia sa gasim o terasa”, ne -a spus Stefan Oancea. Si au gasit-o, la
37/279
doar cativa metri de bar. Impreuna cu proprietarul terenului, a pus pe picioare terasa, care s-a numit „Terasa”. Initial ea a fost gandita ca o afacere adiacenta subsolului in care era barul si unde sa intre clientii care vor sa stea vara in aer liber. Numai ca, intre timp, proprietarul spatiului n-a mai dorit reinnoirea contractului, asa ca Stefan Oancea a ramas numai cu terasa. Daca inainte de venirea verii se gandea sa gaseasca o terasa pentru vara, acum ii trebuia un nou spatiu, unde sa isi continue afacerea iarna. Noul asociat, care a pus la dispozitie terenul pentru terasa, si-a oferit casa pentru a dezvolta afacerea. “Pentru prima oara am pornit constructia barului intr-un mod profesionist. Am ales mai intai numele si, in functie de acesta, am construit localul propriu- zis”, ne-a spus Stefan Oancea. Inauntru, peretii erau plini de poze cu Che Quevara sau cu tancuri si soldati sovietici care intrau in 1968, in Cehoslovacia. Timp de un an, afacerea a mers ca pe roate. Localul a devenit, prin atmosfera, si mai ales prin concertele organizate aici, celebru in tot Bucurestiul. Cine se pricepea sa cante se urca pe scena si o facea. Si afacerea a mers in continuare foarte bine. Pana cand intre cei doi asociati au aparut disensiuni. Stefan Oancea s-a retras si, cum era normal, si-a deschis un alt bar. De aceasta data, impreuna cu o ruda. Se numeste „Portret” si este frecventat de clientela pe care si-o formase in anii
anteriori. Acum este cunoscut in toata Romania. I-au venit oferte de asociere in vederea constructiei de noi baruri, din toata tara. „Desi pana acum am pierdut
bani, am invatat cum trebuie sa arate un bar de succes in Romania", afirma intreprinzatorul. Dupa parerea lui, in Romania exista o anumita categorie de clienti nemultumiti de celelalte localuri. “Cu muzica buna si cu atmosfera, ii atragi cu siguranta”, sustine Chera. Desi a pus pe picioare patru baruri pana acum, inca
nu s-a plictisit. Din contra, atunci cand este intrebat ce vrea sa faca in viitor raspunde imediat: „ Baruri, pentru ca altceva nu stiu sa fac".
38/279
Magazin cu haine XXL Andreea Manea, o intreprinzatoare din Arad, si-a botezat magazinul XXL intr-un moment de lipsa de inspiratie. Numele a atras mai ales persoane supraponderale, care i-au transformat complet afacerea. De mai bine de doua decenii, sedentarismul face ravagii. Peste tot apar oameni grasi, care cu greu se pot integra in comunitate. Si mai greu pentru ei este sa gaseasca haine si incaltaminte potrivite. In Occident, atat in marile metropole, cat si in orasele de provincie, au aparut magazine specializate pentru supraponderali, denumite XXL. Acum doi ani, o intreprinzatoare din Arad punea bazele unei firme mixte romano-austriece, Sore SRL. Cum nu i-a venit in minte o denumire adecvata, a botezat magazinul, dupa un model occidental, Extra Large, fara sa banuiasca faptul ca acest magazin avea sa fie invadat de persoane supraponderale. Astfel incat s-a reprofilat. Acum, firma aduce haine si pantofi de mari dimensiuni atat de la Viena, cat si de la Bucuresti. Pentru un neavizat, marfa nou-nouta tine de domeniul sciencefiction-ului: pantaloni marimea 64, sutiene marimea 105, pantofi de marimea 51! Marea majoritate a marfurilor sunt comandate de clientii statornici, care nu pot gasi produse adecvate in magazinele traditionale. Astfel, comanda este onorata in maximum doua saptamani. Dar nu este deloc usor sa traiesti pe... picior mare. O pereche de ghete, marimea 51, costa 750 lei. “Nu este deloc usor sa fac aprovizionarea. Si in Occident asemenea
produse sunt greu de gasiti, spune Andreea Manea. De altfel, nu poate face rabat la pret, caci si in strainatate astfel de produse costa extrem de scump. Cel mai greu se gasesc articole pentru femei... mari. Andreea Manea spune ca este o veritabila aventura sa gaseasca pantofi de dama de marimea 43 sau 44. Majoritatea cumparatorilor nu sunt, conform unor prejudecati, persoane in varsta. Ce mai multi sunt tineri sau de varsta mijlocie. « Din aceasta afacere nu te poti imbogati » - spune Andreea Manea, dupa care adauga: „Poti numai supravietui.
39/279
De altfel, nu sunt numai patroana, ci si vanzatoare. Chiria mare, costurile de aprovizionare, la fel, ma impiedica sa angajez o vanzatoare.” Cu toate acestea,
magazinul este din ce in ce mai cautat de grasani de toate varstele. Lasand la o parte complexele, lesne de inteles, ei doresc sa-si gaseasca produse de calitate pe... masura. In pofida dificultatilor, Andreea Manea este optimista. Ea crede ca acest magazin va deveni din ce in ce mai rentabil, cu clienti stabili si cu o oferta cat mai apropiata de necesitatile si de buzunarele supraponderalilor. In timp ce marea majoritate a magazinelor ofera imbracaminte pentru femei si barbati de tipul top-modelelor, aceasta intreprinzatoare targmureseana s-a gandit si la necesitatile unor minoritari burtosi, care din cauza sedentarismului tind sa devina majoritari intr-o societate sufocata de supertehnologie.
Productie materie prima - ceramica, email si sticla Cativa ingineri din Timisoara au facut o afacere mai ciudata, dar la care se pricep: produc pigmenti pentru industria chimica. Fabrica lor, de dimensiuni mici, se dovedeste mult mai rentabila decat colosii din acest domeniu. Dupa renuntarea la importurile centralizate de pigmenti, acest sector a ramas descoperit in Romania. Un grup de oameni de afaceri timisoreni, specializati in industria chimica, dupa elaborarea unui atent studiu de piata a ajuns la concluzia ca productia de materie prima pentru industria ceramicii, emailului si sticlariei ar insemna o afacere profitabila. Astfel, in anul 2003, la Timisoara, a fost infiintata compania Sticlem SA, specializata in productia de frite pentru ceramica, pigmenti si coloranti termorezistenti. Sticlem numara, in anul 2004, sase angajati, care incercau sa produca materie prima pentru parteneri romani, specializati in industria ceramicii, sticlariei si a emailului. Firmele romanesti au renuntat la importurile de pigmenti si alte materii prime necesare acestei industrii, suficient de bine reprezentate pe plan national. Profitand de acest vid de piata, conducerea Sticlem a investit in dezvoltarea
40/279
mijloacelor de productie. Totodata, s-au facut investitii majore in structurile de productie. Pe langa fabrica existenta la Timisoara au fost deschise doua baze de productie la Rasnov si Oradea. „Am aplicat un management constructiv, dar, in acelasi timp, agresiv. Astfel, am reusit sa punem bazele unui sistem de productie performant, capabil sa acopere intreg necesarul de pigment necesar industriei din Romania", declara Cosmin Petrescu, director general la Sticlem SA. In momentul de fata, fabricile Sticlem acopera 60% din piata autohtona a emailului si aproximativ 40% din cea a pigmentilor. Pe langa clientii romani, printre care se numara cele mai mari companii specializate in productia de ceramica, sticlarie si vase emailate, 25% din productia companiei bihorene este destinata pietei externe. „Intentia noastra este de a mari cantitatea de produse pentru export. Avem vanzari in Ungaria, Anglia si Germania, iar anul viitor vom intra pe piata din Cehia”, spune managerul Cerasil. Peste 50% din necesarul de materie prima
este cumparat de pe pietele externe, in special Luxemburg si Anglia. Unul dintre cele mai dezvoltate departamente ale firmei este cel destinat cercetarii. Au fost recrutati cei mai priceputi chimisti care lucreaza pentru Sticlem in regim de foc continuu. „Ne-am dat seama ca numai prin mentinerea acestui
departament la cele mai inalte standarde vom reusi sa progresam si sa facem fata modificarilor permanente existente pe piata. Pentru noi, necesitatile clientului reprezinta principala motivatie”, sustine directorul Cosmin Petrescu. Specialisti
din cadrul facultatilor de chimie din Timisoara, Cluj si Bucuresti colaboreaza cu cercetatorii de la Sticlem. Laboratoarele de cercetare de la Timisoara sunt intr-un permanent schimb de informatii cu cele ale principalilor beneficiari, cum ar fi: Intreprinderea de vase emailate Sighisoara, Ceramar Baia Mare sau Emailul Rosu Medias.
Productie jaluzele si parasolare Pe parcursul unei singure zile de lucru, Andrada Jianu are de-a face cu cei
41/279
doi poli ai societatii: dimineata, in calitate de medic, trateaza oameni bolnavi care, de cele mai multe ori sunt si saraci, iar dupa-amiaza, trateaza afaceri cu reprezentantii unor institutii importante sau cu persoane particulare care au multi bani. De obicei, persoanele nascute in zodia Fecioarei sunt prea putin pricepute la afaceri, dar Andrada Jianu face exceptie: este o fire practica, ambitioasa si stricta, calitati care au propulsat-o rapid in lumea business-ului. Cel mai mult a ajutat-o faptul ca a fost obisnuita cu munca, inca de pe vremea cand facea injectii papusilor si visa sa devina o doctorita apreciata. Nascuta in Cernavoda, loc in care toti copiii isi castiga banii de buzunar muncind, Andrada Jianu a lucrat ca vanzatoare, atat in timpul scolii generale, cat si in timpul facultatii. Pentru ca, intre timp, joaca de-a doctoru’ a devenit realitate, o data cu admiterea la Facultatea de Medicina din Bucuresti. In anul V, l-a cunoscut pe actualul prieten si viitor sot, care era distribuitor al firmei Prodexim din Cluj, si care astazi este managerul unei societati ce produce siteuri pentru reteaua Vodafone. El a incurajat-o sa-si testeze aptitudinile de agent comercial in domeniul jaluzelelor si parasolarelor. Inceputul a fost timid, dar cu timpul, alergatul prin Bucuresti cu catalogul de prezentare sub brat a devenit o indeletnicire placuta si chiar profitabila. Fiind o fire deschisa, vesela si optimista, Andrada Jianu nu i-a fost greu sa-si cucereasca si sa-si convinga interlocutorii, mai ales ca, dupa propria-i marturisire „as fi in stare sa vorbesc 25 de ore pe zi din 24!”.
In urma cu un an, a infiintat propria firma de jaluzele si parasolare, Parasolar Romania SRL, societatea din Oradea ramanand principalul furnizor de produse. Pentru ca in primii ani de facultate a fost o studenta de nota zece, nu-si putea permite, la final, sa coboare stacheta. „Atuul meu este ca pot sa invat
foarte mult, intr-un timp foarte scurt. Nu aveam cunostinte de economie si contabilitate, iar problemele se inmulteau: trebuia sa angajez oameni, sa platesc salarii, sa intocmesc contracte etc.”. Astfel, timpul dedicat studiului a fost impartit
intre medicina si deslusirea abc-ului afacerilor. Firma s-a extins si a atras clienti
42/279
din ce in ce mai importanti: British American Tobacco, Orange, Vodafone, Aeroportul Otopeni, reteaua CEC din tara, Ambasada Germaniei etc. Jaluzelele din aluminiu sau din materiale textile sunt solicitate in egala masura atat de institutii publice si banci, cat si de persoane particulare. In prezent, Parasolar Romania produce rulouri exterioare si usi de garaj, folosind profile din aluminiu importate din Belgia. Cifra de afaceri pe 2008 a fost de 2,3 milioane lei, iar anul acesta este estimata la 4 milioane lei. Acum este medic stagiar la Spitalul Municipal din Capitala, iar in ianuarie va sustine examenul de rezidentiat, examen mai dificil decat cel de intrare la facultate. Este constienta ca nu se poate face medicina la standarde foarte inalte, fara a avea tot timpul ocupat cu asta. Iar businessul, care a devenit si el o pasiune, nu-i permite acest lucru. I-ar place sa faca medicina toata viata, pentru ca asta si-a dorit din copilarie, dar sistemul de salarizare este foarte prost in sectorul sanitar. Salariul unui medic stagiar este de 2000 lei, in timp ce din afacerea cu jaluzele se castiga de cel putin 20 de ori mai mult. Desigur, afirmatia este exagerata, pentru ca cea mai mare parte a profitului se reinvesteste permanent, ceea ce a dus la dezvoltarea afacerii. Firma are acum in dotare opt masini, iar numarul angajatilor a ajuns la 34. Cu toate acestea, Andrada Jianu recunoaste ca nivelul sau de trai este net superior fata de cel al colegilor de spital. „Intr -adevar viata este mult mai
stresanta, muncesc dublu sau triplu fata de altii, dar este un stil de viata pe care mi l-am asumat si care-mi place. Nu am decis in proportie de 100%, dar inclin sa cred ca pe mai departe, ma voi ocupa numai de business, chiar daca dragostea mea ramane medicina”, se confeseaza Andrada Jianu.
Vinificatie Centrul de vinificatie Dionis SA din Focsani a fost cumparat de compania care imbutelia si distribuia vinuri de Dealu Mare, o mare parte fiind fabricate chiar
43/279
de intreprinderea buzoiana. Industria de vinificatie ofera unele dintre cele mai mari oportunitati de afaceri. Productia, imbutelierea si comertul cu vinuri aduc firmelor din domeniu profituri de milioane. Societatea Dionis si-a inceput activitatea in 1997. A fost deschisa in comuna Sarbi o minifabricuta de 400 metri patrati, in care erau imbuteliate si vinuri fabricate de Dionis SA. Vinurile erau cumparate in vrac si aduse cu cisternele la Sarbi. Sticlele erau comandate la Stirom. Au fost utilizate etichete de calitate, ilustrate cu piese din tezaurul de la Pietroasele. Unele sticle care contin vinuri vechi au anexate de gat etichete pe care este inscris lotul din care fac parte si numarul sticlei. Sticlele erau apoi astupate cu dopuri de pluta si capsule termice. Vinul astfel ambalat era vandut pe piata la un pret cu 30% mai mare decat pretul de vanzare in vrac. Cu 50 de angajati, firma a vandut doua milioane litri de vin si a avut o cifra de afaceri de 15 milioane lei. Dionis SA a cumparat la licitatie societatea unde erau produse efectiv vinurile pe care le imbutelia. „Licitatia s-a desfasurat prin negociere directa, in perioada februarie-mai. In patrimoniu intra 100.000 de sticle de vin Au fost cinci intentii de cumparare, dar au ramas doar doua oferte concrete: a noastra si a firmei Vinterra Romania. Am achizitionat societatea cu trei milioane lei, platiti pe loc.“, spune Alin Buzatu, directorul Dionis SA.
Dionis SA avea doua grupe de produse: distilatele din fructe, fabricate cu materie prima de pe dealurile din zona si vinificatie, fiind prelucrati strugurii din podgoriile Dealu Mare. „Nu ne facem planuri mari in ceea ce priveste activitatea de distilare. Acum, fiecare om are cazan si isi face singur tuica, acasa. Vom incerca insa sa refacem arealul viticol, care a fost abandonat“, continua Alin
Buzatu. Patrimoniul Dionis SA cuprinde: sapte crame, intinse pe 80 de kilometri, cu cisterne din inox si poliester, dotate cu instalatii de vinificatie primara (prese de struguri), combinatul de vinificatie de la Focsani, unde se face filtrarea si conditionarea vinului, precum si o vinoteca cu 100.000 de sticle, unele vechi de peste 30 de ani. Dionis SA va investi in productia de vinuri, trei milioane de euro,
44/279
pe care crede ca ii va recupera in acelasi an. „Un milion de euro va fi investit in
instalatiile de vinificatie, iar doua milioane vor merge spre producatorii de struguri. Lumea s-a saturat de produse contrafacute si de vinuri de surcica. Vom instrui proprietarii, pentru ingrijirea viei, si vom executa lucrarile mecanizate si chimice, pentru cresterea calitatii strugurilor. Pana acum, taranul culegea strugurii acri, la inceputul lui septembrie, de frica sa nu i-i fure“, afirma Alin Buzatu.
Decoratiuni interioare - casete muzicale Nu-i asa ca sunetele cristaline picurate dintr-o caseta muzicala va duc cu gandul la copilarie? Nu-i asa ca nostalgia va indeamna sa cumparati pe loc un astfel de obiect, fara a lua in calcul utilitatea lui? Petru Marinescu vizita, la Frankfurt, un targ de decoratiuni interioare. Melodia care venea dinspre un stand elvetian i-a trezit amintirile: la 12 ani, trecand pe langa un shop de pe Magheru, a vazut o cutie muzicala, pe care si-a dorit-o cu ardoare. A facut pe loc calculul si, lacom, a cerut, parintilor 10 lei, ca sa-si cumpere nu una, ci trei casete. La vederea banilor, vanzatoarele au izbucnit in ras. Cutiutele erau, intr-adevar, ieftine, numai ca trebuiau platite in dolari. Iata ca abia dupa 20 de ani visul lui devine realitate. Desi se afla la un targ de contractari, unde obiectele expuse nu se pun in vanzare, dupa multe insistente a reusit sa „smulga” din mana elvetienilor caseta ravnita. Asa s -a ales cu o mostra pe care a studiat-o in amanuntime. In urma cu cinci ani, impreuna cu Mihaela, care acum ii este sotie, a pus bazele unei afaceri: cutiute muzicale lucrate in Romania si vandute in Germania. De ce a fost gandita, din start, aceasta afacere pentru piata germana? Pentru ca in Romania exista prea putine magazine specializate, iar intr-o lume in care calitatea nu are nici o valoare din cauza saraciei, pretul socheaza. Este vorba de cadouri de lux, adevarate bijuterii care, in Elvetia, tara lor de srcine, pot ajunge
45/279
si la 30.000 euro/bucata. In plus, acestor obiecte decorative si sentimentale, in egala masura, le creste valoarea in timp. Este adevarat, casetele realizate de firma Cutiuta sunt mai ieftine, ele vanzandu-se in magazinele din Germania cu 280 euro bucata. De pictarea lor se ocupa Mihaela, absolventa a Academiei de Arte Frumoase Nicolae Grigorescu. Cu ceva timp in urma, sotii Marinescu au lucrat in industria modei, o lume fascinanta dar falsa. „Din moda nu se castiga bani”, afirma Mihaela, regretand ca
a fost nevoita sa-si tradeze o pasiune in care a pus mult suflet. „Se investeste mult in materiale din import care aici nu se pot vinde sub forma produsului finit. Ajungi, cel mult, un croitor de lux care face unicate, pentru ca nu exista un sistem care sa permita lucrul in serie.” Totusi, ocupatia de acum ii permite sa nu se
indeparteze prea mult de moda. Pentru ca in ambele situatii, creatia porneste de la tendintele si cererea pietei. Picturile de pe cutii sunt adevarate opere de arta si se realizeaza in functie de comanda clientului. Mai nou, a fost gandit un cadru in care s-ar potrivi cel mai bine, pentru ca intr-o incapere trebuie creat un ambient special, in care obiectele sa se armonizeze. Astfel, alaturi de caseta, se poate achizitiona o oglinda, un ceas, un instrument muzical - toate avand o tema decorativa comuna. Casetele produse de firma Cutiuta sunt o conceptie noua, srcinala, ca forma si pictura. Manerele sunt suflate cu aur sau argint ori sunt din alama platinata, un alt argument care duce la cresterea pretului. De fapt, nu cutia in sine este scumpa, ci mecanismele sofisticate, importate din Japonia si Elvetia. Ca aspect, amintesc de ceasurile de voiaj cu maner ce emana un aer arhaic. Desi calitatea finisajelor a crescut continuu, cei doi actionari ai firmei nu sunt multumiti nici acum. Cea mai mare problema a lor o constituie inlocuirea permanenta a meseriasilor care cer salarii ca in Germania pentru calitate „m ade in Romania”. Capacitatea de productie este de maximum 400 bucati pe luna si se
lucreaza numai pe baza comenzilor contractate la targul specializat de la Frankfurt. Cifra de afaceri lunara este de aproximativ 25.000 euro, iar investitia, in
46/279
timp, s-a ridicat la 150.000 euro. Dezvoltarea afacerii a cunoscut mai multe etape. De la idee la prototip, de la primul produs vandut la profit au existat momente de entuziasm, de lancezeala si de incertitudine. „Nu stii de unde sa
incepi si unde o sa ajungi, pentru ca este vorba de un produs nou, nu de unul copiat care are deja o piata formata”, explica domnul Marinescu.
Cert este faptul ca produsele firmei Cutiuta au cunoscut o faima nesperata: aflat la Köln, intr-un magazin de cadouri, Bill Clinton a ales o caseta muzicala conceputa de Petru si pictata de Mihaela.
Productie materiale pirotehnice Iesit la pensie dupa o viata intreaga petrecuta intre explozibili, un brasovean si-a deschis o minifabricuta unde produce artificii si rachete. „Am lucrat la Tohan, l a uzina de munitii, si am fost pasionat de meseria
mea. 45 de ani din viata i- am petrecut printre explozbili”, spune Gheorghe Almasan, patronul societatii Artifex. Pensionarea a venit in octombrie 2008, dar inginerului Gheorghe Almasan i-a fost imposibil sa stea acasa, in fa ta televizorului. Cum nu-i vedea cu ochi buni pe cei care faceau comert, a hotarat sa inceapa o activitate productiva. „Am stat si m-am gandit: «Ce stiu eu sa fac?». Stiu sa fac proiectile, iar in domeniul civil as putea sa fac explozibil pentru cariere, sau artificii. Am hotarat sa fac artificii, dar nu orice fel. Trebuiau sa fie de calitate, adica frumoase, bune, sigure », afirma Gheorghe Almasan. Se asociaza cu un prieten, care ii ofera un spatiu la ferma de pui pe care o avea la Tohan si 8500 lei pentru a porni afacerea. In ferma de pui isi deschide atelierul, in doua camere de 16 metri patrati. Magazia de piese si cea de explozibil au fost amplasate in doua foste cotete. Problemele au aparut la amenajarea spatiilor, pentru a indeplini conditiile de securitate impuse de lucrul cu explozibilii. Totul a fost imprejmuit cu sarma ghimpata, toate utilajele si
47/279
bancurile au fost legate la pamant, pentru a preveni descarcarile electrostatice, sau luat masuri speciale impotriva traznetelor. Mobilierul a fost ignifugat. Dupa aceste amenajari a urmat calvarul autorizatiilor. In momentul de fata, in atelierul de la Tohan, se fabrica in mod curent aproximativ zece articole: produse pirotehnice clasa I: artificiile „Minibagheta Magica”, „Gheizer” (o fantana arteziana de foc) si petarda „Pirat”, produse pirotehnice clasa a doua: racheta „Zenit”, cu efect de papadie, racheta „Tornado”, cu efect de palmier, „Tornado Bomb Rocket” si „Super Tornado”. La comanda se
pot fabrica si rachete mari (clasa a treia), pentru jocuri de artificii. Un alt tip de articole realizat, la cerere, de firma brasoveana sunt tortele, in diverse culori, comandate de galeriile echipelor de fotbal. Artifex SRL are parte de o concurenta puternica. Aceasta vine din partea produselor chinezesti. “Diferenta intre mine si chinezi este ca eu nu folosesc materiale specifice industriei de artificii, ci materialele pe care le cunosc din industria de munitii. Standardele sunt mult mai ridicate, iar siguranta si fiabilitatea, maxime. O racheta fabricata de mine functioneaza fara probleme si peste 20 de ani”, declara patronul brasovean.
Aprovizionarea este destul de complicata, Gheorghe Almasan fiind nevoit sa strabata toata tara pentru materii prime. „Explozivul il iau de la uzinele
producatoare sau de la cei care il utilizeaza, tuburile de carton pentru rachete, de la fabrica de cartuse Cartfil, pentru saruri, azotati si lianti merg la Copsa Mica, Tarnaveni sau Fagaras. Retetele sunt proprii, iar prepararea sarjelor, in atelier, o fac doar eu, nu din egoism, ci pentru ca n- am incredere sa las pe altcineva”, afirma Ioan Dumitru. In atelier mai lucreaza zece angajati, precum si sotia si cei doi copii ai patronului. Fabrica functioneaza inca sub capacitate, in special datorita distributiei nedezvoltate. Produsele din clasa a doua nu se pot comercializa decat intre 27 si 31 decembrie. Pentru a vinde productia unui an intreg in doar cateva zile este nevoie de distributie la nivel national. „Diverse
primarii mi-au comandat jocuri de artificii, cu ocazia unor aniversari, iar rachetele
48/279
le-am lansat chiar eu. Am mai facut jocuri de artificii si la nunti. Principalii clienti sunt insa persoane fizice, care cumpara direct de la mine. In ultimul timp, au aparut si angrosisti interesati de produsele mele si sper ca vor veni cu comenzi ferme”, spune Gheorghe Almasan.
Artizanat - martisoare In copilarie, Marioara Bratu a avut sansa de a invata arta martisoarelor, alaturi de colegii sai de clasa din Suceava, intr-un mediu in care crearea de noi modele si inventarea unor noi tehnici erau incurajate. Ulterior, desi era angajata intr-un cu totul alt domeniu, Marioara a continuat sa faca martisoare, chiar daca doar de placere, pentru a le oferi cadou celor drage. Apoi, in 2005, a iesit la pensie si a decis sa incerce sa-si suplimenteze veniturile revenind la aceasta pasiune. Intr-o buna zi, dupa ce a primit autorizatia necesara de la Primarie, s-a asezat la gura de metrou Titan cu o masuta plina de martisoare. „Nu facusem decat cateva sute de martisoare si am fost surprinsa ca le-am vandut in doar cateva ore. In urmatoarele saptamani, lucram cate doua-trei zile, dupa aceea vindeam tot in cateva ore si tot asa. ”, spune acum Marioara Bratu. Anii au trecut, iar numarul martisoarelor vandute a crescut progresiv. Numai din veniturile obtinute astfel, Marioara a reusit sa-si achizitioneze o garsoniera confort II, unde s-a mutat cu sotul. Si totusi, niciodata lucrurile nu merg perfect. Dovada ca mica afacere a pensionarei se loveste permanent de procedurile birocratice excesive: "Inainte totul se rezolva foarte simplu, acum ma trimit de la o institutie la alta, sa pun la punct dosare peste dosare de acte. Si, din pacate, varsta si sanatatea nu imi mai permit sa alerg toata ziua". Un alt incovenient este dat de supraaglomerarea "spatiului de expunere" de la gura de metrou Titan. Astazi, Marioara Bratu se lupta zi de zi pentru un spatiu cu zeci de alte tarabe, fie ca e vorba de alti vanzatori de accesorii, fie de florarese sau de comercianti la negru de CD-uri si
49/279
diverse nimicuri. Partea buna este ca, in timp, Mioara si-a castigat un nume in randul clientilor (de altfel, an de an, fostii colegi de serviciu o suna cu cateva saptamani inainte de inceputul primaverii pentru a-si comanda din timp martisoarele). In plus, si-a creat chiar o nisa de clienti: "Martisoarele mele prind in general la persoanele cu gusturi mai delicate, la artisti si intelectuali. Restul prefera, in general, obiecte cu mult sclipici, cat mai colorate, din materiale artificiale." Totusi, pentru a fi sigura ca raspunde asteptarilor cator mai multi clienti, Mioara a inceput sa lucreze si cu materiale care ies in evidenta (pene, flori uscate, paiete si tot felul de margelute). „Totusi, si acum, cele mai frumoase martisoare, la care lucrez cu cea mai mare placere, sunt cele micute, din fir de matase, delicate”.
Florarie In peisajul miilor de florarii din Romania, afacerea Maricicai Ignat face nota aparte. Cu ani buni inainte de revolutie, bucuresteanca a decis sa-si transforme pasiunea pentru flori intr-un mic negot: a inceput vanzand la taraba florile producatorilor locali din jurul Bucurestiului. Mai tarziu, au inceput sa o ajute si fiii sai, care au ales sa se extinda inclusiv in aria comertului angro. Idee ce s-a dovedit castigatoare, caci, daca inainte de revolutie, aprovizionarea se facea de la producatorii interni, care ofereau exclusiv flori de sezon, dupa 1989, scumpirea energiei si a ingrasamintelor i-a fortat pe producatorii interni sa se orienteze spre cultivarea legumelor, mai putin pretentioase, iar florarii au fost nevoiti sa apeleze la furnizori externi. Familia Ignat avea deja conexiuni cu exportatorii, mai ales cu cei din Olanda, cel mai mare producator la nivel mondial. „Piata florarilor s-a decantat in primii ani de dupa revolutie, cand cei care au avut curaj si initiativa au avut numai de castigat", spune patroana florariei Flower. Aprovizionarea din Olanda se face cu tiruri si avioane. Transportul reprezinta cea mai costititoare componenta a negotului cu flori, insa pentru
50/279
aceasta familie de comercianti cu experienta, obtinerea profitului nu este un mister. Potrivit Maricicai Ignat, cele mai bune perioade de vanzare sunt sarbatorile si sezonul de nunti. „Noi avem o vorba, ca florarii isi cauta clientii tot timpul, insa cumparatorii ii cauta pe florari doar de cateva ori pe an”. Genul acesta de afacere implica o gama mare de riscuri. Avand de-a face cu o marfa atat de perisabila, sunt situatii in care comerciantii sunt nevoiti sa arunce tone de flori. „Intr-adevar, nimic nu este mai dureros, dar este un risc implicit in aceasta meserie. Secretul este sa ai fler, sa stii cum sa vinzi repede, sa stii sa-ti intocmesti stocurile si cand si cat sa lasi din pret ”, spune unul dintre fiii familiei Ignat. Pe de alta parte, este o afacere in care pierderile se amortizeaza relativ usor, deoarece exista un flux permanent de iesire si intrare a marfurilor. Ceea ce putina lume stie este ca, de fapt, comertul cu flori se face noaptea. Daca aprovizionarea s-ar face pe timpul zilei, florile ar ajunge pe taraba gata inflorite sau, mai rau, ofilite. Exista clienti si clienti, spun proprietarii Flower. "Odata ce acumulezi experienta, incepi sa-i recunosti pe cei care chiar iubesc florile. De exemplu, daca o persoana care pare avuta vine si cumpara o singura floare, nu inseamna neaparat ca e zgarcit, ci ca a stabilit o legatura speciala cu acea floare”. Astazi, firma Flower aprovizioneaza florarii si piete din intreaga tara. "Poate ca nu este o afacere neaparat srcinala sau de lux, dar, una peste alta, ne ofera implinire sufleteasca si, de ce nu, financiara", concluzioneaza Maricica Ignat.
Club Discoteca Nyx iese in evidenta in viata de noapte a Bucurestiului, iar patronii sai nu regreta niciun moment ca au investit peste 100.000 de euro in aceasta afacere riscanta, dar care s-a dovedit un veritabil loz castigator. Clubul
51/279
este incapator, are trei baruri si este decorat ca o caverna subacvatica cu rechini imensi plutind in aer. Ceea ce frapeaza orice client este, cu siguranta, confortul si bunul gust al decoratiunilor interioare. Responsabil este un arhitect spaniol care, intre altele, a lucrat si la Disneyland-ul din Franta, unde s-a specializat in confectionarea unor papusi imense din carton si carpe (celebre datorita marilor festivaluri spaniole numite Fallas). Este adevarat, preturile sunt destul de mari, in ton insa cu clientela dorita de patroni. Si se pare ca strategia este una corecta, caci in zilele de weekend pe usile discotecii intra, in medie, cate cinci sute de clienti. Patronii sunt doi romani si trei spanioli, care si-au impartit proportional investitia de peste 100.000 de euro. Unul dintre cei cinci patroni, Daniel Popescu, spune ca nu este tipul de afacere care merge la sigur, de la bun inceput, ci ca a fost nevoie de rabdare, caci veniturile au crescut incet, dar constant. In opinia sa, principalele obstacole care stau in calea antreprenorilor din Romania sunt de ordin legislativ si birocratic. Cum a luat nastere Nyx? Printr-o intamplare: astfel, in anul 2000, cei doi actuali patroni romani ai Nyx activau ca ghizi, iar intr-una din misiuni au cunoscut un turist spaniol, Alejandro Rocha, care s-a dovedit a fi interesat sa investeasca in Romania. Doi ani mai tarziu, lua fiinta firma Nyx SRL, sub umbrela careia a fost pus pe picioare un restaurant cu specific spaniol. Venind cu o idee noua si cu un meniu variat (meniurile si cocteilurile erau concepute dupa retete din America Latina si din Spania) si avand ani de experienta in fata (caci unul dintre asociati mai avea un restaurant in Spania si stia cum trebuie sa arate un local bun), locul si-a capatat repede un renume si o clientela fidela. Prin urmare, in mai putin de doi ani, investitia a devenit profitabila. „A cela a fost momentul in care am decis sa incercam sa deschidem un bar sau o discoteca cu specific spaniol ’, povesteste Octavian. Desi a absolvit Facultatea de Constructii, Daniel Popescu este de ani buni ghid, iar in paralel a practicat si meseria de taximetrist. Mai mult, la un moment dat a avut o firma care exporta imbracaminte de la Apaca, apoi si-a deschis chiar
52/279
si un centru de inchirieri de casete video. Odata cu Nyx a cunoscut, in sfarsit, succesul. Afacerea a devenit cu adevarat productiva incepand cu 2004, anul in care a fost lansata prima discoteca Salsa, ce a ajuns cunoscuta pentru muzica mexicana live (patronii au adus o formatie locala in acest scop). Un punct forte a reprezentat-o si specificul demografic, intrucat clientela discotecilor Salsa are cea mai mare medie de varsta din randul discotecilor bucurestene, intamplandu-se frecvent ca pragul sa ii fie calcat de persoane de peste 50 de ani. „Toti oamenii au o slabiciune pentru muzica latino, probabil pentru ca dansurile sunt mai senzuale si se danseaza de obicei in doi“, explica Daniel Popescu. Poate chiar
mai impresionant este ca Nyx are o clientela extrem de fidela, existand oameni care o frecventeaza aproape in fiecare zi. Totusi, in medie, clientii vin aici cam de doua ori pe luna. O sursa importanta de venituri este adusa de firme, in special de cele de publicitate, care organizeaza frecvent evenimente atat in restaurant, cat si in discoteca. Venituri semnificative sunt generate si de reprezentantele diplomatice ale statelor din America Latina, care aleg frecvent sa organizeze evenimente aici. „Provocarea este sa fii tot timpul la curent cu toate stilurile de muzica latina, sa fii
pregatit in orice moment pentru orice gusturi“, mai spune Daniel Popescu. Un detaliu demn de luat in seama: salariile personalului sunt vizibil mai mari decat cele oferite de alte localuri. Astfel, un chelner primeste un salariu net de 1800 lei, la care se adauga bacsisurile, in care patronii promit ca nu intervin niciodata. „Am ales sa fim mai darnici decat concurentii nostri dupa ce am realizat cat de important este felul in care se comporta barmanul. In aceasta meserie, oamenii trebuie sa stie sa asculte, sa stie sa castige increderea clientilor. Pare o treaba simpla, dar este destul de dificil sa gasesti chelneritele potrivite, dispuse sa creeze si sa mentina atmosfera locului." Cel putin la fel de importanta este relatia cu furnizorii, acestia reprezentand o zala esentiala in lantul de distributie. De exemplu, dupa cum povesteste Daniel, „in urma cu cateva saptamani, oamenii de la Radio 21 au avut
53/279
o petrecere la noi si, desi nu inclusesera in comanda initiala, la un moment dat ne-au cerut bere la halba. Nicio problema: am dat imediat telefon la distribuitorii Tuborg si in doua ore am avut zece butoaie de bere". Furnizorii cu care lucreaza Nyx sunt, spun patronii, probabil cei mai de incredere din capitala. "Colaboram de mult cu aceiasi, ceea ce ne da marele avantaj de a capata intelegere de fiecare data cand suntem intr-o situatie financiara mai dificila sau cand intram in vreun blocaj de plati temporar".
Industria textila Ariela Dragan detine, la Zalau, o firma de textile ce produce lenjerie intima pentru firme celebre din Occident, precum Triumph sau Playtex. A pus afacerea pe picioare in 2001, sub brandul Arielle. In 2005 a inceput lucrul in lohn, sperand ca intr-o buna zi sa nu mai fie nevoita sa lucreze pentru nume mari din afara, ci doar in regim propriu. "Poate ca la un moment dat numele Arielle va deveni suficient de cunoscut cat sa reusim sa ne autosustinem exclusiv din activitatea proprie", nadajduieste Ariela Dragan. Arielle a aparut in 2001, odata cu desfiintarea intreprinderii Somesul, bazele sale fiind puse de mai multe foste angajate. Din pacate, numarul mic de comenzi, dar si lipsa lichiditatilor si concurenta facuta de produsele slabe calitativ din Turcia si China au determinat conducerea firmei sa apeleze la munca in lohn. Totusi, o noua echipa de management, numita la cativa ani de la infiintarea firmei, a impus o noua strategie, care punea accent crescut pe cresterea productiei pentru piata romaneasca. S-a investit astfel masiv in promovare, in dezvoltare (au fost deschise tot mai multe magazine Arielle) si in resursele umane, zeci de agenti de vanzari fiind angajati in scurt timp. Rezultatele nu s-au lasat asteptate: din 2007, compania s-a bucurat de o crestere anuala de 15% a productiei destinate pietei interne.
54/279
Advertising Ambitia si consecventa Ioanei Alecu au fost factorii esentiali ai succesului de care s-a bucurat First Advertising, o firma de publicitate din Timisoara care a ajuns, nu fara obstacole, in randul celor mai apreciati jucatori din domeniu. Unul dintre cele mai bune momente din istoricul firmei a avut loc chiar la inceputul acestui an, First fiind aleasa de una dintre marile banci din piata pentru administrarea unei campanii ample de relansare a numelui bancii. In acest scop, clientul este dispus sa plateasca un pret preliminar de 250 de mii de euro. Suma impresionanta, daca tinem cont ca, in urma cu care doar cativa ani, First Advertising era o mica agentie de provincie, iar acum este considerata cea mai mare companie de publicitate din afara capitalei. Si aceasta, in conditiile in care domeniul advertising-ului este dominat, la noi, de marile firme internationale. Si totusi, compania timisoreana a reusit sa-si pastreze si chiar sa-si consolideze independenta, in ultimii ani. Unul din avantajele de care a beneficiat din plin a fost concentrarea pe piata locala, majoritatea marilor companiidin Transilvania si in special in Timisoara numarandu-se printre clientii First Advertising. Cateva exemple relevante: ARDAF, Argos sau Farmec. Managementul agentiei nu s-a rezumat la piata regionala, ci a participat constant si la pitch-uri organizate de companiile multinationale si au castigat numeroase conturi importante - de pilda, campania Pringles realizata pentru Procter & Gamble. Lucru posibil datorita extinderii, in 2007, printr-o reprezentanta in Bucuresti. Relativ ignorat pana anul trecut, acest birou va trece in curand printr-un proces de dezvoltare, iar Ioana Alecu spera ca rezultatele sa se observe curand.
Fabrica de CD/DVD In general, firmele de publicitate sau trupele de muzica romanesti erau
55/279
nevoite sa apeleze la producatorii maghiari sau polonezi de fiecare data cand voiau sa-si promoveze produsele pe acest suport. Incepand cu 2011, acestea au posibilitatea sa achizitioneze CD-urile din tara, ocolind, astfel, cheltuielile de transport sau deplasare. Valeriu Mincu si Mihai Pricop au fondat Burn Company in urma unei investitii initiale de 1,5 milioane euro. Toata aparatura cu care au inceput a fost noua, caci, in cuvintele lui Valeriu Mincu, "chiar daca o instalatie la mana a doua nu depasea 200.000 euro, nu cred ca am fi putut castiga increderea clientilor si riscam astfel sa pierdem banii. In plus, atunci cand iti asumi rolul de pionier intrun domeniu, ochii sunt pe tine si trebuie sa dai dovada de o seriozitate cat mai mare“. 90% din clientii sai sunt romani, persoane fizice sau juridice care pana
acum plasau comenziile catre una din cele sase linii de productie din Ungaria. Burn Company are doar zece angajati, care coordoneaza si supravegheaza linia automata de fabricatie, si se afla in interiorul Casei Presei Libere, intr-un spatiu inchiriat cu 2.000 euro pe luna. Care este profilul clientilor firmei? In general, este vorba de diverse publicatii care doresc atasarea unui CD pe coperta - de exemplu, recent, firma a produs un tiraj impresionant de CD-uri (50.000) cu muzica pentru revista Unica . „In urma cu cateva saptamani am fabricat alte 50.000 de CD-uri cu hiturile verii, ce urmeaza sa fie distribuite in campania de vara a companiei Tuborg“, spune Valeriu Mincu. Ca sa ne dam
seama ce beneficiu important de imagine aduce un asemenea artificiu, Valeriu ne da exemplul revistei Auto Show, care a vandut tot tirajul intr-o singura zi atunci cand a aplicat un astfel de CD pe coperta. Pana acum, investitia nu a fost inca amortizata. In final, pretul de desfacere este mic: pentru un tiraj de 40 - 50.000 de CD-uri fabricate si serigrafiate pretul este de 30 de centi pe bucata. „ Pana acum am fabricat doua
milioane de CD-uri, iar din calculele noastre profitul nu va fi posibil decat dupa ce vom trece de pragul de trei milioane “. Mai mult, orice incasari ale firmei sunt reinvestite. Astfel, Valeriu Mincu a decis sa mai "injecteze" un milion de euro intr-
56/279
o noua linie de fabricatie si in alte echipamente cu care sa poata produce DVDuri si CD-uri de mici dimensiuni. AFACEREA IN CIFRE
Cifra de afaceri: 1.000.000 euro Investitie totala: 2.000.000 euro Profit: In primul an de activitate al fabricii s-au produs doua milioane de CD-uri. Pentru a se vorbi despre un profit este necesara productia a trei milioane de CD-uri pe an. Numar angajati: 10 Alte investitii: 500.000 euro in dezvoltarea echipamentului Investitii pe anul acesta: 1.000.000 euro intr-o noua linie de fabricare a CD-urilor, OBC-urilor si a DVD-urilor.
Cabinet arhitectura Istoria biroului de arhitectura infiintat de Andrei Frincu este brazdata de evenimente nefericite - firma a fost pe punctul de a falimenta de nu mai putin de patru ori. Totusi, in final, un birou de arhitectura cu cinci angajati a reusit sa obtina o cifra de afaceri de un milion de lei. Secretul: mult talent si, mai ales, stiinta de a-l vinde bine. Primul proiect realizat de Andrei, o vila pentru un prieten, i-a adus 2.000 de euro. O suma mare pentru un student in anul patru la Institutul de Arhitectura „Ion Mincu“. „Desi nu aveam inca diploma si drept de semnatura, legea mi-a
permis sa proiectez aceasta constructie de 200 metri patrati, si tot eu m-am ocupat si de amenajarile interioare. Tin minte ca lucram pe podea, pe foi A4, si totusi a iesit foarte bine." A mai avut nevoie de un proiect pentru a-si permite sasi ia un computer competitiv, dotat cu softurile necesare. Era vorba de o ghereta metalica pentru un portar, pentru care a primit 1.000 de euro de la solicitant, o societate de stat din Moldova. De-aici, lucrurile au inceput sa mearga de la sine.
57/279
In scurt timp, Andrei a folosit banii economisiti pentru a-si deschide un atelier in Bucuresti si pentru cumpararea unor calculatoare, plansete si alte ustensile necesare. Din pacate, lucrurile s-au complicat de-a lungul timpului, firma fiind pe punctul de a falimenta de patru ori. "Daca am invatat o lectie, este ca un atelier de mici dimensiuni nu trebuie sa accepte proiecte de anvergura. Pe de o parte, pentru ca, in lipsa unei echipe de arhitecti, trebuie sa te ocupi singur de toate detaliile, ceea ce duce durata unui proiect mare la circa doua luni. Iar, la final, risti sa nu primesti niciun ban". In opinia lui Andrei Frincu, ca sa ai succes ca arhitect trebuie sa ai nu numai talent, ci si stiinta de a-ti vinde acest talent. In piata exista, in momentul de fata, doua feluri de birouri de arhitectura, glumeste Andrei: birouri „chitite pe business“ si birouri „de smecheri“. "Noi suntem in cea
de-a doua categorie, a atelierelor care isi permit sa renunte la proiectele care nu le ingeduie sa faca ce vor. Adesea, preferam sa renuntam decat sa facem o lucrare de slaba calitate, doar pentru a ne incadra in banii disponibili. La polul opus, birourile chitite pe business se inhama la orice fel de proiect, indiferent de buget sau de cerintele solicitantului, iar de cele mai multe ori rezultatele sunt direct proportionale cu banii luati“. Andrei identifica si o a treia categorie de birouri, marile institute de proiectare, care joaca insa la un cu totul alt nivel. "Decat sa concuram la o licitatie cu un asemenea institut, mai bine ne lipsim si nu ne mai prezentam, caci de cele mai multe ori ofera preturi de dumping". Astazi, in atelierul fondat de Andrei Frincu lucreaza cinci angajati, iar, in functie de proiectele contractate si de amploarea acestora, se apeleaza la colaboratori, studenti sau arhitecti. „Ma pot lauda ca oferim unele dintre cele mai
mari salarii din piata. De exemplu, daca majoritatea arhitectilor din alte firme au venituri lunare de 2500 lei, ai nostri au un salariu mediu net de 6000 de lei. Este un sacrificiu financiar major, dar prin care ne asiguram ca profesionistii atelierului nostru isi dau interesul la maximum". Recent, Andrei a decis sa-si extinda compania printr-o antrepriza de
58/279
constructii, hotarare care permite ca orice proiect sa fie realizat si, ulterior, construit de catre aceeasi companie. Investitia a fost minima, intrucat muncitorii sunt angajati cu contract de colaborare, iar utilajele sunt inchiriate, astfel incat compania sa trebuie doar sa organizeze santierul si sa coordoneze desfasurarea lucrarilor. Avantajele acestei mutari sunt evidente: astfel, in cazul semnarii unui contract cu antreprenorul, clientul poate beneficia de proiectare gratuita, in functie de dimensiunile proiectului. In paralel, Studio Wall s-a specializat intr-o nisa destul de neexploatata in Romania: prezentarea de proiecte tridimensionale, realizate fie pe computer, fie sub forma de machete. In general, proiectele din aceasta arie sunt comandate de catre alti arhitecti sau firme din domeniu, care au nevoie de machete sau de proiectari 3D cat mai apropiate de realitate.
Agentie de media Ultimii ani au adus o veritabila explozie a unor noi domenii, iar piata media este unul dintre acestea. Astfel, pe langa marile firme si institute de marketing cu vechime si renume, si-au facut loc alte zeci de mici agentii de media, care au avut stiinta de a se promova si a se adapta la nevoile clientilor, ajungand sa reprezinte o competitie de temut pentru liderii de piata. Impreuna cu doi prieteni, Tiberiu Sebastian a fondat o asemenea firma, al carei principal obiect de activitate este monitorizarea media, cu accent pe presa scrisa. Investitia initiala a fost de 6000 de euro, iar acum dupa un an, au ajuns la contracte lunare in valoare de 10000 de euro. Chiar daca nu este o suma prea mare, este mai mult decat suficienta pentru cei trei asociati, care lucreaza acum pentru clienti cu prestigiu, precum Orange, Xerox, GeCad sau Softwin. „Inainte de a ne lansa in acest business, aflasem cam ce tarife percepeau pentru acest serviciu marile companii, de tipul Data Research sau AC Nielsen. Preturile erau de 600-700 de euro, suma ce nu cred ca poate fi suportata de prea multe firme.
59/279
Asa ca am decis sa oferim servicii de aceeasi calitate ca si concurentii nostri, dar la tarife mai decente “. Desi se astepta ca aceasta oferta sa se dovedeasca atragatoare mai ales pentru firmele mici si mijlocii, in realitate a avut priza mai degraba la marile companii, de tipul celor mentionate mai sus. In opinia lui Tiberiu Sebastian, principalul atu prin care s-a impus firma sa a fost adaptabilitatea. Sansa celor trei a fost ca au avut aceasta idee intr-o perioada in care piata era inca la inceput, asa ca au putut sa-si creeze practic o nisa. Astfel, desi se puteau multumi sa se ocupe doar de reflectarea in media a firmelor-client, au decis sa includa in pretul initial si analize complexe ale pietei, ale evolutiilor pe anumite intervale, etc. Asa cum se intampla in cazul multor firme tinere, a fost o perioada de munca multa si castiguri nesemnificative. „Intradevar, nu-mi inchipuiam ca o sa fie atat de dificil. Nu o data am fost pe punctul de a trage obloanele. Din fericire, gandul ca in sfarsit lucram pentru noi, nu pentru vreun patron ne-a tinut pe linia de plutire“, povesteste acum Tiberiu Sebastian. „Cred ca am avut mult de castigat la capitolul creativitate: am pus mare accent pe forma grafica in orice analiza predata clientilor, astfel incat prezentarile noastre sa fie usor de urmarit, prin tabele si grafice care sa simplifice mesajul, pentru ca, sa nu uitam, clientii nostri sunt persoane ocupate, care trebuie informate rapid si coerent pentru a lua cele mai bune decizii “. O alta particularitate a firmei lui Tiberiu este monitorizarea presei din provincie, ceea ce ii confera acces si la clientii din afara Capitalei. De asemenea, cei trei asociati au in plan transferarea in online a tuturor serviciilor oferite, eliminand astfel intermediarii, manevra care le permite sa-si largeasca aria de actiune. De exemplu, acum, fiecare client are propria sa pagina web, de pe care poate accesa oricand si de oriunde datele care il intereseaza. In momentul de fata, cel mai important client al firmei este operatorul de telefonie mobila Orange. O lovitura puternica in istoria firmei este legata tocmai de acest contract, caci, din cauza unui program realizat de unul dintre cei trei asociati, una dintre analizele livrate era eronata. Consecinta? Reprezentantii
60/279
Orange au anulat pe loc contractul. Pentru a-i convinge sa nu renunte la ei, cei trei au refacut toata analiza de la zero, totul fara a percepe niciun tarif. Constienti ca in marketing seriozitatea este esentiala, le-au livrat in continuare date celor de Orange, tot pe gratis. In paralel, si-au imbunatatit sistemul de monitorizare si leau explicat celor de la Orange beneficiile noului sistem si, in final, contractul a fost redobandit. Paradoxal, desi pare o munca de statistician sau de inginer, Tiberiu este absolvent de Filosofie si crede ca tocmai aceasta latura umanista i-a venit in ajutor in activitatea antreprenoriala: "Poate parea ciudat, insa multi colegi ai mei lucreaza astazi intr-o agentie de media sau publicitate. Ba chiar as spune ca nu exista nicio agentie mare care sa nu aiba angajati filosofi", rade Tiberiu.
Restaurant In Bucuresti exista un restaurant portughez, definit de managerul acestuia, Adrian Sandulescu, drept „singurul bar decapotabil din oras, cu cerul instelat
deasupra noastra“. Locatia aleasa aminteste de alte vremuri, intr-o zona cu gradini si case vechi. Ideea patronilor a fost nu neaparat de a aduce fructe de mare proaspete, ce pot fi gatite pe loc (obiectiv imposibil, cat timp ne aflam la o distanta considerabila fata de ocean). In schimb, si-au dorit crearea unui spatiu cultural portughez, prin cateva elemente de atmosfera specifice peninsulei iberice: fado si mobilier in culori calde si decoruri realizate dupa documente datand chiar din era conchistadorilor. Amenajarea spatiului a fost facuta din pasiune, nu din datorie: caci Adrian Sandulescu are o dubla specializare, de arhitect si inginer constructor, si este de asemenea expert in reabilitarea de monumente istorice, dar si un pasionat colectionar de arta. „Clientii pe care mizez sunt oameni foarte ocupati, a caror
viata se invarte in jurul carierei, dar care inca realizeaza ca au nevoie si de perioade de relaxare. Cu acesti oameni vreau sa devin prieteni, sa ii conving cumva sa se relaxeze nu numai la televizor sau calculator, ci si socializand cu
61/279
alte persoane cu un stil de viata similar “. Si totusi, de ce Portugalia? Pentru ca, din numeroasele calatorii de care sa bucurat de-a lungul ultimilor ani, de niciun alt tinut nu a fost impresionat intr-o asemenea masura. Iar localul este plasmuit dupa chipul si asemanarea Lisabonei, cat mai intim si mai aproape de structura veche a orasului. In prima faza, a realizat, impreuna cu un prieten grafician, un businessplan, la finalul caruia au decis ca inchirierea unui spatiu nu era chiar recomandabila. Solutia a fost simpla - atragerea unui alt prieten, medic de profesie, care detinea o casa de la inceputul secolului, situata aproape de Universitate. Au investit 50.000 de euro in renovarea imobilului si inca 20.000 de euro in achizitia de mobilier, in amenajarea curtii si a terasei. Apoi au dat drumul la business. Nu a trecut mult pana cand le-au trecut pragul primii clienti, care au adus apoi alti si alti clienti. „Nu avem preturi exagerate. De pilda, pretul vinului a fost stabilit astfel incat sa fie accesibil si pentru oamenii din lumea artei, pe care avem onoarea de a-i numara printre clienti", spune Adrian Sandulescu. Planurile de viitor arata incurajator: in aceeasi cladire, in curand se va deschide un pub si un bistro cu specific mediteranean, rezultatul unei investitii suplimentare de minimum 20.000 euro.
Panotaj si casete luminoase Acum peste zece ani, trei tineri absolventi ai facultatii de electrotehnica au pus bazele unei firme producatoare de receivere pentru satelit. Intr-o zi, unul dintre clienti i-a intrebat daca ii pot produce si o firma luminoasa. Tehnica nu o stapaneau, asa ca s-au apucat sa citeasca, au invatat si au reusit, in scurt timp, sa realizeze prima lor firma luminoasa, dupa cum povesteste Irina Constantinescu, directoarea firmei Lumix. Acea prima comanda apartinea patronului unui centru comercial modern, cum putine erau la acea vreme in Bucuresti. A fost, asadar, o situatie mai
62/279
degraba exceptionala. In rest, majoritatea comerciantilor nu erau preocupati intratat de aspectul extern al magazinului cat sa investeasca intr-o firma spectaculoasa, adesea preferand sa-si deseneze ei numele magazinului cu litere de carton sau cu vopsea. Probleme erau nu numai cu mentalitatea comerciantilor, ci si cu cea a muncitorilor: „La un moment dat montam o firma si unul dintre zilieri ne-a spus ca a trecut de ora cinci, deci el pleaca. Si chiar a plecat, ne-am suit noi sa incheiem lucrarea”. Din fericire, obstacolele de inceput au fost depasite si astazi, zece ani mai tarziu, Irina Constantinescu si Vladimir Herlo detin una dintre cele mai mari firme de profil din Europa Centrala si de Est. Daca la inceput aveau trei muncitori, acum au 120 si un spatiu de productie de 2.500 de metri patrati. Practic, in firma Irinei si a lui Vladimir, orice fel de imagine poate fi serigrafiata pe orice fel de material. In continuare, respectiva fotografie este lacuita si termoformata, astfel incat sa ia forma comandata de client. Lumix confectioneaza si reclame de mari dimensiuni, cu efecte luminoase deosebite, in functie de cerintele clientilor. Anul in care si-au luat propriu-zis avant a fost 2002, cand au si participat prima data la Targul International Bucuresti. „Aici am fost contactati de reprezentantul unei companii americane, care ne-a prezentat un echipament performant pentru imprimarea foliilor la cald. Ni l-am fi dorit, dar nu aveam resursele necesare. Pana la urma, am reusit, prin bunavointa sa, sa achizitionam aparatul in sistem leasing.” Apoi, cei doi asociati au inceput sa bata la usa tuturor firmelor mari care intrau pe piata romaneasca si sa le prezinte oferta. A fost o abordare castigatoare, caci in scurt timp aveau deja 20 de angajati, printre care si un arhitect. Un alt impuls puternic pentru dezvoltarea firmei a fost extinderea companiei Coca-Cola in Romania. Gigantul american a investit in acea perioada sume foarte mari in publicitatea outdoor, iar calitatea oferita de echipamentele Lumix a fost mai mult decat satisfacatoare. In intervalul 2005-2006 firma s-a concentrat pe exporturi, mai ales in Rusia, unde beneficiarul era tot Coca-Cola, care pornise o campanie masiva de
63/279
dezvoltare in fosta republica sovietica. In conditiile in care chiria spatiului in caresi desfasurau activitatea crestea de la luna la luna, patronii au decis sa-si construiasca propriul spatiu de productie. In 2006, s-au mutat in noua locatie, de unde au reusit sa produca pentru un numar de clienti in crestere. Caci in tot acest timp afacerea a evoluat exemplar, chiar daca singura metoda de promovare utilizata a fost o mica eticheta lipita pe casetele si reclamele luminoase construite. Dupa Coca Cola, urmatorul client major a fost McDonald’s, cu care lucreaza si astazi, realizand toate elementele de signalistica ale lantului de restaurante din Romania. Cu McDonald’s, negocierile au durat jumatate de an, timp in care un reprezentant al companiei se deplasa lunar de la Viena. Apoi, Lumix a inceput sa lucreze cu mai toate lanturile de benzinarii, Petrom, Agip, LukOil, dar si cu benzinarii independente. In paralel, s-au semnat contracte si cu marii jucatori din industria berii, dar si cu alte sute de comercianti carora Lumix le-a confectionat reclamele luminoase. Firma nu se ocupa numai de montare, ci si de intretinerea si reparatiile articolelor livrate. Astfel, compania are o echipa formata din patru muncitori si un sofer, care lucreaza in regim non-stop, pentru a schimba neoanele arse sau a remedia orice alte probleme aparute la reclamele realizate pentru restaurantele McDonald’s. Unul dintre elementele care au sprijinit succesul Lumix a fost
orientarea permanenta spre cele mai noi tehnologii si, automat, reinvestirea profitului in noi utilaje.
Productie alice si cartuse Pornind de la constatarea ca in Romania exista circa 60.000 de vanatori, care consuma anual cateva milioane de cartuse, cativa actionari romani si italieni au infiintat in 2004 o firma care trebuia sa produca anual 300 de tone de alice, din care urmau sa fie fabricate 12 milioane de cartuse. Planul era impecabil: in
64/279
final, concurenta era reprezentata de o singura firma, Thalida, astazi falimentara, si de micii distribuitori care importau cartuse de marca, dar scumpe. Desi calculele erau coerente, nu s-au reflectat in performantele de inceput ale companiei. Si asta, pentru ca mare parte din vanatorii romani nu isi cumpara cartuse, ci si le confectioneaza singuri. Procedeul artizanal de fabricatie este simplu, fiind nevoie doar de un tub (si acesta, reutilizabil), de praf de pusca si alice. Exista oameni care fac asta nu din saracie, ci din pasiune, aducand probabil aminte de jocurile de-a razboiul din copilarie. Chiar daca, fiind totusi vorba de munitie, riscurile pe care si le asuma utilizatorii nu sunt deloc de neglijat. De exemplu, exista chiar riscul exploziei pustii, daca vanatorul pune din greseala o cantitate prea mare de pulbere. Si totusi, cat timp acest procedeu este legal, acesta va prolifera. Pe langa acestia, mai exista o categorie importanta de vanatori, persoane avute din lumea afacerilor sau a politicii, care s-au apucat de vanatoare mai degraba din snobism decat din pasiune. Pentru acestia, cel mai semnificativ criteriu la momentul achizitiei unui cartus este pretul si tara de provenienta. Revenind la compania noastra, respectand planul initial, de producere a 12 milioane de cartuse, au fost importate din Italia echipamente in valoare de 900 de mii de euro. Esential este un cuptor care topeste plumbul, il aliaza cu stibiu si il toarna in lingouri. Aici intra in actiune un alt echipament, care transforma lingoul intr-un fir de plumb, de diametrul alicelor. Apoi, firul este transformat in alice, care sunt apoi sortate de cel de-al patrulea utilaj. In paralel, intr-un alt atelier sunt confectionate cartusele. Pe scurt, pulberea si alicele sunt introduse in tubul de cartus, iar un utilaj special il astupa si inscriptioneaza initialele firmei. Apoi, cartusele sunt ambalate in cutii de carton si din fiecare lot fabricat sunt testate, prin sonda, cateva zeci de cartuse in tunelul de testare, lung de 35 de metri. Aici, aparate speciale masoara toti parametrii cartuselor, de la timpul in care capsa aprinde pulberea din cartus, la presiunea din teava, viteza alicelor la gura tevii, viteza la zece metri de teava si viteza la atingerea tintei. „Sunt parametri foarte
65/279
importanti, care influenteaza foarte mult rezultatele obtinute de vanatori, motiv pentru care firma noastra inscriptioneaza toate produsele cu aceste informatii. Un alt parametru foarte important este imprastierea si numarul de goluri la tinta. Astfel, ideal este ca, la o distanta de 35 de metri, alicele sa se imprastie pe o arie cu diametrul de 75 de centimetri. De asemenea, cu cat numarul de goluri la tinta este mai mic, cu atat cartusul este considerat mai bun“, afirma colonel (r) Ioan Berindei, directorul Romalic. Totusi, din cauza evaluarii prea optimiste a pietei, cartusele nu au avut cererea scontata, asa ca firma a fost nevoita sa se reorienteze rapid spre comercializarea de alice. In fabrica din Voluntari in care se afla linia de productie au fost realizate 610, respectiv, 655 tone de alice calibrate. Putin peste 10% din acestea au fost utilizate pentru producerea cartuselor, iar restul au luat calea exportului, ajungand in tari precum Italia, Franta, Ungaria sau Canada. Profiturile au inceput sa apara si au fost permanent reinvestite. Astfel, in 2008, Romalic obtinea un profit net de 150.000 lei, iar in 2009, de 117.000 lei. „ In general, beneficiul net trebuie sa fie, la finalul anului, de circa 15% din totalul productiei. Ca informatie din interior, un cartus fabricat de noi costa, la poarta fabricii, 2,5 lei“, precizeaza Ioan Berindei.
Problema raman, in continuare, cartusele. Acestea nu se bucura de cerere nici la noi, nici la export, iar cererile venite din afara tarii sunt, in general, destul de exotice. „Ni se c er, de exemplu, cartuse portocalii, cu scris auriu pe ele, insa noi avem doar tuburi rosii si pana primim marfa si realizam asamblarea trec de obicei cateva luni”. Iar furnizorii pun, la randul lor, dificultati. „Am vrut sa ne
aprovizionam din tara, insa pulberea de la Nitramonia este de slaba calitate, nu arde in intregime si lasa si urme pe teava pustii, asa ca am fost nevoiti sa apelam la pulbere din import“, spune Ioan Berindei. Totusi, in acest moment, patronul Romalic are in plan realizarea unei productii de trei milioane de cartuse si identificarea unui nou punct de lucru, in conditiile in care chiria achitata acum a ajuns mai mare decat cheltuielile de personal.
66/279
Scubadiving Sportul scufundarilor subacvatice are, in momentul de fata, peste sase milioane de practicanti in SUA si alte cateva milioane in Europa. La noi, prima scoala de scafandri profesionisti a aparut in 2002, la initiativa Andreei Jianu. Professional Divers Association (APD) a aparut intai ca o pasiune, dar s-a dezvoltat ca o afacere. Daca la inceput, numarul persoanelor interesate de obtinerea unui atestat de scafandru era destul de mic, acum, dupa zece ani, scoala are 250 de membri permanenti si ruleaza anual cateva sute de cursanti. Andreea s-a indragostit de scufundari inca de la varsta de noua ani. Astazi are 36 de ani si isi aminteste cu voluptate cum, acum peste zece ani, ajutata de alti doi instructori, a reusit sa fondeze prima scoala romaneasca de scafandri atestata de Confederatia Mondiala a Activitatilor Subacvatice (CMAS). Celor doi instructori li s-au adaugat inca doi, toti scafandri profesionisti antrenati in apele Marii Rosii din Egipt, in Oceanul Pacific, in Marea Caraibelor sau in apele teritoriale ale Venezuelei. „Scafandria” nu este un sport ieftin, dimpotriva. Numai pentru achizitia unui
echipament complet este nevoie de aproximativ 2.000 de euro. Cursul de incepatori propus de APD costa, la randul sau, 120 de euro. Scufundarile de proba costa 220 de lei, iar pentru cei interesati sa faca filmari subacvatice, scoala inchiriaza echipamente tehnice de filmare speciale, dar ofera spre vanzare si DVD-uri cu imagini din timpul scufundarilor, contra unui pret de 10 euro. Cursul de incepatori consta in doua module de cate sase ore, unul de teorie si unul de practica, la final urmand sa fie sustinut un examen complex, in urma caruia „elevul” obtine o licenta, un pasaport si o diploma de scafandru, atestate international. Se intampla frecvent ca unii cursanti sa fie nevoiti sa repete cursul de doua sau trei ori pana reusesc sa-si obtina atestatul. Odata licenta luata, amatorii pot sa urmeze cursuri de aprofundare, respectiv de doua
67/279
stele, (118 euro), de trei stele (128) euro sau patru stele (138 euro). Ultimul nivel este cel de instructor, de formator al altor scafandri. Cursantii vin fie din placere, fie pentru ca vor sa-si faca o cariera din asta. In final, in Vest, un scafandru profesionist castiga pana la 2.500 euro pe luna. Si nu sunt putini cei care, dupa ce urmeaza cursurile APD, iau calea Occidentului, cu precadere Germania sau America. Caci in Romania sa fii instructor de scafandri nu e o meserie prea banoasa, desi costul cursurilor este atat de mare. Si totusi, tot mai multi curiosi se inscriu la cursurile APD, iar scoala Andreei Jianu s-a dezvoltat de la an la an. „ Nu voi face o avere din asta, banii pe care ii obtinem din taxe sunt folositi pentru plata chiriei la bazinul Floreasca si pentru reinnoirea bazei materiale, care acum consta in 22 de echipamente complete de scafandru. Acestea trebuie insa inlocuite o data la un an - doi, intrucat se uzeaza rapid. Totusi, chiar daca n-o sa ne luam vile si masini luxoase din acest mic business, suntem multumiti cu banii ramasi “, spune Razvan Petrescu. Nu de putine ori, scafandrii pregatiti in clubul Andreei Jianu sunt solicitati pentru misiuni de recuperare subacvatica de catre politia si pompieri, care nu dispun de prea multi oameni pregatiti pentru acest gen de activitati. Altadata, sunt solicitati de oameni de rand: „la un moment dat, am fost platit regeste de un
tip care isi pierduse ceasul Rolex in mare, desi nu ii cerusem niciun ban”, isi aminteste amuzat Razvan Petrescu. Pe langa partea de cursuri, scoala de scafandri APD si-a dezvoltat si o latura comerciala, reprezentand astazi singura sursa de aprovizionare cu echipamente profesioniste de scufundare, APD fiind unic importator si distribuitor al firmei austriece Camaro in Romania. De asemenea, asociatia cuprinde si o miniagentie de turism, care ofera excursii si cursuri pregatitoare organizate la Marea Rosie, Thailanda, Insulele Caraibe, Aruba, Curacao si Bonalre. De exemplu, pentru un sejur de 14 zile la Marsa Alam in Egipt se asigura bilet de avion, transfer, cazare in camping, pensiune completa si scufundari nelimitate, totul, contra unui tarif de 1.500 de euro (la care se adauga echipamentul si taxa
68/279
consulara). Spre deosebire de agentiile de turism clasice, in cadrul excursiilor organizate de APD, turistii invata respectul fata de mediul acvatic, caci „ elevii nostri trebuie sa inteleaga ca scafandrii sunt intrusi in lumea subacvatica, pe care nu au voie s-o altereze in niciun fel “, explica Razvan Petrescu. „De altfel, oricum, in Egipt se aplica amenzi enorme pentru cei care confunda coralii cu suveniruri bune de dus acasa“. Si un detaliu deloc de ignorat: pe langa tehnicile de scufundare, elevii APD au prilejul de a invata in timpul cursurilor si codul international al semnelor subacvatice. Clientii scolii provin din toate mediile sociale si categoriile de varsta. Astfel, la cursuri participa si o doamna de aproape 70 de ani, si un baietel de 12 ani. De asemenea, cot la cot la cursuri sunt si medici, dar si pensionari, si directori de banca, dar si studenti.
Librarie Atunci cand i-a venit ideea deschiderii unei librarii, Silviu Leonte s-a gandit la o alternativa la spatiile impersonale din lanturile de magazine, care pun la vanzare produse variate, fara legatura unele cu altele. De la bun inceput, si-a dorit o locatie mica, intima, similara cu micile pravalii interbelice, care incurajau prietenia dintre librar si cei care ii treceau pragul. „Am intrat in aceasta aventura impreuna cu o prietena. Aveam amandoi din ce trai, deci ne-am permis sa privim noul proiect mai putin ca pe o afacere, cat ca pe un hobby“, povesteste Silviu Leonte. Totusi, chiar daca nu vizau profituri spectaculoase, trebuia sa produca venituri suficiente cat sa nu vina constant cu bani de acasa. Simplu nu era, pentru ca tot mai multe firme mari incepeau sa investeasca in lanturi de librarii. Totusi, nu au renuntat la ideea unei locatii mici, plecand de la inceput de la premisa ca nu vor putea intra vreodata in concurenta directa cu ele. Dimpotriva.
69/279
In cuvintele lui Silviu, a fost esential ca au realizat ca „firmele mari vor apela
intotdeauna la procese corporate, la un marketing agresiv, si vor comercializa produse cat mai populare, care se vand garantat. Cheia era sa urmam exact calea opusa, sa gasim acele idei la care marii investitori nu s- au gandit“. Asa ca cei doi asociati si-au rezervat un an de reflexie si brain storming, reusind in acest interval sa planuiasca totul in cele mai mici amanunte, de la locatie la proportiile investitiei si la tipul de produse pe care le vor aseza pe rafturi (doar carti si CD-uri audio sau video). Au gasit si un spatiu potrivit, de doar 40 de metri patrati, situat chiar in centrul Bucurestiului, si au investit in jur de 100.000 de euro in amenajarea sa. Apoi, au deschis locatia, cu numele sugestiv LIBRARIA. Carti si CD-uri comercializau mai toate librariile, asa ca diferenta a trebuit sa fie data de selectia titlurilor. De exemplu, in prima perioada de cand deschisesera, locul devenise celebru intre clienti pentru ca oferea filmografia completa a lui Tarkovski sau Fellini. Preturile nu erau mici, insa clientii erau „incalziti” de canile de ceai oferite gratis oricui intra pe usa librariei. „In
permanenta trebuia sa gasim ceva care sa ne individualizeze. Intr-o piata destul de competitiva, nu avea sens sa facem ceva ce mai faceau si altii “, explica Silviu Leonte. Au deschis intr-o luna de noiembrie, ceea ce a incurajat vanzarile, caci se apropia luna cadourilor. Fusesera, de la bun inceput, constienti ca vor fi nevoiti sa vina cu multi bani de acasa. „Calculasem ca va trebui sa aducem fiecare in jur de 2.000 de euro pe luna. Ne-am inselat, caci LIBRARIA s-a bucurat rapid de succes si in scurt timp, practic, se autofinanta. Ca sa fiu sincer, cred ca daca s-ar fi adeverit calculele noastre, ar fi insemnat ca era o afacere pierzatoare si ar fi trebuit inchisa“. LIBRARIA are acum patru angajati si o cifra de afaceri de 1.000.000 de euro pe an. Profitul se lasa inca asteptat, caci odata cu incasarile, au crescut si cheltuielile, iar tot ce a ramas in plus a fost reinvestit. LIBRARIA practica un adaos comercial de circa 25%, ceea ce, la o cifra de afaceri de 1.000.000 de
70/279
euro, presupune un excedent de 250.000 de euro anual – cam 20.000 de euro pe luna, din care trebuie scazute cheltuielile cu chiria, salariile, utilitatile etc. Este un caz particular: exista numeroase situatii in care o astfel de afacere aduce profituri de 4.000-5.000 euro lunar, la mai putin de doi ani de la pornire. Un punct critic in acest business este aprovizionarea. Spre deosebire de alte domenii, aici exista avantajul major ca editurile accepta adesea sa crediteze distribuitorii cu marfa, cartile putand fi achitate dupa vanzare. „Structura costurilor trebuie sa fie foarte bine gandita, de ea depinde succesul sau falimentul. Sa luam exemplul chiriei, care in general reprezinta o parte importanta a cheltuielilor. In timp ce o locatie centrala vine cu avantajul unui vad numeros, ea poate avea o chirie nesustenabila. Caci, in final, costurile unei librarii centrale sunt aceleasi cu cele ale uneia de la marginea orasului, cand vine vorba de salarii sau utilitati, de exemplu“. La un an si jumatate de la lansare, profitul este zero, insa planurile sunt optimiste, cei doi urmand sa deschida in curand o noua librarie, de data aceasta intr-un spatiu mai mare. Business start
Investitia • O librarie mica necesita o investitie minima de aproximativ 3040.000 de euro. Pe langa acesti bani trebuie pusi deoparte inca cel putin 100.000 de euro pentru realizarea unui stoc de marfa si a unei rezerve financiare pentru plata chiriei, a salariilor si a facturilor lunare. Autorizatii • Sunt aceleasi care se aplica in cazul infiintarii oricarui tip de firma. Angajati • Pentru inceput este nevoie de minimum doi angajati, unul la casierie, altul cu rol de consultant pentru clienti. Cei mai potriviti pentru acest tip de job sunt studentii de la litere, iar salariile lunare variaza intre 400 si 600 de euro. Piata • In acest moment, se afla in plina dezvoltare tot mai multe lanturi de librarii. In general, acestea opteaza pentru spatii mari in care sa poti gasi carti, casete, papetarie etc.
71/279
Locatia • Suma platita pe chirie este unul dintre cele mai importante elemente ale costurilor lunare. O locatie centrala costa mult, dar garanteaza vanzari mari. O locatie periferica are beneficiul chiriei mici, ponderate insa de un nivel scazut al incasarilor. Prin urmare, trebuie gasita o zona care sa garanteze un raport optim intre chirie si incasari (cartierul Drumul Taberei este un exemplu in acest sens) • Ca sugestie, trebuie identificata o zona din care lipsesc librariile, nefiind
genul de afacere care sa infloreasca in ciuda concurentei. Promovarea • Trebuie sa sugerati clientilor ca vor avea de castigat numai si daca doar va trec pragul – fie ca le oferiti reduceri sau produse gratuite pentru cei care cumpara peste o anumita suma, sau un ceai sau cafea. • O idee buna este si realizarea unui sistem de carduri si a unei baze de
date cu clientii librariei, acestia urmand sa beneficiaze de anumite oferte atunci cand cumpara produse de o anumita valoare. Este o metoda care duce la fidelizarea multor clienti. Alte sfaturi • O idee buna ar fi sa deschideti la finalul anului, eventual in luna
decembrie, aceasta fiind perioada cu cele mai mari vanzari din an. La polul opus, in lunile de vara incasarile scad la un nivel minim. • De asemenea, este recomandabila realizarea unui fond de rezerva pentru perioadele in care incasarile nu acopera cheltuielile.
Asamblare avioane usoare Pasiunea lui Andrei Manolescu pentru aeronautica s-a nascut inca din copilarie, cand a inceput sa practice aeromodelismul. Nu voia sa devina pilot, ci constructor de avioane. Si-a urmat visul si, dupa terminarea facultatii, a fost repartizat la o fabrica de avioane nou-infiintata la Bacau, actuala societate Aerostar. Cat timp a lucrat aici, a contribuit la construirea a 1.800 de unitati din
72/279
modelul Yak 52, lucrand noua ani ca tehnolog si noua ani ca sef al Atelierului „Aripa". A avut o realizare importanta in acesti ani, o racheta pentru marina: „Am
inceput cu o racheta ruseasca, motor-racheta, careia i-am pus un motor reactiv, similar cu cele care se regasesc la rachetele de croaziera. Pana la urma, i-am modificat structura in totalitate.“ Dupa anul 2000, lucrurile au inceput sa se modifice. In continuare, uzina producea cam 150 de aeronave Yak 52 pe an, doar ca devenise evident ca piata sovietica nu mai era de viitor. In 2002, Aerostar a adus in productie un kit canadian - era vorba de pachete care contin cam toate piesele unui avion si care trebuie doar asamblate, similar cu cazul aeromodelelor. Dupa asamblare, aeronava poate zbura ca orice alt avion. „Am asamblat cam 60-80 de bucati din acest model, aveam planuri sa-l transform si sa facem din el un avion certificat. Din nefericire, planurile mele au fost preluate de un cetatean german, care a rebotezat aeronava si a certificat-o in tara de srcine, unde il vinde bine mersi “, spune cu regret Andrei Manolescu. In 2004 s-a decis sa intre in afaceri, iar prima tentativa a fost deschiderea unei fabrici de bere. Cand s-a dovedit ca era o idee falimentara, s-a gandit sa construiasca avioane. „Proiectul fabricii de bere nu a putut fi dus pana la capat,
caci eram prea multi asociati si la un moment dat nu ne-am mai inteles. Tatal meu m-a luat deoparte si mi-a zis ca, daca tot ma pricep sa fac avioane, de ce sa incerc altceva? I-am explicat ca un jucator mic nu are loc pe piata productiei de avioane, dar pana la urma a fost suficient de convingator si am inceput sa caut solutii concrete la fiecare eventual obstacol. Si le-am si gasit”, spune Andrei Manolescu. In 2005 infiinta firma Air Tech, unde si-a cooptat si o buna parte din fostii maistri de la Aerostar, deja iesiti la pensie la acea vreme, si au asamblat impreuna zece avioane din piesele aduse din Italia. Intre timp, dupa o documentare solida, a intuit potentialul nisei avioanelor ultrausoare si s-a gandit sa realizeze propriul sau prototip cu care sa intre pe aceasta piata. Mai degraba
73/279
peste hotare, unde avioanele ultrausoare (sub 250 de kilograme) sunt considerate nu mijloace de transport, ci echipamente sportiv sau de agrement, iar persoanele cu venituri peste medie le prefera cateodata automobilelor de lux. Zis si facut. A modificat proiectul kit-ului pe care il asambla si a pus la punct un nou model, cu care avea de gand sa se ia la tranta cu chiar liderul pietei, modelul italian P 92. Si-a botezat prototipul Flight Air, l-a impachetat si l-a prezentat la un targ de profil din Germania, unde a starnit interesul unui expert de la celebra fabrica Messerschmidt. S-au asociat, iar partenerul de afaceri neamt a obtinut certificarea germana. In 2007 si 2008 au asamblat si vandut in Germania trei avioane. Incurajati de acest succes, au incercat sa demareze productia in serie, intr-una din halele de la Romaero, dar nu au reusit, din cauza unor neintelegeri financiare. In tot acest timp, probleme apareau la tot pasul. „Nu gaseam pe nimeni care sa tapiteze scheletul scaunelor, asa ca a trebuit sa ma ocup singur si de acest aspect. Am incercat sa fabric trenul de aterizare la Sibiu, dar mi-au cerut indeplinirea a tot felul de proceduri birocratice, iar Aerostar m-a refuzat, cu argumentul ca le fac concurenta. L-am facut tot eu si, de bine de rau, a iesit mult peste asteptari”, rasufla usurat Andrei Manolescu.
Dupa ce vazuse modelul Flight Air intr-un catalog de specialitate, un afacerist italian s-a apucat sa dea zeci de telefoane pana a reusit sa dea de constructorul din Bacau. Intre timp, Andrei Manolescu reproiectase modelul si construise un alt avion ultrausor: F 99. A semnat cu italianul un contract de exclusivitate, iar acum, la Bacau se construieste deja cel de-al doilea avion din acest model. Componentele sunt extrem de diverse: motorul Rotax este austriac, aparatura de bord este importata din SUA, elicea si parbrizul vin tot din afara tarii, iar aluminiul de la ALRO Slatina. Acest model va apartine chiar lui Andrei Manolescu, care vrea sa-l utilizeze pentru instructaj, agrement si aviatie utilitara. Mult nu mai e de lucru: aripile sunt aproape gata, tabla de aluminiu se nituieste. Doar ca atelierul a ajuns prea mic pentru nevoile firmei Air Tech, asa ca acum Andrei Manolescu are nevoie de un investitor capabil sa ii ofere 50.000 de euro
74/279
pentru amenajarea atelierului si pentru achizitionarea unui dispozitiv de indoit mecanic. Pana acum, avionul-prototip a "inghitit" 8.000 de ore de munca, si, in cazul trecerii la productia de serie va fi nevoie de inca 3.000 de ore doar pentru fabricarea unei aeronave. Profitul net al firmei este de circa 15-20% din valoarea structurii, iar pretul aparatului este cu 15% mai mic decat cel al altor modele similare, care ajung la 90.000 de euro.
Fabrica de ambalaje In 2007, Aurel Craiu avea 32 de ani si, dupa noua ani petrecuti in atelierele de laminare de la Siderurgica, a decis ca era timpul sa se gandeasca la o alta cariera. „Oricum nu mai erau posturi pentru tinerii ingineri in siderurgie, iar la Siderurgica era clar ca nu mai aveam niciun viitor“, povesteste Aurel. A ales sectorul privat, mai exact, sectorul panificatiei. A lucrat ca inginer la Pan Bucuresti, unde a trecut prin toate posturile, de la productie la vanzari, pentru ca in final sa ajunga director de sucursala la Pan SA Iasi. In 2010, s-a gandit ca a acumulat suficienta experienta in sectorul privat si s-a stabilit la Simeria, impreuna cu sotia si fetita, unde a pornit propria afacere. „Cu doi ani in urma vazusem la Iasi o mica hala de productie de ambalaje de
carton si imi venise inca de pe atunci ideea de a face asta in judetul Hunedoara“, spune Aurel Craiu. Dupa ce a luat decizia, ii mai ramasese sa stabileasca locul investitiei si sa infiinteze noua firma. Intai a gandit un plan de afaceri si a estimat valoarea investitiei undeva la circa 600.000 de lei, pentru inceput. A reusit sa faca rost de suma contractand un credit bancar dedicat somerilor, in valoare de jumatate de milion de lei, dupa care si-a infiintat propria firma, pe care a intitulat-o Magnify SRL. A inchiriat, apoi, spatiul de productie, o hala de 300 metri patrati, in care a amplasat linia de productie, depozitul de materie prima si magazia de produse finite si birourile. Acum, Aurel are in plan achizitia acestui spatiu, dupa ce a ajuns la un capital
75/279
social de 200.000 de lei si si-a stabilit ca obiect de activitate producerea de ambalaje de carton ondulat, mari si mijlocii. Pentru inceput, a angajat trei someri din zona, iar pe termen scurt are de gand sa recruteze inca doi-trei muncitori pentru productie. In septembrie a inceput productia de ambalaje, iar dupa o luna, avea deja o cifra de afaceri de 100.000 de lei. In hala de productie se afla masini si matrite specifice, automatizate, dar o buna parte din munca este realizata manual, in viitor urmand sa fie achizitionat un utilaj care va automatiza intregul proces, insa care pana acum s-a dovedit prea costisitor pentru posibilitatile financiare ale firmei. Materia prima este procurata din Romania, iar clienti sunt, in general, magazinele de mobila, dar si cele de gresie, faianta sau pantofi. „Este o afacere cu potential, credem ca ne putem diversifica rapid productia si, in plus, putem crea noi locuri de munca pentru someri“, spune Aurel Craiu. „Pentru diversificarea gamei de produse am nevoie de o suma mare de
bani, de care sper sa fac rost printr-un proiect depus la Agentia Nationala de Dezvoltare Regionala (ANDR), care, cred eu, este eligibil. Odata aprobata finantarea, ne vom permite sa introducem noi sortimente de ambalaje“, estimeaza Aurel Craiu. Echipamentul de care are nevoie costa 700.000 de lei. Un mic atu: intrucat Simeria face parte dintr-o zona declarata defavorizata, o parte din taxele vamale si taxa pe valoarea adaugata se restituie investitorului care aduce utilaje sau materie prima. Si pentru a avea acces la aceste facilitati, Aurel Craiu ar trebui sa aiba totusi un bun capital de plecare, asa ca, pentru moment, statutul zonei nu-i confera nici un avantaj. „Sunt sigur ca, daca ni s-ar aproba proiectul, ne-am creste cifra de afaceri cu pana la 80%, si am mai putea angaja cel putin 10 oameni“, spune Aurel Craiu. Programul muncitorilor de la Magnify este de opt ore pe zi, iar uneori se lucreaza si sambata. „Eu recunosc ca lucrez intre 18 si 20 de ore pe zi, fara exceptie“, spune Aurel Craiu. Antreprenorul ii sfatuieste pe cei care vor sa-si lanseze o afacere sa se gandeasca bine inainte de a face acest pas, caci "cale
76/279
de intoarcere nu exista". De asemenea, le recomanda sa porneasca pe cont propriu, nu in asociere cu vreo cunostinta. In momentul de fata, in Hunedoara, concurenta este reprezentata de o singura firma, Polidava Deva.
Spalatorie auto Aurel Manole a pus pe picioare, intr-o periferie a Bucurestiului, la capatul Soselei Berceni, o benzinarie cu servicii complete integrate pentru tiruri. Pe un teren de 10.000 de metri patrati, soferii pot nu doar sa alimenteze, dar si sa-si spele masina sau, la nevoie, sa se foloseasca de service-ul auto din incinta. In plus, exista aici si o parcare de 4.500 de metri, unde tirurile sunt gazduite si pazite in regim nonstop. Este singura spalatorie automata de acest gen din Bucuresti. Pentru ca acest proiect sa fie posibil, a fost nevoie de echipamente de 50.000 de euro, aduse din Italia, dar si de solutii speciale pentru spalat si ceara, tot din import. Cel mai important echipament este dotat cu trei perii imense si stropitori laterale si poate spala orice fel de masini, caci utilajul dispune de senzori speciali care permit reglarea inaltimii periilor. Spalarea se face cu jeturi de presiune atat cu apa rece cat si cu apa calda, iar cand ies de la spalat, masinile arata impecabil. La final, urmeaza sapunirea cu solutii speciale si, in functie de gradul de murdarie, clatirea si lustruirea cu o ceara de protectie a vopselei. Aurel Manole a lucrat 25 de ani la fostul IDMS, dupa care a plecat in Germania, in speranta unor castiguri mai mari. „Dupa doi ani in care am lucrat tot in domeniul transporturilor, am revenit in tara cu un capital suficient cat sa-mi intemeiez propria mea afacere“, spune acum. A achizitionat un teren de 10.000 de metri patrati pe soseaua Berceni, unde voia sa-si ridice o casa. Dupa ce a platit 85.000 de euro, si-a dat seama ca ar fi spatiu suficient pentru construirea unei benzinarii. Nu a stat mult pe ganduri: in scurt timp, avea o benzinarie cu patru pompe duble pentru autoturismele mici si doua pompe speciale pentru
77/279
tiruri. Achizitioneaza combustibilii de la Petrobrazi, cu propria cisterna. A tinut minte ca in Germania orice benzinarie respectabila ofera si servicii auxiliare, si, odata ce veniturile obtinute din benzinarie i-au permis, in 2005 a achizitionat echipamentul pentru spalatoria automata speciala pentru tiruri. A trecut un an pana a reusit sa obtina toate autorizatiile necesare pentru deschiderea spalatoriei. A meritat: spalatoria lui Aurel Manole era frecventata de tot mai multe tiruri, de la o luna la alta. „Sambata avem inchis, pentru ca este ziua rezervata de Romcif pentru cele 20 de masini din flota si nu mai putem prelua si alte tiruri“, spune unul dintre angajatii din spalatorie. „Firmele de transport din afara tarii sunt constiente de importanta intretinerii masinii si, saptamanal, isi spala si ceruiesc automobilele. La noi, desi exista o lege in acest sens, putini patroni o respecta“, afirma Aurel Manole. Numai din spalatorie, Aurel Manole obtine venituri lunare de 40.000 de lei. Ii pune deoparte pentru a ridica o hala care sa gazduiasca spalatoria si serviceul. Pana acum, a investit in intreaga afacere 300.000 de euro. „Am refuzat sa apelez la vreun credit bancar, pentru ca ma feresc de dobanzi si comisionae ascunse si, oricum, disproportionate". O investitie semnificativa a fost reprezentata de achizitia unei noi instalatii de spalare, de data aceasta pentru masini mici, care a costat 38.000 de euro, si a unui dispozitiv special pentru montarea automata a anvelopelor de tiruri. Pana cand nu va ridica hala acoperita, aceste instalatii nu pot insa intra in productie. „Cand este frig numarul clientilor scade, iar motivul este lipsa acoperisului si a caldurii. Am cumparat deja toate materialele pentru constructia halei, insa autoritatile ma amana cu lunile cu autorizatia“, se plange Aurel Manole. Intertrans nu ofera numai servicii de benzinarie si spalatorie, ci si depanari auto, transporturi interne si externe cu doua tiruri marca Iveco si Volvo. In plus, soferii care poposesc aici au la indemana cabine telefonice, fax, wi-fi si grupuri sanitare cu dusuri.
78/279
Fabrica de cuie Pentru ca societatea siderurgica la care lucrau avea tot mai putine comenzi si incepusera sa se teama de spectrul somajului, trei angajati ai fabricii si-au luat inima in piept si si-au deschis propria lor firma, o mica fabrica de cuie. Pionul principal in luarea deciziei a fost Gheorghe Mitran. Astazi, isi aminteste ca "vazusem prospectul unei masini de cuie si mi s-a parut ca procesul tehnologic era destul de simplu“. Pentru inceput, a fost nevoie de o investitie de 20.000 de lei, necesari pentru achizitia masini de cuie si pentru achitarea taxelor pentru inregistrarea firmei (la cinci ani de la acel moment, firma are active de 250.000 de lei). Atelierul de productie a fost stabilit in gospodaria unuia dintre actionari, intr-un garaj de 20 de metri patrati, suficient de incapator pentru o linie tehnologica, ce consta in o masina de fabricat cuie, un strung si o masina de rectificat. In vecinatatea garajului au fost ridicate doua magazii pentru materie prima si cuie. Primele profituri obtinute au fost folosite pentru achizitionarea unei masini de fabricat cuie, in valoare de 10.000 euro. Ulterior, a investit in doua masini de transport. Acum, fabrica de cuie are cinci angajati, ceea ce nu este putin, intr-o zona in care rata neoficiala a somajului depaseste 50%. Chiar si asa, Gheorghe Mitran se plange ca nu a avut parte de nicio facilitate pentru investitii. Totusi, a reusit sa nu apeleze decat sporadic la credite, atunci cand a trebuie sa cumpere a doua masina. Crede, totusi, ca declararea recenta a zonei Calan ca zona defavorizata poate produce ceva avantaje din acest punct de vedere. Cuiele se vand in Hunedoara si Timis, iar materia prima provine de la Campia Turzii, unde un kilogram costa 1,7 de lei, fara TVA. Grosimea cuielor (intre 16 si 120 mm) depinde de grosimea firului de sarma (intre 1,4 si 4 mm). „Am avut un inceput bun, insa nu am reusit sa scapam neafectati de criza
economica nationala. Pe fondul scaderii puterii de cumparare, cererea de cuie a scazut si ea“, spune resemnat administratorul firmei. Actualul obiectiv al
79/279
actionarilor este construirea unui nou atelier de productie, cu spatii de depozitare incapatoare, la ridicarea caruia sa fie sprijiniti si prin stimulentele specifice zonelor defavorizate. „Ideal ar fi sa putem aduce utilaje din import, insa pentru moment nu ne permitem, caci intotdeauna am reinvestit profitul si nu am incasat niciodata dividende. Credite nu putem lua acum, preferam sa stam in expectativa pana cand piata ne va putea absorbi din nou produsele". In opinia sa, o evaluare cat mai complexa a pietei este esentiala pentru orice persoana care se gandeste sa intre in afaceri.
Fabrica de stalpi de beton Pe cand era inginer turnator intr-o companie privata, Pavel Ambrozie, de 37 de ani, a decis ca ar putea sa profite de experienta acumulata pentru a-si deschide o mica afacere in domeniu. „Eram specializat in turnarea de stalpi de iluminat din fonta la societatea siderurgica la care lucram, asa ca atunci cand am pornit pe cont propriu am decis sa folosesc un material de constructie usor de gasit si de turnat, altul decat fonta, si c are sa coste cu mult mai putin“. In 2005, a inregistrat firma Ambrozia SRL, in care este asociat cu Andrei Miricioiu. Nu a contractat decat un credit de 30.000 de lei, de la BancPost, bani utilizati in intregime pentru achizitionarea de materie prima. Si-a amenajat in curtea casei un atelier de circa 100 metri patrati, unde a instalat un sistem de incalzire centrala, o betoniera, un vibrator si modele din lemn. In garajul casei, piesele turnate sunt puse la uscat. Procesul de turnare consta in amestecarea cimentului cu agregatul de rau in betoniera si asezarea sa in forme, peste armatura de otel. Singurele "ingrediente" sunt cimentul, otelul beton si balastul de rau. Programul este decent: opt ore pe zi, sase zile pe saptamana. In momentul de fata, Pavel Ambrozie are doi angajati, fosti someri, dar are in plan largirea echipei si oferirea unei mese calde pe zi.
80/279
Produsele comercializate de SC Ambrozia SRL au urmatoarele preturi: un balustru de beton costa 30 lei cu TVA, un panou montat - 450 lei, un metru patrat de dale pentru pavaj - 100 lei, un stalp ornamental - 100 lei, iar un stalp de iluminat cu glob de sticla si instalatie electrica – 200 lei. In viitorul apropiat, patronul isi propune si turnarea unor panouri de gard pentru monumente funerare. Produsele realizate de Ambrozia SRL sunt achizitionate de doua depozite angro: Minmetal SA Baia Mare si Velcom Construct SRL Bucuresti. Profitul net obtinut la finalul primului an de activitate este "acceptabil, mai ales ca primele trei luni am stat pe bara". Ca realizari, au fost livrati 3.000 de balustri la Bucuresti, 1.000 la Baia Mare si 1.000 de bucati in judetul Hunedoara, plus alte cateva sute de bucati vandute individual. Exista deja comenzi ferme si pentru anul viitor: 2.000 de stalpi de imprejmuire, 1.000 de stalpi de iluminat si 5.000 de balustri din beton. „Vreau sa ajungem in cat mai multe puncte de desfacere din intreaga tara,
si chiar acum sunt in tratative cu zece depozite din tara, cele mai multe din zona Dej-Cluj". O categorie importanta de costuri este reprezentata de cheltuielile de transport, care ajung la 30% din totalul costurilor de productie. Transportul marfii se face doar cu masini inchiriate, varianta mai avantajoasa atunci cand masinile se intorc incarcate cu alte materiale. „Cel mai bun sfat pe care il pot da unui afacerist amator este sa fie serios, sa nu depaseasca termenele de livrare a marfii si, pe cat posibil, sa nu isi dezamageasca niciodata clientul."
Casa de productie De ce are nevoie o absolventa de Politehnica pentru a ajunge la conducerea unei case de productie independente? Dorina Vinte, presedinta Viziune, a gasit raspunsul: o noua provocare in fiecare zi.
81/279
Dorina Vinte a absolvit Liceul Sf. Sava din Bucuresti in 1995, apoi a urmat cursurile Facultatatii de Automatica a Institutului Politehnic Bucuresti, pentru ca, "spre deosebire de restul fetelor din generatia mea, ma pasionau computerele, nu medicina". Dupa incheierea studiilor, in 2000, s-a angajat inginer de sistem la Comisia Nationala pentru Statistica (CNS), unde a profesat timp de doi ani. „Am tot sperat ca, desi tot mai multi colegi ai mei erau descurajati si decideau sa plece din institutie, poate ceva se va schimba. Nu a fost cazul, asa ca pana la urma mi-am facut si eu bagajele ", Dorina Vinte. A aflat din intamplare de un post deschis in agentia de publicitate Ogilvy. In vara lui 2002 a fost angajata in departamentul de PR si, bazandu-se pe instinct si pe bunul-simt, a inceput sa evolueze in aceasta cariera. In toamna aceluiasi an lucra deja la o campanie de informare a populatiei privind schimbarea numerotatiei telefonice. Dupa o jumatate de an, a trecut la Client Service, de pe pozitia de Account Executive, iar dupa sase luni a ajuns Account Manager. A avut, din aceasta pozitie, clienti de renume, precum Wrigley, Pepsi, Wella, Philip Morris. Peste cateva luni, pleca la un training in publicitate la sediul Ogilvy din Düsseldorf. „Am invatat toate procesele dintr-o agentie de publicitate, de la
aflarea brief-ului, pana la inaintarea propunerii catre client. Am avut prilejul de a observa ce se intampla efectiv la toate nivelurile companiei", isi aminteste Dorina Vinte. In iunie a fost numita in functia de Media Executive. Era o perioada in care media romaneasca era abordata dintr-o perspectiva cantitativa - cat se cumpara, cat se vinde, la ce pret se vinde. „Mi s -a spus ca misiunea mea era sa fac saltul inspre media calitativa. Nu era deloc o sarcina usoara, in conditiile acelei perioade ". A inceput prin introducerea unor sistem de cercetare si analiza in planning-ul media si elaborarea strategiilor, precum si prin monitorizarea mijloacelor de comunicare. In decembrie 2003 era numita Media Director si a participat la mai toate conferintele organizate pentru omologii sai din intreaga lume, evenimente tinute la Paris (2003), Istanbul (2004), Stockholm (2005),
82/279
Bruxelles (2006). A inteles abordarea occidentala a tot ce inseamna media si „miam dat seama ca cele mai multe dintre problemele noastre tineau intr-un fel sau altul de capitolul cercetare. La vremea aceea, noi eram inca inapoiati, aveam instrumente de cercetare invechite, si asta pentru ca nu ne permiteam sa investim in ceva de ultima ora". La inceputul lui 2006, a devenit vicepresedinte al firmei Viziune. Din aceasta pozitie a lansat si dezvoltat segmentul de achizitie si distributie a programelor tv. A stabilit, in aceasta perioada, contacte cu firme importante de profil: Columbia TriStar, Buena Vista, Paramount, Universal, Pearson, CBS, NBC. Patru ani mai tarziu, urca in varful ierarhiei companiei, si de atunci ocupa functia de presedinte al acestei mici case de productie independente. Fisa sa de post include achizitia si distributia de programe TV pentru postul Prima TV, productia de programe pentru televiziune (Vrei sa fii miliardar, Obiectiv, Stil, , Perechea potrivita, 21, Cronica carcotasului) si extinderea bazei de clienti.
Ferma struti Albert Pravat, de felul sau fermier, este pasionat “ireversibil” de pasari. In curtea casei sale din Sarbi, unde locuieste cu sotia si cei cinci copii, creste porumbei de rasa (atat pentru carne, cat si voiajori), gaini (Brahma, Orpington si Playmond), fazani (consum, argintiu si auriu), cinci perechi de pauni si, surpriza, si patru struti, doua femele de doi ani si jumatate, o femela de zece luni si un mascul de un an. I-a luat la inceputul acestui an contra sumei de 80.000 de lei. “Am investit jumatate din economii in ei, dar nu regret deloc, a fost cea mai buna deicizie”, afirma raspicat Albert. De-a lungul verii, a mai crescut cinci pui de
strut pe care, atunci cand au implinit cinci luni, i-a vandut altor fermieri din judetul Neamt. Spune ca, spre deosebire de alte animale, strutii cresc intr-un ritm impresionant, ceea ce permite valorificarea lor la maximum, cu atat mai mult cu
83/279
cat in cazul lor sunt cautate atat carnea, pielea si penele, cat si ouale, si puii. Pentru cei care nu stiu, calitatile nutritive ale carnii de strut sunt mult superioare celor de vita si de porc, fiind recomandata in curele de slabire sau in dietele pentru bolnavii de inima. Are de zece ori mai putina grasime decat carnea de porc si cu 50% mai putin colesterol decat carnea de vita si de porc. Strutii sunt crescuti si pentru piele, de trei ori mai valoaroasa decat pielea de crocodil, fiind folosita cu precadere in marochinaria de lux: in general, o poseta de dama din piele de strut este comercializata cu sume de peste 1.000 de euro. In Romania, un kilogram de carne de strut se vinde cu 30 de euro, iar in Occident, cu 50 de euro. Pretul unui ou de strut, cu o greutate intre 1,5 si 2,2 kg, este de 100 de lei, acesta fiind consumat ca aliment de baza in unele afectiuni grave. Femelele de strut fac intre 20 si 25 de oua intre doi si patru ani, iar dupa aceasta varsta ajung la o “productie” anuala de aproape 80 de oua. Cunoscatorii
stiu ca ouale de strut pot fi folosite si in artizanat, pentru realizarea de lampi si cupte. In zona Moldovei, femeile care au deprins acest mestesug isi vand aceste veritabile opere de arta cu 200 de euro. Revenind la afacerea lui Albert Pravat, acesta dezvaluie cateva chestiuni de “bucatarie interna”: astfel, fiecare strut consuma zilnic circa un kilogram dintr-
un amestec de boabe de orz, ovaz, porumb, grau si tarate, la care se adauga circa 5-6 kilograme de lucerna si aproape 20 de litri de apa. Pentru a se putea desfasura, o familie formata din doua femele si un mascul are nevoie de o suprafata de 120-240 mp. Este nevoie de un spatiu larg, pentru ca strutul este animalul domestic care creste cel mai repede din intregul regn animal, la doar cinci luni un pui de strut ajungand la 50 de kilograme. Calculele lui Albert Pravat arata ca, in aceasta afacere, profitul depaseste 100%: un pui in varsta de cinci zile costa 300 euro, cheltuielile zilnice de hranire si intretinere sunt cam de 10 lei, ceea ce duce la un cost total de 1.500 de lei dupa primele cinci luni, cand poate fi vandut cu peste 1.000 de euro. Urmatoarea etapa in aventura antreprenoriala a lui Albert Pravat este infiintarea unei asociatii
84/279
a crescatorilor de struti din Moldova, acestia urmand sa se asocieze pentru a putea onora oricand comenzile de struti de pe piata vestica.
Gradinita pentru copii In ultimii zece ani, numai in Bucuresti au fost desfiintate 50 de gradinite de stat, ceea ce a lasat un gol imens in piata serviciilor de ingrijire si educare a copiilor. Principala cauza a acestui dezastru a fost faptul ca o buna parte din unitatile de invatamant prescolar se aflau in cladiri ce ulterior au fost revendicate de fostii proprietari. Explicand ca nu dispune de resursele financiare necesare, Ministerul Educatiei a stat cu mainile in san. Angela Boghiu a fost insa direct implicata in acest proces. „Cladirea noastra a reprezentat subiectul unei actiuni de revendicare a fostului proprietar intr-un proces civil intentat Consiliului General al Municipiului Bucuresti in 2005. Proprietarul a si castigat procesul, iar in februarie 2008 s-a prezentat cu executorul judecatoresc pentru evacuarea cladirii. In tot acest timp, noi nu aveam nicio idee despre acest proces, ceea ce ne-a permis ca, in septembrie 2008, sa reusim sa introducem o actiune de revizuire a primei sentinte, pe motiv de aparitie a unor noi probe. M- am ocupat personal de aceste aspecte”, poveste ste Angela Boghiu. Procesul este in continuare pe rol si, cel mai probabil, gradinita va ramane in actualul sediu, dupa ce directoarea a reusit sa demonstreze cu dovezi clare ca sediul acesteia a fost construit exclusiv cu scopul de institutie educativa. Gradinitele de stat sufera la mai multe capitole: lipsa de fonduri publice face ca parintii sa fie nevoiti sa plateasca pentru majoritatea activitatilor extracuriculare, neincluse in programa ministerului, dar necesare in educatia unui copil - limbi straine, lectii de muzica, gimnastica. In conditiile in care, prin redistribuire, numarul de copii dintr-o clasa ajunge sa fie, in medie, 32, procesul educativ are mult de suferit.
85/279
Nici in gradinitele particulare nu este totul lapte si miere. In primul rand, taxele sunt mari, pentru ca, daca o gradinita de stat primeste finantare de la minister, prin Inspectorate, una privata trebuie sa se autofinanteze. Gradinitele private intampina dificultati inca din momentul infiintarii, cand trebuie sa depuna un dosar de oportunitate, prin care sa demonstreze clar necesitatea prestarii serviciilor educative prescolare, si care trebuie sa contina programa de invatamant, resursele umane necesare si disponibile, baza materiala aferenta etc. Dupa ce dosarul este analizat de Comisia de Acreditare din cadrul Inspectoratului Scolar, se acorda (sau nu) un aviz provizoriu de functionare, dupa care cazul este preluat de minister, acesta avand ultimul cuvant in legatura cu acreditarea. Cele mai mari gradinite private din Bucuresti sunt Mark Twain International School, Grupul de gradinite Arc-en-Ciel, Gradinita privata Lauder Reut. Printre ele, se bucura de succes si altele mai mici, cum ar fi Lego, Aricel, Haensel und Gretel. Avantajul institutiilor private mai mari este ca ofera si posibilitatea continuarii studiului in ciclul primar de invatamant, ceea ce permite continuarea procesului de invatamant in aceeasi comunitate. Exista o plaja larga de taxe practicate de gradinitiele private, adesea ele variind, in functie de optiunile parintilor, chiar si in cadrul aceleiasi institutii. De asemenea, un beneficiu important este dat de numarul mare de invatatori care se ocupa de un colectiv mult mai mic de invatacei. In cazul Mark Twain International School, taxele lunare sunt de 300 euro, iar conditiile oferite fac toti banii . „Grupele noastre au maximum 12 copii, supravegheati de cel putin doua cadre didactice. Micutii invata la noi limba engleza intensiv, afla cum se utilizeaza computerul si urmeaza lectii de muzica. Angajatii nostri au studii universitare si pregatire pedagogica. Ne remuneram bine angajatii, pentru ca ne dorim sa dea ce e mai bun. Parintii sunt multumiti, iar aceasta este cea mai buna metoda de promovare, caci dau vestea mai departe si in urmatorul an primim solicitari si de la cunostintele lor. Obiectivul
86/279
nostru este sa ne aducem copiii de gradinita cu noi la scoala si sa termine impreuna cu noi ciclul gimnazial”, spune Macovei Vlasceanu, director la gradinita Mark Twain. Astazi, Mark Twain are o cifra de afaceri de 150.000 lei lunar. Este un caz fericit, caci, in general, gradinitele private continua sa se confrunte cu probleme generate de lipsa spatiului sau de ignoranta autoritatilor, care adesea nici macar nu traseaza marcaje de circulatie specifice in zonele din jurul gradinitei. In cuvintele Monei Serbanescu, directoarea grupului de gradinite Arc-en-Ciel, „desi am solicitat trasarea unei treceri de pietoni in zona gradinitei, aceasta a fost plasata in dreptul liceului vecin. Este trist ca nu reusim sa intram in gratiile autoritatilor”.
Ferma procesarea laptelui Mirela Calin, in varsta de 20 de ani, este cunoscuta in cercul sau pentru pasiunea iesita din comun pentru animale. Din fericire, parintii i-au impartasit entuziasmul si au ajutat-o sa-si puna pe picioare propria ferma de animale. Astazi, Mirela este studenta la drept si zootehnie. „Este o chestie care s-a transmis in neamul nostru, toti am iubit animalele si uite ca am reusit sa facem din asta o afacere”, spune Mirela Calin. Parintii sai
au pornit ferma din Banesti, Olt, in ianuarie 2005, cu destul de multa dificultate. „Stransesera ceva bani, cu care, in primele zile ale anului, mama a cumparat cinci junici din piata. Mai tarziu, pentru a le intretine cum se cuvine, au inceput sa-si vanda din casa, ba chiar au renuntat si la verighete. De atunci, din ianuarie 2005, parintii mei n-au avut nici o zi de concediu“, spune Mirela Calin. De la bun inceput, au pornit pe ideea productiei de lapte, cu atat mai mult cu cat pe piata carnii era foarte greu de patruns. Asa ca au vandut cele cinci junici si au cumparat, prin licitatie, doua vaci din rasa Holstein, renumita pentru productia de lapte. Suma de achizitie a fost enorma, aproape 100.000 de lei.
87/279
Riscurile asumate erau la randul lor imense, mai ales ca parintii Mirelei au decis sa renunte la locurile de munca pentru a avea timp sa se ocupe numai de afacere. Maria Calin, mama Mirelei, precizeaza ca „eram amandoi ingineri zootehnisti, asa ca eram obisnuiti cu munca in ferma. Diferenta fata de serviciu era ca acolo lucram cu efective foarte mari de animale, ingrijeam peste 5.000 de oi sau 1.000 de vaci. Deci acum experimentam ceva nou”. In primele luni, cele doua junici au fost crescute de bunica mamei, intr-o zona de case din periferia Slatinei. Bunica le ducea la pascut, la marginea orasului. Cu timpul, insa, efectivul de animale a crescut si se impunea crearea unor conditii adecvate. Solutia a fost sa se mute in localitatea Banesti, la aproximativ 20 km de Slatina. „Din fericire, parintii mei sunt suficient de independenti si de liberi la minte cat sa nu fie afectati de mutarea la tara”, spune
Mirela Calin, iar mama ei adauga: „desi pana atunci nu statusem nici o zi la sat, locuisem la casa cu curte si nu mi s-a parut ca mutarea a fost un sacrificiu major. Sotul meu este, la fel, un mare iubitor de animale, si ne asteptam ca si Mirela sa apuce pe acest drum“. Astazi, ferma familiei Calin numara 27 de vacute rasa Holstein si Brunaaustriaca, dintre care 15 sunt in productie. Livreaza lapte proaspat catre zeci de familii din Slatina si localitatile limitrofe, pe baza de abonament. Le-au castigat increderea prin calitatea superioara a laptelui, rezultatul unor conditii bune de depozitare si a unei preocupari permanente pentru intretinerea bazei furajere, hranirea si ingrijirea junicilor. Primul credit bancar l-au facut in 2010, pentru achizitia unui tractor si a utilajelor agricole pentru cultivarea pamantului. Imprumutul avea o dobanda subventionata cu 75% de la buget, insa pentru asta trebuia sa achite intai integral creditul. A fost dificil, dar cu multa munca, au reusit sa puna ferma pe picioare. Lucreaza in continuare cot la cot, in ideea in care nu poti sa-i ceri cuiva sa te ajute daca tu insuti nu esti in stare sa faci respectiva treaba la fel de bine. Au insa si ajutoare: de pilda, in plin sezon (vara-toamna), in ferma
88/279
lucreaza pana la 30 de zilieri. In general, este nevoie de ei la culesul porumbului, care presupune numai munca manuala. Iar porumbul este esential in hrana rasei Holstein. Ferma familiei Calin a fost vizitata in ultimii ani atat de delegatii straine, cat si de oficiali de la Directia de agricultura a Delegatiei Comisiei Europene, autoritatile locale dandu-i drept exemplu de libera initiativa din sectorul agricol. Cu aceste ocazii, Mirela Calin a aflat de programul de finantare nerambursabila destinat dezvoltarii regionale, derulat prin ANDR (agentiile de dezvoltare regionala), care ar fi reprezentat o veritabila sansa, in contextul in care singurul sprijin financiar de care avusesera parte fusese subventionarea dobanzii la unele credite. Au depus rapid un proiect pentru dezvoltarea unei sectii de procesare a laptelui, in valoare totala de 67.000 euro, iar, gratie prestigiului femei pe plan local, planul de afaceri a fost aprobat in scurt timp, contributia UE fiind de 39.772 euro. Au semnat contractul la finalul anului trecut, proiectul urmand sa fie derulat pe parcursul acestui an. La sfarsitul sau, ferma isi va putea diversifica productia (oferind astfel nu doar lapte, ci si iaurturi si branzeturi). Firma va angaja si opt someri, conform angajamentului asumat in fata autoritatilor locale. Proiectul este „copilul” Mirelei, care a decis chiar sa urmeze o anumita
facultate – Dreptul - pentru a gestiona aspectele juridice cu care se confrunta. Abia apoi, a decis sa se inscrie si la Facultatea de Zootehnie. Ca sa faca fata, doarme putin, face naveta Bucuresti – Banesti, dar spune ca ii face placere, o face din pasiune pentru animale si din dragoste pentru parinti. Acestia nu-si permit inca sa se gandeasca la concediu. „Pe moment avem inca atat de mult de
lucru, dar poate cand va absolvi Mirela, cine stie, poate vom pleca prin lume”, spune zambind Mirela.
89/279
Industrie alimentara – procesare icre Prepararea si ambalarea salatelor de icre este o afacere cu potential mare de crestere, dar care necesita un capital minim destul de consistent. In cazul lui Jacques Orsay, suma necesara a fost de jumatate de milion de euro. Francezul a venit pentru prima data in Romania in calitate de corespondent de presa al unei reviste pariziene. Era 2005. „Mi s-a parut ca Romania era un fel de El Dorado al afacerilor, ca se puteau face multe. Eu am optat pentru sectorul agroalimentar, intrucat in familia mea exista o traditie in acest domeniu. In acelasi an, infiintam firma Fine, care producea si comercializa salate ambalate cu termen de garantie de doar trei zile. ” Cat acest business era in perioada de inceput, in 2006-2007, a avut timp sa testeze piata romaneasca si s-a convins ca era nevoie de produse de peste, destul de prost reprezentate in oferta autohtona. Asa ca Fine s-a transformat intr-un producator de icre si salate pe baza de peste. Rezultatele au fost suficient de multumitoare cat sa permita constructia si utilarea unei fabrici in toata regula, in care compania are si astazi sediul. Icrele preparate de Fine provin de la diferite specii de peste, dar si diverse condimente, procesate in conditii foarte stricte. De pilda, muncitorii sunt obligati sa faca dus de fiecare data cand intra in fabrica, dupa care se imbraca in echipamente speciale, inclusiv cizmele fiind dezinfectate. Lucratorii decongeleaza si analizeaza icrele si pestele, chiar daca acestea vin cu certificate de calitate de la furnizori. Apoi, icrele, apa, uleiul si condimentele sunt introduse intr-un malaxor special. Reteta folosita este una frantuzeasca, la care s-au mai adaugat anumite condimente, in functie de gusturile romanilor. Dupa preparare, icrele, aflate intr-o sarja de 80 de kilograme, sunt dozate automat, iar salata este ambalata in caserole de plastic, pe care se aplica apoi un capac din folie de aluminiu, pentru ca la final fiecare cutie sa fie ambalata in carton. Materia prima provine in general din import, de obicei din tarile nordice,
90/279
insa cutiile si etichetele sunt romanesti. „Am ales varianta importului pentru ca in Romania icrele sunt prea scumpe, iar furnizorii cam neseriosi. Nu ofera decat cantitati mici, iar atunci cand vrei sa cumperi angro, maresc pretul si nici nu ti le livreaza la timp“. In momentul de fata, Fine are in portofoliu cinci tipuri de salate de icre, trei salate de peste, peste marinat si somon fumée. „Preocuparea mea nu este cantitatea, ci calitatea, chiar daca asta inseamna ca preturile noastre sunt mai mari decat cele practicate de concurenta “, spune Jacques Orsay. Asa ca mizeaza pe clienti cu venituri peste medie. Problema in aceasta afacere este distributia, care trebuie facuta cu masini frigorifice care sa pastreze proprietatile produselor. Aceasta conditionare duce la un paradox: garantia salatelor Fine este de 60 de zile, insa pe ambalajele produselor comercializate in Romania, sunt trecute 45 de zile, din motive de siguranta alimentara. In schimb, produsele pentru export au trecuta garantia reala, acolo nepunandu-se problema nerespectarii conditiilor de catre distribuitori. Piata de desfacere a produselor marca Fine este reprezentata de supermarketuri si hypermarketuri. Concurenti sunt multi, caci „sa faci icre este simplu. Totusi, doar cateva firme conteaza cu adevarat, restul apar si dispar de la un an la altul” , dupa cum spune Jacques Orsay. Pentru viitor, are in vedere diversificarea gamei de produse si extinderea firmei. „Practic, in domeniul
alimentar poti inventa cam orice, produse noi, ambalaje noi, chiar modalitati noi de productie. Asa ca anul acesta intentionam sa lansam produse foarte diferite de ceea ce exista in prezent pe piata. Pentru asta, avem insa nevoie de un partener cu care sa ne putem extinde afacerea“.
Industria sticlariei - vitralii De prin 2006, Viorel Danila, actualul manager al societatii Sticlarex, a tot
91/279
incercat sa gaseasca un produs competitiv si viabil cu care sa poata da lovitura. Si-a infiintat o firma si a avut cateva tentative de dezvoltare in domenii precum comertul sau prestari servicii. N-a avut deloc sorti de izbanda, prins intrun oras in care peste 50% din populatie nu are de lucru. Apoi, s-a ivit o sansa care i-a redat speranta. Prilejul a fost intalnirea cu un fost coleg de munca, subinginerul Andrei Vochina. Ambii fusesera disponibilizati in acelasi timp, doar ca Vochina gasise reteta castigatoare, dupa ce s-a apucat de realizat vitralii si imitatii. Ideea ii venise observand, relativ intamplator, ca pe piata romaneasca producatorii de vitralii erau o raritate, desi boom-ul imobiliar prevestea o crestere a cererii produse de acest gen. „Vizitasem mai multe targuri si expozitii si remarcasem si in filmele americane cat de multe interioare filmate erau ornate cu vitralii. Intuiam ca acest tip de decoratiune va fi pe placul romanilor si mi-am zis sa incerc sa execut vitralii sau imitatii din sticla decorativa, care e mai ieftina, deci mai aproape de posibilitatile potentialilor nostri clienti“, povesteste Andrei Vochina. Cei doi prieteni au devenit asociati si s-au pus pe treaba. Vitraliile sunt bucati de sticla colorata, asamblate prin bare de plumb turnat, relevand pe un fundal cromatic armonios figuri geometrice, peisaje, figuri istorice sau religioase. In general, sunt montate fie la geamurile bisericilor si ale caselor, dar pot fi utilizate si pentru amenajarea de interioare, glasvanturi, paravane si diferite tipuri de mobilier. Pe piata romaneasca nu exista nicio fabrica de sticla colorata, ceea ce face ca vitraliile autentice sa fie foarte greu de obtinut. Solutia cea mai simpla, si la noi, dar si in strainatate, este utilizarea imitatiilor, pentru care este recomandata sticla de decor nisip, pe care se aplica desenul cu o pasta speciala, dupa care urmeaza intinderea vopselei coloidale. In vitraliile „adevarate”, plumbul de profil este extrem de important, delimitand bucatile de
sticla colorata; in cazul imitatiilor pe sticla, rolul sau este preluat de substanta de separare a culorilor, o pasta rezistenta la umezeala, caldura si intemperii. „A fost foarte greu sa gasesc o substanta potrivita. A fost nevoie de cateva luni ca sa identific solutia optima”, spune Andrei Vochina.
92/279
Casa lui sta marturie pentru pasiunea care l-a manat in acest business: geamurile de la usi au fost inlocuite cu vitralii, diverse ornamente din vitralii miniaturale ii impodobesc camerele, alaturi de diverse reproduceri dupa Nicolae Grigorescu, realizate chiar de Andrei, un adevarat talent in pictura. Recunoaste ca nu credea ca pasiunea pentru artele plastice, cultivata inca din copilarie, va avea aplicabilitate in industria sticlei. De fapt, se poate spune ca munca sa este, acum, una de artist, productia fiind, cel putin deocamdata, manufacturiera. Astfel, in atelierul de lucru de la Sticlarex se regasesc, ca in studioul unui artist, o masa de lucru, o planseta pentru crearea modelelor, diverse scule ascheitoare pentru taiat sticla si multe accesorii de colorat. O nota aparte este data de minilaminorul de prelucrat plumb. Plumbul se toarna in forme, este laminat pana ce se transforma in profil si apoi este utilizat la montarea vitraliului. „Pentru moment, ne folosim de acest aparat doar in cazuri exceptionale, de comenzi izolate “. In general, cele mai multe comenzi vin de la particulari, dar planul celor doi asociati este de atragere a unor companii specializate in constructii sau a unor fabricanti de mobila. Problema este alta, acum: pretul sticlei, care a ajuns la 142 lei metrul patrat. Astfel, un metru patrat de vitraliu costa pana la 5000 lei, iar un metru patrat de imitatie intre 500 si 1200 lei. In mod exceptional, pana acum, cei doi asociati au reusit sa se descurce fara sa apeleze la niciun credit bancar. In schimb, sunt multumiti ca, in curand, vor reusi sa creeze si primele doua locuri de munca.
Alpinism utilitar Alpinismul utilitar este o meserie desprinsa din alpinismul sportiv, dar care difera in multe privinte, cu o singura exceptie: trebuie practicata numai de pasionati ai catararilor. Inainte de revolutie, alpinismul utilitar nu era recunoscut ca meserie, singurele lucrari care ar fi necesitat urcari la inaltime fiind
93/279
comandate, in mod exceptional, de autoritatile comuniste. Dupa 1989, cativa alpinisti cu spirit antreprenorial au depus eforturi pentru omologarea acestei profesii. Totusi, primele firme de profil au aparut in Romania abia in perioada 2000-2002. Pentru functionare, era nevoie de atestare de la Ministerul Muncii si de dovada pregatirii fizice exceptionale a angajatilor. Potrivit marilor jucatori din domeniu, atestatele s-au dat adesea nejustificat, ceea ce a dus la infiintarea unor firme neserioase care au stricat prestigiul meseriei. Cum arata piata in momentul de fata: peste 60% din clienti sunt agentiile de publicitate si media (care au solicitari pentru amplasarea de panouri si firme luminoase la inaltime), 15%-20% sunt companii de telefonie mobila sau satelit, 10% sunt cereri individuale de lucrari de vopsitorie, spalare de geamuri, intretineri fatade (pentru cladiri inalte, fabrici, cosuri de fum, santiere navale), iar restul de 10% au in vedere vopsirea de biserici, amenajarea de hidroizolatii pe verticala, mici reparatii etc. In Romania, din alpinism utilitar nu se castiga prea bine, lucratorii de la noi avand salarii de pana la 15 ori mai mici decat ale omologilor lor din occident – astfel, la noi, un angajat din domeniu castiga, in functie de complexitatea lucrarii efectuate, intre 1500 si 3000 lei/luna. Contrar opiniei generale, nu este o meserie periculoasa, pentru specialistii in alpinism neexistand, practic, niciun risc. Evident, pentru evitarea accidentelor, alpinistii trebuie sa cunoasca perfect tehnicile de coarda si dispozitivele folosite in lantul de asigurare principal si secundar. Totusi, firmele serioase isi asigura angajatii si ii doteaza cu echipamente omologate, necesare eliminarii tuturor riscurilor. Asa se explica de ce numarul accidentelor de munca raportate de firmele de alpinism utilitar este mult mai mic decat al incidentelor din constructii. Totusi, daca ar trebui facut un clasament al celor mai periculoase activitati, pe primul loc ar fi operatiunile de estetizare si taiere de copaci inalti. Asadar, problema acestui sector nu este, asa cum ar fi fost de asteptat, rata mare a accidentarilor, ci neprofesionalismul unor firme fara atestat, care obtin in mod
94/279
ilegal contracte de alpinism utilitar, pe care le duc la capat in conditii de nesiguranta, ceea ce explica imaginea nefericita a acestei meserii. Desi serviciile oferite de aceste firme isi gasesc suficienta cautare in mediul privat, cand vine vorba de autoritati, acestea se poarta ca si cum nu ar fi auzit de existenta alpinismului utilitar. Si asta, in ciuda eforturilor marilor jucatori din domeniu de a convinge sectorul public ca ar putea colabora pentru realizarea unui program de protectie civila, intrucat angajatii cu experienta cunosc ca in palma cladirile inalte din principalele orase, caile de acces, de ancorare, know how care ar putea fi exploatat. Cele mai importante lucrari de alpinism utilitar efectuate pana acum in Romania sunt: vopsitoria si balizarea cosului de fum de la Baia Mare (SC Alpin Expert), vopsitoria macaralelor portuare din Santierele Navale Galati si Daewoo Mangalia (SC Vertical Service), montarea emblemelor „B“ de pe Hotelul Intercontinental (SC Vertical Service), lucrari de tencuiala si reparatii la fatade, montarea de firme luminoase si plase pe suprafete foarte mari (1.300 mp) - de exemplu, Hotel Dorobanti (SC Vertical Service).
Scoala de pilotaj pentru elicoptere O afacere precum scoala de piloti de elicopter nu este pentru oricine. E nevoie si de bani, si de relatii, si de pasiune. David Helmuth le bifase pe toate, asa ca a inceput demersurile de obtinere a certificarilor necesare de la Autoritatea Aeronautica, dupa care, cu ajutorul unor instructori profesionisti, a intocmit un sistem de scolarizare srcinal. A obtinut, in paralel si statutul de dealer si service autorizat al fabricii de elicoptere Robinson, din Los Angeles. Asa a luat nastere Helmuth Aviation. „Avem doi piloti si trei mecanici, un instructor extrem de profesionist, capabil sa le insufle cursantilor rabdarea si increderea necesare in aceasta meserie. Este vorba de domnul Paul Miron, un pilot cu vechime in domeniu, cu peste 7.000 ore de zbor la activ, capabil sa conduca mai
95/279
multe tipuri de elicoptere si de avioane“, spune cu mandrie David Helmuth. Helmuth Aviation detine doua elicoptere, de patru, respectiv doua locuri, care au costat impreuna 600.000 de euro (ca punct de reper, intreaga investitie a fost de circa un milion de euro). Cursurile oferite de scoala lui David au loc in cadrul Academiei Romane de Aviatie (ARA), in timp ce zborul efectiv se exerseaza la aerodromul de la Strejnic. Cei care vor sa urmeze scoala de elicoptere trebuie sa aiba dare de mana, caci modulul costa nu mai putin de 13.000 euro: 1.000 euro partea teoretica la Academia de Aviatie si 11.250-12.500 cursurile pratice, tinandu-se cont de faptul ca o ora de zbor este calculata la 250 euro. „Chiar acum lucram cu cinci cursanti, patru francezi si un roman. S-au organizat deja si vor sa-si cumpere impreuna un elicopter, ba chiar unul dintre ei ar vrea sa profeseze ca pilot. Au inceput cursurile de mai bine de o luna, iar in luna mai li se vor alatura si colegii din noua serie, credem ca tot cinci la numar. In rest, putem spune ca avem o clientela destul de uniforma, oameni de afaceri ocupati, care isi gasesc ocazional timp pentru aceasta pasiune. In general, ne suna cu o zi inainte, iar noi facem in asa fel incat, daca vremea este prielnica (fara vant, turbulente, grindina sau piatra), sa ne gasim timp sa zburam cu ei. Partea practica este de mare interes pentru ei, inca de la primele lectii, cand elevul are timp sa zboare dus-intors, zbor drept, la punct fix, tur de pista. De-a lungul unei lectii, fiecare participant zboara intre o ora si o ora si jumatate“, continua David Helmuth. O etapa importanta, premergatoare inceperii cursurilor, este „trecerea”
examenului psihomedical, menit sa arate daca viitorii piloti dau dovada de echilibru psihic si o sanatate excelenta. Odata ce a depasit acest hop, elevul trebuie sa urmeze aproximativ 45-50 de ore de zbor si 150-160 ore de cursuri teoretice, unde isi va insusi materii ca navigatie, meteo, aerodinamica, structurate in conformitate cu sistemul de aviatie european JAA, la care Romania este afiliata. Urmeaza examenul, tinut cu un inspector de la Autoritatea Aeronautica Romana, care si gazduieste, de altfel, atat examenul
96/279
scris, cat si cel oral, iar la final, va obtine un certificat recunoscut in intreaga lume. Desi costul cursurilor este foarte ridicat, investitia poate fi recuperata relativ usor, in cazul celor care planuiesc sa profeseze in acest domeniu pe viitor. Veniturile Helmuth Aviation nu provin doar din taxe: „De exemplu, acum lucram cu Transelectrica, pentru care verificam contactele sau eventualele scurgeri de curent de la nivelul cablurilor electrice, cu ajutorul unei camere speciale cu infrarosu iar acum urmeaza sa semnam un contract similar, pentru verificarea unei conducte de petrol. Aplicabilitatile unui elicopter sunt multiple, de la utilizarea in agricultura (pentru misiuni de stropire sau imprastiere de insecticide) la deschiderea unei firme de aerotaxi sau la colaborarea cu diversi producatori de film sau documentar“, explica David Helmuth. Cateva informatii practice: un litru de combustibil pentru elicoptere costa un euro si jumatate, iar timpul de deplasare este de doua ori mai mic decat in cazul utilizarii unui autoturism: de pilda, distanta Bucuresti-Constanta poate fi parcursa intr-o ora si jumatate, iar cea Bucuresti-Timisoara, in aproximativ trei ore. In functie de capacitatea motorului si de tipul aparatului de zbor, cu un plin se poate zbura maximum 700 de kilometri.
Baloane cu aer cald Putine afaceri sunt atat de rentabile precum investitia intr-un balon cu aer cald, ce poate fi utilizat in scopuri publicitare sau de agrement. Trei pasionati de zbor, Filip Daniel, Mugurel Dumitru si Andrei Iliescu, au infiintat o firma cu acest obiect de activitate, dupa ce au calculat ca isi pot recupera investitia in doar cateva zeci de ore. Adevarul este ca sunt inca la inceput, si, desi si-au cumparat balonul, contra sumei de 15.000 de euro, nu au efectuat inca primul zbor, noua achizitie fiind depozitata, pana atunci, intr-un spatiu de patru metri patrati. Sa zbori cu balonul in Romania este o raritate. Probabil ca lucrurile se vor schimba cat de curand, daca e sa tinem seama de trendul din Occident, unde
97/279
mai toate firmele de publicitate inchiriaza sau chiar detin baloane, pe care le utilizeaza cu ocazia unor campanii promotionale inedite. Baloanele sunt, in general, executate la comanda, aspectul lor fiind determinat de gusturile clientului sau de culorile companiei care isi promoveaza produsele. In momentul de fata, in Romania nu exista o piata a acestui tip de evenimente, ceea ce ii face sa se teama de impactul sau chiar si pe cei mai srcinali publicitari. Totusi, opinia generala este ca balonul este o varianta foarte potrivita de promovare a brandului unei firme. Pionierii care vor totusi sa dea o sansa acestei metode trebuie sa stie ca inchirierea unui balon costa cam 400500 euro. Un pret rezonabil atat pentru client, cat mai ales pentru proprietarul balonului, care in aceste conditii isi poate amortiza investitia in circa 30 de ore. Cei care vor sa-si piloteze singuri balonul si au resurse materiale suficiente pot urma cursuri speciale pentru amatori, tinute de Filip Daniel, Mugurel Dumitru si Andrei Iliescu. Cursurile dureaza 16 ore si costa aproximativ 5.000 de euro. Poate parea usor, insa zborul cu balonul se ghideaza dupa cateva reguli foarte rigide. „Cel mai greu este pentru elevii care au mai zburat vreodata cu orice alt aparat, ceea ce mai mult ii incurca decat ii ajuta, pentru ca balonul se piloteaza complet diferit fata de orice altceva“, explica Filip Daniel. La pretul de inchiriere al balonului se adauga si cheltuielile de deplasare, care sunt insa aproape neglijabile: un drum de o ora in care se pot face 20-30 km costa 200 lei, bani cheltuiti pe combustibil (propan).
Toalete ecologice mobile Desi depinde de colaborarea cu administratiile publice, importul si inchirierea de toalete ecologice mobile poate deveni o afacere profitabila. O demonstreaza exemplul Plan Group, o firma mixta romano-belgiana care, la inceputuri, se ocupa cu importul si distributia de mocheta fabricata in Belgia. S-a bucurat de succes, firma incheind contracte cu numeroase firme, printre care
98/279
hotelurile Sofitel din Bucuresti si Iasi, sediile Nederlanden si Orange si Holiday Inn Otopeni. Apoi, in 2005, si-a largit obiectul de activitate cu importul si amplasarea marcajelor rutiere. In primavara aceluiasi an, cativa manageri din cadrul Plan Group s-au deplasat, impreuna cu o delegatie a Administratiei Strazilor din Primaria Capitalei, la targul Intertraffic Amsterdam, eveniment specializat pe servicii si utilitati urbane. Acolo au vizitat un stand de toalete ecologice mobile, iar directorul general al Administratiei strazilor s-a declarat incantat de posibilitatea amplasarii acestor dispozitive in Capitala. Reprezentantii Plan Group au inceput sa caute furnizori si au reusit astfel sa aduca in tara 24 de WC-uri in timp pentru festivalul berii din toamna aceluiasi an. Cererea a crescut rapid, si, odata cu ea, si afacerea companiei. La inceputul lunii ianuarie 2006 a fost semnat primul contract de inchiriere, cu RATB, care prevedea amplasarea de toalete la capetele de linie ale mijloacelor de transport in comun. Compania a inceput sa fie contactata de tot mai multe primarii, asociatii ale berarilor, ba chiar si de catre armata. Mircea Andrei, directorul general Plan Group, povesteste despre cel mai negru episod din istoria companiei: „Din
dorinta de a avea o piata de desfacere cat mai mare, am incercat sa ne extindem afacerea si pe litoral. Doar ca am aflat ca odata ce duci cabine de toaleta la mare, trebuie sa renunti la ele. Nu ne dadusem seama ca la festivalurile berii oamenii se poarta civilizat si datorita implicarii organizatorilor si a jandarmeriei”. Acum, planul este sa se dezvolte tot in Bucuresti, prin incheierea de contracte cu proprietarii teraselor care vor obtine autorizatii de functionare doar pe timpul verii si pentru care este mai ieftin sa inchirieze astfel de utilitati, decat sa amenajeze locuri speciale. „Nu am inventat noi roata, oricine poate sa aduca toalete ecologice. Secretul sta in felul in care faci o asemenea afacere, daca doar aduci si instalezi toaletele, fara sa asiguri intretinerea lor, nu ai nicio sansa pe aceasta piata ”, explica Mircea Andrei. Pentru a implementa sistemul de toalete publice, firma a trebuit sa achizitioneze si vidanje speciale, si un deodorant special, cu miros de lamaita si capsuni, care intra in plastic
99/279
si dezinfecteaza. Pentru activitatea de intretinere, are trei oameni pe teren. Cum functioneaza, pas cu pas, aceasta afacere? Plan Group importa toalete de la doi producatori straini, le aduce in tara si le depoziteaza, pentru ca in momentul in care este plasata o comanda, in urma activitatilor de marketing, sa existe toalete pe stoc. O cabina costa intre 1.000-1.500 euro, inclusiv taxele vamale. La aceasta suma, se adauga cheltuielile cu transportul, depozitarea, amplasarea, intretinerea. Pana acum, Plan Group a importat 150 de toalete ecologice mobile, o parte dintre ele amenajate special pentru persoanele cu handicap “. Pentru inceput, este nevoie de o investitie de aproximativ jumatate de milion de euro. Acum, Mircea Andrei are in plan realizarea unei oferte de spatii de publicitate in interiorul toaletelor: „Ar fi o activitate gratuita, un fel de serviciu suplimentar pentru cei care folosesc toaletele. Si, mai in gluma, mai in serios, poate ca daca vor fi ocupati cu privitul la reclame, oamenii nu ne vor mai desena peretii cabinelor”. O alta idee la care se gandeste este afisarea programului
saptamanal al teatrelor sau cinematografelor.
Productie de ulei din seminte de bostan Dovada ca o afacere de succes poate creste aproape oriunde, un intreprinzator si-a construit in curtea sa din mijlocul Iasiului un atelier in care produce ulei de seminte de dovleac, cu o instalatie realizata dupa propria sa conceptie. Nimeni nu produce un ulei de dovleac atat de bun in Moldova, si i s-a dus faima in mai toate satele din zona. Mai ales ca Dumitru Neagu lucreaza inclusiv cu marfa clientului, ceea ce ii atrage pe multi cultivatori de dovleac. Cei mai multi clienti vin in preajma Pastelui, iar stapanul casei le arata doritorilor procesul de fabricatie. Uleiul de seminte de dovleac seamana ca aspect cu cel din floarea-
100/279
soarelui, doar ca este mai vascos, similar cu uleiul de masline. Este laudat pentru proprietatile sale deosebite, fiind folosit ca leac pentru tratarea mai multor afectiuni. Uleiul de dovleac este utilizat si in bucatarie, dand un gust specific felurilor de mancare. Semintele de dovleac sunt stranse de oameni, puse la uscat, iar primavara aduse la instalatia lui Dumitru Neagu, pentru a fi transformate in deliciosul ulei. Perioada este prielnica, este Postul Mare al Pastelui, iar uleiul de seminte de dovleac este un aliment recomandabil in post. Dupa propriile declaratii, Dumitru Neagu s-a specializat in producerea uleiului de aproape 30 de ani, iar infiintarea propriei firme cu acest obiect de activitate era fireasca. Este ajutat, in acest demers, de catre sotia sa si de ceilalti membri ai familiei. Dumitru a vazut prima instalatie de producere a uleiului de dovleac acum trei decenii, in judetul Alba, de unde este de loc. La acea vreme, era lacatus mecanic, si inca de atunci s-a gandit ca si-ar putea fabrica singur, in propria sa instalatie, uleiul din seminte de dovleac. A inceput sa cumpere piesa cu piesa de la diversi batrani meseriasi. Cea mai frumoasa amintire de atunci o are de cand a cumparat un decojitor de seminte si o presa de la un batran de langa Cugir. A lucrat zi si noapte, iar la final reusise sa-si construiasca o presa dupa propria sa conceptie. Avea o capacitate de circa sapte kilograme de seminte decojite si se folosea de un procesul arhaic, ceea ce a transformat curtea lui Dumitru intr-o veritabila atractie pentru straini. Cum functioneaza, practic: semintele se introduc in decojitor, dupa care sunt amestecate cu apa si sare si sunt prajite pe o plita rotativa, care foloseste ca sursa de caldura chiar cojile de seminte ramase. Apoi, miezurile prajite se introduc intr-o presa hidraulica si deja prin palnie incepe sa curga uleiul de seminte de dovleac. Rezidurile sunt folosite drept hrana pentru porcii din gospodarie. Orientativ, pentru obtinerea unui litru de ulei este nevoie de patru kilograme de seminte de dovleac. Producatorul percepe o taxa de 1,5 lei pentru fiecare kilogram procesat. In piata, pretul unui litru de ulei este de 10-13
101/279
lei, iar o masura de 250 de grame de seminte costa 1 leu. Dumitru Neagu are acum sansa de a deveni faimos pe o arie mult mai larga decat a Iasiului, datorita dezvoltarii programelor de turism rural: potrivit specialistilor, reactivarea unor asemenea instalatii traditionale in localitatile romanesti are potentialul de a atrage nenumarati turisti straini, fascinati de aceste procedee vechi de cand lumea si, totusi, atat de actuale. Producerea uleiului de dovleac era o activitate pe cale de disparitie, dupa ce mai toate fabricile si-au inchis, in ultimii 50 de ani, portile. Sunt detalii neimportante pentru Dumitru Neagu, care are de gand ca, atat ca va mai fi in putere, sa incurajeze si sa promoveze oricand are prilejul acest vechi mestesug.
Atelier de productie de mobila In urma cu cinci ani, Mugurel Filip era intr-unul dintre cele mai nefericite momente ale vietii sale: la doar 28 de ani, ramasese somer pentru a doua oara, acum, dintr-un post de tamplar, inainte, dintr-unul de electrician. A avut inspiratia de a incerca sa-si lanseze propria afacere de prelucrare a lemnului, iar astazi, la 33 de ani, se considera un om implinit pe toate planurile: firma sa merge ca pe roate, iar sotia sa, cu care are deja patru ani de mariaj, urmeaza sa dea nastere unui copil. In 2007, cand ramasese din nou fara loc de munca, acumulase opt ani de experienta pe diverse pozitii. Ramas din nou pe drum, a decis ca nu se va mai intoarce niciodata la munca la patron si ca isi va concentra toate energiile pentru lansarea propriei sale afaceri. A aflat ca micii intreprinzatori erau scutiti de la plata impozitului pe o perioada de cinci ani, s-a pus pe treaba si si-a infiintat propria societate, Mobius, avand ca obiectiv de activitate prelucrarea lemnului, exploatare, mobilier, usi, geamuri, lambriuri, piese strunjite, scari interioare, balustri si alte piese de mobilier. A avut intelepciunea de a nu contracta niciun credit bancar, desi micile sale economii erau complet
102/279
insuficiente. Pe scurt, s-a apucat sa-construiasca singur utilajele de care avea nevoie. A inchiriat un grajd de la periferia orasului, intr-un fost CAP, apoi a trecut la a doua faza, a investitiei. Si-a cumparat piesele necesare si si-a construit cu mana lui primele masini: un circular, freza, abricht, polizor. Cu trecerea anilor, sia reinvestit castigurile in achizitia unui strung si a unei masini pentru slefuit. Prima comanda a fost de 9.000 de lei si a fost plasata de societatea Metaloterm. A urmat o alta, de 500 de scaune, pentru o biserica neoprotestanta locala. Dupa aceea, comenzile nu au mai fost o problema. Si-a permis sa angajeze trei oameni cu carte de munca si altii, de-a lungul vremii, cu contract de prestari servicii. Se mandreste ca toti angajatii sai provin din randul somerilor locali. Punctual, Mobius produce tocuri pentru ferestre, dar si mobilier la comanda, dulapuri, paturi, lambriuri si balustrade strunjite pentru scari interioare, garduri imprejmuitoare, rustice, pentru terase. In general, clientii sai provin din randul firmelor din Hateg, Calan, Deva si Hunedoara, dar exista numeroase comenzi si de la persoane fizice. Mugurel Filip si-a petrecut ultima luna la Sinaia, unde, cot la cot cu alti patru muncitori, a renovat usile de pe doua etaje ale unui hotel. Spune ca multe comenzi vin si de la firme, pentru produse de serie din lemn. „ Iar de curand am facut peste 50 de paturi pentru un camin studentesc din Bucuresti. Acestea sunt genul de comenzi care ne tin in viata“. Considera ca afacerea sa poate fi considerata un succes, cat timp a fost infiintata de un somer fara venituri, iar in 2009 atingea o cifra de afaceri de 250.000 lei. Sunt cazuri in care clientii prefera sa se lucreze cu materia lor, dar in general materia prima este achizitionata de Mobius. Un metru cub de cherestea de brad costa 250 lei, un metru cub de cires 450 lei, iar un metru cub de cherestea de fag, in jur de 300 lei. Cateva exemple de preturi: o mobila de bucatarie, cu lemnul clientului, se
103/279
executa la Mobius in cateva saptamani si costa intre 300-450 lei, in functie de numarul corpurilor. O fereastra din brad se executa cu 60 lei, o usa cu 90-200 lei. Lucrarile din alt lemn decat bradul sunt cu 15% mai scumpe. In paralel, Mugurel Filip participa la licitatii organizate de consiliile locale, de unde achizitioneaza parchet de plop pe care il fasoneaza si il trimite la societatea prelucratoare de mobila SC Mobex Tg. Mures. Un metru cub de parchet de plop costa 50 lei, iar un metru cub de cherestea 110 lei. „Am un singur sfat pentru cei ce isi iau inima in dinti si isi incep propria afacere: sa-si mentina optimismul si sa infrunte fara tagada toate greutatile ivite .”
Plapumi ecologice si saci de dormit Intr-o fabricuta improvizata intr-un sat din Brasov, o familie a pus pe picioare o afacere de produse textile si plapumi, la care astazi lucreaza zece oameni. Acum zece ani, pe poarta pe care acum ies masini incarcate cu plapumi, ieseau cirezi de vite spre lunca. Schimbarea a fost pricinuita de anuntul desfiintarii fostei cooperatii mestesugaresti locale, la care lucrasera si sotii Emilia si Ioan Podaru, astazi patronii LAP SRL. „Aveam o experienta de munca de 18 ani, dar brusc ne-am trezit pe drumuri, fara mari perspective. Nu ne-am lasat si ne-am inceput propria noastra afacere“, isi aminteste Emilia, administratorul societatii Lap SRL. In 2002 lua nastere societatea, avand ca obiect principal de activitate confectiile textile si plapumile. Sotul Emiliei, in varsta de 50 de ani, este un muncitor mucalit, zgarcit la vorba, dar extrem de harnic. Zeci de ani a lucrat ca sudor in constructii metalice industriale, asa ca atunci cand a trebuit sa doteze eficient atelierele societatii nu a intampinat probleme. Spatiul a fost gasit rapid, intr-un corp de cladire apartinand fostului CAP, la intrarea in sat, iar cand a venit timpul utilarii, unele dintre masini au fost cumparate, altele confectionate de mana lui. Piesa centrala
104/279
a atelierului, masina de daracit, a fost construita piesa cu piesa de el insusi. In rest, doua masini au fost aduse din Joseni, iar altele au fost cumparate pe bani de nimic din stocul masinilor casate. La final, avea cinci masini industriale de cusut si surfilat, impartite, in functie de operatiile tehnologice indeplinite, in camera de vata, camera destramatorului si camera de cusut. Previzibil, cel mai mult este de lucru in sezonul rece, cand plapumile au mare cautare. Materia prima utilizata este produsa in toata in tara. Este un amestec de melana cu lana, produs din resturi textile aduse de la doua fabrici de confectii, Mecopa Hunedoara si Propet Petrosani, la pretul de 0.5 – 2 lei/ kilogram. Fetele de matase sunt aduse de la Textor Tg. Mures si Maratex Baia Mare, cu preturi cuprinse intre 4 si 7,5 lei metrul patrat. Stamba costa intre 1,4 si 2,8 lei metrul, fara TVA, in functie de latime, iar romtextul sau supervalul, folosit pentru plapumile ecologice, se cumpara cu 1,9 lei metrul patrat. LAP SRL produce in primul rand plapumi, din stamba sau matase, pentru una-doua persoane, la preturi cuprinse intre 17,5 si 45 lei: de exemplu, o plapuma de plus de doua persoane costa 24 lei, o plapuma ecologica, 30 lei. In plus, lenjeriile brodate costa 29 lei setul, iar cele imprimate, 27 lei, in timp ce o lenjerie creponata, 38 lei. O perna ecologica se vinde cu 7,5 lei bucata. Foarte cautati sunt sacii de dormit din fas, care se vand cu 20 lei. Produsele LAP SRL sunt comercializate, in general, de magazine din zona Transilvaniei si, desi in ultimul timp a crescut concurenta, afacerea este destul de profitabila. „Probleme sunt, pentru ca puterea de cumparare este redusa, mai
ales in actualul context economic “, se plange Emilia Podaru. Pentru inceput, produsele sunt vandute in piete si la balciuri si nu este o strategie rea, caci firma este pe profit si este la zi cu plata taxelor la stat. Doar fiica familiei lipseste din aceasta afacere, plecand la Timisoara pentru a studia la o facultate de jurnalism, insa locul sau este tinut de cele doua nurori ale administratoarei, care lucreaza de zor in atelierul de plapumi. “Credinta in Dumnezeu ne-a dat taria de a incerca
si de a reusi in aceasta meserie“, incheie Ioan Podaru.
105/279
Focuri de artificii Artificiile sunt folosite la nenumarate evenimente, de la petreceri organizate de municipalitati, la concerte, parade de moda sau gale de teatru, la nunti sau la inaugurarea anumitor cladiri. Un om de afaceri a realizat ca din artificii si baloane se pot obtine venituri frumoase, si din 2001 se bucura de o afacere inedita si rentabila, Jeux. Bazele firmei au fost puse de Mihai Ispas, fost genist, timp de 20 de ani, in cadrul armatei. A investit 15.000 de euro in organizarea de spectacole de artificii si aranjamente cu baloane si, de la inceput si pana acum, s-a ocupat de lansarea a sute de tone de explozibil. De exemplu, la spectacolul organizat de Emir Kusturica, unde firma sa a trimis sase oameni si a folosit o tona de artificii, intreaga comanda a ajuns la circa 22.000 euro. La inceput, firma lucra cu produse achizitionate de la o fabrica de stat (Rompiro), dupa care a optat pentru materie prima din China, de mult mai buna calitate. In 2007, dupa ce Jeux era deja cunoscuta si cererea nu mai era o problema, Mihai a construit o fabrica mica, cu zece angajati, in localitatea Tohani. A fost nevoie de o investitie totala de 40.000 de euro. Apoi, cu aceeasi suma a cumparat un spatiu care a apartinut unui fost CAP. Astazi, aici se produc 20% din artificiile care fac obiectul comenzilor, restul de 80% fiind aduse din import. „Exista produse pe care e mai rentabil daca le produc chiar eu. Pe de alta
parte, ma gandesc sa aduc doi muncitori chinezi cu experienta, le-as oferi salarii bune, nu 50 de euro pe luna, cum e la ei. Au alta mentalitate si muncesc mai bine, sa vedem daca reusesc“, povesteste Mihai Ispas. Concurenta ii face Iacob Bunea, care din 2005 conduce firma Pyro, cu un capital mult mai mic, de doar trei-patru mii de euro si cu mai putini angajati - trei la numar. S-a specializat in servicii cu artificii sau comercializarea acestora cu
106/279
amanuntul si isi importa produsele din China si Ungaria. Acum are zece angajati, un magazin la Oradea si se pregateste pentru lansarea unei noi reprezentante, la Bucuresti. Cat de profitabila este aceasta afacere? Cateva exemple: un spectacol de 23 de minute, organizat de Jeux pentru un post de televiziune, a costat 60.000 de euro. Pentru un foc de artificii de 6 minute, comandat de un liceu din Targu Mures, s-au incasat 500 de euro. Banca Millenium a avut de curand o inaugurare de sediu la Targu Mures si a costat 5.000 de euro, in timp ce pentru un aranjament cu baloane, Vodafone a platit aproape 5.000 de euro. Ban pe ban, la finalul lui 2012, firma lui Mihai Ispas realizase o cifra de afaceri de 600.000 lei. In schimb, Pyro a practicat un alt model de business, oferind servicii la pachet, firma asigurand si efectele sonore, pentru a accentua astfel emotia momentului. „Facem un fel de regie ce include fondul muzical, dar putem face si inscriptii cu
foc, in diverse culori si forme “, explica Iacob. Este o reteta fericita, caci la finalul anului 2012 firma se lauda cu venituri de 200.000 de lei. Artificiile sunt fabricate dintr-o pulbere neagra, achizitionata de la o fabrica din Fagaras, restul de materiale fiind aduse din afara tarii. Exista diverse dimensiuni, in functie de care variaza si preturile: astfel, cele mai mici bombite pornesc de la 50 de mm, iar cele mai mari ajung la 600 de mm. Cele mai bune artificii sunt cele care explodeaza la inaltimi mai mari sau care creeaza modele speciale. Intotdeauna, trebuie sa primeze responsabilitatea fata de spectatori. Alte limitari ale acestei profesii sunt aprobarile care trebuie obtinute de la primarie, politie, protectia muncii, pompieri. In general, cea mai aglomerata perioada este cea a Craciunului si a Anului Nou. „Un eveniment drag este Ziua Americii, cand tragem niste focuri in culorile steagului american. Vom face ceva similar si pentru Ambasada Angliei, cu ocazia zilei reginei “, completeaza Mihai Ispas. BUSINESS START
107/279
• In functie de comanda, artificiiile su nt importate sau produse in tara • Investitia: minimum 7.000 de euro • Angajati: minimum 4-5 • Tineti cont ca in aceasta afacere o mare parte din bani trebuie reinvestiti
in materiale, tuburi de polietilena de inalta presiune, tablouri de comanda etc. • Este un business care se poate pierde in hatisul birocratic, fiind necesare
avize de la primarie, politie, protectia muncii, pompieri • Artificiile sunt comandate la anumite tipuri de evenimente, precum
spectacole, nunti, aniversari, incheieri de an, festivaluri in orase, targuri, programe sportive, parade de moda, conferinte, congrese, inaugurari de sedii, filmari (videoclipuri), emisiuni in studiouri, zile nationale, evenimente organizate de agentiile de publicitate etc.
Fabrica de sapun Dupa ce si-a pierdut locul de munca intr-o intreprindere siderurgica, Silvia Cernat si-a gasit fortele sa o ia din nou de la capat, incepand o afacere pe cont propriu. Cum posibilitatile financiare erau reduse, sediul firmei nou-infiintate a fost stabilit chiar in casa sa din satul Bogza. In curte, a fost ridicata o fabricuta de sapun, chiar daca proaspata patroana lucrase, timp de peste 20 de ani, la serviciul Contabilitate. Impreuna cu sotul sau, Grigore Cernat, a demarat o activitate de intermediere, pana cand a reusit sa atinga o cifra de afaceri de 50.000 lei. Mai avea 17.000 de lei din platile compensatorii, asa ca si-a permis sa-si cumpare patru masini de cusut, cu care a fabricat circa 20.000 de perechi de manusi. Dupa acest prim succes, a decis sa incerce mai multe activitati. A inceput cu productia de sapun. Si a mers, astazi fabrica familiei Cernat producand zilnic doua tone de sapun si 1,5 tone de pasta de sapun. Piata de desfacere este reprezentata de spitale, societati comerciale, unitati scolare, dar si unele unitati
108/279
navale si de reparatii feroviare, pasta fiind utilizata la degresarea vagoanelor. Materia prima este usor de procurat: in primul rand, este nevoie de grasimi industriale, care se cumpara direct de la fabricile de carne, la care se adauga reziduuri de la fabricile de ulei si esente de uleiuri parfumate. Apoi, este necesara achizitia de soda caustica, furnizata de Oltchim Ramnicu Valcea, si de coloranti, adusi de la Orastie. Sapunul solid produs este vandut cu pretul de 1,5 lei/kg, iar pasta, cu 0,3 lei/kg. „Credem ca la finalul acestui an vom ajunge la pragul de rentabilitate de 25.000 de lei pe luna “, spune Silvia Cernat. Are doi angajati, pe care ii plateste cu salarii nete cuprinse intre 1500 si 2000 de lei. „Cea mai mare cheltuiala este reprezentata de taxe si impozite, care depasesc atat salariile, cat si utilitatile“, se plange Silvia Cernat. Anul acesta, sotii Cernat demareaza cea de-a doua faza a investitiei productiei de BCA, cu o capacitate zilnica estimata la 32 metri cubi, pe care o vor comercializa la preturi mai mici cu 15% fata de materialele oferite in momentul de fata pe piata, reducere pe care si-o vor permite datorita materiilor prime folosite. La Bogza sunt produsi boltari 100% ecologici, fara aport de pulbere de aluminiu. Pentru a porni productia in iulie, conform planului, au accesat un credit de 30.000 lei, printr-un program derulat de AJOFM Hunedoara. „Avansul l-am achitat deja din banii pe care i-am facut pana in prezent, iar productia de BCA va deveni obiectul principal de activitate al firmei. Cu alte cuvinte, fabrica de sapun ne-a ajutat sa ne dezvoltam un nou business“, conchide Silvia Cernat.
Automate de cafea Afacerile cu automate au inflorit si in Romania, dupa anul 2000. Iar concurenta probabil ca ar fi numeroasa, daca investitia necesara nu ar fi atat de mare. Antreprenorii care au intrat pe aceasta piata fusesera expusi la imaginile atragatoare din filme, in care angajatii beau dimineata de dimineata specialitati de cafea de la automat, sau se plimbasera suficient in afara tarii pentru a vedea
109/279
ca aceste cutii metalice se gaseau la tot pasul. In urma cu zece ani, pe piata romaneasca existau doar 100 de automate, operate de trei firme. Dar concurenta crestea, si tot mai multe automate apareau in baruri si in hoteluri, apoi in sediile diverselor firme, tot mai multe in contextul economic infloritor de la acea vreme. Companiile au fost, practic, motorul cresterii acestei piete, pentru ca acestea au un set clar de proceduri si beneficii oferite angajatilor, iar cafeaua si sucurile se numara, in general, printre acestea. De la an la an, numarul aparatelor a crescut de cateva ori, astfel incat, acum, in Romania, numarul lor este de aproape 25.000. Loc de crestere mai este, daca ne uitam in Ungaria, unde, in 2008, numarul acestora depasind 38.000 de bucati. Desi nu este o afacere foarte complicata, este una foarte costisitoare. Astfel, un automat nou costa intre 1.500 si 5.500 de euro, iar pentru unul secondhand, pretul se reduce la jumatate, doar ca in acest caz trebuie luate in calcul si eventualele costuri de service, adesea semnificative. Pentru ca un asemenea business sa devina rentabil, trebuie instalate cel putin 20 de bucati. Or, la cateva zeci de aparate plasate, este nevoie de un numar mare de angajati, care sa verifice starea tonomatelor si sa poata interveni la orice sesizare.. Daca ai facut rost de o locatie profitabila, unde sa se vanda minimum 2.500-3.000 de portii pe luna, iti poti recupera investitia cam intr-un an. Trebuie stiut ca firmele de pe piata se cam impart in doua categorii: cele care au optat pentru nisa de baruri, restaurante si hoteluri si cele care s-au concentrat mai mult pe contractele cu mari companii. Avantaje si dezavantaje sunt de ambele parti. Firmele care mizeaza pe colaborarea cu companiile care au un flux sigur de incasari, insa, in functie de prevederile contractuale, acestea iti sunt platite o data la o luna sau la trei luni. Ceea ce presupune ca antreprenorul sa dispuna de un fond de lichiditati de rezerva, altfel riscand intrarea in faliment. In cel de-al doilea caz, al automatelor plasate in baruri, hoteluri sau restaurante, exista dezavantajul incertitudinii permanente privind volumul de vanzari si gusturile clientilor. Pe de
110/279
alta parte, insa, avantajul este ca poti beneficia rapid de incasarile pe care le ai. Andrei Alexandru cunoscuse in Germania o familie care pusese pe picioare o afacere cu tonomate de cafea si nu numai ca le mergea foarte bine, dar aveau un plan de extindere spectaculos. In 2004, isi infiinta propria firma de distributie de asemenea aparate, “intr -o perioada in care automatele erau mult
mai scumpe, si putini angajati aveau idee in ce consta intretinerea si aprovizionarea acestor cutii”. S -a descurcat admirabil, tinand cont ca astazi
deserveste 500 de locatii. „Aparatele montate de noi sunt, toate, luate de pe poarta fabricii. La inceput am facut greseala de a investi in aparate second-hand, insa costurile de achizitie a pieselor erau mai mari decat calculasem“. Desi, de cand s-a infiintat compania, acum zece ani, piata a inceput sa se aglomereze, afacerea lui Andrei Alexandru a ramas competitiva. Se bucura nu numai de prestigiul “primului sosit”, ci si de forta financiara de a se concentra mai
mult asupra contractelor cu marile companii care au apelat la serviciile sale. „Probabil ca, in curand, aceasta piata va deveni tot mai aglomerata. Pe pietele dezvoltate s-au creat cateva companii-gigant care au inceput sa cumpere micile afaceri din domeniu. La noi inca nu poate fi vorba despre asa ceva, insa este posibil ca, peste cativa ani, lucrurile sa evolueze in aceasta directie si in Romania“, incheie Andrei Alexandru.
Agentie de stiri radio Un tanar intreprinzator are o afacere inedita, o agentie de stiri dedicata radiourilor. Este un proiect dificil, pentru care este nevoie de pasiune, rabdare si optimism. Spre deosebire de o agentie de stiri obisnuita, Radio Media ataseaza fiecarei stiri cate un document audio in format MP3. „De exemplu, intr-o stire despre constructia unei autostrazi, vom difuza intr-un document audio interviuri cu ministrul de resort si cu autoritatile locale ”, explica patronul agentiei, Florin Vasile.
111/279
Afacerea a pornit in pasi de melci – serviciul nu era 100% srcinal si nici macar fondatorii sai nu erau foarte convinsi. „Am solicitat de la CNA o lista cu licentele active in FM-ul romanesc, apoi am incercat sa facem rost de adrese si de numerele de telefon, am trimis oferte si in scurt timp am semnat contracte cu 12 posturi de radio locale”, isi aminteste Florin Vasile. Unele din aceste radiouri faceau parte din retele media mai mari, asa ca au adus noi clienti. In 2005 ajunsesera la 29 de radiouri, iar in 2007, la peste 80 de posturi de radio, din intreaga tara. Unele posturi nu isi permiteau sa plateasca serviciile oferite de agentie, insa li s-a propus o colaborare in regim barter – in loc de bani, Radio Media este “platit” in spatiu publicitar. Doar ca socotelile nu au fost chiar reusite, ataa vreme cat dupa cateva luni de lucru intr-un astfel de regim, agentia ajunsese sa aiba prea mult timp publicitar si prea putine lichiditati. Au contracarat aceasta situatie prin infiintarea unui departament de publicitate in interiorul agentiei, intrucat „realizasem ca dispuneam de o cantitate enorma de timp publicitar“, spune Florin Vasile.
Chiar si asa, incasarile nu prea au crescut. „Tipul nostru de afacere nu presupunea comert obisnuit, si ramaneam adesea in blocaj de plati, mai ales din cauza darilor la stat. In cele mai multe luni ne era imposibil sa achitam si salariile, si impozitele, si asa am acumulat datorii mari la stat. ” 2010 a fost primul an in care firma si-a acoperit din incasari toate cheltuielile si a reusit sa obtina profit. „Nu este o solutie pe termen lung, practic singura noastra sursa de venit sunt banii din publicitate, iar acestia fluctueaza de la o luna la alta, in ianuarie putem obtine doar 1.500-2.000 euro, iar in decembrie, de cinci ori mai mult.” La momentul lansarii, investitia a fost minima, de doar 1.000 euro in reportofoane si un calculator pe care se prelucrau atat documentul scris, cat si cel audio. „Pentru moment, suntem in regula si am reusit ca, din surse proprii, sa ne achitam furnizorii, salariatii si darile catre stat, ba chiar avem si un fond de lichiditati pentru eventualitatea in care lunile viitoare afacerile vor merge mai prost. Cred ca pana la finalul anului vom reusi sa ne dublam cifra de afaceri ”,
112/279
spera Florin Vasile.
Ferma de oi Radu Georgescu a reusit sa-si cladeasca un mic imperiu de afaceri pornind cu o ferma de oi. Astazi, la nici 50 de ani, este al treilea in topul exportatorilor de animale din Romania. Are o casa mareata, cu teren de tenis si piscina in curte, un automobil Mercedes, un Alfa Romeo si cateva jeepuri. De altfel, in comuna brasoveana Tarlungeni, al carei primar este de un an de zile, Radu Georgescu este cunoscut drept „ciobanul cu jeep“. Conduce o comunitate de 3.000 de oameni “saraci, multi fara loc de munca, dar si prea incapatanati”, dupa cum isi defineste chiar el consatenii. Are 50 de angajati
permanenti si 20-30.000 de col aboratori, “ruland” pana la 50.000 de oi si 3.000 de tauri pe care le exporta in Grecia, Italia, Iordania, Franta, Germania, Liban, Israel etc. “La momentul asta sunt al treilea pe tara, in urma a doua ferme din Constanta, detinute de cetateni arabi. Competitia, in rest, e nesemnificativa, pentru ca in toata tara suntem vreo sase exportatori, desi avem potential pentru 40-50”. In aceasta afacere, conteaza nu numai numarul animalelor vandute, cat si calitatea lor, motiv pentru care alimentatia acestora este esentiala. In ferma lui Radu Georgescu, ovinele sunt hranite cu un amestec special de furaje, care face carnea berbecutilor alba si elimina mirosul de oaie. Un alt secret, de data aceasta pentru ingrasarea animalelor, a fost imprumutat de la o ferma din Israel: „Oaia, ca si alte animale, mananca mult cat timp afara e lumina. Asa ca am
luminat puternic fermele, iar animalele au impresia ca e permanent zi si consuma mult mai multa mancare. Ma amuza ca pe aici lumea crede ca mi-am instalat atatea lumini de frica sa nu mi se fure din ferma, dar de fapt asa ma asigur ca oile mele cresc cresc intr-o luna cat altele in trei“. In general, berbecutii sunt crescuti pana la 15 kg, dupa care sunt vanduti in strainatate cu preturi cuprinse
113/279
intre 2-3,5 euro/kg. Exportul de animale furajere nu este o afacere pentru oricine, in primul rand din cauza problemelor generate de birocratie si de schimbarea prea frecventa a normelor care coordoneaza acest domeniu, cum ar fi acordarea licentelor de export de catre Ministerul Afacerilor Externe, care favorizeaza intermediarii, nu producatorii. „Pe langa cei 15-20 de crescatori din tara, mai sunt inca cel putin o suta care stiu cui sa ofere spagile si se ocupa bine mersi de exportul de oi, chiar daca n-au vazut in viata lor o oaie. Am scris nenumarate scrisori si memorii la guvern, in care am demonstrat ca Romania pierde anual pana la 100 de milioane de euro din cauza acestei situatii“, se plange Radu Georgescu. In ceea ce priveste piata domestica, in opinia lui Radu Georgescu, aici exista in continuare prea multe disfunctionalitati, iar pretul carnii e prea mare, pentru ca include pierderile si furturile. „Eu va spun ca, in realitate, kilogramul de carne de porc costa de fapt 2 lei, desi se vinde cu 6 lei. Furajele sunt foarte ieftine, conditiile necesare cresterii nu sunt deloc costisitoare.” Astazi, Radu Georgescu este cunoscut ca unul dintre bogatasii locului, insa lucrurile nu au stat intotdeauna asa. „Vin dintr-o familie foarte saraca, de aici, din Tarlungeni. Pana la 14 ani nu am mancat niciodata sa ma satur, insa vise de marire aveam. Mama lucra la o familie instarita, tin minte ca acolo am vazut pentru prima oara o scara interioara si mi s-a parut ca acesta e simbolul bogatiei. A fost primul lucru pe care l-am facut cand mi-am ridicat, multi ani mai tarziu, propria casa.“ Astazi, pasiunea pentru scari interioare a fost inlocuita de un alt hobby, masinile. Ca sa ajunga aici a fost, intr-adevar, nevoie sa cladeasca o afacere de succes, insa incepuse sa puna bani deoparte inca dupa Revolutie. In 1989, a plecat in Germania, unde a facut “de toate, pentru ca nu aveam drept de munca. Am lucrat in constructii, am spalat WC-uri, faceam orice mi se dadea”. Zece ani mai tarziu, s-a asociat cu un cetatean italian, impreuna cu care a deschis cinci restaurante in Bucuresti. “Pana
114/279
in 2005 a mers totul struna. Am decis, apoi, sa vand unul dintre spatii, pe care il detineam integral, si am luat 1,2 milioane de euro de la BancPost. M-am intors la Tarlungeni, am fondat societatea Georgescu Agra, si m-am apucat de cresterea si exportul de animale. Anul viitor voi ridica un abator si o fabrica de branzeturi.” Firma lui Radu Georgescu a ajuns anul trecut la o cifra de afaceri de 40.000.000 de lei, dupa ce a vandut in Grecia berbecuti in valoare de 2,8 milioane de euro, in Italia de 700.000 de euro, iar in Iordania de 800.000 de euro, plus taurasi de 860.000 de euro. Spune, ca, practic, are o piata de desfacere nelimitata si ca, “daca as avea acum doua milioane de berbecuti, i-as vinde pe loc”.
Salon de tatuaj Iulian Mitrea si-a infiintat primul salon de tatuaj si body piercing acum doi ani. S-a luptat cu mentalitatea clientilor, dar a avut sorti de izbanda, caci numarul clientilor a crescut progresiv de la un semestru la altul. In Occident exista mii de astfel de locatii. In Romania, in schimb, mai toate saloanele aparute au fost nevoite sa traga obloanele la cateva luni de la deschidere. Motivul este simplu: intr-o societate in care inainte de 1989 doar puscariasii apelau la tatuajele si piercing-ul, mentalitatile sunt greu de schimbat. A incercat intr-un bastion al occidentalismului mioritic - Bucuresti Mall. Locatia era excelenta, vazand ca exista, clientii raspandeau vestea, insa chiria era nesustenabila si, asa, salonul s-a mutat la Piata Romana. „Afacerea nu era atat de profitabila cat sperasem eu. Asa ca m-am decis sa o vand, pentru aproape 7.000 de euro. Din pacate, asa cum prevazusem, la putin timp dupa noul patron a falimentat“, afirma Florian Moisa. Desi privea cu regret experienta sa antreprenoriala nu foarte reusita, apetitul pentru lansarea unui salon specializat de tatuaje si body piercing nu disparuse. In aceeasi perioada, a avut sansa de a cunoaste un cetatean israelian
115/279
care avea trei astfel de locatii in tara sa de srcine si care i-a propus lui Iulian Mitrea sa deschida un nou salon. A acceptat pe loc, chiar daca l-a avertizat pe investitor ca in Romania lucrurile nu stau ca in tara sa de srcine, unde mai toti tinerii au un tatuaj sau un piercing. In noul salon au fost investiti in jur de 14-15.000 de euro, cea mai mare suma fiind utilizata pentru achizitia aparaturii necesare, importata aproape in exclusivitate, din Marea Britanie, Germania si Statele Unite. „Un tub de culoare costa in jur de 100 de euro si ai nevoie de cel putin 20 de astfel de tuburi cu vopsea de nuante diferite. Apoi, mai sunt si acele, cerceii pentru piercing sau dermagraful (aparatul folosit la tatuare) si multe altele“, sustine Iulian Mitrea. Cea de-a doua firma s-a dovedit mult mai profitabila. Probabil ca in timp mentalitatile se mai schimbasera, caci si numarul competitorilor crescuse vizibil. „Acum, mai toate au dat faliment, dar nu numai din cauza lipsei clientilor, cat mai
degraba a neseriozitatii angajatilor“, critica Iulian Mitrea. Salonul sau are o medie zilnica de cinci-sase clienti, deserviti de doi angajati. „Pentru cel mai ieftin tatuaj clientul trebuie sa plateasca 50 de lei, in timp ce cel mai scump tatuaj pe care l-am facut a costat 500 de euro. Incasarile nu sunt mari, dar sunt constante, cam 40.000 lei pe luna, din care 6.000 lei sunt profit. Din acest profit investim anual vreo 5.000 de euro in consumabile (culori, ace etc.)”. Pe langa conducerea acestei mici afaceri, Iulian Mitrea a continuat si sa evolueze profesional, luand premii la mai multe concursuri internationale de tatuaj. Regreta ca niciodata nu a reusit sa ia un loc intai, si spune ca ii este imposibil sa concureze cu occidentalii, care ruleaza frecvent comenzi complexe. In privinta gusturilor romanilor, spune ca cel mai solicitat model este fluturele, desi clientii au de ales intre mii de modele. Cand vine vorba de piercinguri, zonele preferate de clienti sunt buricul sau sfarcurile . „Pare infiorator, dar nu este o procedura dureroasa, pentru ca folosim anestezie. Dupa ce trece efectul, disconfortul clientului decurge mai degraba din dificultatea de a se obisnui cu noul look.” Iulian garanteaza ca in salonul sau se lucreaza foarte curat, numai cu
116/279
ace de unica folosinta, iar riscurile unei infectii sunt infime.
Jucarii pentru copii Firma Game produce jocuri didactice si de constructie adresate abilitatii, inteligentei, imaginatiei si creativitatii scolarilor si prescolarilor. A fost infiintata in anul 2000 de doi ingineri, Marcel Damian si Aurel Neagoe, fosti colegi la Uzina de Avioane Romaero Baneasa. Au decis sa renunte la munca la patron si sa porneasca pe cont propriu, iar ideea fericita era la indemana, caci amandoi aveau copii mici si stiau ca jucariile de calitate sunt greu de gasit. Fiecare a facut mici imprumuturi si s-au apucat de achizitia echipamentelor. Doar ca multe din utilajele si materialele de care aveau nevoie puteau fi procurate doar de la intreprinderi de stat, iar autoritatile, in loc sa sprijine initiativa privata, ii sufocau cu proceduri birocratice absurde. „Le repugna ideea de antreprenoriat si se uitat la noi cu dispret, ba chiar ne considerau si foarte bogati“, isi aminteste fara mare placere Marcel Damian. Au inceput modest, fabricand masinute din plastic si tabla pe care le vindeau pe masutele amplasate in fata magazinelor Bucur Obor si Unirii. Culmea e ca se vindeau, desi, fara niciun alt ajutor, cei doi ingineri concepeau, lucrau si montau jucariile, apoi le si distribuiau. Au obtinut pas cu pas capitalul pentru a se dezvolta, iar acum, masinutele nu mai reprezinta decat o fractiune din activitatea firmei. Astazi, cele mai bune vanzari sunt realizate din jocurile didactice si de constructie, care dezvolta abilitatile lingvistice, inteligenta si creativitatea copiilor de peste trei ani. Lovitura au dat-o in aceasta primavara, cand Game a castigat o licitatie organizata de Ministerul Educatiei si Invatamantului, pentru dotarea cu diverse materiale didactice a 1.000 de scoli din zonele rurale. Este vorba de un proiectpilor, la care firma participa cu trei tipuri de produse: un alfabetar magnetic pentru uzul elevilor, un macroalfabetar magnetic destinat profesorilor si o balanta
117/279
cu ajutorul careia elevii pot intelege mai bine notiunile legate de cantarire si masurare. Urmatorul pas in activitatea Game este sa intre pe un cu totul alt segment de piata, cel al adolescentilor, pe care vor incerca sa-i atraga prin lansarea jocului de tactica si strategie militara Risc Commander. Chiar si daca le va reusi aceasta incercare, publicul tinta al companiei va fi format tot din prescolari si scolari din clasele mici. „Ca sa rezisti in acest tip de afacere trebuie sa dai dovada de inventivitate, spirit practic si capacitatea de a organiza un proces de productie. Bineinteles, este nevoie sa te pricepi putin si la vanzari, dar este o deprindere care se dobandeste cu timpul ”, ii incurajeaza Marcel Damian pe amatori.
Incineratoare ecologice Sectorul reciclarii este extrem de incalcit, prins intre nenumarate limitari birocratice, norme nationale si europene, dar si grija fata de mediu. Cel mai bine, acest domeniu s-a dezvoltat in Transilvania. Incet-incet, asemenea firme apar insa pe teritoriul intregii tari. De exemplu, in presa locala din Bacau circula un anunt de tipul “gestionam incinerarea oricaror produse prevazute in Catalogul European al
Deseurilor, produse distruse si expirate aflate in regim vamal suspensiv, produse rezultate din confiscari ce nu pot fi valorificate, produse toxice si stupefiante, neutralizari de poluanti, totul in conditii“. Anuntul apartine Romeco, o firma lansata in urma cu doar un an, in urma unei investitii de peste 300.000 de euro. Patronul, Titus Boghiu, a optat numai pentru utilaje noi, automatizate, importate din Austria. Dupa ce timp de cativa ani s-a ocupat de producerea si comercializarea branzeturilor, Titus s-a angajat intr-o banca, iar acum porneste din nou de la zero, prin lansarea incineratorului ecologic de deseuri. „Este o afacere sigura, caci, facand parte din Uniunea Europeana, suntem obligati sa ne
118/279
pese de mediu chiar daca nu ne convine“, isi explica alegerea patronul Romeco. In baza acestor argumente, e convins ca in maximum cinci ani va reusi sa-si amortizeze cheltuielile si sa treaca pe profit. „Partea buna este ca, de cativa ani, tara noastra a incheiat procedurile de armonizare a legislatiei cu cea comunitara, iar acum cadrul legal referitor la regimul deseurilor este bine pus la punct. Doar ca, partea proasta, mai nimeni nu il respecta. Nu cred ca asta va dura insa prea mult timp. Si mai avem un atu: toate firmele existente pana acum sunt in zona Timisoarei, deci de concurenta nu prea se pune problema pentru moment” .
Principala ingrijorare a patronului este functionarea instalatiei sub capacitate. Caci, desi poate arde zilnic pana la doua tone de deseuri, volumul mediu al comenzilor este cam de jumatate din cantitate. O cauza a acestei anomalii este pretul de circa doi euro pe kilogram, considerat prea mare tocmai de cei mai mari poluatori din tara, intreprinderile de stat. In schimb, cu companiile private se lucreaza bine. Cumva previzibil, cei mai multi clienti provin din industria farmaceutica, in timp ce sectorul public este reprezentat de Casa Nationala de Asigurari de Sanatate, de Directia Sanitar-Veterinara sau de Oficiul pentru Protectia Consumatorilor. La Romeco sunt arse deseuri periculoase, produse farmaceutice si cosmetice expirate, articole de uz sanitar folosite in spitale si cabinete medicale, pesticide, carcase de animale decedate, aditivi alimentari sau produse din tutun. Odata ce Politia si Vama vor avea banii necesari contractarii acestui tip de servicii, incineratorul va procesa si droguri sau marfuri nocive confiscate.
Petshop In Bucuresti, comertul cu animale de casa este asociat automat cu Piata Obor, unde curiosii pot gasi practic orice, de la caini si pisici, pana la serpi sau iguane. Preturile nu sunt deloc mici, iar unul dintre motive este chiar cererea
119/279
mare. Totusi, pentru anumiti clienti, este un peisaj dezolant, multi oameni preferand sa faca asemenea tranzactii intr-un spatiu primitor, in care micile animale nu sunt comercializate ca o bucata de carne. Adrian Manolescu se afla printre acestia. Pe la inceputul anilor ‘90, lucra la unul dintre cele mai mari hoteluri din Viena pe bani buni. „In acea perioada am tot vazut in Austria cum aratau de fapt magazinele de animale si nu avea nicio legatura cu hala Obor. Am studiat mai bine piata de acasa si am aflat ca in intreaga tara nu exista asa ceva. Mi-am zis ca n-ar fi rau sa fiu chiar eu primul care deschide o astfel de locatie”. In 1996 isi deschidea primul magazin specializat in acvaristica si vanzare de pesti, undeva in centrul vechi, pe strada Selari. Peste cateva luni, tot pe Selari, inaugura cel de-al doilea magazin, specializat de data aceasta in vanzarea de animale de casa. Pentru ambele locatii, a avut nevoie de o investitie initiala de 30.000 de euro. In acest business, cea mai buna perioada de vanzari este iarna, iar cei mai avizi clienti – femeile. Principalul obstacol in calea dezvoltarii unei astfel de locatii este aprovizionarea cu marfa. „De exemplu, daca am nevoie de animale exotice, trebuie sa le cumpar din Asia, Africa sau America de Sud. La animalele mai obisnuite, apelam in general la crescatorii autohtoni. Si eu, la randul meu, vand animale in regim de consignatie, comisionul meu fiind de 20% din suma cu care se vinde animalul, treaba mea fiind doar sa intermediez vanzarea animalelor incredintate de crescatori“, precizeaza Adrian Manolescu. Tine sa sublinieze ca animalele cumparate din magazinele sale sunt vaccinate si sunt “livrate” cu tot cu carnet de sanatate. In momentul de fata, are aceleasi doua locatii si noua angajati, cheltuielile sale lunare (chiria spatiului, plata personalului, costul de intretinere a animalelor expuse etc.) ajungand la circa 30.000 de lei. In urma cu cateva luni a dezvoltat o noua latura a acestui business, investind 3.000 de euro intr-un salon de cosmetica animala, ce, crede el, va scoate profituri frumoase in momentul in care vor lua si la noi avant expozitiile de
120/279
caini sau pisici.
Cabinet arhitectura La zece ani de la lansare, firma de arhitectura pe care Calin Pantea o deschisese intr-o garsoniera, cu doi angajati, a ajuns la un personal de 15 oameni, ce produc venituri mai mult decat multumitoare. Pentru a-si deschide propriul birou, Calin participase, prin 2000, la mai multe concursuri de arhitectura din Austria si pe cateva le castigase. „M-am folosit de o parte din bani pentru a urma cateva cursuri si a observa cu ochii mei cateva obiective arhitectonice fundamentale prin tarile Europene. Practic, am avut nevoie de mai multi bani pentru aceste activitati, decat pentru lansarea propriu-zisa a firmei“. Piata crestea greu, dar pas cu pas au aparut si comenzile. ”Cele mai multe erau cu valori mici, iar cand a fost vorba de lucrari bune
din punct de vedere financiar, ori ramaneau in stadiul de proiect, ori nu ne primeam banii pe ele”, se plange Calin Pantea. In primii ani cele mai multe lucrari erau din sectorul turistic. Acum, se ocupa in cea mai mare masura de amenajarea de sedii bancare sau spatii pentru birouri. I-ar fi placut sa lucreze si pe segmentul rezidential, pe proiectarea de locuinte individuale, insa nu era productiv. „Clientii sunt dificili, nu vor sa asculte de arhitect, vor sa-si impuna doar ideile lor. La un moment dat, atata stres nu renteaza financiar”. Cel mai bine, in opinia sa, este sa alegi calea de mijloc, “sa
te orientezi catre lucrari care vor fi platite si care au sansa sa se si realizeze, caci jumatate din valoarea unui proiect este achitata abia dupa inceperea constructiei“. Veniturile cabinetului lui Calin Pantea provin, ca oriunde in aceasta industrie, din comision – un anumit procent din valoarea investitiei, negociat cu beneficiarul. Comisionul variaza intre 3-4% pentru lucrarile mari si 9-10% pentru cele mai mici, in anumite situatii exceptionale putand sa creasca pana la 15%. Din 2010 incoace, C.P. Birou de Arhitectura nu a incheiat niciun an cu
121/279
venituri de sub un milion de euro. Marja profitului este mare, de 20%, si asta, desi are 15 angajati permanenti si 4 colaboratori la care apeleaza in cazul unor lucrari mai mari. „Nu m-am culcat pe o ureche, reinvestesc permanent o parte din acesti bani. De exemplu, am cumparat calculatoare si mi-am reamenajat sediul de mai multe ori in ultimii trei ani”. Este intervalul in care cifra sa de afaceri
a cunoscut cea mai buna evolutie, odata cu inceperea lucrarilor la centrul de afaceri Opera Center. „A fost primul meu proiect cu adevarat grandios, suficient
cat sa ne facem un portofoliu care sa ne mai aduca lucrari similare. Pentru a realiza greutatea unui asemenea proiect, este suficient sa spun ca Opera Center reprezinta cam jumatate din tot ce am castigat din 2010 si pana acum “, explica arhitectul Pantea. Au fost ani in care recunoaste ca s-a concentrat numai pe proiecte mari, strategie destul de riscanta, pentru ca acest tip de proiecte presupun investitii mari in studii si machete de urbanism, iar daca nu se materializeaza, nu-ti deconteaza nimeni aceste cheltuieli. “Asa ca acum am inceput iar sa imi concentrez atentia asupra lucrarilor mai modeste”. Desi sustine ca nu face rabat de la gusturile sale si ca isi permite sa refuze clienti cu care nu se poate negocia sau ale caror gusturi nu au nimic in comun cu ale sale, dezvaluie ca a fost implicat in proiectarea si constructia a doua McDriveuri si trei restaurante McDonald’s, in diferite locatii din tara. „ Asta a fost o provocare, si de la bun inceput mi-am propus sa demonstrez ca se poate face un proiect cu adevarat arhitectural, artistic, chiar in inima comertului”.
Unul dintre proiectele de suflet ale lui Calin Pantea este barul Twice din centrul Bucurestiului. „Nu a fost foarte banos, dar era ofertant din punctul de vedere al creativitatii. In final, si dintr-o taraba din piata poate iesi o lucrare demna de a fi remarcata”.
Firma de automatizari industriale In facultate, David Radulian era considerat cam prea silitor si serios,
122/279
preferand adesea sa se ingroape in probleme de matematica, informatica si fizica decat sa se alature colegilor la tot felul de chermeze. Nu regreta acei ani, despre care spune ca i-au dat avantul si background-ul teoretic de care avea nevoie pentru a-si infiinta o companie de succes. Este vorba de firma 42, lansata in 2002 alaturi de cel mai bun prieten, care a fost insa nevoit sa se retraga in scurt timp din motive personale. Intre anii 2002 si 2008, compania a stat pe linia de plutire, fara a se bucura insa de succese rasunatoare. In 2008, insa, a luat nastere divizia 42-AI (Automatizari Industriale), mutare care a dus la dublarea lunara a numarului clientilor si a veniturilor, care astazi au atins pragul de sapte milioane de euro anual. Firma de soft si tehnologie aplicata 42-AI a reprezentat un efort comun, caci lui David i s-a alaturat in aceasta aventura si un fost coleg de facultate, Andrei Sandor. Cei doi fusesera sefi de promotie la absolvire si, desi nu duceau lipsa de oferte de colaborare din afara tarii, au refuzat sa plece, ba mai mult, au facut un demers din a recruta si alti studenti din promotiile mai mici. Au realizat astfel un bazin de tineri geniali si inovativi, iar asta se reflecta foarte bine in activitatea companiei. Nu trece luna fara ca in atelierele 42-AI sa nu ia nastere o idee noua – de exemplu, acum au inventat un „butonas minune“ - un buton cat un nasture care este, in acelasi timp, act de identitate, card, cartela, cheie pentru casa si autoturism. Dar s-o luam cu inceputul: in 1997, David Radulian a absolvit Facultatea de Electrotehnica din cadrul Politehnicii Timisoara. S-a angajat imediat ca inginer de sistem la IIRUC, unde a lucrat pana in 2002. Intre timp s-a si casatorit cu o profesoara, iar acum au o fetita de trei ani. “Am fost intotdeauna foarte muncitor si m-am ghidat dupa un dicton al familiei, care mi-a fost inoculat de mic copil, ca atunci cand fac un lucru sa-l fac bine ”. Colegul sau il apreciaza si spune ca i se simte si astazi dator. „Daca nu era David nu as fi realizat niciodata ceva similar. Am pornit ca o firma de apartament, iar acum ne laudam cu clienti de tipul Coca-Cola Timisoara,
123/279
Spumotim sau Fabrica de Tigarete Timisoara. De asemenea, am realizat un sistem in domeniul sistemelor de automatizare a punctelor termice, «Marcat» se numeste, integrat deja de mai multe societati din intreaga tara, si numai in Cluj si Timisoara am instalat aceasta aplicatie pe aproape 200 de puncte termice care sunt controlate prin «Marcat», sistem de care suntem foarte mandri pentru ca utilizeaza tehnologii de ultima generatie, in care investim in continuu “,spune Andrei Sandru. Unul dintre cele mai importante proiecte din portofoliul firmei a fost castigat recent, dupa ce au participat la o licitatie internationala pentru automatizarea a 25 de puncte termice din Cluj-Napoca. Valoarea lucrarilor este de 550.000 euro, iar finantarea sa este asigurata printr-un credit in valoare totala de 3,5 milioane euro, acordat Regiei de Termoficare Cluj-Napoca de catre Banca Europeana de Investitii. Rolul 42-AI in acest proiect, ce se va intinde pana in primavara acestui an, este de a prezenta starea de functionare a obiectivelor pe un panou sinoptic de dimensiuni mari. Firma are deja experienta in aceste tehnologii, dupa ce in 2010 a instalat o solutie similara la Regia Autonoma Calor Timisoara. Dezvolta, in paralel, o aplicatie de software bazata pe tehnologia XML, prin care se doreste urmarirea progresului instalarii centralelor telefonice si realizarea unor documentatii electronice. Proiectul este realizat la comanda companiei de telecomunicatii Alcatel. „Obiectivele noastre pe termen lung vizeaza valorificarea know-how-ului capatat in dezvoltarea de aplicatii pentru retele de date de mare viteza“, explica David Radulian. In acest scop, au obtinut deja unda verde de la Agentia Nationala pentru Comunicatii si Informatica, care trebuie sa autorizeze orice activitati de proiectare, dezvoltare, instalare si intretinere a retelelor de telecomunicatii”. Una dintre relatiile de afaceri la care cei doi parteneri tin cel mai mult este cea cu providerul RDS. Impreuna, cele doua parti lucreaza la proiecte menite sa stimuleze cererea de largime de banda prin implementarea unor aplicatii
124/279
revolutionare extrem de eficiente si lucrative. Nu in ultimul rand, 42-AI se concetreaza in prezent si pe aplicatii de building management, conectate la reteaua metropolitana pe fibra optica a RDS si care ruleaza pe micromasini Java.
Firma organizare evenimente Dupa multa munca, se cere si ceva distractie. Pe aceasta idee s-a bazat Ionut Mardare cand a pus bazele Avant, companie specializata in organizarea de petreceri. S-a gandit la toate persoanele fizice sau juridice care, cu diverse ocazii, ajung in situatia de a organiza o petrecere si care nu reusesc sa se relaxeze si sa se bucure de acest prilej, pierzandu-se in detalii sau, mai rau, facand greseli greu de reparat. La vremea intrarii pe aceasta nisa, Ionut Mardare era actionar al unei companii de telecomunicatii, functie din care a remarcat ca “piata romaneasca sufera de lipsa unor firme profesioniste care sa organizeze petreceri in cele mai mici detalii“. A speculat bine aceasta veriga-lipsa, iar astazi are in portofoliu clienti din mai toate domeniile, de la sport la muzica, dar si evenimente individuale, comandate de diversi oameni de afaceri. “Garantam confidentitalitatea tuturor contractelor, iar la noi poate sa apeleze absolut orice persoana care nu are priceperea sau timpul necesare pentru organizarea unui eveniment“.
Ionut Mardare e de parere ca pe piata mai este loc pentru activitati de acest tip, ceea ce ar trebui sa incurajeze si alti antreprenori, caci investitiile pentru demararea unei astfel de activitati sunt minime. Este vorba, practic, de un fond de bani initial necesar pentru achitarea salariilor angajatilor, a chiriei si, eventual, pentru realizarea materialelor de prezentare. In ce consta, exact, activitatea acestei companii? Specialistii sai ofera consultanta, propun locatii potrivite in functie de tipul de petrecere, dar si tot ce
125/279
inseamna decoratiuni, divertisment, muzica, transport, jocuri de artificii, aranjamente florale si baloane, torturi personalizate, efecte de lumini, poze, inregistratea evenimentului pe DVD-uri. In general, o petrecere cu tot tacamul costa, in functie de pretentiile clientului si de numarul de invitati, undeva intre 2.000 si 10.000 de euro. Firma organizeaza cam orice petrecere, fie ca este vorba de receptii, conferinte, cocktail-uri, lansari de firme si produse, aniversari jubiliare sau de petreceri festive ca cele de Craciun, Anul Nou, Pasti si chiar si de petreceri tematice - baluri mascate, Halloween, Valentine’s Day. Doriti o petrecere privata? Nicio problema, firma lui Ionut Mardare are in oferta si acest tip de evenimente. Un detaliu important este acela ca Avant nu percepe comision, realizand profit doar din disconturile negociate cu furnizorii. “Punem mare pret pe relatiile cu companiile de la care ne aprovizionam, caci de ei depinde, practic, reusita sau esecul unui eveniment”. La o petrecere lucreaza in general nu mai putin de zece
oameni din echipa Avant, carora li se alatura si trimisi ai furnizorilor. Numarul persoanelor care gestioneaza organizarea evenimentului poate creste in cazul unor evenimente grandioase, cu cateva sute de participanti. „In aceste situatii, oamenii nostri raman pe tot parcursul evenimentului. Asta, chiar daca planificarea evenimentului va fi durat deja patru-sase saptamani“, explica Ionut Mardare.
Magazine marfuri exotice In afaceri, cateodata e bine sa mergi pe drumurile deja batute. Altadata, putina indrazneala nu strica, dovada ca multe afaceri ce par iesite din comun reusesc sa faca profituri bune. Este si cazul firmei lansate de Puiu Mihai, specializata in comertul cu statuete africane, vase de ceramica sud-americane sau obiecte traditionale din tari asiatice.
126/279
In 2001, Mihai si-a deschis primul magazin, locatia aleasa fiind Bucharest Mall. Pe rafturile sale se gaseau obiecte traditionale din cat mai multe culturi indepartate, ceea ce reprezenta o noutate in peisajul magazinelor asa-zis exotice existente la acel moment in piata, cele mai multe specializate pe comercializarea de obiecte de arta care proveneau dintr-o singura zona geografica, Africa sau India, de exemplu. Pentru a avea acces la un public cat mai eterogen, Puiu Mihai a ales sa expuna in magazinul sau marfa din cat mai multe colturi ale globului. Pentru inceput, a contactat un numar mare de producatori din cat mai multe tari, ceea ce explica de ce in magazinul sau pot fi gasite acum obiecte traditionale din Indonezia, Thailanda, India, Peru, Mexic sau Kenya. Pentru a pune afacerea pe picioare, avea nevoie de un capital initial de peste 37.000 de euro. Pentru a-i obtine, trebuia sa contracteze un credit bancar, si a fost nevoit sa puna un apartament drept garantie. „ Sansa a fost ca magazinul a mers surprinzator de bine inca din prima luna de functionare, ceea ce mi-a permis ca, dupa doar un an, sa ma laud si cu achitarea creditului, si cu economisirea unor sume semnificative necesare dezvoltarii afacerii“, spune Puiu Mihai. De la bun inceput, s-a lovit de o problema greu de surmontat: aprovizionarea cu marfa. Initial, marfa era achitata cu banii jos, insa acum este livrata cu vaporul direct in Romania, iar plata se face la primirea produselor. „Costurile de transport sunt foarte mari, motiv pentru care nu prea renteaza sa
comanzi marfa din Africa sau din America de Sud de prea multe ori pe an. De altfel, si furnizorii au pretentia de a primi comenzile mari chiar si cu jumatate de an inainte. Cum perioada de varf de vanzare este intre lunile decembrie si martie, suntem nevoiti sa ne facem stocul cu sase luni inainte“, explica Puiu Mihai. In aprovizionarea cu marfa sta cresterea si decaderea mai tuturor firmelor care au intrat pe aceasta nisa, dar care au gresit neavand un capital suficient pus de-o parte in acest scop sau dezamagindu-si furnizorii, prin neachitarea
127/279
marfurilor la timp. „In ultima vreme au aparut si in Romania sudamericani, asiatici sau africani care se ocupa cu productia de astfel de obiecte. Nu apelez insa la ei, pentru ca, pe de o parte, nu dau acte pentru marfa livrata, si, pe de alta, nu sunt in stare sa asigure un flux constant al aprovizionarii“, spune antreprenorul. Tot legat de aprovizionare, Puiu Mihai accentueaza nevoia ca patronii de astfel de magazine sa acorde atentie sporita obiectelor pe care le aduc in magazine. Daca te-ai procopsit cu un volum mare de exponate pe care nu le vrea nimeni, risti sa ajungi chiar in faliment. “Aici e vorba de experienta, pana la urma te prinzi care sunt gusturile oamenilor. Ideea e sa reusesti cat mai repede”.
Din propriile observatii, in Romania cel mai mult se cumpara obiecte din Indonezia si Thailanda sau lumanarile si betisoarele aromate. “Noi am avut in vedere o clientela cat mai diversa, motiv pentru care am adus si produse ieftine, si scumpe. Avem produse cu 20 de lei, dar si cu 3. 900 lei“, spune Puiu Mihai. Pentru un singur transport de marfa, Mihai investeste cam 30.000 de euro, de trei ori mai mult decat suma achitata pentru primul transport, acum mai bine de un deceniu. Lucrurile s-au schimbat mult intre timp, una dintre principalele diferente fiind deschiderea mai multor puncte de desfacere. In 2004 a aparut cel de-al doilea magazin, in incinta magazinului Unirea (a investit 30.000 de euro in acest sens). Un an mai tarziu, a mai deschis un magazin la Mario Plaza, in Piata Dorobanti, in care a mai investit 17.500 de euro. „Asadar, am inceput cu o unitate si cu 10 angajati, iar astazi am trei magazine si 34 de angajati. In 2011 raportam venituri de un milion de lei, iar in 2012, de 14 milioane, cu o marja de profit de circa 30%. Concurenta s-a intetit si ea in ultima vreme: in Bucuresti au mai aparut inca trei sau patru magazine in Bucuresti, iar in marile orase de provincie, inca vreo sase. In loc sa fie dezolat de acest boom al pietei, Puiu Mihai a remarcat o oportunitate in aceasta dezvoltare. S-a folosit de contactele pe care le avea deja in intreaga lume si si-a deschis un centru angro din care patronii magazinelor
128/279
concurente se pot aproviziona cu marfa vandabila, fara a fi nevoiti sa se deplaseze pana in Africa sau Asia. „Cred ca, de acum incolo, aceasta va fi principala sursa de venituri a companiei“, spune incantat Puiu Mihai.
Firma producere/comercializare obiecte decorative Doi studenti la Arte Plastice, Mihai Draghicescu si Iosif Filimon, au decis anul trecut sa-si puna in practica un vis scornit inca de pe cand erau colegi de banca in liceu. Dispuneau de doar 3.000 de lei, dar au facut in asa fel incat au reusit sa puna pe picioare o mica firma profilata pe producerea si comercializarea de obiecte decorative. In prima luna, s-au folosit de toti banii pentru a cumpara materiale pentru obiecte artizanale, pe care le-au terminat la timp pentru a le expune la targurile de cadouri de Craciun. Vanzarile de sarbatori le-au fost suficiente pentru cresterea volumelor de obiecte confectionate. In urmatoarele saptamani au abordat toate magazinele de desfacere care ar fi putut fi interesate de oferta lor. Acum, Intart SRL lucreaza cu zece magazine de decoratiuni interioare din Bucuresti si estimeaza ca la anul numarul acestora se va tripla. 80% din obiectele vandute - sculpturi, tablouri, felicitari, obiecte din sticla si ceramica - sunt realizate de cei doi asociati, pentru restul apeland ocazional la diversi colegi de facultate. „De exemplu, eu sunt specializat in pictura si Mihai in sticlarie, insa nu ne cramponam si lucram cam cu orice tip de materiale. Pana cand vine vorba de modelare in lut, aici preferand sa apelam la colegi mai priceputi decat noi “, explica Iosif. Fata de alti producatori de unicate si obiecte artizanale, firma celor doi studenti a optat pentru un stil relativ clasic. “Nu iesim neaparat din comun prin produsele noastre, insa asta a fost ideea, sa castigam o clientela cat mai numeroasa, cu ajutorul careia sa ne cream o pozitie solida pe piata. Odata atins acest deziderat, avem in vedere lansarea unei game de produse cu totul srcinale, asa cum pana acum nu sunt comercializate in tara“, promite
129/279
Mihai. Cei doi lucreaza intr-un atelier improvizat intr-un demisol din strada Luigi Cazzavillan. Aici fac conceptele produselor si tot aici le realizeaza. Desi au doar cateva luni de activitate, tanara societate a incheiat deja un contract solid de colaborare cu firma Art&Home, ceea ce le permite sa ofere si amenajari interioare la comanda sau amenajari de mobilier. Desi au fost deja contactati de anumite magazine de desfacere din strainatate, cei doi vor sa se concentreze, pentru moment, pe piata interna. Dupa ce vor valorifica la maximum potentialul de aici, nu exclud colaborarea cu puncte de desfacere din afara granitelor. Un obstacol pe care Mihai si Iosif nu-l inteleg este inexistenta unei proceduri care sa ateste produsele concepute si comercializate de firma. „Asa ca ni se intampla sa vedem in oferta altor producatori obiecte cu forme, combinatii de materiale sau nuante inventate de noi“, se plange Mihai Draghicescu.
Internet café In 2003, Nicu Fratescu se angaja pe un post de muncitor intr-o mica firma producatoare de pantofi. Astazi, conduce afaceri de zeci de mii de euro. Reusise sa se angajeze prin interventia unei cunostinte si, pentru a nu o dezamagi, s-a straduit din rasputeri sa-si fac treaba cum trebuie. “Eram om bun la toate, verificam marfa, urmaream productia, efectuam formalitatile vamale, controlam produsele importate. Munceam mult, dar a fost si o parte buna, caci acolo am cunoscut-o si pe cea care urma sa-mi devina sotie. Am decis impreuna sa parasim firma si sa ne punem pe picioare propria afacere. M-am asociat chiar cu englezul pentru care se fabricau pantofii, care vazuse de-a lungul timpului ca sunt serios si a zis sa-mi dea o sansa.“ La inceput, se ocupa tot de exportul de pantofi. A mers o vreme, insa, ghidandu-se dupa ideea ca „in afaceri trebuie sa stii cand sa pui punct si sa o iei de la capat”, s-a orientat catre comertul cu masini second hand. Fusese
130/279
intotdeauna pasionat de domeniul auto si a privit aceasta aventura antreprenoriala ca pe o provocare placuta, nu una care trebui sa livreze profituri mari si rapide. Din fericire, isi alesese o perioada in care piata auto cunostea cresteri fabuloase de la un an la altul. „Am investit doar 3.000 de euro si intr-un singur an am castigat 50.000 de euro. Metoda era simpla: aduceam masini din Germania, Elvetia, Olanda, le spalam, vopseam si reparam, le inmatriculam si le scoteam la vanzare.“ Cele mai mari probleme le avea cu accesul in Elvetia, unde avea de fiecare data nevoie de viza. L-a rugat pe fostul sau partener britanic sa-i faca legatura cu un cetatean elvetian care sa-i faca invitatie. De-a lungul celor doi ani cat au lucrat impreuna, s-a imprietenit cu asociatul elvetian. Intr-o zi i-a recunoscut acestuia ca isi da seama ca acest tip de comert nu va functiona la nesfarsit, insa ca se teme sa faca vreo investitie fara cap, in care sa-si piarda toti banii castigati din greu. Nici nu avea idee ce fel de business s-ar fi pretat la acea ora pentru piata autohtona, asa ca orice sfat era binevenit. Prietenul sau l-a indrumat sa se asocieze pentru crearea unui lant de Internet café-uri, si in scurt timp cei doi fondau o noua societate, pe care au inscris-o intr-un paradis fiscal, Panama. “In 2010 deschideam primul Ocean Internet café, iar de curand a aparut
si cel de-al doilea. Ambele sunt trecute ca sucursale ale unei firme din Panama, sotia mea fiind directoarea operatiunilor din Romania.“ Fiecare dintre cei doi parteneri detine 50% din afacere, chiar daca elvetianul a venit cu banii, iar Nicu, cu munca. Acest model de business s-a dovedit viabil. In scurt timp, firma se muta intr-un sediu din centrul Capitalei, la Piata Kogalniceanu, fapt ce le permitea accesul la o clientela mai selecta. Spatiul a fost amenajat in ideea de a satisface gusturile sofisticate ale publicului tinta. Totusi, cei mai multi bani s-au dus, previzibil, spre achizitia a 20 de computere de ultima ora. S-a inceput cu o investitie de 38.000 de euro si timp de cateva luni firma a mers in pierdere, insa acesta era un risc asumat de catre ambii asociati. In
131/279
general, in acest tip de business, este nevoie de cel putin doua locatii pentru a spera la profituri. Asa ca, in foarte scurt timp, Nicu a inaugurat un al doilea Internet café, pe strada Lutherana. “Avem in plan deschiderea a zece unitati in intregul Bucuresti. Speram sa ne atingem acest obiectiv, datorita serviciilor de foarte buna calitate si a conditiilor superioare oferite clientilor. Bineinteles, este o afacere in care este esentiala puterea conexiunii la Internet si capacitatea echipamentelor de lucru utilizate. Or, aici este o problema, caci dupa doar trei luni computerele de ultima generatie de care era atat de mandru au inceput sa clacheze, nemailivrand performantele promise. Mai mult, desi platea un abonament la internet de 150 de euro, acesta nu facea fata solicitarilor, clientii se enervau si plecau. Asa a ajuns sa opteze pentru un abonament de nu mai putin de 2.000 de euro pe luna. “Suma este enorma pentru acest tip de serviciu, dar a meritat, caci tot mai multi clienti au remarcat calitatea impecabila a conexiunii. Pentru a mai recupera din bani, am inceput sa distribui chiar eu internet catre alte firme, astfel incat acopar cam 20% din cheltuieli in acest mod.“ Acest tip de afacere este unul sezonier, mai precis, vara intra in stand-by. Si acesta era un risc asumat de Nicu Fratescu, care crede ca mult mai nociva este concurenta neloiala, reprezentata de toti patronii care nu achizitioneaza licente si nu-si platesc taxele catre stat. “Numai in softuri si jocuri am investit pana acum 14.000 de euro. Competitorii mei, in schimb, dau o spaga bine plasata pe an si scapa fara nicio problema. Greseala este a autoritatilor, care lasa portite de scapare in sistem pentru acesti infractori. Legea prevede ca, atunci cand vin in control, functionarii Organizatiei Romane a Dreptului de Autor trebuie sa vina insotiti de organe ale politiei. Dar de cele mai multe ori vin singuri, isi incaseaza redeventele si patronii aflati in ilegalitate scapa basma curata.“ Nu s-a abatut de la drumul sau si nu a cedat in fata tentatiei de a proceda la fel si a reusit, in timp, sa-si formeze o clientela fidela. O categorie importanta de clienti este constituita din tinerii dependenti de jocuri de calculator, din care traiesc, la propriu. Caci majoritatea se joaca in retea, pe sume mari. Are, in sala
132/279
sa, oameni care castiga mii de euro pe luna exclusiv din aceasta activitate. Evident, la un moment dat si Nicu cazuse in patima jocurilor online. In final, este un barbat tanar, maturizat precoce, dar care mai simte din cand in cand nevoia sa se distreze alaturi de tinerii de varsta lui. Spre deosebire de multi dintre acestia, el a dat dovada de suficienta vointa si darzenie cat sa nu piarda timpul cu activitati care riscau sa-i iroseasca timpul pretios.
Free shop virtual Un intreprinzator roman a incercat marea cu degetul, infiintand un magazin online tip duty free, din care clientii isi pot comanda produslele dorite, fara a trebui sa achite si taxele aferente. Site-ul societatii Free Site a aparut intr-un context in care magazinele online apareau ca ciupercile dupa ploaie, iar piata se confrunta in continuare cu obstacole majore, precum imposibilitatea de a plati produsele cumparate printro simpla tranzactie pe calculator, intrucat putini comercianti au suficienta incredere in sistemul de plata prin cartile de credit. Pentru a iesi din turma, Ciprian Ivanescu a optat pentru un mix intre comertul electronic si facilitatile oferite de zonele libere. Avantajele erau evidente, conform calculelor sale. Astfel, prin insusi profilul sau, cheltuielile cu personalul, chiria si utilitatile sunt incomparabil mai mici in cazul unui magazin virtual, fata de unul real. Pana aici, nimic nou. Ideea sa a fost de a-si deschide depozitul intr-o zona libera, produsele fiind scutite de plata taxelor vamale, pana cand nu sunt introduse pe teritoriul Romaniei. Prin aceasta metoda, a reusit sa mentina un pret a produselor mult mai redus decat in cazul altor magazine online. Potrivit proprietarului Free Site, acest tip de business nu ar fi fost posibil inainte de aparitia aplicatiilor specifice de Internet, care permit crearea de sisteme de vanzare complexe si diverse, adaptabile la nevoile patronilor. Si acum, cateva detalii tehnice: potrivit legilor in vigoare, persoanele care
133/279
cumpara produse din magazine situate intr-o zona libera trebuie sa achite taxele vamale la iesirea din respectiva zona. Doar ca, in cazul persoanelor fizice, taxele vamale nu se calculeaza in functie de valoarea marfii din factura, ci conform unei valori de referinta din registrul vamal. Mai mult, o hotarare de Guvern, publicata in Monitorul Oficial din noiembrie 2008, prevede ca pentru achizitiile de sub 100 euro, facute o data la 30 de zile, nu mai este necesara plata taxei vamale. Sunt, cu toate, prevederi care au contribuit la succesul free shop-ului pus la punct de Ciprian Ivanescu. Magazinul sau comercializeaza, pentru moment, doar produse cosmetice, care au avantajul ca nu sunt voluminoase si sunt usor de transportat. Clientii se bucura de economii serioase fata de magazinele concurente, echivalentul scaderii taxelor vamale si a accizelor. Cu alte cuvinte, cremele sunt cumparate la exact acelasi pret ca in duty free-uri, avantaj la care se adauga acela de a primi produsele acasa. Interesant este ca, asa cum se procedeaza in orice free shop, plata se face obligatoriu in valuta, tranzactiile fiind inregistrate pe teritoriul unei zone libere, guvernata de prevederi legislative diferite. Acum, la trei luni de la lansarea magazinului, Ciprian se lauda cu vanzari de aproape 7.000 de euro. „Nu este o cifra mare, insa trebuie tinut cont de nivelul foarte redus al cheltuielilor, care permite marje de profit spectaculoase. Sunt si dificultati, mai ales cand vine vorba de incalceala birocratica si de refuzul autoritatilor de a accepta orice inseamna nou, cum era cazul sistemului implementat de noi, care era o premiera pentru mediul online “, adauga directorul general al Free Site. Recent, a introdus in oferta site-ului si specialitati din cafea, iar pe viitor are in vedere comercializarea de ceasuri, CD-uri si DVD-uri. Distributia marfurilor este asigurata de un contract cu firma de curierat rapid FanCourier, ceea ce face posibila acoperirea cererii din 60 de orase din tara. Pentru clienti, singurul dezavantaj este reprezentat de imposibilitatea de a-si testa produsele achizitionate. Pe de alta parte, cei mai multi stiu deja ce vor sa cumpere inainte de a plasa comanda, foarte putini fiind cei care merg pe ghicite.
134/279
Ciprian garanteaza ca produsele cosmetice provin numai din surse sigure, eliminand astfel suspiciunea care planeaza asupra multor comercianti din bransa, cum ca produsele vandute ar fi contrafacute. Ca majoritatea antreprenorilor din online, Ciprian a pornit cu o investitie de doar 3.000 de euro. Si a tras lozul castigator, propunand un model de business inovator, care se diferentiaza de concurenta nu numai prin metoda comoda de achizitie a produselor, ci si prin preturile mult mai mici.
Comert cu obiecte decorative Comert se poate face cu orice. Chiar si cu scoici, care, cine ar fi stiut, se vand cu preturi cuprinse intre 2 si 2.000 lei. Scoicile se folosesc in scop decorativ de ani buni, chiar si in Romania, unde tot mai multi patroni alegeau, de-a lungul timpului, sa-si amenajeze magazinele de desfacere cu astfel de decoratiuni. Pas cu pas, acestia au format, fara sa stie, o piata de nisa, care pentru unii s-a dovedit exact oportunitatea de a se lansa intr-o afacere profitabila. Pare un business exotic, insa produsele comercializate nu sunt intotdeauna caracterizate de exotism: scoicile sunt stranse de vasele de pescuit oceanic, care le trimit in fabrici speciale unde li se extrage pulpa, la final cochiliile fiind vandute angrosistilor. In ultima etapa, cochiilile sunt spalate si prelucrate, dupa care iau calea exportului. Unele dintre ele ajung si in Romania, dupa ce tot mai multi comercianti romani si-au dat seama de potentialul decorativ al scoicilor cu ocazia diverselor deplasari in strainatate. Unul dintre ei este Tudor Francisco, fondatorul unei firme importatoare de plante decorative, Alma: „Tot facand drumuri spre Belgia si Olanda pentru aprovizionare cu flori, am vazut cat de populare sunt la ei magazinele de decoratiuni realizate din obiecte de srcine marina. Eram fascinat cand vedeam in Belgia ce se putea face din scoici, ce forme si culori extraordinare le puteau fi
135/279
imprimate. Am vazut imediat oportunitatea de a importa si noi scoici pe care sa le vindem prin cele doua florarii pe care le detineam in Bucuresti. Si nu am gresit, as zice ca romanii au reactionat incantati cand, intrand pentru flori, vedeau ca isi pot completa cadoul si cu o decoratiune realizata din scoici. La un moment dat, clientii au inceput sa vina special pentru a cumpara scoici“. Un exemplu asemanator este cel al firmei de cosmetice Gesual. Calatorind la Paris si Londra, Livia Titus, directoarea companiei, a remarcat preocuparea occidentalilor pentru decorarea magazinelor si a apartamentelor cu scoici, fie separat, fie amestecate cu plante parfumate. Ideea decorarii magazinelor Gesual cu scoici a venit la fix, deoarece noua gama de produse a firmei are la baza algele marine si extractele de crustacee. Cand cererea pentru cochilii a inceput sa creasca, firma de cosmetice a incheiat un contract cu o companie care prelucreaza scoici aduse din toate zonele globului. Apoi, in interiorul companiei s-au realizat diferite tipuri de aranjamente cu plante parfumate si scoici pe care au inceput sa le comercializeze in magazinul de prezentare si in alte magazine de decoratiuni interioare si cadouri. Preturile scoicilor variaza si de zeci de ori, in functie de forma, marime, culoare si raritatea speciei. Se intampla cateodata ca, aflat in fata unei scoici naturale, foarte rara, clientul sa intrebe de ce o scoica simpla costa 300 de lei, iar una frumos colorata si elaborata costa la jumatate - si asta pentru ca piata nu este inca formata, iar oamenii nu cunosc valoarea reala a scoicilor. Clientii provin, in general, din categoria persoanelor cu venituri mici spre medii. „Nu am mizat niciodata pe o clientela bogata, ci pe oameni de rand, cu posibilitati financiare reduse, dar cu suflet sensibil. Varsta nu este un criteriu, cumparatori fiindu-ne si copiii, si tinerii, si pensionarii “, povesteste Tudor Francisco. Totusi, la o analiza mai atenta, admite ca cei mai multi clienti sunt femeile sau copiii, care le folosesc pentru decorarea acvariilor sau pentru a face un cadou-surpriza mamelor, bunicilor sau profesoarelor.
136/279
Femeile sunt atrase de aspectul placut al obiectelor marine, iar barbatii, de perspectiva de a-si lua prin surprindere doamnele din viata, mame sau prietene. De obicei, intra pentru a cumpara flori, insa sunt usor de convins ca pe langa un buchet frumos pot achizitiona, contra unui pret modic, si un ornament din scoici cu care sotia poate sa impodobeasca baia, dormitorul sau terasa alesei. Cea mai buna cerere este inregistrata in perioada sarbatorilor, probabil pentru ca oamenii incep sa duca dorul verii si al concediilor petrecute pe malul marii. O alta ocazie cu care vanzarile evolueaza semnificativ este ziua indragostitilor. Pe scurt, afacerea a inceput sa prinda aripi, chiar daca obstacole mai sunt pana se va putea vorbi de un trend veritabil. Dupa cum explica Tudor, „nu ii dau mai mult de un an – doi comertului cu scoici, cred ca foarte curand va fi ingropat de aparitia kitsch-uri. Ma refer la tot felul de forme de animale, pasari, etc,, realizate prin lipirea si vopsirea scoicilor, produse care, in opinia mea, sunt de un prost gust exemplar. Un alt impediment este dat de concurenta neloiala, multi vanzatori de scoici neachitandu-si taxele vamale si TVA-ul. Cerere va fi intotdeauna, este de vazut in ce directia va evolua ea, insa.”
Fabrica de vopsele si adezivi De la importul de portocale la productia de vopseluri si adezivi este, cateodata, doar un pas. Spiridon si Gina Karakoulis au intrat in afaceri acum zece ani, cu un transport de portocale din Grecia. El e cetatean elen, dar absolvise Facultatea de Petrol si Gaze de la Ploiesti. Intre timp, prietenii de acasa nu-l uitasera si i-au dat o mana de ajutor atunci cand a decis sa-si infiinteze un business aici. Le-a mers bine chiar de la primul transport, de trei camioane cu portocale “luate” pe credit de la producatorii eleni. La finalul primilor
doi ani de activitate, in 2003, aveau sase angajati si o cifra de afaceri de peste 1,7 milioane lei. Si-au zis sa treaca la urmatorul nivel. Au renuntat la comertul cu
137/279
fructe si au schimbat obiectul afacerii in importul de adezivi. Isi calculasera ca „fabricile de la Risnov si Isalnita isi redusesera productia de adezivi la minimum,
in timp ce in industria mobilei cererea de adezivi era tot mai ridicata. In prima faza, am importat din Grecia o tona de adezivi la butoi, marfa luata tot pe credit“, povesteste Gina Karakoulis. Culmea e ca, la scurt timp, fabricile de la Isalnita si Risnov au reintrat in folosinta, insa intre timp firma celor doi soti avea deja un loc bine stabilit in piata. Noua firma se numea Poseidon, si era detinuta de Spiridon Karakoulis, in proportie de 70%, de sotia sa (20%) si de inca o ruda. Primul impediment de care au dat a fost asigurarea transportului, de care au decis sa se ocupe singuri. Au inceput sa investeasca in crearea retelei de transport, iar astazi firma detine sapte masini de tonaj mare, pentru rutele externe, si inca 16 automobile, pentru transportul intern. Urmatorul pas in evolutia companiei a fost diversificarea gamei de produse importante, pe langa adezivi, Poseidon incepand sa aduca din Grecia si vopsele lavabile si alchidice. Apoi, din 2006, a venit decizia intrarii in productie. La finalul aceluiasi an si-au inaugurat propria fabrica de adezivi la Telegesti, in judetul Arges, dupa ce au investit 200.000 de euro numai in utilaje. Nu au renuntat nici la partea de import si distributie, astfel incat in 2006 firma produsese 320 de tone de adezivi, dar in paralel mai si importase 2.700 de tone de vopseluri. Peste un an, productia era de zece ori mai mare, in timp de importurile ramasesera la acelasi nivel. In 2008, cei doi au deschis o noua fabrica de vopseluri, tot in judetul Arges, la finalul unei investitii masive, de 1,5 - 2 milioane de euro. Pentru a-si permite aceasta manevra, au contractat un credit de un milion de euro de la Alpha Bank. „Era un credit pe termen scurt, cu o dobanda de 10% pe an, pe care am reusit sa-l returnam in intregime“, rasufla usurata Gina Karakoulis. Deja in 2009, firma a renuntat la importuri, bazandu-se numai pe productia proprie. Numarul angajatilor crescuse de la 50 in 2005, la peste 300 in
138/279
2011, iar cifra de afaceri de la 3,647 milioane lei in 2005, la peste 22 milioane lei in 2011. In acel an compania a mai obtinut inca doua credite pentru dezvoltare, unul de 1,8 milioane de euro si altul de 300.000 de euro. Acum, sunt in plina mutare a fabricii de vopseluri intr-o zona defavorizata, Bucov, in judetul Prahova, pentru a putea beneficia astfel de o serie de facilitati fiscale. Au investit inca 5 milioane de lei in noua capacitate de productie, insa calculele le-au aratat ca proiectul va fi viabil. Iar, pana acum, calculele nu i-au inselat niciodata.
Olar/Sculptor Alexandru Sasaran a profitat de talentul exceptional cu care era inzestrat si a facut o cariera din sculptura, care l-a purtat de pe strazile Sighisoarei in Franta, New York si inapoi. Astazi, lucrarile sale au ajuns pe podiumul expozitiilor lumii si in casele diplomatilor. A inceput sa modeleze de la sase ani, iar la 16 ani lua deja parte la expozitii internationale. Era inainte de 1989 si “pe atunci nu puteam iesi cu lucrarile peste hotare, trebuia sa ni le duca cei de la Comisie ...“, isi aminteste sculptorul. Utilizeaza doua tehnici, modelarea la roata olarului si sculptura, iar motivele pe care le imprima artei sale din ceramica se invart, in general, in jurul unor personaje uitate din lumea taraneasca: corul popular, olarul, fierarul, potcovarii, geamgiii, sacagiii, gordanasul (contrabasistul). Sau al unor obiecte traditionale, opaite, butelci, ulcioare. Cand avea 23 de ani, isi inaugura primele expozitii personale, mai intai in Baia-Mare, apoi la Cluj, Oradea, Bucuresti. In acelasi an, lua si primul premiu international, din partea criticilor, in Bari (Italia). In aceeasi perioada, a avut o comanda chiar si de la presedintele de aici, Ion Iliescu, pentru un vas maramuresean cu model preistoric. In general, insa, clientii sai sunt oameni de afaceri. Unii cu gusturi, altii mai putin: “mai mult de jumatate dintre ei sunt snobi
139/279
care nu au nicio opinie artistica, dar au sfatuitori si pentru asta si vin la mine pentru ca le recomanda acesti trepadusi”, rade Alexandru. Totusi, atunci cand lucreaza la un obiect nou, se gandeste la oamenii de rand, cei cu venituri mici,
dar cu suflet mare. “Din fericire, nu duc lipsa de bani, daca asta era scopul meu,
nu mai eram aici, treceam Oceanul sau onoram una dintre multele oferte de munca primite de pe continent. Nu, vreau sa raman in tara, daca as ajunge sa produc doar pentru strainatate, m-as simti dezradacinat si un simplu comerciant, nu un artist, asa cum ma simt.”
Pe langa statuete si obiecte individuale, Alexandru realizeaza si lucrari mai ample. De exemplu, ultima comanda primita reprezinta o lucrare pentru amenajarea unei curti intregi, pentru care va primi circa 15.000 de lei. O suma mare, tinant cont ca, intr-un an obisnuit, veniturile lui Alexandru ajung la maximum 60.000 de lei. O buna parte din ei sunt economisiti. Nu pentru achizitia vreunui automobil de lux, si pentru realizarea unei tabare de creatie si, in perspectiva, a unei scoli de sculptura. Pentru a grabi procesul, ar putea apela la o sponsorizare, dar are rezerve. Stie ca libertatea sa este cea mai importanta si ca orice finantator extern va avea pretentii care ii vor ingradi aceasta libertate. Acum are 30 de ani si un baietel de sase ani, “cea mai frumoasa lucrare a mea“, dupa cum spune, amuzat, Alexandru.
Productie de ambalaje In 2004, cand a decis sa-si porneasca propriu sau business, Liana Nitulescu ocupa pozitia de director de vanzari intr-o fabrica de paleti de lemn din Brasov. Firma pe care si-a lansat-o nu avea legatura cu experienta ei anterioara, ci avea ca obiect de activitate producerea si comercializarea unei game largi de ambalaje flexibile. „Nu ma comparam cu firmele multinationale cu traditie in
domeniu, care beneficiau de finantari externe serioase, insa am reusit sa intru in
140/279
competitie cu ele doar prin multa putere de munca si ingeniozitate.“ A pornit cu un singur angajat, iar astazi are un personal de 19 oameni, o cifra de afaceri de 2,3 de milioane de lei si un portofoliu de 530 de clienti in intreaga tara. „Ce am invatat in tot acesti ani e ca, in afaceri, nu e chiar recomandat sa dai dovada de prea mult tact si bun simt, mai e nevoie si de putin tupeu, curaj si incredere in tine. Dar, mai ales, este esential sa iti cunosti bine domeniul de interes si sa fii un manager cat mai corect, iar pentru asta, de multe ori, este nevoie de un anumit tip de pragatire”, spune Liana. In acest scop,
antreprenoarea a urmat, in ultimii trei ani, cursuri de management financiar, management competitiv si management de proiect la CODECS. Si mai este nevoie de ceva, de capacitatea de autosacrificiu, de prioritizare. “Pentru mine, cel mai mare sacrificiu a fost amanarea momentului in
care sa fac un copil. Din fericire, lucrurile s-au legat, iar in urma cu doi ani, am nascut-o pe Diana.“
Paintball Ceea ce pentru unii reprezinta un joc, pentru altii se poate dovedi o afacere de succes. La asta s-au gandit si sotii Badina, carora o investitie in paintball le-a adus, in mai putin de jumatate de an, venituri de 100.000 de euro. In paintball, lucrurile sunt simple: se fac echipe, se impusca, se tipa de durere, se merge mai departe. Poate parea un joc pentru copii, doar ca practicantii sunt, de cele mai multe ori, adulti cu o viata profesionala si personala respectabila, care in weekend isi descarca stresul acumulat in timpul saptamanii demonstrandu-si abilitatile de sniperi in padurile de la marginea Bucurestiului. Aparut destul de tarziu pe piata autohtona, paintball-ul a devenit in scurt timp unul dintre cele mai populare jocuri din Romania. De partea cealalta a baricadei, a furnizorilor acestui serviciu, este o afacere in care este nevoie de multi bani si mult timp. Pentru Doru si Adina
141/279
Stancescu, totul a pornit de la o vizita facuta de niste prieteni din SUA care adusesera cu ei, pentru a le face o surpriza, si un echipament de paintaball. Nu mai vazusera asa ceva insa au sesizat pe loc potentialul pe care l-ar fi avut acest joc in Romania. In toamna lui 2010 porneau, impreuna cu alti prieteni, aceasta afacere inedita, dupa ce reusisera, in prealabil, sa ia in locatie de gestiune un hectar de padure la Baneasa. Echipamentul l-au importat din SUA si Canada. Din nefericire, primele neintelegeri dintre proaspetii asociati au aparut destul de repede, ceea ce a dus la o despartire de comun acord. Doru si Adina Stancescu au mers mai departe, inchiriind alt teren, la aproximativ un kilometru distanta de aeroportul Otopeni. „Am fost nevoiti sa apelam la alti prieteni, de la care am imprumutat 60.000 de euro cu o dobanda de 20% pe sase luni. De-a lungul timpului, la aceasta suma s-au adaugat si altele, cred ca in total s-a ajuns la o investitie de peste 100.000 de euro“, calculeaza Doru Stancescu. Si-au permis, insa, caci profiturile veneau pe banda rulanta. Si-au permis sa investeasca si in promovare, sub forma organizarii unor meciuri intre vedete. „In general, cel mai bine te faci cunoscut de la un om la altul, iar atunci cand potentialii clienti vad ca sportul este practicat si de oameni faimosi, publicitatea este garant ata”, spune Adina. Au intuit corect, caci dupa doar sase luni ajunsesera la o cifra de afaceri de aproximativ 100.000 de euro. Intr-o saptamana obisnuita, au cam 40 de clienti, care petrec o medie de doua ore pe terenul de paintball. Tariful este de 750 lei/ora pentru Inchirierea terenului si a echipamentului, ceea ce duce la o medie lunara a veniturilor de aproximativ 75000 lei. Intre timp, afaceri similare au mai aparut, chiar daca razlet. Pentru a transforma competitia intr-un avantaj, sotii Stancescu au intrat si in zona importului de echipamente pentru cei care au de gand sa porneasca un asemenea business. Doritorii trebuie sa stie ca un set complet de echipament pentru zece jucatori (salopete, masti, „pusti“ si echipamentul necesar, dar si licenta de folosire a marcii paintball in Romania) costa 4.700 de
142/279
euro fara TVA. Potrivit Adinei Stancescu, clientii sunt, in general, persoane tinere, cu varste intre 18 si 35 de ani, indiferent de sex. Apoi, mai exista categoria importanta a clientilor corporate, care aleg sa organizeze team buildingurile in acest fel, o idee buna, caci paintball-ul este un sport de echipa si se preteaza foarte bine la astfel de situatii. “Exista clienti cu atata experienta incat au preferinte, vor sa joace doar pe ploaie sau dupa lasarea intunericului”, se amuza Adina. Sotii Stancescu au inregistrat la OSIM marca Paintball, astfel incat companiile care vor sa se lanseze pe aceasta piata trebuie, pe langa cumpararea echipamentului, sa ia si un certificat care le da dreptul sa foloseasca denumirea paintball in Romania. Chiar in momentul acesta, “suntem in plina procedura de infiintare a federatiei de paintball din Romania, insa ni s-a spus ca legislatia prevede un proces indelungat de omologare, de cativa ani “, explica planurile de viitor Doru Stancescu. Unul dintre clientii lor a fost Aristide Miculet, care si-a deschis la sfarsitul anului trecut, chiar inainte de Revelion, o firma de organizare de astfel de jocuri, in Brasov. In prima luna lucrurile nu au mers mai deloc, oamenii revenindu-si inca dupa agitatia de sarbatori, insa in cateva saptamani incepuse sa se duca vestea noului loc. Sunt multe diferente fata de afacerea sotilor Stancescu: investitia a fost de doar 5.500 de euro, iar costul unei ore si jumatate de paintball este de 850 lei, in pret intrand si 50 de bile cu vopsea. Aristide are cam 20 de clienti pe saptamana si este, cel putin pentru moment, mai mult decat multumit. Daca va surade o asemenea afacere, trebuie sa va infiintati o firma cu obiectul de activitate „Alte activitati recreative“. Daca doriti sa va implicati si in importul de echipamente, aveti nevoie si de un aviz de la Ministerul de Interne care sa dovedeasca faptul ca „pustile“ si bilele cu vopsea folosite in joc nu intra sub incidenta regimului armelor si munitilor. Pustile de paintball folosesc, pentru a trage, o mica butelie de dioxid de carbon, motiv pentru care trebuie sa
143/279
obtineti de la ISCIR (Institutul de Stat pentru Controlul Instalatiilor si Recipientelor sub presiune) un certificat care sa ateste faptul ca raportul dintre volumul de gaz si presiunea nu depaseste o limita legala. Acordati mare atentie alegerii locatiei si decideti de la bun inceput daca va doriti un spatiu deschis, cum sunt padurile, sau unul inchis, intr-o cladire special amenajata. In privinta echipamentelor, puteti apela fie la un furnizor extern, fie la distribuitori locali. Recomandam cea de-a doua varianta, pentru ca vine la pachet cu un curs de instructaj despre utilizarea optima a echipamentelor.
Salon de frizerie pentru copii O cifra de afaceri de patru-cinci milioane de lei si un profit de aproximativ 40.000 de euro. Cam asa arata indicii financiari ai doua mici frizerii pentru copii din centrul capitalei. Intr-o dupa-amiaza de miercuri, inainte de Revolutie, Marius Dragu si-a dus copilul la Ciufulici si, cat astepta ca pustiul sa fie tuns, se uita ingrozit la mizeria din jur. “Cred ca nici apa nu aveau. Chiar si asa, salonul era plin. Am
vazut potentialul unei asemenea afaceri inca de atunci, doar pe la acea vreme nu prea se punea problema initiativei private “. Ceva timp mai tarziu, insa, situatia se schimbase. Marius s-a apucat de calcule, a facut un studiu de fezabilitate, si-a stabilit si targetul de clienti si a pornit la drum. Era imediat dupa decembrie 1989. “Am inceput cu un spatiu de 110 mp, o investitie de 100 de mii de euro si cu
noua angajati. Suma a fost atat de mare pentru ca voiam sa deschid o locatie de lux, in care copiii sa intre nu numai pentru a se tunde, ci si pentru a se juca”. De
aceea, in frizeriile lui Marius Dragu se gasesc tot timpul calculatoare, Play Station, jocuri Lego. Pentru parintii care isi asteptau micutii, a infiintat un bar unde primesc cafea si ceai gratuit. A pornit cu asteptari realiste, stiind ca nu va reusi sa-si amortizeze investitia mai devreme de patru-cinci ani. Dar afacerea a crescut. La inceput,
144/279
frizeria Prichindeii era vizitata de aproximativ 1.000 de clienti lunar, in anul urmator media lunara a ajuns la 2.000, apoi la 3.000 de clienti pe luna. Profiturile au evoluat si ele proportional: in primul an a obtinut un beneficiu brut de 12.000 de euro, iar apoi de peste 15.000 de euro. Ideea extinderii a venit de la sine, asa ca am mai deschis o frizerie in Piata Amzei. De data asta, investitia a fost mai mica, de 50.000 de euro“, declara Marius Dragu. Acum, cele doua frizerii au avut o cifra de afaceri de 2,8 milioane lei, cu un profit brut de 22.500 de euro si un personal total de 30 de oameni. „Nu pot pretinde ca mi-as fi amortizat investitia totala, de 150 mii euro,
pana acum, cred ca abia peste cinci ani ma voi putea lauda cu aceasta performanta. Pentru zona de servicii in care ne invartim noi, este firesc ca lucrurile sa mearga asa”, explica Marius.
In fiecare luna, costurile frizeriilor se ridica la circa 20.000 de euro. Are lunar peste 4.000 de clienti in fiecare luna, atrasi de serviciile de lux, dar si de preturile decente. Pentru un tuns, in care este inclus si spalatul, frectia, masajul si coafatul (pentru fete) costa 20 de lei. Interesant este ca exista si un pret VIP, de 200 de lei, contra caruia un angajat te va astepta afara, iti va deschide usa masinii si te va invita inauntru. Cat timp copilul sta pe scaunul de tuns, insotitorul sau primeste gratuit cafea, ceai, campari orange sau whisky, in cantitati nelimitate. „Noi ii oferim un pahar de whisky, de exemplu, dar, daca vrea, poate sa bea toata sticla“. Pentru a le da de veste de fiecare data cand aduce ceva nou, Marius a realizat o baza de date cu clientii care ii trec pragul, in care figureaza, pentru moment, peste 18.000 de nume. Desi inca nu si-a amortizat cheltuielile, patronul are previziuni optimiste, sperand sa incheie acest an cu o cifra de afaceri de patru-cinci milioane lei si un profit brut de aproximativ 40.000 de euro. In plan este si deschiderea unei noi locatii, de data aceasta insa in Germania. „Este o tara eterogena, cu multe minoritati si cu multa ordine. Credem ca sistemul nostru, care imbina un stil oriental, cu multe servicii gratuite
145/279
oferite clientilor si o personalizare a acestora, cu un standard occidental, va prinde acolo“, nadajduieste Marius. In opinia sa, in momentul de fata, frizeriile se impart in doua categorii: cateva saloane de lux, cu o clientela elitista si preturi ridicate, si frizerii comuniste, pentru care ultimii 20 de ani par sa nu fi produs nicio schimbare. Predominanta celor din urma arata ca mai este loc pe piata pentru investitii de genul celei realizate de Marius Dragu- singurul secret este oferirea unor servicii de calitate la preturi accesibile unui numar cat mai mare de clienti. BUSINESS START
Investitia • In cel mai optimist scenariu, este nevoie de minimum 30.000 euro Autorizatii • Aceleasi necesare in cazul oricarei alte firme Angajati • Este nevoie de circa zece angajati/ punct de lucru. Daca tintiti tot segmentul frizeriilor pentru copii, tineti cont ca angajatii sa fie rabdatori si sa stie sa se poarte cu micutii. Salariile sunt de circa 2000 lei lunar, la care se adauga bacsisurile. Context de piata • In Romania exista fie frizerii vechi, cu tarife mici si servicii
nepretentioase, fie frizerii de lux, cu preturi nu foarte accesibile. Optim este sa reusiti sa va pozitionati undeva la mijloc, sa deschideti un coafor cu servicii la inaltime, dar cu tarife modice, accesibile unui numar cat mai mare de persoane. • Trebuie sa aveti in vedere o locatie centrala, care intareste statutul de frizerie de lux si permite si accesul la o clientela cu venituri peste medie. Alte sfaturi • Nu va entuziasmati excesiv: nu veti reusi sa va recuperati investitia in
mai putin de doi-trei ani. Tineti cont de cheltuielile lunare mari, de circa 100.000 de lei, si asigurati-va ca, pentru o buna perioada de timp, puteti sustine afacerea din propriile resurse. • Este un domeniu in care promovarea este esentiala. De exemplu, firma
lui Marius Dragu investeste anual intre 10 si 15 mii de euro in publicitate.
146/279
• Nu faceti niciodata rabat de la calitate, altfel va veti indeparta chiar si cei
mai fideli clienti. • Puneti la punct un pachet de servicii suplimentare – de pilda, tratatie gratuita pentru persoanele care isi aduc copii la tuns, jucarii, realizarea de
fotografii gratuite, realizarea unei baze de date cu clientii, oferte promotionale, etc.
Cabinet de remodelare corporala Felicia Ivan si Paula Nica aveau in plan sa investeasca intr-un cabinet de geriatrie si de prevenire a imbatranirii. Cand au inceput sa faca planul de afaceri, si-au dat seama ca, in Romania, putini batrani si-ar permite serviciile lor, asa ca au decis sa se axeze pe dezvoltarea partii de prevenire a imbatranirii si de remodelare corporala. Au investit 100.000 de euro intr-un cabinet estetic, iar dupa trei luni se puteau lauda cu profituri lunare de 10.000 de euro. „Ne stabilisem un target foarte clar, persoane cu varsta cuprinsa intre 30 si 40 de ani, mai ales de sex feminim. Cabinete de acest tip mai existau, asa ca trebuia sa ne pozitionam pe o nisa noua. Eram amandoua absolvente de medicina, si am decis de comun acord ca ar fi foarte bine sa combinam partea de prevenire a imbatranirii cu latura medicala si modelarea corporala“, descrie inceputurile afacerii Felicia Ivan. In cabinetul celor doua se pune mare pret pe diagnostic, de aceea clientelor li se fac analize amanuntite si abia apoi se trece la realizarea unui plan de slabire si modelare. Ca informatie de interior, in general, este vorba de o combinatie de regim alimentar cu electroterapie, masaje, tonifieri musculare sau tratamente anticelulitice. Ambele marturisesc ca, la inceput, erau destul de sceptice in ceea ce priveste succesul acestei afaceri pe termen scurt. Sediul ales pentru firma Medicoger a fost intr-un apartament inchiriat in zona Vitan - Nerva Traian din
147/279
Bucuresti. „Am investit peste 50.000 de euro in aparatura, si inca pe atat in amenajari si mobilier. Pentru ca partea de electroterapie era foarte importanta, am investit 10.000 de euro numai intr-un set special pentru acest tratament“, spune Paula Nica, la patru luni de cand au deschis cabinetul. Pe scurt, electroterapia consta in stimularea artificiala a musculaturii prin aplicarea de socuri electrice de mica intensitate, tehnica ce ajuta atat la slabit, cat si la tratarea unor anumite afectiuni. Pretul unei sedinte este de 40 de lei si este nevoie de cel putin 12 pentru a resimti efectele. Cu alte cuvinte, pentru orice client care opteaza pentru ciclul minim de 12 sedinte, clinica primeste 100 de euro. Printre serviciile oferite se numara si masaj si cosmetica. „Totusi, cele mai multe cliente vin pentru electroterapie“, admite Paula Nica. In promovare nu au investit mai deloc. Au impartit fluturasi, fara mare succes, insa, iar cei mai de incredere clienti s-au dovedit prietenele celor doua, care le-au laudat in cercurile lor si, asa, s-a dus vestea. In asa masura in care in prima luna de functionare, veniturile Medicoger au fost de 5000 de euro. Din acest prim castig a fost achizitionat in rate un nou aparat de electroterapie . „Deja in a doua luna de functionare am ajuns la 10.000 de euro, iar in a treia, la aproximativ 15.000 de euro. Si asta, in conditiile in care nu avem decat doua aparate de electroterapie. O sa mai cumparam cel putin atatea “, spune Felicia Ivan. In aceasta afacere, cheltuielile sunt de circa 7000 de euro pe luna, cea mai mare parte fiind reprezentata de costurile de personal. Pentru a nu suferi un blocaj de plati, cele doua asociate au decis sa implementeze un sistem de salarizare in regim de comision, in functie si de numarul de clienti adusi de fiecare angajat. „Iar comisioanele sunt consistente, de aproape 50%. Suntem multumite de acest sistem, care motiveaza angajatii sa atraga noi clienti“, afirma Felicia Ivan. Pana acum, marja de profit a fost de circa 60% - cu alte cuvinte, la o cifra de afaceri de 1.700 de euro, profitul net obtinut este de 1.000 de euro.
148/279
BUSINESS START
Investitia: Realist, este nevoie de cel putin 100.000 de euro. Numai aparatura de electroterapie, care se procura de la firmele medicale, costa circa 10.000 de euro, si veti avea nevoie de macar doua astfel de echipamente. Autorizatii necesare: Unul dintre asociati trebuie sa fie, neaparat, medic. De asemenea, pentru partea de cosmetica trebuie sa treceti in domeniile de activitate un astfel de specific. Angajati: Va trebuie cel putin patru specialisti, doi medici (un balneofizioterapeut si un nutritionist), un maseor si un cosmetician. Pentru a nu ramane in criza de lichiditati, optati pentru plata acestora in regim de comision, in functie de numarul clientilor. Locatia: Din acest punct de vedere, este o afacere paradoxala. Teoretic, cu cat cabinetul este mai central, cu atat este mai bine. Doar ca apropierea de centrul orasului aduce costuri mai mari, preturi mai ridicate si clienti mai putini. Prin urmare, cautati o zona in care raportul dintre costuri si preturile pe care le veti practica sa fie echilibrat. Aveti in vedere o zona unde locuitorii au un standard de viata mediu (Drumul Taberei, 1 Mai, Iancului, Vitan). De obicei, clientii vin inainte sau dupa serviciu, si prefera sa fie un cabinet apropiat de casa. Context de piata: Incercati sa va pozitionati la mijloc intre cele doua categorii de cabinete care domina acum piata: cele de lux, pozitionate ultracentral, cu costuri destul de ridicate, unde pretul unei sedinte de electroterapie variaza intre 500 si 700 lei, si cabinetele de cartier, unde si preturile sunt mult mai mici. Alte sfaturi: • Promovati-va ca un cabinet exclusivist, unde vizitele se fac pe baza de
programare. • Oferiti-le clientilor carduri de membru si discounturi. • Este obligatoriu ca locatia aleasa sa aiba locuri de parcare. Este un
factor care conteaza enorm in ochii clientilor care se deplaseaza cu masina.
149/279
• Perioada optima pentru a incepe o asemenea afacere este luna
februarie. In primavara, incasarile sunt cele mai bune, dar si toamna. • Realizati un sistem de ture realist, tinand cont ca perioadele cele mai aglomerate sunt dimineata intre orele 7.00 si 10.00 si, mai ales ora 17.30.
Fabrica de pantofi Chiar si pe o piata matura, cum este cea a productiei de incaltaminte, se pot inca produce profituri bune, cu conditia identificarii unei nise nu foarte aglomerate. Cand si-a inscris primul SRL, pe cand avea 19 ani, Vali Bobicescu a incercat mai multe sectoare de activitate: a inceput cu comertul cu gresie si faianta, a vandut camasi, a fost apoi distribuitor de ulei pe trei judete. Pentru moment, s-a oprit la productia de incaltaminte. Si-a intocmit un plan de afaceri, a evaluat suma de care ar fi avut nevoie la 2 milioane de lei (chiar daca pana la final, aceasta a ajuns la 2,5 milioane de lei). Din tentativele anterioare de business stansese cam un milion, pe restul i-a imprumutat de la niste cunostinte. Nu a stat pe ganduri carui segment se adreseaza, asa ca a intrat doar pe nisa pentru femei, de departe cea mai profitabila. Stia ca cea mai rentabila e piata pantofilor din clasa medie, dar era constient si ca trebuia sa se diferentieze prin ceva, daca voia sa spere sa aiba succes pe aceasta subnisa. “Am mizat pe
o promovare deosebita si pe un sistem puternic de oferte si reduceri”, povesteste tanarul antreprenor. Vali are acum 60 de angajati cu o medie de varsta foarte mica, cel mai “batran” dintre salariati avand 29 de ani. Ca sa exemplifice ce
intelege prin promovare agresiva, Vali aminteste ca numai in sezonul toamnaiarna de anul trecut a investit aproape 1,5 milioane de lei in publicitate. Pentru anul viitor, mizeaza pe inaugurarea unei retele de patru-cinci magazine in Bucuresti, care sa faca fata dezvoltarii actuale a afacerii. Daca i se adeveresc calculele, isi va recupera investitia in circa trei ani.
150/279
Linia sa de productie se afla intr-o hala de 700 de metri patrati, inchiriata cu 3.000 de euro pe luna. In amenajarea fabricutei a investit 10.000 de euro, iar alti 200.000 au intrat in aparatura. A riscat, dar a avut de castigat: anul acesta, pana in prezent are o cifra de afaceri de zece milioane de lei. In primele luni a lucrat, ca toata lumea, cu firmele de distributie. Pana cand si-a dat seama ca acestora nu le pasa prea mult de interesele sale si a decis sa preia singur fraiele: „asa ca am achizitionat in leasing doua automobile marca Ford Tranzit, pentru care am platit 160.000 de lei. Lucrez cu trei agenti de vanzari care reusesc sa acopere majoritatea oraselor cu 20-30 de mii de locuitori si toate retelele de magazine mari (Metro, Leonardo) cu care colaboram“, spune Vali Bobicescu. Vanzari bune se fac pe litoral, insa este o “toana” sezoniera.
Desi si-a lansat primul magazin abia acum un an, a reusit deja o cifra de afaceri de 14 milioane lei, in conditiile unor vanzari medii lunare de 7.0008.000 de perechi de incaltaminte. Dupa ce incercase, fara mare succes, mai multe idei de business, Vali Bobicescu si-a gasit nisa pe care o cautase, de fapt, tot timpul. Nu era suficient, si, pentru a reusi, a realizat ca era nevoie de un echilibru intre munca multa, rapiditate in gandire si un pic de fler. Ca si productia si distributia, designul este asigurat tot din interiorul companiei, de catre doi designeri angajati cu contract permanent de munca.. Lucreaza in acelasi domeniu, dar au povesti foarte diferite. Inainte de a lansa Floriprod, in 2002, Florentina Donciu fusese directoarea unui magazin de incaltaminte de pe Calea Victoriei, din Bucuresti. Era o indeletnicire de familie, sotul fiind atunci sef de sectie la Arta Incaltamintei. Cand au inceput propria linie de fabricatie, au inchiriat un spatiu din aceeasi uzina, si au preluat si majoritatea angajatilor. Prima investitie a fost achitarea chiriei, care, din fericire, nu era prea ridicata. Dupa ce au realizat ca vor avea nevoie de circa 40 de angajati si douatrei masini de cusut, au contractat, in 2003, un imprumut bancar. Afacerea s-a
151/279
dezvoltat frumos, astazi compania lucrand cu 30 de masini de cusut si cu 65 de angajati. Intre activele companiei se numara si patru autoturisme pentru transportul materiilor prime. Fabrica realizeaza, in medie, o productie lunara de 8 milioane de lei, reprezentand circa 25.000 de perechi, pe care o vand in totalitate, gratie relatiilor stranse si constante cu magazinele de desfacere. Profilul afacerii presupune distributia in regim angro, in conditiile in care distributia se face in toata tara. „Am calculat ca ne vom recupera banii intr-un an si jumatate, doi. Pana
acum, am preferat sa nu ne ocupam singuri de distributie, temandu-ne sa nu ne pricopsim cu vreo paguba imensa. De bine, de rau, cand lucrezi cu distribuitori, riscurile sunt preluate de acestia. In plus, ne-am zis ca ar fi mai intelept sa ne concentram pe ce stim sa facem mai bine, productia, lasandu-i pe altii mai priceputi sa gestioneze celelalte aspecte ale afacerii”, conchide
Florentina Donciu. BUSINESS START
Investitia • Chiar si in regim second hand, o linie de productie costa cam trei milioane de lei. La aceasta suma se mai adauga cel putin un milion, necesar pentru realizarea primelor stocuri. Un pont important: daca va asociati cu alte firme producatoare, puteti “imparti” linia de fabricatie, nefiind obligatoriu sa achitati singuri intreaga suma. Angajati • Pentru productia manuala se poate incepe cu trei oameni, iar pentru cea mecanizata, cu cel putin 50. Context de piata • Exista multi producatori, dar si multi consumatori. Fara indoiala, cel mai
rentabil segment este cel al productiei pentru femeile cu varste pana in 30 de ani. De asemenea, cele mai populare modele se dovedesc cele sport si elegante. • Daca optati pentru un segment select, mizati pe productia manuala si pe
comercializarea unei serii mici, la preturi mult peste medie. In acest caz, este nevoie de investitii mari intr-o promovare bine tintita, caci varianta materiale
152/279
foarte bune – preturi foarte mari se poate dovedi riscanta, in competitia cu marii producatori. • Nu pierdeti niciodata din vedere concurenta asiatica. Din fericire, marii producatori chinezi care lucreaza cu furnizorii romani nu folosesc, in general,
materiale naturale, segmentul incaltarilor din piele ramanand astfel de exploatat pentru producatorii autohtoni.
Catering - mancare chinezeasca Dupa ce lucrase intr-o mare firma de consultanta timp de sapte ani, Emil Grigore a ajuns, acum doi ani, patron. Nu si-a infiintat o firma din domeniul sau de expertiza, ci a investit aproximativ 20.000 de euro intr-un restaurant cu livrare la domiciliu. Capitalul necesar il avea pus deoparte, iar pentru gasirea pietei de desfacere a apelat la relatiile consolidate de-a lungul anilor de consultanta. Astazi, cei mai multi clienti ai sai sunt marile companii de tipul PriceWaterhouseCoopers, Unilever sau JTI. Daca in prima luna avea doar patru angajati, astazi, numarul acestora s-a dublat, odata cu evolutia vanzarilor, care au ajuns la circa 650.000 de lei pe luna. Cand a intrat pe piata servirii la domiciliu, era constient, gratie meseriei pe care o practicase cu succes atata timp, ca trebuia sa actioneze in asa fel incat sa faca nota discordanta in peisajul firmelor de catering deja prezente. Una dintre caile identificate a fost sa comande ambalaje dintr-un carton dur, cat mai etans, testat si omologat de Larex, cu un design srcinal, dar sugestiv. Stia ca va trebui sa se diferentieze si prin calitatea felurilor comandate, si in acest scop a recrutat cativa bucatari de la restaurantul Nan Jing. A pus pe picioare un sistem de comanda online, ceea ce reprezinta o raritate la acea vreme. „Cam 10% din totalul comenzilor vin de pe site, restul fiind preluate telefonic “, explica efectele acestei solutii Emil Grigore. In ideea ca, pentru a spera la clienti, trebuie sa te faci intai cunoscut, a
153/279
investit in promovare, cheltuind 600 de euro pentru realizarea si distributia de pliante si cataloage cu meniuri. Imediat, vanzarile au crescut cu 30%. A trecut apoi la un nou canal de publicitate – mailingul direct. Nu a invadat casutele de mail ale potentialilor clienti cu mesaje spam, ci a inceput sa trimita plicuri cu oferte prin posta, mai ales in cartierele populate de persoane cu venituri peste medie: Dorobanti, zona centrala, Piata Unirii, Floreasca, cartierul rezidential Baneasa sau cel francez. In luna iulie a acestui an a realizat si prima campanie promotionala, in colaborare cu doi parteneri de renume, Coca-Cola si cu Orbit . Desi era vara, vanzarile au cunoscut un veritabil boom, intr-o perioada in care concurentii sai numarau comenzile zilnice pe degetele de la o mana. „Am continuat colaborarea, care arata cam asa: la fiecare comanda de 55 de lei primesti gratuit doua sticle gratuite de 0,25 litri, iar la 100 lei, patru sticle de 0,25 litri si un pachet de guma Orbit“, afirma Emil Grigore.
Valoarea zilnica a comenzilor este, in medie, de 15000-20000 de lei, ceea ce ii permite lui Emil sa puna deoparte si ceva profit. Totusi, crede ca va putea nadajdui la amortizarea investitiei abia peste doi ani. Spune ca in orice afacere de acest tip trebuie sa existe o baza de clienti fideli, care sa asigure, numai prin comenzile lor, costurile lunare. “De exemplu,
noi avem un contract permanent cu un club de fotbal si cu cateva firme. In acest scop, am realizat si o baza de date cu clientii fideli, carora le trimitem ofertele zilnice, noutatile sau schimbarile de pret. Acum, de pilda, ne pregatim de lansarea unui card de fidelitate, prin care clientii sa beneficieze de o reducere de 5-10% la orice produs dorit”. Pe langa cei patru oameni care lucreaza in bucataria firmei sale, Emil a angajat si trei soferi, care gestioneaza un volum lunar de comenzi de 3-4.000 de cutii de mancare. Cele mai cerute meniuri sunt cele din carne de pui si de vita, asa ca antreprenorul a cautat furnizori ieftini pentru aceasta materie prima, pentru a nu fi fortat sa creasca preturile. In fiecare luna comanda cam 150 de
154/279
kilograme de carne de pui si cam 40 de kilograme de vita, la care se adauga, firesc, cantitati mari de legume si condimente. Odata la cateva luni, in meniu sunt introduse noi sortimente, pentru a se asigura astfel ca si cei mai sofisticati clienti pleaca multumiti de la Yang-Jing. Asa se face ca, pe langa preparatele de baza din restaurantele chinezesti, aici se gasesc si specialitati mai rare, din caracatita sau calamar, de exemplu. BUSINESS START
Investitia • Veti avea nevoie de minimum 20.000 de euro, si asta in conditiile unui spatiu inchiriat, nu cumparat. Banii vor fi necesari pentru achizitionarea echipamentelor din bucatarie, a doua autoturisme second hand, pentru plata salariilor si a obligatiilor si pentru realizarea unui stoc initial de materii prime, numai acestea costand cam 10.000 de lei. Autorizatii • Pe langa actele ce trebuie bifate in cazul oricarei firme, mai trebuie obtinute autorizatii sanitare si sanitar-veterinare, plus cele de mediu si de protectie a muncii. Angajati • Pentru inceput sunt suficienti 4-5 oameni, dar tineti cont ca, cel putin in bucatarie, este nevoie de specialisti, nu de incepatori, fiind nevoie atat de experienta culinara profunda, cat si de capacitatea de a se misca repede, pentru a face fata unui numar cat mai mare de comenzi. In general, un bucatar este platit cu un salariu net de 3.000 de lei. Pozitionarea • Stabiliti-va un sistem de livrare pe zone, cu gratuitate pentru cartierele apropiate si un pret usor mai crescut pentru adresele mai indepartate. Asadar, ganditi-va la acest aspect inca dinainte de demararea afacerii si alegeti o zona cunoscuta pentru numarul mare de persoane cu venituri peste medie. Pe de alta parte, nu pierdeti din vedere raportul dintre chirie si beneficiile accesului la o clientela selecta. Context de piata • Competitie exista, insa si cerere pe masura. In continuare, in tara
functioneaza afacerile de catering abia intrate pe piata, dar cu preturi bune, o
155/279
oferta cat mai variata, care garanteaza calitatea superioara a felurilor culinare livrate, dar si seriozitate si promptitudine. • Multe restaurante chinezesti au uitat pe ce piata livreaza si ca, automat, retelele trebuie adaptate la gusturile romanilor, cu atat mai mult cu cat bucataria
chinezeasca este foarte picanta si condimentata. • Pentru ca o astfel de afacere sa intre pe profit, e nevoie de un numar
mediu de minimum 80 de clienti zilnic, care sa genereze vanzari de 15.00020.000 de lei. Promovarea • Alaturi de caserolele livrate trebuie sa se regaseasca si un pliant cu
meniul si cu ofertele restaurantului. • Este un business care depinde de segmentul online. Chiar daca oamenii
comanda tot telefonic, cea mai la indemana sursa de informatii privind meniul si conditiile de livrare. Odata realizat site-ul, introduceti-l intr-un sistem de promovare reciproca alaturi de alte site-uri. • Mailing – trimiteti pliante prin posta, dar si un newsletter, prin posta
electronica. • Contactati de la bun inceput firmele care organizeaza evenimente,
acestea avand frecvent nevoie de colaboratori de incredere din HORECA. Alte sfaturi • Tineti cont ca preparatele de pui se bucura de cea mai mare cerere, asa ca trebuie sa acordati atentie diversificarii meniului din carne de pui. • Creati-va un fond de rezerva, care sa va mentina firma pe linia de plutire
in lunile de vara, cand vanzarile scad la minimum, din cauza concediilor. La polul opus, perioadele cele mai aglomerate sunt cele de toamna si iarna, trendul descrescator incepand in jurul sarbatorilor de Paste. • Mai ales la inceput, investitia in ambalaje nu pare deloc prioritara. Este o
greseala, caci adesea de ambalajele in care livrati mancarea depinde imaginea pe care si-o formeaza clientii, nu doar de gustul bucatelor.
156/279
• Introduceti un sistem de carduri de fidelizare, cu reduceri cuprinse intre 5
si 10 %. • Nu este o afacere cu program de opt ore pe zi. Pentru a putea spera la un business de succes, mentineti un program prelungit (pana la 23, de exemplu)
si instalati mai multe linii telefonice, astfel incat clientii sa nu aiba surpriza neplacuta de a da de tonul ocupat.
Productie de lumanari decorative Inca de pe bancile facultatii, Roxana Alecu si Steluta Neagu se gandeau numai la ce firma sa isi lanseze. “Ne deciseseram sa nu urmam traseul clasic al
angajarii la patron, pe salarii stabilite de el dupa bunul plac. Ideea de a produce lumanari decorative ne-a venit in aceeasi perioada si, din fericire, cei din jur neau incurajat”, spune Roxana. Asadar, cele doua surori din Iasi au investit
peste 10.000 de euro intr-un mic atelier de productie de lumanari decorative. Ambele absolvisera Facultatea de Inginerie Matematica, ceea ce, evident, nu le-a fost de mare ajutor in noua aventura antreprenoriala. Nu au fost descurajate de acest aspect, dimpotriva, probabil ca le-a ajutat sa-si calculeze mult mai corect riscurile si beneficiile. Banii i-au luat de la familie si din propriile economii si au investit cea mai mare parte din ei in realizarea unui stoc de materie prima – se gandisera initial la parafina, insa apoi au descoperit un gel care se folosea in aceasta industrie la nivel global. Restul de bani au fost folositi pentru inchirierea unui mic spatiu, pe care l-au transformat in atelier de productie. Au stabilit de la bun inceput ca nu isi permit sa angajeze inca ajutoare, asa ca sau pus singure pe treaba. Nu ca asta le-ar fi rezolvat toate problemele, pentru ca, adesea, in acest tip de afacere, problema nu era reprezentata de productie, ci de crearea sistemului de distributie. „A fost dificil sa intram pe piata, cand esti la inceput si nimeni nu te cunoaste este greu sa pretinzi ca oamenii sa aiba incredere in tine“, isi aminteste Steluta Neagu. Au reusit, totusi, sa creeze
157/279
legaturi cu patronii unor magazine de decoratiuni interioare, carora le livrau marfa, dar isi primeau banii doar in functie de numarul de bucati vandute. Acest sistem, destul de umilitor si neproductiv, a fost insa uitat destul de repede, cand rotile au inceput sa se miste. Iasiul a fost, firesc, prima piata de desfacere careia i s-au adresat. Dupa doar o luna de activitate, insa, au inceput sa se extinda la nivel national: identificau distribuitorii zonali, aflau daca piata locala avea potential si decideau daca merita sau nu. Asa cum se asteptasera, regiunile care au generat cele mai consistente vanzari au fost cele in care veniturile locuitorilor sunt ridicate, in special Bucuresti si Constanta. Dupa ce incasarile le-au permis, au achizitionat un utilaj de turnare, din import, care a costat aproximativ 20.000 de euro. Cu aceasta “bijuterie” si-au permis si sa-si diversifice gama de modele oferite, de la doua la peste 40. Oferta lor a ajuns si la urechea unor distribuitori italieni, iar fetele exporta astazi in peninsula cantitati mari de lumanari. La finalul lui 2011, firma raporta o cifra de afaceri de 40.000-50.000 de lei, iar un an mai tarziu atinsesera pragul de 130.000 de lei, cu o marja neta de profit de circa 25%. Lucrurile s-au schimbat si astazi la linia de productie nu se mai afla cele doua patroane, ci trei angajati cu carte de munca si inca doi cu contract de prestari servicii. Firma Stelrox comercializeaza produse cu preturi cuprinse intre 15 si 200 de lei. “Nu cred ca vreunul dintre segmente se bucura de o cerere mai mare decat altele, pentru ca ne-am gandit oferta astfel incat fiecare produs sa aiba un public-tinta“, afirma Steluta Neagu. Problema este alta: fluctuatiile in functie de perioada anului. „De sarbatori, vindem cat in tot anul, iar vara stam pe bara” . Pe viitor, surorile au in plan extinderea companiei in zona Ardealului si continuarea dezvoltarii celor mai bune doua piete, Bucuresti si Constanta. BUSINESS START • Investitia - 10.000 de euro, alocati cu cap, pot fi suficienti pentru inceput.
158/279
Dupa primele luni, trebuie achizitionata o linie de productie, al carei pret este de circa 20.000 de euro. Materia prima ramane principala investitie, gelul special trebuind adus din import. Din tara se poate achizitiona parafina, insa folosirea acestui material nu se dovedeste prea rentabila. • Autorizatii – Sunt aceleasi cerute pentru infiintarea oricarei societati, la
care se adauga un certificat de omologare de la Oficiul de Protectie a Consumatorului, care trebuie reinnoit odata la cativa ani. • Angajati – Este de nevoie de cel putin cinci salariati, intre care cel putin
un designer. • Context – In Romania exista, pe langa producatorii autohtoni, si o
multime de importatori de lumanari decorative, fata de care nu va veti putea diferentia decat prin design sau nivelul redus al preturilor. • Alte sfaturi:
- Este un business riscant, care merge foarte bine in perioada sarbatorilor si mai putin bine vara. - Intrucat nu veti avea propriile puncte de desfacere, trebuie sa puneti pret pe dezvoltarea unui sistem de distributie, prin mai multi distribuitori zonali. - Nu va adresati doar magazinelor de decoratiuni, ci si retelelor de supermarketuri, hypermarketuri, benzinarii etc. Spre deosebire de magazinele specializate, acestea prezinta avantajul unui vad permanent de clienti, destul de bine targetat. - Produsele trebuie sa fie gandite intotdeauna in functie de gusturile oamenilor si de cererea pietei. In cazul Stelrox, cele doua antreprenoare au conceput doua game de produse: una pentru magazinele de cadouri si alta pentru magazinele generale.
Vulcanizare si spalatorie auto In perioada in care numarul masinilor crestea cu valori impresionante de la
159/279
o luna la alta, Iulian Rosu s-a gandit ca o afacere care va merge la sigur este deschiderea unei vulcanizari. Intentionase, la inceput, sa deschida un mic service auto, insa stia din propria experienta ca invadarea pietei de zeci de branduri de masini avea si un dezavantaj: putini mecanici se mai pricepeau la repararea atator masini de ultima generatie, fiecare cu specificatiile sale tehnice. Cu vulcanizarea lucrurile stateau altfel, orice mecanic cu o oarecare experienta stapanea tehnica necesara, iar de reparat cauciucuri orice masina are nevoie, indiferent de cat ar fi de performanta. „Pusesem deoparte, eu si sotia mea, 7.800 de euro, insa nu aveam nicio
idee daca vor fi suficienti pentru investitia initiala “, spune Iulian Rosu. S-a lamurit ca echipamentele costau, cu totul, cam 7.000 de euro. A dat de un furnizor amabil care i-a acordat reducerea oferita in general clientilor fideli, si a reusit sa se incadreze in 6.000 de euro. “Sincer, daca nu imi oferea acea reducere, nu mai
deschideam nicio vulcanizare, eram constient ca erau in joc toate economiile noastre, din care trebuia sa mai si pun deoparte ceva bani pentru acoperirea chiriei si costurilor de zi cu zi“, marturiseste Iulian Rosu.
Cand a pornit in cautarea locatiei, avea cateva coordonate mentale: sa fie pe o strada cat mai circulata de masini si sa nu fie exagerat de scump. Nu a fost simplu, asa ca si-a coborat putin standardele si a deschis vulcanizarea pe o strada laterala din cartierul bucurestean Dudesti. Platea o chirie de 200 de euro si “fura” din clientii unei spalatorii pozitionate exact vizavi de atelierul sau. Chiar si asa, nu a fost multumit de rezultatele financiare, desi spune ca „aveam un singur angajat, deci costuri de personal nu prea erau, si totusi din banii incasati, cam 500 de lei pe luna, nu ne acopeream nici macar chiria. Sa va mai zic si ca majoritatea clientilor nostri mergeau cu bicicleta, nu cu masina. Saptamani la rand am tot umflat la roti de bicicleta“. Sperase degeaba sa acapareze din clientela spalatoriei, foarte rar oamenii trecand strada pentru a apela la serviciile vulcanizarii. Iulian avusese intelepciunea de a nu demisiona de la locul de munca in momentul lansarii firmei si, practic, isi sustinea afacerea in viata din salariu.
160/279
Incepea sa-l bantuie spectrul falimentului. Asta, pana cand a aflat ca patronul spalatoriei intentiona sa-si vanda afacerea. Locatia ramanea in continuare o problema, insa macar exista avantajul unei clientele formate, obisnuita cu locul dintre blocuri. „M-am dus la negocieri, cerea 7.000 de euro, ceea ce mie mi s-a parut foarte mult. In final, s-a multumit cu propunerea mea, de a-i da 5.000 de euro pe parcursul a cinci ani, cate o mie pe an“, spune Iulian Rosu. Brusc, lucrurile au inceput sa functioneze. Nu a renuntat la vulcanizare, care producea venituri doar pentru acoperirea cheltuielilor salariale. A mai renuntat insa la angajati, al caror numar s-a redus de la sase la trei. Fara indoiala, grosul veniturilor este adus de spalatorie, care produce lunar venituri de circa 25000 de lei. Este adevarat ca si cheltuielile sunt mari, ajungand la 1600017000 de lei pe luna. “Eu zic ca pentru Romania, un salariu lunar de 8000 de lei este mai mult decat bun. Plus ca am satisfactia de a da de lucru la inca trei oameni si, nu in ultimul rand, de a nu mai lucra la patron“, spune Iulian Rosu. Satisfactiile nu se opresc aici: in cele noua luni de cand a preluat spalatoria, a reusit sa creasca numarul lunar de clienti. Astfel, daca la inceput erau vreo 15 clienti pe zi, acum numarul acestora a crescut la 20-25. A reusit aceasta crestere incheind contracte cu diverse firme care aveau mici parcuri auto, compensand astfel pentru dezavantajul pozitionarii. Segmentul firmelor aduce acum aproape trei sferturi din veniturile spalatoriei, numarul societatilor contractate ajungand acum la 15. Ba chiar a incheiat o intelegere scrisa si cu Comisia Nationala de Valori Mobiliare (CNVM), institutie ai carei soferi vin aici pentru spalarea masinilor. “Prin exemplul meu, incerc sa demonstrez ca, daca depui suficiente eforturi, poti trece peste niste obstacole care, la un moment dat, pot parea pur si simplu insurmontabile“, incheie Iulian Rosu. BUSINESS START
Investitie – Este nevoie de cel putin 6.000 de euro pentru vulcanizare, si de inca atat pentru deschiderea unei spalatorii auto de mici dimensiuni.
161/279
Pentru una mai mare (cinci-sase locuri), suma necesara depaseste 10.000 euro. Echipament • Pentru vulcanizare: masina de dejantat, masina de echilibrat roti, plita
electrica, compresor, cric;
• Pentru spalatorie: masina speciala pentru spalat sub jet cu
presiune, aspirator. Autorizatii • Trebuie infiintata o firma cu domeniul de activitate prestari servicii auto. In plus, daca vulcanizarea se va ocupa si cu reglarea geometriei rotilor, trebuie obtinuta o autorizare speciala de la Registrul Auto Roman. Locatii • Este de dorit pozitionarea in cartierele cat de cat instarite, unde locuitorii
sa isi permita sa-si spele masina cel putin o data pe luna. Tineti minte ca in periferie oamenii isi spala in continuare singuri masinile. Totusi, nu vizati nici o zona centrala, pretul chiriei putand sa va aduca la sapa de lemn. Alte sfaturi • Ca sa obtina profit, vulcanizarea depinde de atragerea unui numar cat
mai mare de clienti, altfel preturile fiind prea mici cat sa garanteze un rulaj semnificativ. Totusi, o vulcanizare bine pozitionata poate avea incasari lunare de peste 50.000 de lei. • Intotdeauna, o spalatorie se va dovedi mai rentabila decat o vulcanizare, caci preturile sunt de 3-4 ori mai mari. • Imprumutati ideea lui Iulian Rosu si mergeti pe varianta serviciilor auto
integrate – si spalatorie, si vulcanizare. • Nu uitati ca cei mai avizi soferi sunt taximetristii, care, desi apeleaza mai
rar la spalatorii, au nevoie permanenta de servicii de intretinere a rotilor. Acordati-le reduceri si bonusuri de fidelitate. Realizarea de promotii este, oricum, esentiala in aceasta afacere, mai toate spalatoriile afisand oferte de tipul “la patru spalari, una gratis”.
162/279
Productie de filme documentare Padurar in Suceava, operator la TVR, producator de documentare si spoturi publicitare. Cam asta si-ar scrie Iancu Simon in CV daca i l-ar cere cineva. Din fericire, nu prea are cine, caci Iancu are deja propria sa firma, din care castiga mai bine decat la orice alt angajator. Padurar fiind intr-o zona montana, isi dorea sa devina marinar. A si practicat aceasta meserie, dar dupa doi ani s-a plictisit. S-a mutat la Bucuresti, unde, printre mai multe joburi de muncitor necalificat, a lucrat si pentru TVR si la Sahia Film. TVR a fost, de altfel, marea sa sansa, caci in 2001 a reusit sa se angajeze aici ca operator. Televiziunea nationala a fost o buna scoala pentru tanar, dar venea la pachet cu o relativa cenzura. „Sunt frumoase si practice lucrurile invatate, insa te lovesti de obligatia de a face exact ceea ce ti se cere, libertatea de expresie e mai putina. Cateodata e normal sa fie asa: de exemplu, daca filmezi pentru „Din dragoste“, sefii se asteapta de la tine sa pui camera pe oameni inlacrimati, chiar daca tu ai vrea sa surprinzi o reactie interesanta din public.” Pe langa meseria invatata, Iancu Simon a mai castigat ceva: a devenit
pasionat de documentare si reportaje, genuri de film nu foarte populare in Romania, dar cerute de publicul occidental. De aici pana la a-si deschide propria firma, in 2005, a fost doar un pas. La inceput, Iancu Simon lucra cu ziua, in general ca operator la diverse prezentari publicitare. In Bucuresti existau deja cateva studiouri, asa ca a amanat sa-si puna la punct un sediu in adevaratul sens al cuvantului, preferand sa coopereze cu acestea pentru partea de montaj. Nici cu echipamente sofisticate nu s-a dotat, in deea in care strainii care veneau sa faca filme aici preferau sa-si inchirieze propria tehnologie. „De exemplu, in strainatate echipamentul se inchiriaza cam cu acelasi pret cu care este angajat operatorul, cam trei-patru sute de euro, dar la noi se pune pret doar pe echipament, iar cele care garanteaza filmari de calitate sunt foarte scumpe si destul de rare. Ca un film sa aiba sanse sa iasa “la
163/279
export’, este nevoie de investitii mari. Preturile depind de pretentiile clientului,
daca vrea time cod, traducere, muzica srcinala, vrea multe difuzari la televiziuni, etc.“
Este o industrie costisitoare si este nevoit sa investesaca orice produce in
dezvoltare, fie ca este vorba de recrutarea de angajati sau de amenajarea unui sediu respectabil si de achizitia de aparatura. Iancu este extrem de incantat de realizarile de pana acum si prevede ca piata aceasta, aflata la noi in stadiu incipient, va inflori intr-unul din anii urmatori. „Sunt sigur ca suprasaturatia de productii straine ii va determina pe oameni sa incerce si documentarele romanesti.“ Desi din aceasta meserie castigurile din Romania nu se compara cu cele din Vest, unde veniturile care se invart sunt de zeci sau sute de mii de euro, exista semne ca, la un moment dat, televiziunile vor incepe sa prefere productii independente mai bune decat cele facute in serie de catre salariati. „Ma anima meseria asta. Avem o tara in care in fiecare zi se intampla
lucruri fascinate care merita surprinse pe pelicula. Am inceput sa vad asta cumva prin ochii regizorilor straini cu care colaborez si care sunt, literalmente, fascinati de realitatea romaneasca. La ei, regulile se respecta, viata este ca un mecanism bine uns, insa s-a pierdut ludicul, spectacolul”, crede Iancu Simon. Pana sa reuseasca sa se lanseze intr-o cariera, un absolvent la regie sau un operator nu are decat sa se apuce de treaba pe cont propriu, si sa spere ca productiile sale vor fi apreciate de organizatorii de festivaluri de film, unde chiar sa castige vreun premiu de cateva sute de euro. Subiecte de documentar sunt la tot pasul, in Delta Dunarii, in comunitatile de tigani, la nunti, chiar si la inmormantari. Pasiunea nu este suficienta si, ca sa fie si valoros, este nevoie si de bani pentru echipamente si promovare - afise, pliante, ambalaje. Finantarea este acordata de o singura institutie, Consiliul National al Cinematografiei. O nisa care se dezvolta la noi este cea a „docudramelor“, scenete produse
164/279
in Romania tot de catre straini, in special germani si care urmeaza sa fie montate in documentare istorice, ca aducere aminte de alte vremuri. Cerere au si reportajele sociale, cu orfelinate, copii ai strazii sau emigranti. BUSINESS START
Investitia – Cel putin 10.000 de euro, pentru achizitia unor echipamente esentiale: un calculator-3.000 euro; placa video-1.000 euro; camera DV - 1.0002.000 euro, videorecorder, casetofon, cabluri, boxe, microfon. Pe masura ce firma produce venituri, acestea trebuie permanent reinvestite in aparatura performanta (de exemplu, o camera beta costa 10.000 euro). Autorizatii – pe langa documentele necesare omologarii oricarei firme, este nevoie si de un certificat de omologare din partea Consiliului National al Cinematografiei. Angajati – Puteti porni de unul singur, daca sunteti genul “bun la toate”, insa in scurt timp ar trebui sa va permiteti sa angajati un operator, un specialist in montaj si un contabil. Cautati persoane cu experienta in televiziune. Context de piata – Nu este un domeniu bine definit. Desi la prima vedere exista cateva mii de firme de acest gen, dar foarte putine produc documentare. Din pacate, televiziunile de la noi nu sunt prea avide dupa astfel de productii, singura piata de desfacere riscand sa fie festivalurile unde se poate concura. Pentru a obtine un film de calitate, este nevoie de investitii de zeci, uneori sute de mii de euro. Alte sfaturi • Nu va aventurati de la inceput in productii complexe, incepeti cu filme cat
mai simple si scurte. • Cand va decideti sa intrati pe piata externa, apelati la un distribuitor. • Pentru a va face cunoscuti, trebuie sa participati la cat mai
multe prezentari si festivaluri.
165/279
Productie de conserve Un absolvent de Energetica Nucleara si Comert Exterior din Bucuresti s-a apucat de comert cu produse textile din Turcia, a ajuns in ierarhia superioara a unei mari companii, dupa care s-a imbogatit producand conserve si bors preparate dupa metode traditionale. Dragos Marina a imbinat initiativa antreprenoriala cu cariera intr-o corporatie, facand parte la un moment dat din managementul Coca-Cola Romania. Cand s-a decis sa-si deschida propria afacere, a pornit de la ideea ca „in Occident se consuma mult produsele naturale, sanatoase, fara conservanti sau alte adaosuri chimice. M-am gandit si la mine, care sunt de fel un gurmand si un mare fan al mancarurilor traditionale, ca la mama acasa. Oamenii din jurul meu aveau gusturi similare, si m-am gandit ca o afacere cu astfel de produse nu are cum sa nu mearga. Evident, mi-am propus ca si borcanele in care voi ambala produsele sa semene cu cele din camara mamei.“ A beneficiat de sprijinul socrului, care i-a dat bani sa-si ia o autoutilitara, si de cel al nasului, consultant de business. Cu ceva ani in urma infiintase o firma, Nexto, care nu fusese insa niciodata functionala. Dupa ce a reactivat-o, s-a asociat cu o sectie mai veche a unei foste societati de stat si “m -am apucat de
productie. Faceam muraturi, conserve, zarzavat de ciorba, rosii in bulion, spanac.“ Investise cu totul cam 10.000 de euro, dar vanzarile mergeau destul de
greu. Specialist in vanzari fiind, nu se gandise ca tocmai cu distributia va avea probleme. Era nevoit, ca sa nu ramana cu marfa pe stoc, sa-si duca in fiecare dimineata marfa cu o dubita undeva intr-o periferie a Bucurestiului. A oscilat intre deschiderea unei tarabe in piata si colaborarea cu magazinele de cartier, dar a reusit sa isi duca produsele si pe rafturile supermarketurilor. Nici acum lucrurile nu mergeau cum trebuiau, veniturile zilnice nedepasind 9.000 de lei. Si-a zis sa incerce sa-si mai diversifice gama de produse si a optat pentru bors. Nu avea mari sperante de pe urma acestei mutari, dar se insela. Vanzarile s-au
166/279
inviorat usor si, cam in aceeasi perioada, a decis sa renunte la colaborarea cu uzina si sa-si gaseasca un nou sediu. S-a imprumutat de la cunostinte de 10.000 de euro si i-a investit intr-un spatiu dintr-o fabrica de otet. Acum nu a mai gresit. In cateva luni, numarul punctelor de desfacere crescuse de cateva zeci de ori, numarul sortimentelor crescuse si el de la patru la noua, iar cel al angajatilor de la doi la zece. In 2009, cifra de afaceri medie lunara a companiei era de aproximativ 2.000 de euro, iar un an mai tarziu, aceasta urcase la 10.000 de euro lunar. „Costurile sunt insa mari, mai ales utilitatile, transport, energie si materia prima,
ceea ce face ca acest tip de afacere sa aiba o marja destul de mica de profit, doar 10%“, avertizeaza Dragos Marina. De curand, Dragos a inregistrat la OSIM marca „Natura verde“, precum si sloganul „Sanatate pentru familia ta“. Astazi, borsul, pe care initial l-a crezut un
produs de completare a gamei, aduce jumatate din cifra de afaceri a companiei. Compania este in crestere, avand acum desfacere in supermarketuri cu acoperire la nivel national. In perioada urmatoare, firma va lansa un numar mai mare de sortimente, urmand sa intre si pe nisa produselor congelate. Nu exclude nici lansarea unei francize de produse bio: „i-as ajuta asa si pe micii producatori agricoli care au suprafete intre unu si cinci hectare, cu conditia ca legumele livrate sa nu fie tratate chimic si sa nu provina de pe parcele cultivate intensiv in anii anteriori. Ei ar avea, practic, desfacerea asigurata, iar consumatorul ar avea garantia unui produs 100% natural” . BUSINESS START
Investitia: Pentru inceput, pot fi suficienti 10.000 de euro. In aceasta perioada antreprenorul se va concentra pe identificarea retetelor optime si pe proiectarea produsului in sine (tipul de ambalaj si etichetarea). Trebuie facut si un calcul privind cantitatea ce urmeaza sa fie produsa, in functie de aceasta urmand sa se decida ce investitii trebuie facute in utilaje. In paralel, se cauta un spatiu de productie potrivit.
167/279
Utilaje: Veti avea nevoie de vase de fermentare, generator de apa calda, pompa de circulatie, filtre, echipament de umplere si de etichetare (eventual si de lipire de pungi in cazul in care aveti produse ambalate in pungi), echipament de lucru (halate, cizme etc.), masini pentru distributie. Autorizatii: Pe langa actele obisnuite, trebuie obtinuta o licenta de productie de la Ministerul Sanatatii, acordata pentru fiecare produs in parte si care se reinnoieste in fiecare an. Pozitionare: Puteti opta pentru o locatie cat mai centrala, apropiata de magazinele cu care colaborati, astfel scapand de o buna parte din costurile de distributie. Distributia: Conservele se vand in piete, in magazine alimentare de dimensiuni mici si medii sau in supermarketuri. Pietele au multi clienti, insa sunt administrate haotic. Cu magazinele alimentare si supermarketurile se lucreaza mai bine, iar produsele sunt puse in valoare de asezarea pe rafturi. Alte sfaturi: • Stabiliti relatii solide si de incredere cu micii producatori agricoli din jurul
orasului. Astfel ii veti si putea verifica din cand in cand, pentru a vedea daca respecta standardele de cultivare. • Asteptati-va ca vara sa nu va bucurati de vanzari prea mari. • Nu va entuziasmati prea tare, pentru a nu fi dezamagit: in aceasta afacere, costurile sunt foarte mari, iar profitului depaseste arareori 10% din
venituri.
Materiale publicitare gonflabile Stiati ca exista materiale publicitare gonflabile? Daca raspunsul este negativ, este pentru ca, in general, acestea au cerere mai degraba la export decat la noi. O spune si Misu Dumitrascu, proprietarul unei astfel de facilitati de productie. Totul a inceput in 2008, cand Misu, proprietar al unei firme de
168/279
amenajari interioare, a decis sa puna in practica ideea sugerata in 2006 de un prieten din SUA care incepuse sa produca materiale publicitare gonflabile si incerca sa-l convinga de rentabilitatea acestei afaceri. Cum deja inchiriase un birou potrivit, mai avea de gasit un furnizor bun de materii prime. A inceput cu o investitie de 120.000 lei. Astazi, are 15 angajati, comenzi de pana la 30.000 de euro pe luna si o cifra de afaceri anuala de circa 250.000 de euro. „La inceput, am fost patru oameni, eu, prietena mea, sora si varul meu.
Unde-s multi puterea creste, probabil: adevarul este ca aceasta afacere a fost rentabila din prima saptamana, ba chiar ne-am recuperat investitia prin vanzarea primului balon. Era undeva la Brasov, iar a doua zi eram deja la televizor, caci atrasasem atentia presei locale. Cateva saptamani mai tarziu, semnam mai multe contracte serioase, in cadrul targului Aquaterm“, povesteste Misu Dumitrascu. Primii bani castigati au fost investiti intr-o masina de taiat in valoare de 2.300 de euro. Apoi, comenzile nu numai ca s-au inmultit, dar s-au si diversificat. Pe langa baloane, firma lui Misu a inceput sa produca si replici de produse, baloane, corturi, miniparcuri de distractii, decoruri sau jocuri. Patronul a fost nevoit sa investeasca tot mai mult in linia de productia, „sub asediul” unor clienti
seriosi, precum Daewoo, Romexpo sau Avensis. A achizitionat patru masini de cusut si alte echipamente necesare, in valoare de peste 10.000 de euro. A inchiriat si un spatiu de 500 de metri patrati in sediul unei foste fabrici de incaltaminte, contra unei sume lunare de 500 de euro. Apoi, in 2010, si-a achizitionat un program de calculator complex, care ii permitea sa realizeze modele deosebite. Iar clientii au inceput sa fie tot mai interesati. „Avem un
contract foarte important cu European Drinks, de la care numai in ultimele 12 luni am primit comenzi de peste 50.000 de euro“, dezvaluie Misu Dumitrascu. Pe termen scurt, Misu Dumitrascu intentioneaza sa-si indrepte atentia spre export. Pentru a face fata cererii externe, a cumparat un teren in zona Otopeni cu 8.500 de euro, unde intentioneaza sa construiasca o mica fabrica. Costurile sunt
169/279
mari – circa 100.000 de euro – insa, spera srcinalul antreprenor, efortul va da roadele scontate. BUSSINES START
Investitie: Pentru a pune bazele unei asemenea afaceri, veti avea nevoie de un stoc initial de materii prime de aproximativ 2.500 de euro, un cutter plotter (care ajunge undeva la 9.000 de euro) si doua masini de cusut. De asemenea, veti avea nevoie de cel putin doua ventilatoare, deoarece principiul de fabricatie al gonflabilelor este mentinerea presiunii interioare. Pretul acestora este redus - in jur de 200 de euro/bucata. Procesul de fabricatie: Primul pas este proiectarea modelului. Acesta este cel mai sensibil punct al procesului de fabricatie, de aceea este bine sa-l proiectati pe calculator, acordand apoi o atentie marita imbinarilor si cusaturilor. Urmeaza taierea tiparului (cu ajutorul cutter plotter-ului), de coaserea si alipirea bucatilor. Pentru a mentine presiunea interioara a produsului este nevoie de o turbina speciala (ventilator). Fata de baloanele „clasice”, aceste materiale gonflabile au marele avantaje de a nu putea fi sparte prin intepare. Angajati: La inceput vor fi suficienti trei oameni, platiti cu un salariu mediu de 400 de euro. Este recomandabil sa apelati la studenti la arte plastice sau la persoane care au cunostinte solide de croitorie. Piata: Desi cerere pentru acest tip de materiale promotionale exista, nu sunt prea multe companii cu acest obiect de activitate. Chiar si asa, un producator cu pretentii trebuie sa fie atent la nevoile potentialilor clienti si sa vina cu o oferta cat mai diversa. Promovarea: • Exista doua mari tipuri de clienti: pe de o parte, agentiile de media si
organizatorii de evenimente corporate, pe de alta, primariile si consiliile locale. • Nefiind o metoda clasica de promovare, atunci cand va prezentati oferta
unui client, ar fi bine sa veniti si cu idei de amenajare, sa-i recomandati modelele care vi se pare ca se potrivesc cel mai bine brandului sau intr-un context dat. De
170/279
asemenea, in cazul companiilor organizatoare de evenimente, puteti oferi abonamente anuale, cu discounturi care sa ii fidelizele, de 30-40%. DATELE AFACERII
Anul infintarii: 2008
:
Investitie initiala: 120.000 de lei Nr. de angajati: 15 Cifra de afaceri in 2011: aproximativ 250.000 de euro
Reparatii si montaj de instalatii sanitare Ioan Mincu si sotia lui, Liliana, din Focsani, si-au investit economiile de-o viata intr-o firma care repara si monteaza instalatii sanitare si termice, SC Instal SRL. Au reusit sa se faca rapid cunoscuti si, daca la inceput compania rezista numai datorita salariilor celor doi, astazi are venituri lunare de 300.000 de lei. Inca din 2001, de la infiintare, sociatatea s-a ocupat cu montarea si repararea instalatiilor sanitare (apometre, boilere) si a celor termice (calorifere, cazane cu aburi, centrale termice). Ulterior, firma a creat si o sectie destinata confectiilor metalice. Cei doi nu erau la prima tentativa de a intra in afaceri. Imediat dupa revolutie, au investit 150.000 lei, bani stransi din greu de Ioan la o slujba in strainatate, intr-o mica companie din domeniul agricol. Ca detaliu personal, Ioan lucrase in Turkmenistan la constructia unor conducte de gaze, fiind trimis acolo in urma unor testari efectuate de Rompetrol. In primii ani, firma se ocupa cu producerea si vinderea de legume. Lucrurile mergeau, dar profiturile erau nesemnificative. “Ne -am mentinut cativa ani pe linia de plutire, dar totusi orice bani din salariu se ducea intr-acolo. Nu ne permiteam in niciun caz sa renuntam la locurile de munca de zi cu zi”, isi
aminteste Ioan. In final au renuntat. Mai bine spus, au schimbat obiectul de activitate al firmei, ghidati atat de cunostintele Lilianei, de profesie inginer
171/279
metalurgic, cat si experienta lui Ioan. Astfel, cand au depus actele pentru un imprumut la banca, compania aparea cu profilul “instalatii si montaje de aparate termice si sanitare”. Au gasit un spatiu parasit langa un bloc si au obtinut aprobarea Consiliului local de a-l utiliza, cu conditia reconditionarii acestuia. Decisi de la inceput sa reziste indiferent de obstacole, au pornit la drum cu trei angajati, si nu au avut de asteptat prea mult pana au atras primii clienti. La ceva timp, ajunsesera cunoscuti pentru lucrarile efectuate si echipamentul modern: „asa ne-am promovat tot timpul, prin calitatea serviciilor, care te
recomanda de la sine “, subliniaza Ioan Mincu. Azi, au contracte ferme cu zeci de firme, contracte de intretinere cu centre de plasament din Focsani, cu spitale si cantine de ajutor social din tot judetul. In timp, si-au permis si sa-si achizitioneze un sediu si sa recruteze tot mai multi angajati, ajungand la 17 salariati. „Prefer sa angajez tineri absolventi de scoala profesionala, pentru ca inteleg mult mai repede cum se lucreaza cu noile tehnologii, dar si pentru ca sunt mai usor de format. Evident, si angajatii cu experienta sunt de dorit, pentru ca impun disciplina si sunt foarte seriosi“, afirma Mincu. Mai nou, compania a inceput sa se ocupe si de intretinerea blocurilor. „Chiar acum gestionam contorizarea caldurii in apartamentele din trei-patru
blocuri. Pe aceasta nisa, toamna este foarte mult de lucru, in timp ce primavara si vara nu misca nimic“, spune Liliana. In procesul de contorizare a caldurii este nevoie de doua produse: cititorul electronic, care ii ofera consumatorului posibilitatea de a regla temperatura, si robinetul cu cap termostatat, care ii permite oprirea caldurii dupa voie. Ambele dispozitive se monteaza la calorifer. Concurenta este acerba in acest domeniu, numai in Focsani existand peste 35 de societati de acest fel. De aceea, aceasta afacere de familie ofera o gama cat mai larga de servicii, mergand pana la deschiderea unei sectii de productie destinata confectiilor metalice, categorie de produse care a cunoscut
172/279
o crestere remarcabila in ultima vreme. Ambii soti spun ca nu s-au lasat pe tanjala si ca si azi sunt la fel de dedicati ca la inceput. In cuvintele lui Ioan Mincu, „daca la un moment dat as simti ca lucrurile scartaie, nu as ezita sa ma imbrac in salopeta si sa merg cot la cot cu muncitorii la lucru“. BUSINESS START
Autorizatii: Pe langa actele obisnuite, este nevoie de aprobari de la Ministerul Lucrarilor Publice si al Transporturilor pentru contorizarea caldurii in apartamente. Fie patronul, fie unul dintre angajatii de incredere trebuie sa fie de specialitate. Dotare minima: trusa de instalator, trusa scule, aparate sudura (mai multe tipuri), autogen, filiera, bormasini, polizor portabil, menghine, un mijloc de transport.
Pizzerie Gabriel Oancea a lucrat ani buni ca bucatar la cateva restaurante luxoase din Bucuresti. In 2004 a plecat la un loc de munca din Germania si, dupa doi ani petrecuti acolo, a strans 5.000 de euro cu care s-a intors in tara, a decis sa-si deschida o pizzerie, dupa ce vazuse ca acestea aveau succes pe orice meridian al globului. Avea in gand un local cu preturi mici si volum mare de vanzari. A intrat in asociere cu un prieten care a venit cu 5.000 de euro si cu spatiul, situat pe Calea Victoriei. Desi era un loc mic, cu doar patru mese, Gabriel nu s-a descurajat, caci isi pusese increderea in livrarea la domiciliu. Concurenta era mare, dar vanzarile au mers bine inca din prima luna. „Obtineam venituri lunare de circa 10.000 de euro pe luna, din care mie imi reveneau 10 00“. Cum vanzarile ii depaseau asteptarile, dupa doar un an a decis sa mai deschida un local, in care partenerul sau nu a mai fost cooptat. Remarcase ca localurile similare erau destul de scumpe, cu preturi de cinci - sapte euro pentru o portie. Gabriel voia sa faca pizza cu un pret de aproximativ 2 euro, diferenta de pret
173/279
care sa ii asigure un volum mare de vanzari. Ca sa reziste, trebuia sa isi tina sub control, cu mana de fier, costurile. „Am gasit un loc potrivit in zona Mosilor, dar nu la strada, unde chiria era de 30 euro/mp, ci intre blocuri, unde era de zece ori mai mica. Astfel, si acum platesc o chirie de doar 150 euro/luna“. In noua locatie a investit 5.000 de euro, bani pe care ii stransese din profiturile obtinute de pe urma primului restaurant. „De la inceput am mers pe ideea ca de aici sa fac numai livrare la domiciliu. Am gandit corect, se pare, caci cea de-a doua locatie imi aduce o cifra de afaceri de 15.000 de euro pe luna, cu un profit de circa 5.000”. Peste inca un an, s-a gandit din nou sa se extinda, insa si-a dat seama ca trei pizzerii erau prea greu de gestionat. L-a convins pe partenerul sau din Calea Victoriei sa-l lase sa-si recupereze investitia initiala de 5.000 de euro si sa se retraga din afacere, iar din banii obtinuti si-a deschis o noua locatie in zona 11 Iunie. A mai pus 5.000 de euro si si-a amenajat un mic restaurant cu opt mese, spatiul fiind suficient de incapator. Si aici s-a bucurat de succes. Practica preturi mult sub nivelul pietei, avand in oferta sortimente cu doar 9 de lei, dar fara a face rabat de la calitatea produselor. Aici, cifra de afaceri lunara este de aproximativ 20.000 de euro lunar, iar profitul lui Daniel este de 5.000 de euro/luna. Ambele locatii fac parte dintr-un sistem de catering pentru zona centrala, in care livrarea o face cu bicicleta, permitandu-si astfel gratuitatea transportului. Segmentul de catering ii aduce cam jumatate din cifra de afaceri. „Pentru ca aveam ceva economii ramase, am preferat ca pentru cea de-a doua locatie sa platesc chiria in avans pe un an, deci 3.600 de euro. Nu stiu daca voi continua aici dupa expirarea contractului, pentru ca as vrea sa dezvolt in continuare, iar actualul spatiu e cam mic pentru planurile mele. Ce este cert este ca nu ma voi aventura sa mai deschis vreo pizzerie, pentru ca ar insemna sa nu mai reusesc sa ma ocup personal de business, iar doua pizzerii imi ocupa deja cam tot timpul“, concluzioneaza Gabriel Oancea.
174/279
Pizzerie (2) Doi asa-zisi “capsunari” au reusit sa transforme experienta de munca acumulata de-a lungul celor opt ani petrecuti in diverse restaurante din Italia intro sursa importanta de venituri. George si Andreea sunt, astazi, patronii unei pizzerii cu venituri anuale de peste 700.000 de euro. Stransesera banii de care aveau nevoie investitiei necesare muncind din greu peste hotare. Si totusi, atunci cand si-au anuntat prietenii ca vor sa-si deschida un restaurant intr-o periferie a Bucurestiului, niciunul nu i-a incurajat. Au avut incredere insa in propriile instincte, in ideea in care, asa cum zice George tot timpul, daca un restaurant este bun, lumea nu va tine cont de distanta si tot va veni din cand in cand aici. Din fericire, nu s-a inselat, iar acum, Caprese este unul dintre cele mai cunoscute localuri din Capitala, recunoscut atat pentru gustul deosebit al sortimentelor de pizza, cat si pentru preparatele gatite aici. Previzibil, drumul pana aici nu a fost intotdeauna lin. George Mirita a plecat in Italia la inceputul anilor ’90 si de atunci a lucrat numai in diverse
restaurante. De specialitate bucatar, a pornit de jos, ca spalator de vase, insa a reusit destul de repede sef de bucatarie. Au trecut opt ani si a decis, impreuna cu sotia, sa se intoarca in tara si sa isi deschida propriul lor restaurant. Stransesera intre timp 30.000 de euro. A folosit jumatate din bani pentru a achizitiona o constructie din lemn din cartierul Baneasa, fostul sediu al unui magazin de piese auto. Restul sumei a fost investita in utilaje si mobilier . „Asa cum ne asteptam, la inceput lucrurile au mers mai greu. In afara de mine si de sotia mea mai aveam un singur angajat si nu putine au fost datile cand am fost nevoiti sa aducem bani de acasa pentru a face fata cheltuielilor. Soarta s-a schimbat in momentul in care am inceput sa fim frecventati de cetateni italieni, care se declarau incantati de oferta noastra. In scurt timp, ajunsesem sa incasam in medie 1000 de euro, iar noua din zece clienti erau italieni“, isi aminteste George Mirita. Acum, numarul clientilor italieni a ramas cam acelasi, dar nu mai
175/279
reprezinta decat jumtate din totalul clientilor, restul fiind reprezentat de romani. Automat, au evoluat si vanzarile, care au ajuns la circa 2000 de euro pe zi, si cu ele si profiturile. Toate castigurile iau calea investitiilor in extinderea pizzeriei, in care, calculeaza Andreea Mirita, pana acum au intrat aproape 100.000 de euro. BUSINESS START
Investitie: Suma necesara pentru deschiderea unei mici pizzerii este de aproximativ 10.000 de euro. Suma creste direct proportional cu dotarile localului. Autorizatii: Pe langa actele necesare deschiderii unei firme, trebuie achitate taxe speciale pentru comercializarea de cafea, tigari si alcool, taxe ce depind si de numarul de locuri din pizzerie. Angajati: Este nevoie de cel putin sase angajati: doi bucatari, doi chelneri si, eventual, doua persoane care sa se ocupe de livrarea la domiciliu. Locatie: Spre deosebire de alt tip de restaurante, care nu pot supravietui decat in locatii centrale, o pizzerie de mici dimensiuni, cu preturi accesibile, poate fi deschisa, practic, in orice cartier. Cu atat mai mult cu cat, pentru a putea pastra un nivel redus al costurilor, este recomandabila alegerea unei zone periferice. Cu alte cuvinte, este tipul de afacere in care functioneaza principiul „daca vrei clienti instariti, mergi in zone instarite“. Piata: Putine domenii sunt atat de aglomerate cum este HORECA. Asadar, inainte de a va deschide orice fel de restaurant, trebuie sa va definiti exact ce fel de local va doriti, ce dimensiuni ar trebui sa aiba, ce fel de preparate si, nu in ultimul rand, la ce preturi. In momentul de fata, pizzeriile au oferte foarte variate, de la 10 lei la peste 30 de lei pentru o pizza. Trebuie precizat ca unii clienti nu au posibilitatea de a achizitiona o pizza cu 15 lei, insa in acelasi timp se feresc de ofertele de tipul o pizza la 9 lei, considerand ca un pret atat de mic ascunde ceva suspect. Prin urmare, trebuie sa tineti cont de toate aceste elemente atunci cand stabiliti preturile si metodele de promovare. Alte sfaturi: • In cazul in care doriti sa va dezvoltati si segmentul de catering, aveti in
176/279
calcul si achizitia unor autoturisme la mana a doua, necesara agentilor care se vor ocupa de livrarea la domiciliu. In cazul in care decideti sa faceti livrari doar pe o raza mica (5 kilometri, de exemplu) este suficienta achizitia unor biciclete sau scootere.
Spalatorie ecologica Prin 2005, lui Cristian Costache i-a aparut oportunitatea de a cumpara la un pret foarte bun un spatiu comercial pe bulevardul Ion Mihalache din Bucuresti, in zona Banu Manta. De la bun inceput s-a gandit sa profite de aceasta sansa pentru a-si deschide o afacere, insa aparusera tot felul de dileme, caci desi era un spatiu central, se afla pozitionat pe o artera secundara, la cateva zeci de metri de bulevard. Prin urmare, nu se preta foarte bine pentru o unitate de alimentatie publica sau pentru un magazin de desfacere. S-a gandit la o spalatorie ecologica, in ideea ca “daca e facuta bine, o activitate in domeniul serviciilor nu are cum sa nu aiba succes”, povesteste Cristian. La acea vreme, principala concurenta era reprezentata de cateva spalatorii particulare si de lantul Nufarul. Nu era la prima experienta atreprenoriala: chiar la inceputul anilor ’90 isi deschisese o firma de constructii. Isi dadea seama ca suma pe care se pregatea s-o investeasca era destul de mare cat sa constituie un risc in sine. Totusi, a indraznit si asa a aparut firma Nicos Services. „Amenajarea si prima rata a localului au costat 50.000 de euro, iar utilajele – toate nou-noute - circa 90.000 de euro. Daca luam masini de curatat second-hand probabil ca plateam jumatate din acesti bani, insa astfel m-am asigurat ca voi elimina orice posibile probleme tehnice care m-ar fi putut costa intreaga afacere “, spune Cristian Costache. In primele luni, afacerea a mers impecabil, pana cand, la un moment dat, Cristian a realizat ca numarul clientilor nu mai crestea decat cu taraita. Si-a dat seama atunci ca trebuie sa schimbe ceva daca vrea sa aba clienti si din alta
177/279
parte a orasului, nu doar din zona Ion Mihalache, care nu reuseau sa utilizeze masinile de spalat si de curatat la capacitatea maxima. Asa ca a mai deschis inca un centru de colectare de haine in cartierul Balta Alba, in zona Campia Libertatii, in care a investit cam 3.000 de euro, necesari pentru chirie, amenajarea spatiului, mobilier, autorizatiile si firma luminoasa. A fost o mutare castigatoare, care a dus o crestere a incasarilor cu 20-25%, determinandu-l astfel pe Cristian sa inaugureze un nou spatiu similar in cartierul Drumul Taberei, la Piata Moghioros. La fel, a investit 3.000 de euro, a obtinut o crestere a vanzarilor cu aproximativ 25%. „Astfel, cele doua centre de colectare au dus la o evolutie cu 50% a vanzarilor, ceea ce a contribuit la atingerea unei cifre de afaceri de aproximativ un milion de lei in primul an de activitate, pentru ca in cel de-al doilea sa crestem cu inca 15%. Cam in jurul acestei valori se situeaza si rata profitului care a crescut, practic, direct proportional cu cifra de afaceri.” Costurile nu sunt deloc mici, doar in matierie prima si consumabile investind pana la 30% din veniturile lunare. O alta cheltuiala semnificativa este reprezentata de darile catre personal si stat, caci numarul angajatilor s-a dublat din 2005 si pana astazi. Cel mai profitabil segment al afacerii lui Cristian este cel de curatatorie chimica, pentru care vin aproximativ 70% din clienti. „Si asta, desi cam toti cei care isi lanseaza o spalatorie investesc intai in echipamentele de baza, si abia apoi in cele necesare in curatatoria chimica, acestea fiind, este adevarat, mult mai scumpe”. Avand deja experienta antreprenoriala, Cristian a reusit sa se detaseze si sa nu-si faca prea multe vise de preamarire. „Multi dintre competitorii mei s-au lansat fiind convinsi ca vor reusi sa-si recupereze investitia in maxim un an. Este un mit, un vis, drept dovada ca eu, in trei ani de la deschide, nu am reusit sa recuperez decat o treime din bani. Practic, stilul meu de viata nu s-a schimbat, asa cum imi place sa zic cateodata, doar mi-am asigurat un salariu peste medie”. BUSINESS START
178/279
Investitia: Este o afacere costisitoare, care poate porni cu un capital de minimum 140.000 de euro, in cazul in care achizitionati utilaje noi. Daca preferati varianta echipamentelor la mana a doua, suma scade la 90.000 de euro sau chiar mai putin. Utilaje: Veti avea nevoie de urmatoarele echipamente: masina de curatat chimic, presa si masa de calcat, masa de scos pete, masini de spalat, uscator, centrifuga, calandru (presa cu tambur pentru fete de masa, cearsafuri etc.) Angajati: Se lucreaza cu minimum patru per unitate, doi pentru partea de curatare si spalare, doi pentru calcat. In cazul punctelor de colectare, sunt suficienti doi angajati/ unitate. Aveti in vedere si angajarea unui sofer care sa transporte rufele de la punctele de colectare la spalatoria propriu-zisa. Context de piata: Este unul dintre putinele sectoare in care cererea este mai mare decat oferta. La nivelul competitorilor, cea mai buna acoperire o are Nufarul, care practica insa preturi mai mari decat cele de la Nicos Services, de exemplu. Locatia: Va fi aleasa in functie de cel mai important criteriu, nivelul de trai al locuitorilor. Clientii dvs. vor fi persoane care nu au suficient timp sa se ocupe de menajul casei si care isi permit sa apeleze la servicii de spalatorie private. In cazul Capitalei, majoritatea cartierelor prezinta potential, ceea ce nu se poate spune, insa, despre orasele de provincie. Alte sfaturi: • Urmati strategia lui Cristian, creati-va o unitate centrala, unde se va
defasura activitatea propriu-zisa, pe care sa o deserveasca unul sau mai multe puncte de colectare situate in zone cat mai diverse. Investitiile adiacente sunt suportabile, fiind nevoie de bani doar pentru amenajare, mobilier si autorizatii. • Nu uitati ca, in acest din urma caz, veti avea nevoie si de un autoturism
care sa asigure transportul rufelor de la o locatie la alta intr-un timp cat mai scurt. • Nu sperati la rate spectaculoase ale profitului, caci cheltuielile lunare
179/279
sunt mari. Totusi, o marja de 15% este fezabila.
Decoratiuni – globuri de sticla
In ciuda opiniei generale, productia de globuri de Craciun nu este o afacere strict sezoniera. Dovada sta afacerea dezvoltata de Pavel Teodorescu, patronul firmei Glob SRL, care, in 2012, la sase ani de la infiintare, a ajuns la 238 de angajati si o cifra de afaceri de 1,8 milioane de lei. Domeniul in care era specializat Pavel Teodorescu are o oarecare legatura cu actuala sa preocupare. Astfel, antreprenorul a lucrat pana in 1992 la o fabrica care facea becuri, apoi a fost directorul unei firme producatoare de reclame luminoase. Iar in 2006 a infiintat, impreuna cu alti doi prieteni, compania Glob SRL, al carei obiect de activitate trebuia sa fie productia de barci si firme luminoase. Era firesc, atata timp cat cei doi prieteni lucrasera anterior la o firma de transport naval, iar Pavel era ultraspecializat in productia de firme luminoase. Si totusi, ceva nu a functionat conform planului. Ceea ce a dus la necesitatea schimbarii activitatii companiei, iar solutia identificata a fost intrarea pe piata productiei de globuri de Craciun. Pavel Teodorescu avea ceva expertiza si in aceasta nisa, caci procedeele de fabricatie se asemanau cu cele cunoscute. Tot ce a trebuit sa faca a fost sa modifice cateva echipamente de lucru, pentru a le face compatibile cu noua linie de productie. Pentru inceput, cei trei prieteni au investit 25.000 de euro. 2.000 de euro au fost achitati pentru inchirierea unui spatiu de productie de la primarie, pe care l-a utilat corespunzator. Apoi, a angajat opt oameni si a trecut la treaba. Cei doi prieteni au decis sa iasa din afacere, Pavel devenind, astfel, unic proprietar al business-ului. Si nu a avut timp sa se ingrijoreze prea tare de noul statut, intrucat primii clienti nu s-au lasat prea mult asteptati. „In acest business, ideal este sa ai o piata de desfacere inca de la inceput.
La noi, lucrurile s-au legat, astfel incat afacerea a devenit rentabila in trei ani, iar
180/279
in al doilea an ne amortizasem deja investitia. Cheia a fost productia de masa, distribuitorii au devenit interesati de afacere abia in momentul in care le-am putut garanta productia unui milion de globuri“, afirma Pavel Teodorescu. La finalul primului an de activitate, Pavel se lauda cu o companie cu 13 angajati, cu modele din ce in ce mai diversificate si o cifra de afaceri de 170.000 de lei. Astazi, Glob SRL a ajuns la 238 de angajati, un volum de comenzi de aproximativ 350.000 de globuri pe luna si o cifra de afaceri de circa un milion de euro. Dovada clara ca, de fapt, productia de globuri de Craciun nu este nici pe departe o afacere de sezon. Clientii? Majoritatea, straini, caci 80% din productie merge catre export, iar restul ajunge, in luna decembrie, pe rafturile marilor hypermarketuri din tara, Metro, Bricostore Praktiker etc. Asadar, focusul este pe marile lanturi de magazine angro de afara, care achizitioneaza globuri pe parcursul intregului an. „Un client cu care ne mandrim este IKEA, care are sute de magazine in 137 de
tari, ceea ce ne garanteaza ca produsele noastre ajung in intreaga lume. Evident, comenzile care ne aduc cele mai bune profituri sunt cele care implica multa munca de decor, manuala sau nu “, spune Pavel Teodorescu. „De aceea, angajatii nostri trebuie sa dea dovada de multa indemanare, ceea ce ne permite sa realizam modele din ce in ce mai complexe.” Cand vine vorba de promovare, Pavel se lauda ca, in primul rand, “nu am refuzat niciun client, niciodata”. In rest,
pe langa site-ul de prezentare, compania a investit si in brosuri si CD-uri de promovare. Anul trecut, a achizitionat o linie tehnologica pentru productia de ambalaje, pentru care a platit 400.000 de lei. A inceput, de asemenea, constructia unei noi facilitati de productie. Pentru ca Pavel Teodorescu are planuri mari: in trei ani, vrea sa ajunga la dublarea capacitatii de productie si sa intre si pe nisa asamblarii de brazi artificiali. BUSSINES START
Investitia: Pentru achizitia de utilaje pentru suflatorie si vopsitorie este
181/279
nevoie de cel putin 15.000 de euro. Ulterior, daca sunteti interesati si de partea de metalizare, se adauga si alte costuri. In continuare, sticla speciala (borosilicata) costa un euro pe kilogram, lacurile si vopselurile speciale in jur de 5-15 euro / litru, iar materialele pentru decorat - aproximativ 20 de euro / kilogram. Majoritatea materialelor provin din import. Angajati: La inceput este nevoie de sapte-opt angajati, persoane foarte indemanatice, capabile sa realizeze lucrari manuale exceptionale. Printre ei trebuie sa se afle si absolventi ai unor licee sau facultati de arte plastice. Procesul de fabricatie: Dupa realizarea globurilor, prin tehnica vidului, urmeaza partea de decorare, unde esentiale sunt atat indemanarea lucratorului, cat si calitatea vopselurilor si diversitatea modelelor. Adesea, modelele trebuie improvizate, astfel incat designerul trebuie sa dea dovada de creativitate si bun gust. Ca detaliu util, dintr-un kilogram de sticla se pot produce in medie 40 de globuri. Context de piata: • Nu este un domeniu prea concurential, principala competitie fiind
reprezentata de producatorii chinezi, care lucreaza insa cu materiale de proasta calitate, in general plastic. • Gradul de profitabilitate al afacerii este de 10-15 %. Pentru ca aceasta
afacere sa devina cu adevarat rentabila, trebuie atinsa o productie de cel putin cinci milioane de globuri. Promovarea: • Orice producator de globuri trebuie sa-si indrepte atentia spre pietele de
export, piata domestica nereprezentand decat o pondere minora din veniturile realizate din aceasta activitate. Marile lanturi de magazine din Occident Se aprovizioneaza tot timpul anului si pot asigura astfel desfacerea “la foc continuu”. Si aceasta, pentru ca, in ciuda aparentelor, globurile nu ajung numai in bradul de Craciun, ci sunt utilizate si pentru aranjamente florale, la decoratiuni interioare sau zile festive. De aici pana la a dezvolta noi nise este doar un pas – fie ca
182/279
vorbim de realizarea de globuri personalizate sau de globuri mari pentru petreceri. Alte sfaturi: • In acest business, unul dintre cele mai importante elemente este asigurarea unei piete de desfacere permanente, fara distorsiuni majore. De asemenea, trebuie tinut cont ca, pentru a avea profit, trebuie sa dati dovada de creativitate si srcinalitate, caci, fara doar si poate, cele mai rentabile comenzi implica multa munca de decor, dar permit si impunerea unor preturi mult mai mari decat in cazul “globurilor obisnuite” • Nu dati dovada de egoism: creati legaturi de afaceri cu alti producatori de
globuri, cu care puteti colabora in cazul primirii unei comenzi prea mari, pentru care riscati sa nu puteti asigura capacitatea de productie. Glob SRL in cifre
Anul infiintarii: 2006 Investitie initiala: 25.000 de euro; Nr. de angajati: 238; Cifra de afaceri in 2012: circa 1,8 milioane de lei
Comert cu materiale pentru pictura Claudiu Davidescu se bucura de o cariera de succes intr-o firma americana de logistica pentru diplomati, in care fusese angajat ca dispecer, pentru ca trei ani mai tarziu sa ajunga middle manager, cu 11 angajati in subordine. Castiga cam 700 de euro pe luna, conducea o masina de serviciu marca Nissan Patrol, isi putea deconta la discretie cheltuieli de reprezentare (mese la restaurant, costume etc.). Si totusi, in 2004 a renuntat la toate acestea, pentru ca “si -a dat seama ca, atat timp cat nu va depasi stadiul de angajat la patron, nu-si va permite niciodata sa aiba propriul lui Nissan Patrol”. In plan secundar, isi dorea mai multa
183/279
libertate si flexibilitate, exact ce i-ar fi oferit lansarea unei afaceri de care sa se ocupe singur. In 2005 isi infiinta o firma, prin intermediul careia a incercat mai multe initiative de business. Prima tentativa a fost o spalatorie auto. A lucrat la un plan de afaceri, dar s-a descurajat cand a realizat dimensiunile investitiei necesare. A cautat fara succes eventuali parteneri care sa-i finanteze afacerea. “Urmatoarea idee a fost sa-mi deschid o covrigarie, aparusera atunci ca
ciupercile dupa ploaia si toata lumea se minuna la profiturile fabuloase pe care le aduceau. M-am apucat sa fac un studiu de piata si am realizat ca de fapt erau mai degraba povesti si ca marjele erau chiar modeste”, povesteste Claudiu Davidescu. Pana la finalul lui 2005, antreprenorul se apucase de mai multe afaceri, insa niciuna nu se concretizase. La un moment dat, a aflat dintr-o discutie cu un prieten ca piata materialelor de arta plastica era dominata de produse ieftine si de proasta calitate sau de produse de lux, extrem de scumpe. Si ca se simtea lipsa unor produse bune la preturi medii, dar si a diversitatii, majoritatea furnizorilor oferind aceleasi tipuri de materiale. Claudiu s-a apucat imediat sa se documenteze asupra celor mai mari producatori europeni de astfel de produse si, dupa o selectie atenta, a optat pentru o firma italiana din Bologna, iar la inceputul lui 2006 semna deja un contract de furnizare de produse cu acestia. “Desi nu am intrat intr-o franciza propriu-zisa, mi-au permis sa le preiau numele firmei. Imediat dupa semnarea contractului, am inceput activitatile de import si distributie nationala a produselor de „belle arte“ comercializate de partenerii mei: pensule, culori pentru pictura, sevalete etc.“ In primul import din Italia a adus marfa in valoare de
30.000 de euro. A avut sansa unei colaborari exceptionale cu patronii italieni, care au acceptat sa-l crediteze in proportie de 90%, rambursarea sumei urmand sa se faca lunar. Urmatoarea provocare a fost bifarea procedurilor birocratice necesare si punerea pe picioare a unui sistem de distributie. A fost o perioada dificila. „Imi amintesc ca numai pe primul transport trebuia sa achit un TVA de 7000 de euro. Am avut sansa ca o prietena avea atunci ceva lichiditati disponibile
184/279
si m-a imprumutat cu 10.000 de euro, pe care ii stransese ca sa-si cumpere masina. La randul meu, eu mi-am vandut BMW-ul si practic ne deplasam amandoi cu o Dacie papuc”, povesteste Claudiu Davidescu. A decis sa inceapa afacerea din Bucuresti, fiind regiunea cu cel mai mare potential. In plus, costurile de transport erau mici, iar posibilitatile de networking, numeroase. Primul contract l-a semnat cu un magazin din Bacau, cu care a intrat in contact in cadrul Targului International Bucuresti. A fost, apoi, randul Iasiului, unde a intrat prin intermediul unui magazin privat, pentru ca apoi sa urmeze vestul tarii: Clujul si Timisoara. „In continuare, lucrurile se miscau nesatisfacator, aveam intarzieri mari la incasare si la rularea stocurilor si nu reuseam sa ating termene stabilite pentru creditul acordat de firma italiana“. In aceasta etapa de inceput, Claudiu Davidescu avea doi angajati care se ocupau de distributie, livrau marfa in cinci puncte de desfacere, contribuind astfel la realizarea unei cifre de afaceri de aproximativ 1.000 de euro lunar. Doar ca, pana la finalul lui 2006, numarul magazinelor nu evoluase spectaculos, ajungand la opt, cu o cifra de afaceri de 3.000-4.000 de euro pe luna. „Pe tot anul am atins cam 35.000 de euro pe care, cum ii primeam, ii trimiteam in Italia. In februarie 2007 am reusit sa termin plata creditului, ceea ce mi-a permis ca toate veniturile ulterioare sa mearga spre importuri. Am investit doar in asta cam 25.000 de euro“, spune Mihai Comanescu. Astazi, are o cifra de afaceri lunara de aproximativ 9.000-10.000 de euro lunar si nadajduieste ca pana la sfarsitul anului sa ajunga la incasari de peste 100.000 de euro, in conditiile unui profit de 18. 000 de euro. „Unele magazine imi aduc 1000 de euro pe luna, altele 7000 de euro. Tragand linia, cred ca in acest tip de afacere, rata de profit e undeva pe la 40%“, conchide Claudiu Davidescu . BUSINESS START Investitia: • Este nevoie de cel putin 25.000 euro pentru realizarea unui stoc de marfa rezonabil, la care se adauga inca aproximativ 5.000 euro pentru asigurarea platilor catre salariati, a chiriei si a costurilor de distributie.
185/279
Autorizatii: • Cele necesare deschiderii unei firme de import-export. Angajati: • Recrutati macar doi angajati, care sa acopere partea de distributie. Distributia: • Chiar daca in primele luni de lucru firma poate functiona si fara sediu,
obligatoriu veti avea nevoie de un spatiu de depozitare de minimum 20 mp. Nu va orientati catre un apartament de bloc, caci o garsoniera nu se preteaza cantitatilor mari de materiale care trebuie depozitate. • Este preferabil ca de partea de distributie sa se ocupe firma. Doar daca
sunteti depasiti de comenzi, puteti apela la serviciile unei firme de transport. Context de piata: • In momentul de fata, in Romania sunt deja prezenti trei dintre primii
patru producatori europeni de materiale pentru pictura. De asemenea, Combinatul Fondului Plastic produce in continuare la turatie maxima. Totusi, nu va pierdeti speranta, nise mai sunt, de exemplu segmentul mediu , “populat” de clienti care vor produse de buna calitate la preturi modice. Tineti, de asemenea, cont ca marea problema a pietei o reprezinta lipsa magazinelor private de profil in provincie. Alte sfaturi: • Inainte de a va lansa intr-o asemenea afacere identificati un mare producator european care nu a intrat inca pe piata autohtona si este
interesat sa o faca. De asemenea, convingeti-l sa accepte sa va crediteze cu contravaloarea marfii pentru primele importuri facute de firma din Romania. • Stabiliti legaturi cu cat mai multe magazine, dar asteptati-va sa va
recuperati banii cu intarziere. Pentru aceasta, trebuie sa aveti un fond de rezerva, altfel riscati sa intrati in criza de lichiditati. • Cand va veti permite sa investiti in promovare, negociati cu diverse
magazine amplasarea de rafturi cu numele firmei, astfel incat, chiar daca nu cumpara atunci, clientii sa cunoasca brandul firmei dvs.
186/279
• Cele mai bune anotimpuri pentru vazari sunt toamna si primavara, iar
cele mai neprielnice sunt lunile de vara si cele de dupa Sarbatorile de iarna.
Firma de editare si prelucare video Desi nostalgicii apeleaza in continuare la ele, albumele foto sunt pe cale de disparitie. Locul lor este luat de CD-uri, DVD-uri si alte unitati de stocare a informatiilor si, implicit, a fotografiilor. Un antreprenor din Bucuresti a speculat aceasta oportunitate si a pornit o afacere cu acest profil, care includea si servicii de transpunere a casetelor video pe CD-uri si DVD-uri. Fata de casetele video, care nu pot fi rulate pe computer, sau de albumele foto, care sunt perisabile, CD-urile si DVD-urile se folosesc mult mai usor, stocheaza cantitati mai mari de informatii si pot fi vizionate, practic, pe orice computer, avand cerinte minime: un calculator Pentium la 166 MHz si 32 Mb de RAM sau un DVD player oarecare. Pentru transpunerea diverselor evenimente personale pe CD/DVD exista deja pe piata firme specializate. Alin Barbulescu este patronul uneia dintre ele. In varsta de 30 de ani, spune ca i-a venit ideea demararii acestei afaceri “atunci cand tatal unei prietene ne-a rugat sa ii transpunem 30 de casete video pe CD-uri”. A fost suficient de amabil cat sa la plateasca aceasta prima comanda, pe care Alin oricum ar fi onorat-o, caci editarea video era unul dintre hobby-urile sale. A infiintat firma VideoCD, sperand ca la un moment dat “ acest tip de activitate ar putea sa devina o afacere
profitabila”. Pentru a se dedica noului proiect a renuntat la o firma mai veche de reparatii copiatoare, pe care o detinea impreuna cu un prieten. VideoCD figureaza cu doi angajati permanenti: Alin Barbulescu si sotia sa, la care se adauga si patru salariati angrenati in regim de colaborare (cameramani care se ocupa de filmari si sonorizare la nunti, botezuri etc.). Pentru a pune firma pe picioare a avut nevoie de 15.000 euro, necesari pentru cumpararea unor echipamente performante: un computer de 1,6 GHz,
187/279
placa de captura (dispozitiv ce preia semnalul video si audio de pe video, DVD sau orice alta sursa externa si il transforma in semnal digital), doua aparate video performante, DVD player, hard-diskuri cu viteza mare de rotatie, menite sa scurteze timpul de editare si prelucrare etc. In promovare nu au investit prea mult, clientii fiind in general persoane fizice care duc vorba mai departe. Tentative au existat, dar nu prea rentau: „am dat la un moment dat anunturi in ziare , insa fara rezultate notabile”. Ca in multe alte afaceri, cea mai mare problema este concurenta neloiala creata de firmele care nu factureaza serviciile. Chiar si acestea insa cer preturi similare cu cele practicate de firma lui Alin, iar unii dintre clienti sesizeaza ca nu primesc bon si ca lucreaza cu o societare neprofesionista. O categorie importanta de clienti este reprezentata de firme, care apeleaza la serviciile VideoCD atunci cand doresc sa realizeze diverse prezentari. Unele dintre societatile cu care lucreaza inca de la inceput sunt distribuitorul Canon T&S si compania EAN. „Sunt convins ca piata are potential, mai ales pe segmentul firmelor, care
au frecvent nevoie de filme de prezentare pe care sa le stocheze pe un CD sau DVD, de exemplu agentiile imobiliare sau cabinetele de arhitectura”, spune optimist Alin Barbulescu, care mizeaza, in paralel, si pe cresterea numarului de clienti-persoane fizice. Dupa prima jumatate de an, cifra de afaceri a societatii a depasit 25.000 de euro. O performanta laudabila, tinand cont ca, in prezent, transpunerea unei casete video pe CD costa cinci euro/ora. Personalizarea CD-ului costa inca 0,7 euro. Pretul pentru transpunerea fotografiilor sau casetelor video pe un DVD este de aproximativ 200 de lei pe un DVD. Totusi, cererea de DVD-uri este inca mica, comparativ cu ceea de CD-uri. Daca lucrurile evolueaza in continuare ca pana acum, Alin Barbulescu are in vedere ca in doi-trei ani sa-si dezvolte afacerea astfel incat sa-si permita chiar realizarea de spoturi publicitare.
188/279
BUSINESS START
Investitia: Pentru inceput, ar fi bine sa aveti pusi deoparte cel putin 15.000 euro, pentru achizitionarea unor echipamente performante: un computer puternic de 1,6GHz, placa de captura (dispozitiv ce preia semnalul video si audio de pe video, DVD sau orice alta sursa externa si il transforma in semnal digital), doua aparate video performante, DVD player, hard-diskuri cu viteza mare de rotatie pentru a fi scurtat timpul de editare si prelucrare etc. Nu pierdeti din vedere nici pozitionarea firmei, aceasta fiind o afacere in care vadul de potential clienti este esential. In cazul in care nu sunteti multumiti de veniturile obtinute din activitatea de baza, introduceti si servicii suplimentare, de tipul xerocopiere, plastifiere etc. Angajati: La deschidere, va for fi suficienti doi angajati cu contract de munca permanent si mai multi colaboratori platiti in comision, in functie de numarul de comenzi. Lucrati numai cu profesionisti, care sa garanteze calitatea filmarilor si a produsului final (CD-ul). Procesul de fabricatie: Dvs. sau un angajat trebuie sa cunoasca programele Ulead Proffesional si Adobe Premiere. Cel mai important aspect al acestui business este atragerea unor oameni priceputi si pasionati de prelucarea si editarea video, dar si achizitia unor echipamente performante (calculatoare puternice, placi de captura performante etc.). Context de piata: Mai este loc de noi investitii, piata fiind formata majoritar din operatori ce filmeaza pentru nunti, botezuri, dar care ofera servicii de slaba calitate. La fel, exista persoane talentate care lucreaza la negru si care ofera servicii bune, insa la preturi similare cu cele oferite de firmele specializate. Promovare: Nu puteti evita acest aspect, de care adesea depinde succesul sau falimentul firmei. Daca nu va permiteti o campanie publicitara in adevaratul sens al cuvantului, mergeti pe varianta campaniilor de mailing sau prin promovarea “Word-to-mouth”, din gura-n gura. Alte sfaturi: In acest business, calitatea chiar primeaza. Nu va dezamagiti clientii, achizitionati echipamente cat mai performante si lucrati numai cu
189/279
oameni specializati in acest domeniu.
Firma de peisagistica Absolventa a Facultatii de Horticultura, Anisoara Niculescu a decis, in 2004, sa-si deschida propria sa afacere de amenajare de gradini si peisagistica. De la incheierea studiilor, lucrase atat la o companie de stat, cat si la una privata, insa era frustrata de faptul ca devenise un simplu executant al dorintelor clientilor care apelau la serviciile companiilor pentru care lucra. „Eram constienta de riscurile antreprenoriatului, de lipsa unui salariu fix, fie el chiar si unul modest, insa simteam nevoia sa schimb ceva “. Asa ca, impreuna cu sotul sau, a infiintat compania Crinul. Primul client cooptat a fost unul dintre clientii pentru care lucrase la angajatorul anterior. “Veniturile incasate d e pe urma acestui prim proiect au fost
investite in materiale si in amenajarea unui sediu“. In anii urmatori, au contractat intre patru si sase lucrari pe an. Toate, primavara si toamna, caci, la acea vreme materialul saditor era furnizat exclusiv de pepinierele autohtone, care nu puteau face livrari decat in cele doua anotimpuri. In 2004, costul de amenajare a unei gradini de 1000 metri patrati era de circa 6000 de euro. Inainte de a incepe proiectul propriu-zis, Anisoara percepea un avans de 40% din valoarea lucrarii. Doar ca putini clienti erau dispusi sa achite un pret atat de mare doar pentru amenajarea spatiului din curte. Si totusi, au existat exceptii fericite. “In primul an de activitate am incheiat un contract
important cu World Trade Center, ceea ce ne-a permis ca in primii trei ani sa ne bucuram de o cifra de afaceri anuala de 50.000 de euro“, isi aminteste Anisoara Niculescu. Dupa 2007, veniturile au crescut, proportional cu piata, iar in urmatoare perioada firma s-a bucurat de o rata de crestere anuala de 5-10%. Nu datorita cresterii numarului de comenzi, ci a complexitatii si valorii acestora. Gusturile oamenilor se rafinasera, ceea ce a determinat-o pe Anisoara Niculescu
190/279
sa urmeze cursurile Facultatii de Peisagistica. „Daca inainte ma foloseam de cunostintele de horticultor pentru a realiza proiectele de amenajare, ulterior am reusit sa putem asigura tot procesul tehnologic al unei gradini, de la proiectare pana la intretinere“. Urmatorul pas in dezvoltarea afacerii a fost infiintarea, in 2010, a firmei Flower Garden, care a preluat activele si activitatile primei societati si a permis importul de material saditor din Occident. „Trebuia sa facem aceasta manevra pentru a evita lucrul cu intermediarii, altfel am fi fost nevoiti sa ne crestem preturile, ceea ce ar fi reprezentat o grea lovitura. Si mai este un avantaj al importului de material saditor, caci in Occident acesta este containerizat si poate fi folosit pe toata perioada anului“. In primul an de activitate, cifra de afaceri a firmei Flower Garden a fost de aproximativ 90.000 de euro, cu un profit net impresionant, de 25.000 de euro. 2011 a fost un an nefast, in care cifra de afaceri s-a mentinut constanta, insa au aparut pierderi masive, de 15.000 de euro. „A fost o iarna friguroasa, din cauza careia am pierdut foarte mult material saditor importat“, explica Anisoara Niculescu. Ulterior, lucrurile s-au asezat, iar numai in primele sase luni din 2012, cifra de afaceri a fost de aproximativ 60.000 de euro, cu un profit net de 16.000 de euro. Dimensiunea proiectelor difera semnificativ de la caz la caz. Cert este ca, odata cu cresterea pietei, au crescut si preturile lucrarilor, astfel incat exista clienti care solicita proiecte de valori mari, de 15.000-20.000 de euro. „Chiar saptamanile acestea avem o lucrare complexa la Alexandria, al carei prim deviz estimativ se ridica la 400.000 de lei“. Intr-adevar, concurenta s-a intetit la randul sau si, daca in 2004, firma Anisoarei era printre primele din Romania, astazi tot mai multi antreprenori au remarcat potentialul unui asemenea business. Urmatoarea etapa in dezvoltarea firmei? Producerea de material saditor. „Deocamdata nu ne permitem sa facem acest pas, din cauza investitiilor
supradimensionate fata de posibilitatile noastre actuale. Totusi, acesta este obiectivul, pentru asta muncim acum”.
191/279
AFACEREA PE SCURT:
Investitia: Este o afacere care nu necesita investitii majore, fiind suficienti, pentru inceput, circa 15.000 de euro, cu care vor fi achizitionate uneltele si echipamentele de gradinarit si vor fi achitate salariile muncitorilor care executa prima lucrare. Autorizatii: Cel mai bine este ca firma sa acopere cat mai multe domenii de activitate care sa aiba legatura cu amenajarea de gradini, de la proiectare, amenajare si executii de gradini sau intretinere si pana la consultanta, importexport sau productie. Angajati: Este esentiala prezenta unui absolvent al Facultatii de Horticultura sau de Peisagistica. Ideal, acesta se va ocupa si de formarea si coordonarea echipelor de lucru. Muncitorii vor fi angajati in regim de colaborare, tariful platit variind, in functie de complexitatea lucrarilor, intre 20 si 25 lei/ora. Materia prima: Exista doua metode de procurare a marfii. O posibilitate este reprezentata de pepinierele autohtone, doar ca acestea nu produc material saditor containerizat, ceea ce permite efectuarea de lucrari doar primavara si toamna. Alternativa este data de pepinierele din Italia, Olanda si Ungaria, care ofera material saditor containerizat, facand astfel posibila amenajarea de gradini pe aproape toata perioada anului. Sfaturi: Ar fi bine sa va realizati un stoc, fie el si redus, de material saditor, pe care sa il puteti utiliza la eventualele lucrari de mica anvergura.
Curatenie la domiciliu La finalul anilor ’90, sotia unui american care lucra pentru biroul din
Europa Centrala si Balcani al unei organizatii religioase si-a pus pe picioare un business in care a investit nu numai timp, ci si ceva bani - aproape 70.000 de euro. Era o afacere polivalenta: avea o divizie de amenajari de spatii verzi, una pentru curatenie la domiciliu si curatat covoare, un magazin de haine la mana a
192/279
doua, o patiserie si un magazin de suveniruri. Clean Enterprise, firma fondata de Marylin Cane, avea un personal numeros – aproape 50 de ani, majoritatea studenti. Prin urmare, cheltuielile erau mari si destul de greu de tinut sub control, cu atat mai mult cu cat ea nu locuia in Romania si venea aici de cateva ori pe an si pentru perioade destul de scurte. A fost astfel nevoita sa angajeze un administrator care sa se ocupe de operatiunile firmei, care produsese in primul an venituri de aproximativ 30.000-40.000 de euro. Patru ani mai tarziu, in 2002, angajatilor Perfect Clean li s-a alaturat si Ivan Nistorescu, pe postul de asistent director. A sesizat de la bun inceput principala problema a firmei, managementul gresit al costurilor. „Se muncea cam fara cap. Ca sa va dau un exemplu, in perioada aceea, manager de vanzari si marketing era o persoana de culoare, intr-o vreme cand la noi erau priviti mai degraba ca niste ciudati decat ca niste profesionisti. Pierderile din primul an au fost de 5.000 de euro, cu care au venit patronii. Este adevarat, cifra de afaceri crestea de la un an la altul cu 15-20%, de profituri insa nici nu se punea problema“, spune Ivan Nistorescu. Cea mai productiva divizie a firmei era cea de curatenie la domiciliu, urmata de magazinul second-hand. In 2003-2004, cifra de afaceri ajunsese la 60-70.000 de euro anual, dar pierderile crescusera si ele. Era absurd ca lucrurile sa continue asa, prin urmare, in aceasta perioada s-a trecut la un proces de restructurare care a presupus renuntarea la majoritatea diviziilor, cu exceptia celei care genera cele mai mari venituri, cea de curatenie la domiciliu. Automat, numarul clientilor a scazut foarte mult: in 2005 in portofoliul firmei nu mai erau decat sase-sapte clienti, care aduceau sume diferite, de la 80 la 700 de euro pe luna. Ivan a mai pastrat zece angajati permanenti si trei sau patru colaboratori, si a inceput sa caute cele mai bune metode de acoperire a pietei. Pe aceasta piata se ruleaza contracte mari, fie cu companii private, fie cu institutii publice, care organizeaza, in general, licitatii pentru contractarea serviciilor de curatenie. In paralel, mai exista piata clientilor mici, reprezentati de administratiile de bloc, spre exemplu. „ Era un sector de piata relativ ignorat, care pentru noi s-a
193/279
dovedit de bun augur, caci ne aduce cam 20% din cifra de afaceri. Cei mai multi, cam 40%, apeleaza la noi pentru serviciul de curatare a covoarelor, iar restul sunt persoane fizice“, estimeaza Ivan Nistorescu. Preturile sunt variabile: proprietarul unui apartament de doua camere care nu are un contract cu firma si care a apelat ocazional la serviciile de curatatorie va trebui sa plateasca in functie de numarul orelor de lucru ale echipei, tariful orar fiind de 5 euro/ora. Din 2005 si pana acum, cifra de afaceri lunara a fost relativ constanta, de 2.500-3.000 de euro, din care cam 15-20% raman profit. In general, sunt reinvestiti cam 600 de euro luna, ceea ce va face ca la finalul acestui an veniturile raportate sa fie de 40.000 de euro, cu un profit reinvestit de aproximativ 7.500 de euro. Cea mai mare cerere pentru acest tip de servicii se inregistreaza primavara si toamna, cand numarul comenzilor ajunge la 50 pe luna. Numarul angajatilor a ramas constant, si uneori sunt plecate pe teren chiar si patru echipe. Firma lui Ivan Nistorescu, Up Services, a incercat sa implementeze un sistem cat mai occidental de a presta serviciile de curatenie. Angajatii au urmat cursuri de specializare pe anumite nise, unii dintre ei devenind din executanti manageri de echipa, cu responsabilitati crescute. Pentru promovare, a apelat la metoda clasica a impartirii de fluturasi. „La cateva zile dupa ce imparteam fluturasii, calculam impactul avut de acestia si, in functie de acestea, reformulam mesajul sau ofertele”. Ca planuri de crestere, Ivan mizeaza pe atingerea unei
cifre de afaceri lunare de cel putin 5.000 de euro lunar. Peste un an, crede ca veniturile se pot dubla, ceea ce ar duce la realizarea unor profituri de pana la 10.000 de europe luna. BUSINESS START
Investitia: Trebuie alocati cel putin 20.000 euro numai pentru aparatura: aspiratoare profesionale, masini pentru curatat covoare si canapele, monodiscuri cu diferite viteze pentru slefuit suprafete. De asemenea, trebuie cumparate cel
194/279
putin doua masini pentru transportul echipelor de lucru. Angajati: Personalul minim este de zece persoane, grupate in cel putin doua echipe de lucru, in functie de complexitatea lucrarilor. Salariul mediu lunar net este de circa 1.000 lei. Context de piata: Este un sector in plina dezvoltare, dominat de companiile mari, care participa la licitatiile organizate de institutiile publice. De servicii de curatenie au nevoie si locuintele personale, si firmele de constructii. Concurenta este puternica pe toate segmentele de activitate. Alte sfaturi: • Este un domeniu in care trebuie pus mare pret pe promovare, iar cea
mai buna publicitate este realizata prin recomandarile clientilor. Eficienta este si promovarea prin intermediul ghidurilor de servicii, dar si impartirea de fluturasi, care permite o relatie directa cu piata, in zone clar delimitate. • Intocmiti un plan de promotii pentru proprietarii de apartamente, cu un
sistem de gratuitati, de genul “la trei sedinte de curatenie , a patra oara este gratis“.
Productie de ambalaje Bani nu se obtin doar din marfuri si produse finite, ci si din ambalajele lor. Sau cel putin asa sustin Marian Gangea si Alin Fetcu, doi bucuresteni care, dupa ce au avut curajul de a-si intemeia propriul business, au ajuns la profituri anuale de 75.000 euro. Fusesera colegi intr-o fabrica de ambalaje, unul ca director, altul ca agent de vanzari, si realizasera ca marii producatori, cum era si cazul companiei la care lucrau, nu le acordau atentie clientilor mici, considerati nerentabili. Astfel, fie le refuzau comenzile, fie nu acceptau sa le realizeze designul dorit. Cu toate ca ocupau functii importante in cadrul firmei respective, un amanunt care le-a scapat multor companii mari ce activeaza pe piata
195/279
producatorilor de ambalaje i-a determinat pe cei doi sa isi deschida propria afacere: au sesizat ca, in general, clientii mici care solicitau un ambalaj deosebit nu prea erau bagati in seama de marile companii care activeaza in domeniu. Au realizat potentialul acestei nise si, la finalul anului 2009, au infiintat compania Tarcos, initial concentrandu-se pe intermedierea intre client si alti producatori de ambalaje. Ulterior, insa, au incercat sa-si dezvolte propria facilitate de productie, iar prima comanda a fost pentru aproximativ 300 de cutii, pe care au onorat-o abia dupa de Marian Gangea s-a imprumutat de 3.000 de euro de la sora sa. Si bine a facut, caci deja dupa prima luna de activitate inregistrau o cifra de afaceri de circa 20000 lei. La finalul anului, aveau incasari de peste 800000 lei si o rata a profitului de aproximativ 20%. Acum, aceasta rata s-a redus la jumatate, dar afacerea este in continuare rentabila. Intre timp, s-au implicat si pe segmentul de conceptie de ambalaj. „Absolvisem Arhitectura si, pentru ca inca nu stiam sa lucrez in Corel, am facut
primele lucrari pe calc, cu teul si echerul, iar de partea de scris si introdus imagini pe ambalaj se ocupau angajatii”. 2010 a venit cu un boom al veniturilor, desi era deja plina criza financiara. Au reusit, in acel an, venituri de aproximativ 120.000 de euro, cu o marja de profit, este adevarat, de sub 10%. De vina pentru scaderea rentabilitatii era sporirea concurentei de pe piata, dar si achizitionarea unor produse de mai mare calitate. „In urmatoarea etapa, am incercat sa ne facem cunoscuti pe piata pentru conceptia noastra de ambalaj, ceea ce implica niste costuri suplimentare“, spune Alin Fetcu. Nu a fost o idee rea: in 2011 veniturile companiei au ajuns la 240.000 de euro, cu un profit net de aproximativ 14.500 de euro. Le crescuse si portofoliul de clienti, si numarul de produse procesate, insa au refuzat, chiar si in aceste conditii, sa renunte la clientii de mica anvergura. „In continuare acceptam si clienti care ne solicita 50 sau 100 de cutii si de multe ori este o strategie pe termen lung, pentru ca unii dintre acestia au crescut in timp si ne-au ramas clienti, ba mai mult, ne-au recomandat si partenerilor lor de afaceri “, mai
196/279
afirma Alin Fetcu. Surprize au venit din mai multe parti. De exemplu, o categorie importanta de clienti, pe care nu o avusesera in vedere la inceputurile firmei, a fost cea a agentiilor de publicitate, care “ incheie contracte de servicii complete cu
marile companii si ne subcontracteaza noua segmentul de concepere si
productie a cutiilor “, mai spune Marian Gangea. Interesant este ca, cel putin pana acum, firma celor doi antreprenori nu percepea bani si pentru partea de conceptie, ci doar pentru executia ambalajelor. Totusi, unii dintre clienti doresc sa li se garanteze unicitatea ambalajelor folosite si se ofera sa plateasca in plus pentru asta. Cea mai mare comanda inregistrata de firma a fost de 60.000 de euro, iar proiectul cel mai important din istoria companiei este unul adjudecat in 2012, cand au castigat un concurs organizat la nivel global de gigantul Coca-Cola pentru un nou concept de ambalaj. Un mare plus al ultimilor ani a fost renuntarea la departamentul de marketing si vanzari, efectiv in acest moment clientii venind singuri la ei. Astfel, promovarea se face pe metoda “din gura-n gura”. In 2012, firma a ajuns la venituri de 1,2 milioane de euro si la un profit net de 72.000 de euro. „Avem costuri mari, lunar ajungem la 25.000 de euro, care se duc pe chirie, transport, salarii si taxe. Daca ar fi sa fac un cacul la finalul primilor trei ani de activitate as estima ca pana acum am investit aproximativ 35.000 de euro in aceasta afacere, din care 5.000 de euro au fost numai calculatoarele. Nu avem niciun regret, insa. Daca ni se vor concretiza sperantele si planurile, peste doi ani vom avea o cifra anuala de afaceri de circa 15 milioane euro“, spune cu mandrie Alin Fetcu. BUSINESS START
• Investitia: Este suficienta o suma de 5.000 de euro, necesara pentru
achizitia a doua computere performante. In paralel, este nevoie de un sediu si de ceva lichiditati pentru acoperirea primelor comenzi, caci producatorul trebuie sa aiba un fond de rezerva pentru achizitia de materie prima sau pentru plata serviciilor de tipografie. Dupa primele comenzi achitate, afacerea este ca si pusa
197/279
pe roate. • Angajati. Este nevoie de cel putin un designer industrial, care va percepe
o suma cuprinsa intre 150 si 300 euro pentru fiecare comanda. Apoi, este nevoie de doi agenti de vanzari care sa gestioneze relatia cu clientii. In general, salariile lor sunt de 300 si 500 de euro pe luna, la care se adauga comisionanele din valoarea comenzilor, putand astfel sa ajunga la venituri lunare de 1.000 de euro. Pentru eficienta, dar si pentru buna imagine a firmei, este nevoie si de o secretara, cu rol de receptioner. • Context de piata. Concurenta in piata producatorilor de ambalaje a
crescut in ultima perioada, existand deja cinci firme mari si inca cel putin 20 medii. Ca sa mai ai loc acum pe piata, trebuie sa ai targeturi foarte bine definite. Astfel, daca vrei sa atragi un client important, trebuie sa te lupti cu o armata de competitori, care pot oferi preturi infime sau termene de plata laxe. O categorie interesanta de clienti este a celor de nisa, de dimensiuni mici sau medii, care nu fac comenzi mari ca volum, cer insa ambalaje de calitate superioara si sunt dispusi sa plateasca foarte bine pentru asta. Exista cazuri in care un producator de lichior, de exemplu, va achita pentru 100 de cutii un tarif mai mare decat un comerciant care a comandat 5.000 de bucati • Alte sfaturi.
- In negocierile cu clientii, incercati sa-i convingeti sa va permita sa va treceti sigla firmei pe cutiile lor. Este o metoda de promovare ieftina si foarte eficienta. - Tineti cont ca exista trei luni pe an, vara, cand acest sector este practic mort, insa trebuie sa dispuneti de lichiditati pentru a va achita cheltuielile si in aceasta perioada.
Shop online pentru obiecte de artizanat Pentru romanii din afara tarii, mancarurile si obiectele traditionale din tara
198/279
sunt bunuri de pret. La asta s-au gandit si Tiberiu si Vladimir Ionescu atunci cand le-a venit ideea unui magazin virtual cu obiecte de artizanat. S-au gandit sa inlesneasca astfel procurarea obiectelor de artizanat de catre doritorii din afara tarii, si s-au gandit bine. Pentru ca cerere era, insa satisfacerea ei era ingreunata de distanta. In prima faza, Tiberiu a realizat o baza de date cu site-uri care comercializau obiecte romanesti de artizanat. „Erau sub orice critica, vindeau foarte multe kitsch-uri, majoritatea la preturi exorbitante “, isi aminteste Vladimir. Asa ca au pornit pe teren, la biserici, manastriri, muzee, mesteri populari, pentru a identifica potentialii furnizori de obiecte de artizanat. “Trebuia sa vedem la fata locului daca marfa era satisfacatoare calitativ pentru a
se preta exportului“, spune Tiberiu Ionescu. Au rezolvat problema furnizorilor, au trecut la partea tehnica – constructia site-ului si gasirea unui domeniu cat mai elocvent. Cum se adresau in principal pietei externe, au optat pentru un domeniu. com si asta pentru ca au stabilit sa se adreseze. Au inchiriat cu 9 euro anual domeniul www.truehandmade.com si au inceput sa se documenteze asupra celor mai bune modalitati de plata in acest tip de comert. „In strainatate, platile online cu cardul sunt la ordinea zilei, iar concetatenii nostri stabiliti peste hotare au preluat, cu siguranta, acest obicei. E destul de dificil sa implementezi un sistem de transfer bancar, e simplu de inchipuit ca omul obisnuit sa plateasca totul din fotoliu se va deplasa pana la un ghiseu bancar ca sa ne transfere noua banii in Romania“, afirma Vladimir. S-au decis in final pentru serviciile unui provider strain specializat in procesari de carti de credit si cecuri electronice. Interesant este ca fiecare client isi poate alege modalitatea de transport preferata, fiecare mijloc de transport presupunand costuri diferite. Propriu-zis, tranzactia ajunge la capat abia atunci cand persoana care a facut comanda semneaza pentru primirea obiectelor, moment in care sistemul de procesare a cardului extrage suma din contul clientului si o trimite in cel al magazinului virtual. „Prin intelegerea cu providerul, colaboram exclusiv cu firme de curierat care lucreaza cu semnatura de primire“, adauga Tiberiu Ionescu.
199/279
Serviciul costa 50 de euro, dupa care providerul opreste 5,5 procente din orice tranzactie si inca 45 de centi. Au trecut trei saptamani de la lansarea site-ului, iar de acum doua saptamani a crescut puternic si oferta expusa. Spre deosebire de alte magazine online cu acelasi obiect de activitate, aici preturile sunt destul de mici, adaosul mediu practicat fiind de aproximativ 30%. Site-ul a avut pana acum 130 de vizitatori, majoritatea din Romania si Canada, dar si din tari precum Thailanda, Brazilia, Franta sau SUA. Acum, sunt pe punctul de a incheia prima tranzactie, livrarea a zece icoane in valoare de 400 de euro in Danemarca. In ceea ce priveste promovarea, principala strategie folosita a fost investitia intr-un serviciu de pozitionare optima a site-ului in motoarele de cautare. De curand, au intrat intr-o retea de „banner exchange“ din afara tarii, intrucat cele din Romania sunt axate mai mult pe piata interna, care nu facea obiectul interesului lor. Acum, urmeaza lansarea unui sistem de afiliere, prin care site-urile afiliate primesc comisionare din vanzari. Iau totul pas cu pas, pentru ca, asa cum declara Vladimir Ionescu, „niciunul dintre noi nu depinde inca de veniturile de pe acest site, mai avem o firma care merge destul de bine. Avem, totusi, incredere si in acest proiect, chiar mizam ca peste un an sa ajungem la o cifra de afaceri de 100.000 de euro anual“. BUSINESS START.
• Investitia: aproape nesemnificativa, fiind nevoie de constructia site-ului,
de un laptop si de un domeniu de Internet – pentru.ro se platesc 60 euro, pentru cele .com, cam 100 euro pe an. Site-ul va fi postat pe serverul unei firme de hosting, serviciu al carui pret este de 9 euro pe an. • Angajati: Va puteti descurca de unul singur, chiar si in timpul liber. • Trebuie implementat un sistem de plata pentru vanzari in strainatate prin
carduri bancare si cecuri electronice, iar de asta se ocupa provideri specializati care intermediaza tranzactiile. Contractul este de circa 50 de euro, dupa care providerul va opri un procent din fiecare tranzactie.
200/279
• Context de piata: Exista destule site-uri in Romania cu obiect similar de
activitate, insa nu foarte bine puse la punct, fie pentru ca nu ofera sisteme de plata compatibile cu dorintele potentialilor cumparatori, fie pentru ca nu au investit suficient intr-un site de prezentare atragator. In context larg, piata de comert electronic din Romania este estimata la circa opt milioane euro.
Carduri personalizate - securitate Un profesor universitar din Bacau s-a imbogatit dintr-o afacere inedita, personalizarea de legitimatii si carduri din plastic pentru firme. Dupa o perioada de emotii si tatonari, compania lui Olimpiu Dragomir are astazi sase angajati si venituri anuale de aproape 100.000 de euro. Totul a inceput in 2007, cand Olimpiu ajunsese deja cadru universitar, dupa o cariera reusita ca inginer. La sugestia unor prieteni din afara tarii, care ii explicau cu orice prilej ca in Romania inca exista o multime de oportunitati de afaceri care pot fi exploatate, Olimpiu Dragomir a decis sa-si incerce norocul. Asa a luat nastere firma Dragol, care, in primele luni, a avut mai multe obiecte de activitate, de la intermedieri si pana la imobiliare. Niciunul nu a inregistrat un real succes, ceea ce l-a determinat pe Olimpiu sa identifice un produs sau serviciu care reprezinta o premiera in piata. I-a venit ideea cardurilor personalizate, care necesita insa investitii de 10.000 de euro, pe care el nu-i avea. Nu a reusit sa contracteze niciun credit bancar, asa ca a incercat sa convinga cativa patroni de firme de birotica si copy-shop-uri sa se asocieze cu el in aceasta noua aventura. Nu a fost prea convingator, probabil, caci nimeni nu credea in viitorul unui produs considerat prea scump pentru nivelul de trai de la noi. In final a fost nevoie sa recurga la prieteni pentru a face rost de bani. In prima faza, a investit 6.500 de euro in instalatia de personalizare a cardurilor. Apoi, a inceput sa caute un furnizor de materie prima. L-a gasit tocmai in Franta si a comandat un transport de 2.500 de euro. A urmat, apoi, demararea
201/279
propriu-zisa a afacerii, in februarie 2008. Pana la finalul lui aprilie nu a avut nicio comanda serioasa, dar Olimpiu Dragomir era departe de a se descuraja: dimpotriva, si-a stabilit intalniri cu reprezentanti ai celor mai mari firme din regiune, acestea fiind singurii potentiali clienti pentru un serviciu destul de scump. Si nu a gresit, caci in aprilie a primit si prima comanda importanta, de la Peco Moldova. A fost nevoie de patru luni de munca, dar a meritat. La finalul primului an de activitate, firma ajunsese la o cifra de afaceri de 20.000 de euro. 2009 a fost anul dezvoltarii. In urma unei documentari serioase, Olimpiu Dragomir s-a orientat catre sistemele de control-acces, respectiv catre productia de carduri magnetice cu coduri de bare utilizate de angajati si vizitatori in sediile firmelor. In 2009 ajungea la venituri de 40.000 de euro si profituri de 2.500 de euro, iar in 2010, la o cifra de afaceri de 55.000 de euro, peste 50% din suma fiind generata de sistemele de control-acces. A fost momentul unei noi extinderi a obiectului de activitate al companiei, prin intrarea in domeniul sistemelor de acces auto si al sistemelor de securitate. In 2012, acestea au ajuns sa reprezinte 30% din totalul veniturilor firmei. 45% este reprezentat de sistemele de control-acces, 15% din automatizari si 10% de elementele de securitate. La finalul acestui an, cifra de afaceri a ajuns la peste 95.000 de euro, iar profitul la aproximativ 15.000 de euro. PE SCURT
Investitie minima: aproximativ 10.000 de euro, necesari pentru achizitia unei imprimante specializate (2.500 euro), un calculator (800-1.000 euro), un aparat foto digital (800-1.000 euro) si un soft specializat (1.500 euro). Cel putin 4.000 de euro va costa materia prima. Daca cererea pentru acest produs ar fi foarte mare, ar renta cumpararea unei masini de imprimat carduri, care costa insa nu mai putin de 150.000 de euro. Pe de alta parte, trebuie tinut cont ca este vorba de o afacere foarte profitabila, cu o rata a rentabilitatii de pana la 100%. Angajati: Nu este nevoie de un personal numeros, pentru inceput fiind
202/279
suficient aportul exclusiv al patronului. Ulterior, in functie de evolutia comenzilor, va creste si numarul angajatilor. Piata: Clientii sunt firme care au nevoie de carduri pentru angajati sau, de ce nu, pentru diverse campanii de promovare. Astazi, in orasele mari exista destule firme puternice care au ca obiect de activitate personalizarea de carduri. Totusi, desi piata a evoluat rapid, inca mai este loc de noi jucatori, ba chiar exista si o nisa inca neexploatata: accesoriile pentru carduri. Realist, amatorii ar trebui, totusi, sa inceapa un business de personalizare de carduri, acesta nenecesitand investitii majore. Ulterior, odata cu cresterea veniturilor, va puteti gandi la extinderea si diversificarea serviciilor oferite. Promovare: Cea mai buna cale este abordarea directa a companiilor– client.
Fabrica de servetele personalizate Investitia intr-o linie de productie de servetele nu este neaparat prea mare (in jur de 70.000 – 80.000 de euro) insa, din cauza numarului foarte mare de jucatori din piata, aceasta se poate dovedi inutila. De acest aspect s-a lovit si Alex Herman, fondatorul producatorului de servetele Iceberg. Sansa sa a fost inspiratia de a se diferentia de restul concurentilor, prin alegerea unei noi niste, servetelele personalizate. Absolvent al Facultatii de Instalatii, Alex a lucrat pana in 2000 la Uzina de Automobile Pitesti si la Prefabricate Militari. In paralel, inca din 1995, a inceput sa incerce sa obtina venituri suplimentare. Si nu fara succes: si-a investit toate economiile, 13.000 de lei, in comertul cu Turcia, din care in mai putin de un an a reusit sa obtina peste 20.000 de dolari. Si-a cumparat, din ei, o masina Dacia, pe care o inchiria in regim de taximetrie. Lucrurile au mers atat de bine incat in scurt timp Alex Herman a decis sa-si infiinteze o firma de taximetrie, pe care, in anul 2000, a transformat-o in scoala de soferi. In paralel, si-a infiintat si o agentie
203/279
imobiliara de cartier si o mica firma de transport persoane si marfa. La finalul lui 2003, acumulase o avere de circa 100.000 de euro. A fost anul in care a devenit distribuitor Coca-Cola pentru judetul Buzau, motiv pentru care a achizitionat un depozit la marginea orasului pe care, dupa terminarea contractului cu aceasta firma, l-a transformat intr-un complex angro. Spera sa obtina venituri bune de pe urma acestei manevre, insa s-a inselat. “Asa ca m-am hotarat sa inchid angroul si sa incerc ceva nou.” Observase ca, dintre produsele comercializate in fostul sau complex, servetelele se vindeau cam cel mai bine, si si-a zis sa incerce aceasta varianta. Asa a aparut firma Iceberg, cu sediul in Bucuresti, intr-un spatiu inchiriat contra a 500 de euro pe luna si dotat cu doua masini pentru productia de servetele (cumparate cu circa 30.000 de euro, in rate). „Pentru ca eram complet incepator in acest domeniu, a trebuit sa aduc un specialist. Din fericire, am gasit pe cineva potrivit in Turcia. A venit la Bucuresti pentru un salariu de 1000 de euro pe luna, la care se adaugau gratuitatea cazarii si a meselor”. O alta investitie
necesara a fost achizitionarea a doua autoturisme de distributie. A angajat opt oameni, majoritatea agenti de vanzari, care au pornit in cautarea de clienti – in general, angrouri si restaurante. Prima comanda primita a fost de doar 50 de euro. „Adevarul este ca intrasem intr-un domeniu extrem de competitiv, destul de multe alte firme aveau exact acelasi obiect de activitate cu al meu. Costurile erau destul de mari, iar incasarile, foarte mici. Pentru ca un asemenea business sa devina profitabil, este nevoie de clienti loiali, care sa comande volume mari. Nu mi-am pierdut insa entuziasmul, doar mi-am propus ca in primii doi ani sa nu vizez profitul, ci sa depun toate eforturile pentru a- mi consolida afacerea”. Totusi, lucrurile au inceput sa se aseze, iar Alex Herman a incheiat primul an de activitate cu o cifra de afaceri de peste 80.000 de euro si un profit de aproximativ 9.500 de euro. Mai mult decat suficient pentru a-si achita ratele pentru masinile de produs servetele. In urmatorul an, cifra de afaceri a ajuns la peste 100.000 de dolari, iar
204/279
profitul a scazut la 7.700 de dolari, in conditiile cresterii costurilor de productie si distributie. Alex Herman stia ca indicatorii financiari puteau fi mult imbunatatiti daca firma ar fi iesit din randul zecilor de producatori care veneau cu o oferta identica de servicii. In 2009 i-a venit ideea servetelelor personalizate. Si-a cumparat o masina de inscriptionat (contra sumei de 18.000 de euro) si un computer performant, iar pentru partea de creatie a angajat un designer care sa se ocupe de personalizarea servetelelor. „Diferenta de pret dintre servetelele simple si cele personalizate era de 10-15%, in functie de numarul de unitati comandate“, explica Alex Herman. Nu a renuntat la afacerea cu servetele “simple”, pe care a dezvoltat-o in provincie, prin intermediul mai multor
distribuitori. Cele doua linii de productie aveau un traget diferit: astfel, in timp ce servetelele simple se adresau, in primul rand, angrourilor, cererea pentru servetele personalizate venea in general de la hoteluri sau restaurante. In 2010, cifra de afaceri a ajuns la aproape 125.000 de euro, cu o marja de profit de aproape 30%. Deja in 2011 a fost necesara mutarea intr-un spatiu de productie mai mare si achizitia mai multor automobile pentru activitatea de distributie. In 2011, cifra de afaceri a scazut cu 10.000 de euro, in timp ce profitul a crescut la aproape 40.000 de euro. Cum concurenta crescuse si mai mult in ultimii ani, preturile de vanzare nu au putut fi marite, desi costurile de productie cresteau constant. Asa se explica de ce in 2011 cifra de afaceri a ajuns la doar 80.000 de euro, iar profitul a fost inlocuit de pierderi. In plina criza economica, Alex Herman a reusit sa repuna compania pe linia de plutire, iar in 2012, cifra de afaceri ajungea la 136.000 de euro, cu un profit de aproape 10.000 de euro. In momentul de fata, firma are 20 de angajati si peste 200 de clienti. “Cred ca de la inceput si pana acum am investit cam 80.000 de euro in firma, si continuam sa investim. De exemplu, in viitorul apropiat mi-as dori sa intram si pe nisa hartiei igienice, simpla sau personalizata cu versuri, caricaturi sau poze“. AFACEREA PE SCURT:
205/279
Investitia minima: 60.000 euro. Suma este necesara pentru achizitia unei masini de produs servetele, in computere, matrite, echipamente si masini de distributie. Un segment important de cheltuieli este materia prima, pe care Alex Herman o procura din Grecia. Pentru inceput, producatorul a avut nevoie de un tir intreg de hartie, care l-a costat in jur de 17.000 euro. Angajati: este nevoie de minimum opt salariati, care sa acopere activitatile de intretinere, gestiune, ambalare, distributie si contabilitate. De asemenea, este recomandabila recrutarea unui coordonator de productie si a unui designer, cu care se poate lucra in regim de colaborare. Piata: este caracterizata de concurenta crescuta, ceea ce impune oricarui nou-intrat identificarea unei nise. De pilda, in momentul de fata, inca s-ar putea dovedi profitabila productia de servetele tip batista, ocolite de majoritatea producatorilor din cauza investitiilor mari, de pana la 200.000 de euro. Financiar: in aceasta afacere, marja de profit este de circa 10%. Cu alte cuvinte, daca producerea unui servetel costa 0,08 lei, acesta poate fi vandut cu 0,09 lei. Asadar, pentru a putea spera la profituri, producatorul trebuie sa lucreze cu volume mari. Un amanunt semnificativ: intr-un autoturism de distributie intra servetele in valoare de doar 1200 lei, ceea ce poate ridica probleme de rentabilitate in cazul unui trasport in locatii indepartate, care presupun costuri mari de transport si cazare pentru sofer. Promovare: contra unui discount, va puteti convinge clientii sa accepte inscriptionarea numelui si adresei firmei dvs. pe pachetul de servetele. Si un detaliu foarte bine de stiut: servetele simple se vand pe toata perioada anului, in timp ce servetelele personalizate sunt cerute vara de catre restaurantele si hotelurile de pe litoral, si iarna de localurile din statiunile de munte.
Productie de desene animate Putina lume stie ca in Bucuresti exista un studio privat de desen animat cu
206/279
capital integral romanesc (singurul din tara, de altfel). Proprietar nu este un grafician sau art director, ci o absolventa a Facultatatii de Electronica si Telecomunicatii, care isi pusese pe picioare o cariera de broker. Studioul nu este prima sa incercare antreprenoriala – in urma cu cativa ani, infiintase o afacere de distributie de condimente achizitionate din afara tarii. Firma avea un singur angajat, pe patroana, ajutata in activitate de un Volkswagen Beetle, pe post de masina de carat marfa. Afacerea a mers suficient de bine cat sa-i permita sa stranga o suma frumusica (15000 de euro) pe care a decis sa-i investeasca intr-un studio de postprocesare. “Nu as recomanda multora strategia mea: practic, nu am realizat niciun fel de analiza a pietei, tot ce am facut a fost din instinct, era o activitate pe care o visasem de ani buni. Asa a aparut firma Animated si studioul Imagina“, descrie pe scurt istoria companiei Despina Rogojan. Primul obstacol a fost reprezentat de concurenta, pe piata existand deja studiouri de postprocesare bine dotate, cu profesionisti remarcabili “adusi” din afara tarii. A realizat, cu acest prilej, ca trebuie sa gaseasca o cale prin care sa se diferentieze, sa identifice o nisa inca neocupata sau neexploatata suficient. De aici pana la alegerea desenului animat nu a mai fost decat un pas. Prima provocare: gasirea unor artisti amatori, caci “eram constienta ca desenul animat
se face 50% pe hartie si 50% este procesare digitala“. Pentru a-si finanta noua pasiune, nu a renuntat la segmentul de postprocesare, care se dovedea o sursa constanta de venituri. „ In primul an am avut patru comenzi de desene animate . Imi amintesc ca primul client a fost un producator de snacksuri, iar de pe urma acelui proiect am ramas cu un profit de 100 de euro “, spune Despina. O alta problema care necesita o rezolvare rapida era reprezentata de piata de desfacere, caci singurii clienti interesati erau, previzibil, firmele de publicitate. Doar ca desenul animat nu se numarase, pana atunci, prin metodele de productie utilizate de agentiile de la noi, iar in rarile ocazii cand apelau la animatii era pentru ca li se solicitase expres de catre clienti (de pilda, in cazul produselor pentru copii). Asadar, intrarea pe piata a fost dificila, dar nu imposibila. In 2007,
207/279
firma a realizat sase proiecte, ceea ce a dus la dublarea cifrei de afaceri. Banii obtinuti au fost utilizati pentru mutarea intr-un sediu nou. Caci directorii din agentiile de publicitate cu care se intalnea ea frecvent strambau adesea din nas cand erau primiti intr-un apartament modest de doua camere din Drumul Taberei. Pana la urma, a gasit o vila in Cotroceni care se potrivea profilului cautat de ea. Apoi, in 2009, a intrat in zona productiei de 3D. A fost anul in care a facut investitii masive, de peste 30.000 de euro, majoritatea imprumutati de la cunoscuti. Prima achizitie a fost o statie grafica. A urmat apoi un soft dedicat productiei de desen animat, in valoare de nu mai putin de 17.000 de euro. Primul contract pentru animatie 3D a venit in acelasi an, cand a fost contactata de o firma maghiara care lucra pentru un serial de desene animate din Franta. Din cauza unor neintelegeri, nu a obtinut niciun profit de pe urma participarii la acest proiect. Si-a pus la punct, insa, un porofoliu, a invatat cum merg lucrurile in aceasta profesie si s-a folosit de aceasta experienta pentru a realiza proiecte tot mai frumoase. Astfel, in 2011 cifra de afaceri a firmei a fost de 60.000 de euro, iar in 2012 s-a apropiat de pargul de 100.000 de euro. Acum, veniturile din desen animat aduc circa 40% din totalul cifrei de afaceri. “Tot profitul realizat pana acum a fost reinvestit si cred ca ani buni de acum incolo lucrurile vor merge la fel. De aceea, tot in apartamentul din Drumul Taberei stau, si tot cu broscuta mea conduc prin oras. Nu a fost usor, si am fost de mai multe ori aproape de a renunta, insa din fericire zona aceasta a animatiei incepe sa prinda aripi si la noi. Ba chiar ma gandesc sa incerc sa intru in curand si pe piata de desen animat din strainatate”. AFACEREA PE SCURT:
Investitie: 100.000 euro, necesari pentru achizitia echipamentelor (statie grafica, un computer performant, softuri etc.). Angajatii: aceasta este cea mai sensibila problema a business-ului de animatie, intrucat pe piata exista foarte putini specialisti in animatie 3D. In schimb, exista suficienti profesionisti in postprocesare. Studioul Despinei incheie
208/279
cu acestia contracte de colaborare, intrucat fluxul de munca nu este continuu. Chiar si in aceste conditii, 60% din cheltuielile firmei sunt reprezentate de resursele umane. Orientativ, Despina lucreaza cu trei animatori si o echipa de sapte specialisti in layout, culoare, procesare etc. Piata: Pe segmentul de animatie 2D, firma Despinei Rogojan nu are niciun concurent, iar pe 3D, foarte putini. Pentru amatori, un sfat: intrucat cererea de astfel de servicii este adesea foarte redusa, firma trebuie neaparat sa mai produca venituri dintr-o alta activitate – in acest caz, este vorba de segmentul de postprocesare.
Casa de moda In 1996, ca urmare a dorintei de exprimare si de implinire a unei vocatii personale, aceea de designer vestimentar, Cristina Calin a creat casa de moda cu acelasi nume. La inceput au fost doar rochiile de mireasa, deoarece, in peisajul anului 1996 acestea reprezentau o nisa de piata exploatata amatoriceste. Sase masini de cusut, 14 oameni si o cifra de afaceri de 6 milioane de lei in primul an. Din 2001, la solicitarile celor ce insoteau cuplurile maritale venite la cumparaturi, Cristina Calin a lansat pe piata un nou produs: tinuta de gala pentru femei, iar in 2002, pentru cei deja cuceriti de stilul firmei si care doreau sa poarte creatiile acesteia pe strada, la serviciu, in vacanta: noua linie de vestimentatie de zi - mai concret, costume business, pardesie, scurte, paltoane, bluze, fuste, pantaloni etc. "Cristina Calin" a ajuns, in 2004, la 132 de angajati si o cifra de afaceri anuala de 27 miliarde de lei. Impreuna cu "Creuzet" - firma producatoare de confectii pentru barbati - "Cristina Calin” a fondat lantul de magazine "Creuzet", in acest moment functionand cinci astfel de magazine in sase mari orase: Bucuresti, Constanta, Brasov, Timisoara, Iasi si Piatra Neamt.
209/279
Cristina Calin a inteles ca designul este foarte important in activitatea unei case de moda, dar nu garanteaza si reusita, deoarece moda este, pana la urma, industrie, iar "Cristina Calin" trebuia tratata (crescuta, ingrijita, condusa) ca afacere si nu doar ca spectacol. Astfel a devenit director de firma, a trebuit sa ia decizii si sa-si organizeze cat mai bine activitatea si din punct de vedere al administratiei, marketingului, productiei, PR-ului etc. In acest mod "Cristina Calin" s-a dezvoltat, a invatat sa reziste in conditii de concurenta, sa-si faca o imagine. "N-am crezut niciodata ca voi ajunge aici. In 1996 nici nu as fi indraznit sami propun asa ceva. Mi-ar fi fost suficient sa-mi urmez vocatia, sa muncesc ce-mi place si sa am un nivel de trai decent. Dar se pare ca CC a avut un potential nebanuit initial, confirmat ulterior. Pur si simplu, se putea mai mult, iar eu, o perfectionista prin excelenta, nam facut decat ceea ce trebuia facut, cat mai bine, in fiecare departament, in fiecare moment al evolutiei." Pentru Cristina Calin cheia succesului e simpla: Cand iti doresti ceva, intinde mana si ia! Nu astepta sa primesti, sa ti se dea, sa se gandeasca altcineva ca ti s-ar cuveni! Pentru viitor, ca orice manager de firma, Cristina Calin isi doreste dezvoltarea in continuare a lantului de magazine "Creuzet", in asa fel incat CC sa fie reprezentata in fiecare din orasele mari ale tarii. E de la sine inteles ca aceasta implica o dezvoltare proportionala a productiei, atat in sens cantitativ, cat si calitativ. Anul 2009 se doreste a fi nu numai anul intrarii in UE, ci si anul care sa gaseasca CC pregatit, un concurent veritabil, demn de luat in calcul pentru firme similare occidentale. "Pe scurt, vrem sa existam si dupa 2007 pe piata romaneasca." Cu toate ca se poate considera realizata pe plan profesional, cariera nu inseamna pentru Cristina Calin totul. Dupa spusele sale, cea mai importanta realizare din viata nu este neaparat firma pe care o conduce: "Cel mai important mi se pare sa ajungi sa atingi un echilibru intre cariera si viata personala, sa ai un
210/279
timp echilibrat pentru ambele si la fel de multe satisfactii. Pentru mine este importanta reusita in cariera in masura in care ma simt valorizata ca manager si ca designer, prin rezultatele muncii mele si in masura in care aceasta asigura un anumit nivel de trai familiei mele. Dar, cu anumite exceptii, nu am acceptat sa sacrific un timp considerat de mine extrem de important si de pretios petrecut alaturi de sotul si de cei doi copii ai mei, Elvira - 6 ani, Lucian - 1 an." In afara de familie, Cristina Calin se bucura de o adevarata viata sociala, nu refuza iesirile mondene, ii plac vacantele si calatoriile si, binenteles, petrecerile cu prietenii. Chiar daca stie ca este socant, Cristina Calin considera ca, alaturi de multe personalitati, masina - un Audi A6 - i-a servit de model, fiind dupa parerea ei modelul echilibrului perfect intre sensibilitate si forta: "luati-o ca pe un omagiu adus mintii omenesti care a reusit sa creeze aceasta masina." "Nu am nimic de sacrificat, eu vreau totul. Si daca vreau totul, voi face astfel incat sa am tot ce doresc. Restul e doar munca, perseverenta, experienta acumulata, rabdare, disponibilitate pentru acumularea de noi cunostinte, o curiozitate vie, nestinsa si, poate cel mai important: O GANDIRE POZITIVA."
IT Nu toti oamenii de afaceri se simt in centrul atentiei, altii nici nu considera ca sunt importanti sau ca se poate vorbi despre ei. A fi perceput ca om de succes de catre cei din jur reprezinta pentru unii magulire. Pentru Andrei Radulescu definitiile succesului date de dictionare - atingerea scopurilor propuse, implinirea idealurilor, prosperitate si faima - sau de filosofi - succesul nu inseamna a obtine tot ce vrei, ci a aprecia tot ce ai - nu sunt destul de relevante. "Probabil ca definitia cea mai aproape de adevar este una care le combina pe amandoua: succesul inseamna sa realizezi ceea ce iti propui si sa fii multumit de ceea ce ai realizat."
211/279
Dupa ce a terminat Facultatea de Litere din Universitatea Bucuresti, specializarea Romana - Japoneza, Andrei Radulescu si-a dat seama ca postura de profesor nu i se potriveste asa ca a acceptat propunerea unui prieten de a lucra pentru el intr-o firma de informatica. Domeniul era insa total nou pentru el, dar ambitia si dorinta de a acumula cat mai multe l-au determinat sa o ia de la capat. Si astfel a ajuns sa invete de la cum se deschide un calculator pana la cum se negociaza un contract. Dupa cativa ani de ucenicie, in anul 2002 a fost numit in functia de director general al unei companii informatice. "M-am trezit peste noapte in postura unui om de care depinde nu numai destinul companiei, dar si destinul catorva zeci de alti oameni: angajati, actionari, clienti. Responsabilitatea este imensa, mai ales daca esti o persoana cu stricte principii etice si profunde inclinatii umaniste." Indiferent de formarea initiala, Andrei Radulescu a dat dovada unui barbat autodidact care a reusit sa inteleaga mecanismele functionarii unei afaceri intr-un timp extrem de scurt si fara nici un fel de experienta anterioara de lucru intr-o companie complexa, cu atat mai putin intr-o functie de conducere. Ca in orice activitate de succes, profitul firmei s-a dublat doar intr-un an, conditiile de lucru ale angajatilor s-au imbunatatit substantial, totul ducand la imbunatatirea relatiilor interumane din firma si, implicit, la marirea gradului de satisfactie a clientilor. "Intotdeauna am crezut in oameni, lucru care s-a dovedit de mare folos si in incercarea mea de a ridica nivelul companiei noastre." Oare, dupa ce a reusit o data, ar mai putea Andrei Radulescu sa o ia de la capat din nou, urmand un alt drum, total diferit de cel actual? Conform spuselor sale, idealul vietii nu a fost inca atins, asa ca orice se poate intampla in viitor: "Faptul ca am reusit intr-un domeniu care nu ma caracterizeaza, lumea afacerilor, nu inseamna si ca mi-am indeplinit idealurile in viata. Mi-as dori mult mai mult sa ma implic in actiuni caritabile, de exemplu, sau sa scriu o carte citita de mii de oameni. Sper ca intr-o buna zi voi avea curajul sa-mi schimb total viata, sa ma orientez spre o ocupatie pe care sa o simt mai apropriata de firea mea si
212/279
sa am in continuare succes. Oricum, stiu ca nu poti gasi niciodata succesul la capatul unui drum drept, si de aceea voi astepta momentul potrivit pentru a face cotitura. Pana atunci, insa, voi continua sa lupt pentru a mentine succesul de care ma bucur acum. Pentru ca succesul trebuie hranit cu multa munca si chiar cu sacrificii." Pentru a avea succes, orice persoana care doreste sa ajunga undeva sus trebuie sa fie constienta si de faptul ca multe placeri extra-profesionale trebuie sacrificate. Pe de alta parte, familia sau prietenii trebuie sa fie constienti de faptul ca multe din orele unei zile, weekend-urile sau zilele de vacanta sunt petrecute la birou. Cel mai important este ca acestia sa inteleaga si sa nu se simta frustrati si, la randul lor, sa sprijine ascensiunea respectiva. "Cred ca principalul motiv al succesului meu in viata este sprijinul familiei, si in special al mamei mele, femeie ambitioasa si cu mult bun simt, care a stiut sa ma creasca in perspectiva unei cariere reusite. Mama mea a crezut in mine si astfel am avut curaj, inca de mic, sa lupt pentru a fi tot timpul mai bun. Un alt motiv, la fel de important pentru mine, a fost pur si simplu norocul. Cred ca si norocul are o reteta a lui, pe care incerc sa o aplic: trebuie sa fii optimist si curajos, sa-ti pastrezi zambetul pe buze si in zilele innorate si sa ai atentia treaza in orice moment pentru a observa sansa care iti poate aparea oricand. Nu exista coincidente, exista doar semne pe care trebuie sa stii sa le citesti si sa le folosesti in favoarea ta." Pe langa acestea si imaginea personala este foarte importanta pentru a avea succes. Multi oameni de afaceri depind de parerea celorlalti despre ei si, in acest scop, trebuie ajutati sa-si formeze o impresie cat mai buna. Asa cum spune Andrei Radulescu: "Un om de succes este un om sigur de el, cu o infatisare ingrijita si cu zambetul pe buze. In felul acesta ceilalti te admira si au incredere sa-ti devina aliati, ajutandu-te sa dobandesti succesul pe care ti-l doresti. Si in special zambetul face minuni. Un exercitiu pe care il practic uneori este sa numar de cate ori pe zi zambesc oamenilor pe care ii intalnesc si cate zambete primesc
213/279
in schimb. Si ma pot lauda ca eu castig aproape de fiecare data." Ca orice om de afaceri, Andrei Radulescu este constient de dusmanii succesului, punand pe primul loc frica sub toate formele ei: frica de esec, frica de munca, frica de schimbare, chiar si banala frica de zborul cu avionul. In ceea ce o priveste, frica de intuneric este cea mai frecventa, dar incearca tot posibilul pentru a o invinge, pe celelalte reusind sa le lase undeva in urma lui. La 34 de ani are inca multe vise: "Voi continua sa indraznesc sa cred in succes. Si sper sa nu uit niciodata vorbele reginei Isabela catre Cristofor Columb aflat in cautarea Indiilor: "Pluteste drept inainte si, daca pamantul pe care il cauti nu exista inca, fii sigur ca Dumnezeu il va crea inadins pentru a-ti rasplati indrazneala."
Industria textila Ciprian Ivan este presedinte si director general la SC Ecosez SA Baia Mare, fondata in 1922, companie bine cunoscuta pentru produsele sale: tesaturi din lana si tip lana cardate si pieptanate. Mai pe larg, firma produce: tesaturi de lana 100%; tesaturi de lana in amestec cu fibre chimice; tesaturi stretch cu fire lycra sau dorlastan; tesaturi cu finisaje speciale (teflon, scotchgard, AIRO finish); tesaturi in si in amestec; stofe de mobila si pentru huse auto; paturi; articole tehnice (filtre, chingi, benzi transportoare). Ciprian Ivan lucreaza de aproape 22 de ani in aceasta fabrica - "M-am format alaturi de acesti oameni si consider ca este datoria mea sa contribui la prosperitatea acestei companii." Sectorul in care lucreaza are legatura directa cu moda, care este intr-o continua schimbare si care are rolul nu numai de a infrumuseta, ci si de a face oamenii mai increzatori in ei. "In Romania, noi avem o piata traditionala pe care trebuie sa o protejam."-
214/279
considera Ciprian Ivan. "Chiar daca mediile economice intern si international sunt destul de dificile, crezul meu este ca daca iti doresti un lucru cu ardoare si-ti canalizezi toate fortele in scopul de a-l atinge, trebuie sa reusesti. Gandirea pozitiva este forta care te propulseaza inainte indiferent de obstacolele intalnite, greutatile depasite te fac sa devii mai increzator, calit, puternic. Poate nu ne nastem toti luptatori, insa viata, societatea, te silesc sa lupti astfel incat sa nu ai regretul ca n-ai incercat, lucru mai rau decat infringerea." Ciprian Ivan a facut un curs de TOP MANAGEMENT cu o firma din AUSTRIA in primavara anului 2002, face parte din clubul de afaceri AUSTRIAROMANIA si este Presedinte a Asociatiei TexinCon – Baia Mare . Toate acestea i-au dat posibilitatea sa depaseasca problemele specifice perioadei de tranzitiei in care ne aflam. Ca strategie, Ciprian Ivan incearca sa tina un echilibru prin cresterea productiei interne in detrimentul exportului si prin realizarea de investitii care sa imbunatateasca conditiile celor 902 de angajati si sa creasca calitatea produselor. Fara eficienta nu exista performanta. Cand a luat conducerea Ecosez, foarte multe persoane s-au aratat neincrezatoare in implicarea sa in dirijarea destinelor celor 902 de oameni intr-un mediu economic ca cel actual. A avut parte de satisfactii, de bucurii si de necazuri, dar concluzia Ciprian Ivan este ca a meritat. "Relatiile permanente cu clientii ne dau posibilitatea sa intelegem cerintele specifice ale fiecaruia in parte, gasind solutii. Lumea afacerilor este dura. Ea poate fi un loc de satisfactii, dar numai pentru cei ce tin pasul." Dincolo de activitatea economica in sine in firma privatizata in care lucreaza, Ciprian Ivan considera important sa se creeze si-n constiinta oamenilor sentimentul de stabilitate. "Tinand cont ca cele mai mici castiguri salariale sunt tocmai in ramurile care au relansat exporturile romanesti si comparand aceasta performanta cu veniturile autorilor ei, constatam ca trebuie sa te lege sufleteste ceva de acest
215/279
sector. Eu cred ca ceea ce fac face parte din viata mea. Cea mai mare dorinta profesionala este sa nu-i dezamagesc pe cei care au avut incredere in mine cand m-au investit."
Turism rural Ani de-a randul Luminita Moisii s-a intrebat ce s-ar putea face pentru a fructifica bogatia cu care Dumnezeu a inzestrat zona in care traieste. Dupa 1992 a simtit ca a sosit momentul ca si femeile sa-si spuna cuvantul in evolutia comunitatii locale. Initial nu s-a gandit la o afacere personala, ci la o activitate cu caracter socio - economic favorabila femeii din mediul rural. Astfel, s-a inarmat cu rabdare, tenacitate si multa diplomatie pentru a crea o bresa in conceptia conservatoare a comunitatii rurale potrivit careia rostul femeii este sa fie mama, sotie si … nimic mai mult!
Investitii minime si fructificarea cadrului natural sau antropic deosebit de generos in zona montana a judetului Gorj, evitarea marginalizarii femeii din mediul rural si dobandirea independentei sale economice, racordarea tineretului la dezvoltarea economico - sociala a zonei prin stagnarea emigrarii spre mediul urban, toate acestea au fost obiectivele cu care a pornit la drum in turismul rural. A trebuit sa aleaga: sa fie un simplu dascal sau sa inceapa lupta cu necunoscutul si sa creeze din nimic… PENSIUNEA Luminita. Momentul hotarator l-a reprezentat intalnirea cu doua femei deosebite: Andrada Nicolescu si Adina Nistor care i-au indrumat pasii in turismul rural. "Am pornit la drum cu dotarea pe care o aveam in gospodaria proprie - omologata si clasificata, atunci, la o margareta. Ca pedagog am stiut ca nu vorbele, ci faptele au putere de convingere. De la o preocupare personala (ghid, gazda, bucatareasa) am trecut la o afacere de familie in care fiecare are responsabilitati bine definite." Prin serviciile turistice prestate in perioada vacantelor scolare Luminita Moisii a castigat bani, experienta si prieteni. Pregatirea pedagogica i-a permis
216/279
solutionarea din mers a unor probleme, dar a decis ca este nevoie si de o instruire in domeniu. Frecventarea cursurilor de management in turismul rural organizate de ANTREC i-au permis astfel diversificarea serviciilor: cazare, program de agrement, implicarea oaspetilor in viata gospodariei - potrivit principiilor ANTREC: ' Vine un turist - pleaca un prieten.' Practica a invatat-o ca trebuie sa fie permanent preocupata de ridicarea calitatii serviciilor. Prin imbunatatirea gradului de confort a ridicat pensiunea la doua margarete. Ca urmare, segmentul de turisti carora le oferea serviciile s-a diversificat: romani (65%), straini - Franta, Belgia, Austria (35 %). In aceeasi proportie au crescut si cerintele. Iata de ce a urmat si cursuri internationale de instruire in turismul rural (Israel, Franta, Grecia). In anul 2002 Luminita Moisii a beneficiat de un credit de la Ministerul Turismului cu care a modernizat intreaga pensiune, presupunand optimizarea spatiului de cazare, confort sporit, servicii de calitate corespunzatoare unei pensiuni de trei margarete. A crescut proportional si gradul de ocupare a pensiunii: de la rezervari de 2 zile la 5 sau 7 si chiar 10 zile - nu doar in perioada vacantelor, ci si in extrasezon. De la un numar de 600 innoptari in 1999 s-a ajuns, in anul 2002, la 2500 si a depasit 3500 in 2004. "Am continuat investitiile atat in baza materiala, cat si in promovare aspect hotarator in activitatea turistica. Pliantele proprii sau ale retelei ANTREC Gorj, catalogul national ANTREC sau pagina web realizata tot prin ANTREC siau dovedit eficienta si utilitatea. Am urmat cursuri de marketing in turism rural (organizate de ANTREC). Pe de alta parte am participat la targuri si burse de turism pentru a studia evolutia cererii si ofertei pe piata turistica, astfel cunoscand concurenta si promovand particularitatile zonei." In 1999 a devenit presedinte al ANTREC Gorj si, de atunci, a implicat reteaua de turism rural argesean in activitatile majore din domeniu. La Targul International de Turism ( Londra, 1999 ) Luminita Moisii a reprezentat turismul rural romanesc si, din 2001, a implicat filiala in parteneriatul cu retelele franceze
217/279
similare: QUIMPERE si COFRAT. In plus, a sprijinit instruirea in domeniu a membrilor retelei ANTREC ARGES prin programul PHARE ( 2002 / 2003 ). "Realizarile au cerut sacrificii: zile si nopti de munca asidua, familie si prieteni frustrati, imposibilitatea de a avea sfarsituri de saptamana libere sau chiar vacante. Extravaganta cea mai mare pe care mi-as putea-o permite ar fi evadarea la mare fara telefon!" "Am impletit principiile de viata ale ardeleanului (punctualitate, constiinta muncii, discretie) cu tenacitatea si destoinicia rucarenilor, in mijlocul carora traiesc de peste 25 de ani. Perseverenta, optimismul, convingerea ca faptele caracterizeaza un om de afaceri si nu vorbele, spiritul de luptatoare si marea credinta in Dumnezeu m-au ajutat sa depasesc momentele critice: mentalitatea celor din jur, absenta disciplinei profesionale; hatisul legislatiei si concurenta neloiala a turismului la negru care prolifereaza din an in an." Luminita Moisii s-a temut intotdeauna de boala si de lipsa de incredere a celor din jur. Apreciaza la colaboratorii sai curajul raspunderii si sanctioneaza minciuna sau lasitatea. A admirat si a cautat anturajul persoanelor de actiune, ferme, luptatoare, care stiu ce vor. Crede ca acestea sunt calitati care trebuie sa caracterizeze femeia de afaceri a zilelor noastre. Ea are ceea ce lipseste multor barbati: diplomatie si putere de sacrificiu. "Reusitele m-au stimulat si m-au ambitionat: sunt membru fondator al ANTREC ROMANIA si sunt mandra ca fac parte din aceasta minunata familie; am organizat si dezvoltat reteaua ANTREC a judetului Gorj (a doua pasiune a vietii mele, dupa meseria de profesor); pot spune ca am deschis un drum pe care muscelencele pot pasi cu demnitate si independenta financiara. Si nu numai atat, le-am indemnat sa se instruiasca, le-am ajutat sa descopere bogatia si valoarea traditiilor locale, le-am incurajat sa-si organizeze propriile afaceri si sa-si educe copiii in spiritul dragostei pentru natura, casa si tot ceea ce este romanesc, sa-i creasca pentru a ne continua activitatea si nu pentru a emigra." Le-a implicat pe femeile din reteaua ANTREC Gorj in viata comunitatilor locale si a facut oficiile
218/279
de gazda (in numele comunitatii) pentru delegatia Parlamentului Europei (2000) si a Senatului Romaniei (2001). Ca membru fondator al Asociatiei Nationale a Femeilor din Mediul Rural (a carei vicepresedinta este de la infiintare) a organizat reteaua argeseana de resort, reprezentand aceasta retea la congresul FIICE (Israel, 2004). "Mi-am impletit destinul cu ceea ce nu indrazneam sa cred ca as putea realiza: pensiunea agroturistica LUMINITA, intr-o zona mirifica, prin reteaua profesionista ANTREC. Am convingerea ca turismul rural poate fi o solutie viabila pentru dezvoltarea economico-sociala a zonei in care traiesc. Doua aspecte mi-au marcat viata si activitatea: sa nu fiu doar un dascal de tara si sa las ceva viabil in urma mea."
Furnizor de servicii de internet Obisnuit inca din copilarie cu munca - parintii s-au straduit sa-i arate tot ce se intampla in jur si l-au invatat ce trebuie sa faca pentru a merge intotdeauna mai departe – Cristian Onete a incercat si a reusit sa-si urmeze cariera aleasa prin forte proprii. In anul 1995, dupa ce a terminat facultatea de Automatizari si Calculatoare a infiintat, impreuna cu sotia sa, Societatea de Tehnologie Informatica "Byte". Ca in orice inceput timid, rezultatele nu au fost exceptionale, avand in vedere si faptul ca cei doi erau angajati si la alte societati. Dar, datorita seriozitatii si modului de lucru apropiat oamenilor, a sosit si momentul de bun augur. "Un furnizor a avut increderea de a da firmei noastre un lot mare de marfa cu un termen de plata altfel decat ceilalti furnizori de pana atunci." A fost de ajuns acest mic imbold pentru ca familia lui Cristian Onete sa-si porneasca propria afacere. Astfel, in 1999, dupa ce s-a nascut prima fetita, sotii Onete au inceput dezvoltarea afacerii lor, si-au largit piata de clienti si au oferit servicii noi spre vanzare. Iar rezultatele nu s-au lasat prea mult asteptate: in 2000 devenisera al doilea furnizor de Internet in oras ca plaja de clienti.
219/279
"Un moment de cotitura, si acum, uitandu-ma in spate, pot spune chiar un moment de explozie pe piata, a fost inceputul anului 2002, an in care activitatea noastra de furnizor de Internet a capatat o mare amploare prin trecerea la un furnizor de o vizibila calitate din Suedia." In ciuda acestei reusite, anul 2002 nu a fost foarte usor pentru Cristian Onete deoarece, peste problemele extinderii societatii, s-a suprapus un alt eveniment, fericit totusi, nasterea celei de a doua fetite, chiar in prima luna a anului. Se poate spune ca fara sprijinul unui om care a avut incredere sa le imprumute banii necesari achizitionarii aparaturii speciale si fara sprijinul bancii care i-a finantat cu o linie de credit pentru dezvoltarea activitatii, succesul firmei nu ar fi existat poate nici acum. "Primul nostru client, de talie nationala inca din anul 1995, ne-a sustinut in 2002 in piata si mai ales in viata, in ciuda tuturor necazurilor pricinuite de concurenta si conjunctura grea." Poate ca nu s-ar fi ajuns niciodata aici daca Cristian Onete nu ar fi fost sprijinit in permanenta de sotia sa, care este si asociat al firmei. Cu cat afacerea inainta, cu atat mai greu ii era sa-si petreaca ceva timp cu copiii, cu familia sau cu prietenii. Sacrificii au existat, pentru ca nu se putea altfel, desi era foarte constient ca timpul petrecut in familie actioneaza de multe ori ca o bagheta magica. "In timp oamenii se schimba, defectele trebuie transformate in calitati pentru a reusi, iar cei care fac asta sunt cei pe care ii admir cel mai mult. Printre acestia se numara si surorile mele care m-au sustinut intotdeauna pe orice cale as fi mers." " Orice vrei sa realizezi trebuie sa privesti inainte, sa vezi mereu partea buna a lucrurilor si sa muncesti, ani intregi daca este nevoie, pana vor iesi la lumina lucrurile bune. Iar primii care te vor ajuta sunt cei din familia ta. Eu am avut un mare noroc avand alaturi de mine o sotie intelegatoare, parinti si socri care m-au ajutat in privinta copiilor."
220/279
Fabrica de textile "Dupa schimbarile politice si economice din decembrie 1989, viata ne-a obligat sa construim noi structuri, noi activitati, noi forme de exprimare, intr-o lume in miscare continua dar dezordonata"- considera George Damian. Asa a fost posibil ca anul 2002, cu simetria din cifrele sale sa aduca o alta simetrie MUNCA - REZULTAT, cu cele mai mari realizari pentru SC "Iutex" SA. Asa este posibil sa munceasca in 2005 pentru proiecte de dezvoltare, dupa ani de eforturi doar pentru a rezista, pentru a nu renunta la activitatea desfasurata fara intrerupere din 1938. Reducerea dramatica a pietei interne, dobanzi bancare de 125% la creditele de materie prima, cursul aberant al raportului leu - dolar, indexari la presiunea sindicatului, datorii la buget, blocaj financiar, concurenta neloiala a fostului director comercial - sunt fragmente de cosmar, care apartin trecutului. Toate aceste etape ale perioadei de tranzitie reprezinta insa o lectie economico financiara pe care nici o universitate nu ti-o poate da. "Experienta este numele pe care fiecare il da propriilor greseli". Daca in sapte ani firma a platit aproximativ 4 milioane USD dobanda la creditele pentru materie prima, se poate spera si crede ca va plati cel putin aceeasi suma pentru procurarea de noi utilaje in urmatorii ani. Daca pentru a recupera miliarde de lei datorate de furnizori a dezvoltat, prin compensare, activitati comerciale noi, in valoare de si mai multe miliarde, se poate spera si crede ca va persevera in aceasta atitudine inovatoare. Societatea are avantajul unei piete potentiale de mare viitor: aceea a fibrelor si firelor naturale. Nu doar iuta, inul si canepa ca fire groase, ci si amestecuri cu lana sau bumbac pentru fire subtiri destinate tesaturilor de imbracaminte naturala, ecologica, biodegradabila. O inventie inregistrata la OSIM, realizata in societate de o inginera doctoranda sprijinita de conducere, permite atat realizarea de fire groase pentru tesaturi si covoare din fibra de iuta in
221/279
amestec cu fibra de lana, cit si posibilitatea de a nu plati, in primii 5 ani de la aplicare, impozit pe profit. Munca depusa, energia si timpul consumate de George Damian, in special in ultimii ani, au condus la obtinerea unor efecte benefice pentru societate, care potenteaza activitatea prezenta si o proiecteaza in viitor. Privatizarea fabricii in 1997 prin metoda MEBO nu a insemnat automat o schimbare de mentalitate a intregii echipe. Au fost momente cand aproape a cedat psihic, dar George Damian a continuat totusi sa lupte. Alteori, l-au tras inapoi si l-au tinut in loc asa-zisii "colegi". Dar a avut sansa de a fi alaturi de oamenii deosebiti si de a invata din realizarile lor. L-au ajutat atat educatia universitara (studii economice si juridice) cat si perseverenta, intuitia si spiritul de initiativa precum si faptul ca familia i-a fost mereu aproape. "Chiar daca zbuciumul meu ca director i-a facut pe copiii mei sa se indeparteze de profesia de economist, puterea mea de a lucra pentru ziua de maine se datoreaza in egala masura dorintei si bucuriei de a le asigura VIITORUL AICI, IN ROMANIA, cand vor termina facultatea ca membrii ai Uniunii Europene."
Head-hunting "Toate lucrurile au un inceput. E foarte important, insa, sa poti si sa ai curajul de a lua totul de la inceput chiar si atunci cand crezi ca sansele sunt reduse." Pentru Antoaneta Dumitrascu, spiritul de invingator si-a spus cuvantul, ajutand-o sa treaca peste momentele de cumpana si invatand-o sa priveasca mereu numai inainte. Astfel, in 1998, cu doar 100.000 de lei in buzunar, dar cu foarte multa incredere in propria persoana si in ceea ce dorea sa realizeze, a pornit o afacere in domeniul resurselor umane. Pe piata locala, atat obiectul de
222/279
activitate, cat si activitatea propriu-zisa, ridicau tot felul de semne de intrebare atat din partea mediului de afaceri cat si din partea celor apropiati. Fiind la inceputul unei economii de piata, putini apelau la acest gen de servicii de pe piata locala. "Sansa de a fi lucrat timp de doi ani intr-o firma multinationala si dorinta de a schimba ceva, de a demonstra ca se poate si la noi, au stat la baza a tot ceea ce am incercat si incerc sa fac in permanenta." Antoaneta Dumitrascu este constienta de faptul ca serviciile de consultanta in resurse umane presupun un grad ridicat de cunoastere a factorului uman si, totodata, a mediului de afaceri romanesc. "Refuz si astazi ideea ca, la noi, multe dintre principiile regasite in practica occidentala sau in literatura de specialitate nu pot fi aplicate." Produse noi, servicii noi, perspective noi In economia de piata actuala, un om de afaceri poate avea succes in ceea ce face atata timp cat se tine cont de cerintele pietei si atunci cand firma condusa este intotdeauna cu un pas inaintea celorlalte firme cu acelasi specific. Inceputul a fost nesigur, greoi, dar serviciile noi de calitate oferite de Antoaneta Dumitrascu au dus-o in topul oamenilor de afaceri. "La inceputuri, cand pronuntam cuvantul training (prin 1995), mai dadeam si unele explicatii: ce se face, ce inseamna de fapt, in ce consta avantajul de a face acest lucru. Azi nu mai e nevoie sa traduc acest cuvant, ca si multe alte cuvinte…"
Ca orice om de afaceri de succes, Antoaneta Dumitrascu cauta mereu sa gaseasca produse noi pentru piata romaneasca pe care sa le implementeze si pe care sa le adapteze atunci cand e cazul. Dupa terminarea Facultatii de Limbi Straine, Antoaneta Dumitrascu si-a inceput cariera de profesor in anii "in care, in intreaga tara, la repartitie nu depaseam 120 de persoane." A lucrat astfel 14 ani, ca apoi sa-si dea demisia la sfarsitul anului scolar. "Nu stiam nici pe departe, pe atunci, ca faceam, de fapt, ceea ce trebuia."
223/279
Putini au fost cei care erau convinsi de reusita ei, pentru ca, in mentalitatea acestora, ea pleca de la ceva sigur (chiar daca platit ingrozitor de prost) si se indrepta spre ceva total nesigur. "Sansa mi-a suras si doar la un an dupa ce mi-am dat demisia am continuat sa fac ceea ce, de fapt, stiam cel mai bine: sa predau, sa fac training". In scopul imbunatatirii cunostintelor, Antoaneta Dumitrascu a trebuit sa acorde ore indelungate pregatirii, documentarii si chiar invatarii, sacrificand poate ore acordate plimbarilor, cititului, ascultarii unui concert etc. "Acest momente nu mi s-au parut deloc obositoare, dimpotriva, intotdeauna am avut impresia ca ziua nu e suficient de mare pentru a termina ceea ce mi-am propus." Pe langa succesul profesional, cel familial este si el foarte important, pentru ca Antoaneta Dumitrascu are acum un fiu care, spre uimirea ei, s-a implicat in afacerea mamei: "Cand il vad alaturi de mine, mi se lumineaza sufletul, ma simt mai tanara si mai increzatoare in tot ceea ce intreprind."
Echipamente electronice Am avut sansa de a fi la Timisoara in decembrie 1989, de a trai din plin revolta pentru demnitate, onestitate si respect intre semeni. Transformarea noastra in acele vremuri a fost esentiala pentru depasirea propriilor temeri, pentru descoperirea noilor energii de reconsiderare a propriilor valori. Mi-am incercat fortele proprii si impreuna cu alti patru parteneri am fondat o firma privata, VOLTRO, imediat ce noile legi ne-au permis acest lucru. Era in mai 1990 si ne-am inceput activitatea intr-o pivnita. Majoritatea partenerilor erau de formatie ingineri electronisti care au lucrat inainte de 1990 in cercetare aplicata. Acest lucru ne-a dat sansa de a ne dezvolta propriile produse in foarte scurt timp. Principiile pe care s-a dezvoltat firma nostra sunt de cunoastere si invatare continua, onestitate in afaceri (inoculata permanent de tatal meu, care ne-a conturat primele analize economice in noul sistem si valoarea bonitatii in
224/279
afaceri). Din primele luni ale anului 1990 am investigat in tarile europene (Germania) modul in care se dezvolta afacerile in societatea de consum. Fiecare dintre noi am efectuat, prin rotatie, o perioada de practica la o firma germana. Din nou, am avut o sansa pentru a construi inca de la inceput o firma solida. De la an la an am diversificat produsele Voltro alaturi de comercializarea unor produse cautate pe piata romanesca si cu conexiune directa la domeniul nostru de activitate. Prin aceste demersuri am preluat din mers, proceduri si moduri de operare ale unor firme de renume mondial, fapt care ne-a ajutat in evolutia noastra, rezistand si aparand principiile noastre, in ciuda cadrului neprielnic de dezvoltare a micilor afaceri in Romania. Am trait prigoana fimelor private, a confiscarii acumularilor valutare (1994), a impozitarii pana la limita supravietuirii, situatie care ne-a intarit increderea in potentialul nostru si ne-a calit pentru o atitudine de invingator. La sfarsitul anului 2004, grupul de firme Voltro are 110 de angajati si a reusit sa atinga o cifra de afaceri de 4.000.000 USD. Are incercari reusite de export si atinge clientela la nivel national. Petre Stoleru este o persoana inovativa, intr-o permanenta autodepasire, temerara, accepta provocarea si este intr-o cautare continua de solutii. Nu-i plac redundantele, rutinele si autosuficienta. Bazat pe aceste caracteristici, a inteles de timpuriu (1994) ca nu este suficient ca firma din care face parte sa fie de succes, ci trebuie sa contribuie la dezvoltarea mediului imediat inconjurator, pentru a avea aceleasi repere si referinte de dialog. A inscris firma in organizatii de intreprinzatori unde si-a adus contributii semnificative la dezvoltarea organizationala si la reprezentarea spiritului de intreprinzator privat. In scurt timp a fost ales in Consiliul Director al CIPT (1996) si in Colegiul de Conducere al CCIAT (1996), structuri prin care a promovat si reprezentat activitatea privata. A contribuit voluntar la dezvoltarea de structuri de dezvoltare a sectorului privat mic si mijlociu, punand bazele unui incubator de afaceri in Oradea. In acelasi timp, acumuland experienta practica in afaceri, participand la
225/279
instruiri si invatand continuu, a considerat necesar sa sprijine micii intreprinzatori prin asigurarea serviciilor de consiliere in afaceri. A deschis in acest sens, cu sprijinul Voltro, o firma de consultanta in afaceri, RESPIR, cu preponderenta in directia de marketing si promovare, domeniu sensibil si deficitar pentru afacerile romanesti. Dezvoltandu-si abilitatile in acest domeniu, a reusit ca in 2004 sa practice si sa respecte standardele internationale de consultanta in afaceri, merit recunoscut de International Council for Management Consultants (ICMC). Cui datoreaza succesul sau in afaceri? In primul rand familiei, care i-a inteles toate framantarile, cautarile, prioritatile si l-a sprijinit in toate actiunile mai mult sau mai putin incarcate de risc, intr-o lume tulbure, nedecantata inca, in care existau prejudecati si neintelegeri fata de actiunile sale de avangarda. I-au suportat pierderile si deznadejdile si l-au imbarbatat continuu in intreprinderile sale. In al doilea rand, partenerii sai care desi aveau nevoie cotidiana de sprijinul sau, au avut incredere si i-au suportat demersurile chiar daca pe moment nu-i intelegeau scopul. De ce i-ar fi teama? Ii este teama ca nu-i ajunge timpul pentru cate ar vrea sa faca. Ii este teama ca cei din jurul lui care ar putea abandona increderea in sistemul pe care il construim cu efort in Romania. Ce face pentru a depasi aceste temeri? Sustine voluntar seminarii catre studenti, aratandu-le posibilitatile ce li se deschid, se implica in activitati de advocacy, sustine lideri locali si nationali care mentin vie flacara intreprinderii private. Extravagantele lui cele mai mari sunt cele in care se implica pentru o idee inainte de vreme. Pozitia de avangardist este pe de-o parte extrem de energizanta dar este si extrem de dureroasa. Trebuie sa fi un om echilibrat si dedicat cunoasterii pentru a nu abandona. Admira persoanele curajoase, temerare, cautatorii si descoperitorii (pionierii), cei care au abordari constructive. Se alatura lor, fara sa se gandeasca prea mult. Om de afaceri poate fi oricine care poseda calitati legate de inovatie,
226/279
disciplina proprie, echilibru, dedicare pentru lucruri bine facute, care nu se teme de nou si careia ii place provocarea autodepasirii. Succesul este un puzzle din actiuni bine facute si nu are limite!
Clinica - servicii medicale Ceea ce nu te omoara te intareste...a fost deviza sa de pana acum. Corect sau gresit, spunand acest lucru a reusit de multe ori sa treaca peste momentele dificile gandindu-se ca ele il vor cali pentru mai tarziu. In spiritul acestei gandiri optimiste a reusit sa faca fata vietii de spital, caci este ceea ce si-a dorit dintotdeuna. "Daca ar fi sa o iau de la capat as face acelasi lucru. Sunt o persoana energica, nu stiu daca este nativa aceasta energie sau este una creata datorita ritmului in care traiesc. Zilnic incerc sa ma impart intre familie, spital, clinica si nu in ultimul rand propriile mele placeri." Florian Ipate nu considera ca este egoist in momentul in care spune ca nimeni nu ar trebui sa uite sa se simta bine. "Si noi insine facem parte din viata noastra. Cu toate acestea recunosc faptul ca imi este mai usor sa spun acest lucru decat sa il fac. Saptamanal imi propun sa merg la gimnastica, la tenis, la inot, la cumparaturi, cu copiii si sotia in oras, insa de fiecare data realizez ca ziua nu are decat 24 de ore, iar saptamina 7 zile. Concluzia: mai renunt la unele si altele. Nu reusesc sa le fac pe toate dar macar de 2 ori pe saptamana ma duc la sport, iar in week-end mai iesim cu prietenii." Cateodata ii este greu, dar nu se da batut. Dimineata este intotdeauna contra cronometru pentru ca trebuie sa ajunga atat la Maternitatea Filantropia, cat si la Spitalul Bagdasar Arseni. Povesteste cu mandrie ca dupa-amiaza da consultatii la propria sa clinica, pe care a infiintat-o impreuna cu sotia sa, in 2003. Clinica de chirurgie One Day ofera consultatii si interventii chirurgicale pentru mai multe specialitati: ginecologie, ortopedie, chirurgie generala, flebologie, chirurgie plastica.
227/279
Florian Ipate se ocupa de departamentul de ginecologie, in timp ce sotia sa este medic ortoped. Dupa numeroase stagii in Germania, Ungaria, Franta si in colaborare cu un medic german proprietarul unei clinici de "one-day surgery" a decis aplicarea in Romania a acestui tip de asistenta medicala. Clinica poseda doua sali de operatie complet echipate, rezerve de 1 si 2 paturi modern utilate, doua cabinete de consultatie, serviciu de radiologie si ecografie, punct farmaceutic. Initiativa s-a dovedit fructuoasa, numarul pacientilor nostri crescand an de an. In clinica, interventiile chirurgicale folosesc metode tehnice moderne (colposcopie, histeroscopie, laparoscopie, artroscopie) cu diverse tipuri de anestezii (inclusiv anestezii generale). Toate eforturile au fost facute in sensul dotarii cu aparatura moderna a cabinetelor si in sensul crearii unei echipe de buni profesionisti si buni colegi care se straduiesc impreuna pentru a oferi ingrijiri de inalta calitate. Florian Ipate recunoaste faptul ca "de multe ori ma gandesc daca merita sa ne sacrificam atat de mult pentru a crea un mediu in care sa muncim si mai mult. Nu a fost usor, nu este usor si nu ma astept nici in continuare sa fie. Sacrificiile sunt mari, dar noi speram ca nici rezultatele nu vor intarzia sa apara". Dupa patru ani de functionare One Day a reusit sa convinga de faptul ca era si este nevoie de acest tip de asistenta medicala - pacientii nu mai trebuie sa suporte chinul unei nopti petrecute in spital pentru mici interventii chirurgicale. "Deocamdata satisfactia noastra este satisfactia pacientilor nostri". "In acest moment sunt fericit ca familia mea este unita, iar copii sunt alaturi de mine si de sotia mea. Nu am fi putut reusi fara sprijinul familiei si al prietenilor. Cred ca am reusit sa ajung unde am ajuns datorita perseverentei, seriozitatii si faptului ca nu m-am indepartat de oameni. Incerc in permanenta sa imi fac relatii noi si pe cat posibil incerc sa transform chiar si relatiile de afaceri in relatii de prietenie. Nu stiu daca este bine dar cred ca doar asa putem sa ramanem in continuare umani."
228/279
Consultanta, expertiza si audit financiar Anul 1989 a fost o sansa pentru tinerii curajosi, decisi sa profite de oportunitatile oferite de o piata libera. Impreuna cu cativa ingineri entuziasti, economista Andreea Istrate a infiintat firma CUI PROD. Dorinta de a aborda noi domenii a motivat-o in acumularea cat mai multor cunostinte, din anul 1995 lucrand in cadrul Centrului de Management iar ulterior, din 1996, la compania internationala Stainless Steel International Ltd. Experienta acumulata a determinat-o in anul 1998 sa-si dezvolte propria afacere de consultanta, expertiza si audit financiar. In prezent, este foarte multumita de aceasta hotarare, firma o satisface profesional, are multi clienti fideli, cifra de afaceri se dubleaza an de an. Pentru ca este permanent preocupata de formarea sa profesionala, a obtinut calificarile necesare pentru expert contabil, cenzor independent extern - membra a CNVM - si auditor financiar conform IAS, membra a Corpului de auditori. "Am reusit sa ajung unde sunt cu sprijinul sotului meu si al colectivului cu care lucrez", spune Andreea Istrate, adaugand: "Sa nu va inchipuiti ca tot ce am realizat a fost fara greutati, fara sacrificii si renuntari", afirmatie pe care o regasim in toate interviurile cu femeile de afaceri. Da, sunt sacrificii, sunt renuntari, dar satisfactiile sunt cu atat mai mari. Femeia de afaceri de succes isi doreste ca realizarile profesionale sa fie armonios impletite cu realizarile in plan familial. Daniela are o fiica de 20 ani, draguta, ambitioasa, cu rezultate deosebite la scoala, pentru care mama este un exemplu. Dar aceasta multumire nu a fost suficienta si, cu un curaj pe care putine femei care au o afacere de succes il au, si-a dorit inca un copil. Asa ca femeia de afaceri foarte ocupata are acum si un superb baietel de doi ani. "Viata mea a capatat un nou sens. Familia mea are acum o alta culoare, in care ne adunam toti, obositi, dar fericiti… ".
229/279
Activitatea Danielei nu se limiteaza la propria firma. Ea este membra a Asociatiei Oportunitati de Afaceri pentru Femei din Romania, participand activ la activitatea asociatiei prin participari la seminarii si conferinte organizate de catre USAID in colaborare cu World Learning, de Centrul International pentru Intreprindere Privata sau de catre Camera de Comert si Industrie a Romaniei si a Municipiului Bucuresti. In martie 2005 a participat la Geneva la "Al doilea forum al femeilor intreprinzatoare", la invitatia Comisiei Economice a Uniunii Europene pentru Europa. "Cand am absolvit Academia de Studii Economice din Bucuresti in anul 1986 nici nu visam sa pot avea propria afacere. Cand am devenit femeie de afaceri mi-am implinit mai multe visuri, cel mai important fiind acela de a le oferi copiilor mei un viitor".
Training de business Am avut ocazia sa fac parte dintr-o generatie de baieti si fete pentru care realizarea profesionala a insemnat un ideal de viata. Acest lucru mi l-au inspirat parintii, dar mai ales marii profesori pe care i-am avut in anii de liceu. Am facut liceul in provincie intr-o clasa cu 35 de colegi, dintre care aproape toti au luat examenul la facultate. Imi aduc cu placere aminte de mediul competitional prietenos din clasa noastra, ca de altfel si de focalizarea timpurie a colegilor pe anumite domenii foarte stricte. Desi am fost olimpic pe tara la matematica in clasa a XI -a de liceu, nu mica le-a fost mirarea colegilor si mai ales dascalului nostru de matematica cind a inteles ca sunt hotarit sa fac ASE-ul si mai ales Comertul. Dupa 22 de ani si atitea schimbari de oportunitati si conjuncturi, nu imi pare rau pentru ce am ales. Dimpotriva, cred cu sinceritate ca aceasta traiectorie m-a ajutat sa inteleg lumea sociala, cu regulile si principiile ei scrise si nescrise si mi-a dat, in acelasi timp, un pragmatism de care acum, cind lucrez independent, ma folosesc la maxim.
230/279
Cred cu fervoare si acum, ca am ales bine. Am insistat poate disproportionat de mult asupra acestui aspect, deja istoric, deoarece inclin sa cred ca aceasta este cea mai mare realizare a vietii mele (scoala pe care am invatat-o), alaturi de faptul ca m-am casatorit cu o femeie care a vazut in mine un prieten si un partener si toata viata m-a incurajat si ajutat sa merg mai departe, sa incerc a fructifica oportunitatile si provocarile care imi ieseau in cale. Ca tot romanul, dupa 1992 am incercat diferite optiuni profesionale: de la viata de cercetator intr-un institut de reputatie, mi-am incercat condeiul in jurnalistica de specialitate, dupa care mi-am zis ca este cazul sa intru in administratie si m-am mutat la un minister. In paralel, am inceput sa predau cu ora la catedra de Marketing de la scoala mea draga (ASE-Marketing) - cu alte cuvinte ma pregateam pentru o cariera didactica serioasa dar desfasurata in mod traditional si putin spectaculos. Un an mi-a luat sa inteleg ca acolo sus "la minister" cu mijloacele de care dispuneam nu puteam sa fac nici o schimbarea asa cum as fi vrut, astfel ca dupa nopti de framintari m-am decis definitiv, voi incerca sa fac ceva la "firul ierbii" si voi construi de jos. Prima manifestare a spiritului de initiativa nu a fost intr-o companie, ci intrun ONG. Un proiect de pionierat desfasurat, in ceea ce ma priveste, in conditii aproape dramatice (iata citiva indicatori: 60 de seminarii, in 25 de localitati din tara, 1800 de persoane participante, 60 000 km parcursi cu microbuzul pentru a ajunge la destinatiile relativ apropiate, la acestea adaugati avioane, trenuri schimbate si veti avea o intreaga foaie de parcurs). Am uitat sa precizez ca aceste cursuri au fost vindute, la un pret partial subventionat prin proiect. Aceasta a fost piatra de incercare si formare a calitatilor de "vinzator de idei". Nimic nu este mai frumos decit sa te intilneste peste ani cu persoane care acum sunt mari sau mai modesti oameni de afaceri, dar stapini pe destinele lor profesionale si sa ti se declare ca acela "a fost cursul care mi-a schimbat cursul". Ramin vesnic debitor acestei sanse de a ma forma pentru o economie de piata,
231/279
formind pe altii. Acest lucru aproape ca mi-a impus sa fac ceva pe cont propriu. Mi-am zis nu pot sa ma conduc dupa zicala " daca nu poti face ceva pe cont propriu, atunci invata pe altii" definitie care de multe ori este data, mai in gluma sau mai in serios, consultantilor. De asemenea, inclin sa cred ca am avut dintotdeauna, poate si ceva genetic, o gindire antreprenoriala iar oportunitatile mi-au venit in intimpinare astfel incit sa o transform intr-o atitudine si un mod de a fi. Atunci cind m-am intilnit si cu conceptul de management de proiect, in mod coroborat mi s-a potrivit manusa, deoarece imi plac atit "calatoriile intelectuale" dar si mai mult imi place sa ajung la rezultate. Acestea sunt cele care imi alimenteaza bateriile. Si nu de putine ori in acesti 10 ani de activitate pe cont propriu a trebuit sa am "o sursa proprie de alimentarea a bateriilor". De altfel, cred ca in consultanta si instruire niciodata nu stii cu exactitate cit dai si cit primesti de la cei pe care ii servesti cu constiinciozitate. Proiectul acesta de succes a fost urmat de un altul, iar eu am inteles in acei ani ca daca este sa aduc ceva pe piata trebuie sa fie ceea ce eu credeam ca stiu sa fac cel mai bine: instruire si consultanta. Multi din jurul meu vedeau asta ambitios si utopic. Desi simteam acest lucru, nimeni nu m-a descurajat declarat. Asa ca am pus piatra de temelie la Road International Consulting in aprile 1995, si ca mai tot romanul fara cine stie stare, dar asa cum scriau cartile de antreprenoriat si vedeam in casetele de la Small Business Adminstration, am inceput "de acasa". Nu am dus-o atit de rau ca alti amici care porneau cu fax-ul din fostul WC de servici sau din bucatarie, aveam marele privilegiu sa am o camera in plus (obtinuta in fostul regim ca urmare a unor certificate medicale pentru ca eram cercetatori). Ulterior, slava Domnului s-a inventat Internetul, care m-a ajutat enorm in promovarea lucrului la distanta, extrem de potrivit pentru serviciile pe care le furnizam clientilor. De asemenea, sunt dator sa multumesc pentru promovarea unor noi concepte pe care in munca mea le-am valorificat la maxim (lucru in echipa, echipe ad-hoc, lucru partial, colaboratori, baza de date, externalizare, sub-contractare, in-house training, etc etc.).
232/279
In toti acesti ani am proiectat si organizat sute de cursuri de instruire pe tematici dintre cele mai diverse, dar intotdeauna de actualitate, fiind pe marele val cum s-ar spune. Acest lucru mi-a dat prilejul sa calatoresc atit in tara, cit si in strainatate. Faptul ca am livrat training la scara nationala, mi-a dat prilejul sa cunosc "ce inseamna tranzitia" in economia reala, sa intilnesc reprezentantii ai mai vechilor si noilor institutii, sa fiu la curent cu "mersul treburilor" in intreaga tara. Aceasta luare la cunostinta m-a obligat in schimb ca in cursurile mele sa nu bat cimpii cu teorii sterile sau lucruri importate, ci sa incerc sa aduc o experienta internationala dar, in acelasi timp, sa identific cu cursantii mei solutiile de care ei aveau nevoie. Orientarea catre client si cerintele lui este cheia succesului. Intr-un fel, aceasta experienta unica m-a transformat intr-un "avocat" sau cum au mi-au spus altii al celor care au avut curajul sa se desprinda de structurile paternaliste ale statului si sa aduca un plus de valoare ca liber intreprinzatori. Inca mai am puterea sa cred ca intreprinderile mici sunt sansa acestei tari, cu conditia ca tara sa se ingrijeasca de acel mediu sanatos necesar si sa vegheze la aparararea liberei si onestei concurente. Cursurile noastre sunt ancorate in realitatile acestei economii si de aici cred ca vine unul din avantajele competitive. La aceasta s-ar adauga, ca in orice domeniu al serviciilor, calitatea si amprenta profesionala, care face diferenta. Pe scurt, cam atit despre mine si Road International Consulting, care cu siguranta intra intr-o noua etapa de crestere. Scuze pentru tonul laudaros, dar ne-ati oferit una din rarele ocazii cind iesim amandoi (eu si persoana juridica pe care am creat-o) din anonimatul lucrului la scara mica.
Cabinet medical si farmacie Laurian Ianculescu a preluat in 1996 o companie istorica, fondata inca din 1825 prin hrisov domnesc semnat de domnitorul Ioan Sandu Sturdza, care acorda spiterului Anton Vorel dreptul de a deschide "o spiterie in Targul Pietrei,
233/279
pentru obsteasca inlesnire in treaba medicilor." Mai inainte de toate a facut o analiza amanuntita a situatiei indicatorilor financiari, a pietelor de desfacere si a stadiului tehnic al instalatiilor de productie si a hotarat largirea gamei de produse fabricate prin abordarea de noi domenii cum ar fi: cosmetice si unguente, produse nutritionale si suplimente alimentare, si produse de uz balnear. "Doar suntem in secolul XXI, nu-i asa?". "Noile investitii, mentionand aici instalatia de produse nutritionale, instalatia de produse cosmetice si unguente, dotarea sectorului de cercetare cu aparatura moderna de investigare, au fost finantate prin reinvestirea 100 % a profitului realizat si prin credite bancare de pe piata externa. Creditul financiar este un rau necesar, caci fara credite nu se poate concepe dezvoltarea firmei. Un mare avantaj pentru firma a fost obtinerea, in semestrul I al anului 2004, a certificatului ISO 9001." Pentru a face compania mai credibila dar si mai transparenta, a creat compartimente pentru asigurarea unor servicii specifice catre populatie. Astfel a infiintat in chiar sediul companiei nu numai un Cabinet Medical unde medici specialisti asigura consultanta in domeniul medicinii complementare, dar si o Farmacie de unde pacientii isi pot procura produsele recomandate de medici. Ca investitie imediata a creat o clinica in care tratamentul persoanelor se face tocmai utilizand practicile medicinii complementare si tratamente profilactice pentru mentinerea sanatatii organismului. "Compania aplica azi noile tehnologii privind protectia mediului. Tehnologiile de fabricatie sunt ecologice iar materiile prime - plantele medicinale si aromatice - provin din culturi ecologice sau se recolteaza din bazine de flora spontana nepoluate." Astfel compania si-a atins obiectivul principal: fabricarea unor produse calitative superioare concurentei de pe piata. "Ceea ce iti bucura sufletul, atunci cand te gandesti la firma pe care ai dezvoltat-o, este investitia in specialisti si recunoasterea profesionalismului
234/279
acestora. Pe de alta parte, productia insasi, care se bazeaza pe licente proprii, utilizandu-se asa-numitul know-how atat in fabricatie, cat si in prestarea de servicii. Iar daca te gandesti la un principiu adecvat muncii tale prestate, atunci acesta este risc, curaj si seriozitate fata de parteneri. Te consideri, in calitate de director si nu numai, o persoana cu vointa puternica, avand capacitatea de asumare a riscurilor. Este important sa te ocupi de ceea ce stii cel mai bine sa faci si sa perseverezi." Ce inseamna sa fii un manager bun? O persoana care are capacitatea de a lua decizii, de a comunica, de a genera si de a intretine relatii umane. "Trebuie sa stii ce sa faci, cand sa faci, unde sa aplici si cum sa aplici ceea ce stii. A fi intreprinzator inseamna a-ti asuma riscul, a rezista la foarte multe presiuni contextuale si interne, de la subordonati, de la parteneri de afaceri, de la banci, ba chiar de la familie, etc. Libertatea individuala, libertatea de gandire sunt indispensabile pentru un intreprinzator. Sa respectam dreptul roman care precizeaza: dreptul si libertatea sunt considerate aerul si apa." Pentru viitor Laurian Ianculescu isi doreste ca medicina complementara si medicamentul natural sa daruiasca omenirii o perioada de liniste, de speranta si de incredere. "Iti doresti ca fiecare locuitor al aceste planete sa fie constient de miracolul natural, sa se reintoarca la natura si astfel sa fie binecuvantat de izvoarele vietii." "Lupta cu natura va fi de a descoperi PLANTA VIETII pentru a mentine omul asa cum il defineste Shakespeare: Modelul desavarsit al fiintelor! Frumusetea lumii. Echilibrul dintre OM si NATURA este realizat de catre SPIRIT care doarme in pietre, viseaza in plante si se trezeste in OM."
Fabrica de paine si patiserie Daniel Popescu a infiintat firma Pod Company SRL in anul 1994, din
235/279
dorinta de a-si dovedi ca poate mai mult. Inceputul a fost dramatic. Venea dintrun mediu total diferit - fiind profesor de limba engleza - si nu avea cunostinte in domeniul afacerilor. "Dorinta mea era sa infiintez o scoala particulara de limba engleza, mai ales ca beneficiasem de o bursa in Anglia si doream sa impartasesc din experienta si cunostintele dobandite de mine in Anglia si altora mai putin norocosi." Aceasta a fost intentia initiala. Pentru ca nu avea banii necesari dezvoltarii unei afaceri stabile, a trebuit sa faca ceea ce faceau toti cei care incercau sa-si suplimenteze veniturile in anii '90 si anume "comert cu tot felul de nimicuri", activitate care i-a adus un oarecare castig. Tenacitatea si nevoia de a ajunge la liman au dat rezultate. In trei ani incepuse sa faca investitii. In 1997 a infiintat o fabrica de paine si produse de patiserie. In paralel, firma oferea celor interesati servicii de transport intern si desfasura si activitatea de comert en-gros si en-detail. De atunci au inceput dezvoltarea firmei, crearea propriei retele de distributie si investitiile in domeniul imobiliar. S-au achizitionat echipamente pentru imbutelirea uleiului alimentar, precum si un atelier de tamplarie si un complex de morarit. Dimpotriva, a fost groaznic de greu din cauza lipsei de fonduri necesare dezvoltarii, a concurentei cu care nu era obisnuit, a mentalitatatii oamenilor si atitudinii acestora fata de munca, a lipsei de experienta. Nu i-a fost usor si pentru ca legislatia romana este putin favorabila micilor întreprinzatori si situatia economica este instabila. Pentru a-si completa cunostintele, Daniel Popescu a urmat diferite cursuri ca de exemplu cel organizat de Ministerul Afacerilor Externe in Grecia; "Train the Trainers Programme for applied Management Marketing for SMEs Managers", curs de initiere in afaceri, Barnstaple, North Devon, Anglia; curs de tehnici moderne in vanzari -Brasov; Project Management Training Exeter, Anglia si altele . Din 2001, Daniel Popescu este membru fondator al Patronatului National Roman - filiala Rasnov, asociatie care contribuie la crearea unui mediu specific
236/279
economiei concurentiale de piata prin sustinerea intereselor de ordin socioprofesional, economic si cultural ale membrilor sai, facilitand promovarea si dezvoltarea activitatilor sectorului privat. Patronatul faciliteaza, prin intermediul informatiei pe care o pune la dispozitia membrilor, accesul acestora la credite si programe de finantare. "Am dorit ca Patronatul sa ofere intreprinzatorilor ceea ce eu nu am avut: asistenta de specialitate, informatii si instruire. Cel mai important lucru pe care lam invatat de la USAID a fost sa impartasesc cunostintele pe care le-am dobandit si celorlalti membri si sa lucram cat USAID mai mult in echipa. Acest fapt a dus la intarirea coeziunii asociatiei, iar vizitele consultantilor si ale boardului au contribuit la cresterea prestigiului nostru." In aceasta perioada, asociatia beneficiaza de o finantare din partea USAID pentru infiintarea a trei centre rurale de afaceri si organizarea de instruiri in managementul proiectului. Impactul proiectului este major pentru ca astfel de instruiri nu au fost organizate pana acum in zona. Un alt proiect in derulare are finantare de la Banca Mondiala si presupune infiintarea a doua asociatii ale producatorilor de lapte in judetele Mures si Brasov. Daniel Popescu a fost si va ramane un dascal care are misiunea de a transmite celorlalti cunostinte despre dezvoltarea capacitatii manageriale, strategii competitive de marketing si managementul proiectelor. "Am fost dintotdeauna un filolog si un romantic incsrcibil. Motto-ul meu este indemnul pe care Regina Isabela a Spaniei i l-a adresat lui Cristofor Columb cand acesta a plecat sa descopere America : "Pluteste inainte si, daca pamantul pe care-l cauti nu exista inca, Dumnezeu il va crea intr-adins pentru a-ti rasplati indrazneala." Ma consider un norocos pentru ca am realizat mai mult in viata si am datoria morala de a impartasi si celorlalti din experienta si cunostintele mele. Cea mai importanta realizare din viata mea este fiul meu. Orice om este motivat sa-si depaseasca limitele atunci cand are un copil bun. Calitatile necesare pentru un om de afaceri sunt tenacitatea, credinta in ceea ce faci, dorinta ca dupa
237/279
fiecare din noi sa ramana ceva durabil si reprezentativ."
Turism rural Eleonora Glodea a absolvit Institutul de Mine din Petrosani, Facultatea de Mecanica, si a fost singura inginera din promotia ei (si nu numai) care a ramas fidela meseriei invatate. In ciuda faptului ca era femeie, si-a gasit locul in conditiile deosebit de grele ale mineritului din Valea Jiului si apoi la Salina Praid. "In Valea Jiului am invatat sa respect oamenii cu care lucrez, indiferent de functie, sa fiu receptiva la problemele tehnice, sa aplic solutii care sa prezinte economii de materiale sau forta de munca pentru societatea unde lucram." Astfel a continuat sa invete tainele meseriei de la inginerii mai in varsta, citind mult si documentandu-se, astfel incat sa fie mereu in pas cu progresul tehnic. Din pacate, baietelul ei s-a imbolnavit din cauza poluarii din Valea Jiului si, pentru a-i salva viata, a fost nevoita sa se mute impreuna cu familia sa. "Cu aceasta ocazie mi-am schimbat locul de munca si am devenit mecanic-sef la Salina Praid, o mina care nu mai avea posibilitati financiare pentru achizitionarea utilajelor performante cu care eram obisnuita." Nimic nu a descurajat-o insa, asa ca Eleonora Glodea s-a apucat de munca, a format o echipa de intretinere exigenta, capabila sa repare cu cheltuieli minime utilajele aduse prin transfer, ridicand astfel nivelul tehnic de dotare. Isi aduce aminte cu placere de acea perioada, pentru ca, asa cum spune: "cea mai mare realizare de atunci a fost reproiectarea, reconditionarea si repunerea in functiune a unei masini de extractie, scoasa de la fier vechi, care a mai functionat 18 ani in conditii de deplina siguranta." Eleonora Glodea s-a gandit nu numai la utilaje, ci si la oamenii insisi care lucrau subteran, facand tot posibilul pentru a imbunatati conditiile de munca. In 1992, in paralel cu activitatea de inginerie, Eleonora Glodea a reusit infiintarea unei mici intreprinderi, TUR-Transp, care in 1993 s-a transformat in
238/279
S.R.L., avand ca principal obiect de activitate turismul rural. "In aceasta perioada am descoperit ce inseamna sa fiu intreprinzator independent, mi-am schimbat meseria de inginer si am calcat pe terenul nesigur, plin de "capcane" al privatizarii." Organizand un nou tip de turism in Harghita si Mures, ea a reusit sa atraga turisti din tara dar si din strainatate. Cu aceasta ocazie si veniturile populatiei din zonele respective au crescut simtitor, in acelasi timp cu cresterea calitatii serviciilor. In 1996 a deschis o agentie de turism, in care principalul sau colaborator a devenit fiica ei, proaspat absolventa de facultate, si un restaurant cu specific secuiesc, "Casa Tegdy". In acest fel a realizat un "model" despre modul cum pot fi primiti turistii, cum sa fie atrasi de diferite programe srcinale si cum sa imbunatateasca serviciile oferite. Si rezultatele nu au incetat sa apara: in fiecare an cifra de afaceri a firmei a crescut din ce in ce mai mult. Bineinteles ca, in paralel, Eleonora Glodea contribuit la promovarea si intarirea ANTREC-ului, a organizat seminarii pe tema turismului rural, festivaluri culinare dedicate sarmalelor, toate acestea in scopul promovarii turismului rural si gastronomiei locale. Asa cum marturiseste, nu ar fi reusit nimic fara sprijinul sotului sau care a incurajat-o si care a asigurat familiei un trai decent. Dar viata a fost destul de dura cu Eleonora Glodea. In anul 2002 o tragedie neasteptata i-a distrus familia: si-a pierdut sotul si ca urmare a acestui fapt, a ajuns in pragul depresiei. "Am fost nevoita sa ma retrag din munca, am simtit ca nu pot lucra in starea in care ma aflam. Ceva totusi mi-a schimbat viata, anume faptul ca am devenit bunica. Iar, in plus, suportul fetei si ginerelui meu m-a ajutat sa trec peste acest ingrozitor obstacol, aratandu-mi ca sunt in stare sa continui munca inceputa si sa nu ma las prada disperarii." Si astfel Eleonora Glodea a reusit sa depaseasca acest moment. Iar acum se simte foarte fericita datorita fiului sau cel mic, care este elev la liceu dar care si-a exprimat deja dorinta de a-si continua studiile in domeniul turismului.
239/279
Eleonora Glodea se considera implinita profesional datorita crearii unui nou mod de viata intr-o localitate rurala. Este fericita pe de o parte pentru ca turistii au inceput sa recunoasca regiunea si sa aprecieze serviciile de aici, iar pe de alta parte pentru ca a avut o experienta placuta in formarea multor intreprinzatori locali. In acest fel a reusit sa creeze locuri de munca pentru tinerii din regiune si sa-i determine sa nu se mai gandeasca la emigrare, ci sa incerce sa faca ceva pentru tara lor. "Cea mai importanta realizare din viata mea sunt cei trei copii care au reusit, la randul lor, in viata. Apoi urmeaza S.C. Tur-Transp S.R.L. si casa mea."
Autor de manuale economice Cartea ar trebui sa reprezinte pentru fiecare dintre noi o sursa de bucurie si iluminare, adevarata hrana spirituala. Inainte de 1989 ea reprezenta pentru fiecare un refugiu intelectual, o oaza de multumire si liniste sufleteasca. Pentru carte a renuntat si Doru Neagu la placerile de zi cu zi ale unei vieti obisnuite. Dupa ce a terminat, in 1987, Facultatea de Stiinte Economice (si nu cea de Drept, pe care o visase) a profesat meseria de economist timp de 5 ani, meserie considerata foarte valoroasa si bine cotata pe piata muncii. Revolutia din 1989 a schimbat insa cursul vietii in toate domeniile de activitate iar pentru Doru Neagu aceasta a insemnat o sansa imensa. "In 1992, in martie, un foarte bun prieten al familiei, in casa caruia se duceau scriitori, artisti plastici, muzicieni, un fel de "creier cultural in ilegalitate", ajuns impins de evenimentele din decembrie 1989 "sef la Cultura" (in legalitate de data aceasta), m-a intrebat daca nu ma intereseaza sa particip la un concurs pentru postul de director la Centrul judetean de librarii. Fostul director fusese alungat de sindicalisti si atmosfera era bine incinsa in acea perioada. Si, astfel, din nou… cartea… Nu trecusera nici doi ani de la rasturnarea dictaturii comuniste si inca
erau dureros de vii in suflet si minte atat umilintele de tot felul pe care le traisem,
240/279
cat si dificultatile intampinate atunci cand doreai sa cumperi o anume carte. Imi amintesc ca si cum ar fi fost ieri: aveam 29 de ani, mi se propunea un post de director, dar niciodata nu m-am gandit daca voi fi capabil de o astfel de munca, ci doar ca, in sfarsit, voi putea cumpara, si eu, si prietenii mei, cartile atat de ravnite. Si cand ma gandesc cat de repede a disparut aceasta motivatie!…"
Drumul inceput nu a fost deloc usor, de fapt dificultatile apareau rand pe rand chiar in momentele cand Doru Neagu considera ca totul merge bine. Ceea ce l-a ajutat insa in mod deosebit in noua profesie a fost tocmai calificarea de economist. "Am reusit sa identific bine oportunitatile si sa le exploatez in folosul meu." Munca cu cartea era frumoasa, dar, paradoxal, Doru Neagu simtea ca tocmai apropierea de carte il va indeparta de ea. "Cred ca e valabil in toate domeniile. Si mai stiu ca lenea intelectuala e cea mai periculoasa forma de lene pentru ca este foarte greu sesizabila. Multi suferim de ea, dar nu stim, nici noi, nici ceilalti!" Firma a avut succes, iar in august 1997, impreuna cu sotia sa (cu care se casatorise imediat dupa terminarea facultatii) Doru Neagu a reusit privatizarea firmei prin metoda MEBO, dupa care, in anul urmator, a deschis tipografia si editura. Si astfel, ca un raspuns vehement dat intregii perioade comuniste, carti de succes au inceput sa apara pe piata, carti care in trecut erau dorite cu ardoare de majoritatea publicului cititor. Pe de alta parte, 2003 a insemnat extinderea activitatii tipografiei prin finantarea PHARE in domeniul ambalajelor. In afara de aceasta pasiune a cartilor, Doru Neagu si-a urmat si mai vechiul sau principiu de a se perfectiona in diverse domenii de specialitate care o interesau. Astfel, in urma propunerii prof. Aurel Ioan Giurgiu (in 1992) de a face doctoratul in finante sub indrumarea sa, Doru Neagu a inceput cercetarile in aceasta privinta. Apoi, pentru ca Universitatea Babes-Bolyai tocmai deschisese la Bistrita un Colegiu Universitar si aveau nevoie de dascali, in 2000 si-a sustinut teza de doctorat si a devenit lector universitar, apoi director al Colegiului. "Si asa
241/279
am scapat de angoasa lenei intelectuale: a trebuit sa citesc mult pentru a-mi pregati cursurile si pentru a putea indruma studenti inscrisi fie la lucrari de diplome, fie la teze de licenta. Daca este greu? A fost greu, dar experienta mea practica a folosit cursurilor, facandu-le nu numai credibile, dar si atractive pentru studenti, iar ceea ce am citit pentru a-mi prepara cursurile- "Bazele managementului", "Managementul resurselor umane", "Management comparat" sau "Finante publice"- mi-a folosit in munca prestata la firma. Iar pentru a nu se indeparta de meseria de baza (prima dragoste nu se uita niciodata, nu?) Doru Neagu a scris doua carti care au fost publicate la editura Polirom, "Management financiar in industria cartii" si "Bazele contabilitatii", iar in urma unui concurs extrem de dificil a obtinut titlul de auditor fiind, incepand cu 2003, membru in Camera Auditorilor din Romania. Cand este intrebat cum reuseste sa faca totul, sa fie si acasa, si la firma, si la universitate, Doru Neagu raspunde simplu: "organizandu-mi foarte bine timpul, facand cu pasiune si placere totul si avand norocul de a fi parintele unui copil perfect." Singura teama adevarata in viata sa a fost insa posibilitatea de a rata cresterea si educatia fiicei sale, Ioana. "Nu le-am ratat, in schimb am ratat timpul pe care l-as fi putut petrece cu ea. A stat mult timp singura si doar observatia unui bun prieten, facuta acum multi ani, mi-a risipit teama. Mi-a spus: Tu stai putin cu Ioana, dar comunici foarte bine cu ea. Asa incat, cu riscul de-a rosti un cliseu, sunt convins ca fiica mea este cea mai mare realizare din viata mea. Stiu ca ea este viitorul meu asa cum tot trecutul si prezentul meu sunt pentru viitorul ei." Si Doru Neagu nu este numai o singura data norocos. Se considera de doua ori norocos pentru ca lucreaza la firma cu o echipa formata din oameni devotati, harnici si care au mare incredere in el. "Fara ei toate planurile mele ar fi ramas doar pe hartie. Cred cu toata convingerea ca oamenii, alaturi de informatii,
242/279
sunt cel mai valoros capital intr-o firma si ca succesul in afaceri are legatura cu echipa. Iar eu am o echipa cu o cultura organizationala din care am eliminat (cat este posibil) minciuna, lenea, lipsa de respect si am incurajat prietenia, spiritul de echipa, responsabilitatea asumata."
Cabinet de arhitectura Timiditatea copilariei este departe de tot ceea ce astazi trebuie sa intreprinda arhitectul Alina Stancescu. Poate ca o mica parte din succesul sau se datoreaza tocmai acestei sensibilitati, educate apoi prin comunicarea cu parintii, dar mai ales cu prima sa invatatoare, de la care a invatat sa transforme ambitia si constiinciozitatea intr-o dorinta de succes. Faptul ca profesia sa, ca si munca de zi cu zi, are ca principal motor pasiunea pentru arhitectura, este una dintre cele mai importante realizari, care ii ofera bucuria de a obosi placut. Viata ambitioasei arhitecte a devenit mai interesanta o data cu luarea deciziei de a-si infiinta, impreuna cu sotul sau, de asemenea arhitect, propria firma de proiectare-arhitectura, consulting investitii si proiectare-coordonare generala. Curajul asumarii independentei, ceea ce a insemnat o miza noua, interesanta, incitanta, precum si acumulari de cunostinte noi, a avut la baza diferitele experiente si incercari acumulate pe parcursul a peste 15 ani de practica in marile institute de proiectare si mai ales in anii 1991-1993, care au reprezentat cea mai intensa perioada a carierei sale de salariat. "Orice schimbare de profil in activitate inseamna o incercare, un obstacol nou de depasit dar si oportunitatea de a acumula noi competente. De aceea, cariera mea a fost presarata cu multiple asemenea incercari, asumate cu intentia explicita de a acumula cunostinte si experiente diverse. " Castigarea unui concurs de proiectare pentru "Amenajarea si Extinderea Hotelului Scala din Mangalia" a insemnat pentru Alina Stancescu si echipa ei momentul de cotitura in abordarea profesionala si manageriala. O data cu
243/279
inceperea lucrarilor de executie, s-a pus in evidenta zidul de sud-vest al cetatii antice Callatis, pe care era de fapt asezat vechiul hotel, in prezent Hotel President. Descoperirea valoroaselor vestigii antice, inclusiv in zona in care urma sa se extinda zona de restaurant, spatii tehnice si alte dotari, a transformat un proiect obisnuit, intr-o conjunctura de exceptie, in care efortul financiar asumat de beneficiar a fost sustinut de intreaga echipa de proiectare printr-un efort de creatie deosebit, facut cu multa pasiune, cu placerea si nu in ultimul rand noutatea unui atat de incitant subiect, rezolvat din punct de vedere conceptual prin inglobarea vestigiilor intr-un nou ansamblu, cu expresivitate moderna, grefata pe dovezile existentei antice. A fost o provocare stimulatoare nu numai din perspectiva conceptiei arhitecturale dar si din punct de vedere managerial si al muncii in echipa, in al carei rezultat se simte pasiunea investita in tot ceea ce s-a facut. A urmat apoi colaborarea cu firme cu capital strain, conduse de specialisti cu experienta in mecanismele si exigentele economiei de piata in domeniul executiei in constructii civile si industriale- "Coifer"(Italia), cat si al managementului de proiect- Gleeds (Marea Britanie), cu scopul principal de a dobandi, prin practica, experienta colaterala necesara activitatii in domeniul proiectarii . Lansarea in activitatea independenta a insemnat si o activitate pluridisciplinara complexa si continua, in care managementul, marketingul, proiectarea complexa, evidentele contabile sau urmarirea executiei se impletesc. Convingerea femeii de afaceri Alina Stancescu este ca toate problemele se pot rezolva cu rabdare si putere de munca. Poate de aceea temerea sa cea mai mare este legata de eventualitatea pierderii acestui dar care este puterea de munca iar calitatile cele mai importante pe care le apreciaza este harnicia si loialitatea. "Admir cel mai mult oamenii care isi fac datoria de a-si pune in valoare cat mai bine abilitatile personale spre binele celor din jur. Cred ca pentru a avea
244/279
succes, in orice domeniu, o femeie trebuie sa posede puterea de munca si tenacitatea barbatilor dar si sensibilitatea si intuitia specific feminina."
Patiserie-cofetarie Scurt timp dupa Revolutia din decembrie 1989, libertatea si democratia castigate cu sange au inceput sa se transforme in spinosul drum al economiei de piata, drum pe care l-au parcurs in timp atatea tari vecine. A inceput restructurarea intreprinderilor care au devenit dintr-o data nerentabile. Astfel, incet dar sigur, si Intreprinderea de Industrializare a carnii Neamt se indrepta spre acelasi final: falimentul. Oamenii erau trimisi in somaj (din ce in ce mai multi) iar sectiile erau inchise una cate una. Acestea au fost cauzele pentru care Dragos Roth a infiintat o patiseriecofetarie. Dupa cum povesteste insusi Dragos Roth, amintindu-si foarte bine acea perioada: "Trebuia sa luam o hotarare: ce vom face, cum ne vom descurca in hatisul economiei de piata care incepuse sa se intrevada… Asa am pus pe
picioare o afacere mica cu un laborator de cofetarie - patiserie si cateva spatii comerciale pe care le inchiriam in pietele orasului si in zone comerciale de cartier." Acest laborator a devenit insa inceputul adevaratelor afaceri ale Dragos Roth. Visul lui era totusi construirea unei sectii de preparate din carne, poate tocmai pentru ca era foarte constient de lipsurile si de ororile fostului regim politic. Dorea sa puna in practica ceea ce vazuse si admirase in diverse supermarket-uri din afara. Pe de alta parte, experienta din vechea intreprindere il indemna sa realizeze pentru oameni ceva nou. Astfel a iesit la lumina ideea unor unitati de alimentatie publica gen fast-food si a unor restaurante care sa fie aprovizionate cu cele mai bune produse din carne din sectia proprie. "Asa am inceput propria noastra afacere, eu si sotia mea, doi oameni obisnuiti dar care muncesc din zori si pana in noapte, care nu au sambete,
245/279
duminici sau sarbatori legale." S-a constituit astfel firma CarnProsper S.R.L. care are o sectie proprie de preparate din carne comercializate atat pe pietele din Moldova, cat si pe cele ale marilor retele internationale de supermarket: Metro, Billa, Rewe, Selgros, Carrefour etc. Si nu s-a oprit aici; firma are de asemenea doua unitati de alimentatie publica: fast-food si restaurant, un motel dat in folosinta si un hotel de categoria "lux" in constructie care va fi finalizat in decursul acestui an, incluzand tot confortul si dotarile corespunzatoare acestei categorii. Si pentru ca se doreste ca totul sa fie realizat ca in tarile capitaliste cu mult mai multa experienta in domeniu, firma CarnProsper S.R.L. a amenajat si o arena de tenis ultramoderna si sali de gimnastica. Ba chiar exista si un proiect in derulare, o piscina acoperita, cu dotari moderne, unde in viitor se vor desfasura o serie de concursuri la nivel national si international. Ca pentru orice activitate de succes, toate realizarile au insemnat munca, abnegatie, vointa si multe renuntari. Ceea ce poate fi sigur in ceea ce-l priveste, Dragos Roth este ca totul a fost realizat cu vointa si curajul de a reusi, niciodata cu teama sau regret. Bineinteles ca se considera "un om realizat, implinit" care a reusit totul in viata datorita mintii si daruirii. Vorbind, in general, despre oameni, Dragos Roth recunoaste ca isi selecteaza cu grija salariatii, "nu angajez niciodata oameni de proasta calitate morala pentru ca urasc minciuna, prostia si lenea." Tine la salariatii sai si incearca sa ii ajute atunci cand se poate, fiind in permanenta in mijlocul lor si implicandu-se in viata firmei. "Sunt mereu in mijlocul productiei, ma implic in toate problemele de productie, management, calitate, pentru ca numai asa stii in orice clipa totul despre firma ta, stii ce gandesc oamenii, stii sa selectezi idei bune chiar si de la muncitorul necalificat dar care are, poate, alta experienta de viata." Bineinteles ca nu se va opri aici. Dupa cum afirma, mai sunt multe de facut
246/279
in privinta firmei, a pastrarii calitatii produselor si serviciilor si a competitivitatii lor pe piata. "Nu ne plangem de munca, fara ea nu am putea trai iar existenta noastra ar fi inutila, iar marele vis este ca baiatul nostru sa preia mesajul pe care i-l transmitem prin tot ceea ce facem si sa duca mai departe, prin tineretea, puterea de munca si inteligenta lui, renumele firmei noastre castigat cu cinste, corectitudine si munca, foarte multa munca."
Advertising "Exista cuvinte care iti pot defini intreaga viata." Replica aceasta, rostita in Azilul lui Gorki, nu se potriveste decat acelora care au trait tot timpul printre oameni. Iar Alin Preda nu a stat nicidecum singur. A avut o copilarie si grea si frumoasa, pentru ca era inconjurat de 5 frati, o duzina de verisori si verisoare, intr-un cuvant, o familie numeroasa. Pe de alta parte, in ciuda faptului ca era numeroasa, sau tocmai din aceasta cauza, se putea vorbi de o veselie permanenta, pentru ca familia se intrunea cu sfintenie la fiecare onomastica si la toate sarbatorile traditionale romanesti. "Cand ajungi sa te bucuri de atata lume la o varsta frageda, te pui in slujba oamenilor. Iti dedici intreaga adolescenta pregatirii profesionale pentru a fi dascal si-ti alegi o gradinita unde sa le fii de folos celor mai tineri dintre oameni. Ca sa-i intelegi si mai bine te indragostesti si te casatoresti pentru ca apoi sa ai un copil, Oana, cu care sa inveti din nou, pas cu pas, mersul vietii. Cand simti ca te poti epuiza din cauza monotoniei profesionale, te servesti de un moment istoric fast - o revolutie, de exemplu - si-ti alegi un domeniu in care sa te afli tot timpul printre oameni." Nici o masa fara peste! Asa suna cel mai popular slogan publicitar, rostit ca o porunca prin anii '80. Multi dintre cei care s-au implicat in industria comunicarii comerciale l-au rostit dupa aceea ca pe un fel de piei, drace! Usor de zis, dar imposibil de rezolvat atunci cand nu te implici. Alin Preda a intrat in afaceri ca actionar unic la street advertising, cea mai
247/279
importanta agentie de publicitate din Sibiu. Asistata de Dana ("o sotie care stie ce-i suta de lei") si de Oana ("o fiica cu importante implicari in lumea calculatoarelor"), Alin Preda a fondat o agentie pentru comunicarea intre oameni. Cu oameni… Omul- ce cuvant minunat!… "Putine activitati te aduc atat de aproape de oameni de diverse culturi, facturi etc. Cateva marci importante si-au dat brandurile pe mana agentiei street advertising: Antares, CETGovora, Diana, Inteligis, Magic, Oltchim, Vol Design. Performantele lor comerciale au determinat viata oamenilor. Asa trebuie sa si gandesti cand te implici in publicitate: soarta multor oameni - producatori sau consumatori - este legata si de succesul unei campanii de comunicare." Nu trebuie sa te avanti prea departe in lumea publicitatii pentru a observa ca la tot pasul te lovesti de artisti. Sensibili, dezorientati intr-o tranzitie prelungita artificial, suspiciosi dar neinchipuit de talentati, pictorii, graficienii, sculptorii, sticlarii, ceramistii se plang de dezarticularea pietei romanesti din care lipseste veriga comerciala care sa-i lege de colectionari. La randul lor, colectionarii reclama lipsa canalelor de comunicare cu artistii si cu proprietarii de arta veche si de antichitati. Oamenii au tot timpul nevoie de comunicare si, daca tot te-ai implicat in afaceri care tin de comunicare, o galerie virtuala pare a fi o solutie buna pentru problemele fiecaruia. "Se cheama ca acum comunici cu mai multa lume decat tiai fi putut inchipui vreodata: cu toata lumea! Primesti zilnic zeci de e-mailuri, negociezi cu oameni niciodata vazuti, livrezi opere de arta. Echipele din jurul tau invata din mers sa comunice in cat mai multe limbi de circulatie internationala, dar in special in limbajul artelor."
Consultanta in afaceri si instruire manageriala "Succesul? Sunt convinsa ca niciodata nu voi atinge succesul deplin, pentru ca intotdeauna voi dori mai mult."
248/279
Femeia de afaceri de succes Gabriela Zahiu considera ca varsta de 40 de ani este momentul propice pentru a evalua realizarile obtinute pana in prezent si a stabili obiectivele pe care doreste sa le atinga in viitor. Asadar…
Absolventa in anul 1989 a Facultatii de Tehnologia Constructiilor de Masini
din cadrul Universitatii Transilvania din Brasov, inginera Gabriela Zahiu a considerat in anul 1995 ca poate face mai mult decat activitatea pe care o desfasura in cadrul Intreprinderii de Utilaj Greu pentru Constructii din Brasov. Astfel, cu un efort financiar deosebit pentru acea vreme, a urmat cursurile organizate de Institutul Roman de Management impreuna cu Scoala Superioara de Comert din Marsilia pentru o perioada de sase luni. Cu aceasta ocazie a aflat despre economia concurentiala, despre ceea ce inseamna management, marketing, strategie si resurse umane si a realizat ca acest domeniu este necunoscut pentru economia romaneasca si ca va deveni in scurt timp esential pentru dezvoltarea oricarei firme. Din acel moment, Gabriela Zahiu a pornit pe un drum nou, construindu-si o noua cariera. Primul pas a fost sa se indrepte spre domeniul instruirii manageriale, caci pentru a oferi consultanta in afaceri trebuia sa isi construiasca o experienta solida. Prin urmare, a participat la cursul Managementul Resurselor Umane organizat de Crown Agents din Marea Britanie si, ulterior, la cursurile organizate de Open University Business School prin CODECS Romania. Investitia in formarea sa profesionala s-a dovedit rentabila, caci in anul 1998 a infiintat propria sa firma de consultanta in afaceri si instruire manageriala: Team Consulting S.R.L. Gabriela Zahiu este directorul si actionarul unei firme in plina dezvoltare. Are o echipa profesionista, care se perfectioneaza continuu, invatand din fiecare proiect. Are clienti mari, ca de exemplu reprezentanta PFIZER in Romania, LaborMed Pharma sau Sindan Romania, dar nu a ocolit nici clientii medii sau chiar mici. "Am avut in viata ocazii pe care le-am fructificat, am avut ocazii pe langa care am trecut precauta, am avut momente de satisfactie dar si momente
249/279
de deznadejde. Nu mi-a fost frica sa renunt la siguranta zilei de maine, daca acest lucru nu se potrivea cu visul meu. Sunt acum directorul si actionarul unei firme in plina dezvoltare, sunt sotie fericita langa un barbat deosebit, sunt mama devotata a doi copii pe care ii sprijin zi de zi. Nu am timp sa ma opresc din drum si ma lupt zi de zi pentru ca, peste cativa ani, sa ating ceea ce mi-am propus". Viziunea firmei este strans legata de succesul partenerilor nostri. Si pentru ca succesul inseamna bani, banii ajuta la dezvoltare, iar dezvoltarea necesita schimbare, noi ne propunem sa oferim solutii eficiente si personalizate pentru a asigura succesul clientilor nostri. Acest deziderat il sustinem prin valori morale care ne caracterizeaza, si anume: loialitate fata de partenerii de afaceri, responsabilitate fata de solutiile pe care le vom oferi clientilor nostri si profesionalismul echipei de lucru. Toate acestea ne vor ajuta sa indeplinim misiunea pe care ne-am propus-o pe termen lung, aceea de a ajunge lider de piata in domeniul consultantei manageriale oferite intreprinderilor mici si mijlocii din zona noastra de interes.
Industrie textila Marian Stanica a absolvit Facultatea de Industrie Usoara din Iasi in anul 1972, devenind astfel inginer textilist. Perioada de dinainte de 1989 nu i-a oferit sansa de afirmare, dar a inceput sa-si creeze un renume dupa anii '90 si in special din anul 1997, cand a reusit privatizarea societatii Steltim. A platit datoria la stat in doar trei ani si a realizat apoi investitii de 2 mil. USD pentru dezvoltarea activitatii firmei. Drumul spre succes nu a fost usor, dar perseverenta si uneori chiar indrazneala l-au ajutat sa mearga inainte. "In atentia mea, de-a lungul vietii, a fost munca de calitate, disciplina si in special cunostintele profesionale pe care am incercat sa le imbunatatesc, de la an la an, cu tot ce aparea nou in domeniu." A devenit in scurt timp Director General la SC Steltim SA, societate care
250/279
se ocupa cu realizarea de palarii elegante, din par de iepure si lana, palarii nu numai pentru femei si barbati, dar si pentru copii, realizarea de berete civile si militare si confectii din tesaturi de lana, in, bumbac. In prezent, din totalul productiei, 75% se realizeaza pentru export in Germania, Austria, Italia si SUA. Pentru a reusi in afaceri, Marian Stanica a stiut sa-si urmeze mai intai de toate vocatia, apoi sa treaca peste obstacolele unei economii de piata aflata si ea la inceput de drum. Pe de alta parte, curajul de a indrazni ceva nou (de exemplu, privatizarea insasi) si perseverenta l-au condus la nivelul la care se afla acum, la renumele si la statutul social actual. Dupa cum spune, "viata unui om de afaceri nu se poate caracteriza doar in cateva fraze. Trebuie observata o zi grea de lucru care incepe cu problemele de aprovizionare, de productie, de calitate a produselor, de organizare si pana la cele financiare, probleme care trebuie urgent rezolvate si pentru care trebuie date solutii ce presupun un grad marit de implicare in insasi viata societatii." "Dupa realizarile profesionale am reusit sa am si o viata normala, cu satisfactii si impliniri. Cea mai importanta reusita in viata mea personala a fost fetita mea iar acum ma bucur nu numai de ea, ci si de nepotica mea, Harietta." Fiind incercat in drumul spinos spre privatizare, Marian Stanica recunoaste ca admira in viata oamenii care reusesc cu forte proprii si care se dedica muncii cu adevarat, sacrificand multe din placerile vietii. Iar in ceea ce priveste omul de afaceri, "ca sa reuseasca, el ar trebui sa fie in orice moment gata pentru orice sacrificii, trebuie sa dea dovada de profesionalism, de indrazneala si de intuitie, si sa nu se lase intimidata. Pentru mine de multe ori activitatea profesionala a avut prioritate fata de familie. E bine? E rau? Nu stiu. Dar viata cu siguranta imi va demonstra." Pe de o parte, Marian Stanica este constient de faptul ca are defecte, specifice fiecarui om, fiind uneori prea emotiv, alteori prea impulsiv atunci cand cei din jur depasesc bunul simt. Pe de alta parte, se considera un barbat activ pentru ca "imi place mult sa calatoresc, sa ascult muzica clasica (pentru ca ma
251/279
linisteste), sa conduc masina si sa dansez. Pe scurt, imi place VIATA." Chiar daca nu mai are timp pentru citit, spera ca va recupera acest timp peste ani, cand se va retrage din activitatea profesionala. Acum incearca sa invete lucruri noi si interesante din cartea "Secretele succesului", de Dale Carnegie.
Industrie alimentara Activitatea Amanda Vintiloiu a inceput in cadrul firmei S.C. Amanda S.R.L., o firma (asa cum se va vedea) cu o evolutie interesanta atat ca domeniu de activitate, cat si din punctul de vedere al indicatorilor economico-financiari. Compania a fost infiintata in anul 1993 avand ca principal obiect de activitate comercializarea produselor alimentare si nealimentare prin magazinul propriu din Slatina. Ca urmare a veniturilor realizate din aceasta activitate a fost posibila, in 1999, punerea in functiune a Fabricii de mezeluri, fabrica ce a fost dotata cu echipamente de productie performante, importate in special din Germania. Calitatea produselor oferite pe piata a dus la cresterea volumului vanzarilor si implicit a cifrei de afaceri si a profitului, ceea ce a permis dezvoltarea si redimensionarea activitatii firmei prin reinvestirea profitului. Fiind actionar principal, Amanda Vintiloiu a stiut sa profite de succesul firmei S.C. Amanda S.R.L. si sa dezvolte, in timp scurt, activitatea acesteia. Astfel, in 1999, a deschis primul magazin, Amanda-NORD iar in 2000, prin asocierea cu dna. Elena Ionescu, tehnolog chimie alimentara, a infiintat societatea Amanda PROD S.R.L. avand ca obiect de activitate cresterea si abatorizarea animalelor precum si productia de preparate din carne. Succesul a fost cel scontat si a dus, inevitabil, la deschiderea, in 2001, a celui de-al doilea magazin propriu- Supermarket Amanda- Liliacul, magazin modern cu dotari de nivel european. La inceputul anului 2002 Amanda Vintiloiu a cumparat, in urma licitatiei
252/279
organizate de catre FPS Olt, pachetul majoritar (86,4%) din actiunile SC CARolt SA (fosta intreprindere de industrializare a carnii). Astfel, din 2002, in urma asocierii in participatiune cu SC CARolt SA, activitatea de productie s-a transferat in spatiile acesteia din urma, permitand astfel cresterea capacitatii de productie si a spatiilor de depozitare. In prezent capacitatea de productie a firmei este de cca 600 tone/luna. Bineinteles ca pentru un asemenea succes au fost necesare si investitii de genul modernizarii sediului administrativ si a spatiilor de productie si, in special (cel mai important, poate), dotarea sectiilor de productie cu utilaje noi performante importate din Germania si Elvetia. Si aceasta nu a fost totul. Amanda Vintiloiu a mai deschis un magazin alimentar la poarta fabricii, Amanda-Bujoreni, iar in 2003 s-a reusit popularea fermei pentru cresterea animalelor-bovine si porcine-ferma Balanesti. Tot in anul 2003 are loc si modernizarea magazinului alimentar Carolt-Nord si transformarea lui in supermarket, spatiile acestuia fiind puse la dispozitia SC Amanda SRL; ca urmare a cresterii productiei s-a realizat imbunatatirea activitatii de distributie a produselor din carne prin achizitionarea unor autoutilitare dotate cu instalatii de frig. Pe de alta parte, pentru valorificarea laptelui rezultat de la bovinele din ferma proprie s-a deschis o sectie de prelucrare a laptelui. Pe parcursul anului 2003 firma Amanda participa la un proiect de protectie a mediului finantat de catre Ministerul de Externe din Austria- ECOPROFIT. Tot in 2004 Amanda Vintiloiu deschide in Sibiu, in scopul valorificarii productiei, un nou punct de lucru care are ca obiect de activitate prestarea de servicii de hranire a efectivelor unei unitati militare. In urma participarii firmei Amanda SRL la programul "Marca de Calitate" pentru preparatele din carne, program lansat de Asociatia Romana a Carnii, se reuseste obtinerea omologarii "Produs Marca de Calitate" pentru cateva produse ale firmei. Iar in 2004 se obtine certificarea Sistemului de Management al Calitatii conform standardului SR EN ISO 9001: 2001. Si tot in acest an Amanda Vintiloiu deschide un nou supermarket in Rm. Valcea, Amanda- Hermes.
253/279
Scurtul istoric al firmei Amanda SRL prezentat mai sus nu a facut decat sa prezinte fata actionarului unic Amanda Vintiloiu. Conform spuselor sale, experienta traita alaturi de sotul sau, cu care a lucrat in cadrul firmei, a contribuit esential la definirea carierei sale. "Abordarea afacerii din punctul de vedere al mamei si gospodinei m-a ajutat sa vin in intampinarea cerintelor clientilor nostri, respectand intotdeauna principiul "Clientul nostru, stapanul nostru." Desi prinsa intr-o economie cu concurenta neloiala si cu instabilitate in domeniul legislativ, firma Amanda S.R.L., datorita actionarului sau unic Amanda Vintiloiu, a reusit sa supravietuiasca, sa reziste pe piata (obtinand rezultate de la an la an mai bune), sa-ti creeze un renume puternic si sa-si urmeze intotdeauna motto-ul: "Produse si servicii ireprosabile." In ceea ce o priveste, Amanda Vintiloiu admira foarte mult "persoanele hotarate care stiu exact ce vor in viata ti care in final isi ating scopul, dar nu indiferent de mijloacele folosite. La toti colaboratorii nostri, furnizori sau clienti, apreciez in mod deosebit corectitudinea si cinstea si detest minciuna." Sa o lasam pe Amanda Vintiloiu sa se prezinte: "Este foarte greu sa descrii o femeie de afaceri cu calitatile si defectele ei, dar nu trebuie sa uitam niciodata ca si ele sunt in primul rand oameni- femei, mame, gospodine. Timpul pe care il ocupa afacerile creste cu dimensiunea ei si de multe ori, din pacate, mai ramane foarte putin timp pentru familie sau pentru copii. Am incercat ca in momentele dificile sa fiu alaturi de cele doua fiice ale mele, dar au existat si momente importante din viata lor in care, din pacate, nu am putut fi alaturi de ele, si sunt constienta ca acele momente nu se vor mai intoarce. Pe fetele mele, insa, le consider ca fiind cea mai mare realizare a mea si sper ca si pe viitor ele sa fie cea mai mare bucurie a vietii mele. In putinul timp liber pe care il am incerc sa imbin activitatea de familie cu unele mici placeri pe care mi le mai permit: o iesire la iarba verde, un film, o carte buna si un mai vechi hobby al meu, goblenul."
254/279
Industrie textila Dorel Plaiasu este una dintre persoanele care a fost nevoit, impreuna cu parintii, sa paraseasca satul natal in urma colectivizarii si sa se stabileasca la oras (respectiv in Hunedoara). Dar satul, viata linistita de la tara, natura, traditiile si obiceiurile romanesti i-au ramas vii in minte si dragi in suflet. Toate vacantele petrecute "acasa" la bunici, unchi, matusi (care-si castigau existenta din munca la CAP si pe langa casa) l-au facut pe Dorel Plaiasu sa "prinda" vremea in care fetele trebuiau sa-si faca zestre pentru a se putea marita. Nu era gospodarie unde sa nu se cultive canepa…Acum toate sunt amintiri, dar ele m-au calauzit mereu si n-am vrut sa renunt la ele." Urmarit de dorinta de a pastra traditia populara si de a o face cunoscuta, Dorel Plaiasu a infiintat, in 1993, firma IFP, realizand apoi prima colectie de imbracaminte ecologica, "Tendinte in artizanat" cu influente din arta populara romaneasca. Au urmat apoi si alte colectii, "Eco-nauta" sau "Dor" cu tesaturi din fibre naturale romanesti, in special canepa. Si cum moda inseamna, la urma urmei, spectacol, in anul 2003, cu ocazia zilei de 1 Iunie (Ziua Copilului), Dorel Plaiasu, prin firma IFP a realizat spectacolul "Intoarce-te la natura", o prezentare de moda in colaborare cu formatia Ro-Mania, careia de altfel ii asigura tinuta de seara. Chiar daca firma IFP asigura vestimentatia formatiilor de muzica etno activitatea sa nu se opreste aici. Ea este promotoarea vestimentatiei scolare moderne. Asa cum spune insusi Dorel Plaiasu, "prin modelele create si combinatiile de culori am reusit sa cream o traditie in scolile de elita din Timisoara, Arad, Sibiu. Iar firma IFP-Junior din Sibiu realizeaza comenzile si asigura continuitate si exclusivitate." "In 2005 ne-am completat oferta cu jucarii textile ce reprezinta eroi din povestile romanesti "Capra cu trei iezi", "Punguta cu doi bani", "Ursul pacalit de vulpe" etc. Sunt jucarii cu broderie manuala pentru care am obtinut acreditare
255/279
ecologica si in ceea ce priveste nou-nascutii. Noi le oferim copiilor de la 0 la…100 de ani."
Iunie 2004 a insemnat pentru Leontina Doroiman constituirea firmei Canepa, firma ce are ca obiect de activitate relansarea culturii de canepa, prelucrarea si promovarea canepii romanesti. O parte a acestui proiect, denumita "Drumul canepii pe Valea Almasului", este realizata in colaborare cu Directia de cultura a judetului Salaj si a Centrului de consiliere rurala pe probleme de traditii si mestesuguri din satul Galgaul Almasului. Succesul a fost realizat cu suportul familiei dar mai ales prin munca asidua. In viata Dorel Plaiasu se teme doar de razboi si detesta minciuna si alcoolismul. "Ce calitati trebuie sa posede un om de afaceri pentru a avea succes? Pai, moralitate, farmec, inteligenta, intuitie, harnicie…"
Considera ca cele mai importante realizari din viata lui sunt copiii (Adrian si Silvia) si firma IFP. Iar in ceea ce priveste viitorul, spune cu incredere: "ma bazez mult pe sprijinul si incurajarea copiilor mei, care cu siguranta vor prelua o parte din ideile mele. Si ei isi petrec vacantele "acasa" la bunica…"
Laborator de cofetarie In ultimii ani, Brasovul se poate mandri cu un numar apreciabil de femei care au reusit in afaceri, indiferent de domeniul de activitate ales. Pentru majoritatea dintre ele, inceputul anilor '90 a fost momentul de cotitura in care viata lor a intrat pe alt fagas. Acest lucru este valabil si pentru Marcela Preoteasa, o simpla profesoara la Liceul Economic din Brasov pana in anul 1992, care a stiut sa-si dezvolte o afacere de succes: un mic si cochet laborator de cofetarie - patiserie, care satisface cele mai exigente cerinte ale clientilor. Numarul total al produselor oferite de laboratorul MARCPRE depaseste o suta de sortimente: fursecuri, torturi pentru diverse evenimente si o gama diversificata de
256/279
prajituri si produse de patiserie care au la baza retete traditionale, adaptate gustului clientilor. "Impulsul acestei schimbari majore in viata mea l-a constituit dorinta de ami depasi limitele si de a face fata continuu provocarilor. Am considerat intotdeauna clientul un "musafir al casei noastre", bucurandu-ne de venirea lui si oferindu-i cele mai bune servicii. Experienta acumulata in acest domeniu mi-a demonstrat ca toate aceste elemente ne asigura fidelitatea clientilor nostri", spune Marcela Preoteasa. Fiind constienta ca autoperfectionarea continua pe plan profesional este necesara oricare ar fi domeniul de activitate, Marcela Preoteasa a participat in anul 1998 la un curs specializat organizat la Stuttgart, in Germania iar in anul urmator a participat la un schimb de experienta care s-a desfasurat cu sprijinul Fundatiei Saxonia. In primavara anului 2004, a urmat un curs de managementul firmei, organizat de catre Fundatia pentru Promovarea Intreprinderilor Mici si Mijlocii. Pentru cunoasterea noilor tehnologii, a materialelor, a noilor produse utilizate si pentru stabilirea de contacte cu specialisti din alte tari, a participat la excursii de studiu si expozitii de profil, organizate de revista "Brutarul" in Ungaria, Austria, Germania si Italia. De cativa ani, Marcela Preoteasa este membra a Asociatiei Femeilor Manager din Brasov, printre activitatile desfasurate sub egida acesteia fiind cea de-a doua editie a evenimentului anual "Femina Vip", in decembrie 2004. Pana in prezent, cea mai mare recunoastere oficiala a activitatii desfasurate de Marcela Preoteasa a constituit-o obtinerea locului intai in topul firmelor din judetul Brasov, pe anul 2003, in domeniul alimentar, la grupa intreprinderilor mici si mijlocii. " Consider ca succesul pe care il am in afaceri se datoreaza in mare masura sprijinului pe care mi-l ofera familia, sotul si fiica mea, care, la randul lor, se implica trup si suflet in dezvoltarea afacerii noastre".
257/279
Turism rural Totul a fost un destin. Dupa 36 de ani de catedra in Bucuresti, sustinand prin puterea exemplului personal o idee a fiicei sale, Cezar Tonea a promovat cu convingere conceptul de turism rural. "Zona Bran - Moeciu m-a fascinat si m-a rechemat inca de pe vremea cand insoteam grupuri de elevi in tabere si in excursii scolare; dintotdeauna mi-a placut viata la tara". Si acum, la Moeciu unde are Pensiunea "Santa Caterina", incearca sa faca in asa fel incat sa renasca viata cea pasnica, de la tara. Acolo este oaza de bucurie, de liniste, verdele crud, sarbatorile care au un farmec cu totul deosebit. Aceasta pensiune si tot ce inseamna turism rural, dar in primul rand copiii, sunt cele mai importante realizari ale lui. O echipa extraordinara tatafiica-fiu: "n-as fi reusit daca nu-l aveam alaturi pe baiatul meu, pentru ca fiica mea m-a pus la treaba. Si nu in ultimul rand pe nora mea si cele doua nepotele gemene, Teodora si Valeria care sunt totul pentru mine." Bran este leaganul turismului rural. Aici s-a creat modelul de turism rural romanesc. Ideea de turism rural a pornit de la experienta inedita de petrecere a concediul intr-o gospodarie taraneasca. Prin activitatea pe care o desfasoara, Cezar Tonea promoveaza reintoarcerea la natura si la valorile eterne, vechi de cand lumea: familia, caminul, traditia. La Bran, uiti cu usurinta orasul, asfaltul, zgomotul, caldura si poluarea din oras. Traiul nemijlocit in natura te ajuta sa vezi viata in culori mai optimiste, respiri mai bine, zambesti mai mult, traiesti cu mai multa incredere si curaj fiecare secunda. Este o alta lume, mai fireasca si mai pura. S-a propus turistului mediu o varianta mai accesibila, cu un trai mai simplu si mai natural, intr-un climat familial, in zone de intensa atractie. Lumea acestor vacante aminteste de lecturile copilariei, este un rasfat care tenteaza pe oricine: casa bunicilor, asternuturi albe cu miros de busuioc, flori de camp in vaze, tuica fiarta, mamaliga, lapte proaspat si alte minuni care nu se incadreaza intr-un hotel
258/279
clasic la fel de bine ca in climatul rustic, traditional. Pensiunea agroturistica este expresia ospitalitatii unei familii de romani care traieste la munte, in zona Branului. " Turismul rural este pasiunea mea". Asa cum alti oameni la varsta a treia scriu romane, fac muzica sau picteaza, el a preferat sa se apuce de turism rural. Face acest lucru cu multa pasiune contaminandu-i si pe altii. Pot sa faca lucruri minunate si oamenii in varsta pentru ca au experienta si experienta aceasta trebuie fructificata, nu alungata. Ii face placere sa recunoasca ca poate realiza orice, crezand in ceea ce face si muncind. Ii plac inceputurile, diminetile si primaverile. Organizatia ANTREC (Asociatia Nationala de Turism Rural, Ecologic si Cultural) este cea care reuneste si reprezinta pensiunile agroturistice din Romania. ANTREC este organizatie flexibila, descentralizata, mentinand contactul cu organizatii judetene. ANTREC Filiala Brasov are o retea de peste 300 de pensiuni omologate de la o margareta la 5 margarete si primele 4 pensiuni clasificate la 5 margarete sunt in zona Branului. Cezar Tonea este un barbat fericit, fericirea cea mai mare dandu-i-o copiii si nepotelele. Copiii iti ofera satisfactii enorme, bucurii care nu pot fi descrise prin cuvinte, sunt stari si emotii pe care le parcurgi ca mama de-a lungul timpului alaturi de copii si pentru aceasta ea ii multumeste lui Dumnezeu. Este o persoana hotarata, increzatoare in propriile-i forte si in oameni, un luptator, ii place munca, sa vada ca ramane ceva in urma lui. Este un barbat care nu renunta la ce si-a propus si stie sa depaseasca obstacolele. Dovada clara este succesul pe care il are in afaceri, o a doua cariera. Despre prima profesiune, cea de profesor, spune ca a facut-o cu pasiune si a educat multe generatii de copii (36 de ani de catedra). De fapt si acum, in activitatea de turism rural, prin tot ce face, inseamna a-i invata pe altii o meserie noua.
259/279
Agentie de turism Hotararea de a face o firma de turism a fost luata in vara anului 1990 in Bucuresti, la restaurantul "Carul cu Bere", cand o pereche de soti de varsta a treia le propuneau sotilor Ardeleanu o angajare la firma lor, proaspat infiintata, pe care o sarbatoreau. "Nu stiau nimic despre noi; privindu-ne, ne-au placut si ne-au invitat la masa lor. Afland mai multe despre noi si intrebandu-ne ce stim sa facem mai bine, ne-au sfatuit sa deschidem o afacere pentru ca ne pot ajuta cu sfaturi si documente." Scanteia s-a produs atunci si acolo. Batranul lucrase in Ministerul Finantelor si s-a oferit sa ii sprijine, asa ca povestea ar putea sa inceapa… A fost odata ca niciodata un "Batran" care i-a pus la treaba. Cum aveau cunostinte despre turism pentru ca fusesera ghizi vreme de 13 ani si stiau cum se fac programele turistice, au pornit la treaba. Cum sa se numeasca firma? Care sa fie sediul? In decembrie 1990 au infiintat firma de turism Ardealul in baza legii 54, cu sediul in apartamentul in care locuiau, pe care au transformat-o in societatea comerciala Ardeleanul S.R.L. in iunie 1991, cu doi asociati cu parti egale, amandoi administratori. Au fost printre primii 10 din tara care au deschis o firma de turism. Activitatea a inceput sa creasca, asa ca au deschis un sediu in centrul Ploiestiului, cu chirie, au renuntat la locurile vechi de munca si au angajat doi agenti de turism. Succesul le-a dat curaj si au hotarat sa dezvolte afacerea. Si-au dorit un sediu primitor, asa cum vedeau in strainatate la partenerii lor, cu personal calificat, perfectionat, care sa inteleaga turismul. N-au neglijat nici pregatirea proprie, au hotarat sa plece la cursuri de marketing in strainatate, iar managementul turismului l-au terminat amandoi in tara. Copiii si i-au orientat tot spre turism. Curajul, adaptabilitatea, mobilitatea, experienta, cointeresarea, coerenta, disciplina, seriozitatea, plus un program sustinut de 20 - 22 ore de munca pe zi, au condus perfect spre inceputurile unei afaceri reusite. "Increderea in timp ne-a
260/279
dat rabdarea. Increderea in noi ne-a dat curajul. Increderea in Dumnezeu ne-a dat puterea de a-i intelege pe oameni." Greu incercat de viata in anul 1998, Alexandru Ardeleanu isi pierde sotia, mama copiilor, prietenul, partenerul de afaceri, intr-un groaznic accident. "Durerea pierderii dragostei vietii mele plus a partenerului de afaceri a fost incomensurabila; singur, ma intrebam la ce bun succesul, daca pretul a fost pierderea omului drag?" De atunci viata i-a fost altfel; singur trebuia sa hotarasca, destinele erau in puterea sa, copiii aveau nevoie de incurajare si nu trebuiau sa simta declinul Acum situatia la societatea Ardeleanul - Ploiesti este una foarte buna, s-au dezvoltat 12 servicii in domeniul turismului, sunt acreditati IATA, au baza proprie in structurile de primire ale turistilor, scoala de ghizi, un sediu de aproape 200 mp in centrul orasului, organizat la standard, marca inregistrata, recunoscuta international, cu un personal specializat si preocupat de oferirea serviciilor de cea mai buna calitate. "Succesul, recunosc, nu este unul singular. Este un succes colectiv, meritul meu fiind ca am putut sa-i fac pe ceilalti sa creada in mine, in adevar. Daca ar fi s-o iau iar de la capat as alege la fel, numai ca as fi mai atent la ADEVAR, la ce ne expunem!!!"
Consultanta industriala si proprietate intelectuala Dupa ce a terminat Institutul Politehnic Bucuresti, Silviu Mocanu s-a angajat in postul de inginer mecanica fina unde a ramas si la schimbarea vremurilor, adica dupa 1989. Se poate spune ca atunci nu a fost "ispitit" de febra afacerilor "nu pentru ca nu m-ar fi tentat, dar aveam nevoie de stabilitate pentru ca aveam doi copii care nu erau inca pe picioarele lor." In schimb, a inceput o viata sociala si profesionala foarte bogata, numarandu-se printre primii membri ai Asociatiei Generale a Inginerilor din
261/279
Romania, AGIR; "inca mai pastrez chitanta de plata a taxei de inscriere cu nr. 12/1990 din primul chitantier AGIR." In scurt timp a devenit si membra a primului colectiv de ingineri care a editat "CURIERUL AGIR", devenit ulterior "UNIVERS INGINERESC". Si totusi, Silviu Mocanu a avut curajul de a aborda un domeniu nou, anume evaluarea proprietatii intelectuale si a activelor intangibile, incepand totodata si doctoratul in economie la Academia Romana. Astfel, activitatea din cadrul Institutului de Proiectari de Constructii de Masini, IPCM, (proiectare de investitii) a fost imbinata, pentru o anumita perioada de timp, cu activitatea universitara in cadrul UNITEH, predand la catedra de "Eficienta economica a investitiilor". In noiembrie 1999, cand a considerat ca locul de munca nu-i mai poate oferi nimic nou, deoarece primise deja toate gradele profesionale, si-a luat inima in dinti si s-a aruncat in lumea afacerilor. Inceputul a fost greu din cauza specificului foarte nou al firmei: consultanta industriala si proprietate intelectuala. "E cert ca a fost foarte greu si este si in prezent greu sa-ti gasesti clienti intr-un domeniu atat de nou si sa-i convingi ca poti sa le oferi servicii care le vor fi utile. A trebuit sa intampinam neincrederea multora, dar cred ca am dat dovada de multa tenacitate si de curaj." In prezent are o clientela stabila si spera ca aceasta sa creasca in permanenta. In plus, an de an adauga la dosarul sau noi diplome si certificate obtinute in urma perfectionarilor continue in domeniul de activitate. Politele de asigurare profesionala de minimum 50.000$ constituie pentru toti o garantie a profesionalismului sau. Mai nou, Silviu Mocanu a avut curajul de a incerca si un proiect european in cadrul PC5, proiect pe care l-a "castigat" si care i-a dat sansa de a realiza care este tributul platit pentru a intra in lumea stiintifica a Europei. "Firma pe care o conduc a fost acceptata ca partener din partea Romaniei in proiectul european EURO MANAGER INNOVATION, care are ca obiectiv
262/279
primordial crearea la nivel european a unui sistem de instruire continua si de diseminare a bunelor practici ale in transferul de tehnologie / inovare. Cu ocazia proiectului am obtinut prima diploma de EURO MANAGER INNOVATION din Romania." Chiar daca a fost ocupat, Silviu Mocanu si-a continuat activitatea publicistica prin numeroase articole de specialitate, a participat la diverse comunicari stiintifice, nenumarate simpozioane, congrese si conferinte atat in tara, cat si in strainatate. In ceea ce priveste viitorul, Silviu Mocanu este optimista si increzatoare. Vrea sa organizeze In Romania, intr-un viitor foarte apropiat, un curs pilot pentru 25 de romani in cadrul proiectului EURO MANAGEMENT INNOVATION cu o finantare proprie de minim 25.000 EURO. Pe de alta parte, duce in prezent tratative cu Ministerul Muncii pentru introducerea in nomenclatorul de meserii profesia "manager de inovare" si/sau "agent de transfer de tehnologie" si spera ca totul se va rezolva si nu va ramane in faza tratativelor. Se considera o fire luptatoare, activa, foarte optimista si cu multa incredere in colaboratori si in angajati. Vrea sa termine cu bine si proiectul european, si doctoratul in economie. Silviu Mocanu regreta ca cei doi copii nu lucreaza cu el, dar spera ca nepotii vor fi tentati de mica firma pe care o consolideaza pe zi ce trece. Nu se teme de sacrificii si nici de munca, fiind de altfel constienta ca nimic nu poate fi realizat fara implicare permanenta in activitatea respectiva. "Pe primul loc pun si voi pune intotdeauna calitatea, promptitudinea si perseverenta."
Fabrica de tricotaje Este o mare realizare ca la varsta de 30 de ani sa ai propria afacere. Afacerea lui Mihai Dinu este in domeniul textil si anume al broderiilor. Acestea sunt executate pe materiale textile (tesaturi, tricoturi s.a.), cu ajutorul masinilor
263/279
industriale de mare capacitate. A avut inca din copilarie inclinatie spre frumos si mai ales spre ceea ce inseamna moda. De aceea, la terminarea Liceului "Andrei Saguna" din Brasov, a hotarat sa plece de acasa si sa urmeze cursurile Facultatii de Textile-Pielarie "Gheorghe Asachi" din Iasi pe care a absolvit-o in anul 1998. Ca orice tanar gata sa-si ia soarta in propriile maini, s-a intors acasa si s-a angajat la o fabrica de tricotaje. Dar dupa cateva saptamani satisfactiile nu au fost pe masura asteptarilor sale si a hotarat sa se intoarca la Iasi, sa urmeze Masteratul. Dupa aceasta specializare s-a intors la Brasov si a avut sansa sa se angajeze la o firma romano-germana ce se ocupa de finisarea confectiilor textile. "Pentru mine a fost ceva nou si in acelasi timp o provocare. Am invatat foarte multe si mai ales modul de organizare german." Dupa un an si jumatate in aceasta firma s-a mutat la o alta firma germana, la Sfantu Gheorghe -Covasna, in acelasi domeniu de activitate. "Relatiile pe care mi le-am creat atat la Brasov cat si la Sf. Gheorghe m-au ajutat in luarea deciziei de a-mi deschide propria afacere." Un rol foarte important in luarea acestei decizii l-au avut si parintii lui Mihai Dinu, mai ales tatal sau care l-a ajutat atat moral cat si financiar. Ca tanar, dupa doi ani de activitate, este foarte greu sa aduni o suma importanta de bani ca sa o poti investi, iar masinile de brodat sunt foarte scumpe. Printr-o cunostinta din Bucuresti a reusit sa cumpere o masina de brodat second hand cu care a inceput activitatea la 1 mai 2003. Comenzile au inceput sa vina si asa a reusit ca acum sa aiba trei masini. S-a specializat si in conceperea si executarea programelor pentru broderii, lucru care il ajuta foarte mult in activitate. "Am avut si greutati si satisfactii dar niciodata nu m-am gandit sa renunt. Orice inceput este greu, dar pe masura ce afacerea se dezvolta creste increderea in tine si in ceea ce faci. Desigur sunt multe lucruri la care renunti, dar merita."
264/279
Clientii firmei sunt atat din tara cat si din Comunitatea Europeana iar satisfactia lui Mihai Dinu este foarte mare atunci cand vede broderiile sale pe confectiile purtate atat de cetatenii romani cat si de cei straini. "In viitor intentionez sa dezvolt afacerea si sa ma axez si pe alte ramuri din domeniul textil."
Fabrica de bere Cand esti tanar (prea tanar) si totusi matur (prea matur), atunci cand iti pui intrebarea "care este rolul meu?", devii constient ca trebuie sa realizezi ceva in viata si astfel ai un prim tel, studiul. Raspunzi astfel mamei care intotdeauna ti-a spus "nu trebuie sa treci degeaba prin viata". "Cu cat invatam mai mult, cu atat apareau mai multe intrebari de ce? pe care le puneam parintilor, profesorilor, dar mi le adresam si mie, cautand singura raspunsuri." Apoi incepi sa fii atras in scoala de diverse domenii: fizica, matematica sau chimie. Faci experiente (incepand cu clasa a VII-a), simti ca te pasioneaza si dai admitere dupa aceea la un liceu de profil (Liceul de Chimie din Pitesti, sectia Analize fizico-chimice). Dar exista, ca intotdeauna ceva, un obstacol, fie el mic, dar insemnat, care te determina sa-ti schimbi oarecum destinul… "Totul a fost bine pana cand am facut in clasa a XI-a practica la combinatul Petrochimic Pitesti, la sectia Negru de fum. Cand am vazut ca halatul meu alb imaculat dupa 2-3 ore se innegrea, am realizat ca si plamanii sufereau aproximativ aceeasi poluare. Si astfel momentul de cotitura m-a determinat sa schimb Facultatea de Chimie Industriala cu Facultatea de Tehnologia si Chimia Produselor Alimentare din Galati, singura de acest fel din tara." Daca ai si norocul de a avea profesori nemaipomeniti care sa stie sa-ti dezvolte dragostea pentru ceea ce faci, atunci inveti sa privesti totul nu numai in ansamblu, ci si sa cunosti diferenta de forma si chiar de importanta a unor
265/279
produse chimice naturale din nutritia omului, avand in vedere factorii de aparare impotriva imbolnavirilor in scopul dezvoltarii armonioase si sanatoase a organismului. Cand termini o facultate in 1982 esti obligat sa iei o repartitie. Iar daca nu sunt locuri in cercetare, alegi, normal, productia, anume Fabrica de lapte Targu Jiu. "La inceput am fost foarte dezamagita de diferentele dintre ceea ce studiasem si ceea ce era pe teren: utilajele erau vechi, nu se respecta tehnologia, oamenii erau altfel decat mi-i imaginasem. Iar prima reactie din partea directorului a fost una negativa pentru ca ma prezentasem cu repartitia in mana, dar nu eram barbat, pe de o parte, iar, in plus, eram si insarcinata in luna a 8-a." Chiar si asa, incepand sa muncesti si sa pui suflet in ceea ce faci, in mai putin de un an, datorita profesionalismului, curajului, ambitiei si disciplinei, ti se incredinteaza (ca o recunoastere a meritelor) functia de Sef de Productie, iar dupa doi ani ti se propune si functia de Inginer Sef, pe care o refuzi ca sa ramai Sef de Productie unde lucrezi impreuna cu partenerul de viata. Si vine, in viata fiecaruia, un moment crucial, cel in care trebuie sa schimbi cursul vietii, sa lasi in urma ceea ce ai realizat si sa o iei de la capat in alta parte. "In 1989, m-am transferat, impreuna cu sotul meu, in Slatina, unde incepea constructia Fabricii de bere. A fost cea mai mare incercare din viata mea. Inainte de a-mi demonstra cunostintele profesionale in domeniul fabricarii berii, a trebuit sa fiu constructor, frigotehnist, instalator, electrician, mecanic si sa verific si sa avizez cam opt lucrari lunar. Am citit zi si noapte proiectele si astfel am facut fata cerintelor, iar obiectivul a fost pus in functiune la termen." In ciuda faptului ca visezi sa lucrezi in laborator, sa faci cercetare, lucrezi totusi in productie, devii Director Tehnic iar apoi Director General incepand cu 2002. Si nu numai atat; insesi produsele pe care le fabrici devin cunoscute pentru ca au calitati gustative si nutritive deosebite, fiind cerute si pe piata olteneasca, si pe cea din intreaga tara.
266/279
"Tot ce am realizat a necesitat multe sacrificii. De multe ori am renuntat la concedii de odihna, iar copiilor le-am acordat mai putin timp decat ar fi meritat." Pentru ca in afaceri lupta de supravietuire este acerba, si aceasta fiindca nimeni nu tine cont ca esti femeie sau barbat. Trebuie sa demonstrezi ca esti bun, iar asta inseamna spirit de initiativa, receptivitate fata de progresul tehnic si social, dorinta de perfectionare, fermitate, perseverenta si independenta. "Sunt realista si stiu ca in situatia de criza economica poate aparea si esecul, dar am curajul sa o iau, din nou, de la capat. Am avut succes pana acum in cariera pentru ca am muncit. Dar am avut, in acelasi timp, si noroc: noroc de o copilarie fericita, noroc de o casnicie fericita cu copii buni si un sot care a fost si este in permanenta alaturi de mine in tot ceea ce fac."
Mediere pentru relatii de afaceri Tudorel Barbulescu si sotia sa sunt parteneri de viata din facultate si parteneri de afaceri din 1996. Sunt nonconformisti si de putine ori au facut ceva pentru ca "asa face toata lumea". Sunt creatorii programelor proprii si a conceptelor de afaceri pe care singuri le dezvolta. Le plac provocarile. Le place sa faca bine in jur. Elemente de echilibru le sunt cei doi copii: fiica, in varsta de 18 ani, si fiul, care are 3 ani. Daca sa ai un partener de viata este un lucru normal, sa ai acelasi partener si in afaceri este o provocare, chiar o provocare dificila. Fiecare reusita pe o piata atat de exclusivista ca cea pe care lucreaza BUSAR este o confirmare a faptului ca echipa pe care o formeaza impreuna cu sotia sa, Cristina, functioneaza bine si asta se datoreaza faptului ca au atributii diferite si complementare. Fiecare s-a specializat in domenii diferite si coordoneaza departamente diferite. "Am avut marea sansa sa urmez cursuri organizate in SUA si in Romania in domeniile: marketing, vanzari, comunicare si relatii internationale, managementul resurselor umane. Am beneficiat de traininguri
267/279
specializate cu suportul USAID, CDC si World Learning. In septembrie 2002 am pus bazele Asociatiei Romano-Americane pentru Sprijinul Relatiilor de Afaceri BUSAR impreuna cu specialisti americani si romani. " Realizarea acestui proiect a fost posibila ca urmare a experientei acumulate incepand cu anul 1998 in munca cu companii si organizatii americane. Climatul economic si social a suferit in ultimii ani schimbari dramatice in toata lumea. BUSAR a inteles nevoia comunitatilor din Romania de a invata din proiectele implementate cu succes in orasele americane si adaptarea lor la climatul de afaceri din Romania. "Am inteles ca nu este nevoie sa reinventezi roata, ci pur si simplu sa-i faci un drum mai bun pe care sa mearga. Simplu." Administrarea oraselor americane se face dupa principiile administrarii unei afaceri: trebuie sa creeze bani pentru dezvoltarea comunitatii. Aceasta se realizeaza in principal prin atragerea de noi companii care sa lucreze pe teritoriul lor si prin retinerea afacerilor deja existente. Se lucreaza in parteneriat: parteneriatul public-privat. Companiile americane sunt si ele interesate sa patrunda pe noi piete, iar investitiile generatoare de profit din Romania sunt o incercare pe care si-o doresc . BUSAR este catalizatorul pentru aceste relatii de afaceri in ceea ce priveste inceperea unui parteneriat romano-american. Echipa romana cu care lucram s-a format in timp si s-a specializat pe astfel de probleme si le sunt recunoscatoare pentru timpul, eficienta si devotamentul cu care lucreaza chiar si 12 ore pe zi, daca este nevoie." Acestea sunt valorile Asociatiei romano-americane pentru sprijinul relatiilor de afaceri BUSAR. Aici isi consuma Tudorel Barbulescu majoritatea timpului, iar in ultimul an a reusit sa-si creasca eficienta in conditiile in care si-a redus orarul de munca. Timpul castigat le este destinat, desigur, celor doi copii. "Calatoresc mult, am cunoscut manageri si specialisti deosebiti, o societate mai eficienta, mai simpla, in care se respecta legea."
268/279
Agentie de turism Pasiunea pentru calatorii a Darius Rednic este mostenita de la parinti. Copil fiind, a calatorit cu parintii in tara si in strainatate, vizitand toate tarile europene in care regimul comunist iti permitea sa mergi la acea vreme (pe atunci doar blocul est-european). Primind o mare zestre de la parinti, si anume limba germana, i-a fost usor sa comunice in strainatate inca de la sapte ani. La varsta de 20 ani a absolvit primul curs de ghizi in cadrul OJT Timis. A functionat ca ghid interpret pe langa OJT si BTT Timis, organizand numeroase excursii in tara si in strainatate. In acelasi timp a urmat si cursurile Facultatii de Chimie din Timisoara si ulterior din Bucuresti, devenind profesor de chimie la liceul german Nikolaus Lenau din Timisoara. Si-a gasit astfel vocatia de dascal si practica si astazi aceasta meserie cu pasiune. Intre anii 1990 si 1997 si-a intrerupt cariera de ghid, nefiind multumit de serviciile oferite in acea perioada de agentiile de turism. In 1997 a inceput sa organizeze excursii cu elevi si astfel a redescoperit turismul adevarat si pasiunea pentru excursii. In octombrie 2001, Darius Rednic si-a infiintat propria agentie de turism, intitulata "Rednic Travel". Ulterior, a absolvit cursul de management al activitatilor turistice, fiind constienta de necesitatea de a se perfectiona si in aceasta a doua cariera pe care a ales-o. Dupa numai trei luni, firma sa a fost singura agentie de turism din Banat care s-a incumetat sa organizeze un Revelion de grup la Paris. A fost primul succes. La sase luni era agentia de turism cu cele mai multe programe proprii, organizand numeroase excursii, cu precadere in Budapesta, Praga, Cracovia, Viena, Salzburg, Paris, Slovenia. La inceput, s-a axat mai mult pe outgoing, primul succes pe linie de incoming fiind abia in aprilie 2004: organizarea unui tur de documentare in Romania pentru 7 jurnalisti austrieci, ocazie cu care a decis sa promoveze frumusetile Romaniei.
269/279
Darius Rednic se ghideaza in activitatea pe care o desfasoara dupa sapte principii care este convinsa ca stau la baza succesului sau: profesionalismul, promptitudinea, competenta, seriozitatea, solicitudinea, flexibilitatea si adaptabilitatea. Agentia sa are deja clienti fideli care apreciaza in mod deosebit calitatea serviciilor oferite si etica firmei iar in cateva randuri a avut ocazia sa-si ofere serviciile si unor VIP-uri. "Desigur, nu a fost si nu este deloc usor de luptat cu legislatii descurajante, distructive chiar uneori", spune Darius Rednic. "Toate acestea nu ar fi fost posibile daca nu as fi fost sprijinita permanent de echipa Redona, de mama mea, si daca nu as fi avut sansa de avea un asociat deosebit, Marius Safta, cu care impart bucuria succesului". La 36 ani, Darius Rednic este un barbat cu doua cariere (in invatamant si in turism), a Clubului economic romano-german si a asociatiei Herzensösterreicher si presedinte al Asociatiei pentru turism - Banat, din iulie 2002. Pretul succesului: prea putin timp petrecut cu fata sa, pe care o considera cea mai mare realizare a vietii lui. "Admir persoanele educate, cu personalitate puternica, cei care prin forte proprii au ajuns oameni de succes. Un om de afaceri trebuie sa aiba ambitie, curaj, intelepciune si aptitudini de lider pentru a avea succes".
Fabrica de textile In 1988, Sorin Tibedriu termina Facultatea de Tehnologia si Chimia Textilelor din Iasi. Cu prilejul unei excursii de studiu facute in tara, a ajuns si la Orastie, localitatea in care se gasea renumita intreprindere de confectii pentru femei "Mondiala". A fost ca o dragoste la prima vedere. Asa s-a facut ca tanarul moldovean a ajuns in Ardeal, luand repartitia dupa absolvirea facultatii la "MONDIALA" Orastie. In conjunctura anilor 1989-1990, a realizat ca se deschid multe oportunitati
270/279
celor care au curajul sa-si porneasca propria afacere intr-o tara pana nu demult supra-centralizata. Astfel, cu toate ca abia se nascuse primul sau copil si fara a avea la inceput prea multe cunostinte despre cum se conduce o afacere, in anul 1992 a infiintat firma "INEFABIL". "Am pornit afacerea avand alaturi ca asociat un colega de fabrica si un credit de un milion de lei", povesteste Sorin. A cumparat cateva masini de cusut, tesaturi, ata, nasturi etc. si a inceput sa fabrice confectii pentru femei intr-un spatiu inchiriat, cu o echipa formata din opt oameni. Anul 1995 a fost un an foarte dificil pentru ambitiosul om de afaceri. Asociatul sau a decis sa se separe, iar oamenii care lucrau la firma lor au hotarat sa ramana cu fostul asociat. Sorin s-a trezit cu un credit de 50 milioane lei si cu firma "INEFABIL". A trebuit sa lupte cu indarjire pentru a porni a doua oara afacerea. S-a mutat intr-un sediu nou, lucra zilnic 14-16 ore, dar in final a reusit. Acum, echipa sa lucreaza intr-un spatiu propriu, corespunzator, si produce confectii atat pentru femei cat si pentru barbati, obiectivul sau fiind de a crea haine potrivite pentru birou, avand acea croiala clasic-eleganta sau sporteleganta care-ti confera sentimentul ca esti o persoana interesata de aspectul tau, puternica, eficienta si capabila. Pe langa succesul in afaceri, Sorin se simte implinit si pe plan personal, avand o sotie care il sprijina permanent si fiind binecuvantat cu inca un copil. Pentru moment, productia firmei "INEFABIL" se vinde pe piata interna. Din dorinta de a pastra raportul cel mai bun calitate-pret si de a oferi "altceva" fata de concurenta, incepand din anul 2001 isi importa singur tesaturile, mai ales din Orient. Dorinta cea mai mare a Sorin Tibedriu este penetrarea unei piete externe. Si ce altceva? "Imi doresc sa ma perfectionez ca om de afaceri, acumuland mai multe cunostinte de management si marketing si sa pot sa ma achit cat mai bine de indatoririle pe care le am in calitate de tata si de sot".
271/279
Fabrica de articole tehnice din cauciuc In anul 1996, Stefani Petrini a decis sa fie propriul sau stapan si, impreuna cu sotia sa, a infiintat firma INTEGRAL'96 SRL avand ca obiect de activitate producerea de articole tehnice din cauciuc. Neavand nici un fel de pregatire manageriala anterioara, a trebuit sa invete din mers cum se conduce o afacere. Formula magica care l-a ajutat sa mearga inainte a avut ca ingrediente calmul, competenta si perseverenta. Prima provocare a venit in 1997 si a constat in obtinerea unui credit oferit intreprinderilor mici si mijlocii, ceea ce i-a permis sa-si dezvolte afacerea. Ulterior, a incercat sa se asocieze cu un partener strain dar nu a fost gasita o formula de colaborare convenabila ambelor parti. In anul 2000, in urma unui anunt in ziar, a depus o scrisoare de intentie la SHELL si…a fost selectionat. Asa a aparut firma SC Valea SRL care gestioneaza
statia de carburant Shell din Bucuresti. "Parteneriatul langa o firma cu traditie si experienta de piata mi-a deschis noi campuri ale cunoasterii in domeniul conducerii unei afaceri si m-a determinat sa ma instruiesc in permanenta", spune Stefani Petrini. Urmare a experientei, formula magica s-a imbogatit cu inca un cuvant: flexibilitate. In cursul activitatii sale, si-a descoperit pasiunea pentru obiectele de décor. A vizitat cea mai mare expozitie de décor pentru sarbatori din Europa, cea de la Frankfurt si s-a intors in Romania cu multe idei, sperante si planuri. Visul sau este de a participa la expozitia de la Frankfurt, in prezent pregatindu-si strategia de lansare pe piata interna si externa a unor astfel de produse. Modelul sau in viata este Marie Curie, ale carei cuvinte ii dau intotdeauna puterea de a merge mai departe: "Viata nu este pentru nimeni usoara. Se cuvine sa staruiesti fara intrerupere si mai cu seama sa ai incredere in tine. Esti dator sa crezi ca ai fost inzestrat pentru ceva si ca acest ceva va trebui stapanit cu orice pret".
272/279
Fabrica de articole textile Avea doar 23 de ani, nu stia mai nimic despre lume si viata, si nici despre sine. Terminase facultatea de textile, sectia confectii cu un an in urma si se afla in "fericita" situatie de a fi stagiara la o tesatorie de in si bumbac ce avea si o sectie de confectii care lucra pentru export. I-a prins bine acel an de stagiatura pentru ca a fost repartizata la creatie si acolo a avut posibilitatea sa aplice in practica tot ceea stia doar theoretic. Iar atelierul de creatie intr-o fabrica de confectii este locul unde, la scara mica, se parcurg toate etapele procesului de productie, deci avea ce invata. Era plina de elan si ambitii mari insa din pacate a realizat in scurt timp ca stagiarii nu aveau prea multe de spus si nici sanse prea mari de reusita pentru ca in ochii conducerii de atunci nu valorau foarte mult. A avut un moment de dezamagire profunda pentru ca la acea varsta pasiunile sunt puternice si ca atare a hotarat: pierde sau castiga pe cont propriu. Ca urmare a acestei hotarari, a renuntat la slujba si implicit la orice sursa de venit, fara sa le spuna parintilor (care au aflat abia dupa un an) si a infiintat o firma in asociere cu inca doua colege de serviciu. "Inceputul a fost eroic, avand in vedere ca nici una dintre noi n-avea nici un ban insa marele nostru capital erau curajul, ambitia, tineretea si o mare doza de inconstienta." Apartamentul in care locuiau cu chirie era plin de tipare, materiale si scame, foarfeci si ace pentru ca acolo au inceput sa conceapa modele, sa faca tipare si sa croiasca, toate acestea direct pe podea. Au facut propria colectie, au vandut-o, au facut-o si pe a doua, au vandut-o si pe aceasta si probabil ca o faceau si pe a treia daca nu-si dadeau seama la timp ca munceau, vindeau dar in realitate nu castigau "pentru ca si atunci ca si acum din pacate comerciantii nu prea se dadeau in vant sa plateasca" si ca atare au intrat in "blocaj financiar". Salvarea a venit de la o cunostinta care, stiind cu ce se ocupau, le-a
273/279
intrebat daca nu le-ar interesa sa faca echipament de protectie pentru ca la uzina unde lucra se schimba echipamentul. "Nu ne-a luat mult timp sa ne dam seama ce oportunitate ni se oferea de a ne putea continua activitatea si avand in vedere ca de data asta chiar lucram pe bani, merita sacrificiul de a renunta la visul nostru de a face moda." Daca pana in acel moment faceau absolut totul de la conceptie pana la executie, acum volumul de munca era mult mai mare si a trebuit sa-si ia ajutoare. "N-am sa uit niciodata momentul cand am facut prima angajare. Acela a fost si va ramane un moment de referinta in viata mea." In afara de faptul ca un angajat iti intareste si consolideaza statutul de patron, in acelasi timp el reprezinta o mare responsabilitate. In acceptiunea Viorica Dumitru, in spatele fiecarui angajat se afla o familie care trebuie intretinuta, iar pentru ea acest fapt a reprezentat o mare responsabilitate si o puternica motivatie in acelasi timp, indiferent ca a avut un angajat sau 130, cati are acum. Pe parcurs a dezvoltat aceasta activitate, a cumparat 20 masini de cusut la mana a doua pentru ca asta isi putea permite atunci, a mai angajat oameni si lucra chiar in doua schimburi, a inchiriat un spatiu mai mare. Piata era insa una specifica, condusa de interese, bazata pe relatii si cunostinte si avea mare bataie de cap cu asigurarea comenzilor, care nu erau continue. La scurt timp, una din fostele asociate s-a casatorit si a plecat in Germania. Cealalta asociata avea si slujba si ca urmare lucra in timpul zilei iar dupa ora cinci era destul de greu sa mai poata ajuta cu ceva. Ruptura s-a petrecut in momentul cand Viorica Dumitru a trebuit sa nasca si deci sa-si inceteze activitatea pentru o perioada. Au fost necesare trei luni sa realizeze ca in firma, in lipsa ei, se petrecea ceva ciudat, ca nu mai aveau comenzi, ca desi la plecare lasase si marfa in magazie si comenzi si bani in cont, acum nu mai avea nimic. Oamenii stateau mai mult pe acasa, chiria si celelalte utilitati trebuiau platite iar bani nu erau. Intreband-o pe asociata ce s-a intamplat si pe ce s-au cheltuit banii, a primit un raspuns paralizant: "daca nu-ti convine, n-ai decat sa pleci!" Era, asadar, invitata
274/279
sa plece din firma careia ii daduse viata, ii daduse un nume. "Era ca primul meu copil si nu eram deloc dispusa sa renunt la el chiar daca in acel moment era unul rahitic si cu putine sanse de supravietuire." Asa se face ca la patru ani de la infiintarea firmei, s-a trezit singura cu un copil de trei luni pe care nu avea cu cine sa-l lase pentru ca nu avea parintii in oras si cu o firma care nu era nici macar la zero, ci, dimpotriva se afla cu mult sub minus. N-a avut prea mult timp de gandire si a gasit repede o femeie care sa stea cu copilul. De atunci a inceput calvarul zilelor petrecute la firma in cautare de comenzi care nu prea veneau, recuperarea angajatilor care erau imprastiati care incotro, jonglarea printre telefoanele furnizorilor care cereau sa le fie achitate facturile si telefoanele date acasa din sfert in sfert de ora. Si nu se oprea totul aici pentru ca dupa o astfel de zi urma noaptea cand ori nu dormea copilul, ori era bolnav, ori apareau insomniile la gandul ca n-are bani de salarii, n-are comenzi si n-are marfa. "Toata viata m-am considerat o norocoasa si am trait cu impresia ca cineva acolo sus are grija de mine insa ca atunci n-am simtit niciodata atat de aproape acea prezenta. Imi amintesc si imi vine sa rad acum cum ma duceam eu la licitatii si nu ma lua nimeni in seama. Simteam ca trebuie sa fac ceva si urmatorul pas a fost sa creez modele noi, ceva ce nu facuse nimeni pana atunci, sa folosesc culori vii, placut asortate pentru ca, ma gandeam eu, macar din simt artistic sa fie atrasi clientii." Si n-a gresit, pentru ca la scurt timp reactia lor s-a schimbat. "Nu cumparau de la inceput: alegeau pentru muncitori tot echipamentul acela comunist si ieftin. Insa la sfarsitul licitatiei se opreau si la mine si spuneau: pentru staff nu-i asa ca ar fi frumoase halatele astea? sau Near trebui si noua pentru conducere cateva geci asa, mai ochioase. Am stiut atunci ca eram pe drumul cel bun si ca nu va trece mult si ceea ce le propuneam eu si anume personalizarea echipamentului prin model si culoare ca o investitie in promovarea imaginii firmei va capata din ce in ce mai multi adepti. Pot spune ca am contribuit la formarea gustului pietei si chiar la crearea uneia noi, diferita de
275/279
cea de pana atunci, mult mai educata in aprecierea calitatii si mult mai deschisa la nou." Cu trecerea timpului, Viorica Dumitru a reusit sa creeze un portofoliu de clienti pe care i-a fidelizat prin calitate, promptitudine si nu in ultimul rand prin atitudine. Cand lucrurile s-au mai asezat si au inceput sa mearga de la sine, a avut posibilitatea sa gandeasca si o strategie pe termen mai lung si a format un departament de vanzari, fapt care a dus la marirea numarului clientilor si a ariei de desfacere. Deoarece nevoile clientilor au crescut, a trebuit diversificata gama de produse si in scurt timp firma a fost in masura sa ofere aproape tot ce inseamna echipament de protectie iar pentru ca nu putea produce singura tot, a inceput sa importe sau sa cumpere de la alti furnizori si astfel si-a creat si un sistem propriu de distributie. In ultimii doi ani, dispunand de spatii de productie neutilizate, de utilaje si profitand de un moment favorabil, a inceput sa produca si confectii pentru export in sistem lohn si direct, ceea ce a insemnat o noua extindere. "Ma consider norocoasa si pentru ca de-a lungul activitatii mele am avut marea sansa sa am alaturi oameni deosebiti, atat in familie cat si la firma, fara de care n-as fi putut realiza nici jumatate din proiectele pe care mi le-am propus. Prima mea angajata lucreaza si astazi cu mine si asta conteaza foarte mult pentru ca din toate valorile firmei, valoarea umana este cea mai importanta; ea fost cea care ne-a facut sa trecem peste toate obstacolele care n-au fost deloc putine si nu de putine ori ne-a ajutat sa o luam de la capat." Daca ar fi intrebata acum ce drum ar alege de-ar fi s-o ia de la capat, Viorica Dumitru ar raspunde fara sa stea pe ganduri: acelasi drum. "Faptul ca am ales sa joc pe cont propriu si sa fiu independenta m-a modelat in primul rand ca om, m-a fortat sa lupt cu mine insami si sa-mi depasesc limitele si astfel am putut afla ca daca indraznesti si crezi in tine si in drumul tau, mai devreme sau mai tarziu, reusesti. Ca femeie in afaceri nu este usor pentru ca esti fortata sa traiesti
276/279
intr-o lume a barbatilor, ducand cu tine toate responsabilitatile de femeie. Insa merita sa incerci si vei reusi pentru ca, desi nu luptam cu arme egale, detinem o mare calitate: dam viata, iar o firma inainte de toate este un organism viu pe care tu, ca femeie, vei sti sa-l ocrotesti chiar si numai din instinct matern. "
Comert cu amanuntul Schimbarile politice si economice de dupa Revolutia romana au oferit multe oportunitati celor dispusi sa infrunte riscurile inerente unei perioade de tranzitie. Zamfira Ilie a fost printre primii intreprinzatori care si-au deschis propria lor afacere, infiintand inca din anul 1993 societatea COMIND SRL avand ca obiect de activitate comertul cu amanuntul de diverse produse. La inceput, rezultatele au fost modeste. Noua femeie de afaceri nu avea prea multe cunostinte de marketing si management si nici o strategie de viitor bine conturata. Dar, cu mult sprijin din partea familiei si a echipei sale de lucru, cu entuziasm si o puternica dorinta de a reusi, succesele n-au intarziat sa apara. "Spiritul de echipa si colegialitatea din echipa mea de lucru au avut un aport deosebit in obtinerea unor rezultate exceptionale", spune Zamfira Ilie. Ea este mandra de rezultatele muncii sale: daca, la infiintare, societatea avea un singur punct de desfacere, in prezent ea are sase puncte de lucru avand ca obiect de activitate comertul cu amanuntul al produselor cosmetice si de parfumerie, al articolelor si aparaturii electro-menajere, al aparatelor de radio si televizoarelor, intermedieri in comertul cu textile, confectii etc si un atelier optic cu magazin de produse optice si accesorii. Zamfira Ilie este constienta ca acumularea cat mai multor cunostinte in domeniu este esentiala pentru desfasurarea unei afaceri de succes. Ea consulta permanent reviste si materiale de specialitate, iar in prezent este studenta a Facultatii de Management, Marketing si Informatica din cadrul Universitatii de Vest "Vasile Goldis".
277/279
Nu de putine ori, femeia de afaceri a trebuit sa depaseasca mentalitatea oamenilor, instabilitatea politica, precum si o legislatie cu multe lacune, anevoioasa si care nu avantajeaza prea mult pe micii intreprinzatori. "Aceste conditii descurajeaza tinerii, acestia nu se simt motivati sa ramana pe plaiurile natale si tind sa emigreze spre locuri care le ofera alte perspective. Dar eu nu sunt o fire pesimista si am speranta ca lucrurile vor evolua intr-o directie pozitiva, ca oamenii vor deveni mai buni, vor fi mai muncitori, mai corecti si mai sinceri".
Cabinet de medicina de familie Medicina de familie reprezinta primul pas al bolnavului spre vindecare. Unul dintre medicii de familie care si-a dedicat toata viata pacientilor sai este dr. Anton Mandras. Drumul catre succesul profesional a inceput o data cu absolvirea Facultatii de Medicina din Iasi, care a fost urmata de o perioada lunga, in care munca de la cabinet a fost impletita cu studiul. Incetul cu incetul, fiecare grad profesional a fost luat si, in final, doctor Anton Mandras a ajuns medic primar. Dupa Revolutia romana, a urmat o perioada cumplita pentru sistemul sanitar romanesc si, pentru ca nu existau posibilitati de specializare imediate, doctor Anton Mandras a decis sa devina medic in sistem privat, renuntand la cabinetul din sistemul de stat, desi acest lucru implica un risc major, atit profesional cit si economic. Totul a inceput cu Centrul medical din Iasi. Nu a fost deloc usor, pentru ca lucrul in medicina privata necesita in primul rand mult curaj si multa competenta. Pacientul vine, plateste, iar medicul trebuie sa fie responsabil, stapan pe situatie si mai ales sa-si formeze o clientela fidela. Intr-un interval de trei ani a reusit sa-si atraga un numar impresionant de pacienti. Din anul 2001, introducandu-se sistemul de asigurari de sanatate, Anton Mandras a deschis Cabinetul privat de medicina de familie, particularitatea acestuia fiind ca functioneaza atat cu taxa cat si in sistemul de asigurari de sanatate nationale.
278/279
"Durerea reprezinta mizeria absoluta si, daca ai posibilitati, trateaz-o!" Pornind de la aceasta idee, doctor Anton Mandras a propus un program privind terapia durerii in ambulatoriu, avand in vedere faptul ca, in strainatate, exista organizate adevarate centre de terapie a durerii. A infiintat o echipa de colaboratori: medic de familie, farmacolog, reumatolog, anesteziolog si psiholog, care vor lucra in cadrul acestui program. Cu toate greutatile intampinate, doctorul Anton Mandras nu renunta la munca, nu renunta la ideea de a asigura servicii de asistenta medicala privata de calitate. Considera ca infiintarea unui cabinet particular de medicina pentru asistenta primara si pentru terapia durerii reprezinta o afacere buna care slujeste sanatatii omului.
279/279
