Interviul Deşi în textele scrise sau cele vorbite subzistă o puternică ambiguitate , interviul rămâne una dintre metodele cele mai uzitate în ştiinţele sociale. Prin interviu căutăm să ne înţe înţele lege gem m seme semeni nii. i. Inte Interv rviu iull este este o parte parte cons consub ubst stan anţi ţial alăă soci sociol olog ogie iei, i, intervievarea fiind interacţiune iar sociologia fiind studiul interacţiunilor.
Forme de interviu sociologic Interviul poate lua variate forme. De exemplu: Schimbul verbal faţă în faţă Interviul de grup faţă în faţă • •
• •
Interviul spontan, informal Interviul planificat
•
Interviul structurat Interviul semistructurat Interviul nestructurat
•
Interviu directiv
•
Interviu semi-directiv
•
Interviu non-directiv
• •
Interviul individual Am discutat într-unul din capitolele anterioare distincţia, aprig dezbătută în sociologia autoht autohtonă onă,, dintre dintre anchet anchetăă şi int interv erviu. iu. Interv Interviul iul poate poate fi consid considera eratt o metodă metodă în momentul în care obiectivul culegerii datelor îl constituie analiza de tip calitativ, etnografic. Descrierea cantitativă a unei populaţii nu are sens decât pe baza utilizării de eşantioane reprezentative, astfel, orice anchetă care uzează de interviuri pentru a prezenta distribuţia cantitativă a unor variabile într-o populaţie, pe baza unui lot de 30-40 de subiecţi, este fără noimă. Prin urmare, interviul, în varianta pe care o prezentăm noi este specifică orientărilor metodologice subiectiviste ori intepretative, centrate pe explicaţia interpretativă. În afară de obiectivele ştiinţifice, interviul poate fi utilizat şi în scopuri de marketing, terapeutice sau jurnalistice. Câteva repere istorice Printre primele utilizări extensive ale metodelor calitative în cercetarea sociologică putem remarca studiile privind comunităţile urbane ale Şcolii de la Chicago, în care sa utilizat o combinaţie de observaţie participantă, interviuri informale şi analiză documentară. Thrasher Thrasher şi-a fundamentat studiul despre membri gangurilor de d e tineri pe 130 de interviuri calitative. Metodologia calitativă, a cercetării etnografice, a fost elaborată în continuare de Howard Becker şi de Everett Hughes, în anii 50 – 60 când
dominantă, ca şi până în anii 90, a fost metodologia cantitativistă, pozitivistă. În anii în care sociologia americană era dominată de personalităţi precum Lazarsfeld sau Merton, corifei ai pozitivismului, metodologia a căpătat căpătat şi ea rigoare, precum în cazul teo teorie riei funda undame menntate tate,, cu accent centul ul pe cod codific ificar areea datelo telorr sau în cazul etno etnome meto todo dolo logi giei ei,, care care căut căutaa prop proprie rietă tăţi ţile le inva invari riab abile ile ale ale acţi acţiun unii ii soci social ale. e. Etnometodologii au autacat defapt interviul, deoarece se desfăşoară pe premisa că interlocutorii se înţeleg, pe când, în realitate, se bazează pe intuiţie pentru a umple golurile din înţelegere. Orientarea etnografică postmodernă, recentă s-a arătat foarte preocupată de asumpţiile şi problemele morale prezente prezente în practica intervievării intervievării şi în rolul autoritar al int interv erviev ievato atorul rului. ui. Aceste Aceste preoc preocupă upări ri s-au s-au materi materiali aliza zatt înt într-o r-o atenţie atenţie mai mare mare acorda acordată tă vocilor vocilor şi emoţiil emoţiilor or respo responde ndenţi nţilor lor ca şi relaţi relaţiei ei dintre dintre respo responde ndent nt şi intervievator. Interviul individual nestructurat Iluţ: cele două feluri de adevăruri Poate fi partea planificată a unei cercetări sau parte care apare „spontan” în cadrul cercetării de teren, fiind utilizată în combinaţie cu alte metode precum observaţia participantă. Interv Interviul iul nestru nestructu cturat rat:: cercet cercetăto ătorul rul poartă poartă discu discuţii ţii tot total al libere libere cu anumi anumiţi ţi membri a comunităţii studiate. Uneori nici măcar tema discuţiei nu este prestabilită. Iluţ remarcă varietatea deosebită deosebită a acestei proceduri proceduri de culegere a datelor, datelor, varietate care rezultă din problematici, din caracteristicile populaţiei, din locuri diferite. •
•
•
•
•
Interviul calitativ de tip clasic, care apare în cadrul cercetării etnografice de teren, de tipul observaţiei participante. Istoria orală – prin care se studiază anumite evenimente sau personalităţi istorice prin prisma experienţei trăite a unor persoane obişnuite; Interviul creativ: cei doi actanţi (subiectul şi cercetătorul) trebuie să uite de situaţia planificată în care se află, astfel încât subiectul să se manifeste cât mai autentic. Pentru asta e nevoie de sesiuni de interviu îndelungate (precum interviurile jurnalistice care stau la baza unor volume, precum cel recent cu H.H. Stahl). Inte Interv rviu iull poli polifo foni nic: c: rapo raport rtul ul de cerc cercet etar aree să marc marche heze ze cât mai mai fide fidell perspectivele diferite ale subiecţilor (voci); Interviul interpretativ, care pune accent pe momentele cruciale din existenţele individuale (epifanii, sau puncte de inflexiune ale biografiei).
Interviul calitativ de tip clasic, este cel mai utilizat în cercetările autentice de tip etnnografic, fiind parte a aactivităţii celui care realizează cercetare de teren, constând în dicuţii spontane sau planificate cu cei din comunitatea, grupul, instituţia (oricum, o entitate socială instituţionalizată), a căror cultură este investigată. Precum am mai precizat, precizat, interviul interviul de acest acest gen merge mână în mână cu observaţ observaţia ia participan participantă. tă. Iată mai jos un pasaj din notiţele de teren ale lui Malinowski: Sâmbătă 8 (decembrie 1917). M-am trezit târziu, m-am simţit rău, am luat medicamente. Pe la 1 am ieşit; am auzit ţipete; [cei din] Kapwapu aduceau uri la Teyava. Am stat cu băştinaşii, vorbit, am făcut poze. M-am întors. Billy mi-a corectat şi completat notiţele despre wasi. La Teyava, un bătrân a vorbit mult despre peşti, dar nu l-am înţeles prea bine. Apoi ne-am mutat la bwayama lui. Am vorbit despre lili’u . Ma-u tot întrebat despre război-Seara am vorbit cu
poliţistul despre bwaga’u, lili’u şi yoyova . M-au enervat râsetele lor. Billy mi-a spus din nou unele lucruri interesante. Am luat chinină şi calomel.
Din acest scurt pasaj reiese destul de clar diferenţa faţă de interviul structurat şi cel semistructurat. Malinowski avea doar câteva teme care îl interesau, despre care discuta cu băştinaşii într-un cadru neorganizat, fără chestionar sau ghid de interviu. Inte Interiv riviu iull clas clasic ic nest nestru ruct ctur urat at perm permit itee şi păca păcate te de neirt neirtat at pent pentru ru inter intervi viur uril ilee standardizate, precum faptul că subiectul pune şi el întrebări, la care intervievatorul poa poate te răsp răspun unde de (ca (ca în oric oricee conv conver ersa saţie ţie egal egalit itar ară) ă) şi este este posi posibi bill ca emoţ emoţiil iilee intervievatorului să influenţeze cercetătorului. NU există reţete pentru realizarea unei asemenea moment de culegere a datelor de tip etnografic. Avem însă câteva probleme care au reieşit din practica de cercetare antropologică: 1. Accesa Accesarea rea situlu situluii cerc cercetă etării; rii; 2. Înţelegere Înţelegereaa limbii şi culturii culturii responde respondenţilor nţilor.. Chiar dacă dacă ştii limba, limba, sunt multe feluri de a spune un lucru, iar unele nu se spun, pur şi simplu, ci se regăsesc r egăsesc în manifestări culturale. Tocmai pentru a avea acces la semnificaţiile transmise, este recomandabil să nu se folosească f olosească interpreţi prea mult. 3. Cum se prezin prezintă tă cercet cercetăto ătorul rul?? Rolul Rolul care se atribu atribuie ie cercet cercetăto ătorul rului ui de către subiect poate influenţa răspunsurile; 4. Identi Identific ficare areaa inform informato atoril rilor or 5. Stabilirea Stabilirea de raporturi raporturi recipro reciproce ce (relaţii (relaţii informale informale în în comunita comunitate) te) 6. Colect Colectare areaa mater material ialelo elorr empiri empirice; ce; indife indiferen rentt de circu circumst mstan ante, te, cerce cercetăt tătoru orull trebuie să: a. Ia note note regu regula latt şi şi pprom rompt pt b. Scrie tot, indife indiferent rent cât cât de neimporta neimportant nt poate poate părea părea c. Încear Încearcă că să să nu fie fie văz văzut ut când când ia noti notiţe ţe d. Îşi analiz analizeaz eazăă notel notelee frec frecven ventt Recomandări pentru realizarea interviurilor - Cercetătoru Cercetătorull este este implicat implicat într-o conversaţ conversaţie ie informală informală cu responden respondentul tul - Cercetătoru Cercetătorull trebuie trebuie să să păstrez păstrezee un ton de de discuţie discuţie prietenea prietenească scă (chat) (chat) încercâ încercând nd să respecte temele pe care le are în vedere; - Cerce Cercetăt tătoru orull începe începe prin „sparg „spargere ereaa gheţii” gheţii” cu întrebă întrebări ri general generalee după care care începe începe să pună întrebări din ce în ce mai specifice, printre care şi unele cu care verifică, discret, veridicitatea celor spuse de respondent. Recomandările clasice solicitau cercetătorului să nu se lase implicat într-o reală conv conver ersa saţie ţie cu subie subiect ctul ul şi nici nici să nu lase lase să se vadă vadă adev adevăr ărat ataa rele releva vanţ nţăă a informaţiilor obţinute. Mai nou, se consideră că’o conversaţie reală este mai onestă, permiţând subiecţilor să se exprime mai autentic. Interviul sociologic de culegere a datelor d atelor Articolele din revistele de cercetare ca şi manualele de metode şi tehnici, oferă o imagine formalizată a procesului de cercetare. Pretenţiile editorilor de reviste sau a celor care finanţează cercetări pe bază de proiect, promovează o imagine tehnică distorsionată a cercetării ştiinţifice, ca un proces logic, liniar. Aceasta este cu mult diferită de procesele de cunoaştere reale, mereu schimbătoare, pline de surprize, modificări de planuri, reformulări de concepte şi ipoteze.
Adevărata virtute a interviurilor calitative este caracterul lor deschis. Nu există tehnici sau reguli standard pentru o investigaţie bazată pe interviuri. Există totuşi alegeri standard la diferite niveluri ale investigaţiei prin interviuri. Acestea includ întreb înt rebări ări precum precum:: „Câte „Câte int interv erviu iuri ri vor vor fi neces necesare are?” ?”;; „Inter „Interviu viurile rile trebu trebuie ie să fie înregistrate şi trebuie să fie transcrise?”; „Cum vor fi analizate interviurile?”; „Trebuie „Trebuie să fie oferite interpretările celor intervievaţi?”. Cele 7 etape ale cercetării prin interviuri
Kvale (1996) arată că o investigaţie prin interviuri are 7 etape. El recunoaşte că o prezentare liniară, etapizată, constituie o simplificare. Cele 7 etape ale investigaţiei prin interviu: 1. tematizare. Formulează obiectivul investigaţiei şi descrie conceptul temei de investigat investigat înaintea începerii începerii interviului. interviului. „Ce?” „Ce?” şi „De ce?” trebuie trebuie clarificate clarificate înaintea stabilirii metodei („Cum?”). 2. planificare. Planifică realizarea cercetării luând în considerare toate etapele invest investiga igaţie ţieii înainte înainteaa începe începerii rii intervi interviuri urilor lor.. Planif Planifica icarea rea este este realiz realizată ată în funcţie de cunoştinţele dorite şi de implicaţiile etice ale studiului. 3. intervievarea. Realizează interviurile pe baza unui ghid de interviu şi cu o abordare reflexivă a informaţiilor căutate şi a relaţiilor interpersonale din situaţia de interviu. 4. transcrierea. Preg Pregăte ăteşt ştee mate materi rial alul ul de inte interv rviu iu pent pentru ru anal analiz iză. ă. Ceea Ceea ce presupune, de obicei, transcrierea unui discurs oral într-un text scris. 5. analiza. Deci Decide de pe baza baza obie obiect ctiv ivul ului ui şi teme temeii inve invest stig igaţ aţie ieii şi a natu naturii rii materialului de interviu, ce metodă de analiză este cea mai potrivită pentru interviuri. 6. verificarea. Apreciaz Apreciazăă generaliz generalizarea area,, încredere încredereaa şi validitatea validitatea rezultatel rezultatelor or interviurilor. Fidelitatea se referă la consistenţa rezultatelor, iar validitatea semnifică dacă un studiu prin interviuri investighează ceea ce se intenţionează a se investiga. Tematizarea
Pentru Pentru a putea putea planifi planifica ca corec corectt studiu studiull prin prin int interv erviur iurii trebui trebuiee să se stabile stabileasc ascăă următoarele: - obţine obţinerea rea unei unei cunoa cunoaşte şteri ri preala prealabile bile a subie subiect ctulu uluii de investig investigat; at; - clar clarifi ifica carea rea scop scopul ului ui de inv inves esti tiga gat; t; - dobâ dobând ndir irea ea de cuno cunoşt ştin inţe ţe desp despre re diferit diferitee tehn tehnic icii de intervi interviuu şi analiz analiză, ă, şi alegerea acestora. Multe studii bazate pe interviuri demarează fără o teorie despre tema investigată şi fără trecerea în revistă a literaturii de cercetare din domeniu. Cu toate acestea e important să se dezvolte o înţelegere conceptuală şi teoretică a fenomenului de cerce cercetat tat,, un fundam fundament ent pentr pentruu vii viitoa toarele rele cunoşt cunoştinţ inţee dobând dobândite ite.. Formal Formaliza izarea rea cu conţinutul investigaţiei, presupune, în afara studiului literaturii şi contactul direct cu mediul din care vor fi preluate interviurile. Scopul interviurilor Interviurile pot fi exploratorii sau pentru verificarea ipotezelor. Cele care testează ipotezele tind să fie mai structurate. Acestea iau forma comparaţiilor dintre diferite grupuri. Ipoteze se pot verifica şi în cazul unui singur interviu. Investigaţiile pot fi empirice sau teoretice, destinate culegerii de date factuale sau construirii de teorii.
Interviurile pot fi folosite în combinaţie cu alte metode. Ele sunt utilizate adeseori în studiile de caz, sau pot veni ca metodă auxiliară în combinaţie cu altă metodă (ex.: în combin combinaţi aţiee cu obser observaţ vaţia ia partic participa ipativ tivă, ă, anchet ancheta, a, int interv erviur iurii pil pilot, ot, intervi interviuri uri post post experimentale – pentru a evalua rezultatele unui experiment). Blanchete et al. detaliază tipurile de informaţii care sunt culese prin interviuri. Acestea se pot grupa în informaţii referitoare la gânduri, trăiri, pe de o parte şi la fapte pe de altă parte. Pe baza celor două categorii, clasificăm interviurile în modale (cele referitoare la stări subiective) şi factuale (cele referitoare la fapte). Interviurile modale permit investigarea ideologiilor sau a sistemelor culturale. Sociologia interpretativă îşi pro propu pune ne să înţe înţele leag agăă reso resort rtur urile ile acţi acţiun unilo ilorr soci sociale ale şi prin prin apel apel la siste sisteme me de semnificare, grupate în ceea ce îndeobşte este denumit ideologie sau cultură. Pe de altă altă parte parte,, naraţ naraţiun iunile ile care care se referă referă la înt întâmp âmplăr lările ile din biogra biografiil fiilee perso persoane anelor lor intervievate permit înţelegerea vieţilor individuale în context social, ceea ce constituie substanţa „imaginaţiei sociologice” la care s-a referit Wright Mills. Planificare
La acest paragraf vom discuta mai ales despre dimensiunea temporală a interviurilor, despre tipurile de interviu realizate şi numărul de subiecţi. Dimensiunea temporală Se pot face mai multe recomandări din punct de vedere al dimensiunii temporale a studiului: 1. Să se dezvolte o imagine generală asupra întregii investigaţii înainte ca ea să înceapă. În cercetarea calitativă există tendinţa de a ignora faza pre-empirică, de pregătire. Multe decizii prealabile prealabile totuşi, ajung ajung să fie considerate considerate greşite. Este de dorit să se poată reveni asupra lor şi chiar să fie evitate. 2. Să se ţină cont de interdependenţa dintre etapele cercetării. Fiecare etapă limitează alegerile de la etapa următoare. Nu pierde din vedere obiectivul final. Deciziile de cercetare vor fi influenţate şi de natura rezultatului final (articol, carte). 3. Accelerează. Încearcă să faci cât mai mult din muncă în etapele iniţiale. Cele mai bune rezultate se obţin pe baza unor interviuri bine făcute. Aceasta presupune o concepţie reflexivă asupra temei şi scopului cercetării de la început. 4. Învaţă. Cercetătorul poate dezvolta obiectivul cercetării prin sesizarea unor aspecte neaşteptate în conversaţie cu subiecţii sau în procesul de analiză al inte interv rviu iuril rilor or.. Aces Aceste te desc descop oper erir irii cons consti titu tuie ie un câşt câştig ig al cerc cercet etăr ării ii iar iar investigatorul trebuie să le adapteze obiectivelor iniţiale ale cercetării. Tipuri de interviuri Se înregistrează, se iau notiţe? Interviurile spontane, informale nu pot fi, de obicei, înregistrate. Cercetătorul trebuie să aibă grijă, în aceste situaţii, să noteze cât mai amplu, cât mai repede, r epede, conţinutul conţinutul conversaţiilor sale de pe teren. Cele planificate, mai formale, trebuie înregistrate măcar cu aparatură audio. Înregistrarea audio are dezavantajul dezavantajul presupus de literatură că inhibă subiecţii. Acest comentariu poate fi valabil în cazul interviurilor pe teme mai intime, „delicate” şi mai ales la începutul conversaţiei. Cum una dintre ţintele obligatorii ale intervievatorului este câştigarea încrederii din partea subiectului,
obiecţia menţionat nu ar mai trebui să fie o problemă, dacă se reuşeşte obţinerea confidenţei. Altfel, putem vorbi de un eşec al interviului, indiferent de maniera de înregistrare. Avantajele Avantajele înregistrării magnetice sunt evidente: a nota înseamnă a analiza. Cel care ia notiţe produce o analiză care rămâne singura sursă de informaţie pentru analize ulteriore. Înregistrarea trebuie transcrisă cât mai complet urmând ca analizele de discurs să se realizeze pe baza transcrierilor. transcrierilor. Număr de interviuri La întrebarea „Câţi subiecţi să fie investigaţi?” cel mai bun răspuns este „Atâţia câţi sunt sunt nece necesa sari ri pent pentru ru a afla afla ce te inte intere rese seaz ază” ă”.. Prea Prea mult multee inte interv rviu iuri ri inhi inhibă bă interp int erpretă retăril rilee în profun profunzim zime, e, în tim timpp ce prea prea puţine puţine îngreu îngreunea nează ză int inter erpret pretări ările le statistice. Pentru ipoteze simple, bivariate, un număr mic de interviuri e suficient; în jur de 6. Limita este punctul de saturaţie în care interviurile nu mai produc nici o informaţie nouă. În cercetările actuale, realizate pe bază de interviuri, numărul de interviuri variază între 5 şi 25, de cele mai multe ori. Factorii mai importanţi în limitarea numărului de interviuri sunt timpul, resursele şi saturaţia teoretică. Istoria psihologiei arată că, cu cât obiectivul unei cercetări este mai general, cu atât mai importantă va fi cercetarea intensivă pe un număr mic de studii de caz. Exemple: - Freu Freudd – care care a real realiz izat at studi studiii ampl amplee pe baza baza interv interviu iuri rilor lor clin clinice ice cu cu câte o singură persoană, - Ebbi Ebbing ngha haus us „Stu „Studi diul ul expe experi rime ment ntal al stat statis isti ticc desp despre re învă învăţa ţarea rea şi memo memora rare reaa silabelor fără sens - studiu de caz cu un singur subiect-autorul”, - Piag Piaget et - Stud Studii iile le desp despre re dezv dezvol olta tare reaa cogn cognit itiv ivăă a copi copiil ilor or au porn pornit it de la interviuri cu copiii săi.
Intervievarea (din Blanchet, Kauffman, de Singly etc.) Strategii de intervenţie - Contrazicerea. Pretinde
-
-
să producă reacţii din partea subiectului. Este o stra strate tegie gie peric pericul uloa oasă să deoa deoarec recee poat poatee dete determ rmin inaa o reac reacţie ţie de refu refuz, z, de neîncredere sau chiar ostilitate. Consemnul este o temă majoră a interviului, care în ghidul de interviu poate apărea sub forma unei întrebări sau doar ca titlu. Consemnele presupun în desfăşurarea interviului finalizarea discuţiei pe o anumită temă şi iniţierea unei noi teme. Faptul că s-a iniţiat discuţia pe o nouă temă nu interzice, de obicei în interviurile semi-structurate, revenirea la teme abordate anterior. este o strate strategie gie de stimul stimulare are a subiec subiectul tului, ui, de adânc adâncire ire a Relansar Relansarea ea – este subiectului, sau de orientare a discuţiei către anumite subteme ale dezbaterii. o o o
Şi... Cum explicaţi faptul că....? Ce aţi simţit în acel moment....?
Ce anume obstrucţionează desfăşurarea corectă a interviurilor? Blanchet et al. (1998) numesc două categorii de factori care explică dificultatea realizării unor interviuri: Dificultăţile obiectivării – oamenii sunt reticenţi să-şi exteriorizeze trăirile, gândurile – şocaţi de noutate sau de indezirabilitatea lor morală. •
Regionalizarea (Goffman) (Goffman) – nu orice poate fi spus oriunde, oricând. Nu este vorba de inhibiţii inconştiente ci de păstrarea feţei, spun autorii francezi. •
Părerea mea este că la aceşti factori se mai poate adăuga unul, anume abilităţile comunicaţionale ale persoanei intervievate. Mă aştept să am un interviu mai reuşit cu cineva care are abilităţi comunicaţionale vaste, comparativ cu persoane care au capacităţi de relaţionale mai precare. Analiza Analiza interviurilor se face prin diverse tehnici de analiză de discurs. Acestea sunt abordate în detaliu într-un capitol separat din volumul lui Blanchet şi al (1998).
