Limba arabă contemporană Sinteze
Anul I/ 2007-2008, Semestrul I Asistent univ. Kabbara Teodora
Denumirea materiei: Fonetică şi Morfologie Aceste sinteze se adresează studenţilor care urmează forma de învăţământ la distanţă (specializarea: limba şi literatura arabă B). Sintezele conţin un rezumat al cunoştinţelor de bază cuprinse în cursul universitar şi urmăreşte familiarizarea studenţilor cu principalele probleme ale morfologiei arabe. Sintezele sunt structurate astfel: -
prezentarea teoretică a subiectelor
-
exemple
-
exerciţii
I. Alfabetul arab
Litera în poziţie Litera în Litera în Litera în Transcrierea fonetică
Numele
Nr.
literei
crt.
poziţie
poziţie
poziţie
medială
iniţială
izolată
ا
ا
ا
*ا
ā
’alif
1
.
/
/
ب
b
bā’
2
ت
ﮅ
ﮅ
ت
t
tā’
3
ث
6
6
ث
t / th
tā’
4
finală
1
ج
;
;
ج
ğ / dj / j
ğīm
5
ح
A
A
ح
h
hā’
6
خ
E
E
خ
h / kh
hā’
7
د
د
د
*د
d
dāl
8
ذ
ذ
ذ
*ذ
d / dh
dāl
9
ر
ر
ر
*ر
r
rā’
10
ز
ز
ز
*ز
z
zā’, zay(n) 11
س
R
R
س
s
sīn
12
S
T
T
S
š, sh
šīn
13
ص
W
W
ص
s
sād
14
ض
Y
Y
ض
d
dād
15
Z
Z
ط
ط
t
tā’
16
ظ
^
_
_
z / d
zā’
17
`
a
b
ع
‘
‘ayn
18
e
f
g
غ
ġ
ġayn
19
ف
k
l
ف
f
fā’
20
m
n
o
m
q
qāf
21
ك
r
r
ك
k
kāf
22
ل
t
u
ل
l
lām
23
م
w
w
م
m
mīm
24
x
y
y
نsub
n
nūn
25
| legat/} separat ~
ه
}
h
hā’
26
و
*
ū/ w
wāw
27
ي
ڍ
ڍ
يsub
ī/y
yā’
28
’
hamza
29
Are o sigură formă care se scrie pe ء un suport variabil ( ى، و، )اşi, în
2
unele situaţii, chiar pe linie. ئ إؤأ ء Aceasta este redarea grafică a /
lā
Combinaţi
legăturii dintre litera lām şi litera
a grafică
’alif, atunci când un ’alif urmează
lām’alif
după un lām iniţial sau medial. legat /
Este o combinaţie a literelor ت-a(t)
tā’
ةseparat
şi }, care se întâlneşte numai în
marbūta
poziţie finală, fiind de cele mai multe ori o marcă de feminin. Atunci
când
este
rostită
vocalizată, aceasta se pronunţă “ tā’ ", iar atunci când ea este rostită nevocalizată (la pauză), ea se pronunţă “ hā’ ”. legat/ ىseparat
O întâlnim numai în poziţie ā
’alif
finală; este marcă de feminin
maqsūra
dar nu întodeauna Scrierea în alfabetul arab se face de la dreapta la stânga. Alfabetul arab are douăzeci şi nouă de litere [dacă adăugăm şi consoana ocluzivă, glotală, sonoră hamza (lit. „pinten”), cunoscută şi sub numele de stop glotal], care notează consoanele şi vocalele lungi. Spre deosebire de alfabetul latin, alfabetul arab nu cunoaşte litere mari (majuscule) sau mici (minuscule) şi nici litere specific de tipar ori specific de mână, ci doar stiluri de scriere diferite. Totuşi, datorită faptului că literele se leagă
3
între ele, de cele mai multe ori, acestea au forme diferite în funcţie de relaţia lor cu celelalte litere din acelaşi cuvânt (adică litera în poziţie iniţială, medială sau finală).
Atenţie! 1. * ’Alif nu se leagă de litera următoare. Mai există încă 5 litere care nu se leagă de literele care urmează după ele: rā’, zā’, dāl, dāl şi wāw. 2. * rā’ şi zā’ se scriu sub linie: 3. În limba arabă literară există numai trei timbre vocalice: a, i şi u. Aceste trei vocale există în două variante: scurte: -َ a / fatha, -ُ u / damma, -ِ i / kasra; lungi: ā, ū, ī. 4. Pe linia de scriere se notează numai consoanele şi vocalele lungi, nu şi vocalele scurte: - consoane: Ex.:
©جª ؛ درج؛.uo ¬؛ub ؛u®
- vocale lungi: Ex.:
- ū este transcrierea fonetică pentru situaţia în care litera wāw
notează vocala lungă ū: dūd
دُود
- w este transcrierea fonetică pentru situaţia în care litera wāw notează semiconsoana wāw: warada
َو َر َد
- ī este transcrierea fonetică pentru situaţia în care litera yā’ notează vocala lungă ī: dīk /
¯ِد
- y este transcrierea fonetică pentru situaţia în care litera yā’ notează semiconsoana yā’: yad /
°َ¯
4
Atenţie! Observăm ca cele două semiconsoane (w şi y) urmează regimul consoanelor şi vocalelor lungi, ele fiind redate graphic pe linie. - notarea vocalelor scurte: Vocalele scurte sunt considerate semne complementare, deoarece, notarea acestora nu este obligatorie. Ele apar, totuşi, în abecedare sau în diverse manuale elementare pentru copii sau pentru străinii interesaţi să înveţe limba arabă. Totuşi, ele apar întodeauna Coran şi, de multe ori, în unele culegeri de poezie şi texte vechi.
Regulă! Vocalele scurte a şi u se notează deasupra consoanelor, iar vocala i scurt se notează sub consoane: -َ a (deasupra), -ُ u (deasupra), -ِ i (sub). Ex.: ك َ ka, ك ُ ku, ك ِ ki, س َ sa, س ُ su, ِ سsi, َدda, ُدdu, ِدdi َ /ِ ´ُ Ex.: tubita: ³ Exerciţiu: Citiţi cu voce tare următoarele cuvinte:
،َ ِ©حlَ ،َ¶ª َ َد،َ·/َ ¸ َ ،َm/َ µ َ ،َ©R َ َآ،َ.َº َآ،َ¶ºَ oَ ،َ» َ©ب َ ،ج َ ©َ ª َ ،َ¬µ َ َر ،َ.aُ ¼ َ ،َ©fُ ¼ َ ،َ©/ُ َآ،َ¶wُ ½ َ ،َxR ُ¸ َ ،َ`ِwµ َ ،َ¾ ِ©ب َ ،َ¬~ِ lَ ،َA ِ» َ ،َ¸ ِ¿ن َ .©َ 6ُ َآ،َ¶~ُ µ َ ،َ¶nُ ´َ În afară de semnele complementare care marchează vocalele scurte, prezentate mai sus, mai există şi alte câteva semne, cum ar fi:
5
- semnul shadda („întărire, dublare”) marchează dublarea unei unei consoane şi se notează la fel ca un trei răsturnat ( -ّ ) deasupra consoanei care este dublată. Ex.:
radda
دÁ َر
Atenţie! Semnul shadda este întodeauna însoţit de o vocală scurtă. Vocalele scurte se notează deasupra sau sub „shadda”, după cum urmează: -Á a / -Â u / -Ã i Exerciţiu: Citiţi cu voce tare următoarele cuvinte:
،َ¶/à oُ ،َ¶/Á oَ ،َ¶ºÃ oُ ،َ`Z Á oّ ،َ©R Á َآ،َ¬Áub َ ،Á©®ّ ،Á°µ َ ،ÁÄb َ ،Á°b َ ،Á©lَ ،دÁ َر،Á°®َ .Å َ _ Á Æَ - semnul „sukūn” („linişte, pauză”) marcheză lipsa vocalei după o consoană şi se notează ca un cerculeţ mic deasupra consoanei respective ( -ْ ) Ex. : ْ¶Èَ bal; ْ¶ َهhal; ©ْدÈَ bard;
Atenţie! Sukūn-ul
nu apare niciodată pe prima consoană a unui cuvânt,
deoarece, în limba arabă cuvintele nu pot începe cu un grup biconsonantic. Exerciţiu: Citiţi cu voce tare următoarele cuvinte:
،©ْWÆَ ،©ْRÆَ ،©ْWoَ ،.ْuoَ ،.ْu َآ،»©ْب َ ، َدرْب،ْ©®ُ ،ْ¶ ُآ،ْ¶oُ ،ْ¶µ َ رÉَÆ ،©ْAÈَ ،©ْn¼ َ
6
- După cum observăm mai sus, consoana care precede o vocală lungă primeşte semnul pentru vocala scurtă corespunzătoare vocalei lungi care urmează, astfel: -َ a / fatha : sāra َرÉَµ -ُ u / damma: nūr ُرÆ -ِ i / kasra: dīk ¯ِد Exerciţiu: Citiţi cu voce tare următoarele cuvinte:
،لÉَ ه،°Êِb ،ُرµ ،َ¶Êِl ،َلÉَo ،َرÉَ¼ ،َدÉَµ ،َدÉَ¼ ،ُلl ،رÉَÆ ،ُمÈ ،´ُم .ب َ Éَ½ ،َمÉَÆ II. Tanwīn-ul Tanwīn-ul (lit. „adăugare de nūn”) marchează starea de nedeterminare a numelor din limba arabă. El are următoarele forme, în funcţie de cazul la care se află numele respectiv: cazul
tanwīn
pronunţie
Nominativ
-ٌ
-un
Genitiv
-ٍ
-in
Acuzativ
-ً
-an
Tanwīn-ul de acuzativ se notează pe suport de ’alif (care are, aici, o valoare pur ortografică), atunci când numele respectiv nu se termină în tā’ marbūta sau în hamza. cazul
tanwīn
pronunţie
7
Nominativ
Genitiv
Acuzativ
ٌ°tََو
ٌ.tِÉÏ َ
waladun
tālibun
°ٍ tََو
. ٍ tِÉÏ َ
waladin
tālibin
ًا°َtَو
Éً/tِÉÏ َ
waladan
tāliban
În situaţia în care avem un nume la cazul acuzativ, şi acesta se termină în tā’ marbūta sau în hamza, tanwīn-ul se notează direct pe tā’ marbūta – ة, repectiv pe hamza, ex:
َورْ َد ًة
„un trandafir”
½¿ْ ًء ُ
„o bucată”
Exerciţii: 1. Puneţi numele următoare la cazul nominativ nedeterminat:
xْA¼ َ
، ¶ُ½َر
، رَةÉÁʵ َ
، ³ْyÈِ
2. Puneţi numele următoare la cazul genitiv nedeterminat:
xÊْ b َ
، َزوْج
، رسÃ °َ ®ُ
، ÒÊwِ uْ Ñِ
، دار
، ·ْw¾ َ
،ً~ْ©اÓ ُ
،ًْ©اr¾ ُ
3. Puneţi numele următoare la cazul acuzativ nedeterminat:
°¯َ
، ¶A ْ Æَ
4. Precizaţi cazul următoarelor nume:
©ٍ ¯©َµ
، ًْاkb َ
،ٌءÉRَ®
III. Determinarea prin articol 8
În limba arabă există un singur articol şi anume articolul hotărât
َْال. Acesta se prefixează
numelor. Numele care primesc articol pierd tanwīn-ul, şi păstrează doar vocala de caz. Ca atare un nume nu poate avea în acelaşi timp si articol şi tanwīn. În continuare, prezentăm declinarea cuvântului walad
ٌ°tََو
„băiat, copil”, atât în stare de
determinare cât şi în stare de nedeterminare: Determinat „băiatul”
cazul
Nedeterminat „un băiat”
°ُ tََ tْ َا
ٌ°tََو
al-waladu
waladun
°ِ tََ tْ َا
°ٍ tََو
al-waladi
waladin
°َ tََ tْ َا
ًا°َtَو
al-walada
waladan
Nominativ
Genitiv
Acuzativ
Exerciţii: 1.Puneţi numele următoare în cazul nominativ determinat:
xْA¼ َ
، ¶ُ½َر
، رَةÉÁʵ َ
، ³ْyÈِ
2. Puneţi numele următoare în cazul genitiv determinat:
xÊْ b َ
، َزوْج
، رسÃ °َ ®ُ
، ÒÊwِ uْ Ñِ
°¯َ
، ¶A ْ Æَ
، دار
، ·ْw¾ َ
3. Puneţi numele următoare în cazul acuzativ determinat:
9
IV. Consoane „solare” şi consoane „lunare”
Atunci când un nume începe cu o consoană „solară”, aceasta asimilează lām-ul din articol, care nu se mai pronunţă, iar consoana solară se dublează. Acest lucru este redat grafic prin notarea unui šadda deasupra consoanei solare. nedeterminat
determinat
ٌ·wْ ¾ َ
· ُ wْ T Á tَا
Denumirea de consoane „solare” şi „lunare” se datorează consoanei iniţiale a celor două substantive utilizate în scopul exprimării asimilării şi respectiv neasimilării, şi anume:
· ُ wْ T Á tَ„ اsoarele” , respectiv ©ُ wَ nَ tْ „ َاluna” Următoarele 14 consoane sunt „solare”:
ن
ل
ظ
ص ض ط
ش
ر ز س
د ذ
ت ث
Următoarele 14 consoane sunt „lunare”:
ي
و
}
م
ك
ق
ف
غ
ع
خ
ط
ف
ك
س
ح
ج
أ ب
Exerciţi: Precizaţi tipul consoanelor următoare:
ث
ت
}
م
ظ
أ
ص خ
V. Pronumele V. 1. Pronumele personale izolate Pronumele personal izolat ţine locul unui nume aflat în cazul nominativ. La persoana a II-a, atât la singular cât şi la plural, avem forme diferite pentru masculin şi pentru feminin, cu alte cuvinte se face distincţie de gen şi la persoana a II-a. Prezentăm în tabelul următor pronumele personale izolate la singular, dual şi plural: 10
Singular
Plural
ÉَÆَأ
pers. I sg.
x ُA ْ Æَ
pers. I pl.
³ َ Æْ َأ
pers. II masc. sg.
ْ¬ºُ Æْ َأ
pers. II masc. pl.
³ ِ Æْ َأ
pers. II fem. sg.
x Á ºُ Æْ َأ
pers. II fem. pl.
َ ُه
pers. III masc. sg.
ْ¬ُه
pers. III masc. pl.
× َ ِه
pers. III fem. sg.
x Á ُه
pers. III fem. pl.
dual
Éَwºُ Æْ َأ
dual II fem. şi
Éَwُه
dual III fem.
masc. şi masc.
V.
2. Pronumele afixe
Pronumele afixe nu au o existenţă de sine stătătoare, ci apar numai sufixate unui nume, verb sau prepoziţie. După un nume- au valoarea adjectivelor posesive din limba română (caietul meu, cartea mea), dar se acordă numai cu posesorul, conform regulilor de acord ale atributului adjectival. După un verb sunt complemente directe. După o prepoziţie sunt complemente indirecte.
11
singular
( يdupă
I
dual plural
ÉÆَ -
nume)
×Æِ (după verb) II
III
ك َ
Éwَ ( ُآ¬ْ ُآmasculin)
(masculin)
ك ِ (feminin)
x Á ( ُآfeminin)
}ُ (masculin)
Éwَ ( ُه¬ْ ُهmasculin)
É( َهfeminin)
x Á ( ُهfeminin)
Pronumele de anexiune se află în stare de anexiune cu numele, vezi tabelul se mai jos:
singular masc.
singular fem. Dual masc. şi fem.
plural masc.
plural fem.
ÉyÈُ ɺِآ
ÉyÈُ ɺِآ
pers.I
×Èِ ɺِآ
×Èِ ɺِآ
pers.II
َ Èُ ɺِآ
ِ Èُ ɺِآ
Éwَ rُ Èُ ɺِآ
ْ¬rُ Èُ ɺِآ
x Á rُ Èُ ɺِآ
pers.III
|ُ Èُ ɺِآ
É~Èُ ɺِآ
Éwَ ~ُ Èُ ɺِآ
ْ¬~ُ Èُ ɺِآ
x Á ~ُ Èُ ɺِآ
Éwَ ~ِ Èِ Éº× ِآl ْ¬~ِ Èِ Éº× ِآl x Á ~ِ Èِ Éº× ِآl
|ِ Èِ Éº× ِآl
! Atunci când numele este în genitiv (vezi tabel: prepoziţia cere cazul genitiv), pronumele afix de persoana a III-a (mai puţin peroana a III-a singular feminin) schimbă vocala u scurt în i scurt pentru armonie vocalică.
VI. Numele 12
VI. 1. Genul numelui În limba arabă există două genuri: masculin şi feminin. Masculinul nu are o marcă morfologică, în timp ce, femininul este, de obicei, marcat. GENUL MASCULIN - are marca Ø - excepţie fac unele nume masculine cu tā’ marbūta, cum ar fi unele nume proprii ( ُ©َةºَ yْ b َ ) şi unele nume ce se referă la bărbaţi (
ٌ kَ Êuِª َ
„calif” , ٌtَɸ Á „ َرmare călător” ,
etc.). GENUL FEMININ - este, de obicei, marcat - cea mai des întâlnită marcă de feminin din limba arabă este tā’ marbūta, ex.:
ٌ µ َ ْ َر°®َ
„şcoală”
ٌ ½اÁ„ َدرbicicletă” De asemenea, se pot deriva nume de genul feminin prin sufixarea la unele nume masculine a mărcii de feminin tā’ marbūta – ة, ex.: „elevă” „doctoriţă” „studentă” „învăţătoare”
ٌةÒَ Êwٍ uْ Ñِ -
„elev”
ٌÒÊwِ uْ Ñِ
ٌ /َ Ê/ِ Ï َ -
„doctor”
ٌ.Ê/ِ Ï َ
ٌ /َ tِÉÏ َ -
„student”
ٌ.tِÉÏ َ
ٌ µ َ رÃ °َ ®ُ -
„soţie” „nou”
„învăţător”
ٌ ½ َ ْ َزوٌة°¯ِ°½ َ
-
„soţ”
ٌرسÃ °َ ®ُ ٌَزوْج
„nou” ٌ°¯ِ°½ َ
- excepţie: există şi nume de genul feminin fără marcă morfologică, precum:
13
1. - nume care desemnează fiinţe de sex feminin dar şi femele, şi deci, sunt feminine prin sensul lor:
مÙ „ ُأmamă” ،ٌ³ª ْ „ ُأsoră” ،ٌ³yْ Èِ „fată”, etc., ٌرÉwَ ¸ ِ
„măgar”
-
ٌنÉÑَ َأ
2. - nume proprii de femei:
ٌS/ْ „ َآţap”
„măgăriţă”;
. ُ yَ ¯ْ َز،ٌ°yْ ِه، ُدÉaَ µ ُ , etc.,
3. - nume care desemnează părţi duble ale corpului:
ٌxÊْ b َ „ochi”, ٌ¶½ ْ ِر
- ٌ¿yْ b َ „capră”, etc.,
ٌ°¯َ „mână”, ٌُأ ُذن
„ureche”,
„picior”, etc.,
ْ¾ َ , „foc” 4. – nume precum: „pământ” – ٌَأرْض, „soare” ٌ·w „cer” ٌءÉwَµ, „iad” ُ¬ÊِA½ َ
ٌرÉÆ,
„război”
ٌ¸©ْب َ,
،ُ¬yÁ ~َ ½ َ , „vânt” ٌÚ¯ِ ر, etc.,
5. - nume legate de locuinţa beduiniului -
ٌ„ دارcasă”, ٌxÊْ b َ „izvor”, etc.,
6. nume de oraşe şi ţări (toponime): ɯُرµ „Siria”, ُ©ْW® ِ „Egipt”, ِه َ© ُةÉnt„ اCairo”
ُ Éyْ/tُ Excepţie fac unele ţări arabe care sunt simţite ca masculine, precum: ن „Liban”,
ق ُ ِ©اat„ اIrak”, ن Â رْ ُد ُ „ اIordania”
7. numele colective: Au gen fluctuant. - colectivele de la care nu se derivă un nume de unitate şi care se referă la o specie de
َ „specia cabalină”, animale sunt feminine: ٌ¶Èِ „ ِإspecia cămilelor”, ٌ¶Êْ ª
ٌ¬yَ g َ „ovine”,
etc., -
colectivele de la care se derivă un nume de unitate sunt, în general, masculine, iar numele lor de unitate derivat prin sufixarea numelui colectiv cu tā’ marbūta –
ة,
este de genul feminin, ex.: „multe albine” „o albină mică”
ٌ©Êِ6¶ٌ َآA ْ Æَ
ٌ©ةÊِf¼ َ ٌ uA ْ Æَ
14
VI. 2. Numărul numelui În limba arabă substantivele au trei numere: singular, dual, şi plural.
A. Singularul Numărul singular desemnează o fiinţă sau un obiect unic, de genul masculin sau feminin, ex.:
ٌ°َtَو
ٌ³ْyÈِ „o fată”, ٌ©ºَ lْ „ َدun caiet”, ٌدةɵِو
„un băiat”,
„o pernă”.
B. Dualul Dualul există, azi, în foarte puţine limbi. Araba este una dintre ele. El se derivă de la forma de singular prin adăugarea sufixului: -
āni (ن ِ ا-َ )
pentru cazul NOMINATIV
şi -
ayni (= ِ ?ْ -َ ) pentru cazul GENITIV
ŞI ACUZATIV,
după ce a fost îndepărtată desinenţa cazuală a cuvântului respectiv, ex.:
ٌ°َtَو
„un băiat” -
ن ِ ا°َt„ َوdoi băieţi”, Nom. x ِ ¯ْ °َ tَ„ َوdoi băieţi”, Ac./G.
Toate numele de genul feminin cu sufixul –at/ ةpăstrează acest sufix la forma de dual. Tā’ marbūta ( ) ةse desface şi devine tā’ maftuha () ت, ex.:
ٌرةÉÁʵ َ „o maşină”
-
ن ِ ÉÑَرÉÁʵ َ
ٌرةÉÁʵ َ „o maşină”
-
x ِ Êْ ÑَرÉÁʵ َ
Totuşi, atunci când numele la dual este determinat prin articol, acesta nu îşi pierde -nūn-ul final. Cu alte cuvinte are o formă invariabilă şi rămâne neschimbat în această situaţie, ex.:
ن ِ ÉÑَرÉÁʵ َ
„două maşini”
x ِ Êْ Ñَ َرÉÁʵ َ
„două maşini”
ن ِ ÉÑ َرÉÁÊR Á tا x ِ Êْ Ñَ َرÉÁÊR Á tا
„cele două maşini”
„cele două maşini”
N Ac./G.
15
Exemple: Dual în stare de nedeterminare (fără articol):
.ن ِ ɺَ yَ ¯°ِ ®َ ِد/ِْ tق ا ِ ْ©¾ َ ×l
„În Estul ţării sunt două oraşe sunt.” N.
.x ِ Êْ ºَ yَ ¯°ِ ®َ
„M-am dus către două oraşe.” Ac./G. ”Am văzut două oraşe.”
Ac./G.
t ِإ³ ُ /ْ َذ َه
.x ِ Êْ ºَ yَ ¯°ِ ®َ ³ ُ ¯ْ َرَأ
Dual în stare de determinare (cu articol): „Cele două oraşe sunt în Estul ţării.” „Am plecat/ M-am dus către cele două oraşe.” ”Am văzut cele două oraşe.”
.ِ ِد/tْ ¾©ْق ِ ا َ ×l ن ِ ɺَ yَ ¯°ِ wَ tْ َا .x ِ Êْ ºَ yَ ¯°ِ wَ tْ اt إ³ ُ /ْ َذ َه .x ِ Êْ ºَ yَ ¯°ِ wَ tْ ا³ ُ ¯ْ َرَأ
Atunci când numele la dual este determinat fie de un nume, fie de un pronume cu care se află în stare de anexiune (adică numele la dual este primul termen în S.C.), acesta pierde -nūn-ul final cu tot cu vocala sa scurtă -i, şi rămâne numai vocala lungă -ā pentru cazul nominativ, respectiv diftongul -ay pentru cazul acuzativ şi genitiv, ex:
.ِ tَ ِوÉZ Á t اub °ِ tََ tْ َاÉÈɺِآ „Cele două cărţi ale băiatului sunt pe masă.”
.ِ tَ ِوÉZ Á t اub }ُ ÉÈَ ɺِآ „Cele două cărţi ale lui sunt pe masă.”
.°ِ tََ tْ × ا ِ Èَ ɺ ِآub ¬ُ uَnَ tْ َا „Creionul este pe cele două cărţi ale băiatului.”
.|ِ Êْ Èَ ɺ ِآub ¬ُ uَnَ tْ َا „Creionul este pe cele două cărţi ale lui.”
.°ِ tََ tْ × ا ِ Èَ ɺت ِآ ُ ْÒª َ َأ „Am luat cele două cărţi ale băiatului.”
16
.ِ yَ ¯°ِ wَ tْ × ا ِ ºَ µ َ ْ َر°®َ × ِ wَ uÃaَ ®ُ ت ُ ْ©rَ ¾ َ „Am mulţumit celor doi învăţători ai celor două şcoli ale oraşului.”
.Éwُ~Ñُ ْ©rَ ¾ َ „Le-am mulţumit celor doi/ două.”
.ق ِ ÂRt اt إ. َ َذ َهx ِ Êْ ºَ µ َ ْ َر°wَ tْ × ا ِ ºَ µ َ رÃ °َ ®ُ m ِ ¯°ِ ¼ َ „Prietenul celor două învăţătoare ale celor două şcoli a plecat la piaţă.”
C. Pluralul Pluralul denumeşte mai mult de trei obiecte, fiinţe, etc.. În limba arabă există două categorii de plural: pluralul extern (regulat) şi pluralul intern (neregulat).
C.1. Pluralul extern Se obţine doar de la o anumită categorie de nume, prin sufixarea la tema de singular a unor sufixe. Există două categorii de plural extern: pluralul extern masculin şi pluralul extern feminin.
C. 1.1. Pluralul extern masculin Formarea pluralului extern masculin Pluralul extern masculin se formează prin adăugarea la tema de singular a sufixului
ن َ و-ُ pentru cazul nominativ şi a sufixului x َ ¯ -ِ pentru cazul acuzativ/ genitiv.
Acest sufix se aplică la nume care exprimă fiinţe umane de sex masculin şi la adjectivele care le califică, precum şi la un plural mixt (ex.: 100 de femei şi un bărbat). Pluralul masculin extern se formează de la: -
participii:
ٌ َّرس°َ ®ُ (sg.) „profesor” <َ ُنµرà °َ ®ُ (pl.) N. < x َ ʵ ِ رà °َ ®ُ (pl.) Ac./ G. -
ٌ× ّ Æِ Éyْ/tُ -
adjective de relaţie: (sg) „libanez” <
ن َ ÂÊÆِ Éyْ/tُ (pl.) N. < x َ ÊÃÊÆِ Éyْ/tُ (pl.) Ac./ G.
de la nume care se derivă după schema de intensiv
ٌلÉÁalَ : 17
ٌح Á lَ (sg.) „ţăran”< ن َ ُ¸ Á lَ (pl.) N.< x َ Êِ¸ Á lَ (pl.) Ac./G. -
şi uneori de la nume-adjective cu schema
ٌ¶Êaِ lَ , mai ales dacă se
întrebuinţează cu valoare substantivală:
ٌ©Êِ/َآ
(sg.) „mare, adult” <
ن َ ©ُوÊِ/َآ
(pl.) N. < x َ ¯ِ©Êِ/( َآpl.) Ac./ G. ( ٌرÉ/ِ آ- acesta
este un alt plural; vezi secţiunea pluralul neregulat.). Pluralul extern masculin şi starea de determinare. În ceea ce priveşte pluralul extern masculin şi starea de determinare, trebuie făcută următoarea precizare: -
atunci când pluralul extern masculin este determinat prin articol, acesta rămâne neschimbat (cu alte cuvinte are o formă invariabilă).
Ex.:
ن َ ُ» ِوÉkُ® – „negociatori” < ن َ ُ» ِوÉkُwt„ – اnegociatorii”. - dar atunci când un pluralul extern masculin este determinat fie de un nume, fie
de un pronume cu care se află în stare de anexiune, acesta pierde -nūn-ul final cu tot cu vocala sa scurtă -i, şi rămâne numai vocala lungă -ū pentru cazul nominativ, respectiv -ī pentru cazul acuzativ şi genitiv. Ex.: N-
N-
Òِ Êِwuْ ºÃ tُ اµرà °َ ®ُ }ُ µ ُ رà °َ ®ُ
Ac./G. Òِ Êِwuْ ºÁ tا
×ِµرÃ °َ ®ُ
- „învăţătorii elevului”.
Ac./G. |ِ Êِµر Ã °َ ®ُ - „învăţătorii lui”.
În cazul în care, un plural masculin extern este cel de-al doilea termen al unei relaţii de anexiune (status constructus), acesta va avea întodeauna forma de Ac./G.. Ex.:
x َ ÊِµرÃ °َ wُ t ُ اÒÊِwuْ Ñِ
- “elevul învăţătorilor”.
C.1.2. Pluralul extern feminin. Puralul extern feminin se formează prin înlocuirea sufixului –at al femininului singular cu sufixul –āt (
ٌ ات-َ la cazul Nom. şi ت ٍ ا-َ la cazul oblic- Ac./G).
În cazul cuvintelor care nu se termină în –at, sufixul -āt se adaugă direct la tema singularului.
De la ce fel de temă se formează? 18
Pluralul extern feminin se formează de regula ca şi pluralul extern masculin de la: 1. participiile active şi pasive (forma de feminin) de la toate formele verbale, când denumesc sau se referă la fiinţe umane de sex feminin, ex.:
ٌ µÃر°َ ®ُ (sg.) „învăţătoare” < ٌتɵÃر°َ ®ُ (Nom.,pl.) < ت ٍ ɵÃر°َ ®ُ (Ac./G.,pl.) 2. adjective de relaţie (forma de feminin), ex..
ٌÁÊÆِ Éَy/ْ tُ (sg.) „libaneză” < ٌتÉÊÁ Æِ Éyَ /ْ tُ (Nom.,pl.) < ٍتÉÁÊÆِ Éَy/ْ tُ (Ac./G.,pl.) 3. nume cu schema de intensiv (forma de feminin în -at): ٌ tÉÁalَ ,ex.:
ٌ¸Álَ (sg.) „ ţărancă” < ٌتɸÁlَ (Nom.,pl.) < ت ٍ ɸÁlَ (Ac./G.,pl.) ! Deşi unui plural extern feminin terminat în ٌات, îi corespunde de obicei un singular feminin cu schema ٌ tÉÁalَ , există totuşi cuvinte de genul masculin cu schema
ٌلÉÁalَ ,
care fac pluralul în ات, ex.: ٌارÁ©½ (sg. masc.) „tractor”<ٌاراتÁ©½ (pl. Nom.)/ ٍ اراتÁ©½ pl.(Ac./G). 4. nume de o dată, derivate de la verb şi nume de unitate, derivate de la nume colective ex.:
ٌÈْ©» َ „o lovitură”- nume de o dată
<
ت ٍ ا/ ٌتÉَÈ©َ » َ
Nom./ Ac. să G. pl
ٌ ( َزهْ©ةsg. ) „floare”- nume de unitate <ٌ( َز َه©َاتNom.,pl.) <ٍ ( َز َه©َاتAc./G.,pl.). *De precizat că pluralul feminin extern ٌه©َات َ َزse opune formei de plural intern ٌُزهُر , în sensul că primul este folosit ca un plural restrâns (de 3 la 10 obiecte), în timp ce, cel de-al doilea se foloseşte pentru un număr nelimitat. 5. de la numele de acţiune al formelor derivate, care sunt în general de genul masculin, ex.:
ٌنÉAِº®ْ ( ِاsg., masc.) „examene”<ٌتÉÆÉAِº®ْ ( ِاNom., pl.) < ت ٍ ÉÆÉAِº®ْ ( ِاAc./G.,pl.); 6. în limba literară contemporană, el se mai poate forma şi de la unele nume de acţiune ale formei I, ex.:
19
ٌحÉ;Æ (Nom.,pl.) „succes/ reuşită” <ٌتÉَA; َ Æ (Nom.,pl.) <ٍ تÉَA; َ Æ ( Ac./G.,pl.) 7. câteva substantive masculine:
ٌَانÊَ ¸ َ (sg.masc.) „animal” <ٌتÉÆَاÊَ ¸ َ (Nom.,pl.) < ت ٍ ÉÆَÊَ ¸ َ (Ac./G.,pl.). 8. cuvinte împrumutate mai ales în perioada modernă, ex.:
ٌُنkuِÑِ „telefon” < ٌتÉَÆُkuِÑِ (Nom.,pl.) < ت ٍ ÉَÆُkuِÑِ (Ac./G.,pl.). La cuvintele cu terminaţia yū ( provenită din –o, ca în cuvintele radio, studio etc.), se adaugă un “h” pentru facilitarea legăturii cu sufixul –āt, ex.:
ُ¯“ رَا ِدradio”< ٌتÉَرَا ِد¯ُه
(Nom.,pl.) < ت ٍ Éَ( رَا ِد¯ُهAc./G.,pl.).
Pluralul extern feminin şi starea de determinare. Atunci când pluralul extern feminin se află în stare de determinare fie prin articol, fie prin construcţia de anexiune, tanwīn-ul ce însoţeşte desinenţa de feminin
ٌ ات/ ت ٍ ا
se suprimă. Ex.: - stare de nedeterminare: ٌتÉÆÉAِº® ْ ( ِاNom.)/ ت ٍ ÉÆÉAِº®ْ ( ِاAc./G.) „examene”, - stare de determinare prin articol:
ت ُ ÉÆÉAِº®ْ ِا
(Nom.)/
ت ِ ÉÆÉAِº®ْ ِ ( اAc./G.)
„examenele”, -stare de determinare prin construcţia de anexiune: a) când pluralul extern feminin este primul termen al unei construcţii de anexiune:
ِ .ِtÉZtا
ُ تÉÆÉAِº®ْ „ ِاexamenele studentului”,
É~Ñُ ÉÆÉAِº®ْ „ ِاexamenele ei”, sau: b) când pluralul extern feminin este cel de-al doilea termen al unei construcţii de anexiune: ت ِ ِ®Éَatْ ا
ت ُ ُÊÈُ „casele muncitoarelor”.
C. 2. Pluralul neregulat (intern sau spart) Pluralul neregulat (intern sau spart) se formeză după anumite scheme.
20
Există, după gramaticii arabi, aproximativ 44 de astfel de scheme. Noi vom prezenta câteva dintre cele mai uzuale scheme de plural neregulat, recomandând studenţilor să consulte manualele din bibliografie, şi să utilizeze un dicţionar, atunci când întâlnesc un nume la singular, pentru a învăţa o dată cu acesta şi pluralul său.
ٌلÉَalْ َأ
Schema nr. 1
R R 1
Consoanele ل
R
2
3
, ع, فreprezintă cele trei consoane radicale ale numelui singular de la
care se derivă un plural pe schema prezentată mai sus, iar hamza pe suport de ’alif de la început şi ’alif-ul care intervine după
ٌ°tَ„ َوbăiat, copil” -
R aparţin paradigmei, ex: 2
sg.
ٌد َ ْ„ أوbăieţi, copii” - pl. Exerciţiu: Următoarele nume fac plural după paradigma prezentată mai sus. Construiţi-le pluralul!
ٌ¬uَoَ „pix”, ٌ¶rْ ¾ َ „formă”, ٌْنtَ „culoare”, ٌ¬uْ lِ „film”, ٌ¬uْ ¸ ُ „vis”.
Schema nr. 2
ٌُلalُ
ٌ³Êْ Èَ „casă” sg. ٌُتÊÈُ
„case” pl.
Exerciţiu: Următoarele nume fac plural după paradigma prezentată mai sus. Construiţi-le pluralul! 21
ٌuِ®َ „rege”, ٌ¶W ْ lَ „clasă, anotimp”, ٌ¬uْ b ِ „ştiinţă”, ٌ°µ َ „ َأleu”. Schema nr. 3
ٌلÉَalِ
ٌ¶wَ ½ َ „cămilă” sg. ٌلÉَw½ ِ „cămile” pl. Exerciţiu:Următoarele nume fac plural după paradigma prezentată mai sus. Construiţi-le pluralul!
ٌ¶½ ُ َر
„bărbat”, ٌ¶/َ ½ َ „munte”, ٌ©A ْ Èَ „mare”, ٌ©Êِ/„ َآmare”, ٌ©Êِf¼ َ „mic”.
Schema nr. 4
ٌ¶aُ lُ
ٌبÉَº„ ِآcarte” sg. ٌ.ºُ „ ُآcărţi” pl. VI. 3. Cazul numelui În limba arabă, pentru declinarea numelor (substantive, adjective şi numerale) există trei cazuri: 1. Nominativul – cazul subiectului şi al numelui predicativ (dacă acestea nu sunt afectate de un element regent: particulă sau verb), 2. Genitivul – cazul complementelor prepoziţionale şi al atributului genitival, 3. Acuzativul – cazul complementelor directe şi al subiectului şi al numelui predicativ ( în situaţia în care acestea depind de un element regent), precum şi al unor nume care apar în expresii exclamative, nelegate sintactic de restul enunţului. Pentru fiecare caz există câte o desinenţă specifică. Aceste desinenţe, trei la număr, corespund fiecare uneia dintre cele trei timbre vocalice existente în arabă, astfel: cazul
Nominativ Genitiv Acuzativ
desinenţă cazuală u - damma i – kasra a - fatha
22
VII. Acordul atributului adjectival cu substantivul VII.1. Când substantivul este la singular şi dual Atributul adjectival se acordă în gen, număr, caz şi stare de determinare cu substantivul la singular şi dual
NOMINATIV
GENITIV
ACUZATIV
.ِ n¯°ِ A َ tْ × اl ©ُ Êfِ W Á t ا°ُ tََ tا
.ِ tوÉZt اub©ِ Êfِ W Á t ا°ِ tََ tْ ب ا ُ ɺِآ
.©َ Êfِ W Á t ا°َ tَtْ ت ا ُ ْ©rَ ¾ َ
.ٌ©Êfِ ¼ َ ٌ°tَ ِ َوn¯°ِ A َ tْ × اlِ
©ٍ Êfِ ¼ َ °ٍ tب و ُ ɺِآ
.©ًاÊfِ ¼ َ ا°ً tَت َو ُ ْ©rَ ¾ َ
.ٌ uÊwِ ½ َ © ُةÊ/ِ rَ tْ ُ اy¯°ِ wَ tْ َا
ِ uÊwِ ; َ tْ ِ اy¯°ِ wَ tْ ُ اn¯°ِ ¸ َ
َ uÊwِ ; َ tْ َ اy¯°ِ wَ tْ ت ا ُ ْ°½ َ َو
.ِ n¯°ِ A َ tْ × اlِ ٌ uÊwِ ½ َ ٌةɺlَ
ٍ uÊwِ ½ َ ٍةɺlَ ب ُ ɺِآ
.ً uÊwِ ½ َ ًةɺlَ ت ُ ْ°½ َ َو
ub x ِ ¯ْ ©َ Êfِ W Á t اx ِ ¯ْ °َ tََ tْ ب ا ُ ɺِآ
.x ِ ¯ْ ©َ Êfِ W Á t اx ِ ¯ْ °َ ttْ ت ا ُ ْ©rَ ¾ َ
.ِ n¯°ِ A َ tْ × اlِ ن ِ ©اÊfِ W Á tن ا ِ َا°tََ tْ َا
.ِ t ِوÉZ Á tا .ِ n¯°ِ A َ tْ × اlِ ن ِ ɺuÊwِ ½ َ ن ِ ÉÑɺlَ
x ِ Êْ ºَ uÊwِ ½ َ x ِ Êْ Ñَ ɺl ب ُ ɺِآ
.x ِ Êْ ºَ uَÊwَ ½ َ x ِ Êْ Ñَ ɺlَ ت ُ ْ°½ َ َو
ب ِ yُ ½ َ ×l ن ِ ÉÑ©Êَ /ِ rَ tْ ن ا ِ ɺy¯°ِ wَ tْ َا
x ِ Êْ Ñَ ©َ Ê/ِ rَ tْ اx ِ Êْ ºَ y¯°ِ wَ tْ ت ا ُ Êُ Èُ
x ِ Êْ Ñَ ©َ Ê/ِ rَ tْ اx ِ Êْ ºَ y¯°ِ wَ tَت ا ُ ْ°½ َ َو
.ÉÈأورو
VII. 2. Când substantivul este la plural
23
1. Când substantivul este la plural şi se referă la fiinţe umane, acordul său cu atributul adjectival se face acord în gen, număr, caz şi stare de determinare.
ُرÉ/rِ tْ ل ا ُ ɽ©Ã t„ َاoamenii (cei) mari” ت ُ Êw;t ُء اÉRytا
„femeile (cele) frumoase”
ُرÉfW ِ t„ اوْ ُد اcopii (cei) mici” 2. Când substantivul este la plural şi se referă la animale sau obiecte, acordul său cu atributul adjectival se face acord în caz şi stare de determinare. Atributul adjectival este la feminin singular:
ُ uَÊwِ ; َ tْ ن َا ُ °ُ wُ tْ َا Exemplu:
NOMIATIV
„oraşele (cele) frumoase”
ٌ©ةÊ6ِ ٌ َآ.ºُ ُآ
„multe cărţi”
GENITIV
.ÉÈ أُوروß ِµ َ × َوlِ ُ uَÊwِ ; َ tْ ن ا ُ °ُ wُ tْ َا .ِ yَ ¯°ِ wَ tْ ق ا ِ ْ©¾ َ ×lِ َ© ُةÊ/ِ rَ tْ اm ُ àِ ا°َ A َ tْ َا
.ٌ 6َ ¯°ِ ¸ َ ِ uَÊwِ ; َ tْ ن ا ِ °ُ wُ tْ ت ا ُ Êُ Èُ .ِ uَÊwِ ; َ tْ اm ِ àِ ا°َ A َ tْ اt ِإÉy/ْ َذ َه
ACUZATIV
.َ uÊwِ ; َ tْ ن ا َ °ُ wُ tْ ت َا ُ ْ°½ َ َو .َ uÊw;t اm َ àِ ا°َ A َ tْ ت ا ُ ْ°½ َ َو
VIII. Propoziţia nominală
În limba arabă propoziţia nominală este alcătuită din doi termeni: subiect şi nume
24
predicativ, fără verb copulativ, ex.:
.ٌ©Êfَ¼ °ُ tََ tْ „ َاBăiatul este mic.” Subiectul este determinat prin articol şi este în cazul nominativ (atunci când nu este influenţat de vre-un element regent). Numele predicativ nu are articol (are tanwīn) şi este în cazul nominativ (atunci când propoziţia este afirmativă).
IX. Acordul numelui predicativ cu subiectul 1. Când subiectul este la singular şi dual: numele predicativ se acordă cu subiectul în gen şi număr; cazul său este nominativ în propoziţia afirmativă.
.ٌ©Êfِ ¼ َ °ُ tََ tْ َا .ن ِ َ©اÊfِ ¼ َ ن ِ ا°َ tََ tْ َا
„Cei doi copii sunt mici.”
.ٌ uÊwِ ½ َ ُ yَ ¯°ِ wَ tْ َا .ن ِ ɺuَÊwِ ½ َ ن ِ ɺَ yَ ¯°ِ wَ tْ َا
„Copilul este mic.”
„Oraşul este frumos.”
„Cele două oraşe sunt frumoase.”
2. Când subiectul este la plural şi desemnează fiinţe umane: numele predicativ se acordă cu subiectul în gen şi număr.
.ٌرÉf¼ ِ „ َاوْ ُدCopiii sunt mici.” . ُءɯِ oْ ل َأ ُ ɽ©Ã tَا
« Bărbaţii sunt puternici. »
.ٌتÊwِ ½ َ ُءÉRyà tَا
« Femeile sunt frumoase. »
3. Când subiectul este la plural şi desemnează animale sau obiecte: numele predicativ se acordă cu femininul singular.
25
.ٌ َ©ةÊ/ِ ن َآ ُ °ُ wُ tْ َا .ٌة°َ ¯°ِ ½ َ ُمoْ َ َا
„Oraşele sunt mari.” „Creioanele
.ٌ©ةÊ6ِ َآ. ُ ºُ rُ tْ َا
sunt noi.”
„Cărtile sunt multe.”
X. Verbul În limba arabă, verbul cunoaşte două aspecte: aspectul îndeplinit şi cel neîndeplinit. Conjugarea verbului la aspectul îndeplinit se realizează cu ajutorul unor dezinenţe pronominale care indică persoana. Verbul la aspectul îndeplinit indică o acţiune care s-a desfăşurat şi s-a încheiat în trecut, şi se traduce, de obicei, cu perfectul compus din limba română: ³ ُ /ْ ºَ „ َآam scris”. Conjugarea verbului la îndeplinit Spre exemplificare vom conjuga verbul plural
. َ ºَ „ َآa scrie”:
dual
singular
Éَy/ْ ºَ َآx ُA ْ Æَ
³ ُ /ْ ºَ َآÉَÆَأ
ْ¬ºُ /ْ ºَ ¬ْ َآºُ Æْ َأ
Éَwºُ /ْ ºَ َآÉwُºÆْ َأ
³ َ /ْ ºَ َآ³ َ Æْ َأ
x Á ºُ /ْ ºَ َآx Á ºُ Æْ َأ
Éَwºُ /ْ ºَ َآÉwُºÆْ َأ
³ ِ /ْ ºَ َآ³ ِ Æْ َأ
ُا/ºَ ُه¬ْ َآ
Éَ/ºَ َآÉwُه
. َ ºَ ُه َ َآ
x َ /ْ ºَ َآx Á ُه
Éَº/َ ºَ َآÉwُه
ْ³/َ ºَ × َآ َ ِه
26
La persoana a III-a plural apare un ’alif care nu se citeşte. El este utilizat protetic: se scrie dar nu se citeşte. În ceea ce priveşte verbul de la forma I (atât la aspectul îndeplinit, cât şi la cel neîndeplinit), putem spune că vocala care urmează după cea de-a doua consoană radicală se numeşte vocală caracteristică, şi că ea se păstrează la toate persoanele în timpul conjugării verbului. Trebuie să menţionăm că această vocală caracteristică, poate fi una dintre cele trei vocale scurte existente în limba arabă: a, u sau i, ex.:
· َ uَ½ َ „a se aşeza”
x َR ُ¸ َ „a fi bun, a fi frumos” ن َ ¿ِ ¸ َ „a fi trist” Obiectul sau persoana asupra căreia se răsfrânge acţiunea verbului se numeşte complement direct şi se află în cazul acuzativ (ca şi în limba română), ex.:
.ÉًÈɺِ آ. ُ Ñِ Éَrt ا. َ ºَ َآ
„Scriitorul a scris o carte.”
Aspectul neîndeplinit Verbul la aspectul neîndeplinit are trei moduri uzuale: modul inidicativ, conjunctiv, apocopat. Conjugarea verbului la aspectul neîndeplinit se realizează cu ajutorul unor prefixe, cât şi prin alipirea unor desinenţe. Conjugarea verbului la neîndeplinit indicatv Spre exemplificare vom conjuga verbul plural
. َ ºَ „ َآa scrie”:
dual
singular
. ُ ºُ rْ Æَ x ُA ْ Æَ
. ُ ºُ َأ ْآÉَÆَأ
ن َ /ُ ºُ rْ Ñَ ْ¬ºُ Æْ َأ
ن ِ É/َ ºُ rْ Ñَ ÉwُºÆْ َأ
. ُ ºُ rْ Ñَ ³ َ Æْ َأ
x َ /ْ ºُ rْ Ñَ x Á ºُ Æْ َأ
ن ِ É/َ ºُ rْ Ñَ ÉwُºÆْ َأ
x َ Ê/ِ ºُ rْ Ñَ ³ ِ Æْ َأ 27
ن َ /ُ ºُ rْ ¯َ ْ¬ُه
ن ِ É/َ ºُ rْ ¯َ Éwُه
. ُ ºُ rْ ¯َ َ ُه
x َ /ْ ºُ rْ ¯َ x Á ُه
ن ِ É/َ ºُ rْ ¯َ Éwُه
. ُ ºُ rْ Ñَ × َ ِه
28
XI. Acordul verbului cu subiectul PREDICAT SUBIECT
Când subiectul precedă verbul acordul se face
VERBAL
în gen şi număr: ACORDUL VERBULUI ESTE SIMILAR CU CEL AL NUMELUI PREDICATIV.
ج َ ©َ ª َ
°ُ ttا
MASCULIN SINGULAR
ْ³½ َ ©َ ª َ
³ ُ y/tا
FEMININ SINGULAR
ɽ©َ ª َ
ن ِ ا°ttا
MASCULIN DUAL
ɺ½ ْ ©َ ª َ
ن ِ ɺy/tا
FEMININ DUAL
½ا ُ ©َ ª َ
ن َ wُ uÃaَ wُ tا
MASCULIN PLURAL ANIMAT
½ا ُ ©َ ª َ
او ُد
x َ½ ْ ©َ ª َ ت ُ ɵ َ رà °َ wُ tا x َ½ ْ ©َ ª َ
ُءÉR َ yÃtا
ْ³Z َ nَ µ َ
ت ُ Êُ /ُ tا
FEMININ PLURAL ANIMAT
PLURAL INANIMAT
2. Când verbul precedă subiectul acordul se face numai în gen, nu şi în număr, astfel verbul rămâne la singular:
SUBIECT
PREDICAT VERBAL
29
°ُ tََ tا
ج َ ©َ ª َ
MASCULIN SINGULAR
³ ُ yْ /ِ tا
ْ³½ َ ©َ ª َ
FEMININ SINGULAR
ن ِ ا°َ tََ tا
ج َ ©َ ª َ
ن ِ ɺyْ /ِ tا
ْ³½ َ ©َ ª َ
ن َ µ ُ رÃ °َ wُ tا
ج َ ©َ ª َ
MASCULIN PLURAL ANIMAT
ُءÉRyà tا
ْ³½ َ ©َ ª َ
FEMININ PLURAL ANIMAT
ت ُ Êُ /ُ tا
ْ³Z َ nَ µ َ
MASCULIN
DUAL
FEMININ
PLURAL
DUAL
NEANIMAT
XII. Raportul de anexiune (Status Constructus) Raportul de anexiune este o construcţie tipic arabă, utilizată pentru a exprima posesia, şi nu numai. El constă, în forma sa cea mai simplă, din anexiunea a două nume, ex: ”caietul băiatului”
°ِ tََ tْ ُ© اºَ lْ َد
”caietul unui băiat”
°ٍ tَ ُ© َوºَ lْ َد
Primul nume nu are niciodată articol, dar nu are nici tanwīn, deoarece el este determinat semantic de cel de-al doilea nume, şi se află în cazul cerut de context. Cel de-al doilea termen al raportului de anexiune are sau nu articol, după cum este sau nu determinat semantic. El se află întodeauna în cazul genitiv. Acest raport de anexiune poate fi urmat de un adjectiv care califică pe unul dintre cei doi termeni ai construcţiei. Acest adjectiv se acordă cu termenul pe care îl califică conform regulilor de acord din limba arabă. ”caietul cel nou al băiatului”
°ُ ¯°َ;tْ ا°ِ tََ tْ ُ© اºَ lْ َد
30
”caietul băiatului cel nou”
°ِ ¯°َ;tْ ا°ِ tََ tْ ُ© اºَ lْ َد
”caietul cel nou al fetei”
°ُ ¯°َ;tْ ا³ ِ yْ /ِ tْ ُ© اºَ lْ َد
”caietul fetei celei noi”
ِة°َ ¯°َ;tْ ا³ ِ yْ /ِ tْ ُ© اºَ lْ َد
Raportul de anexiune poate fi subiectul unei propoziţii nominale, ex: „Casa bărbatului este mare”
.ٌ©Êِ/¶ َآ ِ½ ُ ©Á tْ ا³ ُ Êْ Èَ
Raportul de anexiune, în forma sa cea mai simplă, este întrebuinţat în mod curent pentru precizarea unor funcţii (de stat) sau instituţii, nume de ziare, agenţii de presă, companii, termeni geograficii, emirate , sultanate, etc., ex.: „ministrul de externe” „ministerul de externe” „radio Bucureşti” „ziarul Adevărul”
ِ ÊÁ ½ ِ ِرÉَEtْ َوزِ¯ ُ© ا ِ ÊÁ ½ ِ ِرÉَEtْ ِوزَا َر ُة ا ³ْµ ِرÉEُÈ ُ b َ إِذا
ِ nÊnَAtْ ُ اkَ ÊِA¼ َ
„oraşul Bagdad” „fluviul Nil”
ا َد°ْfÈَ ُ yَ ¯ِ°®َ ¶ ِ ÊÃyt ْ~ ُ© اÆَ
BIBLIOGRAFIE: 1) George Grigore, Limba arabă-pronunţie şi scriere, Universitatea Spiru Haret, Ed. Fundaţiei România De Mâine, 2) Yves Goldenberg, Manual de limbă arabă, Univ. Spiru Haret, Ed. Fundaţiei Romania de Mâine, 3)Nicolae Dobrişan şi George Grigore, Dictionar Arab-Român, Ed. Teora, 31
4) Hans Wehr, A Dictionary of Modern Written Arabic, ediţia a III-a, Beirut: Librairie du Liban, London: MacDonald and Evans, 5) http://ro.wikipedia.org/wiki/Limba_arab%C4%83
32
